anul 3, numarul 4, februarie 2011 vÉÄxz|âÄ atà|ÉÇtÄ `|Üvxt vxÄ...

Director Director Director Director Prof.dr. Vasile Nicoara

Director adjunctDirector adjunctDirector adjunctDirector adjunct Gheorghe Moraru

Profesor coordonatorProfesor coordonatorProfesor coordonatorProfesor coordonator Prof.Amalia Zisu

Redactor sefRedactor sefRedactor sefRedactor sef Stoica Madalina XII G

Senior editorSenior editorSenior editorSenior editor Izel Selim IX G

RedactoriRedactoriRedactoriRedactori Diana Tatarca XII G Maria-Carla Hartescu XII G Simona Stanciu XII G Bianca Barabas IX G Izel Selim IX G Bianca Tirlungeanu IX G Andra Rafoi IX G Catalina Picoiu IX G Iuliana Puschila IX G Alexandra Tudorache IX G Georgiana Ionasiu IX G Andrada Mateiciuc X D Maria-Ilinca Suciu X D Mihaela Parteca X D

Tehnoredactor sefTehnoredactor sefTehnoredactor sefTehnoredactor sef Bianca Barabas Bianca Tirlungeanu

ColaboratoriColaboratoriColaboratoriColaboratori Izabela Dumitru Simula Ionela

Cuvant inainte…Cuvant inainte…Cuvant inainte…Cuvant inainte… Culegători de litere …paşii mărunţi ai timpului se aud cum picură în suflete visătoare şi se transformă in poezie. Sunete curate si limpezi, mănunchi de flori albastre şi litere de aur sunt oglindirile ochilor vostri. Ce este mai frumos decît infrigurarea căutării literelor perfecte, şlefuirea lor in fraze stăngace la început dar elegante şi învesmîntate în purpură şi aur la final! Şi timpul ne măsoară in durată nevoia noastră de frumos. Clipele zboară asemenea unor fluturi albi, în dansul lor se întalnesc cu literele care aşteapta să fie culese de marunte degete şi să fie aşezate în contexte. Sunt nerăbdatoare şi atunci bat cu aripile lor mici la fereastra sufletelor noastre şi , într-o prezentare fabuloasa ni se destăinuie.

Şi atunci, efortul nostru se justifică pe deplin

pentru că aducem la viaţă frumosul care

doreşte să fie destăinuit. Şi devenim

culegători de litereculegători de litereculegători de litereculegători de litere. Cu evlavie le alegem pe

cele mai suave, le ştergem de pulberea de praf

şi le cufundăm într-o pulbere de stele pentru a

fi lucinoase şi strălucitoare. Şi intrăm în jocul

magic. Fiecare cuvânt aduce după sine un

altul, fiecare idee înfloreşte un alt gînd,

fiecare imagine se transformă în caleidoscop.

Şi atunci simţi cu înfrigurare cum te

transformi într-un slujitor al artei cuvântului.

Şi eşti fericit! Cuvântul m-a ales!!

Prof. Amalia ZisuProf. Amalia ZisuProf. Amalia ZisuProf. Amalia Zisu

• Franturi de jurnal ……………………………….…..3 • Calendarul evenimentelor culturale …………….…..4 • Filmul in 2011 ………………………………….…...6 • Cronica de carte ……………………………….……8 • Interviu …………………………………………….11 • Concursul “Dincolo de mit” ……………...……….13 • Firul lui Dionysos………………………………….17 • Intre lumi paralele ………………...…………….…19 • Eveniment organizat impotriva violentei ………….21 • Despre iubire si martiri ……………………………22 • Eminescu-mai actual ca niciodata…………………23 • Fericire culinara……………………………….…...24 • Erai departe ………………………………………..25 • Neintelegere………………………………………..26 • Suflet de copacel …………………………………..27 • Cu prima ninsoare deschid ochii……………….…..28 • Basmul hotilor de paine ………………….………..29 • Poveste de viata …………………………………...30 • Vis sau realitate ? ………………………………….31 • Te numeai Godiva ………………………….……...32 • Candva va putrezi si copacul ……………………...33 • Revarsari astrale……………………………………34 • Bibliotecarul de ieri si de azi ……………………...35 • Horoscop 2011 ………………….…………………36

As vrea sa spun macar un cuvant, dar nu il gasesc. – Georgiana

Simt si totodata sunt sigura ca

avem calitatile potrivite

pentru un grup de „scriitori”

Sper ca sunteti fericiti – ne-ati

stricat jurnalul! – Lotty

Ieri am aflat ce inseamna

aplauzele. - Bianca

Munca noastra literara

este precum vinul! – Mada

O sugestie: daca servim ceai

la intalniri ar fi ok? – Izel

Oare nu este acesta absolutul,

puritatea, frumusetea? – Diana

Asa este…am ramas niste

pomi singuri, nu oameni

singuri. – Andra

Se termina…se termina…ah, ce

repede a trecut… - Iulia

ctàÜtàâÄ _|àxÜtÜ

Concert Gotan P

roject

Bucuresti, 28 Fe

bruarie 2011

Sala Palatului

Gotan Project este o formatie lansata in 1999 in Paris si este alcatuita

dintr-un francez ( Philippe Cohen Solal ), un argentinian ( Eduardo

Makaroff ) si un elvetian (Christoph H. Müller). Stilul lor muzical este un

melanj foarte original de tango, electronic, nu jazz si trip-hop.

Concert Gogol Bordello Bucuresti, 9 Martie 2011 Sala Palatului

Trupa Gogol Bordello este una dintre cele mai cunoscute trupe de gypsy punk din lume. Cu influente evidente din Estul Europei, de unde provin o parte din membrii trupei, Gogol Bordello a lansat primul single în 1999. Concertul face parte din turneul „We Comin’ Rougher” care promovează albumul “Trans-Continental Hustle“.

Festivalul National de Film FilmMi

c 4

Constanta, 14 Mai 2011

Casa de Cultura a Sindicatelor

Tema de anul acesta este „Adolescenta in lumini si umbre”. Cei care vor sa participe trebuie sa-si formeze o echipa (4 prieteni inventivi si un profesor simpatic) si sa scrie un scenariu. Mai departe intervine creativitatea in alegerea actorilor, a locatiilor, a recuzitei, a tehnicilor de filmare si montaj. Materialul obtinut se trimite impreuna cu formularul semnat (se gaseste pe www.filmmic.com ) la adresa Str.Traian, nr.55, Constanța (termenul limită - 31 martie 2011).

Concert Roxette

Bucuresti, 30 Mai 2011

Zone Arena Roxette , cel mai cunoscut duo suedez al scenei muzicale internationale va canta pentru prima data in Romania, pe 30 mai, la Zone Arena. Cu o cariera de aproape 25 de ani, 75 de milioane de albume vandute in intreaga lume si peste 30 de hit-uri, Roxette revine in 2011 cu un nou album si un nou turneu international.


Concert Scorpions Bucuresti, 9 Iunie 2011 Zone Arena

Cineastul Werner Herzog va fi celebrat la TIFF 2011 cu o retrospectiva maraton a filmelor sale, dar nici Pierre Étaix, legendar cineast, clown şi comediant nu va fi uitat. Tot anul acesta TIFF va inaugura sectiunea Focus, care va primi o atentie speciala. Cele mai bune filme noi, dar si productiile clasice din Belgia si Norvegia vor fi proiectate in aceasta perioada. O selectie a filmelor din programul TIFF va fi prezentata ulterior la Sibiu, intre 15 si 19 iunie.

Scorpions este cea mai renumita si consacrata trupa de hard rock/heavy metal din Germania. De-a lungul carierei lor, care dureaza de mai bine de 40 de ani, acestia au vandut peste 70

de milioane de albume. Scorpions si-au anuntat retragerea prin turneul “Get Your Sting And Blackout World Tour”, turneu inceput pe 10 martie 2010 la Praga si care se va termina la finele lui 2012.

Trupa Bon Jovi s-a format în 1983 şi de-a lungul timpului a

lansat 11 albume de studio. Cei 5 membri ai trupei sunt Jon Bon

Jovi, Richie Sambora, Tico Torres, David Bryan si Hugh

McDonald, care canta in aceasta formula din 1994. Turneul The

Circle Tour a inceput pe data de 9 februarie 2011 in Statele Unite

iar din 8 iunie 2011 se va muta in Europa.

Concert Bon Jovi Bucuresti, 10 Iulie 2011 Piata Constitutiei

Prima editie de Garana a fost in 1997 si si-a castigat in timp reputatia de cea mai importanta manifestatie jazz din tara noastra. Primul nume confirmat la editia cu numarul 15 este Frederika Krier , care s-a nascut in Timisoara, dar a crescut in Bavaria, Germania, urmandu-si studiile muzicale in Berlin si adoptand o varietate de genuri, de la folk la soul si chiar la hard

Garana International Jazz Festival 2011 Caras-Severin, Garana, 21-24 Iulie 2011 Poiana Lupului

Diana Tatarca, cls. A XII-a G


Festivalul International de Film Transilvania - TIFF 10 Cluj-Napoca, 03-12 Iunie 2011

Oscarul, cunoscut si ca silueta barbatului aurit, este obiectul cel mai dorit de noptierele cineastilor. Daca si oamenii de film in sine si-l doresc nimeni n-o poate sti, poate doar Anne Hathaway si James Franco, prezentatorii premiilor Academiei de Film de anul acesta. Cei doi se antreneaza intens pentru efortul fizic pe care il vor depune la gala de pe 27 Februarie si vastul lor simt al umorului promite sa amuze publicul fara a-l jigni, asa cum nu demult s-a intamplat la Globurile de Aur, sub supravegherea lui Ricky Gervais. Recenziile acestui numar trateaza atat favoritele la Oscar, The Social Network, Black Swan si King’s Speech, cat si un regal suedez condensat si antrenant, Millenium.

