pildele lui solomon · 2020. 3. 10. · pildele lui solomon 3 - 4 622 18. pom de vieață este...
Post on 16-Oct-2020
14 Views
Preview:
TRANSCRIPT
-
620
PILDELE LUI SOLOMON _________
CAP. 1.
Cum se dobândește și se pierde înțelepciunea.
1. Pildele lui Solomon fiul lui David carele a
împărățit în Israil.
2. A cunoaște înțelepciunea, învățătura, a
înțelege cuvintele măestriei.
3. A pricepe învăluielile vorbelor și
dezlegarea cuvintelor celor întunecoase, și a
socotì dreptatea și adevărul, și judecată a face.
4. A dà celor fără de răutate istețime, și
pruncului tânăr simțire și înțelegere.
5. Acestea auzindu-le înțeleptul, mai
înțelept va fì, și cel înțelegător cârmuire va
dobândì.
6. Și va cunoaște pilda și cuvântul întunecos,
și vorbele înțelepților și întrebările cele
ascunse.
7. Începerea înțelepciunii este frica
Domnului și cunoștință bună este tuturor
celor ce o fac pre ea, credința întru Dumnezeu
este începerea priceperii, iar cei necredincioși
defăimează înțelepciunea și învățătura.
8. Ascultă fiule învățătura tatălui tău, și nu
lepădà legile maicii tale.
9. Că cununa darurilor vei luà pre creștetul
tău, și lanț de aur împrejurul grumazului tău.
10. Fiule! Să nu te înșele pre tine oamenii cei
necredincioși, nici să voiești lor.
11. De te vor rugà zicând: vino cu noi
însoțește-te la sânge, și cu strâmbătate să
ascundem în pământ pre omul cel drept;
12. Să-l înghițim pre el ca iadul de viu, și să
stingem pomenirea lui de pre pământ;
13. Agoniseala lui cea de mult preț să o
apucăm, și vom umpleà casele noastre de
prăzi;
14. Puneți soarta ta cu noi, și o pungă de
obște să avem toți, și un sac să fie nouă:
15. Să nu mergi în cale cu dânșii, ci să-ți
abați piciorul tău dela cărările lor.
16. Că picioarele lor la răutate aleargă, și
grabnice sunt a vărsà sânge.
17. Că nu fără de dreptate se întind mrejele
pasărilor.
18. Că cei ce se însoțesc sângiurilor, își
agonisesc loruș rele, și sfărâmarea oamenilor
celor fără de lege este rea.
19. Acestea sunt căile tuturor celor ce fac
fărădelegi, că, cu necredința își răpesc sufletul
lor.
20. Înțelepciunea în răspântie se laudă, și
prin ulițe îndrăzneală aduce.
21. Pre vârfurile zidurilor se vestește, la
porțile celor puternici șade, și la porțile cetății
cutezând grăește.
22. Câtă vreme cei nevinovați se vor țineà de
dreptate, nu se vor rușinà; iar cei nebuni,
fiind poftitori de batjocură, necredincioși
făcându-se, au urît știința.
23. Și vinovați s’au făcut mustrărilor, iată
vă spuiu înainte graiul suflării mele, și voiu
învățà pre voi cuvântul meu.
24. Că am strigat și nu m’ați ascultat, și am
întins cuvinte, și n’ați luat aminte.
25. Ci ați defăimat sfaturile mele, și n’ați
luat aminte certările mele.
26. Pentru aceea și eu voiu râde de peirea
voastră, și mă voiu bucurà când va venì vouă
pierderea.
27. Și când va năvălì asupra voastră fără de
veste nevoie, și va venì supărare asemenea
viforului, și când va venì vouă necazuri și
încunjurarea cetății sau când va venì vouă
peirea.
28. Că va fì, când mă veți chemà, și eu nu
voiu auzì pre voi, căutà-mă-vor cei răi, și nu
mă vor aflà.
29. Că au urît înțelepciunea, și cuvântul
Domnului n’au ales.
30. Nici au voit să ia aminte sfaturile mele,
și au batjocorit mustrările mele.
31. Pentru aceea vor mâncà roadele căii
sale, și se vor săturà de necurățiea sa.
32. Căci, că făceà strâmbătate pruncilor, se
vor omorî, și cercetarea pierde pre cei
necurați.
33. Iar cel ce mă va ascultà pre mine, va
lăcuì spre nădejde, și se va odihnì fără frică de
tot răul.
-
Pildele lui Solomon 2 - 3
621
CAP. 2.
Învățarea înțelepciunei.
1. Fiule! De vei primì graiurile mele, și de vei
ascunde poruncile mele la tine,
2. Va auzì urechea ta înțelepciunea, și vei
lipì inima ta de cunoștință, și o vei pune fiului
tău spre învățătură.
3. Că de vei chemà înțelepciunea, și de vei dà
glasul tău cunoștinții,
4. Și de o vei căutà pre dânsa ca argintul, și
de o vei cercà ca comorile,
5. Atunci vei cunoaște frica Domnului, și
cunoștința lui Dumnezeu vei aflà.
6. Că Domnul dă înțelepciune, și dela fața lui
iese cunoștința și știința.
7. Și adună vistierie celor ce lucrează
mântuire, și apără mergerea lor.
8. Ca să păzească căile dreptăților, și calea
celor ce se tem de dânsul o va păzì.
9. Atunci vei cunoaște dreptatea și judecata,
și vei face toate căile bune.
10. Că de va venì înțelepciunea în cugetul
tău, și simțirea sufletului tău bună a fì ți se va
păreà.
11. Sfatul bun te va păzì, și cugetul drept te
va apărà.
12. Ca să te izbăvească de calea rea, și de
omul ce nu grăește nimic de crezut.
13. O! Cei ce au lăsat căile cele drepte, și
umblă în căile întunerecului.
14. Cei ce se veselesc de rele, și se bucură de
răzvrătirea rea.
15. Ale cărora cărări sunt întoarse, și
strâmbe umbletele lor.
16. Aceia te vor depărtà dela calea dreaptă,
și te vor înstreinà dela gândul bun.
17. Fiule! Să nu te apuce pre tine sfatul rău,
carele lasă învățătura tinereților și uită legea
lui Dumnezeu.
18. Că ș-a pus lângă moarte casa sa, și lângă
iad cu pământenii cărările sale.
19. Toți cei ce umblă pre dânsa nu se vor
întoarce, nici vor ajunge la cărări drepte, că
nu-i vor apucà pre ei anii vieții.
20. Că de ar fì umblat pre căi bune, ar fì
aflat cărările dreptății netede.
21. Că cei buni vor lăcuì pământul, și cei
cuvioși vor rămâneà pre el.
22. Iar căile celor necredincioși vor pierì de
pre pământ, și cei fărădelege vor pierì de pre
dânsul.
CAP. 3.
Îndemnare la fapte bune. Lauda
înțelepciunei.
1. Fiule! Nu uità legile mele, și cuvintele
mele să le păzească inima ta.
2. Că lungimea vieții și anii zilelor, și pace
vor adaoge ție.
3. Milostenia și credința să nu-ți lipsească,
înfășură-le pre ele împrejurul grumazilor tăi,
și le scrie pre lespezile inimei tale, și vei aflà
har.
4. Și să gândești bune înaintea Domnului și
a oamenilor.
5. Fii nădăjduind cu toată inima spre
Dumnezeu, iar cu înțelepciunea ta nu te mărì.
6. Întru toate căile tale să o cunoști pre
dânsa, ca să îndrepteze căile tale.
7. Nu fì înțelept întru tine singur, ci te teme
de Dumnezeu și te ferește de tot răul.
8. Atunci va fì vindecare trupului tău și
odihnă oaselor tale.
9. Cinstește pre Domnul din ostenelele tale
cele drepte, și-i dă lui pârgă din toate rodurile
tale cele drepte.
10. Ca să se umple jitnițele tale de mulțime
de grâu, și să se verse teascurile tale de vin.
11. Fiule! Nu defăimà învățăturile
Domnului, nici slăbì fiind certat de dânsul.
12. Că pre carele iubește Domnul, îl ceartă
și bate pre tot fiul pre carele primește.
13. Fericit este omul, carele a aflat
înțelepciunea și muritorul, carele a cunoscut
știința.
14. Că mai bună este neguțătoria aceștia,
decât vistieriile aurului și ale argintului.
15. Că mai scumpă este decât pietrile cele de
mult preț, nu stă ei nimic împrotivă ce este
rău, cunoscută este tuturor celor ce se apropie
de ea, și tot ce este scump nu este ei vrednic.
16. Lungimea zilelor și anii vieții sunt în
dreapta ei, și în stânga ei bogăție și mărire, și
din gura ei iese dreptatea; legea și mila pre
limbă le poartă.
17. Căile ei sunt căi bune, și toate cărările ei
cu pace.
-
Pildele lui Solomon 3 - 4
622
18. Pom de vieață este tuturor celor ce se
lipesc de dânsa, și celor ce se reazemă de ea ca
pre Domnul întemeiați.
19. Dumnezeu cu înțelepciunea a întemeiat
pământul, și au gătit cerurile cu priceperea.
20. Întru cunoștința lui adâncurile s’au
deschis, și norii au izvorît apă.
21. Fiule! Să nu treci, ci păzește sfatul meu
și gândul.
22. Ca să fie viu sufletul tău, și să fie har
împrejurul grumazului tău, și va fì vindecare
trupului tău, și purtare de grije de oasele tale.
23. Ca să umble în pace având nădejde în
toate căile tale, și ca să nu se poticnească
piciorul tău.
24. Că de vei ședeà, fără de frică vei fì, și de
vei dormì, dulce vei dormì.
25. Și nu te vei teme de frica ce va venì
asupră-ți, nici de năvălirile necredincioșilor
cele împresurătoare.
26. Că Domnul va fì întru toate căile tale, și
va întărì piciorul tău, ca să nu te clătești.
27. Nu te lepădà a face bine celui lipsit, când
poate a ajutà mâna ta.
28. Nu zice: du-te și să te întorci și mâine îți
voiu dà, putând tu face bine, că nu știi ce va
aduce ziua ce vine.
29. Nu meșteșugì rele asupra prietenului
tău, carele vine de aiurea și nădăjduește spre
tine.
30. Nu fii iubitor de vrajbă împrotiva
omului în zadar, ca să nu-ți facă ție cevà rău.
31. Nu-ți agonisì ocările oamenilor răi, nici
urmà căilor lor.
32. Că necurat este înaintea Domnului tot
călcătorul de lege, și cu cei drepți nu se
împreună.
33. Blestemul Domnului în casele celor
necredincioși, iar curțile drepților bine se
cuvintează.
34. Domnul mândrilor le stă împrotivă, iar
celor smeriți le dă dar.
35. Cei înțelepți vor moștenì mărire, iar cei
necredincioși au înălțat ocară.
CAP. 4.
