”the tales of the castle”(ii). the prehistoric pieces of ... 04 19.pdf · decenii de-a rândul...

Iulian Boldea, Dumitru-Mircea Buda (Editors) CONVERGENT DISCOURSES. Exploring the Contexts of Communication Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2016 ISBN: 978-606-8624-17-4 Section: History and Cultural Mentalities

218

”THE TALES OF THE CASTLE”(II). THE PREHISTORIC PIECES OF THE TELEKI COLLECTION FROM GORNESTI

Fabian Istvan, Assist. Prof., PhD, „Petru Maior” University of Tîrgu Mureș

Abstract: Known as the “pearl of the Upper Mures river” the baroque castle of Gornesti

hosted at the end of the 19th century and up to the middle of the 20th one of the most

interesting archaeological and ethnographic collections. It belonged to the count Teleki

Domokos and it was organized on historic époques and areas (in the case of the ethnographic

part). The castle was “liberated” by the Red Army. The volumes of the castle’s library ended

up as bedding for horses and, the pieces of the archaeological collection were either

destroyed or thrown out in the castle’s park. Though, some of the pieces had a happier

history: they were donated by count Teleki to the National Museum of Transylvanian History

or to the future Mures county Museum. Between the numerous pieces donated, the most

known are from the prehistoric collection. The paper presents the “odyssey “of the most

important pieces: they were donated, and then in the storms of the history they disappeared

only to be found in the 80’s.

Keywords: Teleki, castle, collection, prehistory, museum.

Poveştile castelului (II). Piese din epoca preistorică ale colecţiei Teleki din Gorneşti.

Cunoscută ca şi „perla Mureşului mijlociu”, castelul Teleki din Gorneşti a avut o

istorie lungă şi zbuciumată. Construită între 1772 – 1795 în două etape, în stilul palatelor

Grassalchovich cu un plan în formă de „U”, palatul este prevăzut cu un pavilion central,

decroşat în trei axe. Aripile palatului formează o curte de onoare amplă, orientată (după model


219

austriac) spre parc. Decoraţiile exterioare sunt simple, singurul care primeşte mai multe

ornamente este pavilionul central.1

Una din cele mai interesante aspecte ale istoriei castelului este cea legată de

impresionanta colecţie particulară de arheologie şi istorie locală contelui Teleki Domokos

(1880 - 1955). Organizată, în aripa vestică a castelului colecţia a fost devastată aproape în

intregime în toamna – iarna anului 1944: o parte din exponate a fost distrusă de Armata Roşie

„eliberatoare”, parţial a fost furată de săteni. Vasele mai mici au fost sparte, exponatele mai

mari aruncate în grădina castelului, doar o parte au ajuns in muzeele din Cluj-Napoca şi Tg-

Mureş. Cea mai mare pierdere a reprezentat însă impresionanta colecţie de covoare turceşti

din perioada Principatului transilvan care, a fost mutată la Budapesta în custodia Muzelului

Naţional al Ungariei şi care au fost distruse accidental în timpul Revoluţiei din 19562.

Piesele din colecţia Teleki au fost aranjate la vremea respectivă în ordine cronologică:

preistorie, istorie antică, ev mediu şi istorie locală. Nu se ştie exact numărul pieselor din

colecţie dar, după mărimea donaţiilor, în special către MNIT, se pare că depăşea 4000

exemplare. Piesele aveau/au mărimi diferite, de la ceşti preistorice la monumente funerare

romane şi ancadramente de porţi medievale.

Cât priveşte piesele preistorice, subiectul studiului de faţă, din punct de vedere

cronologic se întind din neolitic până în Hallstatt, şi constituiau „vedetele” colecţiei. În lucrare

vor fi prezentate nu numai exemplarele cele mai interesante din punct de vedere arheologic

/istoric dar, şi acelea care au avut o „istorie” interesantă din punct de vedere al inventarului şi

al bibliografiei. Astfel vor fi prezentate o serie de vase ceramice şi obiecte de bronz, din care

unele au fost practic „re-descoperite”, fiind greşit încadrate cronologic, tipologic şi asftel

decenii de-a rândul figurând ca „pierdute” din listele de inventar.