Millenium este surpriza suedeza a anului si in acelasi timp o palma dureroasa aplicata templului hollywoodian. Succesul in box-office al filmelor lipsite de esenta produse pe coasta de Vest a Americii pare sa molipseasca regizorii de Alzheimer si sa dauneze simtului artei frumoase. Norocul suedezilor ca locuiesc atat de departe! Poate ca Millenium este negru pe alocuri, violent si alert, dar are o putere proprie care aminteste de mestesugul clasic al constructiei filmelor care l-ar fi facut pe Hitchcock mandru. Si daca toate acestea nu ar fi de ajuns, Lisbeth Salander este fara doar si poate unul dintre cele mai fascinante personaje feminine ale mileniului pana acum.

The Social Network este un biografic care trateaza o

tema recenta si foarte disputata: impactul retelei sociale

Facebook. Sondajele actuale impun o perspectiva

halucinanta asupra relatiilor interumane: fiecare individ se

afla la o distanta de 6 persoane de oricare alt individ din

lume. Ce se intampla atunci cu utilizatorii Facebook care

au 500 de milioane de prieteni? Simplu: ajung incredibil

de bogati si subiectul unui film regizat de vizionarul David

Fincher. Duo-ul de evrei crescuti de unicorni, dupa cum

au fost ironizati cu umor in publicatii cu specific

cinematografic Jesse Eisenberg si Andrew Garfield dau

viata cu succes personajelor lui The Social Network.


Black Swan este un film fluid, care curge cu voluptate tocmai datorita pasiunii regizorului Darren Aronofsky. Structura peliculei, mizanscena, jocul actoricesc si costumele impecabile contribuie la desavarsirea acestui film greu perfectibil. Turul de forta al lui Portman se datoreaza si sonorei fraze folosite adesea de Aronosfky la filmari: “Daca am terminat toate dublele la scena asta, acum mai fa una pentru tine…”. Nominalizarea la Oscar pentru “Cea mai buna actrita in rol principal” este justificata, luand in considerare cele cateva luni de antrenament asiduu in arta baletului si talentul innascut al tinerei favorite la premiile Academiei.

King’s Speech nu este un film care trateaza balbaiala, ci nevoia de frumos intr-o dupa-amiaza londoneza ploioasa. Pasionatii de istoria Angliei vor fi incitati de cancan-urile fermecatoare ale perioadei zugravite iar interpretarea actoriceasca a excentricei Helena Bonham Carter si a lui Colin Firth, vizibil absorbit de rolul sau sunt revelatoare si proaspete. Cromatica filmului este deosebit de placuta iar atmosfera creata distrage atentia de la subiectul tratat, care nu este foarte ofertant. Regizorul Tom Hooper, care a urmat un curs de limba engleza la prestigioasa universitate Oxford demonstreaza ca nu scoala de film te pregateste pentru aceasta cariera, ci mai degraba capacitatea imaginativa.

Diana Tatarca, cls. A XII-a G


Cronica de carte

Angelologia de Danielle Trussoni

M-a cucerit prin coperta si mi-a inradacinat o noua pasiune. Ro-manul lui Trussoni este acel gen de roman care te tine cu sufletul la gura, complex, dar accesibil. Dupa izgoni-rea lui Satan din Imparatia Cerurilor. El si cei revoltati impotriva lui Dum-nezeu au fost condamnati la Infern. Maicuta Evangeline ducea o viata pasnica in Manastirea St. Rose din New York, un loc sfant unde maicutele se rugau de multi ani nein-

trerupt, programul rugaciunii find foarte bine sistematizat, astfel incat doua maicute sa se roage in permanenta. Maicile Rugaci-unii Perpetue. Evangeline era bibliotecara Manastirii. A primit intr-o zi o solici-tare de la un anume domn Verlaine de a studia arhivele Ma-nastirii. In urma acestei solicitari, se hotaraste sa faca niste cercetari. La cei 23 de ani ai sai, descopera conflictul milenar dintre oamenii din Societatea secreta a Angelologilor si nephilimi. Este prinsa in conflict. Se pare ca aceasta misiune a oamenilor d a anihila nephilimii ii era menita cu mult timp in urma, caci mama s bunica ei erau oameni de seama in societatea Angelologilor si, de asemenea cele mai implicate in acest razboi. Odata cu scrisoarea pe care a gasit-o, a gasit si problemele. Descoperise ceva ce nu trebuia relevat. Sub presiunea nephilimilor de a afla ceea ce aceasta calugarita de 23 de ani aflase, fuge. Dupa o actiune alarmanta impletita cu date istorice delicioase; afla. Este descendenta directa a faimo-sului nephilim Percival Grigori, bunicul ei.


Cronica de carte ctàÜtàâÄ _|àxÜtÜ

Calatoria mincinosilor de Karen Maitland

Acesta este un roman despre ciuma. Sim-bolic, acest roman are o insemnatate speciala pentru mine. Odata cu nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, cu noaptea de Sanziene, cu ziua mea de nastere, 24 iunie, ziua in care s-a de-clansat ciuma in Anglia, 1348. In aceasta lume obscura, a oamenilor ahtiati dupa credinta, superstitii, teama, mituri, noua ne-cunoscuti, adusi laolalta de soarta, incearca sa fuga de moartea ce se intinde ametitor in urma lor. Povestitorul acestui volum este Negutatorul, un vanzator ambulant de relicve sfinte, cu cicatrici enorme pe chip. Calatoreste mult, are cate o poveste pentru fiecare obiect si sustine ca vinde speranta, in ciudat faptului ca niciun obiect de-al sau nu este autentic.

Treptat, coincidentele aduc in jurul negustoului o intreaga ceata de calatori, de fugari din fata ciumei. Acest grup pestrit de indreapta catre nord, cu speranta ca frigul iernii sa inghete ciuma. Asa cum sugereaza si titlul, niciunul dintre calatori nu este ceea ce pare a fi. Fie-care are un secret mare pe care nu este nicidecum dispus sa-l impartaseasca ce-lorlati. Dar fiecare om trebuie sa-si infrunte stafiile, asadar, fiecare este pus in fata minci-unii sale, revelata grupului si sfarsesc de cele mai multe ori tragic, personajele in-cep sa moara, dar nu de ciuma. Destinul le este controlat de copila ciudata cu ochi de gheata, pe care nimeni nu obanuia de rautatea cu care arunca runele, de sfortarile cu care adduce la iveala adevarul in cel mai macabre mod cu putinta. Romanul este extrem de original. Se incheie cu promisiunea lui Narigorm pentru a-I gasi pe mincinosi si de a readuce adevarul pe buzele lor.

Editura: Corint Anul lansarii in Romania: 2010 Traducere: Luana Schidu

Cronica de carte ctàÜtàâÄ _|àxÜtÜ

Spionul lui Dumnezeu de Juan Gomez-Jurado

Romanul trateaza controversatele secrete ale Vaticanului. M-au interesat aceste mituri ale organizatiilor secrete ale Papei multa vreme. Actiunea se desfasoara in mai multe planuri temporale. Moartea Papei Ioan Paul al II-lea aduce in curtea Vaticanului cardinali importanti din fiecare colt al lumii. Alegerea unui nou Papa. Milioane de pelerini ingheata traficul Romei, iar un criminal in serie ucide fara mila cei mai importanti candidati la func-tia Sfantului Scaun. Viktor Karoski, polonez emigrat cu familia sa

in America de la o varsta frageda, este abuzat in copilarie de tatal denaturat si alcoolic, tratat cu dispret de mama sa schizofrenica si ahtiata dupa religie. Paola Dicanti este noua inspectoare a Centrului de Cercetare a Crimelor Violente din Roma si primeste cazul ultra-secret al cardinalilor ucisi in cel mai brutal mod cu putinta. Sfarseste profilul psihologic al criminalului atunci cand, in mod neasteptat, parintele Fowler, dupa indelungi cercetari ii dezvaluie numele crimi-nalului. Intervine ideea “Sfintei Aliante”, o societate strict secreta a Vaticanu-lui, societate ce organizeaza actiuni cu o mare amploare in toate planurile mondiale. Nu sunt revelate toate secretele, parintele Fowler omite sa-I spune prea iubitei sale Paola, cel mai important dintre secrete.. Acest secret a ramas si pentru mine un mister, romanul a fost capti-vant inca de la primele randuri pana la sfarsit. Autorul garanteaza autenticitatea actiunilor, spune ca romanul este de fictiune, dar este totusi in conformitate cu realitatea. Autorul schimba numele reale.. Cine este, de fapt, spionul lui Dumnezeu ?

