stilurile artei grecești

Arhitectura i arta greacăș

Arhitectura greacă î i are începuturile în Creta i Micene.ș ș

Templele grece tiș ♠video introductiv♠

Arta monumentală este cel mai bine reprezentată de templu.

Acesta reprezintă spaţiul în care era adăpostită statuia zeului i în care se păstra ștezaurul.

Cu un plan simplu – vestibulul (pronaos), sanctuar (naos sau cella), unde este aşezată statuia zeului, i camera șsanctuarului (opistodom )

Templul primea în interior numai preoţii. Altarul destinat sacrificilor, era aşezat la intrare, loc din care credincioşii puteau privi statuia divină.

Modele de temple

Reprezentării ale zeită ilorț

Elementul care dă particularitate templului este coloana. În interiorul edificiului, ea susţinea grinzile acoperişului, iar în exterior forma galeriile acoperite (porticul). Proporţiile i dimensiunile coloanei determină șstilul arhitectonic al templului.

Coloana este compusă din 3 părţi : bază , corp (fus) i șpartea superioară (capitel).

Baza coloanei

Fusul coloanei

Capitelul coloanei

Pentru evitarea monotoniei, coloana prezintă caneluri, în timp ce, prin formă, capitelul diferen iază stilurile artei grece ti : ț șdoric, ionic i corinticș

Coloana Dorică are un capitel simplu, în formă de trunchi de con.

Temple Dorice

Colana Ionică : se sprijină pe bază, în timp ce capitelul are forma unei volute duble.

Temple Ionice : Templul din Efes (dedicat Artemis)

Coloana Corintica: capitelul este împodobit cu volute i cu frunze răsfrânte de acant.ș

Templu Corintic : Tholosul din Epidaur

Capitel

Cele trei stiluri Expunere în paralel

ARTA PLASTICĂ GREACĂ

Dintre reprezentările artistice practicate de greci, sculptura este cea mai bine reprezentată, mai ales din cauza faptului că picturile lor nu au supravie uit peste timp. Sculptura țde mari dimensiuni s-a dezvoltat doar târziu, în secolul al VII-lea î.Hr., fiind probabil inspirată de contactele cu Egiptul.

Praxiteles – sculptează Diana

Phidias

Grecii au lucrat și „mozaic”- un gen de pictură care constă în fixarea unor bucăți de piatră sau sticlă foarte mici, de diferite culori, într-o pastă specială care se întărește. Ei nu au aplicat mozaicuri pe pereți, ci numai pe pardoseală (mozaic pareimentar).

În lumea greacă s-a dezvoltat indeajuns și pictura, deși nu ne-au rămas multe creații ale acestei arte.

Cu picturi se decorau interioarele. Se făceau și tablouri portabile, care se expuneau într-o sală cu șiruri lungi de coloane, numită „Pynacles”. De aici vine denumirea de pinacotecă, folosită în toată lumea (o clădire cu săli mari unde se expun tablouri spre a fi văzute de public).

Se cunosc vase de păstrat uleiul, pentru cultul morților, numite „lecithe”, vase pentru ospețe, numite și „amfore”, pentru vin și pentru untdelemn. Pe astfel de vase erau redate figurile, reprezentând scene mitologice, banchete ori jocuri sportive, la început în negru pe fond roșu, iar apoi în roșu pe fond negru.

Ceramică