Cele mai interesante erau cele nouă vase de tip Bodrogkeresztur, o parte din ele

păstrate în MNIT3, o parte pierdute.

Un prim exemplu este un vas denumit generic „oala de lapte” (nr.inv.MNIT: 1976/ P

828): de „forma unei sfere turtite, cu gâtul tronconic, cu fundul redus la o mică teşitură. Vasul

are sub buză două urechiuşe tubulare, perforate orizontal, pasta fină, bine arsă, culoarea

1 http://www.monumenteuitate.org/ro/monument/235/Gornesti-Teleki 2 Bicsók Zoltán- Orbán Zsolt, „Isten segedelmével udvaromat megépitettem”. Történelmi családok kastélyai Erdélyben.

Gudenberg kiadó, Csikszereda, 2011, p.500. 3 Valeriu Lazăr, Repertoriul arheologic al judeţului Mureş, Casa de Editură „Mureş”, Tg-Mureş, 1995, p.137. Patay Pál, A

Bodrogkereszturi kultura temetöi, in Régészeti füzetek II, 1961, p.96-97. (Dimensiunile vasului: înălţimea 17 mm, diametrul

gurii 72 mm, sunt precizate doar în lista de inventar şi în articolul lui Patay)


220

castanie, pereţii lustruiţi”.4 „Fundul vasului se reduce la o mică teşitură, ce-i asigură doar un

echilibru instabil”.5

Un al doilea vas reprezentativ este un castron adânc cu două tortiţe perforate sub buză

(nr.inv.MNIT:1973).6 Vlassa afirmă că vasul nu a putut fi „identificat în depozitele M.A.C

(Muzeul Arheologic Cluj – n.n.), fiind cunoscute numai desenul şi fotografia”7.Cele două

vase au fost prezentate în 1876 la expoziţia Congresului internaţional de preistorie de la

Budapesta.

Alte vase donate MNIT din colecţia Teleki sunt:

- un bol hemisferic din pastă gălbuie – castanie, pereţi subţiri, bine arşi.

(nr..inv.MNIT: 1978/ P 21016).8 Descrierii făcute de Lazăr lipseşte şi de acastă

dată precizarea făcută privind dimensiunile obiectului: înălţime: 68 mm, diametrul

gurii:122 mm

- „două vase tronconice în formă de „ghiveci de flori”, fragmentare, cu pastă

grosolană, slab arsă. Ca decor, vasele au gurguie conice asimetric dispuse”(Nr.inv.

MNIT 1974/P21018 respectiv 1975/P21019). 9

- „ un vas mic cu două torţi supraînălţate” (nr.inv. MNIT: 1979/P 835)10, acoperit cu

smalţ negru având 65 mm înălţime, şi 80 mm diametrul gurii.

În mod interesant, Lazăr consideră că trei vase (nr.inv. MNIT: 1971, 1972, 1977) sunt

pierdute din colecţiile MNIT. În urma cercetărilor făcute la arhiva MNIT s-a reusit

identificarea (şi unde a fost posibilă şi fotografierea) celor trei vase „dispărute”. Astfel vasul

cu nr. inv.MNIT 1971/ P 19950 este „o oală din lut galben lucrată cu mâna, destul de brut

realizată. Pe două laturi câte o toartă dublă între acestea câte o ieşitură din care una este ruptă.

