black pantone pportocaliu tribuna 268 - revistatribuna.ro · la sens? andrei marga film comedy cluj...

TRIBUNA 268

PANTONE pportocaliu

PANTONE 11

Black

Black

4 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r ff o n d a t o r : II o a n SS l a v i c iR e v i s t ã d e cc u l t u r ã � s e r i e nn o u ã � a n u l XX I I � 1 - 11 5 nn o i e m b r i e 22 0 1 3

Ilustraþia numãrului: Bienala Internaþionalã de Ceramicã - Cluj

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Întoarcereala sens?

Andrei Marga Film

Comedy Cluj2013

Zilele T

ribun

a201

3

GeorgeBanu

Interviu

Liliana Folta (Argentina)Freedom on Wheels (detaliu) 2010

2 TRIBUNA � NR. 268 � 1 -15 noiembrie 2013

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuAndrei Marga

Eugen MihãescuVasile MuscãMircea MuthuD.R. PopescuIrinel Popescu

Marius PorumbPetru RomoºanFlorin Rotaru

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman

(manager)

Claudiu Groza(redactor ºef adjunct)

Ioan-Pavel Azapªtefan Manasia

Oana PughineanuOvidiu Petca

(secretar tehnic de redacþie)

Aurica TothãzanMaria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil Mleºniþã

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

Beatriz Trepat (Argentina/France) Forme Bleue 2012

Zilele TribunaCronica în imagini

33



TRIBUNA � NR. 268 � 1 -15 noiembrie 2013 3

Zilele Tribuna 2013

Printr-o conjuncturã fericitã, am fost invitatãanul acesta la zilele revistei Tribuna din Cluj.Evenimentul, unul controversat pe fondul

tulburãrilor din bucãtãria internã a revistei - pecare nu o cunosc ºi ca atare nu mã voi pronunþa -aflat la prima sa ediþie, s-a desfãºurat în perioada18 � 20 octombrie 2013 în oraºul de pe Someº.Clujul, judeþ vecin ºi frate cu Bihorul, întrupatimi ºi-ntru glie, e la o aruncãturã de bãþdistanþã ºi la aproape trei ore de mers cu trenuldenumit pompos �regio�. Culmea e cã acest regioera unul de tip �sãgeatã�, dar una înceatã rãu,care a cercetat amãnunþit fiecare garã ºi cea maineînsemnatã haltã înainte de a le pãtrunde îndrumul spre þintã. Chiar m-a amuzat nedumerireaunui prieten, ce m-a sunat în acest rãstimp, cândi-am spus cã sunt într-un tren personal (regio, mãrog) de tip sãgeata albastrã (parcã aºa edenumirea corectã). �Cum sã fie o sãgeatã trenpersonal?� � aºa bine, explic, îþi aminteºti filmulRobin Hood - prinþul tâlharilor, cu Kevin Costnerºi acel clip pe melodia lui Bryan Adams, în caresãgeata deseneazã o traiectorie lentã, filmatã cuîncetinitorul?, ei bine, aºa e ºi în cazul acesta. ªifiindcã ºtiam ce mã aºteaptã, ºi fiindcã la drumnu poþi pleca purtând în geantã Jocul cu mãrgelede sticlã a lui Hermann Hesse, o lecturã ce nu sepotriveºte cu divorþul tânãrului cuplu aflat la adoua progeniturã, pe drum ºi ea, despre carevorbea cu patos ºi înfierare o tanti de pebancheta de alãturi, ce poate fi mai potrivit decâtDragostea dureazã trei ani ºi spaimele de bãrbat,purtate prin varii aºternuturi, ale lui FrédéricBeigbeder? Controlorul a tras ºi el cu ochiul lacopertã, în timp ce-mi cãutam în portmoneulegitimaþia de cãlãtorie, ei da, chiar aºa s-aexprimat, cã doar bilet e un termen de multdepãºit. S-a întors mai târziu ºi s-a aºezat în faþamea adresându-mi-se: �sãrut-mâna, vã rog sã mãscuzaþi cã vã întrerup, dar am vãzut ce citiþi ºilegat de asta vreau sã vã povestesc ce i-am spuseu unei nepoate, acum câteva sãptãmâni, la nuntaei. Cã în primul an de cãsnicie el, soþul, vaasculta de ea, în cel de-al doilea ea de el, iarîncepând cu al treilea nu vor mai asculta niciunulde nimeni ºi de nimic�. Iatã, mi-am spus în sinea

mea, un controlor de bilete sfãtos, un adevãratgânditor propovãduindu-ºi propria filosofie deviaþã prin vagoanele prelungi ºi suple ale sãgeþiloralbastre. Experienþa asta devenise deja interesantãºi încã nu vãzusem Clujul. M-a aºteptat în garãun prieten pânã atunci virtual, unul care a trecutrepede graniþele realitãþii, dupã aproximativ o lunãde zile de tastat mesaje pe facebook ºi cãruia îidatorez invitaþia la zilele Tribuna, scriitorulAlexandru Petria. Un personaj nonconformist,care mi-a arãtat Clujul altfel, în dupã-amiaza zileide vineri (programul oficial debutând doar searala ora 20), într-un periplu pe la toate tutungeriileºi locurile în care am cãutat un anume tip detutun vrac. O experienþã ineditã, de altfel, prilejde discuþii cu ºi despre poezie, cu metaforepresãrate printre picãturile mãrunte ºi reci, stoarsedeasupra noastrã dintr-un nor murdar. E clar cãm-am dus la Cluj cu sufletul meu de poet lapurtãtor, aflatã pentru prima datã la o astfel demanifestare ºi hotãrâtã sã privesc lucrurile dinacest unghi. Doar cã nu a fost nevoie de vreunefort în acest sens, evenimentele au curs frumosºi ameþitor în acelaºi timp, programul de sâmbãtãnelãsând loc de plictisealã ori pauze nejustificate.

Zilele revistei Tribuna au debutat în seara devineri 18 octombrie 2013 cu o cinã festivã, oferitãinvitaþilor la restaurantul hotelului Belvedere,unde s-au desfãºurat, de altfel, toate activitãþile.Un cadru elegant, rafinat, o primire caldã dinpartea gazdelor, invitaþii fiind întâmpinaþi ºiprezentaþi unii altora de cãtre managerul MirceaArman. �ªi a fost searã ºi a fost dimineaþã: ziua adoua�, primul popas, un simpozion cu tema:Cultura românã între noþiunile identitatenaþionalã ºi integrare europeanã. Printre cei careau luat cuvântul au fost: acad. Alexandru Boboc,acad. Nicolae Breban, profesorul Andrei Marga,criticul literar Gheorghe Grigurcu. În foamea meade a nota fraze memorabile rostite de greii zilei,pe fila albã liniatã cu roºu a agendei au rãmasafirmaþii precum: �importante nu sunt cãrþile, citemele� � Nicolae Breban sau: �între modernitateºi post-modernitate nu existã o rupturã, ci ocontinuitate�; �un model este mai uºor de urmatdecât o normã de respectat�; �poezia este un

element de stabilitate în culturã� � AlexandruBoboc, fiecare dintre acestea putându-se constituila rândul lor în teme generoase pentru viitoaredezbateri. Programul zilei de sâmbãtã a fostmonopolizat de numeroasele lansãri de carte.Amintesc aici: Nicolae Breban - Cânturi, carte depoezie apãrutã la editura Tribuna, 2012; MirceaArman � Metafizica greacã, editura Academiei &editura Tribuna, 2013; Nicolae Boboc � Filosofie ºimuzicã, editura Tribuna, 2013; Andrei Marga �Sincronizarea culturii române � un proiect, edituraTribuna, 2013; Constantin Barbu ºi Paul Tudor �Integrala manuscriselor Cantemir, vol. 1 � 35,editura Revers, 2013 sau Iacob Altman � Aproapetotul despre criza economicã, editura Grinta,2012, o prezentare deosebit de interesantã,întreruptã la finalul unei zile prea pline ºi reluatãduminicã, atunci când editura Grinta a mai lansato serie de cãrþi, printre care ºi cea de proverbecomentate Unde dai ºi unde crapã, o ediþie debuzunar, autor Lucian Perþa, care a încântataudienþa cu parodiile sale dupã autori celebri aipoeziei româneºti contemporane ºi nu numai. Totduminicã, ªtefan Doru Dãncuº a prezentat unproiect mai amplu al editurii Singur, aflat laprimele volume, respectiv: O altfel de istorie aliteraturii române contemporane, precum ºi altecãrþi apãrute la aceastã editurã în 2013. Dedeparte apariþia zilei, tonicã ºi efervescentã, care adat culoare prezentãrilor ºi pauzelor dintreprezentãri a fost criticul literar Alex .ªtefãnescu.Aflat într-un turneu de promovare a cãrþiiConvorbiri cu Alex. ªtefãnescu de Ioana Revnic(în urmãtoarea zi, acesta s-a aflat împreunã cuautoarea la Oradea, unde a participat la lansareaorganizatã în librãria Mircea Eliade), Alexªtefãnescu a vorbit ºi despre Istoria literaturiicontemporane, cartea sa apãrutã în 2005 laeditura Maºina de scris, dar ºi despre o altã carte,apãrutã la aceeaºi editurã în 2012, Cum e sã fiifemeie? � dialog cu Lia Faur, despre a cãreinaºtere autorul a mãrturisit cu o candoarespecificã: �Încã din copilãrie mi-am dorit sãînþeleg cum sunt alcãtuite fetele, prin ce diferã debãieþi. Nu era o curiozitate eroticã, ci tehnicã.

De-a lungul întregii vieþi m-am întrebat: cum esã fii femeie? Dupã ce am trecut de ºaizeci deani, m-am gândit cã ar fi pãcat sã mor fãrã a fiaflat un rãspuns.� Figura carismaticã a lui Alexªtefãnescu a dominat ºi masa de prânz, care apus punct primei ediþii a zilelor revistei Tribuna.Alex ªtefãnescu, prin poveºtile sale savuroase,întâmplãri adevãrate, cum spune: �eu niciodatãnu povestesc decât ceea ce mi se întâmplã�, agenerat un exod masiv de la celelalte mese spre anoastrã, unde m-am bucurat de vecinãtateaagreabilã a scriitoarei clujence Hanna Bota, cerculde scaune lãrgindu-se continuu pânã când masapropriu-zisã a devenit o biatã insuliþã la carenimeni nu mai ajungea facil.

Una peste alta, ediþia 2013 a zilelor revisteiTribuna a fost, în viziunea mea, un evenimentreuºit, o sãrbãtoare a culturii româneºti în general,care, întotdeauna, în toate formele demanifestare, e datoare a-i reuni pe slujitorii ei ºi ale oferi prilejul de a-ºi dovedi, în primul rând, cãexistã, cã sunt vii ºi cã scriu din aceastã posturã.Spun asta cu gândul la un prieten, scriitor ºiprofesor, care a fost întrebat la clasã de cãtre unelev: �domnule profesor în zilele noastre maitrãiesc scriitori?�

!

De la tribunã....Ani Bradea

44



4 TRIBUNA � NR. 268 � 1-15 noiembrie 2013

Mesaj ddin ppartea mministrului FFinanþelor PPublice, DDaanniieell CChhiiþþooiiuu

Mi-ar fi fãcut o deosebitã plãcere sã pot participa la aceastã aniversare.Sunt onorat însã, cã am ocazia, ca prin intermediul colegului meu,preºedintele Consiliului Judeþean Cluj, Horia Uioreanu, sã vã transmit,totuºi, acest mesaj.