Selim Izel, cls. A IX-a G

Voluntar de profesie Un bine facut fara a cere nimic in schimb, se poate spune ca reprezinta o calitate a voluntarului. E o conceptie eronata a gratuitatii actului de binefacere; in fond, primesti ceva – multumire ori satisfactie? Prea putin, ar spune unii, insa exista, din fericire, oameni care se multumesc cu astfel de nimicuri si pentru care spiritul civic n-a murit. Mai mult, el se evidentiaza in mod activ prin felul in care au ales sa schimbe lucrurile in jurul lor. Pentru buna conservare a acestor entitati se organizeaza anual Gala Voluntarului unde se recunoaste munca depusa de toti cei implicati in diferite proiecte de voluntariat. Anul acesta, castigatorul titlului de voluntarul anului a fost Grigoreanu Sorin-Mihael, cel care a avut bunavointa sa ne impartaseasca impresiile sale asupra „profesiei de voluntar” si a ceea ce a inseamna premiul acesta pentru el.

Interviu ctàÜtàâÄ _|àxÜtÜ

Interviu cu ...

Interviu ctàÜtàâÄ _|àxÜtÜ

R: Cum ai ajuns sa fii nominalizat pentru titlul de voluntarul anului? G.S.M: Am acceptat intr-un final sa depun un CV pentru cel mai bun voluntar din organizatie, nu ma gandeam ca o sa particip la Gala; am aflat asta de abia in cadrul festivitatii, pe la jumatatea spectacolului. R: Care sunt impresiile tale legate de titlul obtinut? G.S.M: Am fost foarte surprins cand am aflat ca eu am castigat… inca nu imi vine sa cred! Cand am alergat spre scena m-am impiedicat de doua ori, nu stiam cu cine sa dau noroc, am primit premiul, l-am dat inapoi, iar l-am primit. A fost foarte fain, sper sa concurez si la anul. Prietenii mei sunt mandrii de mine, mama nu a fost foarte

R: Cand ai inceput voluntariatul? G.S.M: Am inceput voluntariatul prin clasa a-10-a, printr-un bun prieten de-al meu care mergea la “Tineri pentru tineri”. A fost destul de greu sa fiu convins de el, acceptand numai pentru faptul ca aveam sa cunosc multe fete, si ca o sa ne distram. R: Ce te-a motivat sa continui? G.S.M: Sincer, nu stiu, dar am simtit ca oamenilor din mediul asta nu le pasa daca esti sarac sau bogat, ca esti destept sau redus mental, pur si simplu te accepta pentru ceea ce esti si ce stii sa faci, ceea ce ma face sa ma simt ca printre prieteni. R: Care au fost cele mai importante activitati la care ai participat? G.S.M: Toate consider ca sunt importante atat timp cat exista beneficiari. Activitatea in care m-am implicat cel mai mult a fost cred ca prin 2007 la ZIUA INTERNAŢIONALĂ A LUMÂNĂRILOR APRINSE unde am avut de realizat kilt-uri

Hartescu Maria Carla, Stoica Madalina, cls. a-XII-a G

Concursul de creaţie” Dincolo de mit” organizat de echipa” Pătratul Literar” cu ocazia Zilei Patronului Spiritual al liceului nostru, Sf. Apostol Andrei a fost o bucurie pentru noi toţi. Fiecare dintre participanţi au aşezat în cuvinte meşteşugite sentimente şi emoţii speciale. Noul mit pe care au fost invitaţi să-l creeze a devenit o adevărată provocare. Mai întâi s-a pus întrebarea de ce avem nevoie de mituri, apoi s-au căutat pretexte pentru noua istorie sacră. Am ajuns ș i noi ș i participanții la concluzia că prin mit ne putem explica datul ființei noastre. Am ales câteva creații reprezentative dintre lucrările concurenților pe care vi le prezentăm cu bucurie.

ctàÜtàâÄ _|àxÜtÜ Concurs

Tirlungeanu Bianca, cls. a IX-a G


Trebuie s ă existe o explica ţie… Daityas era atât de marcat şi de contrariat de evenimentele ce se petrecuser ă în acea zi încât nu se putea concentra la rezolvarea problemelor de fizic ă din tema pentru urm ătoarea zi .. . Sângele ce îi pulsa în tâmple, maxilarul încle ştat, degetele ce se zdrobeau in adâncimea palmei umede, abisale… de ce era atât de nervos ? de ce nu îșșșș i putea st ăpânii accesele de furie? Aceste câteva zile nu prezentaser ă nicio premier ă de ac țțțțiune care s ă-l deranjeze, s ă-i provoace irascibilitate… nu era prima dată când se certa cu tat ăl lui, nu era prima dat ă când luase o not ă nejustificat ă, nu era prima dat ă când se privea în oglind ă șșșș i nu vedea ce ar fi dorit el s ă vadă… Aceste lucruri banale deja pentru existen țțțța lui adolescentin ă erau demne de un asemenea vacarm ? De ce sp ărsese oglinda ? De ce îi vorbise atât de urât tatălui lui ? Încerca s ă găseasc ă aceste r ăspunsuri rememorând toate detaliile acelor zile fermecate dar totu șșșș i atât de banale… „ Dac ă nu a fost o vraj ă, o interven ţie magic ă ce mi-a indus aceast ă stare de nervozitate primitiv ă, atunci ce a fost ?” , î șșșș i spunea Daityas uitându-se lung spre luna înfior ător de plin ă șșșș i de clar ă ce îi lumina doar camera… Doar camera… Fizica … Luna … Î șșșș i aminte șșșște un mit ce spuse c ă luna are influen țțțță asupra comportamentului oamenilor… Da, imaginea mitului pr inde contur în mintea sa, izvorând din amintiri, din îndep ărtata lui copil ărie petrecut ă la bunici…( Cu ochii min țțțții) î șșșș i vede bunicul sperindu-l în fiecare noapte cu lun ă plin ă, îl aude spunându-i clar si r ăspicat s ă intre mai devreme în cas ă, pentru c ă vârcolacii îl vor prinde în ghiarele lor șșșș i îl vor mânca ca pe un desert… Zâmbe șșșște … amintrile din copil ărie trezeau pân ă șșșș i în cele mai negre momente prin care trecea o c ăldur ă, o scânteie de bucurie în inima lui … Bunicului îi era atât de drag nepotul s ău încât îl preschimba in seva cea mai dulce, cea mai în m ăsur ă sa fie pe placul zeilor, lupi ce se delectau cu bu cățțțți de lun ă, căci se spunea c ă vârcolacii m ănâncă astrul nocturn… Str ăfulger ări in mintea sa… Vedea acum luna ca pe o prajitur ă ce se cocea într-un cuptor luminat de mii de licurici ce pulsau de frica lupilor atât de greu d e satisf ăcut… luna nu era mâncat ă decât dac ă era perfect coapt ă, perfect plin ă… Întotdeauna a avut o imagina țțțție puternic cultivat ă de cărțțțțile ce i-au înso țțțțit anii de via țțțță, ca ni șșșște parteneri fideli șșșș i infailibili… V ărcolaci… poate prea mult… dar luna. […]

Traşcă Maria Alexandra – XF

Premiul II


Legenda răsăritului

După ce Dumnezeu a creeat lumea și i-a dat fiecăruia rostul său, prima lui făurire, Soarele era tare supărat. Avea să lumineze pământul doar o jumătate din zi, lăsând apoi loc surorii sale, Luna. Dar pentru că nu i se putea împotrivi, a acceptat singurătatea și cu-treiera tot Pământul în măreția lui solitră. Tare rău îi părea Soarelui că nu are un prieten. Umbla pe bolta cerească toata ziua, haotic, fără să aibă vreo traiectorie, în sus și în jos, la mare sau la munte, înebunit parcă de singurătate. Într-o zi, oboist de atât alergat fară noimă, s-a oprit deasupra unei grădini din curtea unui împărat, plină cu flori nemaivăzute cu emanau un parfum hipnotic. Soarele le-a privit, s-a scăldat în prospețimea lor, s-a îmbătat cu mireasma lor și a rămas în loc până când o voce de copil blândă s-a făcut să tresară. Era fiica cea mai mica a împăratului, probabil cel mai de preț boboc din toată grădina aceea măreață și cel mai frumos. Soarele a privit-o îndelung cum se plimba dintr-o parte în alta a grădinii. Copila cânta un cântec de leagăn cu o voce angelică și Soarele a prins drag de ea.[…] Vâlcea Claudia- IX G

Premiul III Coşmar de păcate Se lasă seara-n zare, El vine de departe … Un stol de umbră negre, tremurătoare șoapte. Ș i inima începe-acum, să bată cu-ntristare Căci știm cu toții doar, că nu mai e scăpare. Se-aude al turlei clopot, ce urlă a disperare E moarte ș i e jale, e crunta-i răzbunare. Ți-ngheață răsuflarea, când Soarele dispare Ș i ultima-i sclipire e luată-acum de mare. Se lasă ceațaa-n suflet, ș i sângele te doare, Mai simți acum doar ură, tristețe, zbuciumare! Auzi cum urlă lupii, pierduți în depărtare Ș i vezi privirea-i cruntă, demonic arzătoare.

