Analiza sinergologică a fragmentului video de discurs electoral al lui George Becali, disponibil la http://www.youtube.com/watch?v=qE6_Ys50GUI&feature=email

George Becali, al doilea cel mai bogat om din România, conform averii estimate în 2007 de revista “Capital”, are poziţia publică de politican şi om de afaceri. Din acestea se remarcă prin atenţia pe care o stârneşte reţelelor TV comportamentul său care deşi produce “circ” în accepţiunea clasică de “pâine şi circ pentru campania electorală”, nu aduce suficiente voturi pentru partidul său, raportat la ţintă. Psihologic, o privire de ansamblu oferă perspectiva unui “Toma Alimoş” gata să se ia la harţă cu toţi “răii”, mentalitate care în accepţiunea mioritică funcţionează destul de bine în audienţă şi pentru un alt personaj politic obişnuit în a gafa, Traian Băsescu. După cum vom observa totuşi, ceea ce îl dă de gol pe Gigi Becali, este tocmai limbajul non-verbal evident mult mai puţin controlat decât al preşedintelui, mai ales din perioada în care Adriana Săftoiu era consiliera lui de imagine. Zonă de analiză situată la graniţa între sinergologie, consultanţă în imagine pe promovare politică şi analiza mass-media, studiul discursurilor politice la TV este unul cu atât mai interesant atunci când se realizează pe secvenţe în direct, aşa cum este aceasta.

1. SiguranţaDiscursul începe cu o poziţie foarte fermă, cu mâinile înfipte în pupitrul de la care vorbeşte, arătând încordare, interes, transmiţând ideea de “când spun ceva, mă implic cu toată fiinţa în ceea ce voi face”. În acelaşi timp, gestul este limitativ, întrucât blochează personajul politic prin prezenţa biroului, salvându-l în acelaşi timp de la ceea ce, fără existenţa aestui birou, ar fi riscat să pară o poziţie ridicolă. De observat este şi înclinarea corpului în faţă, ceea de sugerează ideea de poziţie ofesnivă, de atac, foarte pregătită. Riscul asumării unei asemenea poziţii este cel al lipsei de control al poziţiilor exprimate, astfel încât în situaţia în care intervine o întrebare-capcană, personajul să se dea de gol printr-un răspuns la fel de emoţional şi autentic precum şi acesta, primul. După cum se va observa, orgoliul ridicat al personajului politic abia începe să fie ilustrat prin această deschidere.

2. AmintireaGigi Becali este aici foarte sincer, amintindu-şi vizual (accesul cheilor vizuale dreapta sus privind la personaj) anumite secvenţe în care a realizat acte de caritate. Încadrarea în timp este utilă, trădând o bună pregătire a conţinutului unui răspuns totuşi mult mai rarefiat, prin pauzele făcute, comparativ cu prima parte a discursului. Din nefericire, pauzele făcute în vorbire exprimă fie dificultate în a trata anumite idei, fie tendinţa de nesinceritate. Cum sinceritatea este evidentă, ironia vine din tendinţa de a-şi da cu dreptul în stângul chiar în punctele în care ar beneficia de un capital de încredere binemeritat. Tonul vocii este unul care coboară, transmiţând de asemenea un mesaj paraverbal mai convingător.

3. Totul e un spectacolFiind un mediu prin excelenţă manipulativ, montajul şi cadrajul TV îl prezintă pe Gigi Becali dintr-un unghi de sus şi într-un plan ansamblu, pentru a specula victimizarea lui şi efectul de spectacol, amplificat prin întrebarea dificilă care tocmai urmează să i se pună. În această situaţie, discursul politic, manipulat prin intervenţia tehnică, dirijează percepţia spectatorului încă înaintea reacţiei, trădând interesul televiziunii pentru a specula ieşirea din fire a unui personaj aflat în centrul atenţiei. De asemenea, din noua percpectivă, gesturile sale par mult mai puţin semnificative, mai caricaturale.

