ann cristy - wordpress.com · 2019. 6. 23. · ponton, urmat de câinele negru. cu cel`lalt câine...
TRANSCRIPT
-
ANN CRISTY
Adev`rata fericire
Traducerea [i adaptarea \n limba român` deCECILIA IONESCU
ALCRISM-94
userFormatogianninajollhys
-
Capitolul 1
Sim]ind o puternic` durere de cap, Jenny \nchise ochii.– Asta este cabana ta? f`cu vocea plin` de dispre] a fiului s`u, un
b`iat de doisprezece ani. Vorbe[ti despre o gaur` de [obolani!F`r` s` dea importan]`, Jenny str`b`tu buc`t`ria [i se \ndrept`
spre camera de zi. Prin ferestrele cu geamuri p`trate murdare deintemperiile din timpul iernii, se z`rea locul, cenu[iu [i posomorât \nacea zi trist` de iunie.
Mobilele erau acoperite cu cear[afuri. O plac` de placaj astupa[emineul vast. Jenny examin` cele dou` camere situate de o parte [ide alta a camerei de zi. Paturile \[i etalau saltelele goale. Sertarelecomodelor fuseser` scoase [i puse \napoi invers.
– La ce folose[te asta? \ntreb` Christopher.– S` \mpiedice [oarecii s`-[i fac` acolo cuib.Copilul scoase un fluierat.– Exact ce spuneam. Este mai r`u decât o groap` de gunoi, aici!Jenny abord` un ton vesel:
userFormatogianninajollys
-
– S` nu dramatiz`m! |i voi suna pe domnul [i pe doamna Preston,
pentru a afla ce se \ntâmpl`. Dac`-i g`sesc, vor sosi dintr-o clip` \n
alta pentru a ne ajuta s` amenaj`m casa.
Totu[i, când Jenny ridic` receptorul telefonului, descoperi c` nu
avea ton.
– Hm, linia este \ntrerupt`, evident. Ne vom ocupa mâine de
rebran[are.
|i arunc` o privire nervoas` fiului s`u, care st`tea \n mijlocul
\nc`perii, prea \nalt, prea slab, prea dezam`git pentru vârsta sa.
Tocmai conta pe aceast` vacan]` \n Maine pentru a-i [terge de pe fa]`
expresia suspicioas` de copil de pe strad`.
– Oricum, putem s` ne descurc`m foarte bine singuri \n seara
asta. Christopher \ntinse mâna spre \ntrerup`tor. Nu se \ntâmpl`
nimic.
– Crezi \ntr-adev`r?
Durerea de cap a lui Jenny se intensific`. O cuprinse mânia
amintindu-[i conversa]ia cu tat`l s`u, câteva zile mai \nainte, când \i
ceruse permisiunea s` ocupe cabana din Maine, cu condi]ia, desigur,
ca el s` nu fi pl`nuit s` mearg` curând acolo.
La cap`tul firului, tat`l s`u ezitase. {i-l imaginase, cu profilul s`u
acvilin [i p`rul c`runt dat cu elegan]` pe spate....
– Mi se pare c` acest sejur \i va face bine lui Christopher,
ad`ugase Jenny. Cum era regula de doisprezece ani, Buzz
Carmichael ignor` orice aluzie la copil.
– Grace [i cu mine nu mergem \n Maine \nainte de \nceputul lui
august, r`spunse el \n sfâr[it. Dac` nu te apas` prea mult
singur`tatea, po]i s` dispui de caban`.
6 ANN CRISTY
userFormatogianninajollys
-
– Nimic nu-mi va face mai mare pl`cere.... spusese Jenny,
incapabil` s` adauge "tat`", \n ciuda eforturilor sale.
– – Voi anun]a familia Preston s` deschid` cabana [i s-o fac`
locuibil`, ad`ugase Buzz cu r`ceal`.
– Fantastic. Vom pleca \n dou` sau trei zile. Ce face Grace?
ad`ugase Jenny dup` o ezitare.
– Foarte bine, mul]umesc.
– Salut-o din partea mea.
Tat`l s`u \nchisese f`r` m`car un la revedere.
{i acum, \ncurc`tura asta....
– Nu \n]eleg de ce familia Preston nu s-a ocupat de caban`, spuse
Jenny. Dar ne vom organiza. Vei vedea, nu este sfâr[itul lumii.
– M` \ntreb ce se poate face aici, spuse cu ciud` Christopher.
Cu aceste cuvinte f`cu stânga-mprejur [i se repezi afar` din cas`.
– Christopher, a[teapt`!
Copilul era totu[i deja departe. Prin fereastr`, Jenny \l v`zu
alergând de-a lungul c`r`rii care ducea la lac. Nu cu non[alan]`, cum
ar fi f`cut orice copil, ci cu furie.
Jenny \[i st`pâni o st`ruitoare dorin]` de a plânge. Oricum, la ce
i-ar folosi s` i se lase prad`? Pentru a-[i schimba ideile, \ncepu s`
scoat` husele de pe mobile. Totu[i, moralul \i era foarte sc`zut. Ca [i
când nu avea destule necazuri [i a[a!
Apoi, c`ut` m`tura \n spatele u[ii de la buc`t`rie, locul ei
dintotdeauna. Ciudat, se gândi, c`-[i amintea acest am`nunt dup`
doisprezece ani. De fapt, aici nimic nu se schimbase cu adev`rat.
Grace, a doua so]ie a tat`lui s`u, nu f`cuse modific`rile la care se
a[teptase Jenny. Cabana \[i p`strase ambian]a pl`cut`.
ADEV~RATA FERICIRE 7
-
Tân`ra femeie se gândi s` m`ture, dar \[i spuse c` asta putea
a[tepta pân` a doua zi. Deocamdat`, cel mai urgent era s` g`seasc`
un mijloc de a-[i potoli foamea. Pl`nuise s` cumpere provizii [i s`
g`teasc` la caban`, dar acum presim]ea c` butelia de gaz nu fusese
umplut`. Un alt gând \i trecu prin minte, se duse la chiuvet` [i
deschise robinetul. Nu era ap`. Asta era culmea! }evile fuseser`
golite pentru iarn`.
Complet demoralizat`, Jenny \[i relu` postul lâng` fereastr`. Fiul
s`u continua s` arunce ar]`gos pietre \n lac. |mpinse u[a buc`t`riei
[i-l strig`.
– Christopher, po]i s` vii s`-mi dai o mân` de ajutor, te rog?
Se exprimase pe un ton iritat, exact cel pe care voia s`-l evite \n
timpul vacan]ei \n care, spera, vor \nv`]a s` comunice iar, departe de
ora[ [i de presiunile impuse de [coal` [i de munc`. Totu[i, vocea \i
era exact aceea[i ca la Boston, autoritar` [i ]âfnoas`.
Cu o min` posomorât`, b`iatul se \ntoarse \n cas`, târându-[i
picioarele. |n clipa când ajunse, un 4x4 ap`ru la cotitura drumului [i
veni s` parcheze \n fa]a cabanei. Cobor\ un b`rbat, \[i vâr\ degetele
mari \n centura blugilor [i, dintr-o privire, lu` not` de situa]ie.
– Bun` ziua, spuse el.
|n vârst` de aproximativ treizeci [i cinci de ani, avea o fa]`
col]uroas`, p`rul brun des, o gropi]` u[oar` \n b`rbie [i umeri la]i,
atletici. Doi câini ]â[nir` dup` el din 4x4: un labrador negru [i un
animal impozant, p`tat cu alb, al c`rui aspect sfida orice tentativ` de
clasificare.
– |n sfâr[it! exclam` Jenny. Nu mai speram s` v`d pe cineva. A]i
putea s`-i g`si]i pe cei din familia Preston din partea mea, v` rog?
8 ANN CRISTY
-
Necunoscutul \[i adânci privirea ochilor de un albastru foarte
\nchis, umbri]i de gene lungi.
– M` prezint: Ben Sullivan. Ave]i probleme?
– Este cel mai mic lucru care se poate spune, replic` Jenny,
str`duindu-se s` par` vesel`, \n ciuda curiozit`]ii. |n mod normal,
eram a[tepta]i, dar probabil i-a re]inut vreun obstacol [i nu mai [tiu
ce s` fac....
Se \ntrerupse, v`zând c` b`rbatul observase prezen]a lui
Christopher, care st`tea la câ]iva pa[i.
– Ei! bun` ziua, \i strig` nou-venitul.
– Bun` ziua, r`spunse Christopher din vârful buzelor.
Nu renun]ase la acel aer \mbufnat pe care Jenny \l detesta atât de
mult. Câinele negru veni cu pa[i m`run]i [i gr`bi]i [i-i adulmec`
mâna. Surprins, b`rbatul [i-o retrase gr`bit.
– Nu-]i va face niciun r`u, spuse Ben Sullivan.
Cel`lalt câine r`mase \n spatele s`u, cu un aer b`nuitor.
– V` rog s` m` scuza]i, spuse Jenny, am omis s` m` prezint. Jenny
Carven. Iar el este fiul meu, Christopher. Am telefonul t`iat,
\n]elege]i? Locul acesta, \n starea \n care este, nu este de locuit [i nu
[tiu ce...
– |ncântat s` v` cunosc, doamn` Carver.
– {i eu la fel. {ti]i oare unde \i pot g`si pe cei din familia Preston?
– |n Montana.
– Montana!
– Pentru aproximativ o lun`. Au plecat s` participe la c`s`toria
fiicei lor. Cu siguran]`, tat`l dumneavoastr` n-a reu[it s`-i g`seasc`.
Nu sunt mul]i robo]i telefonici la Tucker's Pond!
ADEV~RATA FERICIRE 9
-
{i, cum bine se \n]elegea, el nu-[i d`duse osteneala s`-i
informeze!
– Sunte]i fiica lui Buzz Carmichael? \ntreb` Ben Sullivan,
privind-o mai atent.
– Da.
– Ave]i puncte comune.
– Ce vre]i s` spune]i?
– Ei bine, domnului Charmichael \i place de asemenea ca totul s`
fie aranjat la timp.
Jenny \[i st`pâni demnitatea.
– |mi pare r`u s` v` deranjez, domnule Sullivan, crede]i-m`. Dar
dac` a]i putea s`-mi face]i dou` servicii....
– Fire[te. De fapt, eu \l \nlocuiesc pe Jack Preston \n lipsa sa. M-a
\ns`rcinat s` deschid casele de pe malul lacului pentru sezon. Am
l`sat-o pe aceasta la urm`, pentru c` nu trebuia s` fie ocupat` decât
\n august.
– Cum v-a ajuns la ureche vestea prezen]ei noastre?
– M-am oprit la pompa de benzin` de la Tucker's Pond. Ei m-au
anun]at.
Evident, Jenny uitase cât de repede circulau ve[tile \n aceste
regiuni \ndep`rtate!
– M` tem c` nu sunt multe de f`cut pentru a pune casa la punct.
Nu este ap`, nici electricitate, nici telefon, nicio posibilitate de a
g`ti...Spre marea sa ciud`, Jenny \[i auzi vocea tremurând, \n timp ce
lacrimile \i \n]epau ochii.
Sprâncenele negre ale lui Ben Sullivan se ridicar`:
– Ei poftim treab`!
10 ANN CRISTY
-
P`rea s` considere toate aceste inconveniente ca lipsite de
importan]`. |n ciuda \ngrijor`rii sale, Jenny se surprinse privindu-i
gropi]a din b`rbie.
Cu mâna, el \i ar`t` locul.
– De ce s` v` nelini[ti]i? Dispune]i de mai mult` ap` decât a]i
putea folosi. {i v-am adus ap` potabil`.
Scoase dou` bidoane din 4x4. Jenny i le lu` din mân`.
– Mul]umesc, dar este imposibil s`.... Nu putem...
Nu [tia cum s`-[i exprime gândul.
– Robinetul este oricum alimentat de apa din lac, \i explic` Ben.
Se potrive[te perfect pentru folosire curent`. Este suficient s`
cump`ra]i ap` mineral` pentru consum.
|i arunc` o c`ldare de plastic lui Christopher, care nu se mi[c`.
– Dac` te-ai duce s` iei ap`, b`iete? \i suger`.
Nu f`r` s`-i arunce o privire ostil`, acesta se \ndrept` spre
ponton, urmat de câinele negru. Cu cel`lalt câine \n urma lui, Ben
Sullivan se duse s` ia plasele contra ]ân]arilor din ad`postul \nvecinat
casei. Animalul refuz` totu[i s` intre cu el.
– Nu voi avea timp s` restabilesc ast`zi curentul, dar m` voi
ocupa de asta mâine, spuse Ben Sullivan. Atunci vom putea pune \n
func]iune pompa [i aparatul de \nc`lzit apa. Apoi, va trebui s` vi se
livreze propan [i s` se ocupe de telefon [i totul va fi \n ordine.
Christopher se \ntoarse, cu un aer la fel de ursuz. L`s` c`ldarea [i
disp`ru. Ben Sullivan \l privi f`când-o f`r` s` spun` o vorb`.
– Apa este foarte bun` pentru cur`]enie.
Dup` ce ag`]` plasele contra ]ân]arilor, Ben l`s` ferestrele larg
deschise pentru a permite aerului \nmiresmat de parfumul pinilor s`
ADEV~RATA FERICIRE 11
-
p`trund` \n \nc`pere. Jenny inspir` profund. |n ciuda ei \ns`[i, se
sim]ea pu]in reconfortat`.