Înlăturarea prilejului spre păcat.
1. Ascultați fii învățătura părintelui, și luați
aminte să cunoașteți știința.
2. Că dar bun dăruesc vouă, legea mea să nu
o părăsiți.
3. Că și eu am fost ascultător tatălui meu, și
iubit înaintea feței maicei mele.
4. Carii mă învățau și ziceau: să se
întărească cuvântul nostru în inima ta,
păzește poruncile, și nu le uità.
5. Agonisește-ți înțelepciune, câștigă-ți
știință, nu uità, nici trece cu vederea cuvintele
gurii mele, nici te abate dela graiurile gurii
mele.
6. Nu o părăsì pre dânsa, și te va țineà pre
tine, iubește-o, și te va păzì.
7. Începerea înțelepciunei este a câștigà
înțelepciune, și întru toată agoniseala ta,
agonisește-ți știință.
8. Primește-o, și o cuprinde pre ea, și te va
înălțà, cinstește-o ca să te cuprinză.
9. Ca să deà capului tău cunună de daruri,
și să te acopere cununa mângâerei.
10. Auzi fiule și primește cuvintele mele, și
se vor înmulțì anii vieții tale, ca să fie multe
căile vieții tale.
11. Că te învăț căile înțelepciunii și te
îndreptez pre cărări drepte,
12. Că de vei umblà, nu se vor împiedecà
pașii tăi, și de vei alergà nu te vei ostenì.
13. Ține-te de învățătura mea, și nu o lăsà,
ci păzește-o pre ea ție spre vieața ta.
14. În căile necredincioșilor nu merge, nici
să râvnești căile celor fărădelege.
15. Ori în care loc se adună tabăra, să nu
mergi acolo, fugì dela dânșii și te depărtează.
16. Că nu dorm până nu fac rău și se ià
somnul dela dânșii, și n’adorm.
17. Că aceia se hrănesc cu bucalele
necurăției, și se îmbată cu vinul călcării de
lege.
18. Iar căile drepților, ca lumina luminează,
merg și luminează până când se plinește ziua.
19. Iar căile necredincioșilor sunt
întunecate, că nu știu cum se împiedecă.
20. Fiule! Ia aminte graiurile mele și de
cuvintele mele alătură-ți urechea ta.
21. Ca să nu scază izvoarele tale, păzește-le
în inima ta.
22. Că vieață sunt tuturor celor ce le află pre
ele, și vindecare a tot trupul.
-
Pildele lui Solomon 4 - 5 - 6
623
23. Cu toată paza păzește inima ta, că
dintr’aceasta sunt ieșirile vieții.
24. Leapădă dela tine gura cea îndărătnică,
și buzele cele nedrepte le depărtează dela tine.
25. Ochii tăi drept să caute, și genele tale
drept să clipească.
26. Drepte umblări fă cu picioarele tale, și
căile tale le îndreptează.
27. Să nu te abați în dreapta, nici în stânga,
și-ți abate piciorul tău dela calea cea rea.
28. Căci căile cele deadreapta le știe
Domnul, iar cele deastânga sunt răsvrătite.
29. Și el drepte va face umbletele tale, și
călătoriile tale în pace le va povățuì.
CAP. 5.
Ferirea de desfrânare. Îndemnarea spre
curăție.
1. Fiule! Ia aminte la înțelepciunea mea, și
la cuvintele mele pleacă urechea ta.
2. Ca să păzești cugetul bun și știința
buzelor mele poruncesc ție.
3. Nu te uità la muerea rea, că miere pică din
buzele muerii curve, care până la o vreme
îndulcește gâtlejul tău.
4. Iar mai pre urmă mai amară decât fierea
o vei aflà și mai tăioasă decât sabia cea de
amândouă părțile ascuțită.
5. Că picioarele nebuniei pogoară pre cei ce
se lipesc de dânsa cu moarte la iad.
6. Și urmele ei nu sunt stătătoare, că pre
căile vieții nu umblă, și rătăciți sunt pașii ei, și
nu bine cunoscuți.
7. Deci fiule ascultă-mă pre mine, și să nu
faci netrebnice cuvintele mele.
8. Depărtează-ți calea ta dela dânsa, și nu te
apropià de ușile casei ei.
9. Ca să nu dai altora vieața ta, și zilele tale
celor nemilostivi.
10. Ca să nu se sature streinii de averea ta,
și să nu intre ostenelele tale în casă streină.
11. Și-ți va păreà rău pe urmă, când se va
topì carnea trupului tău.
12. Și vei zice: cum am urît învățătura, și
dela mustrări s’a depărtat inima mea.
13. N-am ascultat glasul celui ce mă certà, și
la cel ce mă învățà nu mi-am plecat urechea
mea.
14. În puțină vreme m’am făcut întru tot
răul, în mijlocul adunării și al soborului.
15. Fiule! Beà apă din vasele tale, și din
izvorul fântânilor tale.
16. Să se verse ție apele din izvorul tău, și
prin ulițile tale să treacă apele tale.
17. Să-ți fie averea numai ție singur, și
nimenea strein să nu se împărtășească cu tine.
18. Izvorul apei tale, să fie al tău, și te
veselește cu femeia cea din tinerețile tale.
19. Cerbul dragostei și puiu de cerb al
darurilor tale să vorbească cu tine, și a ta să-
ți urmeze ție, și să fie cu tine în toată vremea.
20. Că petrecând împreună întru dragostea
ei te vei înmulțì, nu fii mult cu cea streină, nici
să te cuprinzi cu brațele celeea ce nu este a ta.
21. Că înaintea ochilor lui Dumnezeu sunt
căile omului, și toate urmele lui le socotește.
22. Fărădelegile vânează pre om, și se
strânge fiecare cu lanțurile păcatelor sale.
23. Acesta se sfârșește cu cei neînvățați, și
din mulțimea averii sale s’a lepădat și a pierit
pentru nebunie.
CAP. 6.
Îndemnare la muncă și la vieață curată.
1. Fiule! De vei luà în chezășie pre prietenul
tău, vei da vrăjmașului mâna ta.
2. Că cursă tare sunt omului buzele lui, și se
prinde cu cuvintele gurii sale.
3. Fă fiule cele ce-ți poruncesc eu și te vei
mântuì, că vei merge în mâinile celor răi
pentru prietenul tău, nu slăbì, ci lasă să se
mânie prietenul tău, pre carele l-ai luat în
chezășie.
4. Să nu dai somn ochilor tăi nici să
dormitezi cu genele tale.
5. Ca să te mântuești ca o căprioară din
cursă, și ca o pasăre din laț.
6. Mergi la furnică, o leneșule! Și urmează
văzând căile ei, și fii mai înțelept decât dânsa.
7. Că aceea nefiind lucrătoare de pământ,
nici având pre cinevà să o îndemne, nici supt
stăpân fiind,
8. Își gătește vara hrană, și multă strânsoare
face în vremea secerișului. Sau mergi la
albină, și vei cunoaște cât este de lucrătoare și
cât de curat lucru face, ale căreea ostenele
împărații și proștii le întrebuințează spre
-
Pildele lui Solomon 6 - 7
624
sănătate, și de toți este iubită și mărită, măcar
de este și slabă de putere, ci pentru înțelep-
ciune cinstindu-o, o au adus înainte.
9. Până când o leneșule zaci? Și când te vei
sculà din somn?
10. Puțin să dormì și puțin să șezi și puțin să
dormitezi și puțin să-ți îmbrățișezi pieptul cu
mâinile.
11. Că apoi îți va venì ție ca un călător rău
sărăcia, și lipsa ca un bun alergător.
12. Iar de nu vei fì leneș, venì-va ca un izvor
secerișul tău, și sărăcia ca un călător rău va
fugì dela tine.
13. Omul cel fără de minte și fărădelege
umblă în căi rele, și acela face semn cu ochiul,
și bate cu piciorul, și învață amenințând cu de-
getul.
14. Și inima îndărătnică meșteșugește rele;
în toată vremea unul ca acela turburări face
cetății.
15. Pentru aceea fără de veste va venì la
pierire, la tăiere și la sfărâmare nevindecată.
16. Că se bucură de toate cele ce urăște
Dumnezeu, și se va sfărâmà pentru necurăția
sufletului.
17. Ochiul semețului, limba nedreaptă,
mâinile cele ce varsă sânge nevinovat.
18. Și inima ceea ce meșteșugește gânduri
rele, și picioarele cele grabnice a face rău, se
vor pierde.
19. Ațâță minciună mărturia nedreaptă, și
scornește judecăți între frați.
20. Fiule! Păzește legile tatălui tău, și nu
lepădà învățăturile maicii tale.
21. Și le lipește de sufletul tău pururea, și le
înfășură împrejurul grumazului tău.
22. Când umblì le poartă, și cu tine să fie, ca
să te păzească când vei dormì și când te vei
sculà să vorbească cu tine.
23. Că porunca legii este sfeșnic și lumină și
calea vieții și mustrare și învățătură.
24. Ca să te păzească de femeia cu bărbat, și
de pâra limbii streine.
25. Fiule! Să nu te biruiască pofta
frumuseții, nici să te vânezi cu ochii tăi, nici să
te înșale genele ei.
26. Că prețul curvei este cât și al unei pâini,
și muerea vânează sufletele bărbaților celor
de cinste.
27. Au doar va ascunde cinevà foc în sân, și
nu-și va arde hainele?
28. Au călcà-va cinevà pre cărbuni de foc
aprinși, și nu-și va arde picioarele?
29. Așà cel ce intrà la femeie cu bărbat nu
va fì fără de vină, nici tot cel ce se atinge de
dânsa.
30. Nu este minune de se va prinde cinevà
furând, că fură ca să sature suflet flămând.
31. Și de se va prinde, va plătì, de șapte ori,
și toate averile sale dându-le se va răscumpărà
pre sine.
32. Iar preacurvarul pentru lipsa minții
pierire sufletului său câștigă.
33. Dureri și ocară pătimește, și batjocura
lui în veac nu se va șterge.
34. Că plină este de râvnă mâniea
bărbatului ei, și nu-i va fì milă de el în ziua
judecății.
35. Nu va lăsà vrajba pentru nici o plată,
nici se va îmblânzì pentru multe daruri.
CAP. 7.
Ferirea de preacurvie.
1. Fiule! Păzește cuvintele mele, și ascunde
la tine poruncile mele.
2. Fiule! Cinstește pre Domnul, și te vei
întărì, și afară de dânsul nu te teme de altul.
3. Păzește poruncile mele, și vei trăì, și
cuvintele mele ca lumina ochilor înfășură-le la
degetele tale, și le scrie pre lățimea inimii tale.
4. Zì să fie înțelepciunea sora ta, și minte
înțelegătoare îți câștigă ție.
5. Ca să te păzească de femeia streină și
vicleană, care te amăgește cu cuvinte dulci.