Mi-am construit cariera profesionalã în finanþe, dar am înþelesîntotdeauna care este valoarea culturii. O societate nu poate prospera,decât atunci când ea este bogatã cultural. Marii oameni de culturã români,cei care au creat opere inestimabile, ne-au lãsat o moºtenire pe viaþã nouãºi copiilor noºtri. Patrimoniul nostru cultural trebuie valorificat, promovatºi apãrat. Pentru acest lucru este nevoie ºi de linii de finanþare. ªi ºtiu acestlucru.

Cultura trebuie sprijinitã indiferent de dificultãþile economice saufinanciare, cãci pânã la urmã ea rãmâne, ca întotdeauna, hrana spiritului. Ca ministru de finanþe, mi-am asumat câteva obiective dificile: combatereaevaziunii fiscale ºi creºterea capacitãþii de colectare la bugetul de stat,crearea de locuri de munã ºi iniþierea unor mãsuri active de relansareeconomicã.

Mi-am fixat aceste obiective tocmai pentru cã am realizat cã numai înacest fel putem dezvolta ºi întãri politicile publice din toate celelaltedomenii, culturã, sãnãtate ºi învãþãmânt/educaþie, apãrare naþionalã ºidezvoltarea infrastructurii etc.

Sper, din tot sufletul, sã le pot duce la îndeplinire.

Vã urez succes ºi multã creativitate!

Cu multã preþuire, DDaanniieell CChhiiþþooiiuu

Mesaj ddin ppartea PPreºedintelui AA.N.A.F.,GGeelluu ªªtteeffaann DDiiaaccoonnuu

Bunã ziua, doamnelor ºi domnilor ºi mulþumim pentru invitaþie

La aceastã sãrbãtoare, eu reprezint Agenþia Naþionalã de AdministrareFiscalã, instituþie care se aflã, din aceasta varã, în ample transformãri orga-nizatorice. Nu pot sã nu subliniez importanþa proiectului pentru ANAF:este cel mai mare proiect al ultimilor ani ºi vizeazã însãºi esenþa sistemu-lui de administrare a veniturilor din România.

Avem ºansa unui nou început:În primul rând în fluidizarea relaþiei cu mediul de afaceri, prin

dezvoltarea unor servicii noi, prin introducerea standardelor de calitate,prin introducerea unor noi proceduri de administrare fiscalã, mai flexibileºi mai eficiente

Proiectul ne permite retehnologizarea instituþiei. Investiþiile în noitehnologii, în noi aplicaþii deþin, de altfel, ponderea principalã în bugetulproiectului.

Avem ºansa investirii în propriul personal, proiectul având o bogatãactivitate de formare profesionalã.

Ne dorim ca fiscul ºi modul în care acesta interacþioneazã cu plãtitoriide impozite, taxe ºi contribuþii sã fie cu totul altul la capãtul celor 5 anide implementare. Trebuie sã avem o schimbare de atitudine, sã promovãmo conduitã integrã ºi sã atingem un alt nivel de profesionalism ºicompetenþã. Nivelul de conformare trebuie sã creascã semnificativ iar ceicare nu se conformeazã trebuie sã fie rapid identificaþi ºi pedepsiþi.

Vã întrebaþi poate, de ce aceastã alocuþiune despre administraþiafiscalã. Pentru cã, în final, toatã aceastã transformare sperãm ca va duce lao colectare mai eficientã. ªi astfel, poate, se vor gãsi mai multe resursepentru acte de culturã de care sã ne bucurãm cu toþii.

Vã dorim ºi ne dorim mult succes în continuare. Preºedinte A.N.A.F.,GGeelluu ªªtteeffaann DDiiaaccoonnuu

MMeessaajj ddiinn ppaarrtteeaa PPrreeººeeddiinntteelluuii SSeennaattuulluuii,, CCrriinn AAnnttoonneessccuu

55



5TRIBUNA � NR. 268 � 1 -15 noiembrie 2013

inedit

Visul ººi nnatura lluiÎn timpul nostru, mai ales de la apariþia

psihanalizei lui Freud, problema visului a fostatacatã cu mijloace ceva mai subtile decât alesecolului al XIX-lea, reduse la ceea ce putea oferipozitivismul acelei epoci.

Un psihanalist francez, Dr. R. Allendysubliniazã foarte bine (în cartea lui Les Rêves,Paris, 1926) similitudinea absolutã de caractereîntre vis, reverie, stare de veghe, divagaþii,nebunie. �Pretutindeni, scria el, vedem cãfuncþioneazã aceleaºi mecanisme ºi, dacã vomdescoperi în vis unele legi ºi un sens oarecare,acestea vor trebui sã se aplice stãrilor vecine�. Oveche etimologie francezã face din cuvântul�rêver� echivalentul lui errer: a visa înseamnã arãtãci. Aceasta are loc, dupã psihanaliºti, dincauza slãbirii controlului, voluntar ºi conºtient, ºiintervenþiei, tocmai din cauza acestei slãbiri, aunor factori inconºtienþi. G. Dwelshauvers ainsistat asupra faptului cã în vis caracterizantãeste atenþia cadrului logic, datoritã suspendãriiatenþiei ºi prin aceasta a lipsei sintezelor mentale.Ar exista astfel o subzonã a conºtiinþei � numitãpe drept sau pe nedrept �subconºtient� � undeelementele s-ar uni ºi despãrþi într-un mod foartelax, lipsit de rigiditatea în cadrul cãruia se petrecfenomenele conºtiente.

Nu voi intra în alte detalii ale psihanalizei; elesunt prea bine cunoscute. Dar aºa cum este pusãproblema, este clar cã explicaþia psihanaliticãpresupune memoria.

Fãrã memorie nici un fenomen oniric nu arputea avea loc. Elementele memoriei, pãstrate îninconºtient, ar izbucni, prin propria lor dinamicã,datoritã factorilor afectivi sau instinctuali însubconºtient, unde s-ar transforma ºi asocia într-un mod foarte elastic, fiindcã cadrul logic,datoritã controlului conºtient a dispãrut în somn.Explicaþia unui vis ar consta atunci din a gãsielementele din starea de veghe, care au pututdetermina astfel de transformãri ale lor înseºi, caîntr-o oglindã sau într-un sistem de oglinzideformante.

Aparatul psihologic format din conºtient,subconºtient ºi inconºtient ar semãna atunci cuun aparat automat în care introduci o monedã ºise declanºeazã un sistem de resorturi prin careprimeºti un pachet. Prea simplu, nu? Mai întâivom spune cã acest aparat de produs vise pe carepsihanaliºtii au voit sã-l descopere, avea la bazãlucruri care nici nu depind de memorie, nici nusunt un produs al asociaþiilor ei, controlate saunecontrolate.

Sã considerãm cazul matematicianului H.Poincaré. Acesta descrie el însuºi procesuldescoperirii care l-a fãcut celebru, anume alfuncþiilor fuchsiene.

Lucrase mai mult timp la aceastã chestiune, cuo intensitate de care numai o minte excepþionalãca a lui putea fi capabilã ºi rezultatul era negativ.Soluþia nu-i era accesibilã ºi atunci a pãrãsitaceastã problemã. Dupã aceasta, s-a dus sã-ºi facãserviciul militar într-un oraº de provincie ºi nicinu s-a mai gândit la problema care-l preocupase,socotindu-o eliminatã din preocupãrile lui. Când,într-o zi, brusc, pe când punea piciorul pe scaraunui tramvai, fãrã nici o asociaþie cu ce-lpreocupase pe el în timpul din urmã sau în ziuaaceea, soluþia a þâºnit brusc în conºtiinþa lui. Nu aavut decât sã se ducã acasã ºi sã o redacteze.

O experienþã asemãnãtoare este povestitã într-

o broºurã de matematicianul român G. Þiþeica. ªiel a avut �revelaþia� unei soluþii, a unei problemematematice în modul acesta.

Am trãit ºi eu o asemenea întâmplare într-uncaz modest ca importanþã matematicã, darextrem de interesant din punct de vederepsihologic. Fiind în clasa a IV-a de liceu (a VIII-aa ºcolii generale de astãzi), fãceam algebrã(primul an de algebrã în liceu). Mi-am propus caîntr-o sãptãmânã sã învãþ întreaga carte ºi sã factoate problemele din ea. Ceea ce am izbutit,lucrând cam 12 ore pe zi. Totuºi, între ultimeleexerciþii din aceastã carte era un sistem de douãecuaþii cu douã necunoscute, pe care am încercatsã-l rezolv, cu toatã ambiþia, fãcând un efortextraordinar. Pânã seara, dupã o muncã îndârjitã,nu am putut gãsi soluþia, rãmânând laconvingerea cã ceva îmi lipsea sau în înþelegereateoriei sau în capacitatea mea intelectualã. M-amculcat ºi în timpul nopþii am visat cã eram la otablã, pe care scrisesem sistemul de douã ecuaþiicu douã necunoscute, ºi pe care îl aveam în faþãputând a-l rezolva. ªi fãrã nici o dificultate amfãcut un �artificiu de calcul� ºi sistemul a fostrezolvat imediat (realitatea constase din faptul cãuna din ecuaþii era de gradul doi ºi care, printr-unasemenea artificiu se reducea la gradul unul; darasemenea artificii ca ºi ecuaþiile de gradul doi, nuse fãceau în clasa a IV-a). Ceea ce a fost maiinteresant a fost faptul cã, emoþionat în vis degãsirea soluþiei ºi trezindu-mã am notat imediatpe un caiet ce-l aveam la fereastrã lângã mine,soluþia gãsitã în vis. A doua zi am verificat totul;soluþia era perfectã.

Desigur, s-ar putea da multe exemple de felulacesta sau înrudite. Ele ne pot uimi, dar înlegãturã cu explicarea visurilor ele pun oproblemã peste care nu se poate trece: existã ofilierã pe care nu o cunoaºtem, prin care cadrullogic este refãcut, ºi mai ales este fãcut sãfuncþioneze, cu rezultate pe care nu le putemobþine în stare conºtientã. Memoria a reþinutproblema în fondul ei inconºtient; ea a revenit însubconºtient din cauza unui element deintensitate care � în cazul lui Poincaré � s-adeclanºat la o distanþã considerabilã de timpulcând s-a format; ºi în sfârºit, soluþia logicã aproblemei faþã de care psihanaliza esteneputincioasã.

Ceea ce mi se pare deficient în psihanalizaviselor este cã nu iau în considerare decât visebanale, ale unor persoane ºi mai banale, ºiconchide cã acestea sunt visurile ºi interpretãrilelor. Nu! exact trebuie sã spunem: acestea sunt oclasã de visuri ºi interpretarea lor propusã depsihanaliºti. Mai mult este exagerat. Mai întâi nicio explicaþie a visurilor nu poate fi valabilã dacã eanu poate explica � prin însãºi mecanismul acesteiexplicaþii � întâmplãrile din domeniulmatematicilor pomenite mai sus. Orice cercetareºtiinþificã � ºi sincerã � trebuie sã ia înconsiderare toate genurile de visuri ºi sã leexplice, pe toate printr-un acelaºi mecanism sauprin mecanisme diferite. Dar o explicaþie�ºtiinþificã� care nu poate explica decât un soi devisuri, iar faþã de celelalte este neputincioasã, nuare nici o ºansã obiectivã de a cãpãta o autoritateserioasã.