4. Începutul reacţieiDeja din momentul în care a auzit întrerbarea delictă referitoare la nivelul educaţiei, Gigi Becali se uită în jos, spre mâna stângă, pe care o ridică. Acest gest complex implică 3 aspecte importante:

● atenţia la discursul interior, care va deveni în scurt timp discurs exterior necontrolat

● un răspun emoţional prin prin accesarea emisâferei cerebrale care procesează informaţia astfel

● un gest de punere în dificultate, în acelaşi timp prin evitarea privirii directe şi prin pierderea unui punct de sprijin pe birou, concomitent cu ungrad mai mare de încordare.

5. Pus în dificultateLimba scoasă puţin în afara gurii indică, împreună cu o încordare mai mare a muşchilor pe pupitru, o poziţie de punere în dificultate şi de autocontrol. Este vizibil chiar şi pentru un necunoscător că întrebarea, prin gradul ei de specificitate, l-a pus în dilemă pe reprezentantul politic, iar miza de a obţine o reacţie necontrolată funcţionează pe un ax psihologic indus chiar din limbajul no-verbal amuzat al prezentatoarei care o formulează. Continuarea gestului cu AMBELE mâini ridicate, corolat cu păstrarea privirii în direcţia stângă, arată continuarea şi amplificarea procesului psihic început pe principiul influenţării lui Cialdini “Click, whirr”, de răspuns automat la

un anumit stimul. Ridicarea cu greu a privirilor se produce în momentul în care autostăpînirea pare a fi cu greu accesibilă, lucru demonstrat şi de începerea răspunsului cu o bâlbâială.

6. Mişcarea frenetică a ochilor şi problemele de exprimare trădează o stare de agitaţie şi conflict interior, care distrug credibilitatea personajului şi deomonstrează ipoteza că acesta este perceput şi de către candidat ca fiind un punct slab. Mişcarea mâinilor în faţă este un gest de sinceritate, de deschider, dar şi de neputinţă care solicită înţelegere în acelaşi timp. Odată pus în situaţia de victimă, Gigi Becali ştie cum să o exploateze în primă instanţă, inclusiv zâmbind cumva complice.

7. Gestul de dispreţ combinat cu umor atunci când afirmă că de fapt a făcut studiile pentru diplomă,

mizează pe ideea că mulţi din cei care l-ar privi l-ar înţelege şi minimizează problema existentă, de fundal. După aceasta, Gigi Becali pare a-şi redresa discursul şi a-l face să ofere nisşte explicaţii pe care pare mai sigur prin tonul vocii, făcând ca explicaţiile să apară natural după momentul iniţial.

8. “Are we there yet?”Parcă obosit de efortul de a răspunde la această întrebare, prima

reacţie la începutul hărţuirii prezentatoarei pentru a folosi şi restul timpului este clar vizibil, prin mina cu buza superioară mucând-o pe cea inferioară şi privirea directă, de parcă ar dori să mai comunice “ce mai vreţi de la mine?”.În acelaşi timp, atitudinea non-verbală a prezentatoarei este una care speculează dificultatea în care e pus personajul politic, lăsând la o parte obiectivitatea profesională jurnalistică.

9. “staţi să vă explic cum stă situaţia”

Reacţia defensivă în care a trecut Gigi Becali îl face să gesticuleze într-o manieră ce trădează importanţa atacului ca efect pe care îl are asupra lui modalitatea în care I se solicită răspunsuri suplimentare, fără să conştientizeze faptul că efectul scontat nu e răspunsul verbal, ci tocmai feed-back-un non-verbal suficient de expresiv încât să facă deliciul audienţei.

Noul mesaj pe care îl transmite prin inflexiunile vocii şi prin gesturi este că el nu este obligat să dea explicaţii pentru genul acesta de provocări. Gigi Becali sfârşeşte discursul într-un crescendo al sublinierii propriei importanţe. Se observă cum gestica mânilor sale depărtate de trup, asupra sa, oferă o percepţie inconştientă asupra propriei importanţe, atacată din exterior. Miza finală a discursului, că nu eobligat să răspundă la asemenea întrebări, trădează un răspuns emoţional ce pare a demonstra tocmai faptul că se lasă afectat de asemenea întrebări, cărora le acordăimportanţă.