Ș i luna-ngălbenită, cu cer de iele zburătoare, Ș i lacrimi de durere, ș i gânduri pieritoare… Nu tre sa știi mai multe, căci nu mai ai scăpare Născuții cu căiță, trăiesc prin răzbunare ! Într-un vârte de umbre, de demoni, El apare, E Sânt-Andrei cu cete de suflet răpitoare. Dar iată cum un fulger, de-odată îi desparte Pe cei cu suflet pur, de cei veniți din moarte. Tu ochii îi deschizi, ș i soarele te bate, Pe fața ostenită…coșmar de păacate. Buzea Mădalina- XII F Premiul Special

Concurs

Dansul nu înseamnă paș ii de dans, iar cartea nu e doar

cuvintele, precum familia nu înseamnă o mamă, un tată si un copil. Copacii compun codrul, dar nu îl definesc. Îi țin loc, în imaginația noastră atât de săracă în cuvinte, căci când vei auzi „pădure „ vei fii departe de sensul pur al cuvântului-îţi vei compune din copaci o manifestare abstractă, iar rezultatul nu este pădurea, care înseamnă, mirosul de mușchi proaspăt şi razele soarelui picurând printre frunze ș i liniștea ciripitului de pasăre, ci atât ce ai, cuvântul. Înțelegi deci așadar de ce spun că numai ignoranții au încredere în cuvinte ; ele nu cuprind ci doar împrumută sensuri şi nu creează, ci doar secătuiesc ființa până o aduc în stadiul să lupte argumentând la infinit, uitând să vadă adevărul. Cuvintele nu au sensul lor ș i ai sa fii orb să spui că citind o carte tu îi citești cuvintele. Cititul înseamnă citirea legăturilor între cuvinte, căci arhetipul face mai mult decât să permită lexemului să se așeze între coperte, pe pagină, ci e lege ce constrânge cuvântul să ocupe acel unic loc dătător de sens. Construiesc un zid nu prin a aduce piatra ș i a o lăsa să zacă, ci prin constrângerea planului, aducătoare de ordine între pietre ș i dătătoare de semnificație, iar piatra de zace pe marginea drumului, liberă numai de a fi, este cu totul diferită de cea care prin constrângere ș i-a ocupat locul in zid, pentru a însemna mai mult: siguranţa şi liniştea oraşului în timp ce oamenii dorm. Frunzele desprinse nu îi sunt necesare copacului ș i din cauza asta mor. Arhetipul este astfel mai mult decât un model, este setul de legături vitale între elementele ce compun întregul. Arhetipul lipsit de constrângere se transformă într-un simplu cuvânt. Vei știi, oare, când îți vei imagina cuvântul pădure, unde se află fiecare copac ? Arhetipul pădurii este sămânța, căci ea marchează locul de devenire a copacului ș i creează mai mult decât ar putea cuvântul, sec de sens, creează crengi pe care păsările să cânte ș i frunze prin care să vibreze lumina soarelui. Sămânța oferă pădurii un loc însă îș i întindă embrionar sensul ș i devine astfel arhetipul acesteia. Voința de fier a autorului ce constrânge cuvintele să adopte locul dătător de sens, este adevăratul arhetip al cărții. Bănică Adrian- XII G, Premiul I


Demult,pe vremea cand Dumnezeu a creat cerul si paman-tul,femeia si barbatul erau un tot unitar,contopiti in aceeasi fi-inta. Vazand ca cei doi traiau in armonie,Dumnezeu a decis sa ii puna in fruntea celorlalte fiinte,sa le ingrijeasca si sa le indrume.Atat barbatul cat si femeia au descoperit in timp beneficiile puterii si pe zi ce trece deveneau tot mai inraiti si decisi sa preia ei insisi controlul suprem. Au izbucnit certuri cumplite si intreg pamantul era zdruncinat de razboiul neincetat intre fiinta in care pana atunci traiau cele doua suflete pereche. Barbatul,insetat de putere,se credea superior prin forta bruta si taria de caracter femeii care se strecura prin siretenia ei in in-imile tuturor fiintelor. Orbit de fuire ,partea masculina a finitei si-a ucis jumatatea. Haosul a cuprins intreaga lume aflata pana atunci in echili-bru.Fiinta injumatatita,mutilata de propia-i vanitate,nu mai putea controla neantul in care se afunda.S-a rugat atunci la Dumnezeu,implorandu-l sa ii ofere solutia salvatoare.I-a cerut chiar femeia, promitand sa ii ofere suprematia.A jurat ca va fi loial,drept si ca isi va respecta jumatatea. Dumnezeu,dorind sa il pedepseasca, a readus la viata fe-meia,dar intr-un trup separat si a trimis-o intr-un tinut indepar-tat,departe de jumatatea sa. Osanditi la o viata fara iubirea ideala,au fost damnati sa isi caute etern sufletul pereche,neputand sti vreodata daca l-au in-talnit cu adevarat.

Creatie literara ctàÜtàâÄ _|àxÜtÜ

Mateiciuc Andrada Parteca Mihaela Suciu Ilinca

Și-n timpul nostru se revarsă Ce-n vremea lor s-a întâmplat Păcatul ancestral – năpastă- Ce-n mitul antic s-a aflat. Pe buze roșii un vin mai sângeriu Smalț lipit de cerul gurii Dyonisos-zeul cântă lumii Și nicicând sufletul său n-a fost mai viu. În dans macabru, hedonist, e prinsă astăzi toată Ardoarea gândului și-a crezului ce-a lui Bahus a fost odată După chipul lui Zeus zămislit, dar nenăscut În coapsa tatălui ascuns, cusut, Dyonisos două vieți a trăit Prima ucisă de naștere, a doua încă n-a murit. Plecat pe firul vieții înapoi Ajunse Dyonisos în lumea morții S-o poarte pe semele din calea de apoi În chipul mamei ce-o pierduse-n fața sorții.


Răpi cu frustă mânie a giganților existența

Cu nebunie-n suflet se-nfruptă din a minții consistență

Războiul dorul urii și-al lăcomiei îi dăruia

Iar Dyonisos vin porfiriu muritorilor le da să bea.

Desfrâul animalic dezlănțuia-n pământul

Din care sub copită țâșnea în valuri dulci

Și laptele, și mierea le-mbătau cuvântul

Ce-n bahice desfrâuri se transforma în rugi.

Soarta-i hărăzi să găsească firul Ariadnei

Și-l împleti cu-al harpei sale fir

Degrabă transformă asprul destin al doamnei

În sensul său, și îl sfinți cu mir.

Și Dyonisos a murit.

Dar, iată, zace vin și rău în fiecare…

Așa ne-a fost de-a pururi hărăzit,

Să ne pecetluim destinul cu bahica-ncercare.

Madalina Stoica, XII G Diana Tatarca, XII G


Nu am nume. Nu am familie. Nu am nimic. Pana acum eram multumit. Asa... cu nimic, pentru ca nu stiam ca exista altceva, inafara de nimicul in care traiam. De cand ma stiu, bantui o fabrica parasita. Locul asta ma deprima acum. Atunci eram multumit de el si il numeam „casa”. Nume nepotrivit, pentru ca am realizat ca eu nu mananc, nu dorm, nici macar nu traiesc. Ma aflu pe pamant dintotdeauna si nu mi-am pus niciodata intrebarea „de ce sunt singur?”. Imi placea asa pana sa o intalnesc pe ea, desigur.

Ma plimbam printre ruinele fabricii, gandindu-ma la nimic, cand am auzit ceva. Zgomote de pasi rasunau pe dalele reci de piatra. Neobisnuit. M-am dus sa vad ce este si am vazut ceva ce nu mai vazusem niciodata: un om. Nu stiu cum de stiam ce este, dar pur si simplu am zis in gand: „E un om. O fata”. Parea trista si plangea rezemata de un zid. Manat de o curiozitate neexperimentata pana atunci, m-am apropiat de ea si am observat atunci cat de diferiti eram. Cat de urat, incomplet si inutil eram eu. Nu aveam corp, suflet, pur si simplu existam. Cred ca eram invizibil. Niciodata nu m-am intrebat cum aratam de fapt, ma consideram o parte a fabricii. Un zid o piatra, ceva. Insa atunci am inteles ca nu eram nimic. Speriat si scarbit de propria persoana, daca ma pot numi asa, am fugit. M-am ascuns dupa o piatra. Gest inutil, caci nu aveam nimic ce putea fi vazut.

Am privit-o ca hipnotizat, vrajit de infatisarea ei. Chiar daca era primul om pe care l-am vazut, mi-am dat seama ca e frumoasa. Ma simteam ciudat, diferit, tocmai ma indragostisem de o fiinta paralela cu mine. Ea a plecat, iar eu am ramas si m-am intrebat daca se va mai intoarce. Nu stiam, asa ca am asteptat-o. A fost prima noapte in care mi-am dorit ca ziua sa vina mai repede.


Venea zilnic, iar fabrica veche si prafuita parca prindea viata la sosirea fetei fara de care existenta mea nu mai avea sens. Pleca lasandu-ma nelinistit, obsedat de intrebarea: „oare maine o voi revedea?” Cand parasea zidurile fabricii, parca ceva se rupea din mine, eram incomplet, pana a doua zi, cand ne reintalneam , in spatiul nostru magic, iar fericirea ni se reintregea. Privind-o, insa, simteam o durere sfasietoare, la gandul ca ea nu e constienta de existenta mea, si ca intr-o zi se va plictisi de aceste ziduri si o voi pierde pentru totdeauna.