6. Că privind pre fereastră din casa ei la
uliță,
7. Ori pre care tânăr dintre fiii cei
neînțelepți va vedeà lipsit de minte,
8. Trecând pre lângă unghiul casei ei, și
grăind.
9. Seara întru întunerec, când este liniște de
noapte și negură.
10. Iese înaintea lui muierea având chip de
curvă, care face să sară inima tinerilor.
11. Și este răsfățată și neastâmpărată, și în
casă nu se așază picioarele ei.
-
Pildele lui Solomon 7 - 8
625
12. Că în câtăvà vreme afară se dezmiardă,
și câtăvà vreme în uliță prin tot unghiul
pândește.
13. După aceea se apucă și-l sărută pre el, și
cu față fără de rușine zice către el:
14. Jertfă de pace este mie, astăzi dau
făgăduințele mele.
15. Pentru aceea am ieșit înnaintea ta,
poftind fața ta, și te-am aflat.
16. Pânzeturi am întins pre patul meu, cu
așternuturi de cele din Eghipet am așternut.
17. Am stropit așternutul meu cu șofran, și
casa mea cu scorțișoare.
18. Vino să ne desfătăm cu iubire până
dimineață, vino, și cu dragoste să ne
îmbrățișăm.
19. Că nu este bărbatul meu acasă, s’a dus
cale departe.
20. Legătură de argint luând în mâinile sale,
după multe zile se va întoarce la casa sa.
21. Și l-a abătut pre el cu multă vorbă, și cu
lațurile buzelor ei, l-a tras pre el.
22. Și el a mers după ea degrab, și ca un bou
la junghiere se aduce, și ca un câine la
legătură.
23. Sau ca un cerb rănit cu săgeata la ficat,
și sârguește ca pasărea la laț, neștiind că
pentru suflet aleargă.
24. Acum dar fiule ascultă-mă! Și ia aminte
cuvintele gurii mele.
25. Să nu se abată la căile ei inima ta, și să
nu te rătăcești în cărările ei, că pre mulți
rănindu-i i-a pierdut, și nenumărați sunt pre
cari i-a omorît.
26. Căile iadului este casa ei, care duc la
cămările morții.
CAP. 8.
Despre adevărata înțelepciune, Fiul lui
Dumnezeu.
1. Pentru aceea tu mărturisește
înțelepciunea, ca înțelepciunea să te asculte
pre tine.
2. Că pre vârfurile cele înalte este, și stă în
mijlocul cărărilor.
3. Și la porțile celor puternici șade, și întru
intrări se laudă.
4. Pre voi o oamenilor vă rog, și dau glasul
meu fiilor omenești.
5. Înțelegeți cei fără de răutate măestria, și
cei neînvățați puneți la inimă.
6. Ascultați-mă pre mine, că lucruri de
cinste voiu grăì, și voiu scoate din buze cele
drepte.
7. Că adevărul va învățà gâtlejul meu, și
urîte sunt înaintea mea buzele mincinoase.
8. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii
mele, nimic nu este întru dânsele strâmb, nici
încâlcit.
9. Toate sunt netede celor ce cunosc, și
drepte celor ce află știința.
10 Luați învățătură, și nu argint, și știința
mai vârtos decât aurul lămurit, și agonisiți
cunoștința mai mult decât aurul curat.
11. Că mai bună este înțelepciunea decât
pietrele cele de mult preț, și tot ce este scump
nu este vrednic ei.
12. Eu înțelepciunea am sălășluit sfatul și
cunoștința, și gândul eu l-am chemat.
13. Frica Domnului urăște nedreptatea și
semețiea și mândriea și căile viclenilor și gura
cea necredincioasă o am urît eu, și căile cele
răzvrătite ale celor răi.
14. Al meu este sfatul și îndreptarea, a mea
este înțelepciunea și a mea este tăriea.
15. Prin mine împărații împărătesc, și cei
puternici scriu dreptatea.
16. Prin mine cei mari se măresc, și stăpânii
prin mine stăpânesc pământul.
17. Eu iubesc pre cei ce mă iubesc pre mine,
și cei ce mă caută vor aflà dar.
18. Bogățiea și mărirea a mea este, și
agoniseala a multora și dreptatea.
19. Mai bine este a mă înmulțì pre mine,
decât aurul și piatra scumpă, că rodurile mele
mai bune sunt decât argintul cel ales.
20. În căile dreptății umblu, și în mijlocul
cărărilor adevărului petrec.
21. Ca să împart avuțiea celor ce mă iubesc,
și să umplu vistieriile lor de bunătăți; de voiu
spune vouă cele ce se fac în toate zilele; voiu
pomenì cele din veac să le număr.
22. Domnul m’au zidit pre mine început
căilor sale spre lucrurile sale.
23. Mai nainte de veci m’au întemeiat pre
mine, întru început mai nainte de a face
pământul.
-
Pildele lui Solomon 8 - 9 - 10
626
24. Și mai nainte de a face adâncurile, mai
nainte de a ieșì izvoarele apelor.
25. Mai nainte de ce s’au înfipt munții, mai
nainte decât toate dealurile m’au născut pre
mine.
26. Domnul au făcut laturile și pustiile și
marginile lumii supt cer.
27. Când găteà cerul cu dânsul eram, și când
ș’au așezat scaunul său preste vânturi.
28. Și când au întărit norii cei de sus, și ca
niște tării au pus izvoarele cele de supt cer.
29. Când au pus mării hotar și apelor, ca să
nu treacă țărmurile sale, și tari au făcut
temeliile pământului.
30. Eram la dânsul tocmind, eu eram de care
se bucurà, și în toate zilele mă veseleam
înaintea feței lui în toată vremea.
31. Când se veseleà lumea săvârșind, și se
veseleà întru fiii oamenilor.
32. Acum dar fiule ascultă-mă pre mine! Și
fericiți sunt, carii păzesc căile mele.
33. Ascultați înțelepciunea, și vă înțelepțiți,
și nu vă depărtați dela dânsa.
34. Fericit este bărbatul cel ce mă ascultă, și
omul, carele va păzì căile mele, și priveghează
la ușile mele pururea, și păzește pragurile
ușilor mele.
35. Că ieșirile mele sunt ieșiri de vieață, și se
gătește vrerea dela Domnul.
36. Iar cei ce greșesc asupra mea, fac
păgânătate în sufletele lor, și cei ce mă urăsc
pre mine, iubesc moartea.
CAP. 9.
Chemarea prietenească a înțelepciunei.
1. Înțelepciunea și-a zidit eiși casă, și a
întărit șapte stâlpi,
2. Junghiat-a jertfele sale, și a dres în
paharul său vin, și a gătit ei masă.
3. Trimis-a pre slugile sale să cheme cu
înaltă strigare la pahar, grăind:
4. Cel ce este neînțelept să se abată la mine,
și celor lipsiți de înțelepciune le-a zis:
5. Veniți de mâncați pâinea mea și beți vinul,
carele l-am dres vouă.
6. Lăsați neînțelepciunea și veți fì vii, ca în
veac să împărățiți, și căutați înțelepciunea ca
să trăiți, și vă îndreptați mintea întru
cunoștință.
7. Cel ce învață pre cei răi ià luiș ocară, și cel
ce ceartă pre cel necurat se ocărăște pre sine,
că certările la cel necurat sunt rane lui.
8. Nu mustrà pre cei răi, ca să nu te urască,
mustră pre cel înțelept, și te va iubì pre tine.
9. Dă pricină înțeleptului, și mai înțelept va
fì, arată dreptului, și va adaoge a primì.
10. Începutul înțelepciunei este frica
Domnului, și sfatul sfinților priceperea; iar a
cunoaște legea, este a cugetului bun.
11. Că într’acest chip multă vreme vei trăì,
și se vor adaoge ție anii vieții tale.
12. Fiule! De vei fì înțelept, ție vei fì înțelept,
și vecinilor tăi; iar de vei fì rău, numai tu
singur vei luà cele rele. Fiul învățat înțelept va
fì, și pre cel neînvățat slugă îl va aveà. Cel ce
se reazemă de minciuni, acela paște vânturile
și gonește pasări zburătoare, că și-a părăsit
căile viei sale, și a rătăcit din cărările
agonisirii sale, și umblă prin pustie fără de
apă, și prin pământ desfătat întru sete, și
adună cu mâinile nerodire.
13. Femeia nebună și fără de omenie, care
nu știe de rușine, se va lipsì de pâine.
14. Șade în ușile casei sale pre scaun afară în
uliță.
15. Chemând pre cei ce trec pre cale, și-și fac
căile lor; cel ce este întru voi fără de minte,
abate-se la mine.
16. Și celor lipsiți de minte, le poruncește
zicând:
17. Atingeți-vă cu dulceață de pâine
ascunsă, și beți apă dulce de furtișag.
18. Și el nu știe, că pământenii la dânsa pier,
și îi duce în fundul iadului.
19. Ci fugì, nu te zăbovì la locul ei, nici
întoarce ochiul tău spre dânsa, că așà o vei
trece ca o apă streină.
20. Și treci izvorul strein, și te depărtează de
apa altora, și nu beà din fântâna streină, ca să
trăiești multă vreme, și să se adaoge ție anii
vieții.
CAP. 10.
Dreptatea.
1. Fiul înțelept veselește pre tatăl său, iar fiul
nebun întristează pre mama sa.
2. Nu vor folosì avuțiile celor fărădelege; iar
-
Pildele lui Solomon 10 - 11
627
dreptatea îi va izbăvì din moarte.
3. Nu va omorî Domnul cu foame sufletul
dreptului; iar vieața necredincioșilor o va
surpà.
4. Sărăcia smerește pre om; iar mâinile celor
vrednici se îmbogățesc.
5. Fiul certat înțelept va fì, și pre cel
neînvățat slugă-l va aveà.
6. Scapă de zăduf fiul înțelept; iar fiul cel
călcător de lege se strică de vânt în vremea
secerișului.
7. Binecuvântarea Domnului pre capul
dreptului; iar gura necredincioșilor o acopere
plângere fără de vreme.
8. Pomenirea drepților cu laude; iar numele
necredincioșilor se stinge.
9. Cel înțelept cu inima primește poruncile;
iar cel neascultător împiedecându-se cu
buzele alunecă.
10. Cel ce umblă drept, umblă cu nădejde;
iar cel ce strâmbează căile sale, se va cunoaște.
11. Cel ce face cu ochiul cu înșelăciune,
adună întristare oamenilor; iar cel ce mustră
cu îndrăzneală, face pace.
12. Izvor de vieață este în mâna dreptului;
iar gurile necredincioșilor le va acoperì
pierirea.
13. Ura scornește sfadă; iar dragostea
acopere pre toți cei ce nu iubesc sfăzile.
14. Cel ce scoate din buze înțelepciune, bate
cu toiag pre omul cel fără de inimă.
15. Înțelepții tăinuesc în sine știința; iar
gura celui fără de socoteală se apropie de
sfărâmare.