Când se auzi un zgomot puternic, alerg` \ngrijorat` la fereastr` [i
v`zu câinele negru, cu un b`] \n bot. Apoi, ajungând la mal, veni s`
pun` b`]ul la picioarele lui Christopher [i se scutur`. Jenny \[i v`zu
fiul luând b`]ul [i aruncându-l \n ap`. Câinele se avânt` \n urm`rirea
sa.
– Rocker ador` s` se joace...
Vocea lui Ben Sullivan r`sun` atât de aproape, \ncât Jenny tres`ri.
Se \ntoarse. B`rbatul o privea cu un fel de amuzament care o f`cea
s`-i ard` obrajii. Se d`du \napoi.
– Acum m` voi ocupa de p`l`ria co[ului, o anun]` el.
|n timp ce Ben se duse \n magazie fluierând, Jenny c`ut` ni[te
cear[afuri curate pentru a face paturile [i puse la loc sertarele
comodelor. Aruncând o privire pe fereastr`, \l v`zu pe Ben ie[ind din
magazie cu o scar` pe care o puse pe perete. Curând \i auzi zgomotul
pa[ilor pe acoperi[. Pu]in dup` aceea, cobor\, \nl`tur` placa de placaj
care astupa vatra [i scutur` funinginea care se \mpr`[tiase.
– Iat`, s-a f`cut. Acum, pute]i face focul.
– Mul]umesc mult. M` tem doar c` nu sunt lemne.
Cum se \ndrept` spre u[`, Jenny \l urm` automat. B`rbatul privi
\n direc]ia lui Christopher care, cu un aer posomorât [i umerii
\ncovoia]i, contempla lacul. Soarele se ascunsese dup` nori.
– Christopher! strig` Ben.
B`iatul nu catadicsi s` se \ntoarc`.
– Cred c` are c`[tile de la Walkman pe urechi, spuse Jenny.
Ar fi preferat ca Ben Sullivan s` nu se ocupe de Christopher.
12 ANN CRISTY
-
B`rbatul era prea \nalt, prea autoritar, prea impozant, [i fiul s`u
n-ar suporta o rela]ie cu cineva atât de dominator. Totu[i, \nainte ca
ea s` poat` ad`uga vreun cuvânt, Ben se \ndrept` cu pa[i len]i spre
lac. |l v`zu atr`gând aten]ia lui Christopher [i schimbând câteva
vorbe cu el \nainte de a urca amândoi panta, Christopher târându-[i
ostentativ picioarele, cu câinele negru dup` el. Nu-[i l`sase
Walkmanul [i arbora o min` \ncruntat`.
Ben \[i fluier` câinii.
– S` mergem, Rocket!
|nc` ud tot, \ndatoritorul câine negru s`ri cu bun`voin]` \n 4x4.
– {i tu, Blaze! exclam` Ben
Câinele mare p`r`si ad`postul unui tufi[ unde se refugiase [i sui
la rândul s`u \n vehicul.
– Christopher \mi va da o mân` de ajutor, \i spuse Ben lui Jenny.
Ne vom \ntoarce curând.
Se strecur` \n spatele volanului, \n timp ce Christopher, evitând
privirea mamei sale, se preg`tea s` se instaleze pe scaunul
pasagerului. Trebui totu[i s` \ncerce de dou` ori pentru a urca
treapta \nalt`. P`rea brusc atât de mic [i de vulnerabil, \ncât inima lui
Jenny se strânse.
Doar când ma[ina d`du col]ul aleii, cu un fior de nelini[te, Jenny
\[i d`du seama c` fusese prea lini[tit` l`sându-l pe Christopher s`
plece cu un necunoscut. Deoarece ce [tia oare despre Ben Sullivan?
Poate gre[ise acordându-i \ncredere?
Se \ntoarse \n caban` pentru a continua s`-[i aranjeze lucrurile.
Totu[i, pe m`sur` ce trecea timpul, agita]ia \i sporea. N-avea telefon.
Nici m`car nu putea s` sune la poli]ie, \n caz de nevoie.
ADEV~RATA FERICIRE 13
-
Auzind ma[ina \ntorcându-se, oft` u[urat`. |[i schimb` repede
]inuta de c`l`torie cu ni[te blugi [i un tricou, teni[i, [i-[i perie p`rul.
|[i \ntâlni \n oglind` ochii de culoarea ambrei, \n timp ce-[i punea \n
valoare buzele cu pu]in ruj.
Vederea sa \l f`cu pe Ben s` zâmbeasc`. Christopher [i cu el
depozitaser` sub magazie un morman de lemne. Ben aduse o
\nc`rc`tur` \n bra]e.
– Asta va ]ine o zi sau dou`, spuse el. Dup` aceea, vom mai vedea.
Jenny se d`du \ntr-o parte pentru a-l l`sa s` intre. Ben se \ndrept`
spre [emineu, unde \ncepu s` aranjeze ziare, crengu]e [i bu[teni, \n
vederea aprinderii focului. Jenny privi afar`. Cu Walkmanul \nc` la
urechi, Chris se pr`bu[ise pe un butuc gros, evident epuizat.
– Ei bine, spuse Ben Sullivan ridicându-se, iat`-v` preg`tit`
pentru noapte.
F`cu o pauz` \nainte de a ad`uga:
– Dac` so]ul dumneavoastr` vi se va al`tura, va sparge al]i
bu[teni.
– Nu ni se va al`tura nimeni, spuse Jenny.
– Oh....
O privi atent:
– V-a trecut durerea de cap?
– Ce durere de cap?
– Cea care v` rida fruntea.
– M` simt bine, afirm` Jenny.
– Este normal, s` [ti]i. Toat` lumea are tr`s`turile crispate la
\nceputul verii. Este aerul ora[ului. Boston, \n cazul dumneavoastr`.
A[a este?
14 ANN CRISTY
-
Jenny ignor` \ntrebarea.
– Mul]umesc pentru ajutor, spuse t`ios. Acum, sunt sigur` c` ne
vom descurca.
– Nu m`-ndoiesc nicio clip`, replic` Ben cu o not` de sarcasm \n
voce. |ndat` ce telefonul, apa cald` [i electricitatea vor fi restabilite [i
ve]i avea posibilitatea s` bran[a]i televizorul pe care l-a]i adus, nici
m`car nu v` ve]i da seama de schimbare.
Oare de unde [tia c` aduseser` un televizor? se \ntreb` Jenny.
Fusese \mpotriva acestei idei, dar Christopher insistase...
– Sunte]i \mpotriva confortului?
– Depinde de defini]ia care se d` acestui confort.
Se \ndrept` spre u[`.
– V-am adus ni[te l`mpi cu kerosen, \i spuse peste um`r.
– Mul]umesc, murmur` \nc` o dat` Jenny.
Ie[i, l`sând u[a cu plasa contra ]ân]arilor s` se \nchid` dup` el.
Trecând pe lâng` Christopher, \i adres` un semn cu mâna.
– La revedere, b`iete.
Christopher r`spunse f`r` o vorb` la salut. Ben \[i strig` cei doi
câini, \n ma[in` [i demar`.
|mpotriva voin]ei sale, lui Jenny nu-i pl`cu s`-l vad` plecând,
abandonând-o unei singur`t`]i care nu putea fi deloc \nveselit` de
t`cerea \mbufnat` a fiului s`u.
|[i ap`s` tâmplele care o dureau. M`car dac` ar fi l`sat-o \n pace
durerea de cap....
La sfâr[itul dup`-amiezii, geamurile str`luceau [i ferestrele mari
l`sau lumina s` p`trund` din plin. Ziua \ncepea s` scad` [i apusul de
soare se anun]a spectaculos. Christopher trebuia s` vad` asta, \[i
ADEV~RATA FERICIRE 15
-
spuse Jenny. |[i aminti cum, copil`, o fascinau reflexele splendide de
violet [i purpuriu..... Dup` aceea, vor avea tot timpul s` mearg` \n
ora[ pentru a face cump`r`turi.
Auzind un zgomot de motor, inima \ncepu s`-i bat` mai repede.
Oare era Ben Sullivan? Se gr`bi spre u[a din spate.
Nu era vorba de un 4x4, ci de un Plymouth vechi, din care ie[i o
femeie de o oarecare vârst`, \n blugi [i bluz` \nflorat`, de o sub]irime
aproape firav` [i al c`rui p`r c`runt amintea sârma de parchet.
– Doamna Carver? Sunt Adele Hazelton. Am auzit vorbindu-se
despre necazurile dumneavoastr` [i mi-am permis s` v` aduc ni[te
provizii pentru a v` ajuta.
Hot`rât lucru, ve[tile circulau foarte, foarte repede \n Tucker's
Pond!
– {tiu cum este s` n-ai gaz, relu` Adele, tr`gând un co[ mare din
portbagaj. Electricitatea a fost \ntrerupt` când uraganul s-a n`pustit
asupra regiunii noastre. Copiii erau gata s` m` \nnebuneasc`! Pot s`
v` spun c`, dup` un timp, ne \mboln`veam doar la ideea de a mânca
sandvi[uri cu unt de arahide! Ave]i un b`ie]el, cred?
– Da, spuse Jenny, pref`cându-se c`-l caut` \n jur. Trebuie s`
umble pe undeva.
– Ah, copiii! Cum \i la[i, o [terg s` exploreze p`durea.
Jenny zâmbi. }inu u[a deschis` pentru a o l`sa pe Adele s` intre
[i s` pun` co[ul pe masa mare rustic` din camera de zi, \nainte de a
o privi.
– |mi amintesc de dumneata, spuse ea.
– Adev`rat?
Dup` doisprezece ani, faptul p`rea surprinz`tor.
16 ANN CRISTY
-
– Desigur. Veneai s`-]i petreci vara aici, cu p`rin]ii. Le aduceam
legume din gr`din`. Tat`l dumitale \mi adora tomatele.
– |ntr-adev`r, \mi amintesc de tomatele deosebit de savuroase.
– Am fost foarte trist` s` aflu de moartea mamei dumitale.
Jenny d`du din cap, f`r` s` r`spund`.
– Acum, primim regulat vizita tat`lui dumitale [i a celei de-a doua
so]ii a sa. Pare foarte amabil`....
Dup` o pauz`, Adele Hazelton ad`ug`:
– Este mult timp de când nu te-am v`zut prin \mprejurimi.
– Am fost foarte ocupat`..... murmur` Jenny.
– |n]eleg.
Adele se \ntoarse spre co[.
– N-am avut timp s` preg`tesc lucruri extraordinare. Este doar o
pl`cint` cu pui [i câ]iva biscui]i f`cu]i \n cas`. {i un termos de cafea
pentru dumneata [i lapte pentru fiul dumitale. {i o pr`jitur` cu
ciocolat` pentru desert.
|n timp ce vorbea, femeia cumsecade punea mânc`rurile pe
mas`.
– Este un adev`rat festin! exclam` Jenny. Nu [tiu cum s` v`
mul]umesc. Este o aten]ie atât de amabil`.
Adele Hazelton p`ru surprins`.
– Ei bine, este foarte firesc s` ne ajut`m reciproc.
Totu[i, nu era atât de obi[nuit, se gândi Jenny.
– V` voi aduce t`vile \ndat` ce este posibil, o asigur` ea.
Adele d`du indiferent` din mân`.
– Se va ocupa Ben Sullivan de asta. Trebuie s` vin` s` se asigure
c` totul func]ioneaz`.
ADEV~RATA FERICIRE 17
-
Privi \n jurul ei.
– Cred c` v` ve]i sim]i destul de bine \n seara asta.
– Vre]i s` v` a[eza]i o clip`? propuse Jenny.
– Mul]umesc, doamn` Carver, dar trebuie s` m` \ntorc. M`
a[teapt` copiii mei pentru cin`.
– Spune]i-mi Jenny, v` rog.
– Ei bine, Jenny, sunt \ncântat` c` e[ti de-a noastr`. Dac` ai
nevoie de ceva, locuiesc \n Radford Road.
Dup` plecarea Adelei, Jenny puse masa. Câteva clipe mai târziu,
ap`ru Chris, având bunul-sim] s`-[i elibereze urechile de c`[ti.
Examin` masa.
– Credeam c` trebuia s` mergem s` mânc`m o pizza \n ora[,
spuse pe un ton plâng`re].
– A[a prev`zusem, replic` Jenny \ndemnându-se la r`bdare. Doar
c` o doamn` foarte amabil` ne-a adus totul pentru mas` [i nu mai
este necesar.
Christopher privi pe rând, cu ne\ncredere, mânc`rurile etalate \n
fa]a lui.
– Ce sunt astea?
– Pl`cint` cu pui, biscui]i, pr`jitur` cu ciocolat`.
– Este [i ap` gazoas`?
– Nu. Doar lapte.
B`iatul roti ochii, gata s`-i ias` din orbite.
– {i \n`untru?
– Oh, este plin de lucruri bune: pui, legume....
Cum Christopher se juca prin mâncare cu vârful furculi]ei, Jenny
\ncerc` s`-l distrag`:
18 ANN CRISTY
-
– Mâine am putea scoate canoea [i s` facem o plimbare pe lac.
– Nu [tiu s` vâslesc.
– Este u[or, ai s` vezi. |]i voi ar`ta eu.
– Nu doresc asta.
Jenny sim]i sporindu-i iritarea.
– {i ce dore[ti s` faci?
B`iatul ridic` din umerii pl`pânzi.