Orele fara ea treceau greu, iar singuratatea devenea apasatoare, de nesuportat. M-am indreptat catre locul in care isi petrecea ea timpul scriind. De sub cutia pe care statea, am observat caietul cu cele mai intime ganduri, jurnalul ei. L-am deschis cu emotie, stiind ca fac un lucru nepermis. Ultima insemnare era de acum doua zile: „ Nu stiu ce se intampla cu mine. Fabrica aceasta ma atrage inexplicabil, ca un magnet. Toate problemele mele dispar intre zidurile ei, aici simt ca nimic nu imi poate face rau. E ingerul meu pazitor.” Am simtit cum ma cuprinde un val brusc de fericire. Desi nu e constienta de existenta mea, ma simte totusi. Stiam acum ca rolul meu pe aceasta planeta este sa o fac pe ea fericita. Anii au trecut, dar de fiecare data cand trecea pragul fabricii, o simteam si mai aproape de inima mea. Desi imbatranea, pentru mine devenea din ce in ce mai frumoasa. Sprijiniti de zidul rece, priveam impreuna fiecare apus de soare. Nu ma vedea, dar nici nu era nevoie. Sufletele noastre erau unite, lumile noastre paralele se intersectau in sfarsit. Intr-o dimineata, m-am trezit cu ea alaturi de mine. Scria. Aplecat peste umarul ei, am citit ultimile randuri din vechiul jurnal: „Nu am putut sa dorm. Inca de ieri, o neliniste ciudata m-a cuprins. Imi aminteste de prima mea zi aici. Ceva m-a trimis in locul acesta, o forta inexplicabila. Nu intelegeam la inceput, dar acum stiu ca nu numai eu am nevoie de fabrica, ci ca si ea are nevoie de mine. Sunt aici pentru ea, sa privim impreuna ultimul meu apus de soare.”

Mateiciuc Andrada

Suciu Maria-Ilinca


Putem schimba lumea?

Pe data de 23 noiembrie 2010 domnişoara Stephani Harris, membră a corpu-lui didactic, ne-a prezentat la ora de limba engleză un proiect despre cauzele si efectele violenţei domestice. Cu toţii am fost îngroziţi să aflăm de "crimele pentru apărarea onoarei" din Turcia, Orientul Apropiat, dar şi din Asia şi Africa. Anual, 5.000 de femei sunt ucise de familie ori de câte ori sunt bănuite că au dezonorat cumva numele pe care-l poartă. Sunt înjunghiate, împuşcate sau stropite cu benzină şi in-cendiate, înnecate, călcate cu maşina (de bărbaţii din familie) sau otrăvite (de mamele sau soacrele lor) daca şi-au pierdut virginitatea. La fel se întâmplă şi cu cele care sunt violate sau cu cele care întrerup căsnicia cu un bărbat pe care nu îl iubesc. Joi, 25 noiembrie, a fost ziua în care ne-am mobilizat pentru a ne informa atât colegii, cât şi profesorii în legătură cu această campanie ce se desfăşoară pe plan internaţional. Oameni din toată lumea au purtat acest simbol al luptei împotriva agresivităţii.

Pe parcursul zilei am întalnit şi atitudini de indiferenţa şi respingere, dar noi nu ne-am lăsat descurajaţi de oamenii pesimişti si ne-am entuziasmat la feed-back’ul pozitiv pe care l-am primit de la cei mai mulţi dintre cei informaţi. Majoritatea ele-vilor şi profesorilor ne-au ascultat cu atenţie şi ne-au spri-jinit atât prin micuţul simbol internaţional, cât şi prin înlo-cuirea pozei de profil de Facebook cu cea de mai sus. Ce este violenţa? “Violenţa este un act sau o atitudine care apare de obicei din cauza unor probleme mintale sau din cauza unei duş-mănii puternice faţă de o anumită persoană. Oricare dintre ele ar fi, are o cauză neurologică. Efectul însa este întot-deauna neplăcut, îngrozitor, inadmisibil şi nu ar trebui accep-tat în nicio societate civilizată din această lume.”Gabi, 16

“Violenţa este o manifestare bazată pe seama frustrărilor, neajunsurilor, bănuielilor, evenimentelor neplăcute” Claudiu, 16 “Violenţa este un act iraţional lipsit de respect...” Corina, 15 “Pur şi simplu când înjuri şi ameninţi pe cineva tot violenţă se pune, dar cea mai des întâl-nită în ţara noastră e cea fizică şi aş descrie-o ca fiind bruscarea, abuzarea , lovirea unei persoane.” Cosmin, 23 “Violenţa este un act inconştient si brutal.” Răzvan, 15 “Violenţa este răul prezent în viaţa multor persoane , prin violenţă înţeleg teamă,frică, spaimă... senzaţii ce de multe ori nu pot fi egalate de nimic altceva,nici chiar în antiteză cu binele” Emil, 17

Eveniment ctàÜtàâÄ _|àxÜtÜ

Izabela Dumitru

Eveniment

Cand am pasit in sala nu m-am asteptat la o conferinta din suflet ci la cateva cuvinte spuse despre dragoste si

despre martiri. Dar adevarul este ca nu poti sa vorbesti cu indiferenta despre iubire. Nu poti sa privesti in urma si sa

omiti sa iti inchizi ochii cu respect,ca un omagiu cat de mic adus martirilor.

Maestrul a inceput incet. Ne-a privit pe fiecare in parte,asteptand parca o confirmare ca suntem demni sa-i auzim cuvintele. Si am fost demni caci s-a deschis in fata

noastra. Vorbele lui aveau o incarcatura afectiva unica, ne insuflau

credinta lui in Dumnezeu si in dragoste. Dupa parerea sa cea mai importanta fiinta din viata unui om este mama.

“Sa va dau un exemplu,frumosul,pe care l-am invatat pana sa ajung la frumusetea Sfantului, a fost frumusetea ma mei,frumusetea

materna,frumusetea feminina care desmargineste barb atul din stupiditate”

Ne-a marturisit cum dragostea mamei sale a reusit sa ingenuncheze un intreg regiment.

Cum mama sa incerca din greu sa-si vada puiul si cum a supus intreaga armata care se concentra asuprs Pactului de la Varsovia.

“Mama ii dezarmase prin dragoste” A reusit acest actor sa ne schimbe intr-o singura seara. Il priveam ca pe un zeu si

nimeni nu avea curaj sa schimbe linistea deplina. Suspina,gandindu-se la moartea prin care trece poporul roman. Incearca sa lupte

cu tentativa de orbire a poporului la care suntem martori. Crestin convins,asteapta un miracol,salvarea venita din partea femeii si nu a FMI. Dan

Puric jura cu mana pe inima ca dragostea de mama e singura care va reusi vreodata sa salveze Romania de la moarte.

Fiecare vorba in plus reprezenta o alinarea asupra sufletului meu ravasit. Convingerea si libertatea cu care gandeste Dan Purin se regasesc in

fiecare cuvant. De aceea,cuvintele sale au greutate,au impact. Si,daca impactul asupra maselor de oameni ramane inca redus,impactul asupra oamenilor

vii,imuni la incercarea de inrobire a romanilor si la distrugerea volorilor morale,este de nemasurat.

Bianca Barabas, cls. a IX-a G


Toata suflarea mircista s-a adunat sa-l serbeze pe Mihai Eminescu.

Fie ca si-au exprimat interesul citind flutura-sii,rasfoind volumele vechi sau doar completand

cateva cuvinte pe foile pe care noi,Patratul Literar vi le-am pus la dispozitie,bobocii liceului...sau chiar si cei mai “batrani”au ajutat la comemorarea poetului

nostru. In aceasta agitatie fara seaman,aproape ca-l zareai pe Eminescu schitand o poezie, in mijlocul holului plin de elevi,dornici sa-si arate talentul evident sau talentul pe care trebuie sa lupti ca sa-l descoperi.

Inca un an s-a mai asezat deasupra poeziilor scrise de poet si cu o atentie deosebita fata de tot ceea ce inseamna frumos,Patratul Literar a reusit sa-l faca

pe Eminescu sa para mai actual ca niciodata. .Si la sfarsitul zilei inca mai

gaseai fluturasi care il invocau pe

Eveniment ctàÜtàâÄ _|àxÜtÜ

Bianca Barabas, cls. a IX-a G

Statea sa ploua, cand in noapte… lumina se facu!

si se lovi de mine in tipete, in soapte cautandu-ma, dorind sa-mi zica poate:

“Sunt aici, nu mai sunt departe!” se apropie usor, strangandu-ma cu dor;

uneori mi-as fi dorit sa mor, oricand spre bratele lui sa

zbor, sa-l revad, sa-i simt mirosul

imbatator al glasului melancolic al departarilor.

Departe era si-acum, chiar daca ii simteam pe obraz rasuflarea calda.

