AUDITUL DE SISTEM Auditul de sistem, conform prevederilor art. 12 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, modificată şi completată, reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de r ecomandă ri pentru corectarea acestora. Abordări ale auditului de sistem A) Abordarea pe ba za riscurilor;• potrivit organizaţiilor care au atins un nivel foarte matur al gestionării riscurilor; • este ceea ce se doreşte şi în România; • nu este principalul punct de interes al actualei legii a auditului intern; • preia un risc major deja identificat; • auditează cât de bine este gestionat acest r isc de către organizaţie. B) Abordarea pe baza sistemului • organizaţiile există pentru a realiza un set de obiective; • fie ca re par te co mpo ne nt ă a org ani za ţ ie i tre bui e să con tri bui e la ati nge rea ac est orobiective prestabilite; • organizaţia sau fiecare parte componentă vor putea fi percepute ca un “sistem”/ “sub- sistem”; • fie ca re par te co mpo ne nt ă a ac est eia va put ea fi pri vit ă ca un “su b-sis tem”, car e contribuie la realizarea tuturor obiectivelor prestabilite; • auditul va of er i asigurare privi nd siste mul/s ub-sis temu l de ansa mblu anal izân d elementele componente; • în cadrul fiecărei misiuni de audit sub-sistemele pot deveni sisteme ce vor fi supuse auditării; • un sub-sistem poate fi considerat ca un ansamblu de elemente, activităţi, resurse etc., care conlucrează într-un mod prestabilit, pe baza unor proceduri şi procese definite, la atingerea obiectivelor sau la obţinerea rezultatelor propuse; • fiecare sistem/sub-sistem trebuie să aibă un scop sau un obiectiv clar stabilit; • trebuie de asemenea să contribuie în mod eficace la atingerea obiectivelor generale; • s ă fie co mp at ib il (armon iz at, nu în op oz i ţ ie ) cu al te sist eme/ su b-s iste me ale organizaţiei; Pag. nr. 1 din 25