– Dac` vom avea electricitate, a[ prefera s` privesc la televizor.
Jenny se f`cu c` nu observ`. Mâncarea era prea delicioas` pentru
a-[i strica pl`cerea cu o ceart`. |nsu[i Christopher mânc` pân` la
urm`, f`r` a mai cârti.
Dup` ce termin`, p`r`si masa [i se refugie \n camera sa. Jenny
stivui vasele \n chiuvet` [i se duse s` ia ap` din lac. R`mânea
aproximativ o jum`tate de or` pân` la apusul soarelui.
– Christopher! Vino s` vezi apusul de soare, strig` ea
\ntorcându-se.
Crezu c` n-o auzise, totu[i, câteva clipe mai târziu, el i se al`tur`
foarte palid [i cu o min` trist`. Prin ferestrele mari, Jenny \i ar`t`
cerul t`rcat \n roz, auriu [i indigo, care rivaliza \n splendoare cu
reflectarea sa \n lac.
– Nu este superb?
– Ba da.
– Dac` am aprinde focul \n [emineu? Ar fi pl`cut.
– Cu siguran]`.
Jenny apropie un chibrit de edificiul cl`dit de Ben Sullivan. Acum,
aerul se r`corea rapid. Din fericire, fl`c`rile ofereau un spectacol
vesel [i reconfortant.
ADEV~RATA FERICIRE 19
-
Christopher le privi o clip`, dar foarte repede, se \ntoarse [i se
duse \n camera sa. Jenny se a[ez` lâng` foc.
Cât regreta c` nu cuno[tea cuvintele care i-ar fi putut apropia pe
fiul ei [i pe ea.... Ar fi vrut atât de mult s` se \n]eleag`!
***
Când mai târziu se urc` \n pat, durerea de cap se \nr`ut`]ise.
|i trebuia o aspirin`, se gândi. Totu[i, nu-[i aminti unde pusese
medicamentele. {i apoi, ideea de a se duce s` ia ap` din buc`t`rie,
pe pip`ite, o descuraj`...
{i brusc, i se p`ru c` era mai mult decât putea suporta. Nu era
vorba doar de migren`, era [i acea lun` interminabil` care st`tea \n
fa]a ei. Ce s` fac` oare cu Christopher? Sejurul acesta era o gre[eal`.
Poate ar face mai bine s` se \ntoarc` la Boston imediat.
|[i duse \n mod reflex mâna la frunte, apoi se r`sturn` pe pern`
[i \ncepu s` plâng` \ncet.
L`sase fereastra camerei sale \ntredeschis`, pentru a profita de
aerul \ntrem`tor al nop]ii. |nfiorându-se, se ghemui sub p`turi. {i
apoi, pe nea[teptate, din dep`rtare se auzi muzic`. Ciuli urechile.
Provenea probabil dintr-una din rarele case locuite deja, pe malul
lacului...
|ncerc` s` identifice melodia. Totu[i, \ndat` ce se credea pe
punctul de a o recunoa[te, \i sc`pa, pentru a se auzi mai puternic
câteva clipe dup` aceea.
20 ANN CRISTY
-
Leg`nat` de ritm, sim]i treptat sl`bind menghina care \i strângeafruntea. Pu]in câte pu]in, membrele se destinser` [i adormi \nsunetul blând al muzicii, calmat` de parfumul pinilor \nconjur`tori.
ADEV~RATA FERICIRE 21
-
Capitolul 2
A doua zi diminea]`, Jenny se trezi proasp`t` [i bine dispus`,pu]in \nainte de ora [apte. Pe fereastr` contempl` p`durea [i lacul\nv`luit \n cea]`, apoi \mbr`c` ni[te blugi, un pulover [i ie[i.
Când se strecur` afar` pe u[a buc`t`riei, fu \ntâmpinat` deparfumul aromat [i proasp`t de pini. La dreapta, se z`rea formanedeslu[it` a unui bungalou, singura noutate demn` de remarcat dela sosirea sa.
Cu siguran]` tat`l s`u [i noua lui so]ie \l construiser` pentru a-[iprimi prietenii. Complet din lemn, se armoniza totu[i cu vecheaconstruc]ie. Amân` mai târziu vizitarea lui.
O lu` de-a lungul c`r`rii care, pu]in mai departe, se desp`r]ea.Ramifica]ia din stânga se adâncea \n p`dure. Jenny [i mama sa seplimbaser` deseori \n acest col], care num`ra atât reziden]esecundare, cât [i case ocupate tot anul. Jenny \[i aminti chiar numeleuneia dintre proprietare, doamna Howell, care \i d`dea pr`jituricând era mic`.
-
Venindu-i brusc o inspira]ie, se \ntoarse \n cas` [i \[i v`rs` o
linguri]` de cafea instant \ntr-o cea[c`. Cu siguran]`, doamna Howell
se mutase de mult, dar casa trebuia s` fie ocupat`. {i dac` ace[ti
vecini erau la fel de amabili ca Adele Hazelton, vor accepta f`r`
\ndoial` s`-i dea ap` cald`...
Casa nu era ca \n amintirea sa. Grilaje din lemn \nlocuiser`
tencuiala de pe pere]i.
{i p`rea mai mare, ca [i când i se ad`ugase o parte. Jenny b`tu
\ncet la u[`. Un câine l`tr`. Când un al doilea \l imit`, fu cuprins` de
un presentiment nepl`cut.
U[a se deschise brusc. Ben Sullivan st`tea \n fa]a sa, \n blugi, cu
bustul gol [i p`rul ciufulit. Se privir` o clip`, f`r` s` spun` o vorb`.
– V` rog s` m` scuza]i, spuse \n sfâr[it Jenny. Nu [tiam c` locui]i
aici. Credeam...
Ben ridic` sarcastic o sprâncean`:
– Deja obosit` de o via]` auster`?
– Doar c`... mi-e greu s` m` lipsesc de cafea. Speram s` g`sesc pe
cineva care va accepta s`-mi dea pu]in` ap` cald`.
Ben \i privi cea[ca.
– Este cafea solubil`, spuse cu o strâmb`tur`. Intra]i, voi preg`ti
una adev`rat`.
}inu u[a deschis` \n timp ce Jenny intr` \n cas`. Tân`ra femeie se
g`si \ntr-o \nc`pere vast` cu pere]ii acoperi]i cu c`r]i [i mobilat` cu
ni[te fotolii [i o canapea cu aspect confortabil.
– Buc`t`ria este pe aici, spuse Ben.
O conduse spre o \nc`pere cu ferestre mari. Masa de lemn,
dulapurile, ma[ina de g`tit, totul p`rea perfect \ntre]inut.
ADEV~RATA FERICIRE 23
-
– Ni[te ap` cald` va fi de-ajuns, v` asigur, spuse Jenny, cuprins`
brusc de scrupule.
Oare ce va crede o eventual` so]ie despre apari]ia sa nea[teptat`?
Totu[i, Ben p`r`sise deja buc`t`ria. Se \ntoarse \mbr`cat cu un tricou
[i \nc`l]at cu ni[te pantofi sport, vechi.
– Oricum, voi prepara cafeaua, o asigur`. A]i dormit bine?
– Minunat.
Dup` o clip` de ezitare, Jenny se a[ez` la mas`. Câinele negru
veni s` se culce la picioarele sale, \n timp ce cel`lalt, ascuns \ntr-un
col], cu botul pe labe, \i pândea cel mai mic gest.
– O foarte amabil` doamn` numit` Adele ne-a adus mâncare,
ceea ce ne-a u[urat. {i apoi, când \ncercam s` adorm, am auzit
muzic`.
|n aceea[i clip`, privirea lui Jenny c`zu asupra unei combine
stereo, instalat` \ntr-o ni[` \ntre dou` ferestre.
– Dumneavoastr` era]i.... murmur` ea.
– Sper c` nu v-am deranjat.
– Dimpotriv`! Muzica aceea u[oar` m-a leg`nat.
– {i durerea de cap?
– A disp`rut complet.
– Cu atât mai bine. Poate pân` la urm` ve]i reu[i s` supravie]ui]i!
|n timp ce vorbea, Ben puse cafetiera \n func]iune. Puse pe mas`
o farfurie cu chifle.
– Adele le-a preparat. Din când \n când, i se face mil` de mine
[i-mi aduce dulciuri.
Este o buc`t`reas` excelent`.
– Are grij` [i de cas`?
24 ANN CRISTY
-
Teama de a vedea ap`rând o so]ie furioas` era atât de mare, \ncât
Jenny nu se putea \mpiedica s` arunce priviri tem`toare \n jur.
– |mi fac singur menajul, spuse Ben. Adele [i so]ul s`u sunt doar
foarte buni prieteni.
Lu` loc \n fa]a lui Jenny.
– Ziua de ieri probabil n-a fost u[oar` pentru dumneavoastr`.
Numai c`, vede]i, nu puteam s` fiu peste tot \n acela[i timp. Or`[enii
sunt preten]io[i: vor ca totul s` fie f`cut imediat.
Rostind aceste cuvinte, Ben Sullivan nu zâmbea. Jenny presupuse
c` nu-i avea la inim` pe ace[ti ilu[tri or`[eni.
B`rbatul se ridic` pentru a merge s` umple dou` ce[ti. Puse una
\n fa]a lui Jenny. Cafeaua era neagr` [i tare.
– B`nuiesc ce a]i crezut.... murmur` tân`ra femeie.
Sub privirea curioas` a lui Ben, continu` \ncet:
– V-a]i imaginat c` sunt fata lui t`ticu, obi[nuit` cu confortul [i c`
tocmai \mi f`ceam un capriciu....
– Ei bine, nu se apropie de realitate?
Cu sprâncenele \ncruntate, Ben o privea peste marginea ce[tii.
Jenny \i sus]inu privirea.
– Chiar vre]i s` [ti]i cum a fost s`pt`mâna mea?
|nainte de a continua, b`u o \nghi]itur` de cafea.
– Lucrez \ntr-un cabinet de avoca]i din Boston. Am fost anun]at`
\n ultimul moment c`-mi pot lua vacan]` \n iulie, prima dup` trei ani.
A trebuit s` muncesc pe rupte pentru a termina dosarele \n curs.
Paralel, urmez cursurile de drept [i tocmai aveam un examen
miercuri. L-am trecut absolut din \ntâmplare. |n sfâr[it, a trebuit
s`-mi sun tat`l, dup` cinci ani de t`cere. N-a fost u[or, numai c`
ADEV~RATA FERICIRE 25
-
]ineam s` vin cu Christopher la Tucker's Pond. Nu numai din cauza
excelentelor amintiri din copil`rie, ci [i pentru c` este singura
vilegiatur` pe care mi-o pot permite.
Jenny se opri pentru a-[i rec`p`ta respira]ia. Nu-[i revenea c` se
putuse dest`inui atât de intim unui om aproape necunoscut.
|i sim]i privirea a]intit` asupra ei.
– Ai dreptate. Nu asta este ideea pe care mi-am f`cut-o despre
dumneata, spuse \n sfâr[it Ben.
– Acum, [tii.
– De ce te pedepse[ti muncind atât de greu?
– Trebuie s` m` \ngrijesc de nevoile lui Christopher [i ale mele.
– Exist` [i alte posibilit`]i.
– Pe unele le-am epuizat deja. Chelneri]`, camerist` \ntr-un hotel,
vânz`toare.... |n]elegi, nu m-am putut baza niciodat` decât pe mine
\ns`mi.
– Dar ai avut un so]?
Jenny f`cu un vag gest din mân`.
– Eram ni[te pu[ti care de-abia terminaser`m studiile medii.
Mama murise cu câteva luni mai \nainte. Tata a resim]it o asemenea
durere dup` dispari]ia sa, \ncât de-abia \[i amintea de existen]a mea.
|mi imaginez c` aveam nevoie s` m` ag`] de cineva. Din nefericire,
n-a durat. Am divor]at \nainte de na[terea lui Christopher. Tata nu
m-a iertat niciodat`. De-a lungul anilor, am \ncercat s` reiau leg`tura,
f`r` rezultat. Christopher suferea consecin]a acestei gâlcevi: nu-[i
cuno[tea mai mult bunicul decât tat`l. Aceast` lips` a unei prezen]e
masculine era cu siguran]` d`un`toare pentru el. |n sfâr[it, din
fericire exista Philip.
26 ANN CRISTY
-
|n \nc`pere se l`s` t`cerea. Jenat` c` vorbise atât de mult, Jenny
b`u o \nghi]itur` de cafea pentru a-[i face de lucru.
– |n]eleg. {i fiul dumitale, cum tr`ie[te situa]ia asta?
O team` foarte cunoscut` o cuprinse pe Jenny.
– Nu \ntotdeauna bine, dac` asta vrei s` spui. Totu[i, când m` voi
putea \nscrie \n barou, \mi voi câ[tiga mai bine existen]a ceea ce, f`r`
\ndoial`, va u[ura lucrurile.
Desigur, mai era [i Philip.... Totu[i, ea \i spusese deja c` nu ]inea
s`-i \mp`rt`[easc` planurile matrimoniale.
– {i apoi, tat`l dumitale va fi obligat s`-]i recunoasc` valoarea,
spuse Ben \ncet.
– Nu cred c` asta te prive[te, replic` t`ios Jenny.
B`rbatul \ntinse mâinile \n fa]a lui pe mas`.
– Dumneata ai abordat subiectul.
– N-am spus niciodat`....