16. Agoniseala bogaților, este cetate tare; iar
sfărâmarea necredincioșilor este sărăcia.
17. Faptele drepților vieață fac; iar roadele
necredincioșilor păcate.
18. Căile vieții le păzește învățătura; iar
învățătura nemustrată rătăcește.
19. Buzele cele drepte acopere vrajba; iar
cei ce grăesc ocări, prea fără de minte sunt.
20. Din vorba multă nu vei scăpà de păcat;
iar cel ce-și ține buzele înțelept va fì.
21. Argint lămurit este limba dreptului; iar
inima necredinciosului se va stinge.
22. Buzele drepților știu lucruri înalte; iar
cei fără de minte întru lipsă se vor sfârșì.
23. Binecuvântarea Domnului pre capul
dreptului, aceasta îl îmbogățește, și nu se va
adaoge lui întristare în inimă.
24. Cu râs nebunul face rele; iar învățătura
la om naște înțelepciune.
25. Cel necredincios cu pierirea se poartă;
iar pofta dreptului este primită.
26. Mergând viforul piere cel necredincios;
iar dreptul abătându-se se mântuește în veac.
27. În ce chip este agurida la dinți
stricătoare și fumul la ochi, așà este
fărădelegea celor ce o fac pre ea.
28. Frica Domnului adaoge zile; iar anii
necredincioșilor se vor împuținà.
29. Petrece cu drepții veseliea, iar nădejdea
necredincioșilor va pierì.
30. Întărirea cuviosului este frica
Domnului; iar celor ce fac rele sfărâmare.
31. Dreptul în veac nu se va clătì; iar
necredincioșii nu vor lăcuì pământul.
32. Din gura dreptului pică înțelepciune; iar
limba nedreptului va pierì.
33. Din buzele oamenilor drepți pică daruri;
iar gura celor necredincioși se răzvrătește.
CAP. 11.
Folosul și piedicele dreptății.
1. Cumpenele viclene urîciune sunt înaintea
Domnului; iar cumpăna dreaptă primită este
lui.
2. Ori unde intră sudalma, acolo și ocara;
iar gura smeriților cugetă înțelepciune.
3. Săvârșirea drepților va îndreptà pre
dânșii; iar împiedecarea călcătorilor de lege,
îi va prădà pre ei.
4. Nu vor folosì averile în ziua mâniei, iar
dreptatea va izbăvì din moarte; murind
dreptul lasă grija, iar pierirea
necredincioșilor este urîtă și de râs.
5. Dreptatea nevinovatului îndreptează
căile; iar necredința cade întru nedreptate.
6. Dreptatea oamenilor drepți va izbăvì pre
ei; iar cei fărădelege se vânează de
păgânătatea lor.
7. Sfârșindu-se omul drept nu-i piere
nădejdea; iar lauda necredincioșilor va pierì.
8. Dreptul din cursă va scăpà, și în locul lui
se va dà cel necredincios.
-
Pildele lui Solomon 11 - 12
628
9. În gura celor necredincioși lațul
cetățenilor; iar chibzuirea drepților cu bună
sporire.
10. Întru bunătățile drepților se îndreptă
cetatea, și întru pierirea necredincioșilor
bucurie.
11. Întru binecuvântarea drepților se va
înălțà cetatea; iar cu gura necredincioșilor se
va săpà.
12. Batjocorește pre cetățeni cel lipsit de
minte; iar bărbatul înțelept liniște aduce.
13. Omul cel cu două limbi descopere sfaturi
întru adunare; iar cel credincios cu duhul
ascunde lucrurile.
14. Cei ce n’au cârmuire cad ca frunzele; iar
mântuirea este întru mult sfat.
15. Cel rău, rău face când se împreună cu
dreptul, și urăște sunetul adeverinții.
16. Femeia cinstită face bărbatului mărire;
iar femeia care urăște cele drepte este scaun
de ocară; cei leneși sunt nevrednici de avuții,
iar cei harnici se reazimă în bogății.
17. Omul milostiv bine face sufletului său;
iar cel nemilostiv pierde trupul său.
18. Cel necredincios face lucruri nedrepte;
iar sămânța drepților plata adevărului.
19. Fiul drept se naște spre vieață; iar
urmarea celui necredincios spre moarte.
20. Urîciune sunt înaintea Domnului căile
strâmbe; iar primiți sunt lui toți cei nevinovați
în cale.
21. Cel ce-și pune mâinile în mână cu
strâmbătate, nu va fì necertat; iar cel ce
seamănă dreptate, va luà plata drepților.
22. Precum este cercelul de aur în nările
porcului, așà este frumusețea femeii cei cu
nărav rău.
23. Pofta drepților toată este bună; iar
nădejdea necredincioșilor va pierì.
24. Sunt cari semănând ale sale mai multe
fac; sunt și cari adunând cele streine sărăcesc.
25. Tot sufletul drept este binecuvântat; iar
omul mânios nu este cu bună cuviință.
26. Cel ce strânge grâul îl ține neamurilor, și
pre cel ce vinde grâul scump îi blesteamă
poporul; iar binecuvântarea este preste capul
celui darnic.
27. Cel ce face bine, caută dar bun; iar cel ce
caută rele, relele îl vor ajunge pre el.
28. Cel ce nădăjduește întru avuțiea sa,
acela va cădeà; iar cel ce sprijinește pre cei
drepți, acela va răsărì.
29. Cel ce nu poartă grije de casa sa, va
moștenì vânturi, și va slujì cel neînțelept celui
înțelept.
30. Din rodul dreptății, crește pomul vieții;
iar sufletele călcătorilor de lege se vor luà fără
de vreme.
31. Că de vreme ce dreptul abeà se
mântuește, dar necredinciosul și păcătosul
unde se va aflà?
CAP. 12.
Sfaturi folositoare pentru vieață.
1. Cel ce iubește învățătura, iubește știința;
iar cel ce urăște certarea, este fără de minte.
2. Cel bun află milă dela Domnul
Dumnezeu; iar omul cel fărădelege, uitat va fì.
3. Nu se va fericì omul din fărădelege; iar
rădăcinile drepților nu se vor smulge.
4. Femeia harnică cunună este bărbatului
său; că precum este viermele în lemn, așà
femeia cea făcătoare de rău își pierde
bărbatul.
5. Gândurile drepților sunt adevăruri; iar
necredincioșii isprăvesc înșelăciuni.
6. Cuvintele necredincioșilor sunt cu
vicleșug spre sânge; iar gura drepților va
izbăvì pre dânșii.
7. Ori unde se va întoarce cel necredincios,
se va stinge; iar casele drepților vor rămâneà.
8. Gura înțeleptului o laudă omul; iar pre
cel împietrit la inimă îl batjocorește.
9. Mai bun este omul fără de boierie, carele
slujește luiș, decât cel cu boieria și lipsit de
pâine.
10. Dreptul are milă de vieața dobitoacelor
sale; iar rărunchii necredincioșilor sunt
nemilostivi.
11. Cel ce lucrează pământul său, se va
sătura de pâine; iar cei ce umblă după
deșertăciuni sunt lipsiți de minte.
12. Celui ce-i place a-și petrece cu vinul, în
curțile sale lasă ocară.
13. Poftele necredincioșilor sunt rele; iar
rădăcina credincioșilor întru tării.
-
Pildele lui Solomon 12 - 13
629
14. Pentru păcatul buzelor cade în laț
păcătosul, iar dreptul scapă de el; cel ce se
uită lin se va mântuì, iar cel ce întâmpină în
porți, necăjește sufletele.
15. Din rodurile gurii, sufletul omului se va
săturà de bunătăți, și plata buzelor lui se va
dà lui.
16. Căile nebunilor drepte sunt înaintea lor;
iar cel înțelept ascultă sfaturile.
17. Nebunul numai decât își arată mâniea
sa; iar cel iscusit își ascunde ocara sa.
18. Credința adevărată o spune dreptul; iar
mărturia nedrepților este înșelătoare.
19. Sunt cari grăesc și rănesc ca cu sabia; iar
limbile înțelepților vindecă.
20. Buzele adevărate îndreptează
mărturisirea; iar martorul grabnic are limbă
nedreaptă.
21. Vicleșug este în inima celui ce
meșteșugește rele; iar cei ce voesc pace, se vor
veselì.
22. Nu place dreptului nimic ce este strâmb;
iar cei necredincioși se vor umpleà de rele.
23. Urâciune sunt Domnului buzele
mincinoase; iar cel ce face credință primit este
la dânsul.
24. Omul priceput este omul științei; iar
inima nebunilor va întîmpinà blestemuri.
25. Mâna celor aleși lesne stăpânește; iar cei
vicleni vor fì de pradă.
26. Cuvântul cel înfricoșat turbură inima
omului drept; iar vestea bună îl veselește pre
dânsul.
27. Cunoscătorul drept lui însuși va fì
prieten; iar gândurile necredincioșilor fără
blândețe; pre cei ce păcătuesc îi vor ajunge
relele, și calea necredincioșilor îi va înșelà pre
dânșii.
28. Nu va dobândì vicleanul vânat; iar omul
curat agoniseală scumpă.
29. În căile dreptăței este vieața; iar căile
celor ce țin minte răul, sunt spre moarte.
CAP. 13.
Alte sfaturi.
1. Fiul înțelept ascultă pre tatăl său; iar cel
neascultător întru pierzare.
2. Din rodurile dreptăți va mâncà cel bun;
iar sufletele călcătorilor de lege vor pierì fără
de vreme.
3. Cel ce’și păzește gura sa, își păzește
sufletul său; iar cel ce nu’și oprește buzile,
frică’și va face luiș.
4. Întru pofte este tot cel leneș; iar mâinile
celor harnici sunt întru nevoință.
5. Urăște dreptul cuvântul nedrept; iar
necredinciosul se rușinează, și nu are
îndrăzneală.
6. Dreptatea păzește pre cei fără de răutate;
iar pre cei necredincioși îi face răi păcatul.
7. Sunt cari să îmbogățesc singuri pre sine
nimic având; și sunt cari se smeresc pre sine
în multă bogăție.
8. Răscumpărarea sufletului omului este
bogăția lui; iar săracul nu sufere certarea.
9. Lumină drepților este pururea; iar
lumina necredincioșilor se va stinge. Sufletele
viclene rătăcesc întru păcate; iar drepții se
îndură și miluesc.
10. Cel rău cu sudalmă face rele; iar cei ce
se cunosc pre sine sunt înțelepți.
11. Averea adunată cu fărădelege se va
împuținà; iar a celui ce strânge cu credință, se
va înmulțì.
12. Dreptul se îndură și împrumutează; mai
bun este cel ce începe a ajutà cu inima, decât
cel ce făgăduește, și la nădejde aduce; că
pomul vieții este pofta bună.