În aceastã privinþã cei antici mi s-au pãrut maiatenþi la fenomenul visului. În SomniumScipionis, Macrobius distinge 5 clase de visuri(desigur, el a preluat-o de la alþii):

Somnium = visul, în general;Visio = viziunea unor persoane sau lucruri pe

care, apoi, le vom vedea în stare de veghe;Oraculum = apariþia unui personagiu, care

aratã celui ce viseazã sã facã sau sã nu facã oanumitã acþiune sau îi prezice ceva ce i se vaîntâmpla;

Insomnium = somn plin de grijile stãrii deveghe, în care persoana respectivã, parcã nu ardormi, ci ar continua într-un fel sau altul sã fiepreocupatã de întâmplãrile dinainte de somn;

Visum = vederea unor persoane sau lucruriînainte de a adormi complet, sau înainte de a nedeºtepta cu totul, care apar nedesluºite, cuaspecte, în general, deformate.

Am impresia cã toate teoriile despre vise,trebuie sã înceapã mai întâi, printr-o precisãclasificare a acestor fenomene psihice a cãrorcheie � orice s-ar spune � pânã acum nu s-a gãsit.Sau s-a gãsit explicaþia unor categorii de viseabsolut neinteresante. Ceea ce nu spune nimic.Însãºi înrudirea lor naturalã, indicatã de o bunãclasificare, ar putea arãta natura planului psihic încare aceste fenomene se petrec, ºi aceasta arconstitui chiar o primã explicaþie a viselor.

!

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XIII)

Safiye Baºar (Turcia) Hope, 2011

66




Monica GrosuLiteratura Apusenilor, o incursiuneCluj-Napoca, Ed. Eikon, 2013

Receptarea criticã a operei create reflectã,dupã pãrerea mea, mitul lui Narcis.Scriitorul orgolios îl reprezintã pe Narcis,

iar textul critic, fântâna care îi oglindeºte chipul.Criticul se identificã atunci cu nimfa Eco, avândputerea sã transfigureze/modifice chipulautorului. Un critic rãuvoitor/foarte subiectiv vaface ca în fântâna pe care o reprezintã recenziasa, în locul chipului autorului sã se reflectepropriul sãu chip. Dacã vrea sã-l desfiinþeze pescriitor, în fântânã se vor reflecta cioburile dinchipul acestuia. Un critic altruist, bine intenþionatºi aplicat corect asupra cãrþii analizate (cât maipuþin subiectiv) va face ca recenzia sa sã reflecteadecvat chipul autorului. Desigur ºi acum, uºordeformat de viziunea criticului.

Criticul ºi cercetãtorul literar Monica Grosu,absolventã a Facultãþii de Litere, Filosofie ºiIstorie a Universitãþii de Vest din Timiºoara, faceparte din aceastã categorie privilegiatã. Dupã volu-mul de recenzii intitulat Lecturi în oglindã (Cluj-Napoca, Ed. Grinta, 2010), bine primit de criticã,iatã cã, în anul 2013, autoarea revine în oglindaexegezelor critice nedeformate, menþionate maisus, analizând scriitori care abordeazã spaþiul,tradiþiile ºi specificul locuitorilor Apusenilor.Tematica fiind extrem de vastã, autoarea îºi inti-tuleazã demersul o incursiune, reuºind sã sinte-tizeze câteva trãsãturi matriciale ale viziunii scri-itorilor acestei zone: vicisitudinile istoriei,dragostea pentru peisajul Apusenilor, omagiereaeroilor emblematici (Avram Iancu, Horea, Cloºcaºi Criºan), realismul condiþiilor sociale precare (înspecial a minerilor cãutãtori de aur), dar ºi fantas-tic al unor credinþe legate de vâlvele minelor ºimunþilor.

Cartea cuprinde trei capitole: I. Apusenii încadrele imaginarului social, II. Profiluri literare îngestiunea timpului ºi III. Sintonii analitice.

În primul capitol, Monica Grosu reliefeazãaspectele sociale specifice regiunii, decantate îndecursul timpului, care au pãtruns în literaturadedicatã Apusenilor: �Pe acest fundal istoric, senasc reperele unei lumi aparte, cu bunele ºi releleei, cu miturile ºi superstiþiile specifice locului, cunostalgiile ºi tentaþiile muntelui, cu insolitul unorîntâmplãri ºi miraculoase tablouri de naturã, ºi,mai presus de acestea, cu oamenii ei, trãitoripasionaþi ai istoriei, vieþii ºi morþii�.

Capitolul al doilea cuprinde medalioanele scri-itorilor importanþi care au abordat tangenþialLiteratura Apusenilor: Liviu Rebreanu (în romanulCrãiºorul); Eugen Uricaru (romanul istoric 1784.Vreme în schimbare); Alexandru Ciura (volumelede schiþe Visuri trecute, Amintiri. Schiþe ºi nuveleetc.); Pavel Dan (nuvelele din Urcan bãtrânul);Ovidiu Bârlea (romanul ªteampuri pe apã); ValerGligan (povestirile ºi nuvelele din Pe cãrãrilecopilãriei ºi Chemarea muntelui, Tainele Arieºuluietc.); Vlaicu Bârna (volumele de versuri: Cabanealbe, Brume, Turnuri, Minerii din satul lui Criºanetc.); Maria Botiº-Ciobanu (volumele de publicis-ticã ºi versuri Þara Moþilor. Legende ºi credinþe,Poezii etc.); Mihai Beniuc (volumele de versuriCântece de pierzanie, Mãrul de lângã drum etc.);

Alexandru Brad (volumele de versuri Liniºteazãpezilor, Dor de-acasã etc.); Ioan Alexandru(volumul de versuri Imnele Transilvaniei); VasileCopilu-Cheatrã (romanul Neamul nevoii, versuriledin plachetele Cartea moþului, Cântecul moþiloretc.); Carolina Ilica (versurile din volumele incluseîn proiectul în derulare Cãrþile de la Vidra);Nicolae Nicoarã-Hori (volumele de versuriDesculþ prin Transilvania, Acasã etc.); Petre Bucºa(volumele de versuri Cetini mohorâte, Ceremonii,Melancolii policrome etc.); George Bocºa (volu-mele de versuri Animus anima, Înapoia foculuietc.) ºi Maria D´Alba (volumele de versuri Lamarginea tãcerii, Flori de gheaþã, Cenuºa viseloretc.).

Comentariile critice mai ample se regãsesc încapitolul III, Sintonii analitice, în care suntprezentaþi scriitori dedicaþi Apusenilor, cu datebiobibliografice ºi cu recenzarea unora dintrecãrþile lor. Vom menþiona sintetic câteva dintrecaracteristicile specifice acestor scriitori, aºa cumle-a detectat Monica Grosu. Autoarea mai com-pleteazã cu citate din criticii de renume care auanalizat operele acestor scriitori: Mircea Zaciu,Mircea Popa, Ovidiu Papadima ºi, în special,Dumitru Micu.

Ca preot, Ion Agârbiceanu devine atent lafizionomia socialã ºi conceptele etico-creºtine.Începuturile sale literare stau sub semnul semãnã-torismului ºi poporanismului, apoi, la maturitatecreatoare, realismul devine precumpãnitor (romanul Arhanghelii, 1914, volumul de povestiriChipuri ºi icoane. Din povestirile lui Moº Anghel,1928). Personajele romanului, subjugate de patimi,au o descendenþã balzacianã. Stilul penduleazãîntre realism aspru ºi mitologicul popular (cusuperstiþiile inerente). Ca ºi Slavici, Agârbiceanueste un fin observator al eternului feminin ºi uncântãreþ fãrã pereche al peisajului Apusenilor.

În reportajele ºi poeziile sale, Geo Bogza preiadin avangardismul începuturilor: starea de frondã,ºocul, surpriza, spectaculosul impresionant.Nuanþele cotidianului, prelucrate de fantezia

autorului, devin expresioniste ºi fastuoase (repor-tajele din Þara de piatrã, de foc, de pãmânt,1939, volumele de versuri: Orion, 1976; Paznic defar, 1974 etc.).

Viaþa poetului Aron Cotruº stã sub semnulperegrinãrilor, întâi prin Europa, ca diplomat, apoiautoexilat în America, de unde nostalgia perpetuãdupã plaiurile natale. Stilul specific se caracteri-zeazã prin: tensiune metafizicã, revoltã mesianicã,dezlãnþuire pãtimaºã ºi nostalgia instauratã odatãcu trecerea timpului (Sãrbãtoarea morþii, 1915;Minerii, 1931; Horia, 1939, etc.).

Poetul boem Alexandru Andriþoiu sedovedeºte neotradiþionalist, captivat sub aspectformal de perfecþiunea parnasianã, dar plin depatimã (În Þara Moþilor se face ziuã, 1953;Cartea de lângã inimã, 1959 � tributare, pealocuri, proletcultismului). Volumul final instituieo stare elegiacã impresionantã (Poezii, 1987).

Ion Horea este un poet clasicizant, pillatian,descoperitor de rime rare, orientat mereu spreamintire (Poezii, 1956; Un cântec de dragostepentru Transilvania, 1983; Dealuri de lut, 1990etc.).

Poet tradiþionalist ºi neoclassic, Ion Brad a fostcontestat dupã 1989 din cauza volumelor saletributare ideologic proletcultismului. Scriitor

Lucian Gruia

Despre literatura Apusenilorcãrþi în actualitate

Rafa Perez (Spania) Ubre, 2012

77



TRIBUNA � NR. 268� 1-15 noiembrie 2013 7

foarte prolific, în volumele recente adoptã un tonelegiac, frãmântat de dorurile dupã sat, pãrinþi.Ion Brad se dovedeºte perpetuu marcat de efe-meritatea condiþiei umane (Cântecele pãmântuluinatal, 1955; Zãpezile de acasã, 1972; Ora între-bãrilor, 1979; Poezii inedite, 2009 etc.).Publicistica, Printre alte mii de scrisori, aduceinformaþii interesante despre scriitori aproapeuitaþi ºi despre începuturile teatrului bucureºtean.

Prozator ºi sociolog, Cornel Nistea este uncritic anticomunist virulent (romanul Ritualulbestiei, 2008), urmãrind condiþia intelectualilorîncarceraþi ºi umiliþi în fostul regim. Decepþiileintelectualilor continuã ºi în democraþia simulatãde astãzi (Întâlnirile mele cu Orlando, 2012).

Scriitor plurivalent, poet, prozator, dramaturgºi sociolog totodatã, Mihai Pascaru se aºeazãstilistic sub semnul concentrãrii limbajului ºi alumorului, sub toate aspectele sale. Ludicul liric îlatrage îndeobºte, poemele cu final neaºtepat dinvolumele Grãmada ordonatã (2009) ºi Sentinþe(2011) fiind construite aproape matematic.Volumele de prozã se petrec în zona natalã dedealuri moldave (Piramida. Copilãria lui AndreiDumitru, 2010) ºi în Apuseni (Cuþitul de vânã-toare, 2011). Despre acest volum, autoarea remar-cã îndreptãþit cã umorul negru cu care descrieîntâmplãrile groteºti ºi personajele imorale alungãmitologicul.