Buza vasului este ciobită în două locuri. Înălţimea: 12 cm, diametru superior: 22cm”.11

Vasul cu nr.inv.MNIT 1972/ P 826 este o „urnă cu gura îngustă, realizată manual (nu

la roată – n.n), pe partea exterioară unde gâtul se începe gâtul îngustat al vasului, se situează

4 Ibidem p.96, Lazăr op.cit. p. 137., 5 N. Vlassa, Contribuţii la cunoaşterea culturii Bodrogkeresztur în Transilvania, în „Studii şi cercetări de istorie veche şi

arheologie” (SCIVA în continuare), 15, 3, p.353 6 Lazăr, op.cit. p.137 7 Vlassa, art.cit. p.353 8 Patay, art.cit. p. 97, Vlassa, art.cit. p.353, Lazăr op.cit. p.137. 9 Patay, art.cit. p. 97, Vlassa, art.cit. p.353, Lazăr op.cit. p.137 10 Patay, art.cit. p. 97, Lazăr op.cit. p.137 11 Registru inventar MNIT 1918 vol.II.


221

două torţi din care una are vârful rupt. Înălţimea totală 21 cm, diametrul gurii 9 cm”.12 Ca

notă discordantă de restul istoricilor, Roska afirmă că vasul în cauză este o „urnă

villanoviană”.

În fine, cel de-al treilea vas, nr.inv.MNIT 1977/ V. 61128, reprezintă subiectul unei

duble erori: în primul rând obiectul ca atare există în colecţiile MNIT. În al doilea rând, atât

conform descrierii Listei de inventar din 1918, cât şi a noii liste de inventar făcută prin anii

80, vasul nu este unul preistoric: „o mică ceaşcă fără urechi, hemisferică, îngustată spre gură

realizată la roată din argilă cenuşie.”.13

„Odiseea” acestor vase este cu atât mai contorsionată cu cât unele din aceste obiecte

nu au dispărut fizic ci, din cauza unor erori de inventar nu figurează în repertoriile de

specialitate ori sunt greşit datate. Astfel M.Roska, în al său „Erdély régészeti repertóriuma. I.

Öskor” apărută în 1942 atribuie vasele cu numărul de inventar 1971 de origine scito-

hallstattiană14, iar cel cu numarul 1972 „urnă villanoviană” 15. Vlassa consideră piesele cu

numărul de inventar 1971, 1972, 1977 ca pierdute, informaţie preluată de autorul

„Repertoriului arheologic al judeţului Mureş”. Lazăr face de altfel o greşeală cel puţin

interesantă: după ce afirmă că vasele cu numărul de inventar 1971, 1972 sunt de „tip

Bodrogkeresztur”16 (şi îl contrazice pe Roska în ceea ce priveşte datarea), în acelaşi loc dar la

un alt punct cronologic, citează aceleaşi vase ca fiind „urnă villanoviană şi un vas scito –

hallstattian în formă de piuliţă (MNIT, inv. 1972, 1971). Epoca Hallstatt”17, mai mult, la nota

bibliografică trece Repertoriul lui Roska. Deci, cele două vase apar de două ori în epoci

diferite, cu acelaşi număr de inventar şi ce e mai rău, sunt citate în lucrări ca atare. Totuşi,

marea majoritate a specialiştilor consideră ca toate cele nouă vase provin dintr-un complex

închis, tip mormânt, de vreme ce stare lor de păstrare este bună şi „sunt piese caracteristice

inventarelor funerare ale culturii Bodrogkeresztur”.18

Trecând la piesele provenite din Epoca Bronzului şi Epoca Fierului sunt mai multe

obiecte spectaculoase în special arme şi unelte de bronz. Cele mai remarcabile artefacte sunt:

12 Registru inventar MNIT 1918 vol II. 13 Registru inventar MNIT 1918 vol.II. 14 Roska Márton, Erdély régészeti repertóriuma. I. Öskor, Jenö és fia könyvnyomdája, Kolozsvár, 1942, p. 97 15 Ibidem p. 97 16 Lazăr, op.cit. p.137 pct.c 17 Ibidem p.137 pct.h 18Vlassa, art.cit. p.354


222

1. Un fragment de celt cu decor şi patru vârfuri de lance, datate cu largheţe de Lazăr în

„Hallstatt B (sec. VIII î.Hr)”19aflate la Muzeul Judeţean Mureş. Datările recente arată că

celtul şi cele patru vârfuri de lance (nr.inv.MJM 1738-1742) se întind pe o perioadă

cronologică cuprinsă între epoca Bronzului mijlociu şi Hallstatt A. 20 Cât priveşte locul de

origine, această este nesigură, nu se ştie dacă provin de la Gorneşti sau au intrat în colecţia

Teleki din altă parte.21.