13. Cel ce nu bagă în seamă lucrul, nebăgà-
se-va în seamă de el; iar cel ce se teme de
poruncă, acela este sănătos.
14. Fiului viclean nimic nu este bun; iar
lucrurile slugii înțelepte vor sporì, și se va
îndreptà calea lui.
15. Legea înțeleptului este izvorul vieții; iar
cel fără de minte în laț va murì.
16. Înțelegerea bună dă dar; iar a cunoaște
legea este a cugetului bun; și căile celor
nebăgători de seamă întru pierire.
17. Tot cel isteț lucrează cu cunoștință; iar
cel fără de minte își întinde luiș rele.
18. Împăratul îndrăzneț va cădeà în rele, iar
sluga înțeleaptă va izbăvì pre el.
19. Sărăcia și ocara o strică învățătura; iar
cel ce păzește mustrările se va mărì.
20. Poftele credincioșilor îndulcesc sufletul;
iar lucrurile necredincioșilor departe sunt de
-
Pildele lui Solomon 13 - 14
630
cunoștință.
21. Cel ce umblă împreună cu cei înțelepți,
înțelept va fì; iar cel ce umblă cu cei fără de
minte, se va cunoaște.
22. Pre cei ce păcătuesc îi vor ajunge relele;
iar pre cei drepți îi va ajunge binele.
23. Omul bun va lăsà moșteni pre fiii fiilor;
iar bogăția necredincioșilor se strânge
drepților.
24. Drepții vor petrece mulți ani întru
bogăție; iar nedrepții vor pierì degrab.
25. Cel ce cruță toiagul urăște pre fiul său;
iar cela ce-l iubește, îl ceartă cu deadinsul.
26. Dreptul mâncând va săturà sufletul său;
iar sufletele necredincioșilor vor fì lipsite.
CAP. 14.
Lauda iscusinței în vieață.
1. Femeile cele înțelepte au zidit case; iar cea
fără de minte le-a surpat cu mâinile sale.
2. Cel ce umblă drept, se teme de Domnul;
iar cel ce umblă strâmb pre căile sale, se va
defăimà.
3. Din gura nebunilor toiag de ocară; iar
buzele înțelepților îi păzesc pre ei.
4. Unde nu sunt boi ieslea este deșartă; iar
unde sunt holde multe, arătată este tăria
boului.
5. Mărturia credincioasă nu minte, iar
mărturia strâmbă ațâță minciuni.
6. Căutà-vei înțelepciunea la cel răi, și nu o
vei aflà; iar la cei înțelepți lesne este simțirea.
7. Toate sunt împrotivă omului fără de
minte; iar armele simțirii sunt buzele cele
înțelepte.
8. Înțelepciunea celor învățați este a’și
cunoaște căile sale; iar gândul celor fără de
minte este în rătăcire.
9. Caselor celor fărădelege le trebuește
curățenia; iar casele drepților sunt plăcute.
10. Inima simțitoare a omului, mâhnește
sufletul său, iar când se veselește, nu se
amestecă cu ocara.
11. Casele celor necurați se vor stinge; iar
lăcașurile celor drepți se vor întărì.
12. Este cale, care se pare oamenilor
dreaptă; iar sfârșitul ei duce în fundul iadului.
13. În veselii nu se amestecă întristarea; iar
mai pre urmă bucuria se întoarce în plâns.
14. De căile sale se va săturà cel îndrăzneț cu
inima; iar din cugetele sale este omul bun.
15. Omul cel fără de răutate crede tot
cuvântul; iar cel înțelept vine la pocăință.
16. Înțeleptul temându-se, se ferește de rău;
iar cel fără de minte nădăjduindu-se în sine,
se amestecă cu cel fărădelege.
17. Cel grabnic la mânie lucrează fără de
socoteală; iar omul înțelept multe rabdă.
18. Nebunii împart răutatea; iar cei cu
minte se țin de știință.
19. Lunecà-vor cei răi înaintea celor buni; și
cei necredincioși vor slujì la ușile celor drepți.
20. Prietenii vor urî pe prietenii cei săraci;
iar prietenii celor bogați sunt mulți.
21. Cel ce nu cinstește pre cel mișel,
păcătuește; iar cel ce miluește pre săraci
fericit este.
22. Fiind rătăciți cei nedrepți, lucrează rele;
iar cei buni fac milă și adevăr.
23. Nu știu mila și credința făcătorii de rele;
iar mila și credința, este la cei ce lucrează cele
bune.
24. Tot cel ce poartă grije, are de prisosit;
iar cel dezmierdat și nepurtător de grije în
lipsă va fì.
25. Cunună înțelepților este bogăția lor; iar
vieața nebunilor este rea.
26. Mântuește din rele sufletul mărturia
credincioasă; iar cel viclean ațâță minciună.
27. Întru frica Domnului este nădejdea celui
tare, și fiilor săi va lăsà reazem de pace.
28. Frica Domnului este izvor de vieață, și
pre cel ce o are îl face a se ferì de lațul morții.
29. Mărirea împăratului este în popor mult;
iar în poporul puțin, este pierderea celui
puternic.
30. Omul cel mul răbdător este cu mare
înțelepciune, iar cel foarte fricos este
neînțelept.
31. Omul blând este doftor inimii; iar cariul
oaselor este inima simțitoare.
32. Cel ce grăește de rău pre săracul, mânie
pre cel ce l-au făcut pre el; iar cel ce miluește
pre sărac, cinstește pre cel ce l-au făcut pre el.
33. Întru răutatea sa va pierì ne-
credinciosul; iar cel ce nădăjduește spre
Domnul, drept este întru bunătatea sa.
-
Pildele lui Solomon 14 - 15
631
34. Inima cea bună a bărbatului odihnește
înțelepciunea; iar inima nebunilor nu se
cunoaște.
35. Dreptatea înalță neamul; iar păcatele
împuținează semințiile.
36. Primită este împăratului sluga
înțeleaptă; și cu păstrarea sa leapădă dela sine
ocara.
CAP. 15.
Roadele iscusinței. Mijloace împrotiva
păcatelor.
1. Mânia pierde și pre cei înțelepți; iar
răspunsul cucernic întoarce mânia și cuvântul
aspru aprinde mânia.
2 Limba înțelepților știe cele bune; iar gura
celor neînțelepți spune rele.
3. În tot locul ochii Domnului văd pre cei răi
și pre cei buni.
4. Vindecarea limbii este pom de vieață, și
cel ce o păzește acesta se va umpleà de duh.
5. Cel fără de minte batjocorește învățătura
tatălui său; iar cel ce ține porunca este mai
înțelept. În prisosirea dreptăței putere multă
este; iar cei necredincioși cu toată rădăcina
vor pierì de pre pământ.
6. În casele drepților tărie este multă, iar
rodurile necredincioșilor vor pierì.
7. Buzele drepților se leagă cu pricepere; iar
inima celor neînțelepți nu este întărită.
8. Jertfele necredincioșilor urâciune sunt
Domnului; iar rugăciunile celor ce se
îndreptează sunt primite de dânsul.
9. Urâciune sunt Domnului căile
necredincioșilor; iar pre cei ce umblă după
dreptate îi iubește.
10. Învățătura celui fără de răutate se
cunoaște dela cei ce trec; iar cei ce urăsc
certarea se sfârșesc grozav.
11. Iadul și pierzarea de față sunt la
Domnul, cum dar nu și inimile oamenilor?
12. Cel neînvățat nu va iubì pre cei ce-l
ceartă pre el; și cu cei înțelepți nu va vorbì.
13. Inima veselindu-se înflorește fața; iar
fiind întru scârbă se mâhnește.
14. Inima dreaptă caută știință; iar gura
celor neînvățați caută cele rele.
15. În toată vremea ochii celor răi primesc
cele rele, iar cei buni sunt în liniște pururea.
16. Mai bună este o părticică mică cu frica
Domnului, decât vistierii mari fără de frică.
17. Mai bun este ospățul cu legumi spre
dragoste și spre prieteșug, decât vițelul dela
iesle cu vrajbă.
18. Omul mânios ațâță gâlcevi; iar cel ce
rabdă mult, potolește și ceea ce va să fie.
19. Omul cel îndelung răbdător împacă
vrăjbile; iar cel necredincios mai vârtos le
întărită.
20. Căile celor leneși sunt așternute cu spini;
iar ale celor harnici sunt netede.
21. Fiul înțelept veselește pre tatăl său; iar
fiul neînțelept batjocorește pre muma sa.
22. Cărările celui nebun sunt lipsite de
înțelepciune; iar omul cel înțelept drept
umblă.
23. Schimbă gândurile cei ce nu cinstesc
adunarea; iar în inimile celor ce se sfătuesc
rămâne sfatul.
24. Că nu-l ascultă pre el cel rău, nici va zice
cevà de folos, și bun adunării de obște.
25. Căile vieții sunt cugetele celui
înțelegător, ca să se ferească de iad, și să se
mântuiască.
26. Casele defăimătorilor le surpă Domnul,
și întărește hotarul văduvei.
27. Urâciune este Domnului gândul
nedrept; iar cuvintele celor curați sunt
cuvioase.
28. Pierde-se pre sine cel ce ià daruri; iar cel
ce urăște luarea de daruri viu va fì.
29. Cu milosteniile și cu credința se curățesc
păcatele, și cu frica Domnului se ferește
fiecare de rău.
30. Inimile drepților se învață credință; iar
gura necredincioșilor răspunde rele.
31. Primite sunt la Domnul căile oamenilor
drepți, că prin acelea și vrăjmașii prietini se
fac.
32. Departe stă Dumnezeu de cei
necredincioși; iar rugăciunile drepților le
ascultă.
33. Mai bună este puțină luare cu dreptate;
decât roduri multe cu nedreptate.
CAP. 16.
Îndemnări pentru smerenie, dreptate și
înfrânare.
-
Pildele lui Solomon 16
632
1. Inima omului să gândească lucruri
drepte; ca să se îndrepteze de Dumnezeu căile
lui.
2. Ochiul văzând bune veselește inima; și
vestea cea bună îngrașe oasele; cel ce ascultă
mustrările vieții, va petrece între cei înțelepți.
3. Cel ce leapădă învățătura, se urăște pre
sine; iar cel ce păzește învățăturile își iubește
sufletul său.
4. Frica Domnului este învățătură și
înțelepciune și începutul mărirei răspunde ei;
și merge mărirea înnaintea celor smeriți. La
om este voirea inimei, iar dela Domnul
răspunsul limbei.
5. Toate lucrurile celui smerit arătate sunt
înaintea lui Dumnezeu; iar cei necurați în ziua
cea rea vor pierì. Cât ești de mare atâta te
smerește și vei aflà milă înaintea Domnului
Dumnezeu.
6. Necurat este înaintea lui Dumnezeu tot cel
cu inimă înaltă, și cel ce’și pune mâna în mână
cu nedreptate, nu se va îndreptà.