Gheorghe Jurcã scrie poezii ºi prozã scurtã încare se strãvede �un topos sacralizat de istorie ºisuferinþã� (prozele din Amurg în pãdurea decarpeni, 1987; poeziile din Pãmântul de acasã,2000; Catedrala de iarbã, 2001 ºi numeroaseromane). Cele 12 povestiri insolite din Noapteala castel (2009) stau sub semnul erotismului fan-tastic, ca ºi Omul cu un glonte în cap (2010), încare realismul magic duce cu gândul la prozatoriisud-americani.

Lirismul introvertit al poetului GheorgheDãncilã se regãseºte în peste 20 de volume sem-nate de acest prolific autor (Muntele cu zei,1995; Noaptea cu vâlve, 2007), Cãutãtorii decomori, 2009 etc.). Poezia sa clasicizantãurmãreºte douã teme predilecte: dragostea ºisacralitatea.

Dumitru Mãlin se dovedeºte un neoromanticcu �tânguiri simboliste�, aplecat spre reveriile pro-duse de fascinaþia Apusenilor ºi amintiri (Zodiamãrturisirilor, 1982; Ochii din copilãrie, 2001;Muntele dintre iubiri, 2002 etc.).

Fire aprigã, exaltatã, Ion Mãrgineanu ºocheazãcu dragostea sa absolutã pentru: Dumnezeu, þarãºi cuvânt. Original ºi vizionar, el se afirmã atât capoet (Icoane din Zarand, 1968, Cerneala în doliu,2001 etc.) ºi prozator (Geamul spart al inimii,2011), dar ºi folclorist ºi autor de dicþionare dedi-cate scriitorilor Apusenilor.

Poet sensibil ºi însingurat, Teofil Rãchiþeanu s-a stabilit în comuna natalã dedicându-se scrisu-lui. Stilul sãu arhaizant ºi elegiac se desfãºoarãîntre rugã ºi revoltã, în �nimbul sacralitãþii�(Elegii sub stele, 1969; Patimile dupã Iancu, 2008etc.).

În concluzie, Monica Grosu se dovedeºte ocercetãtoare atentã ºi împãtimitã a literaturii noas-tre, cu precãdere a celei ardeleneºti, cãreia îiaparþine prin naºtere. Privind cãrþile scriitorilorsub varii aspecte, autoarea reuºeºte sã conturezepregnant personalitatea ºi stilul autorilor abordaþi.Puþini critici literari de astãzi se apleacã atât deresponsabil ºi cu empatie asupra textelor. Înoglinda studiilor ºi recenziilor Monicãi Grosu,chipul scriitorilor se reflectã nedeformat.

!

Cine cunoaºte evoluþia tematicã a scrisuluiprof. Andrei Marga din ultimii câþiva aniîncoace, poate constata cu uºurinþã

creºterea constantã a interesului manifestat delucrãrile sale pentru ceea ce numim problematicazilei de azi, a contemporaneitãþii. Dovadã ºirecenta sa carte � Schimbarea lumii. Globalizare,culturã, geopoliticã � apãrutã nu demult laprestigioasa Editurã a Academiei Române.

În 1972, cunoscutul profesor al UniversitãþiiKarl Eberhard din Tübingen, Walter Schulz �cunoscut mai ales prin teza sa cã explicaþiaidealistã a lumii care porneºte din filosofia luiKant îºi aflã împlinirea sa supremã nu în Hegel,ci în gândirea ultimului Schelling ca treceredincolo de idealism (�Die Vollendung desdeutschen Idealismus in der SpätphilosophieSchellings�, 1975) � scotea o carte purtândprovocatorul titlu Philosophie in der verändertenWelt (Filosofia într-o lume schimbatã). Ideeacãlãuzitoare a cãrþii este cã într-o lume care estecea a �schimbãrii� filosofia însãºi, dacã vrea sãse conformeze lumii în care a apãrut, nu sepoate afla decât într-o permanentã schimbare,încercând sã pãtrundã tot mai adânc sensurileacestei lumi. Aceasta este ºi presupoziþia dincare pornesc demersurile noii cãrþi a prof.Andrei Marga.

Când vine prea târziu, dupã ce schimbãrilelumii s-au consumat odatã cu lãsarea serii, cândbufniþa Minervei ºi-a luat zborul (Hegel),filosofiei nu-i mai rãmâne în sarcinã decât o�analizã filosoficã a timpului� (diephilosophische Zeitanalyse), credea WalterSchulz. Cartea prof. Andrei Marga îºi propunemai mult. Ea nu se mulþumeºte doar sãinventarieze provocãrile pe care �schimbarealumii� le trimite unei filosofii care face dinînþelegerea lumii în care a apãrut o sarcinãesenþialã. Prof. Marga îºi asumã deschis aceastãsarcinã chiar dacã, astãzi, ea a devenit deosebitde dificilã din cauza mobilitãþii extreme a celordoi termeni implicaþi în discuþie, o lume înschimbare ºi o filosofie în schimbare. În�Introducerea� la volumul pe care îl discutãm,autorul prezintã un vast program teoretic,filosofic, de a înþelege �schimbarea lumii�, celmai temeinic din gândirea româneascã, realizatîn câteva din piesele sale esenþiale în cãrþi dejapublicate, al cãrui profil se contureazã tot maipregnant.

Semnul dominant sub care se aºeazã lumeacontemporanã este o schimbare ce rãstoarnãtoate inerþiile, stabilitãþile pe care ea pãreadefinitiv aºezatã. �Schimbarea din zilele noastrenu are acelaºi sens cu fiecare dintre schimbãrilecomparabile � scrie prof. Andrei Margareferindu-se la marile schimbãri care au fãcutistoria secolului al XX-lea � dar este la fel deprofundã. În orice caz, a capta schimbarea dinlumea de astãzi este indispensabil pentru ceicare vor sã acþioneze cu succes în politici interneºi în politicã externã: decidenþii administrativi dela diferite nivele, practicienii politicii externe,reprezentanþii firmelor cu acþiunetransfrontalierã, persoane implicate în relaþiileinternaþionale, cetãþenii interesaþi�. Regimulpermanentei schimbãri la care este supusã lumeade azi are drept una din consecinþele sale celemai profunde, dar ºi mai grave, faptul cã aruncã

în aer cordonul de siguranþã valoric prin careomenirea cautã sã se asigure în faþainstabilitãþilor ºi nesiguranþei schimbãrii. Statutulvalorilor universale, cele care au dat pânã acumconþinut ºi sens lumii sunt afectate, în primulrând, periclitându-ºi stabilitatea. Din stabile,cum au fost, ele devin tot mai mult mobile.Practic asistãm la falimentul acestor valori, aratãanchetele volumului prof. Andrei Marga. Înextrema instabilitate a lumii contemporane alecãrei ritmuri de schimbare devin tot mai intense,insulele de stabilitate sunt tot mai rare ºi maimici. O contradicþie ruinãtoare se iveºte laorizontul existenþei omeneºti aruncând-o înîngrijorare ºi angoasã. Conþinutul determinant alunei lumi în schimbare, instabile, este greu deaºezat sub semnul unei valori stabile. Profilulmoral al lumii este dat de o permanentãincertitudine, tipul de valoare caracteristic lumiide azi, în schimbare, se lasã greu de definit.Situaþia agraveazã, prin împrejurarea cã uneilumi instabile, în schimbare, i se pot aplicacategorii valorice contradictorii. O nesiguranþãvaloricã generalizatã ia locul siguranþei de pânãacum. Condiþia valorilor fundamentale devenindambiguã, omul ca fiinþã fundamental valoricãeste amputat. Sfera de aplicativitate a valorilorse îngusteazã. Fenomenul a fost constatat demari gânditori contemporani: Max Schelerdeclarã cã lumea în care trãim suferã de�cecitate valoricã�, iar Nicolai Hartmannvorbeºte de o îngustare a dimensiunilorconºtiinþei valorilor. Prof. Andrei Margaidentificã ºi el procesul semnalat considerându-lun adevãrat �vacuum valoric�.

Urmând îndemnul nietzschean al filosofuluica �medic al civilizaþiei�, reþinut de preocupareade a stabili ºi pune diagnostice epocii saleistorice, prof. Andrei Marga formuleazã de laînceputul cãrþii sale patru teze (fenomenulglobalizãrii, geopolitica, cultura, crizaromâneascã) care se constituie într-un diagnosticclar: lumea contemporanã se aflã în cea maigravã crizã din câte a cunoscut istoria. O crizãmai complexã ºi mai profundã decât celeanterioare. Tema crizei nu este nouã înabordarea prof. Andrei Marga. Ea a fost tratatamai înainte ºi în Crizã ºi dupã crizã (2010) ºiCrizele modernitãþii târzii (2012). Se pot degajadin toate aceste contribuþii poziþiile uneiadevãrate �filosofii a crizei� în gândirea prof.Andrei Marga, remarcabilã prin noutatea ºiprofunzimea analizelor, claritatea ºi conciziagândirii, dar ºi eleganþa formulãrilor,responsabilitate, luciditate eticã. Intenþiilevolumului trec însã dincolo de simpla constatarea prezenþei crizei în viaþa societãþiicontemporane. În spiritul unei cercetãri realizatãîntr-un perfect acord cu toate rigorileobiectivitãþii, autorul nu se opreºte la suprafaþalucrurilor, la constatarea prezenþei crizei, cicautã sã identifice cauze, sã determine naturaadevãratã a fenomenelor ºi, mai ales, ceea ceconstituie primul articol al crezului sãu ºtiinþific,sã dezvolte conceptualizãri proprii pe bazaexperienþei istorice oferite de timpul nostru. Ceicare vor citit valoroasa carte a prof. AndreiMarga se vor putea convinge direct de toate celespuse în aceste rânduri.

!

Vasile Muscã

Schimbarea lumii ºi schimbãrile filosofiei

88




eseu

Dacã declinul unui curent artistic estecircumscris unui ordin istoric firesc,opþiunea existenþialã corespunzãtoare

acestuia, fiind indisociabilã de un anumit climatpsihologic, rãmâne adesea inalterabilã, în ciudaposibilelor convertiri, pentru Fernando Pessoa, vervaanti-romanticã ºi spiritul romantic coexistã fãrã sãderive dintr-o propensiune pentru evaziuneacabotinã, ci alcãtuiesc un romantism sui generis,adept al subversiunii ludice. Tocmai datoritã acesteipredispoziþii pentru dinamica paradoxului, Pessoa îºimãrturiseºte preferinþa pentru clasici, ca efect alpropriei apartenenþe la romantism (�Cu cât simtmai mult, în suflet, cã aparþin romanticilor, cu atâtmai mult îmi gãsesc liniºtea doar în lecturaclasicilor.�1).