2. Lama unei săbii de bronz de tip micenian, lungă de 99,4 cm şi lată de 5,5 cm cu

două tăişuri, în partea inferioară cu trei orificii de fixare a gărzii. Lama este foarte bine

ascuţită, cu o nervură puternică la mijloc.22 De fapt, sabia descoperită în 1858 la

Dumbrăvioara, a fost donată de baronul Teleki Samuel, Muzeului Ardelean, dar este

considerată ca fiind parte componentă a colecţiei Teleki.

3. Provenind din aria comunei Brâncoveneşti dar intrate în colecţia Teleki şi de acolo

în MNIT este şi un celt de bronz bine conservat 23 şi, poate cele mai interesante piese din

colecţia preistorică a lui Teleki: două situlae de bronz. Descoperite în mai 1885 la

Brâncoveneşti, după surparea unui mal în locul numit „Pârâul din Cetatea Fetei”, cele două

situlae au fost prezentate în detaliu pentru prima oară de Kovacs Ferenc în Arhaelogiai

Értesitő din 188524, care le consideră a fi etrusce. Cele două situle ajung din colecţia

baronului Kemenyi, la cea a lui Teleki care, le donează în 1918 Muzeului Ardelean. De aici

„istoriografia” celor două vase devine cel puţin interesantă: Kovacs deşi descrie foarte

amănunţit cele două obiecte, nu le face o imagine (probabil pentru că nu avea posibilităţi).

După donarea lor către Muzeul Ardelean odată cu inventarierea lor se întâmplă un lucru

ciudat: muzeologul le face următoarea descriere: „IV 1872 – IV 1873 (P 1088/ P 45186): două

bucăţi vase de bronz. Locul descoperirii: Tetétlen (localitate din Ungaria)”25. Cineva mai

târziu face o însemnare la locul descoperirii menţionând corect localitatea descoperirii:

Brâncoveneşti. Ca situaţia să fie şi mai confuză, acelaşi muzeograf (identificabil după

caligrafie) mai trece odată cele două vase, cu alte numere de inventar: IV. 1874: „vas de bronz

19 Lazăr, op.cit. p.137 pct.g 20 http://registru.marisdatabase.ro (accesat. 2016.10.01) 21 Mircea Petrescu Dâmboviţa, Depozitele de bronzuri din România, Editura Academiei Repiblicii Socialiste România,

Bucureşti, 1977, p.156 22 Hampel J. A Bronzkor emlékei Magyarhonban II. Budapest, 1892, p.133, Registru inventar MNIT 1918 vol.II., Roska M.

op.cit p.242; K. Horedt, Săbiile de tip micenian din Transilvania, Apulum IV, 1961, p.11-12; Lazăr op.cit. p.127. 23 Registru inventar MNIT III 8869-IV 3784, Roska, op.cit. p. 167, Lazăr , op.cit. p.84 24 Kovács Ferenc, A vécsi etruszk edényekről,în Arhaelogiai Értesitő, V. 1885, p.335-337 25 Registru inventar MNIT III 8869-IV 3784 :“ IV1872 – 73: 2 drb. praehist. bronzfazék. Lh. Tetétlen” (Brâncoveneşti).

http://registru.marisdatabase.ro/


223

preistoric. Loc de descoperire: Tetétlen”;IV1875: „vas de bronz preistoric fragmentar. Locul

descoperirii: Tetétlen”

Cele două situle sunt descrise în 1926 în lucrarea lui V. Pârvan, Getica. O protoistorie

a Daciei care, le confirmă originea nord-italică, dar la nota de subsol face o menţiune

interesantă: „Regretăm de a nu putea da o reproducere a lor, Kovăcs descriindu-le în AÉ. V

1885, p. 335—337, fără figuri, iar vasele aflându-se în posesiune particulară (bar. K .