7. Începutul căii celei bune este a face
dreptate, că primită este la Dumnezeu mai
mult decât aducerea de jertfe.
8. Cel ce caută pre Domnul va aflà minte cu
dreptate, și cei ce-l caută pre el, cu dreptate
vor aflà pace.
9. Toate lucrurile Domnului sunt cu
dreptate, și se ține cel necredincios la ziua cea
rea.
10. Ghicire este în buzele împăratului, și la
judecată nu va rătăcì gura lui.
11. Pornirea cumpenii dreptate este la
Domnul, și lucrurile lui cumpene drepte.
12. Urît este împăratului acela ce face rele,
că, cu dreptate se gătește scaunul domniei.
13. Primite sunt împăratului buzele drepte,
și cuvintele drepte le iubește.
14. Mâniea împăratului este solul morței;
iar omul înțelept îl va îmblânzì pre el.
15. Întru lumina vieții fiul împăratului; iar
cei primiți lui ca norul târziu.
16. Cuiburile înțelepciunei mai alese sunt
decât aurul, și cuiburile înțelegerii mai alese
sunt decât argintul.
17. Cărările vieței abat dela rele; iar
lungimea vieții sunt căile dreptății.
18. Cel ce primește învățătura, întru
bunătăți va fì; și cel ce păzește certările, se va
înțelepțì.
19. Cel ce își păzește căile sale, păzește
sufletul său; și cel ce’și iubește viața sa,
oprește gura sa.
20. Mai înainte de sfărâmare merge ocara;
și mai înainte de cădere gândul cel rău.
21. Mai bun este cel blând cu smerenie,
decât cel ce împarte prăzi cu cei ce fac
strâmbătate.
22. Cel înțelept în lucruri este aflător de
bunătăți, și cel ce nădăjduește întru
Dumnezeu, fericit este.
23. Pre cei înțelepți și pre cei pricepători îi
chiamă răi; iar cei cu cuvinte dulci mai mult
se vor auzì.
24. Izvor de vieață este priceperea celor ce o
agonisesc; iar învățătura nebunilor este rea.
25. Inima înțeleptului cunoaște cele din gura
sa, și în buze poartă pricepere.
26. Fagur de miere sunt cuvintele bune; și
dulceața lor tămăduire sufletului.
27. Sunt căi, care se par omului a fì drepte;
iar cele mai de pre urmă ale lor caută în
fundul iadului.
28. Omul întru ostenele se ostenește luiș, și
abate dela sine pierirea sa; iar cel îndărătnic
în gura sa își poartă pierirea.
29. Omul fără de minte își sapă luiș rele, și
în buzele sale adună foc.
30. Omul îndărătnic împarte rele; și celor
răi aprinde făclia înșelăciunei, și desparte pe
prieteni.
31. Omul fără de lege amăgește pe prieteni,
și îi duce pre ei la căi nu bune.
32. Cel ce’și întărește ochii săi, gândește
îndărătnicii, și cel ce’și mușcă buzele sale
alege toate relele, acesta este cuptorul răutății.
33. Cunună de laudă sunt bătrânețele, și în
căile dreptății se află.
34. Mai bun este omul cel mult răbdător,
decât cel tare, și omul cel ce are minte, decât
lucrătorul cel mare de pământ; și cel ce’și
stăpânește mâniea mai bun este decât cel ce ia
cetate tare.
35. În sânul celor nedrepți intră toate cele
-
Pildele lui Solomon 16 - 17 - 18
633
nedrepte; iar cele drepte toate sunt dela
Domnul.
CAP. 17.
Ceartă și vrajbă.
1. Mai bună este o bucată de pâine cu
dulceață în pace, decât casa plină de multe
bunătăți, și decât jertfe nedrepte cu vrajbă.
2. Sluga cu minte stăpânește pre stăpânii cei
neînțelepți, și împarte părți între frați.
3. Precum se lămurește în cuptor aurul și
argintul; așà inimile cele alese dela Domnul.
4. Cel rău ascultă de limba călcătorilor de
lege; iar dreptul nu se uită la buzele
mincinoase.
5. Cel ce râde de sărac, mânie pre cel ce l-au
făcut pre el; iar cel ce-l miluește se va miluì;
cel ce’i pare bine de cel ce piere, nu va fì fără
de vină,
6. Cununa bătrânilor sunt fiii fiilor, și lauda
fiilor sunt părinții lor. Celui credincios toată
lumea îi este câștigare; iar celui necredincios
nici un ban.
7. Nu sunt cuvioase celui nebun buzele
drepte, nici celui drept buzele mincinoase.
8. Plata darurilor este învățătura la cei ce se
țin cu dânsa, și ori încotro se întorc îi
îndreptează pre ei.
9. Cel ce acopere strâmbătățile caută
prieteșug; iar cel ce urăște ale acoperì
desparte prietenii și casnicii.
10. Groaza umilește inima înțeleptului; iar
cel neînțelept bătut fiind nu simte.
11. Pricini scornește tot cel rău; iar Domnul
înger nemilostiv va trimite lui.
12. Cade purtarea de grije pre omul cel
înțelept; iar cei nepricepuți cugetă rele.
13. Cel ce răsplătește rele pentru bune, nu se
va mutà răul din casa lui.
14. Putere dă cuvintelor începerea dreptății;
iar împerecherea și răsboiul merge înaintea
scumpetei.
15. Cel ce judecă pre cel drept a fì strâmb, și
pre cel strâmb a fì drept, necurat este și urît
înaintea lui Dumnezeu.
16. Pentruce sunt avuții celui neînțelept? Că
a dobândì înțelepciune cel rău la inimă, nu va
puteà.
17. Cel ce’și face casă înaltă, caută
sfărâmare. Și cel ce se lenevește a învățà va
cădeà în rele.
18. În toată vremea să aibi tu prieten, frații
în nevoi de treabă să fie, că pentru aceea se
fac.
19. Omul fără de minte bate în palme și se
veselește luiș, ca și chezașul ce ià în chezășie
pe prietenul său.
20. Cel iubitor de păcate se bucurà de vrăjbi
și cei ce’și înalță ușile sale, caută surpare.
21. Cel cu inima vârtoasă nu va aflà
bunătăți, și omul cel ce lezne își schimbă limba
va cădeà în rele; și inima de nebun durere este
celui ce o are.
22. Nu se veselește tatăl de fiul cel neînvățat;
iar fiul înțelept veselește pre muma sa.
23. Inima veselă bună vieață face; iar
omului trist i se usucă oasele.
24. Căile celui ce ià daruri cu nedreptate în
sânuri, nu sporesc, și cel necurat se abate din
căile dreptății.
25. Față înțelegătoare este a omului înțelept;
iar ochii nebunului la marginile pământului.
26. Mânie tatălui este fiul nebun, și durere
celei ce l-a născut pre el.
27. A păgubì pre omul drept nu este bine,
nici este cu cuviință a sfătuì rău asupra
puternicilor drepți.
28. Cel ce oprește a grăì cuvântul greu, cu
minte este; și omul cel ce rabdă mult, este
înțelept.
29. Cel ce nu știe, de va întrebà de
înțelepciune, înțelepciune i se va socotì; și cel
ce se face pre sine mut, înțelept se va socotì a
fì.
CAP. 18.
Prietenie și înfrânarea limbii.
1. Pricini caută omul cel ce va să se desparță
de prieteni, și în toată vremea ocărât va fì.
2. Nu trebuește înțelepciune omului lipsit de
minte, că mai vârtos se ține cu nebuniea.
3. Când vine necredinciosul întru adâncul
răutăților, nu bagă seamă; și îi vine lui
necinste și ocară.
4. Apă adâncă este cuvântul în inima omului
și izvor ce se varsă și fântână de vieață.
5. A te mirà de fața necredinciosului nu este
-
Pildele lui Solomon 18 - 19
634
bine; nici este cu cuviință a fugì de dreptate la
judecată.
6. Buzele celui fără de minte îl aduc pre el la
rele, și gura lui cea îndrăzneață chiamă
moartea.
7. Gura nebunului pierirea lui este; iar
buzele lui sunt laț sufletului lui.
8. Pre cei leneși îi biruește frica, și sufletele
oamenilor mueratici vor flămânzì.
9. Cel ce nu se vindecà pre sine întru faptele
sale, frate este celui ce se rănește pre sine.
10. Din mărimea tăriei, numele Domnului;
și alergând la el drepții, se înalță.
11. Averea omului bogat este cetate tare, și
mărirea ei mult umbrește.
12. Mai înainte de surpare se înnalță inima
omului, și mai înainte de mărire se smerește.
13. Cel ce răspunde cuvânt mai înainte de ce
aude, nebun și de ocară se face pre sine.
14. Mâniea omului o potolește sluga
înțeleaptă; iar pre cel nerăbdător cine îl va
suferì?
15. Inima celui cu minte, câștigă știință; iar
urechile înțelepților cearcă gândurile.
16. Darul omului îl vestește pre el, și cu cei
puternici îl așază pre el.
17. Dreptul singur este pârâșul său dela
întâiul cuvânt, și dacă îl va asuprì pârâșul, se
mustră.
18. Pricinile le potolește soarta, și între
domni hotărăște.
19. Frate de frate ajutat, ca o cetate tare și
înaltă, și are putere ca o împărăție întemeiată.
20. Din rodurile gurii umple omul pântecele
său, și din roadele buzelor sale se va săturà.
21. Moartea și vieața sunt în mâna limbii;
iar cei ce’și stăpânesc limba vor mâncà
roadele ei.
22. Cel ce a aflat femeie bună, aflat-a daruri,
și a luat dela Dumnezeu desfătare.
23. Cel ce leapădă femeia bună, leapădă
bunătățile, și cel ce ține pre cea prea curvă,
este nebun și necredincios.
24. Rugăciuni răspunde săracul; iar cel
bogat răspunde aspru.
25. Omul drăgăstos în adunare mai prieten
este decât fratele.
CAP. 19.
Săracii cinstiți și fiii bine crescuți.
1. Mai bun este săracul, carele umblă întru
prostia sa, decât cel viclean cu buzele sale și
este fără de minte.
2. Unde nu este știința sufletului, acolo nu
este binele; și cel ce grăbește cu picioarele, se
va împiedicà.
3. Nebunia omului strâmbă căile lui, și pre
Dumnezeu vinuește cu inima lui.
4. Avuțiea adauge prieteni mulți, iar cel
sărac, și de prietenul carele îl are se lipsește.
5. Mărturia mincinoasă nu va fì fără de
pedeapsă; și cel ce pârăște cu strâmbătate, nu
va scăpà.
6. Mulți cinstesc fețele împăraților; iar tot
cel rău se va face de ocară omului.
7. Tot cel ce urăște pre fratele sărac, departe
va fì și de prieteșug, gândul bun se va apropià
de cei ce îi cunosc prieteșugul, și omul înțelept
îl va aflà pre el, cel ce face multe rele
isprăvește răutatea; iar cel ce se sfădește cu
cuvinte, nu se va mântuì.