În cadrul unuia dintre eseurile sale polemice,Pessoa sesizeazã cã prin cultul subiectivitãþii, seprocedeazã la dizolvarea ideaticului în afect, ceea cesubmineazã limita dintre sensibilitatea brutã (darsterilã) ºi sublimarea propriu-zisã a acesteia prinactul creator, astfel încât �primejdia romantismuluivine nu din faptul cã ar favoriza individualismul, cicã favorizeazã falsul individualism (�) E forma cetolereazã situaþia în care primul isteric sosit sau celmai banal neurastenic îºi arogã postura de a secrede poet de îndatã ce e conºtient de propria-iparticularitate, deºi ea nu-i dã alt drept decât sã seconsidere istericul sau neurastenicul care este.�2

Radiografia decadenþei artistice pe care oschiþeazã Pessoa ºi-a pãstrat validitatea, prinactualitatea diferenþei dintre criteriul creaþieiautentice, înþeleasã ca act de construcþie, respectivnoul criteriu al artei, sentimentele, atribut comuntuturor fiinþelor umane.3

Ceea ce reproºa Gellu Naum romanticilor eratocmai negarea unei lumi ºi crearea alteia proprii,fapt care face ca sciziunea dintre cele douã univer-suri sã fie pe cât de tacitã, pe atât de fermã, cu câtrelaþia dialogicã este interzisã: �Lumile sunt completseparate. Nu vom vedea din aceastã cauzã realitateanici a uneia, nici a alteia ºi între aceste douã lumi,separate prin ignoranþa ºi prin opoziþia eterne, lumi-noasa catastrofã a ciocnirii nu se va întâmpla dincauza falsificãrii rând pe rând a celor douãaspecte.�4

Romantismul fluid al lui Pessoa este astfelconstruit încât rãmâne racordat la principiulrealitãþii fãrã a-ºi trãda principiul plãcerii caredicteazã activitatea fantasmaticã responsabilã pentruresemantizarea romanticã a lumii, potrivit cãreiacele mai banale date ale cotidianului dobândescvalenþe magice. Compunând ipoteze pe seama uneioarecare broderii de la gulerul rochiei uneinecunoscute din tramvai, Pessoa depãºeºtesterilitatea unui delir de observaþie, racordându-seunei operaþii similare celei de identificare a sacruluiîn profan.

Cu toate cã hybrisul romantic este cu atât maiblamabil cu cât ar constitui însãºi �adevãratul inte-rior al naturii umane�5, aºadar sursa unor potenþialeaccese de grandoare particulare, Pessoa însuºi nu ºile refuzã pe acestea din urmã, însã impune otipologie ierarhicã în cadrul profesiei de visãtor. Deaceea, vocaþia celui mai nobil visãtor echivaleazã cuactul de a visa imposibilul6, respectiv de a ducedorul tuturor lucrurilor ce n-au existat vreodatã7,

ajungând pânã la dorul de un alt tine însuþi. Ca maestru al artei de a broda peisaje din

senzaþii, Pessoa se dovedeºte adeptul acelei viziuniasupra cãlãtoriei autentice, interioare, care se lipseºtede mobilitate: �Dacã îmi imaginez, vãd. Dacã aºcãlãtori, ce-aº putea afecta mai mult? Numai oextremã slãbiciune a imaginaþiei poate justificafaptul cã e nevoie sã te deplasezi ca sã simþi.�8

În mod similar, Proust pleda pentru o anumitãpatrie necunoscutã pe care artistul o cautã prinoperã, consubstanþialã cu imperativul de amultiplica instanþele fictive ale alteritãþii:

�Aripile, sau un alt aparat respirator care ne-arîngãdui sã strãbatem nemãrginitul, nu ne-ar sluji lanimic, cãci dacã ne-am duce pe Marte sau în Venuspãstrând aceleaºi simþuri ele ar împrumuta aceeaºiînfãþiºare, tuturor celor vãzute ca ºi lucrurilor de pePãmânt. Singura cãlãtorie autenticã, singura baie deTinereþe, n-ar fi sã ne îndreptãm spre peisaje noi, cisã avem alþi ochi, sã vedem universul cu ochiialtuia, a o sutã alþii, sã vedem cele o sutã deuniversuri pe care fiecare din ei le vede, care estefiecare din ei��9

Romantismul aºa-zis oficial acorda un rol decinste ironiei, constând în acea atitudine ludicãgenericã care sub aparenþa disimulãriigratuite,contestã tocmai o rigiditate spiritualã care sevrea a rãmâne tributarã aparenþei. Asumând ironiaca formã a paradoxului10 ºi fãrã a degenera într-unascetism megaloman, romantismul lui Pessoa îºiextrage exuberanþa dintr-o formã de stoicism bonom

care, prin refuzul de a livra suferinþei o centralitatecare ar vulgariza îndurarea ei, tinde sã exploatezeorice conþinut al trãirii în mod epicureic.

Renegând deopotrivã acþiunea ca formã acredinþei ºi moneda de schimb a vieþii formatã dinrealitate ºi pandantul sãu, iluzionarea (ca opusãvisului), Pessoa îºi construieºte o esteticã aindiferenþei generatã nu de insensibilitate, ci tocmaidintr-o cunoaºtere superioarã a sensibilitãþii umane.Un visãtor ironic respinge idealismul sistemului,

patosul militant, pofta de acþiune ºi renunþã (lailuzii) pentru a visa, respectiv a ºti cum sã exiºtiprin vocea scrisã ºi imaginea intelectualã.11

În acest sens, metoda Pessoa evitã atât abolireacotidianului, cât ºi adulaþia acestuia, astfel încât,prin abstractizare, realul devine un obiect mijlocit destudiu, un element din peisajul reprezentat de�obiectul ultim� care este sinele pessoan. �Spectatorironic al meu însumi, eu n-am renunþat, totuºi,niciodatã, descurajat, la spectacolul vieþii.�12

Statutul de spectator nu implicã o pasivitatevanitoasã, ci o mobilizare a imaginaþiei care face cavisul sã înlocuiascã atenþia, permiþând mai multorcompuºi onirici sã se întrepãtrundã fãrã a seconfunda.

Dacã ecuaþia imaginaþiei presupune o artã ainversãrii de roluri între gândire ºi sensibilitate, nuîntâmplãtor Pessoa restituie iubirii romantice unprivilegiu pe care mulþi romantici nu au izbutit sã-ltematizeze sau chiar sã-l practice cu atâta candoarelucidã.

Dupã cum un peisaj ireal este cu atât maiispititor, cu cât este mai îndepãrtat, instanþa demnãde a fi doritã este aceea exclusiv expusã fantasmãrii(�Femeia - sursã idealã de reverii. Nu trebuie s-oatingi.�13).

Mai mult, îndrãgostitul romantic este dator,chiar dacã idealul confruntat cu realitatea are dreptefect decepþia, sã fie într-atât de iscusit încât, în locsã se refugieze în defetismul posibilitãþii uneicorespondenþe între realitatea persoanei ºi atributelesale ideale, sã-ºi adecveze neobosit propriile straiefantasmatice la constituþia celui ales: ��iubirearomanticã e o cale care duce spre decepþie, cuexcepþia cazurilor când decepþia, acceptatã de la bunînceput, hotãrãºte sã modifice de la bun începutidealul ºi sã þeasã la fel de constant, în atelierelesufletului, noi costume care îi permit sã înnoiascãtot timpul înfãþiºarea persoanei pe care ea oîmbracã.�14

Chiar dacã existã numeroase pagini în carePessoa se adreseazã unei fãpturi feminine adorate ºinicicând posedate, destinatarul prin excelenþã aliubirii sale romantice pare a fi tocmai propriaImaginaþie, care face posibilã simularea iubirii pânãla autoconvingere.

Un alt mod prin care Pessoa rãmâne romanticdetaºându-se de romantismul tradiþional priveºtedepãºirea iluziei specifice romantismului privitoarela echivalenþa dintre necesar ºi dezirabil, substituitãcu generarea unei ficþiuni de sine ca interval dintre

Ana Ionesei

Fernando Pessoa, un romanticincurabil

99



9TRIBUNA � NR. 268 � 1-15 noiembrie 2013

douã nihilitãþi: �sunt puntea de trecere între ceeace nu am ºi ceea ce nu doresc.�15

În confruntarea cu acea risipire de sine careeste acþiunea, respectiv a episodului imaginaþieinumit realitate, Pessoa se refugiazã în eroismulprivat al visului, atitudine pe care André Gide ar fisubsumat-o acelei metode de a consuma fantasma-tic obiectul dorinþei, fãrã diminuarea apetituluipentru acesta (�Important este sã gãseºti o metodã[sau absenþa unei metode] de viaþã care sã pãstrezedeopotrivã savoarea obiectului ºi propria-þilãcomie.�16)

Multe dintre toate aceste procedee ºiparticularitãþi romantice pe care le frecventeazãPessoa pot fi suprapuse liniei ideatice a unuiromantic �canonizat� precum Novalis, promotorulunei poetici romantice înþeleasã ca �arta de aînstrãina în mod plãcut�17: la ambii apare cultuldepãrtãrii drept apanaj al contemplaþiei, precum ºiapetenþa pentru conþinuturile revelatorii alecotidianului.

Dispensându-se de excesele tipic romantice(vizionarismul retoric, spiritul desuet programatic,sentimentalismul transformat în opusul sãu),romantismul lui Pessoa, ca variantã a ficþiunii deSine, îºi extrage autonomia esteticã mizândingenuu pe o singurã carte, Imaginaþia.

NNoottee::

1 Fernando Pessoa, în Cartea neliniºtirii, Ed. Humanitas, Bucureºti, 2009, p. 84.

2 Fernando Pessoa, �Primejdiaromantismului�- Despre esteticã, în Ultimatumºi alte manifeste, Ed. Humanitas, Bucureºti, 2013, p. 74.

3 Fernando Pessoa, op. cit., 249 (II), p. 280.

4 Gellu Naum, �Medium (1945)�, în Prozã �Opere II, Editura Polirom, Iaºi, 2012, p. 87.

5 Fernando Pessoa, op.cit., 54., p. 82.

6 A se vedea fragmentul 143, ed. cit.7 Ibid., 92.

8 Ibidem, 451, p. 471.

9 Marcel Proust, �Captiva� - vol . 2, Încãutarea timpului pierdut X, Ed. Minerva,Bucureºti, 1971,p. 112.

10Apud Ricarda Huch, �Ironia romanticã�,în Romantismul german, Ed. Humanitas,Bucureºti, 2012, passim.

11 Fernando Pessoa, op. cit, 117, p. 151.

12 Idem, 193, p. 225

13 Fernando Pessoa, op. cit., 426, p. 447.

14 Ibidem, 111, p. 146.

15 Idem, 232, p. 265.

16 André Gide, �Jurnal 1924 � 10noiembrie�, în Jurnal, vol. II 1914-1925,Editura Cartier, Bucureºti, 2008, p. 597.

17 Novalis, �Documente berlineze (II)-856-Fragmente ºi studii din perioada1799-1800, înÎntre veghe ºi vis, Ed. Humanitas, Bucureºti,2008, p. 399.

!

Scriu despre �Jurnalul� de front al acestui�erou� al rãzboiului de reîntregire din douãmotive: primul � s-au împlinit acum 100 de

ani de la al Doilea Rãzboi Balcanic (1913), cândAlexandru Averescu, în calitate de ºef al MareluiStat Major, a elaborat planul de luptã al armateiromâne; al doilea motiv � generalul este autorulunei cãrþi deopotrivã documentarã, cu caracteristoric, ºi cu valenþe literare, prin reflecþiile ºiportretele creionate unor personalitãþicontemporane lui.

Cartea a fost tipãritã în trei ediþii (1935-1937),cu 62 de ilustraþii în text ºi cu douã grupaje deanexe (rapoarte militare, ordine de serviciu,scrisori, memorii, telegrame ºi instrucþiuni), 410pagini.