Redactia Patratul Literar


De la fereastra mea te vad cu chipul deformat. Iti privesti mainile si-ti alegi degetul preferat. Te uiti apoi, pierdut in ochii mei caprui, Simtind un junghi Nu pot sa inteleg ce simti din niciun unghi. Si-mi plec privirea in alta parte cautand Raspunsurile adevarate, Dar nu gasesc niciun raspuns… Si-mi las lacrimile sa curga neincetate Pe obraz, se scurg si raman insangerate - Sufletul imi piara pana in adanc. Si curg si ma zbat in a nimicului mare, Realizez ca nu stiu sa inot, asa ca ma comport ca atare. Am strigat, plamanii cu apa mi s-au umplut.


Redactia Patratul Literar

As vrea sa vorbesc deschis cu tine… Sa rad, sa plang, sa cant,

Sa sar peste pietrele unui rau Legata de tine.

Sa-nfruntam paienjenisul cetii Si sa ma opresti intr-un tarziu

Langa un copac ca tine Parasit si trist, Gol si singur

Si-atat de rece, incat Sa-l incalzesc in palmele mele Sa ma apropii de el, sa-i dau Din caldura trupului meu Si sa adormim imbratisati,

Si-mi pareai asa confuz si totodata foarte sigur

De sentimentul meu ce a patruns In trupul tau cel singur.

Si-mi vorbeai ca din povesti Ameliorand si ploaia…

Si imi faceai din frunze, flori - Tu-mi alinai chemarea.

Si eu priveam nestingherita

La frunzele goale ce-ti fugeau Rebele in troiene.

Si imi doream sa te mai chem O data tot la mine.

Dar am plecat. Te-am parasit! M-ai indepartat…

Te-am vrut, ti-am marturisit si-n scris,

Dar nu m-ai ascultat.

Catalina Picoiu, IX G


Cu prima ninsoare deschid ochii Oriunde devine aici,

Iar departare nu-nseamna sa strici Negrul si vantul urland.

Cu prima ninsoare in doi, Cu prima ninsoare-ntre noi

Devin departare si vant M-arunc in cuvant -

Cuvantul de ieri Uitarea de azi.

Departarea noastra are miros de

cafea In care ma uit fara s-o spun.

Opresc vantul, timpul M-opresc intre noi

Cu prima ninsoare in doi. Cand voi deschide ochii

Si voi uita cum zburam pan’ la tine ...prin vant.

Cuvant, necuvant Eu eram departarea din noi.

Si-am uitat s-o alerg, s-o alung.

Andra Rafoi, a IX-a G


Intr-o vineri dimineata, noaptea devreme, pe cand oamenii erau oranduiti in cozi, pe cand patrulau masini negre pe cele mai intortochiate cotloane si pe cand ochii ieseau din pereti un om a furat o paine; da, painea noastra cea de toate zilele data noua de Tatal nostru cu cravata rosie. Pe langa acea paine a mai furat automat si 5 luni de inchi-soare, iar intre gratii de otel si beciuri securiste a ales gratiile. Gratii dupa care a stat o zi, doua, trei, pana a aflat ca lumea se intorsese cu picioarele in sus si ca sustinatorii libertatii si consti-intei nationale ii sunt colegi de celula si de cantina. I se paru asa o grozavie nemaiintalnita incat consemna tot ceea ce vazuse intre peretii uitati de strambi si frecventati de drepti intr-o brosura. Tal-ent nu stia sa aiba de vreun fel, caci daca ar fi avut s-ar fi facut profesor ori magistrat, nu simplu muncitor in uzina. Cand a pus punct celor cateva zeci de pagini gratiile s-au deschis si brosura a ajuns in mainile strambilor, incepand usor sa-i indrepte. Daca ar fi stiut dinainte hotul lipsit de tact cat de bine prind cateva randuri pe o foaie ingalbenita s-ar fi apucat de mult de scris, dar fiind inca in floarea varstei a hotarat sa mai scrie ceva. S-a asezat la birou, dar a intors creionul pe 50 de parti si scrisul nu vroia sa iasa afara; nu vroia sa-si lase urma rasata pe foile albe cu colturi indoite. Asa ca, dupa indelungi cugetari, scriitorul hotilor s-a trezit intr-o vineri dimineata, noaptea devreme, s-a furisat pe langa ochii din pereti si a mai furat o paine. In painea respectiva era un bilet dus, cu intors intarziat, spre taramul peretilor masivi uniti de gratii de otel, unde dreptii mureau de nerabdare sa-i intinda foile ingal-benite si creionul a carui baza tinea impregnate urme de dinti.

Maria Carla Hartescu, XII G


Stau ghemuita in coltul cel mai intunecat al camerei mele. Plansul meu

inabusit face ca trupul, parca strain de mine, sa tremure si sa tresara aproape

involunatar. Nu! Nu vreau sa ies. Nu vreau sa vad zambetul conventional al

colegilor, privirea duioasa si plina de compasiune a directoarei si nici jocul

nebunesc si enervant de fericit a lui Jojo, catelul meu, care acum doarme in fata

usii. Nu! Vreau sa plang si sa eliberez marea care s-a format in sufletul meu, din

ploile aduse de tristete. Si parca printre lacrimi vad mana calda a mamei care

mangaie fruntea infierbantata. Ce vis! Stiu ca mama este la munca in Italia

pentru mine, spune ea. Nici nu stie cat rau mi-a adus plecarea ei. Cerul vietii mele

s-a intunecat in dimineata in care am condus-o la autocar. Acasa, peretii tristi imi

apasau tamplele si imi creeau senzatia de sufocare. Si atunci am iesit. Am alergat

pe strazi laturalnice, am traversat fara sa imi pese de culoarea semaforului, m-am

ratacit prin multimea de necunoscuti si am strigat doar pentru mine, intr-un

cantec mut. Si atunci l-am intalnit pe el. Era la coltul scolii impreuna cu prietenele

mele. M-am oprit. Imi facea bine sa vorbesc cu Ana, fetita cu plete negre si ochi

de margean. Ea m-a imbratisat si mi-a spus cu un glas in care se ascundea

tristetea: „O sa treaca. La inceput e greu, stiu pentru ca mama mea este plecata

de 4 ani!” Sufletul acesta cald mi-a adus mangaierea nesperata. Stiam ca va fi

greu, dar mai stiam ca numai sunt singura.

Alex mi-a fost prezentat de Ana: „Este varul meu, a spus ea, a muncit in

Spania si a venit in tara pentru a-si vedea parintii bolnavi.” El mi-a prins mana si

parca si acum o tine stransa in palma lui calda. Am pornit impreuna spre parcul

cu arbori inalti, pe aleile intortocheate. Ana s-a scuzat si s-a facut nevazuta. Eu si

Alex, de mana, eram fericiti. M-a incurajat si mi-a spus ca locul mamei poate fi

suplinit de prietenii adevarati. In fiecare dimineata, Alex venea sa ma conduca la

scoala. Din pacate, intotdeauna intarziam pentru ca preferam sa facem plimbari

lungi prin aerul proaspat. La inceput intram in clasa, scuzandu-ma, mai apoi am

renuntat. „Ce atata scoala ? Stiu singura ce am de facut cu viata mea!” Si Alex

ma aproba. Nici el nu a iubit prea mult scoala, a preferat sa plece in clasa a XII-a

cu prietenii la munca in straintatea. Si radeam! Si alergam din nou prin orasul

multicolor. „Nu vrei sa faci niste bani?” m-a intrebat intamplator intr-o zi. Si asa am

inceput sa fac diverse comisioane. Intr-o zi, Alex a disparut. L-am cautat cu

disperare in locurile noastre. De la scoala am aflat ca am fost eliminata, iar mama

nu mi-a mai scris de doua luni.

Citesc cu emotie aceste randuri. Am gasit intamplator intr-o banca din

scoala mea aceasta scrisoare. Ceva m-a facut sa o deschid. Stiu ca in spatele

randurilor sta o drama. Si mai vreau sa stiu ce colega ar putea sa treaca printr-un

asemenea purgatoriu. O lacrima calda aluneca pe randurile noii mele prietene,

iar un gand zboare spre a mangaia pe cine stie ce necunoscut.


Bianca Tirlungeanu, IX G

Era noapte.

Stateam intinsa in pat in camera mea ce simteam ca ma

sufoca incercand sa adorm. Intr-un final, genele mi s-au

imbratisat afectuos, astfel ca ma scufundam acum in-

constienta in oniric. Totul era obscur cand, dintr-o data, o

lumina puternica strapunge valul de intuneric nesfarsit.

Era pura si dezlantuita. Inaintasem foarte putin, insa ea

ma cuprindea contrar vointei mele. Asadar, simteam cum

ma afundasem in salbaticia nebuna, dar, deodata, ma

copleseste cu o mangaiere pe care o ignorasem pana

acum si nu eram vrednica de ea. Am incercat sa evadez,

dar m-a tras inapoi cu groaza si ma framanta continuu.

La scurt timp se opreste brusc si ma mangaie linistitor

peste ranile provocate. Mi-am dus mana incet la piept si

am observat ca inima se oprise. Era de negasit bataia sa.

Am simtit un gol precum adancul unui ocean. Lumina

continua sa ma sufoce. Stiam ca o pot birui doar prin lib-

era alegere, asa ca inchid ochii si imi las trupul si mintea

purtate de ea. Brusc, deschid ochii si observ ca am re-

venit in camera mea. Ma ridic din pat sa ma uit la ceas.