– Nu. Ai l`sat doar s` se \n]eleag` c` rela]iile voastre nu sunt
dintre cele mai bune. De ce este atât de rigid? Ar fi putut s` te ajute.
– Chiar nu vreau s` vorbesc despre asta.
– De acord, de acord. S` schimb`m subiectul. Am luat m`surile
necesare pentru restabilirea electricit`]ii [i a telefonului \n timpul
zilei [i s` se umple butelia de gaz. Voi veni imediat s` pun pompa \n
func]iune.
– Mul]umesc, spuse Jenny \n [oapt`.
Din nou t`cere. Afar` cântau p`s`relele [i soarele \ncepuse s`
str`bat` printre nori. Deloc jenat de t`cere, Ben Sullivan \[i termin`
cafeaua, apoi se ridic` pentru a umple din nou cele dou` ce[ti. Când
se a[ez`, Jenny spuse \ncet:
ADEV~RATA FERICIRE 27
-
– Sper c` acest sejur \i va face bine lui Christopher. Când aveam
doisprezece ani, doream s` vin la Tucker's Pond. Mama tr`ia \nc`.
Veneam aici prin p`dure. |n casa asta locuia o doamn` b`trân`.
– Doamna Howell.
– A[a este. |mi oferea pr`jituri.
Ben cl`tin` din cap.
– Am cump`rat casa la moartea sa... A[adar, Christopher are
doisprezece ani?
– Da.
– I-a[ fi dat cu u[urin]` cincisprezece.
– Este adev`rat c` este \nalt pentru vârsta lui.
Totu[i, Jenny [tia c` nu era vorba numai de o problem` de talie...
Ar fi dorit atât de mult s` reg`seasc` \n el mirarea copil`riei. Dar fiul
s`u p`rea atât de dezam`git, iar \n ultimul timp, se sim]ea stânjenit`
cu el.
– Asta trebuie s` fie, spuse Ben.
– Acum, m` voi \ntoarce...
La zgomotul scaunului s`u alunecând pe podea, câinele p`tat se
ridic` [i, mârâind surd, \naint` spre ea. Jenny se d`du \napoi, se lovi
de mas` [i era gata s` cad`. Ben Sullivan se ridic` fulger`tor [i o
prinse \n bra]e.
– Culcat, Blaze!
Câinele \l ascult` imediat.
Strânsoarea bra]elor lui Ben o tulbur` pe Jenny. Erau atât de
puternice, atât de reconfortante.
– |mi pare r`u, Ben. Blaze nu iube[te prea mult oamenii.
|i d`du drumul \ncet.
28 ANN CRISTY
-
– Te sim]i bine?
– Da, da, spuse Jenny, care-[i sim]ea totu[i obrajii
\mbujorându-se. Este un paznic bun, ad`ug` ea.
– Posibil, dar nu acesta este motivul prezen]ei sale aici. L-am g`sit
\n p`dure. L-au abandonat ni[te turi[ti. De atunci, comportamentul i
s-a \mbun`t`]it, dar nu se poate spune c` este \nc` sociabil cu
adev`rat. E[ti sigur` c` te sim]i bine?
– Absolut sigur`.
– Ia o chifl` pentru Christopher.
|i \ntinse una \nvelit` \ntr-un [erve]el. Jenny o lu` [i se \ndrept`
spre u[`, \nconjurându-l la o distan]` respectuoas` pe Blaze, care
n-o sc`pa din ochi.
– Pe curând, spuse Ben.
– Este \ntr-adev`r amabil din partea dumitale....
Jenny sim]ea o timiditate de adolescent` \n fa]a acestui b`rbat a
c`rui atingere o emo]ionase. Ajungând la caban`, \[i d`du seama c`
el nu zâmbise nici m`car o dat` \n prezen]a sa. Nici nu vorbise despre
el. Acum, [tia multe despre ea; dar Jenny nu [tia aproape nimic
despre el. Lui Ben Sullivan p`rea s`-i plac` singur`tatea casei sale
confortabile din adâncul p`durii. Dup` toate aparen]ele, cu cât avea
mai pu]in de-a face cu oamenii, cu atât se sim]ea mai bine. Ca [i
câinele s`u, se gândi tân`ra femeie.
Totu[i, amintirea \mbr`]i[`rii sale energice [i emo]ia senzual` pe
care o sim]ise, o tulburau \nc`. Era mult timp de când nu reac]ionase
astfel \n prezen]a unui b`rbat.
Christopher mu[c` lacom din chifl`. Cel pu]in aerul lacului \i
redase pofta de mâncare.
ADEV~RATA FERICIRE 29
-
– De unde este? o \ntreb` cu gura plin`.
– Mi-a dat-o Ben Sullivan. Am dat peste casa sa, plimbându-m`
prin p`dure. De ce nu mi-ai spus c` locuia atât de aproape? La el
v-a]i dus s` lua]i lemne pentru \nc`lzit?
– N-am dat aten]ie.
Diminea]a, pu]in mai târziu, când serviciile \ns`rcinate cu
restabilirea telefonului [i electricit`]ii [i s` umple butelia \[i
\ndepliniser` sarcinile, Jenny [i Christopher se duser` \n ora[ pentru
un mic dejun rapid [i câteva cump`r`turi. Cu speran]a tainic` de a-[i
\mbuna fiul, Jenny accept` s` cumpere o provizie de pizza congelat`.
Dar pentru atâta lucru, el nu-[i descle[t` f`lcile.
Descoperind la \ntoarcere ma[ina 4x4 a lui Ben Sullivan parcat`
\n fa]a cabanei, inima lui Jenny tres`ri \n piept.
Christopher r`mase indiferent.
– M` duc s` privesc la televizor, anun]` el.
– O clip`! Du câteva pungi cu provizii \n cas`.
Când se \ndep`rt`, Jenny \ncepu s` descarce restul de provizii,
f`r` s` scape din ochi cabana mic` \n care era ad`postit` pompa, la
jum`tatea drumului spre lac. Curând, Ben Sullivan ap`ru de acolo.
Z`rind-o, d`du din cap.
– Pompa pare s` func]ioneze normal. M` duc s` verific
robinetele. D`-mi astea.
|i lu` din bra]e cele dou` pungi grele cu provizii. Pa[ii \i erau
lungi [i u[ori; nu p`rea s`-l \mpiedice greutatea.
|n interior, deschise robinetele. Pentru \nceput, nu se auzir`
decât ni[te [uier`turi [i pufnituri, dar curând ap`ru apa. Sentimentul
de tulburare pe care-l sim]ea Jenny \n fa]a lui Ben, nu disp`ru.
30 ANN CRISTY
-
|n prezen]a sa casa p`rea diferit`, mai vie.
– Când plec, voi scoate canoea din magazie, spuse el. Astfel, ve]i
putea face o plimbare pe ap` dac` v` cere inima.
– Merg s` te ajut, propuse Jenny.
– Nu, nu, n-are rost.
Jenny nu se putu \mpiedica s` se simt` respins`. Din camera lui
Christopher ajungea pân` la ei sunetul televizorului. Ben nu f`cu
totu[i niciun comentariu.
Tân`ra femeie \l observ` pe fereastr` \n timp ce se \ndrepta spre
magazie. Ie[i de acolo tr`gând canoea dup` el. Dup` ce o leg` de
ponton, f`r` o privire pentru ea, urc` \n 4x4 [i demar`.
Un profund sentiment de singur`tate o cople[i pe Jenny. Era o
prostie. Acum, dup` ce-[i \ndeplinise sarcinile, era normal ca el s`
plece. De altfel, era mai bine a[a. Ben nu-i ascunsese dezaprobarea
sa. Nu-i aprecia nici stilul de via]`, nici educa]ia pe care i-o d`dea
fiului s`u. {i ultimul lucru de care avea nevoie, era cineva care s-o
critice.
|n timpul orei care urm`, frec` [i cur`]` pân` când frigiderul [i
chiuveta str`lucir`. Apoi trecu \n revist` con]inutul dulapurilor [i
etajerelor, promi]ându-[i s` \nlocuiasc` atent la plecare ce folosise.
Observ` c` totul era \n ordine \n buc`t`rie.
N-o cuno[tea pe Grace, cu care tat`l s`u se c`s`torise cu mai
pu]in de doi ani mai \nainte. F`r` s` prea [tie de ce, \[i f`urise
imaginea unei menajere perfecte.
La \nceputul c`sniciei lor, Jenny primise de la Grace scurte r`va[e
c`rora ea le r`spunsese succint. {i treptat, totul se redusese la o
felicitare de Cr`ciun.
ADEV~RATA FERICIRE 31
-
– Ce se m`nânc`? \ntreb` Christopher f`cându-[i brusc apari]ia \n
buc`t`rie.
– Mi se pare c` tocmai am luat micul dejun.
– Este ora unu, remarc` b`itul.
F`cur` ni[te sandvi[uri pe care le duser` \n camera de zi.
– Ce-ai spune de o baie, dup` aceea? suger` Jenny.
– Am \ncercat apa. Este rece ca ghea]a.
– Am putea s` ie[im cu canoea. Ben Sullivan a scos-o pentru noi.
Christopher ridic` din umeri.
– Prefer s` privesc la televizor.
– La televizor po]i s` prive[ti cât vrei la Boston! exclam` Jenny,
st`pânindu-[i de bine de r`u enervarea. Este p`cat s` nu profit`m de
lac; este atât de frumos.
– Nu este cazul s` faci din ]ân]ar arm`sar, morm`i Christopher,
s`rind \n picioare.
Auzind \nchizându-se u[a camerei sale, Jenny \[i lu` capul \n
mâini. Oare ce s` fac` pentru a-l distra pe acest adolescent?
***
Mai târziu, Jenny merse de-a lungul c`r`rii m`rginit` de ferigi,
pân` la bungalou. Format din dou` camere [i o baie, cu pere]ii din
pini noduro[i [i covoarele cu motive \mpletite, era la fel de simpl` [i
confortabil` cum era cabana. Una din camere era prev`zut` cu dou`
paturi identice; cealalt` servea deocamdat` de debara.
32 ANN CRISTY
-
Jenny examin` cutiile care erau depozitate acolo. |ntr-una din ele
g`si o veche carte pentru copii, care \i apar]inuse. |n alta, un album
de fotografii care, descoperi cu cea mai mare uimire, purta numele
s`u. Deschizându-l, avu un [oc g`sind o fotografie a ei copil`, cu
zâmbetul subliniat de str`lucirea metalic` a aparatului ortodontic, cu
picioarele mari [i p`rul legat \n coad` de cal. Vederea unei fotografii
\n care, mai tân`r`, ]inea mâna mamei sale, \i aduse lacrimi \n ochi.
O a treia, o ar`ta \n bra]ele unui b`rbat tân`r cu profil de neuitat:
tat`l s`u. Jenny \nchise albumul. Aceste amintiri erau prea dureroase.
Oare cine \l putuse \ntocmi? Tat`l s`u? Nu era deloc genul lui
Buzz Carmichael s` se arate atât de sentimental.
Cu inima grea, se \ntinse pe unul din paturile din camer` [i
r`mase \ndelung pierdut` \n visurile trezite, \n care se amestecau
imagini din trecut cu viziunea tulbur`toare a ochilor p`trunz`tori, de
culoare \nchis` ai lui Ben Sullivan, a pieptului musculos, a curbei
severe [i totu[i senzuale a buzelor sale...
F`cu un efort pentru a se ridica. Trebuia s` se \ntoarc`. La urma
urmei, poate nu era pierdut` orice speran]` de a-l convinge pe
Christopher s` fac` o plimbare.
Când o lu` pe drumul spre caban`, surprinse un zgomot de voci.
Gr`bind pasul, printr-o deschidere \n frunzi[, z`ri pe ponton
siluetele lui Ben Sullivan [i a lui Christopher, cu o undi]` \n mân`.
Jenny se opri. Frânturi de fraze \i ajungeau la urechi.
– Men]ine \ncheietura mâinii! Trebuie s` controlezi undi]a.
Prive[te, a[a... Jenny se apropie pe nesim]ite.
– Cei mai buni pescari cu momeal` pretind c`-]i pot contura
personalitatea doar din modul \n care lansezi. Oricum, trebuie s`
ADEV~RATA FERICIRE 33
-
st`pâne[ti elementele de baz`. Mai \ncearc`. Foarte mirat`, Jenny \[i
v`zu fiul dând bra]ul \napoi [i efectuând o lansare stângace, care
proiect` momeala doar la câ]iva metri de picioarele sale.
– Este mai bine! exclam` Ben Sullivan. Progresezi. A[teapt` doar
ca undi]a s` fie direct \n spatele t`u, pentru a o proiecta \n fa]`.
Christopher se \ntoarse pentru a pune o \ntrebare pe care Jenny
n-o \n]elese.
– Am z`rit o mul]ime de bibani \n \mprejurimi [i le place \n mod
special aceast` momeal` botezat` "fantoma gri".
Din nou Christopher vorbi f`r` ca Jenny s` \n]eleag` sensul
cuvintelor sale.
– Sigur, po]i s` le cumperi, r`spunse Ben. Dar cele mai bune sunt
cele pe care le faci tu. Acestea sunt crea]iile mele.
– Tu ai fabricat toate astea!
De data aceasta, Jenny auzi exclama]ia de admira]ie a fiului s`u.
– Desigur. Mai \ncearc`. Trebuie ca momeala s` loveasc` apa \n
felul unei mu[te adev`rate. Pe[tele trebuie s` cread` asta, \n]elege. {i
nu \ndoi \ncheietura mâinii.