Kemény, la 1885).”26.Remarca este cu atât mai ciudată cu cât, deja din 1918 cele două vase se

aflau în inventarele Muzeului Ardelean.

Primul care încearcă să facă ordine în problema inventarelor este Roska care, în 1942

precizează clar: „deasupra Pârâului din Cetatea Fetei în mal au fost descoperite două vase de

bronz (situla) care, au ajuns în colecţia baronului Kemeny Kalman şi apoi în cea a contelui

Teleki Domokos. Acesta le-a donat Asociaţiei Muzeului Ardelean şi înregistrate cu numărul

de inventar IV 1872-1873 cu locul greşit de descoperite la Tetétlen” 27 (Roska este de altfel

primul care face un desen al celor două vase). Cele două vase sunt prezentate şi de M. P.

Dâmboviţa care preia corect informaţiile de la predecesori, incluzând locul descoperirii şi

numerele de inventar.28 În 1991 apare cea mai cuprinzătoare analiză privind aceste vase de

bronz întrun articol al lui Fl.Gogâltan intitulat „Unele probleme privind vasele de bronz

Hallstattiene din Transilvania”29 care pe lângă problemele de ordin tehnic face şi o serie de

analogii interesante privind manufactura şi circulaţia acestor tipuri de vase.

Problemele apar din nou, odată cu articolul lui D.Protase- A Zrinyi, intitulat „ Castrul

roman şi aşezarea civilă de la Brâncoveneşti (jud. Mureş). Săpăturile din anii 1970-1987,

apărut, în Marisia în anul 1994 şi care, considerau că: „cele două piese au putut ajunge la

Brâncoveneşti eventual prin mijlocirea unităţii militare cantonate aici”.30Unitatea militară la

care se referă cei doi este Ala I Ilyricorum, sosită abia după anul 106 deci, absolut fără nicio

legătură cu cele două vase. Peste un an apare „Repertoriul arheologic al judeţului Mureş”

care, dă lovitura de graţie din punctul de vedere al inventarierii: „piesele au ajuns în Muzeul

26 V. Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei. Cultura naţională, Bucureşti, 1926, p.309, n.1 27 Roska, op.cit. p. 167 „23. Marosvécs (Vécs, Brâncoveneşti, Wetsch, Mt.). — A Leányvár pataka feletti martban két

bronzveder (situla) került felszínre (202.—203. kép), melyek br. Kemény Kálmán, majd gr. Teleki Domokos gyűjt.-be

kerültek. Teleki gróf letéteként 1918. decemberében az EMER.-ba jutottak, s IV. 1872.—73. sz. Alatt tévesen mint tetétleniek

vezettettek be a leltárba.” 28 Dâmboviţa, op.cit. p. 86 29 Gogâltan Fl., Unele probleme privind vasele de bronz Hallstattiene din Transilvania, în Ephemeris Napocensis, I, 1991,

p.11-19 30Protase D-Zrinyi A, Castrul roman şi aşezarea civilă de la Brâncoveneşti (jud. Mureş). Săpăturile din anii 1970-1987 în

Marisia, XXIII-XXIV, 1994, p.80.


224

Naţional de Istorie al Transilvaniei, în 1918, prin donaţie, dintro colecţie particulară (MNIT

IV. 1874, 1875)”.31 Pe lângă faptul că autorul a omis numele colecţiei, au fost preluate

numerele de inventar greşite.