În 1937, criticul interbelic, Vladimir Streinu, ascris o �cronicã� în publicaþia anonimã Gazeta(din 6 febr.), exprimându-ºi senzaþia �întunecatãºi dureroasã� pe care i-au lãsat-o conþinutuljurnalului, aprecierile nemiloase ale autoruluiasupra �generalilor-camarazi�, preocupaþipreponderent de cariera lor prezentã ºi viitoare,mai puþin de soldaþii români, care putrezeau în�ºanþuri mocirloase� ori în �sârmele ghimpate�. Înconcluzie, criticul se întreabã dacã a fost bunãsau rea tipãrirea jurnalului, refuzând sã-ºi exprimecrezul prin afirmaþia: �Noi nu putem rãspunde�.[1]

Se ºtie, �jurnalul� cuprinde, de obicei,însemnãri intime, zi de zi, deci la timpul prezent,fãrã rememorarea unor evenimente ori stãriafective încercate în trecut de cãtre persoanarespectivã. În cea mai mare parte, Notiþele zilniceale generalului se încadreazã acestor cerinþe, eleacoperã o perioadã de timp scurtã, de nici doi ani(21 august 1916 � 5 martie 1918). Dar zilele trãiteatunci au fost pline de evenimente, atât pe planintim, cât ºi pe cel responsabil în calitatea lui degeneral ºi comandant al Armatei a II-a.

Din �prefaþa�cãrþii (scrisã la 15 iulie 1935)aflãm câte ceva din frãmântãrile autorului privindpublicarea sau nu a Notiþelor zilnice, deci el sesimþea responsabil de cele consemnate, fiindconºtient cã astfel de scrieri sunt publicate dupãmoartea autorului. Însã, ceea ce l-a hotãrât sã-ºipublice �jurnalul� chiar în timpul vieþii (1859-1938) a fost grija deosebitã pentru pãstrareaaidoma a celor consemnate în anii respectivi. Înopinia sa, �cetitorul trebuie pus în situaþiunea încare s-a gãsit autorul de fapt, sub toateraporturile, în momentul când a înregistrat încarnetul sãu evenimentul trãit, sau pe care credenecesar sã-l menþioneze�. [2] Apoi, MareºalulAverescu crede cã autorului i se cere �osinceritate absolutã, dar ºi o neîntinatãonestitate�, aºadar sã redea �adevãrul nealterat�.Aici generalul atinge o chestiune pe cât de veche,pe atât de controversatã, aceea privind adevãrulistoric ºi cel artistic, care uneori nu suntîndeajuns delimitate. La vremea sa, T. Maiorescu,apoi Vladimir Streinu (în scrierea citatã) invocãacelaºi fapt controversat: felul cum s-a comportatîn realitate împãratul Tiberius Claudius (14-37e.n.) ºi cum a fost prezentat de istoricul Tacitus

în Anale. [3] În realitate, Tiberius ar fi fost, cumspun unii istorici, un administrator priceput,grijuliu pentru provinciile imperiului ºi pentrufinanþele statului, având chiar calitãþi de ostaº.Dimpotrivã, Tacitus îi subliniazã mereu, catrãsãturi fundamentale, urmãtoarele:�perversitatea, cruzimea ºi desfrâul�. De aceea, s-aafirmat, pe drept, cã Tacitus l-a judecat peTiberius �mai mult ca psiholog, moralist ºi literatdecât ca istoric�. [4] Din aceste constatãriinducem faptul cã, de multe ori, posteritateareþine doar adevãrul artistic, fãrã sã fiepreocupatã de adevãrul istoric, cel literar fiindmai captivant. Spre deosebire de istoric, subjugatsã exprime adevãrul cu privire la o personalitatesau la o colectivitate umanã existentã cândva,scriitorul are libertatea sã-ºi creeze el însuºipersonaje care nu sunt decât rodul ficþiunii. Înacest sens, Vargas Llosa a susþinut cã literatura nueste decât o succesiune de �minciuni� frumosimaginate, dar care conþin acel procent deverosimilitate atât de drag cititorului.

Întorcându-ne la Notiþele Mareºalului,remarcãm în primul rând spiritul de observaþierapid ºi comprehensiv, o putere rarã de selecþie în�citirea� pe viu a realitãþilor de pe diferitefronturi, supuse unor judecãþi necruþãtoare. Depildã, dezastrul ruºinos de la Turtucaia s-a datoraturmãtoarelor cauze: unitãþi militare improvizate,încadrare slabã, ofiþeri de rezervã nepricepuþi,amestec excesiv, de jos în sus, în comandamentulsuperior. Concluzia: �începem rãzboiul cu opaginã urâtã, care va rãmânea pe veci în istoriarãzboaielor�. (p. 22, prima ediþie). Este un adevãrde necontestat.

Pe de-o parte, i se cere de cãtre ºefii Marelui

Vistian Goia

Adevãr istoric versus adevãrartistic?!Jurnalul Mareºalului Alexandru AverescuNotiþe zilnice din rãzboi (1916-1918)

"

Mareºalul Alexandru Averescu

1100




Cartier General reorganizarea trupelor de pediferite fronturi, însã recomandãrile lor nu au, demulte ori, �simþul realitãþii�. Pe de altã parte, sebucurã sincer când întâlneºte un general de câmpprofesionist, precum E. Grigorescu: �perfectorientat asupra situaþiei tactice, liniºtit ºiîncrezãtor în propria lui situaþie�.

Dupã douã luni de rãzboi, Averescu are tãriaºi curajul sã reþinã: �numeroase înfrângeri, 25%din combatanþi pierduþi în luptã, o parte bunãdin teritoriul þãrii pierdut, aºadar nenorocirile s-auabãtut mai mult pe spinarea þãrii decât pe cea avinovaþilor�. (p.73) Însuºi Generalul îºi recunoaºtevinovãþia, dar mai puþinã în comparaþie cu aaltora.

Bãtãlia de la Mãrãºti, din vara anului 1917, a evidenþiat talentul de strateg ºi tactician alGeneralului Averescu, conducãtorul Armatei a II-a. Atunci s-a rupt frontul, inamicul fugind dinfaþa soldaþilor români. S-au eliberat 30 de sate ºis-au câºtigat 500 km. p. Datoritã victoriei înaceastã bãtãlie, generalul a cãpãtat aurã de erou alneamului ºi o popularitate în rândul românilor,pãstratã ºi dupã încheierea rãzboiului.

În Notiþele zilnice sunt consemnate faptediverse: consecinþele dureroase ale tifosuluiexantematic, apoi urmãrile revoluþiei din Rusia,care au constituit, pentru armata românã, �ocatastrofã�, soldaþii ruºi retrãgându-se treptat depe frontul românesc. La fel, sunt consemnatejafurile, dezordinea de pe diferite fronturi. Însã,cu mintea ºi judecata lucidã, Averescu apreciazãpozitiv dotarea ºi organizarea armatei germane,care a lãsat în urma retragerii ei, arme, alimentemedicamente º.a. Autorul reþine ºi ceva insolit dinconduita soldaþilor inamici: mãrturisirea uneiþãrãnci moldovene, care a dormit în camerã cu unsoldat german, fãrã sã se atingã de ea. Auzind,autorul jurnalului noteazã cu umor: �o fi fosttrecut de 60 de ani!�

Sigur, multe din însemnãri se referã la propriapersoanã. Este îngrijorat de nevoile soldaþilor.Pierde timp preþios, adeseori nu doarme noaptea,cu vizitele pe front ale celor din Casa Regalã:regele Ferdinand, prinþul Carol, regina Maria, caresunt însoþiþi de oamenii politici ai vremii: IonelBrãtianu, Take Ionescu, câþiva ofiþeri francezi º.a.Cu toþii vor sã �contribuie�, dar mai mult încurcãsuccesiunea normalã a luptelor.

Din conduita generalului Averescu desprindemtãria caracterului, curajul afirmãrii unor judecãþi

fãrã sã-ºi menajeze partenerii. Adeseori îºi afirmãdorinþa lui francã de a nu fi pus �sub nici un felde tutelã�. Având încredere deplinã în pregãtireasa militarã (cu studii în Italia) ºi în flerul lui decomandant mereu simpatizat de subalterni ºi, maiales, de simpli soldaþi, Mareºalul trezeºte invidiadeopotrivã a unor oameni politici de statura luiIonel Brãtianu, a unor ofiþeri francezi, sosiþi sã�salveze� armata românã ºi chiar a unorcolaboratori apropiaþi. I.G. Duca, emululliberalului, noteazã în Amintiri politice, de maitârziu, cã Al. Averescu �era preocupat exclusiv degloria lui personalã�. [5] Din aceeaºi sursã aflãmcã generalul Berthelot a cerut regelui, la unmoment dat, sã-i ia comanda Armatei a II-a luiAverescu, fiind cu toþii deranjaþi de popularitateaîn creºtere a acestuia. E adevãrat, când soldaþii îlrecunosc, îl întâmpinã cu entuziasm. Regele îiconferã ordinul �Mihai Viteazul�, dar ºi IonelBrãtianu, ºi generalul Prezan au primit distincþiiasemãnãtoare.

Cu Generalul Berthelot se �înþeapã� pe totparcursul rãzboiului pentru cã francezul �vorbeºteexclusiv� în interesul aliaþilor, fãrã a fi preocupatde soarta românilor. Exista, dupã confesiunea luiAverescu, un �conflit de idei� cu generalulfrancez, care-l considera pe român �francofob�, înrealitate, comandantul Armatei a-II-a nu era, dupã

propria mãrturisire, decât un �filoromân�. E deadmirat þinuta românului, sigur pe el ºi pepregãtirea sa militarã, fãrã sã se lase dominat deun general de altã etnie. Astãzi, politicienii noºtrise întrec în temenele în faþa strãinilor care neviziteazã þara cu diverse interese pecuniare.

Din Notiþele zilnice reiese convingereaautorului cã ºeful liberalilor, Ionel Brãtianu, îlsupraveghea tot timpul pe Al. Averescu, fiindîngrijorat ca nu cumva, statura acestuia, sãumbreascã �opera sa politicã�. De aceea liberalul�inventeazã� un general apropiat, Iliescu, cãruia,la momentul potrivit, sã-i încredinþeze soartaarmatei române ºi, drept consecinþã, Averescu sãnu aibã niciun rol important în rãzboiul în care s-a acoperit de glorie! Din fericire, nu s-a întâm-plat aºa, Mareºalul Averescu a rãmas cu populari-tatea cunoscutã ºi dupã încheierea rãzboiului.Încercarea lui de a deveni ºi om politic, în perioa-da interbelicã, a eºuat, spre deosebire de IonelBrãtianu, care atinge, pe drept, apogeul carierei luipolitice.

Neuitat rãmâne pentru posteritate portretul luiAverescu, creat de N. Iorga (deºi acesta i-a fost unstatornic adversar), dupã ce l-a vãzut, în 1913, laCartierul General din Corabia:

�Vagonul lui era o colecþie de hãrþi ºi obibliotecã. Acolo se deschidea întâi fereastradimineaþa ºi ultima luminã care se stingea era încãsuþa lui. Nevoile materiale ale vieþii pãreau sãnu existe pentru el, cum existau pentru alþii. (�)Nu impunea prin nimic aceastã siluetã palidã deom slab ºi rece, dar aveai siguranþa cã de aici, dela neîntrerupta cugetare din acest cap de ascetpleacã toatã miºcarea ce se desfãºoarã pestemunþi ºi vãi ºi cã ea îºi va atinge þinta�. [6]

NNoottee

1. Vladimir Streinu, Pagini de criticã literarã, vol. 5,Ed. Minerva, Bucureºti, 1977, pp. 159-161.

2. Mareºal Alexandru Averescu, Notiþe zilnice dinrãzboi (1916-1918), Ed. �Cultura Naþionalã�, 1935, p. 9.

3. Vezi pe larg Tacitus, Opere, III, Anale, Ed. ªtiinþi-ficã, Bucureºti, 1964 (traducere Andrei Marin, studiuintroductiv ºi note de N.I. Barbu), p. 10-13, 42-43, 60.