Jenny se apropie \ncet. Erau atât de ocupa]i, \ncât nu-i remarcar`
sosirea. Se \ntoarser` doar când câinele p`tat scoase un mârâit
amenin]`tor. Christopher \i acord` o privire gr`bit`, dar Ben Sullivan
o privi cu acea seriozitate pe care o g`sea extrem de derutant`.
– Câinele acesta nu m` place, spuse Jenny.
– Cuminte, Blaze! Am uitat s`-]i cer diminea]` permisiunea s`-]i
iau cu asalt pontonul. Dat fiind c` eu n-am acces la lac, am c`p`tat
prostul obicei de a veni s` pescuiesc aici. De obicei, asta nu
deranjeaz` pe nimeni.
34 ANN CRISTY
-
– Nu m` deranjeaz` deloc.
|n sinea sa, Jenny se sim]ea totu[i cuprins` de emo]ii
contradictorii. Eforturile reale ale lui Christopher pentru a st`pâni
arta lans`rii o puseser` pe gânduri. Ar fi trebuit s`-i fie
recunosc`toare lui Ben Sullivan c` se ocupa de b`iat. |n acela[i timp,
avea sentimentul c` el \i judeca sever sistemul de educa]ie [i-l
plângea pe fiul s`u. O agasa s`-l vad` stabilind o complicitate
masculin`. F`r` \ndoial`, se considera \n stare s` rezolve orice,
datorit` câtorva lec]ii de pescuit!
Christopher f`cu o nou` \ncercare, la fel de nereu[it`.
– Vei reu[i, \l asigur` Ben.
– Mam`, prive[te momelile pe care le-a f`cut Ben!
Jenny puse mâna pe cutia din plastic, compartimentat`. |n ciuda
prejudec`]ilor, vederea delicatelor crea]ii din pene, fire de m`tase [i
elemente str`lucitoare, \i smulse un strig`t de admira]ie.
– Toate au un nume, \]i dai seama? spuse Christopher. Ben se
apropie [i cu degetul ar`t`tor lung [i bronzat, \i indic` una:
– Aici este un pe[te torpil` str`lucitor, iar acolo, un vierme p`ros.
– Au nume ciudate.
Privindu-i degetul, Jenny sim]i o ciudat` c`ldur` cuprinzând-o.
Ben o tulbura extraordinar. |n prezen]a sa, trupul [i mintea se
desp`r]eau.
|[i \ndrept` aten]ia asupra lui Christopher [i-[i d`du seama c` se
str`duia cu adev`rat s` execute bine, \n timp ce, de obicei,
capacitatea sa de rezisten]` pasiv` o \nnebunea deseori, \nfuriind-o.
|n acest domeniu trebuia ca b`rba]ii s`-[i arate de asemenea
superioritatea, gândi cu am`r`ciune.
ADEV~RATA FERICIRE 35
-
Brusc, Christopher scoase un strig`t:
– Ce se \ntâmpl`?
Ben v`zu \ntinzându-se firul undi]ei b`rbatului.
– Mi[c` momeala...
– Am prins un pe[te?
– Nu \nc`, dar este pe drum. Ad-o \napoi \ncet, foarte \ncet. |n
niciun caz, brusc. Nu trebuie s` rup` cârligul.
Pu]in retras`, Jenny \l privea pe Ben Sullivan care, \n picioare \n
spatele lui Christopher, \l sf`tuia [i-l \ncuraja. Oft`. Cu ce drept se
plângea? Dimpotriv`, ar fi trebuit s` se bucure c` se ocupa de fiul s`u.
Tân`ra femeie admir` captura pe care Christopher o scoase din
ap`, apoi \l privi a[ezându-se din nou la pescuit. Când Ben prinse un
pe[te, \[i arunc` undi]a.
– Gata pentru ast`zi.
B`iatul f`cu s` se aud` un strig`t de protest.
– Oh, de ce?
– Cu ace[ti doi pe[ti, avem cu ce s` cin`m din bel[ug. Prima
regul`: s` nu prinzi niciodat` mai mult decât po]i mânca. {i dac` se
\ntâmpl`, trebuie aruncat pe[tele \napoi \n ap`.
– Asta este legea? \ntreb` Christopher.
– |n orice caz, legea mea! Acum, s` mergem s`-i cur`]`m pe
ace[tia.
Jenny privi pe[tii cu un aer suspicios.
– Dac` ai r`mâne s` cinezi cu noi? Vom \mp`r]i capturile voastre.
– Bun` idee! exclam` Christopher.
– Ei bine, de acord.
Ben \ntâlni privirea lui Jenny [i o men]inu captiv`.
36 ANN CRISTY
-
– M` duc s` v`d ce pot prepara, spuse ea tulburat`. Putem folosi
gr`tarul. Am cump`rat c`rbune de lemn.
|n timp ce se duse spre cas`, \l auzi pe Ben sf`tuindu-l pe
Christopher asupra modului de a cur`]a pe[tele de solzi.
Pân` la urm`, Ben fu cel care se ocup` de cea mai mare parte a
preg`tirilor pentru mas`. T`ie cartofii [i-i puse la pr`jit pe gr`tar,
\nf`[ura]i \n folie de aluminiu cu ceap`, unt, [i mult piper. Puse de
asemenea la fript fileul de pe[te. Jenny prepar` salata.
Christopher, care \n general nu catadicsea s` deschid` gura,
punea multe \ntreb`ri. Voia s` [tie de unde avea Ben cuno[tin]ele de
pescuit.
– Am crescut \n Maine, explic` acesta din urm`.
– Totu[i, a trebuit s` te \nve]e cineva!
– |n special tata. {i de asemenea, bunicul.
– {tia s` pescuiasc`?
– Ba bine c` nu! Bunicul cuno[tea totul despre p`dure, lac [i
regiunea care ne \nconjoar`.
Jenny \i asculta \n timp ce mânca din pe[tele savuros proasp`t
pescuit [i cartofii moi.
Privirea ochilor alba[tri, aproape negri ai lui Ben se a]inti asupra
ei.
– Iat` c` este mai bine, spuse el.
– Este ciudat, replic` Jenny. Sunt ceva mai mult de dou`zeci [i
patru de ore de când am sosit, [i este prima dat` când m` simt cu
adev`rat relaxat`. Aici chiar am impresia c` Bostonul este pe planeta
Marte. Avu pl`cerea s` vad` o urm` de zâmbet ap`rând pe buzele lui
Ben.
ADEV~RATA FERICIRE 37
-
– Via]a \n aceast` regiune prezint` avantaje, replic` b`rbatul.
– Da, desigur. Pentru o lun` sau dou`.
Ben se \ncrunt`.
– |]i trebuie doar timp pentru a adopta ritmul nostru de via]`.
– Sunt deja fericit` cu pu]inul de care pot s` profit. Via]a \n ora[
nu este \ntotdeauna u[oar`, dar.... Oare nu \ncerci uneori un
sentiment de singur`tate, aici?
Se l`s` t`cerea. Câteva clipe nu se auzi decât trosnetul bu[tenilor
\n foc.
– Nu m-am gândit niciodat` la asta, spuse \n sfâr[it Ben. Oricum,
nu pân` acum.
Jenny era prizoniera privirii sale magnetice. Din fericire, strig`tele
de bucurie care se auzeau de la ponton \i permiser` s` rup` leg`tura.
Se ridic` [i se duse pe veranda din spate, imitat` de Ben.
Rocket, dup` toate aparen]ele de-abia ie[it din ap`, stropea \n
toate direc]iile, scuturându-se. Christopher, care râdea \n hohote,
\ngenunche lâng` el. La oarecare distan]`, Blaze le observa joaca.
– Mul]umesc, murmur` Jenny.
– Pentru ce?
Vocea aceea atât de aproape, respira]ia peste p`rul s`u....
– Pentru aceast` zi. {i pentru c` i-ai ar`tat lui Christopher cum s`
pescuiasc` [i s` prepare cina. I-a f`cut foarte bine.
– {i eu m-am distrat bine.
O lu` de umeri [i o f`cu s` se \ntoarc`. Dup` ce o privi \ndelung,
se aplec` [i-i atinse buzele cu un s`rut u[or. Prea u[or. Se \ndep`rt`
imediat.
– M` voi \ntoarce, spuse cu o voce foarte natural`.
38 ANN CRISTY
-
– Vei mai veni s` ne vezi? Christopher va fi \ncântat.– R`mân prin \mprejurimi, spuse el f`r` s` promit`.|n timp ce sp`la vasele, Jenny \[i punea \ntreb`ri. Avea impresia
c` Ben ezitase s-o s`rute. Nu p`rea b`rbatul care s` se angajeze \nvreo rela]ie oarecare. Cu atât mai bine. Nu avea nicio dorin]` s`tr`iasc` un flirt stupid de vacan]`. Via]a \i era deja destul decomplicat` [i a[a!
ADEV~RATA FERICIRE 39
-
Capitolul 3
Trezindu-se a doua zi diminea]`, Jenny constat` c` soarele, dejasus pe cer, umplea \nc`perea. La Boston, ar fi s`rit \n picioare. Aici,acest gen de detaliu \[i pierdea importan]a. Cu un oftat fericit, seafund` \n c`ldura moale a p`turilor.
{i, f`r` s` vrea, amintirea s`rutului lui Ben Sullivan \i veni \nminte. Fusese un s`rut pur prietenesc, \[i spuse. Totu[i, existauasemenea s`ruturi \ntre un b`rbat [i o femeie? {i dac` nu fusesedecât prietenesc, de ce amintirea sa o f`cea \nc` s` tremure deemo]ie?
Un zgomot ritmat \i \ntrerupse cursul gândurilor. Ciuli urechile.Zgomotul venea din exterior, \mbinat cu cel al unei conversa]ii.Aruncând p`turile, alerg` la fereastra r`mas` deschis` [i-i v`zu \nacea clip` pe Ben Sullivan [i pe Christopher care, \narma]i cu untopor, sp`rgeau lemne [i le stivuiau \ntr-o gr`mad` aranjat`.
Unei prime reac]ii de pl`cere declan[ate de vederea lui Ben, \iurm` \ngrijorarea. Christopher era prea tân`r [i prea neexperimentat
-
pentru a mânui o asemenea unealt` periculoas`. Totu[i, nu schi]`
niciun gest pentru a-l opri.
– Bunicul meu spunea c` lemnul bun \nc`lze[te de dou` ori,
spuse Ben. Când \l spargi, [i când arde.
– Este adev`rat c` este ciudat de frig aici noaptea, r`spunse
Christopher.
– De aceea ar fi mai bine s` mai ad`ug`m peste mormanul de
lemne. Ve]i avea nevoie.
– Oare bunicul t`u [tia s` confec]ioneze chestii ca cele pe care mi
le-ai ar`tat?
– Momeli? Da, desigur. El m-a \nv`]at. Mai am \nc` o parte din
materialul s`u. De exemplu, menghina.
– La ce folose[te?
– La fixarea momelii \n timp ce lucrezi la ea.
A[chiile de lemn zburau. Aerul puternic se \nmiresma cu
parfumul pl`cut de lemn proasp`t t`iat. La o oarecare distan]`,
Rocket mo]`ia, \n timp ce Blaze, a[ezat \n ferigi, urm`rea opera]iunile
din ochi. Jenny nu-[i revenea.... Christopher se trezise de diminea]`,
f`r` s` fie \ndemnat!
– }ine bine toporul, \l sf`tui Ben. El trebuie s` munceasc`, nu tu.
{i nu pierde niciodat` din ochi lucrarea ta. Trebuie s` \nve]i s`
respec]i puterea uneltelor.
Jenny \l v`zu pe Christopher adaptându-[i priza.
– Este mai bine, spuse Ben. Acum, prive[te aceast` bucat` de
lemn. Vezi nodul?
S` nu cau]i s`-l spargi \n acest loc; `sta va face toporul s` sar` f`r`
rezultat. S` love[ti mai degrab` pu]in al`turi.
ADEV~RATA FERICIRE 41
-
Se auzi r`sunând o lovitur` de topor, urmat` de zgomotul
bu[teanului aruncat peste gr`mad`.
– Bun` diminea]a! strig` Jenny de la fereastr`.
Se \ntoarser` amândoi \n acela[i timp.
– Iat`-te \n sfâr[it trezit`! spuse Ben.
Zâmbea. Faptul, atât de rar, fu pentru Jenny izvor de uimire.
– A]i luat micul dejun?
– Eu da, dar asistentul meu aici prezent se plânge c` moare de
foame.
– Asta-i adev`rat!
– Acord`-mi cinci minute [i cobor s`-]i preg`tesc de mâncare.
Dup` ce f`cu un du[ rapid, Jenny \mbr`c` ni[te blugi [i un tricou
ro[u-intens peste o bluz` albastr` [i se gr`bi spre buc`t`rie. Puse pe
mas` suc de portocale, cereale [i lapte [i puse \n func]iune cafetiera,
\nainte de a-i striga pe t`ietorii de lemne.
|n timp ce Christopher atac` bolul de cereale, Jenny pr`ji pâine
[i-i turn` lui Ben o cea[c` de cafea. |i sim]i privirea oprindu-se asupra
ei, \n timp ce umbla prin \nc`pere.
– |mi \nchipui c` ]i s-a f`cut din nou foame, spuse tân`ra femeie
a[ezând \n fa]a lui pâine pr`jit` [i dulcea]`.