Era dimineata. Rasuflu usurata atingandu-mi capul piep-

tului. Am resimtit acel abis. Inima mea incetase complet

sa mai bata.

Georgiana Ionasiu, IXG


Jurnalul lui Steve Lewis, detinut la inchisorii San Quentin, condamndat la 105 ani de

inchisoare. Cand am comis acea fapta nu stiam ce fac. Eram tanar si prost si cre-deam ca toata lumea e la picioarele mele. Alergam in nesitre prin viata pana cand m-am lovit de zidurile uriase aparute in calea mea. Viata mi s-a schimbat brusc. La proces puteam sa le vad fetele pline de triste, furie, dezamagire. Oameni care candva imi erau prieteni mi-au intors spatele, oameni care candva imi aratu iubire acum imi aratau doar ura. Cel mai rau e faptul ca e nu simteam nimic. Nici ura, nici furie, nici macar o urma de remuscare...Si-apoi iata-ma ajuns aici. Singur. Doar eu si gandurile mele. Acum nu mai stiu nimic. Nu-mi amintesc ce a fost,ce-am facut, pentru cine am facut… poate ca nici nu vreau. Toti care erau in jurul meu au fost lasati demult in urma. M-am invatat cu peretii gri si neprietenosi ai inchisorii. […]Timpul nu mai are rabdare cu mine. Nici eu cu el. Simt ca sunt aici de o vesnicie. Incep sa zgarii cu unghiile pe pereti, vreau sa le las un mesaj, macar sa tina minte ca am fost aici […]. Ma chinui de cateva ore bune sa scriu doua cuvinte pe perete. E dure-ros. Degetele imi sunt toate insangerate si ma dor intr-un mod in care n-as putea sa-l descriu. […] Gata, am reusit. Sunt chiar mandru de mine. Stau o clipa sa-mi trag sufletul si incerc cu disperare sa nu ma gandesc la durere. Trebuie sa dispara singura la un momentdat. […]Parca halu-cinez. Vad oameni ale caror fete nici nu mi le amintesc bine, traiesc momente care candva au fost de nepretuit…si simt cu ma doare din ce in ce mai tare.[…] Musc cu putere de incheietura mainii drepte pana reusesc sa-mi sfasii carnea. Simt cum siroaie de sange cald imi tasnesc pe fata. Simt cum iese din mine si se imprastie pe podea. […]Acum nu mai simt durere, ci doar o stare ciudata de relaxare. Ma go-lesc incet, incet de sange si numai tie trebuie sa-ti multumesc pentru asta. M-ai condus fara nicio urma de regret pe drumul pierzaniei. Hm…o sa ma gaseasca la un momentdat aici, intins pe podea si lipsit de viata. Si probabil ca atunci, de undeva de sus o sa rad cu pofta si o sa urlu “sunt liber” pentru prima oara dupa mult timp. […] Adio, draga mea” Steve a fost gasit dupa cateva zile langa un teanc de hartii imprastiate

si improscate cu sange. Deasupra lui, pe perete era scris cu nuante

visinii “Sunt liber”.


Simona Stanciu, XII G

Tu te-ai nascut cu un mic semn pe glezna stanga, Godiva. Mereu l-ai avut. Dar al Domnului nu stiu daca ai fost, asa cum pretinde numele tau. Ai fost fermecatoare, intr-adevar, dar n-ai stiut niciodata sa descifrezi simbolul acelui car pursange neconturat de pe piciorul tau. Te-ai nascut cu darul de a minti cu seninatate. “Semnul asta nu stiu ce e, pe asta nu stiu cand l-am capatat, ah, dar iata, unul nou!”, asa vorbeai in noptile bleumarin si chiar si in cele negre. Eu n-aveam de ales si te credeam. Dar toate simbolurile acelea graitoare, care-mi apareau ca o harta inaintea ochilor! Pentru cat timp ma mai puteam amagi ca nu inteleg? Tu insati erai un simbol, unul tainic, de nepatruns.

Vorbeai rar si cuvintele tale aveau mai multe intelesuri. Ma trezeam uneori vorbind singur, in timp ce tu te uitai tinta la un nasture sau la gulerul camasii mele. Nu stiam daca o faci intentionat sau daca sufletul iti ratacea haotic. Iti aveai insa masurate fiecare mangaiere si fiecare oftat. Nu mi-a fost usor sa traiesc viata no-astra. Adeseori imi juram sa raman treaz si sa te privesc adancindu-te in calatoriile tale nocturne, dar cand te vedeam ca te pregatesti sa pleci ma simteam ametit si pe data ma prabuseam in asternuturi. Tu deveneai atunci barbat, stiind ca eu sunt dus departe in vise. Deveneai barbat cu mintea si cu sufletul, dar parca si tru-pul tau isi mai pierdea din voluptate. Stateai dreapta pe cal, acoperita doar cu paru-ti lung pana la coapse si goneai, goneai mereu, in timp ce eu nu ma intre-bam unde pleci. Erai sus pe cal, deasupra tuturor, cum ii sade bine unui barbat, dar blestemul de a fi femeie te tragea in jos, in tarana, unde-ti era locul. Dimi-netile dadeau navala in camera noastra si imbracau tapetul in aur pur pentru cateva momente. Ne gaseau mereu impreuna: eu ametit de prea mult somn, tu dulce, cu picioarele julite si murdare de pamant.Ramaneai inconstienta pana la amiaza, cand te indemnai sa te trezesti la viata pe ritmurile “Odei bucuriei”, pe care o simteai adanc in carne si care te facea sa tremuri. Atunci, in sfarsit, te acopereai, imi luai mana ca si cum ai fi citit ceva in podul palmei mele si ma sa-rutai pe incheietura. Godiva… un semn pe gat astazi, unul pe umar maine, sim-boluri incontestabile ale tradarii tale. Tu stiai ca stiam, agerimea ta viscerala deslusea toate itele. Calul iti era tot mai ostenit, privirea tot mai arzatoare. Iti citeam pe frunte un semn in vopsea rosu vermillion, litera stacojie pe care avea s-o poarte in piept peste ani o oarecare Hester Prynne. Fruntea-ti era totusi curata, iar simbolurile vazute de mine erau doar organe anexe ale imaginatiei mele. Godiva, semnul de pe glezna era pretextul tau, calul era simbolul puterii tale. Semnul de pe gat era nobilul acela imbracat in straie bogate, pe care il vizitai de sarbatorile lunii. El era simbolul vanitatii. Semnul de pe umar era ucenicul pictoru-lui, pe care il intalneai pe strada principala de fiecare sarbatoare a lui marte. El era simbolul frumusetii si al artei. Semnul de pe brat era croitorul, in al carui atelier cu mese intinse presarate cu matasuri patrundeai de cate ori se arata mercur. El era simbolul creatorului. Semnul de sub buza ta sangerie era sotul, care isi facea timp pentru tine in serile lui Jupiter. El era simbolul devotamentului. Iar eu, eu eram semnul de pe coaste si mi te daruiai in ajunul sarbatorii lui Venus. Sunt singurul sim-bolul care le-a deslusit pe celelalte.


Diana Tatarca, XII G

Suntem cu totii copaci. De soi bun sau nu, cu frunza verde inchis sau mirosind a mucegai, cu scoarta tare sau napadita de omizi, mandri, atin-gand coroana de buricul cerului sau cu ramura aplecata in noroi. Asa ne-a nascut pamantul, copaci - si oare putem noi sa devenim mai mult decat a vrut natura sa fim? Dar ne sfortam sa crestem, sa fim verzi, sa ne fie trunchiul cercuri infinite, sa ne cante ciocarlia in ram. Si cand vom afla ca nu putem fi flori sau pasari sau zgarie nori, ci c-o sa ramanem copaci toata viata, unul mai frumos decat altul, n-o sa stim c-am crescut in zadar. Dar pe cati o sa doara comoara ce-a strans-o la radacina sau fructele ce plesnec a copt cand copacii nu simt de fel.

Departe sunt zilele in care ne imparteam in buni si rai. Cunoasterea e primul ciorchine din care se desprinde scepticismul de a recunoaste binele si ingaduinta prin ochiul careia se vedea raul. Sunt copaci care aleg sa priveasca intreaga gradina si copaci ce-si numara toata viata inelele din tulpina. In fond, suntem cu totii saditi intr-o gradina mare fara margini, si fiecare isi are trunchiul prins intr-o gradina mai mica. Legea pamantului in care traim nu este sa reusim sa traim liberi in neingradirea gradinii mari, ci sa impunem limitele propriului gard. De am vedea inexistenta gardului pri-mordial, nu am cunoaste truda rodului bogat si al scoartei groase care sa subjuge pamantul nefertil.

Sa fii copac tine de vointa de a trai, sa vrei sa fii mai mult decat un coronament bogat sub soare tine de dorinta de a cunoaste. Sau e o ches-tiune de sol roditor, de vreme prielnica, de soarele bland si ploile-n cas-cade… Si de-am avea puterea si gandul de a fi primul copac ce in puterea noptii va atinge cu o bucata de ram Luceafarul de pe cer trebuie sa stim ca intr-o zi, vom putrezi cu totii.