4. Ibidem, p. 37.5. Apud Gheorghe Buzatu, Istorie interzisã, Ed.

Curierul Doljean, Craiova, 1990, p. 19.6. Ibidem, p. 26.

!

"

Rãzvan Chiºu (România) The needle in the haystack, 2013

Alicja Bulawka-Fankidejska (Polonia) The Bucklers, 2010

1111




Poveste dde ppovesteªi brâul roºiatic spre zenit se-ndreaptã,galeº, ºerpuire linã, cuceritor alintspre palma cerului, umbrire sfântã.El pare a domni l-apus de trecere,înspre o mãiastrã zi,fireºte, cucerind un alt tãrâm,opus acestuia, al meu, ºi-al tãu, al nostru.Niciun egoism nu-l cearcã.O, nu! El cucereºte ºi se lasã cuceritoriunde mantia-i regalã i-o va cere.E foarte-ascultãtor al Marelui Stãpân.Nici nu cârteºte.Doar noi, minuscule-arãtãri,humanoide nestrãlucitoare(aºa ne vedeþi voi de pe pãmânt),noi însã avem în magma noastrã mica strãlucirepe care, tu, omule, nici n-ai,nici n-ai cum o vedea.O, nu! Tu nici nu ºtii ce minerale ne hrãnesc în sânul cel ceresc.Nu ai a ºti... ºi e mai bine.C-apoi, mai ºtii ce vrei a nãscoci?!Se-aude cã vrei a explora tãrâm celesc.Rãu faci! Mai bine ocupã-te de-al tãu.Þi-au rãmas atâtea necunoscute.Sunt semne de-ntrebare neelucidate.De ce sã te-avânþi în marea mãrilor de necuprins,când ai la tine, acasã, multe locuri ne-nþelese.Nu-þi abandona menirea.Acolo-i locul tãu. Acolo. Doar acolo.Nu te-avânta, precum un dandyCã, zãu, o vei pãþi precum eroul Eminului.ªi-ar fi pãcat. Nu-þi irosi inteligenþapeste hãul selenar.Tu ai atâtea hãuri prea terestre,protejeazã-le, sfinþeºte-le, cu truda minþii tale. Puterea-þi aparþine, n-aº ºti... voinþa!

Puterea uunei îîmbrãþiºãriAºa glãsuieºte un video clipºi-mi place, mã emoþioneazãgândul cã orice vis se poateîmplini prin taina-mbrãþiºãrii.O, da! E tainã de tainãsorind din zãrile lumii, spre departele cel necuprins,într-un gest al dulcelui din mine-n tinele tinelui,chip de tainã sorocit a înflori spre luminaîntrupãrii trupului-trup, îngemãnare clocotind în extaz,înrourare pigmentatã într-un azur sidefatcu arome-nstelate,în hohot clocotitorsmaraldic surâsmiresme arzândeînfrigurate priviritâmplã rozalindãtumult ventricularvals înspumând orizonturiînlãnþuire în cerc de foc � n-aº zice chiar erotic, ci într-o implantare inocentã, în gesturi prea fireºti, ºi totuºi expansive, deloc drãceºti. Aceasta-i puterea unei îmbrãþiºãri!Regalul, sublimul, beneficul gestde iubire de viaþã, de semeni, de un el sau de o ea. Flacãrã zorind spre stele,rotocol, suav, înfiorat,

revãrsare peste astre,cu/sub protecþie divinã,învãluiri ºi spasme crisolinde.Acela e momentul,momentul cel divin, când fãrã-a ºti,tu te desprinzi de omenesc.Eºti în extaz.Devii chiar steaua care danseazãºi care, prea firesc,nu se vrea abandonatãnu ºi nu.Ea devine scânteiatremurândã, scânteindã, triumfândã.Þine minte, gestu-i îndumnezeit!

Despre-uun vvis nnevisatPe scutecul fiului meu nenãscutrãsãri o patã care,cât ai clipi pe geana soarelui � stâlp nedungat,rãsãri frunzuliþã-nrouratã, apoi � înfloratãºi�mbujoratã de-atâta chin al nefacerii.Surâzând, îmi ºopti, cu glas înspumat:� Sunt aici, cu tine, mamã de prunc nenãscut!ªterge-þi nelacrima visului stors din cãlcâiul nesomnului cel nesomnit!Vezi bine, o misie ai, importantã:Pogoarã-te-n hrubele cetãþii alexandrine, scotoceºte pe sub cuburile zdrelite de pe ciudata alee ºtefanianãºi, cu efort, nu prea mare,dar totuºi, efort,gãsi-vei o urmã cu iz medieval,o scoabã din bronz, armurã cu stemã domneascã,posibil, o halebardã în formã de lance cu dublutãiº,din lemnul primului tei din pãdurea ieºeanãprivind mai atent, ºi-un blazonºi o cruce trilobatã, mâner de os de neanderthal, fiinþã hibridã.ªi-atenþie: heraldica se cere desfrunzitã.Nu, nu-i de glumã:�Non nobis domine non nobis,sed nomini tuo da gloriam!�ªi cu ea, în dinþi � ei, nu chiar aºa � n�are-a face ºi-n ce fel,strãdania-þi aparþine,sã convingi pe edilii prea zãrilor zileicã merit ºi-un colþ de istorie moldavã.Negreºit!

În aaltarul llui uunuSingurãtatea nu-i un handicap,ce-aº zice, fãrã a fi contrazisã,o binefacere, în calculul unu plus una tot unu face.Ce, nu vã vine-a crede?Ia, vã rog, atenþie!Unu ºi cu unu nu fac doi,pentru cã unu îl împiedicã pe celãlalt unusã-ºi finalizeze proiectele sale.ª i nu e vorba de egoism,- experienþa gavareºte - o, nu! nu-i vorba de plãcere sau de neplãcere,aºa-i recomandabil, ca unu sã troneze-n liniºte,necurbat de vecinul sãu, unu,oricare-ar fi el,ºi-oricât de ochios,ºi-oricât de dantelat,ºi-oricât de firoscos.Trãiascã unu! Sâc!Ce, Fãnuº Neagu sã n-aibã pereche?Ba, încã, cum!

Sã vvrei... ººi rreuºeºti!Ce sobru se-oglindeºte boltaîn zarea-ntunecatã, dulcele meu vis!Tu-mi eºti pãrtaº la frãmântãrile-mi rebele,le ºtii gusta-n otrãvuri despuitatede gânduri prea deºarte,fãr�a putea, în schimb, ºi dezlega misterulacestor spasme ce nu se vor ºi descuiate. Pe boltã, �mi suflet, pe frunza teiului plãpând, cu floarea scuturatã dup�atâtea ploi,furtuni ºi rãzvrãtiri ale-ntomnirilor de-acum,mã simt ºi eu un dezgolit... Da, dezgolit de rãul ce mã-ncercuise,fãrã vreo ºansã de scãpare.Dar iatã, Domnu�a vrutºi-am reuºit: dezlãnþuirea.Voinþa, da, voinþa, e-un dat divin. Mã crede!Respiciet Deus bene cogitata!(Dumnezeu ia aminte la cele ce sunt bine gân-dite!)

A ffost, ccândva...A fost odatã-un timp ca de poveste,cu zori nouraþi ºi clipe însorite,cu spini spumoºi ºi ghimpi soriþi dupã un colþ de stea sclipind, dansant, în ritm de �cha-cha-cha...�

A fost odat�... o dat�... o dat�,e mult, e mult de-atunci,o mamã surã, surindã, suribundãºi un puiuþ... rebel-reb-bel,pe o colinã sau mai multe,nimbat intratã în istoria cea mare � a unei lumi de stirpe carpatino-dacicã.Posibil.

A fost... ce dac�a fost?!ªi-un cuib cu aºchii cãtrãnite.ªi dac�a fost, tu vrei a spune cã tot ce datu-þi-s-a, fost-a bine?!O, ºi încã cum?! Prelecþii întru înþelepþireºi-ntru-nþeleaptã ultra-altoire!Iar cel fuior al Timpului slãvitmulte-a depãnat de-a lung de fire...Dureri � surâsuri, lacrimi � mângâieri...necuviinþe înspicate, pumni bãtociþi pe frunteaunui nenoroc molatic, gãlbejiu ºi sihãstrit.ªi crezi cã doamna rãutate s-opri aici?Te-nºeli!Colþi subversivi, o, cât cuprinde...Nepomeniri stufoase, aºchii îmbibate-n otrãvuri stilizate, decocturi fine din slãvitul conium maculatum.Însã spre liniºtea cea generalã, nimeni nu avu destinul anticului înþelept.Mã iartã pentru comparaþiune.N-avut minuscula fãpturãchiar de ºefii �disciplinare, punitive, coercitive�,precum s-aude printr-un colþ de þarã.O, nu, dar � ºtiþi voi bine � ºefu-i ºef, mãi frate!Nu ai a glumi cu mintea lui maladic neostanilistã,am zice.

ªi ostoiri neostointe-n strãfund de fireglãsuiesc povestea cu �a fost odatã...�Ce dulce-i palida-i fãpturã!...

!

Livia Ciupercãpoezia

1122




Din Sonetele Mãrii Negre

În ccãlimara pponticã, aalbastrã ....Sub piatra asta zace un poet:Publius Ovidius; astãzi mã cheamã,Ca un patrician ºi om de seamã,ªi-mi sugereazã ca sã-i sã scriu... sonet !

Aº vrea ca sã-l ghicesc în chip concretªi chipul lui sã-l pun în scita ramã:�Carmen et error�1, ńãbuºit exclamã-Inima lui e-al dragostei sipet.

În pontica ºi trista cãlimarãEu mã scufund spre tainic zãcãmânt,În metru antic pescãruºii zboarã

Þesând statuii sale alb veºmânt...Mã-ntorc trudit spre a Dobrogei moarãCa sã îi macin mierþa de cuvânt.

1 Carmen et error - poezie ºi greºealã (lat.)

Cronicar aal ggeþilorCe greu exil, pentr-un cuvânt uºor:Distrus printr-un decret dizgraþios,S-a-nnobilat la Pont, oricât de josZvârlitu-l-a August, neîndurãtor.

Dobrogei, cel dintâi herald, izvor,A fost, cu susur latinesc, sfios,De n-ar fi fost taxat �ireverenþios�N-ar mai fi scris de Sciþi, lãmuritor.

Fãrã sã vrea, a fost Ovid, demult,Ambasador al Romii-n OrientA povestit de-al Geþilor tumult,

Dar ºi de felul lor de-a fi: clement,Statuia azi i-o strâng în braþe mult:Cu cât el tace, e mai elocvent!