– Nu prea mult, dar o voi scoate la cap`t.
– Cum se face c` te-ai sculat atât de devreme diminea]`? \l \ntreb`
pe Christopher, a[ezându-se \n fa]a propriei ce[ti de cafea. A]i stabilit
o \ntâlnire asear`?
Christopher d`du afirmativ din cap.
– {i te-ai trezit singur?
– Da.
42 ANN CRISTY
-
– {i-a folosit orologiul intern, spuse Ben.
– Perspectiva de a merge la [coal`, nu ac]ioneaz` asupra acelora[i
reflexe.
Cum Ben [i Christopher ridicar` din umeri, Jenny izbucni \n râs.
Christopher \[i [terse buzele [i se ridic`.
– M` duc s` m` joc cu Rocket, anun]`. M` a[teapt`.
Ben a[tept` s` ias` pentru a \ntreba:
– Sper c` nu te superi c` i-am \ncredin]at lui Christopher sarcina
de a sparge lemne?
– M`rturisesc c` \l consider cam tân`r pentru acest gen de
activitate. Se l`s` t`cere.
– Ce face la Boston? |mi imaginez c` locul nu este lipsit de
pericole?
Jenny cobor\ ochii asupra ce[tii. Aceast` \ntrebare \i retrezea toate
\ndoielile [i temerile, amintirile nop]ilor interminabile, pline de
co[maruri. Pericolele marelui ora[; dac` ar fi [tiut Ben ce punct
sensibil atinsese....
– Exist` pretutindeni pericole, relu` Ben. Singurul mod de a te
proteja de ele, este s` te preg`te[ti cât mai bine posibil.
|ntinse mâna peste mas` [i o puse peste cea a lui Jenny.
– Christopher se va descurca. Este un b`iat inteligent.
Jenny d`du din cap, st`pânindu-[i lacrimile.
– Nu te fr`mânta pentru atâta.
– Asta pentru c`.... uneori via]a pare atât de dur`. Trebuie s` iau
toate hot`rârile, referitoare la Christopher [i la mine, singur`, s`
rezolv problemele care apar. Uneori m` tem s` nu-mi plâng de mil`
[i mi-e groaz` de asta.
ADEV~RATA FERICIRE 43
-
– }i-o po]i permite, din când \n când. }i-am spus ieri: e[ti prea
dur` cu tine \ns`]i. {i apoi, n-am venit la Tucker's Pond pentru a fi
decep]ionat`. Este a doua lege a lui Sullivan!
Jenny ridic` \n sfâr[it capul [i-i adres` un zâmbet jalnic. Mult dup`
ce Ben \[i retrase mâna, ea continu` s`-i simt` presiunea peste a sa.
B`rbatul se ridic`.
– Ar fi mai bine s` m` \ntorc la spartul lemnelor, dac` vreau s`
duc la bun sfâr[it restul programului.
|n fa]a privirii \ntreb`toare a lui Jenny, zâmbi.
– I-am promis lui Christopher s`-i ar`t câteva tehnici de pescuit
ale bunicului meu. {i apoi, vrea s` \nve]e s` vâsleasc` folosind pagaia.
Jenny izbucni \n râs.
– Ai ceva dintr-un [ef de cerceta[i! Ce se va \ntâmpla cu munca ta?
N-ar trebui s`-l la[i pe Christopher s`-]i monopolizeze astfel timpul.
– Am hot`rât s`-mi iau câteva zile libere, replic` Ben. Casele sunt
preg`tite pentru \ntâmpinarea vizitatorilor din iulie. {i apoi, nu este
doar Christopher care-mi monopolizeaz` timpul....
Jenny \l privi cu jen`.
– Chiar nu voiam....
– Cu siguran]`.
Se apropie [i-[i puse mâinile pe umerii ei. Mici lumini]e \i jucau
\n privire.
– Asta este felul t`u de a fi. Ieri, când te-am g`sit la u[a mea cu
cea[ca de cafea \n mân`, mi-ai p`rut atât de....
– ....Pierdut`? suger` ea cu o ironie amar`.
– Nu, nu. Mai degrab` seduc`toare. Nu sunt obi[nuit s` mi se fac`
vizite.
44 ANN CRISTY
-
– Mai ales la ora [apte diminea]a.
– N-are importan]` ora, murmur` el.
{i se aplec` pentru a o s`ruta. De data aceasta, era un s`rut
adev`rat. Cu picioarele t`iate de emo]ie, Jenny se l`s` spre el. Oh, da,
s`rutul acesta era diferit de cel din ajun. Era o adev`rat` cufundare
\ntr-un teritoriu necunoscut. |[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului s`u
[i-[i strecur` degetele \n p`rul des. Totu[i, din adâncul con[tiin]ei
sale se ridic` o voce plin` de repro[uri. Oare cum putea s` s`rute
astfel, f`r` rezerve, un ins aproape necunoscut? {i Philip? Ce mai
c`uta \n aceast` poveste?
Dar Jenny refuz` s` asculte acea voce.
Ben o l`s` brusc [i-i zâmbi \nainte de a ie[i din \nc`pere.
Dornic` s` nu z`boveasc` asupra acestui episod, Jenny desf`[ur`
o activitate debordant` toat` diminea]a. Când ie[i s` \ntind` lenjeria
pe frâmghia de afar`, se gândi c` era ca [i când se juca de-a st`pâna
casei. Totul p`rea atât de simplu aici, via]a era redus` la strictul
necesar.
Când Ben [i Christopher se \ntoarser`, pe masa din buc`t`rie \i
a[teptau o mul]ime de sandvi[uri. V`zându-i sosind \mpreun`, Jenny
sim]i o absurd` tres`rire de bucurie.
– Putem s` le lu`m cu noi? \ntreb` Ben. Ne gândim s` facem o
plimbare cu canoea pe lac.
– Desigur, r`spunse Jenny, ascunzându-[i dezam`girea. Când
pleca]i?
– |ndat` ce vei fi gata.
– M` invita]i?
– Fire[te.
ADEV~RATA FERICIRE 45
-
Ben \i pândea r`spunsul zâmbind.
– Ei bine?
– Sunt gata!
Se instal` la mijlocul canoei, Christopher la pror` [i Ben la pup`.
Acesta din urm` \i explic` lui Christopher mânuirea pagaiei.
– }ine-o a[a, \i spuse copilului, aici [i aici. Prin efectul levierului,
despic` apa [i imprim`-i apoi o mi[care u[oar` de r`sucire când o
sco]i.
– Atâta tot?
– Atâta tot. Mai târziu te voi \nv`]a câteva lovituri care se practic`
la pup`. Da, doar dac` b`[icile din palme ]i-o vor permite! ad`ug`
zâmbind.
– Unde mergem? \ntreb` Jenny.
Cu mâna, Ben indic` direc]ia la dreapta.
– M` gândeam s` ajungem acolo, \n acel golfule] ce iese \n afar`.
Jenny aprob` din cap. Soarele care str`lucea sus pe cer \[i
r`spândea c`ldura pl`cut`. Curând, tân`ra femeie trebui s`-[i scoat`
puloverul. |n fa]a ei, vedea trupul sub]ire al fiului s`u care exersa
mânuirea pagaiei [i sim]ea \n spate prezen]a lini[titoare a lui Ben.
– Prive[te spre dreapta, spuse acesta din urm`.
Urm`rindu-i indica]ia, Jenny v`zu o ra]` urmat` de doisprezece
pui mici.
– {i \n vârful acestui copac se afl` un cuib de vulturi-pescari,
ad`ug` Ben.
– Este enorm! exclam` Jenny.
– |l refolosesc an dup` an, fiecare aducându-[i contribu]ia la
ac]iune. |i distingi?
46 ANN CRISTY
-
– Sunt r`]oi? \ntreb` Christopher.
– Nu, sunt mai aproape de [oimi. Totu[i ca [i r`]oii, se hr`nesc
cu pe[te.
Merser` de-a lungul reziden]elor secundare ascunse \n cuibul lor
de verdea]`, la o oarecare distan]` de ]`rm. Doi cufundari se a[ezar`
pe ap` \n apropierea lor [i \notau \n urma canoei.
Cei trei acostar` pe o mic` limb` de p`mânt, escaladar` stâncile
[i f`cur` picnic la soare.
Dup` prânz, Christopher \[i suflec` blugii pe picioare [i \ncepu s`
exploreze terenul ml`[tinos. Jenny \[i f`cu pern` din pulover [i se
\ntinse. Cu ochii \nchi[i, se l`s` leg`nat` de cântecul p`s`relelor,
clipocitul valurilor care ajungeau la mal [i zgomotul frunzelor agitate
de briz`.
– N-a[ fi crezut asta posibil vreodat`.... murmur`.
De[i cu ochii \nchi[i, ghici prezen]a lui Ben foarte aproape. Când
\i mângâie p`rul, se \nfior`.
– Ce anume?
– S` m` g`sesc \n acest cadru idilic, când doar acum trei zile
duceam o via]` nebun` [i nu reu[eam s` dorm. |ntr-adev`r, este o
alt` lume.
Jenny deschise ochii [i \ntâlni privirea ochilor s`i de culoare
albastru-\nchis. Cu vârful degetului, Ben \i mângâie u[or obrazul.
– Voi p`stra mereu amintirea acestor zile \n adâncul memoriei,
murmur` tân`ra femeie.
– Chiar [i prima?
– N-a fost atât de \ngrozitoare. {i mânc`rurile bune ale Adelei
m-au ajutat s` \nghit pilula....
ADEV~RATA FERICIRE 47
-
Jenny \ntoarse capul. Sim]ea brusc o vie dorin]` ca el s-o ia \n
bra]e, s`-i striveasc` buzele sub ale sale, s-o \n`bu[e sub greutatea
trupului s`u. I se p`rea incredibil s` i se \ntâmple un asemenea lucru
ei, care se str`duise atât de bine s`-[i st`pâneasc` emo]iile [i s` nu
fac` decât lucruri rezonabile. Oare ce i se \ntâmplase? Ce fericire c`
era Christopher acolo. Altfel, cine [tie ce s-ar fi putut \ntâmpla? |n
acela[i timp, \n sinea ei regreta c` nu erau singuri.
Se \ntoarser` lini[ti]i, \n ciuda afirma]iilor lui Christopher care
pretindea c` nu era obosit deloc [i putea s` vâsleasc` mai repede.
Totu[i, Ben p`rea perfect con[tient de limitele for]elor unui b`iat de
doisprezece ani.
Când ancorar` canoea la ponton, s`ri pe uscat, imitat de
Christopher [i o ajut` pe Jenny s` coboare.
– Dac` ne-am pescui cina ca ieri? suger` b`iatul.
Ben o consult` pe Jenny din privire.
– Asta depinde de st`pâna casei. }i-ar face pl`cere s` m`nânci iar
pe[te \n compania a doi pescari fl`mânzi?
– V` voi da r`spunsul \ntr-o clip`, spuse Jenny.
{i, \ncruntându-se, se pref`cu c` se gânde[te intens. |n acea clip`,
privirea \i c`zu asupra siluetei unui b`rbat care \i privea de sus de pe
c`rare.
– Philip! exclam` ea.
Sim]i brusc \ncordarea lui Ben. Reac]ia lui Christopher fu mai
explicit`.
– La naiba! exclam` el cu o voce dezolat`.
Redevenind de bine de r`u ea \ns`[i, Jenny se \ndrept` spre
Philip, care le venea \n \ntâmpinare. Zvelt, cu p`rul blond, ochii de
48 ANN CRISTY
-
un cenu[iu-deschis [i zâmbetul u[or, cu c`ma[` galben`, pantaloni
kaki [i mocasini, avea marca de ne[ters a apartenen]ei sale citadine.
O lu` pe Jenny \n bra]e [i o s`rut`.
– Ar fi trebuit s` m` anun]i, spuse ea, cu voce nesigur`.
Era con[tient` de prezen]a lui Ben \n spate. Philip \i d`du drumul
pentru a se apropia de Christopher, c`ruia \i ciufuli cu afec]iune
p`rul.
– Bun` ziua, Christopher, spuse cu c`ldur`.
Jenny \[i v`zu fiul strângându-se la acea atingere [i stânjeneala \i
spori.
F`r` entuziasm, \i prezent` pe cei doi b`rba]i.
– Ce te-a \ndemnat s` vii? \ntreb` tân`ra femeie. Vreau s` spun,
nu te a[teptam....
– Trei zile f`r` tine, este un motiv suficient, nu?
O s`rut` din nou. Jenny \ntoarse capul, incapabil` s` sus]in`
privirea lui Ben.
– S` intr`m, spuse ea cu o veselie pref`cut`. Tocmai am f`cut o
plimbare minunat` cu canoea pe lac.
Deschise mar[ul cu Philip, care nu-i l`sase mâna.
Un Saab gri era parcat pe alee.
– A[adar, veni]i din Boston? spuse Ben.
– Exact. Am dorit s` petrec weekendul \n Maine.
– Sunte]i avocat?
– Jenny v-a vorbit despre mine?
Cu cea mai mare seriozitate, Ben \[i plimb` privirea peste mica
ma[in` elegant` [i hainele impecabile ale lui Philip.
– Simpl` intui]ie.
ADEV~RATA FERICIRE 49
-
– Presupun c` [i dumneavoastr` sunte]i \n vacan]` aici?
– Câtu[i de pu]in. Sunt autohton.