În fine, un ultim artefact analizat este un pandantiv din bronz în formă de secure având

ca element decorativ (protomă?) o pasăre (nr.inv.MNIT IV 1935/ P 2264). Obiectul este

databil din prima epocă a fierului. Ceea ce este ciudat este că deşi piesa este destul de

cunoscută în literatura de specialitate, numai lista de inventar de la MNIT menţionează că a

făcut parte din colecţia Teleki de la Gorneşti32.

Acestea sunt doar câteva din piesele preistorice reprezentative ale colecţiei Teleki de

la Gorneşti, piese interesante şi din punct de vedere arheologic (unele fiind unicate în spaţiul

carpato-dunărean) dar fiind de interes şi din punctul de vedere al abordării muzeistice şi al

cercetării de specialitate. Ironic e faptul ca vechile liste de inventar, repertorii şi monografii

arheologice (prin „vechi” înţelegându-se până în 1945) erau mai precise în datări şi descrieri

decât cele aşa zis „moderne”. Ce este însă mai dureros este faptul că nici în perioada post

1989 lucrurile nu s-au schimbat mult: preluarea neselectivă a datelor, transmiterea de

informaţii eronate de la sine putere, o anumită „ideologizare” a descoperirilor fiind încă

prezentă şi în lucrări care se erijează ca fiind „moderne”.

BIBLIOGRAPHY:

1. Bicsók Z - Orbán Zs, „Isten segedelmével udvaromat megépitettem”. Történelmi családok kastélyai

Erdélyben. Gudenberg kiadó, Csikszereda, 2011.

2. Dâmboviţa M. P., Depozitele de bronzuri din România, Editura Academiei Repiblicii Socialiste

România, Bucureşti, 1977.

3. Gogâltan Fl., Unele probleme privind vasele de bronz Hallstattiene din Transilvania, în Ephemeris

Napocensis, I, 1991.

4. Hampel J. A Bronzkor emlékei Magyarhonban II. Budapest, 1892.

5. Horedt K., Săbiile de tip micenian din Transilvania, Apulum IV, 1961.

6. Kovács F, A vécsi etruszk edényekről,în Arhaelogiai Értesitő, V. 1885.

7. Lazăr V, Mărturii arheologice tracice în judeţul Mureş în Marisia XV-XVII, 1992.

8. Lazăr V., Repertoriul arheologic al judeţului Mureş, Casa de Editură „Mureş”, Tg-Mureş, 1995.

9. Patay P, A Bodrogkereszturi kultura temetöi, in Régészeti füzetek II, 1961.

31 Lazăr, op.cit. p.84 32 Registru inventar MNIT III 8869-IV 3784, Roska, op.cit. p.238; V.Lazăr, Mărturii arheologice tracice în judeţul Mureş în

Marisia XV-XVII, 1992, p.37-47; idem, op.cit. p.187


225

10. Pârvan V, Getica. O protoistorie a Daciei. Cultura naţională, Bucureşti, 1926.

11. Protase D-Zrinyi A, Castrul roman şi aşezarea civilă de la Brâncoveneşti (jud. Mureş). Săpăturile din

anii 1970-1987.Marisia, XXIII-XXIV, 1994.

12. Roska M, Erdély régészeti repertóriuma. I. Öskor, Jenö és fia könyvnyomdája, Kolozsvár, 1942.

13. Vlassa N, Contribuţii la cunoaşterea culturii Bodrogkeresztur în Transilvania, în „Studii şi cercetări de

istorie veche şi arheologie” 15, 3.

14. http://www.monumenteuitate.org/ro/monument/235/Gornesti-Teleki

15. http://registru.marisdatabase.ro

16. Registru inventar MNIT 1918 vol.II.

http://www.monumenteuitate.org/ro/monument/235/Gornesti-Teleki

http://registru.marisdatabase.ro/

”the tales of the castle”(ii). the prehistoric pieces of ... 04 19.pdf · decenii de-a rândul...

Documents