8. Cel ce câștigă înțelepciune, se iubește pre
sine, și carele păzește înțelegerea, aflà-va cele
bune.
9. Mărturia mincinoasă nu va fì necertată,
și cel ce ațâță răutate, pierì-va de ea.
10. Nici de un folos nu este celui fără de
minte desfătarea, și de va începe sluga cu
semeție a stăpânì.
11. Omul milostiv mult îngăduiește, și lauda
lui va venì asupra celor fără de lege.
12. Înfricoșarea împăratului asemenea este
răcnirii leului, și ca roua pre iarbă așà este
îmblânzirea lui.
13. Rușinea tatălui este fiul fără de minte, și
nu sunt curate darurile din simbria curvei.
14. Casă și avere împart părinții fiilor; iar
femeia bărbatului dela Domnul se rânduește.
15. Frica oprește pre bărbatul mueratic; iar
sufletul celui leneș va flămânzì.
16. Cel ce păzește porunca, își păzește
sufletul său; iar cel ce nu-și păzește căile sale
va pierì.
17. Cel ce miluește pe sărac, dă împrumut
lui Dumnezeu, și după darea lui se va răsplătì
lui.
-
Pildele lui Solomon 19 - 20
635
18. Ceartă pre fiul tău, că așà va fi de bună
nădejde; iar la mândrie nu înălțà sufletul tău.
19. Omul cel gânditor de rău mult va
păgubì; iar de va fì și lacom, și sufletul își va
adauge a-l pierde.
20. Ascultă fiule învățătura tatălui tău, ca să
fii înțelept întru cele mai de apoi ale tale.
21. Multe gânduri sunt în inima omului; iar
sfatul Domnului în veac rămâne.
22. Rod omului este milosteniea, și mai bun
este săracul drept de cât bogatul mincinos.
23. Frica Domnului este spre vieață omului;
iar cel fără de frică se va zăbovì în locuri unde
nu se aflà știință.
24. Cel ce ascunde mâinile sale în sân cu
nedreptate, nici la gura sa nu le va duce pre
ele.
25. Bătând pre făcătorul de rău, cel
nepriceput mai înțelept se va face, și de vei
certà pre omul înțelept, va cunoaște
învățătura.
26. Cel ce nu cinstește pre tatăl său, și se
leapădă de muma sa, rușinà-se-va și ocărît va
fì.
27. Fiul carele părăsește a păzì învățătura
tatălui său, va deprinde graiuri rele.
28. Cel ce chezășuește copilul fără de minte,
rușinà-va dreptatea, și gura celor
necredincioși înghițì-và judecata.
29. Se gătesc celor neastâmpărați bice și
cazne, asemenea și celor fără de minte.
CAP. 20.
Împăratul înțelept.
1. Neastâmpărat lucru este vinul, și de ocară
beția, și tot cel stricat de el, nu va fì înțelept.
2. Nu se osebește înfricoșarea împăratului
de mâniea leului; iar cel ce’l întărâtă pre el
greșește asupra sufletului său.
3. Mărire este omului a urî neînțelegerile;
iar tot cel fără de minte cu unele ca acestea se
împleticește.
4. Ocărându-se leneșul nu se va rușinà; așà
este și cel ce împrumutează grîu la secere.
5. Apă adâncă este sfatul în inima omului;
iar omul înțelept îl va scoate.
6. Mare și cinstit lucru este omul milostiv;
iar cu anevoe este a aflà om credincios.
7. Cel ce petrece nevinovat întru dreptate,
fericiți va lăsà pre fiii săi.
8. Când va ședea împărat drept pre scaun,
nu va stà înaintea ochilor lui tot răul.
9. Cine se poate lăudà, că are inimă curată?
Sau cine va cutezà a zice, că este curat de
păcate?
10. Lumina celui ce grăește de rău pre tată
sau pre mumă, stinge-se-va, și luminile
ochilor lui vedeà-vor întunerec.
11. Partea ce grăbește întru cele dintâiu,
întru cele mai de pre urmà nu se va
binecuvântà.
12. Să nu zici: Plătì-voiu neprietenului, ci
așteaptă pre Domnul, ca să’ți ajute.
13. Cântarul mare și mic, și măsurile
îndoite, necurate sunt înaintea Domnului
amândouă, și cel ce face acestea, întru
tocmelele sale se împiedică.
14. Tânărul cu cel cuvios și drept calea lui.
15. Urechea aude și ochiul vede, lucrurile
Domnului sunt amândouă.
16. Nu iubì a clevetì, ca să nu piei, ci
deschide ochii tăi, și te satură de pâine.
17. Rău este, rău este, zice cel ce cumpără,
și dacă se va duce atunci se va fălì.
18. Aur și mulțime de pietre scumpe și vase
cinstite sunt buzele înțelepciunei.
19. Ià haina celui ce s’a pus chezaș pentru
cel necunoscut, și ià de la el zălog pentru cei
streini.
20. Dulce este omului pâinea minciunei; iar
după aceea se va umpleà gura lui de alice.
21. Gândurile cu sfatul se întemeiază; și cu
cârmuiri se face războiul.
22. Cel ce descopere sfaturi întru adunare
umblă cu două limbi, și cu cel ce lărgește
buzele sale nu te amestecà.
23. Urâciune este Domnului cântarul îndoit,
și cumpăna vicleană nu este bună înaintea lui.
24. Dela Domnul se îndreptează pașii
omului; iar pământeanul, cum ar puteà
pricepe căile sale?
25. Laț este omului curând a afierosì cevà
dintru ale sale, și după ce s’a făgăduit să’i
pară rău.
26. Vânturătorul celor necredincioși este
împăratul înțelept, și’i va învârtì pre ei roată.
-
Pildele lui Solomon 20 - 21 - 22
636
27. Lumina Domnului, suflarea oamenilor,
care cercetează adâncurile inimei.
28. Milostenia și adevărul, pază sunt
împăratului, și vor încunjurà cu dreptate
scaunul lui.
29. Podoaba tinerilor este înțelepciunea și
mărirea bătrânilor căruntețele, sdruncinături
și sfărâmături întâmpină în rele, iar rane
întru cămările pântecelui.
CAP. 21.
Pronia lui Dumnezeu.
1. Precum pornirea apei așà inima
împăratului este în mâna lui Dumnezeu, ori
încotro va vreà să o plece acolo o pleacă.
2. Tot omul se pare luiș că este drept, iar
Domnul îndreptează inimile.
3. A face dreptate și a grăì adevărat, mai
mult place lui Dumnezeu decât sângele
jertfelor.
4. Omul cel măreț este cu inimă îndrăzneață
spre ocară, și făclia necredincioșilor este
păcatul.
5. Gândurile celui bărbat pururea întru
prisosință, iar cel leneș totdeauna în lipsă este.
6. Cel ce face vistierii cu limbă mincinoasă
după deșertăciuni umblă, și merge în laturile
morții.
7. Pornì-se-va toată pierirea asupra celor
necredincioși, că nu vor să facă cele drepte.
8. La cei îndărătnici căi îndărătnice trimite
Dumnezeu, că curate și drepte sunt lucrurile
lui.
9. Mai bine este a lăcuì într’un ungher
descoperit decât în cele văruite și în casa de
obște cu nedreptate.
10. Sufletul necredinciosului poftește rele, și
nu’l va miluì nici un om.
11. Păgubindu-se cămătarnicul, mai
înțelept se va face cel fără de răutate și
înțeleptul cel ce pricepe va primì cunoștință.
12. Cunoaște dreptul inimile ne-
credincioșilor, și defaimă pre cei necredincioși
pentru rele.
13. Cel ce-și astupă urechile sale ca să nu
auză pre cel neputincios, și acela va strigà și
nu va fì cine să’l auză.
14. Darul pre ascuns întoarce mâniile, iar
cel ce nu dă dar, ridică mânie mare.
15. Veseliea drepților este a face judecată;
iar cel cuvios necurat este la făcătorii de rău.
16. Omul cel ce rătăcește din calea dreptății,
se va odihnì întru adunarea uriașilor.
17. Omul cui este drag în ospețe, în lipsă va
fì; și cel ce iubește vinul și untuldelemn, nu se
va îmbogățì.
18. Curățire dreptului este cel fărădelege; în
locul celui drept se va dà cel vinovat.
19. Mai bine este a lăcuì în pustie, decât cu
femeia sfadnică și mânioasă și limbută.
20. Comoară dorită odihnește în gura
înțeleptului; iar oamenii cei fără de minte o
înghit pre ea.
21. Calea dreptății și a milosteniei aflà-va
vieață și mărire.
22. Cetăți tari calcă înțeleptul, și surpă
tăriea spre care nădăjduià necredincioșii.
23. Cel ce’și păzește gura și limba, își
păzește sufletul său de necazuri.
24. Cel îndrăzneț, cel sumeț și cel mândru
pierzător se chiamă, iar cel ce ține minte răul,
fărădelege este.
25. Poftele omoară pre cel leneș, că nu voesc
mâinile lui să facă cevà.
26. Necredinciosul în toate zilele poftește
pofte rele, iar dreptul miluește și se îndură
fără de scumpete.
27. Jertfele necredincioșilor urâciune sunt
Domnului, pentrucă le aduc cu fărădelege.
28. Mărturiea mincinoasă va pierì; iar omul
ascultător ià seama ce grăește.
29. Omul necredincios stă cu față fără de
rușine; iar cel drept însuș își cunoaște căile
sale.
30. Nu este înțelepciune, nu este bărbăție,
nu este sfat la omul cel necredincios.
31. Calul se gătește la ziua de răsboiu; iar
dela Domnul este ajutorul.
CAP. 22.
Deosebite sfaturi.
1. Mai ales este numele bun decât bogățiea
multă; și darul bun decât argintul și aurul.
2. Bogatul și săracul s’au întâmpinat unul
cu altul, iar pre amândoi i-au făcut Domnul.
3. Cel iscusit văzând pre cel rău muncindu-
se tare, însuș se învață; iar cei nepricepuți
-
Pildele lui Solomon 22 - 23
637
trecând nu se folosesc.
4. Neamul înțelepciunii este frica Domnului,
și bogăție și mărire și vieață.
5. Ciulini și lațuri în căile cele strâmbe; iar
cel ce’și păzește sufletul său, se va ferì de ele.
6. Învață pruncul pre calea sa, că și după ce
va îmbătrânì nu se va depărtà dela aceea.
7. Bogații vor stăpânì pre cei săraci, și
slugile dela stăpânii săi se vor împrumutà.
8. Cel cu seamănă rele, rele va și secerà, și
rana faptelor sale îl va sfârșì; pre omul blând
și dătător, îl binecuvintează Dumnezeu, și
deșertarea lucrurilor îl va pierde.