– Ben ne-a f`cut un imens serviciu, se gr`bi s` explice Jenny. La
sosirea noastr`, nimic nu era preg`tit. Nu [tiu ce m-a[ fi f`cut f`r` el.
Intri, Ben?
– Nu, mul]umesc. Trebuie s` m` \ntorc. |ncântat s` te cunosc,
Philip.
– Mergem la pescuit, mâine, nu-i a[a Ben? \ntreb` Christopher.
Ben puse o mân` pe capul b`iatului.
– Asta poate a[tepta o zi sau dou`.
– |n niciun caz s` nu v` schimba]i planurile pentru mine,
interveni Philip. Oricum, Jenny [i cu mine avem de recuperat un
timp.
– |n acest caz, vom mai vorbi.
Cu un profund sentiment de triste]e, Jenny \l privi pe Ben urcând
\n 4x4 [i \ndep`rtându-se.
– Pare un om dr`gu], spuse Philip p`trunzând \n caban`.
Christopher se \ndrept` imediat spre camera sa, a c`rei u[` o
trânti dup` el. Câteva clipe mai târziu, se auzi sonorul televizorului.
– Este foarte amabil cu Christopher, spuse Jenny. |l \nva]` s`
pescuiasc`, s` vâsleasc`.
Dac` vocea \i suna fals \n propriile urechi, lui Philip p`rea c`
nu-i p`sa.
– Oamenii din regiune cunosc cu siguran]` multe despre aceste
lucruri.
Postat \n mijlocul camerei de zi, Philip privea cu curiozitate \n jur.
– Iat` a[adar faimosul loc de retragere Carmichael.
50 ANN CRISTY
-
Cunosc bostonieni care ar pl`ti scump s` fie \n locul meu!
– {tiu, spuse Jenny.
{tia [i c` Philip f`cea parte din acel lot.
– A r`mas foarte simplu, spuse el. Este genul tat`lui t`u. |n sfâr[it,
a[a cum pare, ad`ug` pe un ton plin de sub\n]elesuri.
Dup` ce f`cu o pauz`, se \ntoarse spre Jenny.
– Serios, nu crezi c` ar fi timpul s` faci pace cu el?
Evident. Nimic nu l-ar fi bucurat mai mult pe Philip decât s`-i
spun` "Buzz" tat`lui lui Jenny. O asemenea familiaritate l-ar fi plasat
pe un b`rbat \n societatea bun` din Boston. Totu[i, ea nu-i repro[a
asta. Philip era un om bun, muncitor, amabil. |n plus, apar]ineau
aceluia[i mediu. Ben era focul, entuziasmul, descoperirea. Tr`ia \n
mijlocul p`durii, [tia s` mânuiasc` toporul, s` repereze vulturii
pescari [i s` a[tepte cu r`bdare ca un original s` vin` s` bea din lac.
Doar c` locuia singur pe o alt` planet`. Dup` terminarea lunii sale de
vacan]`, Jenny se va reintegra \n Boston [i \n slujba sa de la Prescott,
Turner [i Bowling. Muncise din greu pentru a deveni avocat. Niciun
obstacol nu-i va sta \n drum, când se afla atât de aproape de ]int`.
Philip [i ea erau f`cu]i unul pentru altul. Când vor fi c`s`tori]i....
– Cred c` tata [i cu mine suntem de acord m`car asupra acestui
punct, spuse tân`ra femeie, smulgându-se din gândurile sale. Este de
preferat s` p`str`m distan]a.
– Nu voi mai discuta asta. Sunt prea fericit c` sunt aici cu tine.
Nu-]i po]i imagina cât de mult mi-ai lipsit!
– {i tu mi-ai lipsit, Philip.
Nu-i mai r`mânea decât s` spere c` Cerul \i va ierta minciuna.
– Bun.... M` duc s`-mi iau bagajele \nainte de a se \nnopta.
ADEV~RATA FERICIRE 51
-
Ceva \n Jenny \nghe]`.
– Nu po]i s` dormi aici, Philip!
|n fa]a privirii sale uluite, Jenny ad`ug` cu greu:
– Este un bungalou foarte confortabil pentru invita]i, la câ]iva
pa[i de aici.
De data aceasta, uimirea lui Philip se \mbin` cu triste]ea.
– Camera lui Christopher este vecin` cu a mea, \ncerc` s` explice
Jenny. Mi se pare.... |n sfâr[it, situa]ia ar fi jenant` pentru toat`
lumea.
– Ei bine, Jenny.... Cum vrei.
– |]i aduc cear[afuri.
Se gr`bi, foarte fericit` c` sc`pase basma curat`.
***
|ntins` \n pat \n noaptea aceea, Jenny trecu prin minte filmul
serii. Cina cu Philip, care monopolizase conversa]ia. Christopher
ridicându-se de la mas` dup` ultima \nghi]itur` [i plecând s` se
\nchid` \n camera sa. Aerul s`u \mbufnat care f`cuse s` reapar` toate
temerile ei....
Se instalaser` \n fa]a focului din lemne. Philip fiind atât de fericit,
atât de serios, atât de demn de \ncredere. Siguran]a, iat` ce conta
pentru Christopher [i pentru ea.
{i totu[i....
Se agit` \n pat.
52 ANN CRISTY
-
Se sim]ise oare mai \n siguran]` vreodat`, ca \n aceast` dup`-amiaz`, despicând apele lacului \n canoea fragil`, cu Ben foarteaproape? Oricum, ce era siguran]a? Cum s-o defineasc`?
Pretextase oboseala pentru a scurta seara. Oarecum f`r` tragerede inim`, Philip trebuise s` se retrag`. {i acum, complet treaz`, Jennyasculta tunetul bubuind \n dep`rtare.
Brusc, un alt sunet ajunse la ea: cel al notelor unei muzici discrete[i imperceptibile care plutea spre ea prin lini[tea p`durii.
{i, leg`nat` de aceste acorduri, adormi \n sfâr[it!
ADEV~RATA FERICIRE 53
-
Capitolul 4
De pe veranda din spate, unde se instalase pentru a-[i bea cafeauade diminea]`, Jenny \l privea pe Christopher antrenându-se lapescuitul cu undi]a \ntr-un peisaj \necat \n cea]`. Treptat, mi[c`rileb`iatului câ[tigau \n fermitate [i precizie, pân` când \n cele din urm`arunc` momeala la o distan]` respectabil`, firul descriind o curb`foarte distinct`.
Printr-o evident` asocia]ie de idei, se gândi la Ben Sullivan [i\nchise ochii. Oare prin ce mister se sim]ea atras` de o persoan` cael? Apar]ineau unor lumi atât de diferite. De ce se l`sa tulburat` deprivirea ochilor s`i alba[tri ca noaptea [i de gura atât de dulce, atâtde expresiv`? Faptul era cu atât mai incredibil cu cât Philip [i cu eavorbiser` deja de aproape un an s`-[i uneasc` destinele. |mp`rt`[indacela[i centru de interes [i acelea[i ambi]ii, l`sând s` se \n]eleag` c`formau cuplul ideal.
"Asta este sigur!" \[i spuse cu fermitate Jenny. Evident, erau f`cu]iunul pentru altul.
-
– Bun` ziua! spuse Philip al`turându-i-se \n acea clip`, cu p`rul
ciufulit.
Jenny ridic` cea[ca \n semn de bun venit.
– Cafeaua este gata. Dac` vrei, serve[te-te...
|l auzi intrând \n buc`t`rie, turnându-[i o cea[c` de cafea, apoi
\ntorcându-se. Dup` ce o s`rut` pe tâmpl`, lu` loc \n fotoliul vecin
cu al s`u.
– Ai avut o noapte bun`? \l \ntreb` tân`ra femeie.
– Excelent`. |n ciuda frigului [i a singur`t`]ii, trebuie s`
m`rturisesc c` am dormit bine.
– |]i preg`tisem p`turi \n plus. Ar fi trebuit s` le folose[ti.
– Nu de asta vorbeam, Jenny.
– Sper c` nu va ploua ast`zi, relu` tân`ra femeie, gr`bit` s`
schimbe cât mai repede subiectul.
– Buletinul meteo anun]` ploi r`zle]e.
– |n tot cazul, sunt o mul]ime de lucruri de f`cut. \n ciuda vremii
urâte. De exemplu, s` vizitezi frumoasele localit`]i vecine [i
magazinele lor de antichit`]i.
Philip i-l ar`t` din cap pe Christopher.
– S` nu-mi spui c` trebuie s` ne prindem prânzul.
– Sper c` nu, prostule! Exerseaz` lansarea, urmând sfaturile lui
Ben. Rostindu-i numele, Jenny avu impresia c`-[i tr`deaz`
sentimentele. Totu[i, Philip se mul]umi s` replice:
– Ah da, autohtonul acela. |mi imaginez c` trebuie s` cunoasc`
multe despre aceast` activitate.
Nu era o activitate, se gândi cu ranchiun` Jenny. Pentru Ben
Sullivan, a pescui era o art`.
ADEV~RATA FERICIRE 55
-
– M` duc s` preg`tesc micul dejun, spuse ea. R`mâi s`-]i bei
cafeaua aici, te voi chema când va fi gata.
– {tiu c` n-ar trebui s`-]i vorbesc despre munc`, spuse Philip,
când tân`ra femeie se ridic`, dar când te vei \ntoarce, va trebui s`
atac`m imediat afacerea Avery.
– {tiu. Am adus documentele. Pân` acum, n-am avut ocazia –
"nici dorin]a", gândi \n sinea sa – s` arunc o privire. Vrei s` le vezi?
Fa]a lui Philip se lumin`.
– Cu pl`cere.
– M` duc s` le aduc.
El o privi cu un gest.
– Mul]ume[te-te s`-mi spui unde sunt, le voi g`si.
– |n camera mea. |ntr-o serviet` pus` dup` u[`.
|n buc`t`rie, dând naibii orice preocupare pentru siluet` sau
colesterol, Jenny prepar` ou` cu bacon. Curând, mirosul bun al
micului dejun rustic se r`spândi \n toat` casa.
Apoi se b`tu la u[`. Auzind vocea lui Ben Sullivan \ntrebând dac`
se trezise Christopher, Jenny sim]i b`t`ile inimii accelerându-se [i o
ro[ea]` u[oar` \i acoperi obrajii.
– Bun` ziua! spuse ie[ind \n u[`, cu furculi]a lung` de buc`tar \n
mân`. Este pe ponton. Vrei s` \mpar]i micul dejun cu noi?
|l examina cu un fel de aviditate. Purta un pulover cu guler pe gât
[i blugi uza]i. Cea]a matinal` prinsese pic`turi minuscule \n p`rul
s`u. Niciun 4x4 nu se vedea: probabil venise pe jos.
– Am mâncat deja, spuse el, evitând privirea lui Jenny. I-am
promis lui Christopher c` vom merge la pescuit ast`zi. N-o s` ne
\mpiedice câ]iva nori.
56 ANN CRISTY
-
– Salut, Ben! f`cu vocea bucuroas` a lui Christopher, care urca de
la lac. M-am antrenat pentru lansare, \n aceast` diminea]`!
– Bun` idee!
– Intra]i amândoi, spuse Jenny. Sunt sigur` c` mori de foame,
Christopher.
Nu-[i terminase fraza c` Philip \[i f`cu apari]ia din camera sa, cu
un teanc de foi \n mân`.
– Miroase bine, spuse el.
Apoi, z`rindu-i pe Ben [i Christopher \n u[`, \i salut`. Christopher
r`spunse din vârful buzelor; de[i mai politicos, Ben se ar`t` de
asemenea destul de rece.
Dup` ce pusese actele pe mas`, Philip ie[i s` examineze cerul.
– Crezi c` vremea se va \mbun`t`]i? \l \ntreb` pe Ben. Voi,
oamenii de la ]ar`, [ti]i cu siguran]` s` descifra]i mai bine semnele
meteorologice.
Totu[i, f`r` s` a[tepte r`spunsul, relu`:
– S-ar spune c` vrei s` devii campion la lansare, Christopher.
Brusc, v`zându-l b`tând b`iatul pe um`r, Blaze s`ri. Dac` Ben
n-ar fi prins animalul de zgard`, f`r` nicio \ndoial` c` l-ar fi trântit.
– Culcat, Blaze! ordon` Ben. |mi pare r`u, detest` gesturile
bru[te, ad`ug` adresându-se lui Philip. Nu ]i-a f`cut niciun r`u?
– Câtu[i de pu]in.
Totu[i, frecându-[i petele de noroi l`sate de labele lui Blaze pe
puloverul s`u, Philip nu \nceta s` priveasc` animalul cu un aer
nelini[tit.
– Pot s`-l iau pe Christopher la pescuit? \ntreb` Ben. |n sfâr[it,
dac` nu se anun]` nicio furtun`.
ADEV~RATA FERICIRE 57
-
– Desigur, spuse Jenny.
M`car dac` i-ar putea \ntâlni privirea.
Christopher scoase un strig`t de bucurie. Totu[i, Ben se
\ndep`rtase deja, cu câinii \n urma sa.
– Pe curând! \i strig` lui Christopher peste um`r. I-a]i mai \ntâi
micul dejun.
Când terminar` masa [i când Christopher \i p`r`si, Philip se
\ntoarse spre Jenny.
– N-am vrut s` vorbesc \n fa]a fiului t`u, dar crezi c` este \n]elept
s`-l la[i s` plece cu ambarca]iunea, cu un necunoscut?