Madalina Stoica, XII G

Ce este lumina? Străfulgerarea iminentă a unui strop de speranţă în negura vieţii? Să fie acea inspiraţie a creatorului picată parcă de la divinitate? Pentru mine, lumina reprezintă scânteia sublimă a celei dintâi explozii, scânteie ce a determinat Facerea. Nu este lumina acel prim scâncet al pruncului? Pruncul nu plânge speriat, primeşte lumina, sufletul, îl reprimă, copleşit fiind şi începe să crească... Cu stropi de lumină înăbuş fie ce gând întunecat. Mă lepăd de fatalitate, aleg lumina. Să nu fi fost lumina, n-ar fi fost frumuseţe, n-ar fi fost căldura unui suflet. Ar fi fost negru, brutal, tragic. Cu speranţa unei iluminări, n-au fost atâţia filozofi măcinaţi? Ştiau ei ceva? Dar totuşi era speranţa. Tresar. Sufletu-mi vibrează odată cu lumina. Ce-ar fi fost cunoaşterea, fără lumină? Celui mai privilegiat dintre noi, fiinţele umane, îi este dat a surprinde o licărire a luminii divine. Cu toţii, ceilalţi, suntem predispuşi iminentei mediocrităţi. Caut iluminarea. Atât de fad, atât de adevărat. O, Lumină, fă-mă erou! Smulge-mă cu străfulgerarea atât aşteptată din abisul uman. Să renunţ la zbucium, să părăsesc ceaţa deasă. Fă-mă nemuritor şi viteaz, fă-mă să cred că lumina-ţi cea adevărată se va pogorî asupra mea. Ne încredem cu toţii în lumină, inefabile fiinţe umane. Vedem, deci simţim. Simţim totul aşa cum ne-a fost dat. Agonie. Dacă-i lumea urâtă? Dacă ne este dat să privim urâtul lumii înconjurătoare? Teamă. Alegi să vezi lumea aşa cum este ea, scăldată în lumină? Sau îţi sufoci vederea acoperind-o cu vălul negru al obscurităţii funeste? Alegi siguranta vălului? Ştiam, toţi o fac. Unde îmi mai este speranţa iluminării atunci când în jurul meu oamenii îşi reprimă dorinţă dezrobirii faţă de întuneric? Continui să cred, căci ăsta-i scopul luminii. Ar trebui să mai fie un suflet doritor de lumină, neconvertit în adept al ceţii, al neştiinţei. Tot ce gândeşti poate fi folosit împotriva ta. Aşa mi s-a spus. Aşa să fie? Să-mi urlu eu dorinţele extaziată ? Să ajung victimă a propriilor mele dorinţe? Renunţ să-mi înfăţişez public sforţările iluminării. O spun rar, o scriu des, pentru mine ..


Izel Selim, IX G

Bibliotecarul de ieri sau medieval poate fi caracterizat ca un slujitor al bibliotecii

monastice, un maniac al cărţilor, era de cele mai multe un erudit al vremii. Bibliotecarul

de astăzi, este, fără îndoială, un om de meserie, un gestionar al scrierilor. Acesta

poate fi caracterizat ca un profesionist, cu aptitudini faţă de profesie, cu dragoste faţă

de carte, orientat către utilizator şi către necesităţile informaţionale ale acestuia.

Bibliotecarul de mâine presupune adaptarea acestuia la noile tehnologii de informare şi

comunicare. Bibliotecarul poate găsi în noile tehnologii de informare şi comunicare

(TIC) un mijloc de revalorizare a funcţiei lor, un mijloc de reconstruire a identităţii

sale.

Cu sigurantă , bibliotecarul de ieri nu este bibliotecarul de azi, iar bibliotecarul de

azi nu va fi cel de mâine.

Indiferent de imaginea bibliotecarul de-a lungul timpului, un singur lucru este

sigur, bibliotecarul de astăzi nu mai este bibliotecarul de altădată, astăzi întîlnim un

bibliotecar care cunoaşte şi administrează baze de date, gestionează colecţii şi resurse

electronice, etc.

Biblioteca viitorului ne introduce metode noi de difuzare a cărților și informare a

cititorilor prin informatizarea și automatizarea diferitelor servicii.

Este evident că lumea se schimbă, omul este din ce in ce mai grăbit,obligat , în

același timp , să fie din ce în ce mai bine informat. Fiind presat de timp , el va cere să

fie servit (informațional) rapid și eficient . De aceea , vechile formulle devin greoaie și

perimate.

Cartea și biblioteca sunt două noțiuni în perfectă armonie , care

trăiesc bine una lângă alta , ba mai mult se completează în așa fel, încât una

fără alta nu poate viețui ... Cartea este mijlocul necesar de a trăi , o

necesitate vitală pentru omul înzestrat cu pasiunea cunoașterii adevărului și

a noului , pentru acel dotat cu simțul a tot ce este frumos în lume .

Bibliotecar, Simula Ionela


Berbec: Carte- Crima si pedeapsa-Theodor Dostoievski Film- The doors Trupa- Pantera "Some people never go crazy, what truly horrible lives they must live." Charles Bukowski

Taur : Carte- Iluzii pierdute-Honore de Balzac Film- Titanic Trupa- Bon Jovi „Sunt unii care nu pot iubi,nici uri.Te-ntrebi cum oare mai pot trai.”

Gemeni : Carte- Mandrie si prejudecata-Jane Austen Film- The patriot Trupa- Led Zeppelin „Spirituality is not a religion, believing in something unites them, religion divides them”

Rac : Carte-Jane Eyre-Charlotte Bronte Film-Lion Trupa-Aerosmith „O mare durere sa iubesti,o mare nenorocire sa scapi de aceasta durere.”I.L.Caragiale

Leu : Carte- Sarpele de Mircea Eliade Film- Romper Stomper Trupa- Slayer „Eu te-am creat,eu te distrug.”

Fecioara : Carte- Dimineata pierduta-Gabriela Adamesteanu Film- Easy rider Trupa- Def Leppard „Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colt sfaramat!”Nichita Stanescu


Balanta: Carte-Marile sperante Charles Dickens Film-My life without me Trupa- Taxi „Daca iubirea nu-i nebunie,nu-i nici iubire.”

Scorpion : Carte-Cel mai iubit dintre pamanteni-Marin Preda Film- Ultima noapte de dragoste,prima noapte de razboi Trupa- Queen I accept chaos. I'm not sure whether it accepts me.

Sagetator : Carte- Fear and loathing in Las Vegas Film- Fight club Trupa- Lamb of God „A prayer for the wild at heart that are kept in cages”(Tennessee Williams)

Capricorn : Carte-Tess d’Urberville-Thomas Hardy Film-Law Abiding Citizen Trupa- Luna Amara „Fiecare are dreptul la dezamăgire.”-Octavian Paler

Varsator : Carte- Suferintele tanarului Werther de Geothe Film- Ethernal sunshine of a spotless mind Trupa- Guns n roses „Buy the ticket, take the ride" ( Hunter S. Thompson)

Pesti: Carte- Sarmanul Dionis- Mihai Eminescu Film- I’m not there Trupa- Bob Dylan „Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund..”Ionel Teodoreanu

Horoscop 2011 ctàÜtàâÄ _|àxÜtÜ

In loc de epilog publicistic vrem sa adresam sincerele In loc de epilog publicistic vrem sa adresam sincerele In loc de epilog publicistic vrem sa adresam sincerele In loc de epilog publicistic vrem sa adresam sincerele noastre multumiri, ceva mai numeroase decat cele din anii noastre multumiri, ceva mai numeroase decat cele din anii noastre multumiri, ceva mai numeroase decat cele din anii noastre multumiri, ceva mai numeroase decat cele din anii anteriori, domnului director Vasile Nicoara si doamnei anteriori, domnului director Vasile Nicoara si doamnei anteriori, domnului director Vasile Nicoara si doamnei anteriori, domnului director Vasile Nicoara si doamnei profesoare Amalia Zisu. Dupa cum ne sta in fire, nu profesoare Amalia Zisu. Dupa cum ne sta in fire, nu profesoare Amalia Zisu. Dupa cum ne sta in fire, nu profesoare Amalia Zisu. Dupa cum ne sta in fire, nu vom uita sa multumim si tuturor celor care nevom uita sa multumim si tuturor celor care nevom uita sa multumim si tuturor celor care nevom uita sa multumim si tuturor celor care ne----au citit, ne au citit, ne au citit, ne au citit, ne citesc si o vor face in continuare, dar in special celor care citesc si o vor face in continuare, dar in special celor care citesc si o vor face in continuare, dar in special celor care citesc si o vor face in continuare, dar in special celor care sunt constienti de calitatea deosebita a revistei noastre si care sunt constienti de calitatea deosebita a revistei noastre si care sunt constienti de calitatea deosebita a revistei noastre si care sunt constienti de calitatea deosebita a revistei noastre si care stiu sa aprecieze talentatii oameni din redactia acesteia.stiu sa aprecieze talentatii oameni din redactia acesteia.stiu sa aprecieze talentatii oameni din redactia acesteia.stiu sa aprecieze talentatii oameni din redactia acesteia.

anul 3, numarul 4, februarie 2011 vÉÄxz|âÄ atà|ÉÇtÄ `|Üvxt vxÄ...

Documents