9. Cel ce miluește pre săracul, hrănì-se-va,
pentrucă din pâinea sa a dat săracului;
biruință și cinste câștigă cel ce dă daruri, însă
ià sufletul celor ce le iau.
10. Scoate din adunare pre cel pierzător, și
va ieșì cu dânsul pricirea, că șezând în
adunare, pre toți necinstește.
11. Iubește Domnul inimile cuvioase, și
primiți sunt lui toți cei fără prihană în căile
lor; cu buzele va cârmuì împăratul.
12. Ochii Domnului păzesc simțirea și
defaimă cuvintele cele fărădelege.
13. Pune pricini și zice leneșul: leul este în
cale și ucigașul în uliță.
14. Groapă adâncă este gura celui
fărădelege, și pre carele l-au urît Domnul,
acela va cădeà într’însa; sunt căi rele înaintea
omului, și nu iubește a se întoarce dela ele, și
trebue a se abate din calea strâmbă și rea.
15. Nepriceperea face să sboare inima
tânărului, și toiagul învățăturii departe este
dela dânsul.
16. Cel ce năpăstuește pre sărac, înmulțește
relele sale, și dă bogatului pre mai puțin.
17. La cuvintele înțelepților apropie
urechea ta, și ascultă cuvintele mele, și așază
inima ta, ca să cunoști, că bune sunt.
18. Și de le vei pune pre ele la inima ta,
veselì-te-vor împreună cu buzele tale.
19. Ca să fie întru Domnul nădejdea ta, și va
arătà ție calea ta.
20. Și tu ți le scrie întreit, în sfat și în gând
și în cunoștință și pre lățimea inimii tale.
21. Învață-te dar cuvinte adevărate, și minte
bună ca să auzì și să răspunzi tu cuvinte
adevărate celor ce le întreabă.
22. Nu silì pre mișel, că sărac este și să nu
necinstești pre cel slab în porți.
23. Că Domnul va judecà lui judecată, și vei
mântuì sufletul tău nevinovat.
24. Nu fii prieten cu omul mânios, și cu
prieten mânios nu te amestecà.
25. Ca să nu te abați în căile lui, și vei luà
lațuri la sufletul tău.
26. Nu te da chezaș rușinându-te de față.
27. Că de nu vei aveà de unde să plătești,
luà-vor așternutul cel de supt coastele tale.
28. Nu trece hotarele vechi, care le-au pus
părinții tăi.
29. Omul vederos și iute la lucrurile lui, la
împărați trebue a stà; iar să nu steà la oameni
leneși.
CAP. 23.
Sfaturi pentru mâncare și băutură
1. De vei ședeà la masa celui puternic,
înțelepțește mănâncă din cele ce ți se pun
înainte.
2. Și pune mâna ta știind că și tu ca acestea
trebue să gătești.
3. Iar de ești mai nesățios, nu poftì bucalele
lui, că acestea se țin de vieață mincinoasă.
4. Nu te asemănà, fiind sărac cu cel bogat;
ci te strânge pre tine cu gândul tău.
5. De vei căutà cu ochiul tău spre el,
nicidecum nu se va vedeà, că s’a făcut lui aripi
ca unui vultur, și se întoarce spre casa celui ce
stă înaintea lui.
6. Nu cinà cu omul pizmătareț, nici poftì din
bucatele lui.
7. Că precum înghite cinevà păr, așà
mănâncă și beà; nici îl băgà la tine pre el, ca
să mănânci pâinea ta cu el.
8. Că o va vărsà pre ea, și va stricà cuvintele
tale cele bune.
9. La urechea celui fără de minte nimic nu
zice, ca nu cumvà să râză de cuvintele tale cele
înțelepte.
10. Să nu muți hotarele cele vechi, și în
agonisita săracilor să nu intri.
11. Că cel ce’i apărà pre ei este Domnul, tare
este, și va judecà judecata lor cu tine.
12. Dă la învățătură inima ta, și urechele
-
Pildele lui Solomon 23 - 24
638
tale le gătește spre cuvintele înțelegerii.
13. Nu încetà a certà pruncul, pentrucă de’l
vei lovì pre el cu nuia, nu va murì. Că tu îl vei
bate pre el cu nuia; iar sufletul lui dela moarte
îl vei mântuì.
14. Fiule! De va fì înțeleaptă inima ta, vei
veselì și inima mea.
15. Și se vor învățà buzele tale din cuvintele
buzelor mele, de vor fì drepte.
16. Nu râvnească inima ta la păcătoși; ci fii
toată ziua în frica Domnului.
17. Că de vei păzì acestea, vei aveà nepoți, și
nădejdea ta nu se va depărtà.
18. Ascultă fiule, și fii înțelept și’ți
îndreptează gândurile inimii tale.
19. Nu fì bețiv, nici te întinde la sfaturi și la
cumpărături de cărnuri.
20. Că tot curvarul și bețivul va sărăcì, și tot
somnorosul se va îmbrăcà în haine rele și
rupte.
21. Ascultă fiule pre tatăl tău cel ce te-a
născut, și nu nebăgà în seamă pre muma ta,
pentrucă a îmbătrânit.
22. Câștigă-ți adevărul și nu lepădà
înțelepciunea, învățătura și știința.
23. Bine hrănește tatăl drept, și de fiul cel
înțelept se veselește sufletul lui.
24. Veselească-se tatăl tău și muma ta de
tine, și să se bucure ceea ce te-a născut.
25. Dă’mi fiule inima ta, și ochii tăi să
păzească căile mele.
26. Că vas găurit este casa streină, și strîmtă
fântâna streină.
27. Că acesta degrab va pierì, și tot
călcătorul de lege se va stinge.
28. Cui este vai? Cui sunt gâlcevuri? Cui
judecăți? Cui necazuri și sfezi? Cui zdrobirea
în zadar? Cui sunt ochii urduroși?
29. Au nu celor ce se zăbovesc la vin, și celor
ce păzesc unde se fac ospețe? Nu vă îmbătați
cu vin, ci umblați cu oameni drepți, și vorbiți
la preumblări.
30. Că de vei dà ochii tăi spre urcioare și
spre pahare, la urmà vei umblà mai gol decât
pilugu.
31. Și apoi te vei tăvălì ca cel mușcat de
șarpe, și precum se varsă dela Cherast veninul
lui.
32. Când ochii tăi vor vedeà streină, atunci
gura ta va grăì îndărătnicii.
33. Și vei zăceà ca în inima mării, și ca un
cârmaciu în multă volbură.
34. Și vei zice: bătutu-m’a și nu m’a durut,
ocărîtu-m’a și eu n’am știut când se va face
ziuă, ca să viu să întreb cu carii să mă
împreun.
CAP. 24.
Sfătuire a izbăvì pre cei în primejdie de moarte
și ferire de neînțelepție și ușurătate de minte.
1. Fiule! Nu urmà oamenilor răi, nici poftì a
fì cu dânșii.
2. Că minciuni cugetă inima lor, și dureri
grăiesc buzele lor.
3. Cu înțelepciune se zidește casa și cu
pricepere se isprăvește.
4. Cu știința se umplu cămările de toată
bogăția scumpă și bună.
5. Mai bun este înțeleptul decât cel tare, și
omul cel înțelept, decât un lucrător mare de
pământ.
6. Cu cârmuirea se face răsboiul, iar
ajutorul cu inima cea cu sfat.
7. Înțelepciunea și gândul bun în porțile
înțelepților, înțelepții nu se abat dela legea
Domnului;
8. Ci gândesc întru adunări; pre cei
neînvățați îi întâmpinà moartea.
9. Și moare cel fără de minte întru păcate,
iar necurăția este la omul pierzător.
10. Pângărì-se-va în ziua cea rea, și în ziua
necazului până ce se va sfârșì.
11. A izbăvì pre cei duși la moarte și a
răscumpărà pre cei prinși, nu te scumpì.
12. Iar de vei zice: nu’l știu pre acesta, află
că Domnul cunoaște inimile tuturor, și cel ce
au dat suflare la toți, acela știe toate; el va
răsplătì fiecăruia după faptele lui.
13. Mănâncă miere fiule, că este bun
fagurul, ca să se îndulcească gâtlejul tău.
14. Că așà vei simțì înțelepciunea în sufletul
tău, care de o vei aflà, bună va fì săvârșirea ta,
și nădejdea nu te va părăsì.
15. Să nu apropii de cel necredincios partea
drepților, nici să te amăgești cu sațiul
pântecelui.
-
Pildele lui Solomon 24 - 25
639
16. Că de șapte ori va cădeà dreptul, și se va
sculà; iar cei necredincioși se vor sfârșì în rele.
17. De va cădeà vrăjmașul tău, să nu te
bucuri de el, și pentru împiedecarea lui nu te
înălțà.
18. Că va vedeà Domnul, și nu-i va plăceà
lui, și va întoarce mânia sa dela dânsul,
19. Nu te bucurà de cei ce fac rău; nici râvnì
celor păcătoși.
20. Că cei răi nu vor aveà nepoți și lumina
celor necredincioși se va stinge.
21. Teme-te de Dumnezeu fiule și de
împăratul, și de nici unul să nu fii
neascultător.
22. Că fără de veste vor răsplătì celor
necredincioși, și casnile amândurora, cine le
știe?
23. Și iar acestea zic vouă înțelepților: a
cunoaște fața la judecată, nu este bine.
24. Cel ce zice celui necredincios că este
drept, blestemat va fì popoarelor, și urît
neamurilor.
25. Iar cei ce mustră, mai buni se vor arătà,
și preste ei binecuvântare va venì.
26. Și buzele vor iubì a răspunde cuvinte
bune.
27. Gătește spre ieșire lucrurile tale, și te
gătește la țarina ta, și vino după mine, și din
nou vei zidì casa ta.
28. Nu fì mărturie mincinoasă împrotiva
cetățeanului tău, nici te lărgì cu buzele tale.
29. Să nu zici: Cum mi-a făcut el mie, face-
voiu și eu lui, și voiu răsplătì lui cu cele ce m’a
năpăstuit.
30. Ca o arătură este bărbatul neînțelept și
ca viea este omul cel lipsit de minte.
31. De o vei lăsà se va țelinì, și se va
îmburuenà toată, și va fì părăsită, și pietrele
cu care este îngrădită se vor săpà.
32. Apoi mie mi-a părut rău, și am căutat,
ca să aleg învățătura.
33. Puțin să dormitezi, și puțin să dormì, și
puțin să îmbrățișezi cu mâinile tale pieptul.
34. Că de vei face aceasta, venì-va înainte
mergând sărăcia ta, și lipsa, ca un bun
alergător.
CAP. 25.
Cuviința în adunări și măsura în
vorbă și în mâncări.
1. Acestea sunt pildele lui Solomon, pe care
fără alegere le-au scris prietenii lui Ezechia
împăratul Iudei.
2. Slava lui Dumnezeu ascunde cuvântul, iar
m�
top related