Tân`ra femeie \l cuno[tea suficient pe Ben pentru a pune \n
mâinile sale via]a sa sau a lui Christopher.
– Mi se pare \ntru totul demn de \ncredere, r`spunse
str`duindu-se s` adopte un ton deta[at.
– Previziunile meteo nu sunt deloc \ncurajatoare. {i-mi imaginez
c` furtunile se abat pe nepreg`tite \n regiune.
– Cu siguran]`, Ben ]ine cont de asta.
– {i apoi, g`sesc acel câine periculos. Se comport` prea ciudat
pentru a inspira \ncredere.
"|ncrederea, iat`-ne aici" se gândi Jenny. Oare cum s`-i explice
acestui or`[ean educat cu prejudec`]i, c` uneori se poate acorda
\ncredere f`r` s` stai pe gânduri? Cu atât mai mult cu cât, \n cazul de
fa]`, \l b`nuia pe Blaze c` a vrut s`-l protejeze pe Christopher de ceea
ce, \n sufletul s`u de câine, sim]ise ca o agresiune.
– Nu-]i face griji inutil. Tata \l cuno[te pe Ben de ani de zile.
N-avea rost s` precizeze c` nu [tia num`rul exact al acestor ani [i
nici p`rerea lui Buzz Charmichael despre vecinul lor....
58 ANN CRISTY
-
– Oh, \n acest caz....
Philip termin` con]inutul ce[tii de cafea.
– Dac` tot m-am gândit la asta, mi-ar pl`cea s`-]i vorbesc despre
o idee care mi-a venit.
Jenny \ncepu s` adune vesela murdar`.
– Este \n leg`tur` cu Christopher, relu` Philip. Mi se pare c`
nimic nu l-ar aduce mai repede pe calea cea dreapt`, decât
frecventarea unei [coli cu bun` reputa]ie. |mi spuneam c` dup`
c`s`toria noastr`....
– Ai vrea s`-l plasezi \ntr-un internat?
– Asta este. Experien]a i-ar face cu siguran]` mult bine.
Jenny \[i st`pâni de bine de r`u iritarea.
– {tiu c` nu-i vrei decât binele, spuse tân`ra femeie cu precau]ie.
{tiu [i c` nu m` descurc \ntotdeauna bine cu el. Numai c`, de[i este
o persoan` dificil`, nu cred c` are \ntr-adev`r nevoie s` fie "adus pe
calea cea dreapt`". Voi face tot ce este \n puterea mea pentru a-l ajuta
s`-[i rezolve problemele, dar nu se pune problema s` m` despart de
el!
Cu aceste cuvinte, Jenny se \ndrept` spre buc`t`rie. Philip fu
\ntr-o clip` \n spatele ei [i-i puse mâinile pe umeri.
– Te rog s` m` ier]i, Jenny. Nu voiam s` te r`nesc. Vom rezolva
aceast` problem` \mpreun`, sunt sigur. Vom forma o familie unit`,
vei vedea.
O s`rut` cu tandre]e. Philip era \ntotdeauna tandru, se gândi
tân`ra femeie. Mereu atent [i prezent de fiecare dat` când avea
nevoie de el. |n acest caz, de ce \i era din ce \n ce mai greu s` se
gândeasc` la un viitor cu el?
ADEV~RATA FERICIRE 59
-
Vremea ar`tându-se mai favorabil` decât se puteau a[tepta, când
Philip scoase nasul din documentele pe care i le \ncredin]ase Jenny,
se suir` \n ma[in` pentru a merge s` exploreze or`[elele \nvecinate.
Philip, pasionat de antichit`]i [i de arhitectura local`, p`rea \n al
nou`lea cer.
La sfâr[itul dup`-amiezii, când se \ntoarser` la caban`, Jenny se
apropie de fereastr` pentru a \ncerca s` z`reasc` un punct negru
minuscul pe lac. |l localiz` curând lâng` golfule]ul unde f`cuser`
picnicul. Când \l v`zu f`când cale-ntoars`, se \ntoarse spre Philip care
era absorbit \n lectura ziarului.
– Ies, Philip. Doar o clip`.
{i alerg` pân` la ponton s` a[tepte ambarca]iunea cu motor.
– Dac` ai vedea pe[tii care s-au prins! \i strig` Christopher când
acostar`.
Ben \i \ntinse c`ldarea cu ghea]` [i s`ri suplu pe uscat, imitat de
Christopher.
– Pot oare s` merg s`-i pr`jesc la Ben? \ntreb` acesta din urm`.
– Desigur. Dac` Ben este de acord, nu v`d niciun inconvenient.
Apropierea sa \i f`cea sângele s`-i alerge mai repede prin vene. O
cuprinse o puternic` dorin]` de a-l atinge.
– Ai petrecut o zi pl`cut`? o \ntreb` Ben, privind-o pentru prima
dat`.
Polite]ea sa ironic` [i \n acela[i timp impersonal`, o r`ni.
– Foarte pl`cut`.
Am f`cut pu]in turism, r`spunse tân`ra femeie, str`duindu-se s`
par` natural`.
O sprâncean` neagr` se arcui.
60 ANN CRISTY
-
– Serios? A[ fi crezut mai potrivite distrac]iile de interior pe o
asemenea zi.
Fulger`tor, Jenny rev`zu scena de diminea]`, când Philip ap`ruse
din camera sa.
F`r` nicio \ndoial`, Ben crezuse.... I se usc` gâtul.
– Este suficient pe[te pentru toat` lumea, relu` Ben. Dac` Philip
[i cu tine vre]i s` \mp`r]i]i masa cu noi, cu toat` pl`cerea.
"Pu]in \i pas` de rela]ia mea cu Philip", se gândi cu am`r`ciune
Jenny. {tia totu[i c` pentru ea ar fi un chin s` fie a[ezat` \n fa]a lui,
cu Philip al`turi.
– E[ti foarte amabil, dar am pl`nuit o cin` la restaurant. Philip
vrea s` m`nânce un homar.
Ben zâmbi ironic.
– Fire[te. Este meniul obi[nuit al or`[enilor \n vizit` \n Maine.
Se \ntoarse spre Christopher.
– Dac` e[ti gata, b`iete, s` mergem s` cur`]`m pe[tele.
– Pe mai târziu, mam`!
Jenny \i privi urcând panta [i disp`rând dup` o perdea de arbori.
***
Acas`, \l g`si pe Philip care mo]`ia \n fotoliu, cu ziarul larg deschis
pe genunchi. |l studie, cuprins` de emo]ii contradictorii. S-ar fi spus
c` existen]a sa lini[tit` explodase \n mii de buc`]i \n clipa \n care Ben
o luase \n bra]e. Philip reprezenta stabilitatea [i siguran]a. Cu el, nu
ADEV~RATA FERICIRE 61
-
va sim]i niciodat` acel sentiment disperat de singur`tate care o
cuprindea deseori. Era o persoan` sigur`, pe care se putea conta.
Da, Philip deborda de calit`]i. Un singur necaz \n aceast`
problem`: lipsea dragostea la \ntâlnire. Dragostea..... Ea iubise deja
[i cu ce rezultat? Desigur, era o dragoste de adolescent, foarte
departe de sentimentul tulbur`tor pe care-l trezea Ben \n ea.
|l contempl` din nou pe b`rbatul adormit, atât de vulnerabil \n
somn. |l iubea \n alt mod. Oare nu exist` diferite feluri de dragoste?
Sim]ea pentru el genul de sentiment cu care se poate pune bazele
unei vie]i comune. Oare nu asta era esen]ial?
Philip deschise ochii [i o v`zu.
– E[ti aici, spuse cu o voce pu]in r`gu[it`. Nu sunt obi[nuit cu tot
acest aer tare... Spune, Jenny, dac` am cina \n ora[? Mor de dorin]a
de a mânca unul din acei faimo[i homari din Maine.
– Bun` idee, Philip, r`spunse Jenny.
***
A doua zi, pu]in dup` miezul zilei, Philip plec` la volanul Saabului
s`u. Jenny [i Christopher \i adresar` semne din mân` din pragul u[ii.
Jenny insistase ca s` fie Christopher prezent, ordin de care el
ascultase f`r` entuziasm.
– Ar fi trebuit s` mânca]i cu noi asear`, spuse b`iatul pu]in mai
târziu, \n timp ce Jenny f`cea ordine \n buc`t`rie. Pe[tele preparat de
Ben a fost grozav!
62 ANN CRISTY
-
– Nu m` \ndoiesc, spuse Jenny, care tânjea dup` prezen]a
vecinului lor. Te distrezi bine cu el, ad`ug` dup` ce se gândi.
– Da. {tie s` fac` ni[te trucuri super.
– Cu atât mai bine. Vei avea ni[te amintiri când ne vom \ntoarce
la Boston.
Cum b`iatul nu r`spunse, Jenny se \ntoarse spre el.
– Mi-ar pl`cea s` nu ne mai \ntoarcem niciodat`, morm`i
Christopher.
– Totu[i, trebuie. Gânde[te-te mai degrab` la tot ce vei \nv`]a \n
aceast` var`.
– Nimic ce se poate face la Boston.
Jenny se sim]i cuprins` de iritare.
– |n loc s` fii muncit de gânduri negre, ai face mai bine s` te
bucuri c` petreci o vacan]` pl`cut`. {i cine [tie? Poate vom mai veni.
Expresia copilului se \ntunec`.
– Te vei c`s`tori cu Philip, nu-i a[a?
Cuvintele se l`sar` \ntre ei asemenea unei bariere de netrecut.
– El ne iube[te, r`spunse ferm Jenny. {i ne vrea ca familie.
Oricum, decizia m` prive[te pe mine, nu pe tine.
– Refuz ca el s` se ocupe de mine! izbucni b`iatul. {i nu vreau s`
fac parte din familia sa!
Cu aceste cuvinte, Christopher ie[i din \nc`pere cu capul sus.
Câteva clipe mai târziu, Jenny auzi trântindu-se u[a camerei sale.
Tân`ra femeie oft` \ndelung. Se sim]ea gata s` pocneasc` de
\ncordare.
Când \[i termin` treburile, \ncerc` s` se adânceasc` \n lectur`.
Totu[i, literele \i dansau \n fa]a ochilor, \ntru totul lipsite de sens.
ADEV~RATA FERICIRE 63
-
L`s` cartea [i cobor\ la ponton. Acolo, observ` o clip` zbenguiala
ra]ei \nso]it` de pui[ori. Totu[i, \n tot acest timp, auzul atent pândea
zgomotul ma[inii lui Ben sau l`tr`turile câinilor s`i. P`durea [i lacul
r`mâneau mereu adâncite \ntr-o lini[te \nc`p`]ânat`. Apoi soarele
disp`ru dup` un nor [i natura se \ntunec`. Se preg`tea din nou s`
plou`.
|n timpul cinei, Christopher se \nchise \ntr-o t`cere \mbufnat`. La
sfâr[itul mesei, se duse \n camera lui [i puse \n func]ie televizorul.
Oftând, Jenny \[i prepar` o cea[c` de ceai pe care o lu` cu ea \n
camera de zi. A[ezat` pe canapea, asculta cum plou`.
Privirea \i c`zu peste hârtiile l`sate de Philip, le adun` [i \ncepu
s` le citeasc`. Imposibil totu[i s` g`seasc` un sens tuturor acelor
\ntâmpl`ri de litigii, care \i p`ruser` atât de limpezi la Boston. Aici,
toate aceste fraze aliniate \i evocau un jargon plictisitor. L`s`
documentele [i \nchise ochii.
Se trezi \n \ntuneric, cu zgomotul ploii care lovea cu putere \n
geamuri. Se \nfior`. Mai bine s` aprind` focul dac` nu voia s`
\nghe]e. |n timp ce se agita \n fa]a vetrei, deveni con[tient` de lini[tea
care se l`sase asupra casei. Se \ndrept` atunci spre camera lui
Christopher, pe care o g`si goal`. Cuprins` de un presentiment
\ngrozitor, alerg` \n buc`t`rie.
– Christopher!
Niciun r`spuns. Se repezi la u[a din spate. Aleea era goal`. {i nici
urm` de ma[ina sa.
Cu un pas nesigur, se \ntoarse \n salon pentru a c`uta hârtia pe
care notase num`rul de telefon al lui Ben.
– Ben? Sunt Jenny. Christopher este la tine?
64 ANN CRISTY
-
– Nu.
Tân`ra femeie \l sim]i imediat \n alert`.
– Când a plecat?
– Nu [tiu. Am a]ipit. Când m-am trezit, nu mai era. {i.... mi-a
disp`rut ma[ina.
– Sosesc!
|mbr`cat` cu un impermeabil, \l a[tept` sub o ploaie toren]ial`,
\n fa]a cabanei. Ma[ina nu \ntârzie s` apar`. Nu se opri decât pentru
a o l`sa s` urce [i demar` \n direc]ia drumului regional.
Conducea cu mâinile crispate pe volan [i cu buzele strânse.
– Nu te \ngrijora, Jenny. N-a putut ajunge departe.
Contrariul era la fel de posibil, se gândi Jenny. Christopher se
putea afla \n acea clip` pe autostrad`, \ndreptându-se Dumnezeu [tie
unde. Ben p`ru s`-i citeasc` gândurile.
– Dac` merge spre autostrad`, \l va intercepta rapid o patrul`. Nu
este decât un copil.
– Chiar tu spuneai c` pare mai \n vârst`.
– F`r` \ndoial`, d