O gghicitoareCe mare-nchisã se adapã-ntrunaDin fluviile mari din Nord ºi Est?Cine-i Oceanului Thetys, un rest,Ce-i moºteneºte spaima ºi furtuna?Pe unde ºi-a muncit Orfeul struna?i-a scris poetu - Ovidiu în arest?

Sub care val a aruncat un lest,Isteþul Iason, ca sã fure lâna?

Ce þãrmuri s-au colonizat - ńainteDe a sosi pe mal Andrei cel SfântCu Legea Adevãrului, cuminte,

Sub care a-nviat ºi-acest pãmânt,Udat de valul ce-i ºi-al nost´ pãrinte?(E Marea Neagrã ºi de ea descânt...)

Gânditorul ddin HHamangiaCarte poºtalã de filosofie,O verstã de pustiu între doi sfinþi,Semnul gândirii strãmoºeºtii ginþi,Lut levitând fãrã a fi stafie,

Flãmânzilor de sens, neagrã lipie,Înstrãinatul genitor de prinþiE Gânditorul cel fãrã de-arginþi -O palmã la ubicua prostie.

Un chip de lut strãpuns de o Idee,Transmis în Universul cu alþi nimbi,Contemporana noastrã Odisee

C-un altfel de Ulise�n alte limbi,Miere uitatã-n antice ºtiubeie,Stea autohtonã, fixã, de neschimb.

Cingãtoarea dde aaur aa MMãrii NNegreCum blana deasã-a oii strânge fireDe aur din montane-aluviuni,Tot astfel, ºteampuri pontice-n furtuni,Au adunat comori spre o nuntire:

Cu - a râului Riomi scotocire,ªi Arieºul, scos dintre genuni,Toþi afluenþii-auriferi, nocturniContinuã-agatârsa tescuire.

Mai vechi ca Troia, artefacte de-aurDin ale proto-tracilor morminteFost-au gãsite-n al Dabenei plaur:

Coroanã, mascã, un pumnal cu þinte,Mãrgele ºi inele în tezaurªi�o Cloºcã veche, puii sã-i alinte.

Pontos AAxeinos, PPontos EEuxeinosPontos Axeinos - Inospitalierã,-ªi-a spus în patrusuteºapte´ºćinci,Din cauza furtunilor prelungi,-Poetul Pindar de pe rivierã.

Dar au schimbat aceastã kalimerãTot Grecii, ce lovind în caterinci,Au debarcat oi, capre cu tilinciPe þãrmurile Mãrii-n chip de sferã.

Cu anii, înþelepþindu-se în vreme,Vãzând c-al lor negoþ prosperã-n lumeªi cala de barbare grâne geme

Au scris ei cuvenitul, dreptul numeDe �Pontos Euxeinos� pe trireme -Marea Ospitalierã - bun renume!

Colonizarea ggreacãHistria, Tomis, Callatis, Odessos,Heracleea Pontica, Sinope,Colonizarea greacã, în sincope,Messembria, Phanagoria, Chersones,

Trapezunt, Phasis, Dionysopolis,Cu bãi la care n-ai mai fost, Esope,Dar ne-au rãmas ca suvenir metope:Kimmerike, Panticapaion ºi Tyras;

Parthenopolis ºi ApolloniaFãcut-au Pontul ospitalierªi sã mai frângã-n vremi din dihonia

Ãstui pãmânt pe post de vechi strãjer,El trage-se din vechea OmoniaCa sã ne fie azuriu lãicer.

Botezul MMãrii NNegreAheii au numit-o pe greceºte�Skythikos Pontos� � Marea Scitã,Iar Sciþii iranieni, cu-a lor suitãI-au spus �Axaina�: �indigo�, se tãlmãceºte.

Sintetizã Romanu-mpãrãteºte:�Pontus Euxinus�- greu strunitã,Cu Geþi viteji la Istru, împlinitãªi mari furtuni, strângând în al ei cleºte.

�Mare Maggiore�, zis - au GenoveziiCu-ai lor rivali, Veneþieni gentili;Venirã apoi, prin secole, erezii

Din Turci ce-au exclamat, cei mai stabili:�Kara Deniz� în cãlduroase-amiezi,Iar �Marea Neagrã,� îi spun Românii-agili...

TomisCu ºase seculi ńainte de Hristos,Vâslaºii-Ahei din Milet acostarãSã�nalþe o Cetate princiarãLa mijlocul Dobrogii�n malul jos

ªi vestea-o duse-n larg un albatros:O ancorã-i descãlecat de þarãÎn cea mai luminoasã, lungã varã,Sfidare la Neptun cel furtunos.

ªi noul polis, TOMIS fu numitDupã isprava lui Iason ºi-a Medeii,2

Apoi Bizanþul s-a-mproprietãrit

Prin Constantin ce dãrâmat-a zeii.I-au spus Küstenge Turcii-mpãtimit,Sã ºteargã ce-au întemeiat Aheii.

2 O legendã relateazã cã Iason ºi prietenii sãi îmbar-caþi pe corabia �Argo�(de unde denumirea de ar-gonauþi), sprijiniþi de fiica regelui Colhidei, pe numeMedeea, au reuºit sã fure lâna de aur ºi sã plece pefuriº, rãpindu-l pe Absirt, fratele prinþesei. Speriaþi cã arputea fi prinºi pe mare de regele Colhidei, pornit înurmãrirea lor, Iason ºi ai lui l-au tãiat în bucãþi peAbsirt ºi i-au pus capul într-o prãjinã pe o stâncã aConstanþei. Vãzând capul fiului sãu, regele Colhidei s-aoprit îndurerat sã-ºi poatã îngropa fiul, renunþând lacãutarea fugarilor. De la acest episod mitologic se parecã provine numele de TOMIS, deoarece în limba greacãverbul �tomeo� înseamnã � a tãia în bucãþi� (n.a.)

!

Paºcu Balaci

1133




interviu

Îl cunosc pe George Banu de mai bine de undeceniu, din întâlnirile teatrale de la Sibiu,Bucureºti, Cluj. M-a sedus dintotdeaunaconsistenþa ºi prospeþimea conferinþelor sale,erudiþia ºi spontaneitatea discursului public,cãldura umanã a evocãrii experienþelor trãite cuoamenii scenei. Ne-am revãzut la ÎntâlnirileInternaþionale de la Cluj la microfonul RadioCluj, într-un dialog în care George Banu necucereºte încã o datã cu sinceritatea ºi luciditateacomentariilor sale. Iubirea ºi neiubirea de teatrudeclaratã acum, la acest moment aniversar,înseamnã mai ales iubirea de oameni, cultulprieteniei, vocaþia cãlãtoriei, pentru un spiritmodelat de deceniile de teatru vãzut, trãit,mãrturisit. ((OO..CC..GG..))

OOaannaa CCrriisstteeaa GGrriiggoorreessccuu:: - Bun venit la Cluj ºiLa mulþi ani!, la manifestarea aniversarã dedicatãcelor ºapte decenii pe care le-am sãrbãtoritîmpreunã la Teatrul Naþional. Teatrul NaþionalCluj, Teatrul Maghiar Cluj ºi Muzeul de Artã Clujs-au asociat pentru a crea acest eveniment, în caresunteþi direct implicat. Toþi creatorii, regizorii caresemneazã premierele din aceste zile, ºi Muzeul deArta vã au ca mentor spiritual, ca autor într-un fela ceea ce...

GGeeoorrggee BBaannuu:: Ca partener, ca prieten�

- �ca partener care a sugerat fie un text despectacol în cazul lui Mihai Mãniuþiu pentru

Plugarul ºi moartea, spectacolul de la TeatrulMaghiar pe textul lui Johannes Von Tepl ºi încare recunoaºtem aplecarea ºi interesuldumneavoastrã pentru filosofie, pentru eseisticãºi pentru maniera în care teatrul reflectã acesteidei mari ale existenþei ºi ale raportului nostru cuviaþa ºi moartea prin intermediul scenei. Apoi laTeatrul Naþional Cluj, Tompa Gábor afirmã cã aales Trilogia Manea consultându-se cudumneavoastrã. De altfel, Aureliu Manea econsiderat mentorul unei generaþii care trãieºte ºise alimenteazã în regia româneascã din aceastãpoeticã regizoralã ºi din acest mit creat în jurulpersonajului Aureliu Manea. Iar apoi, nu înultimul rând, Silviu Purcãrete, pe care TeatrulNaþional ºi l-a dorit atât de mult, invitat sãlucreze cu trupa, a montat Ce nemaipomenitãaiurealã! de Eugen Ionesco. ªi sã amintim ºi celedouã vernisaje de la Muzeul de Artã: unul în caresemnaþi în calitate de curator expoziþia NopþileMuzeului, o expoziþie în care aþi ales dindepozitele muzeului lucrãri care rãspund temeinopþii. Iar a doua expoziþie este o premierãpentru regizorul Silviu Purcãrete, care expunepentru prima oarã fotografiile sale ce surprindNopþile oraºului.

- Trebuie sã adãugãm ºi spectacolul special cucare se încheie acest ciclu de cinci zile, Sânzianaºi Pepelea de Vasile Alecsandri, pus în scenã deAlexandru Dabija, tot o premierã. De fapt e ofoarte frumoasã manifestare ca preludiu al unei

stagiuni ºi ca dialog între artiºtii care-ºi rãspund ºisunt prezenþi zilele acestea la Cluj. Silviu Purcãrete, în urma unei întâlniri pe care amavut-o cu el, a acceptat sã-ºi prezinte fotografiilereprezentând noaptea, iar la aceasta se adaugã ºiun important numãr de evenimente editorialeunde edituri importante sunt prezente. EdituraNemira publicã un album consacrat Nocturnelor,ºi de aici pleacã într-un fel atenþia acordatã nopþii.Apoi, editura Polirom publicã un text inedit,Iubire ºi neiubire de teatru, pe care îl semnez, ºieditura Koinonia va relua acest text în limbamaghiarã. De asemenea, va fi lansarea unuivolum de András Visky, Cel ce vede glasul. MártiSipos de vorbã cu András Visky, la edituraFundaþiei Culturale �Camil Petrescu�, ºi un altvolum intitulat Aproape de scenã, unde suntreunite texte teoretice de-ale mele, de pedagogie,mãrturii de-ale unor prieteni, care apare la edituraCurtea Veche. Într-un fel, aº spune cã e o mani-festare extrem de diversã dar în acelaºi timp ºifoarte omogenã.

- Da, pentru cã vã are pe dumneavoastrã caspirit rector. Aº observa aici felul în care opersonalitate coaguleazã forþe artistice din teatruºi mediul artistic ºi creeazã acum la Cluj uncentru de interes la începutul stagiunii.

- Într-adevãr, problema mea este cã eu n-amaparþinut niciodatã doar teatrului. În cartea Iubireºi neiubire de teatru citez o frazã foarte frumoasãa unui mare regizor francez, Jean Vilar, carespunea despre Jean-Louis Barrault: �Problema luiBarrault e cã iubeºte prea mult teatrul�. Eu amiubit teatrul, dar cu o rezervã ºi am avut tottimpul nevoie sã ies în afara teatrului, sprepicturã mai ales. Nu spre cinematograf, sprepicturã ºi uºor spre literaturã. Iar manifestãrileorganizate de Mihai Mãniuþiu ºi Teatrul Naþionaldin Cluj, de Tompa Gábor, András Visky, ªtefanaPop ºi Cãlin Stegerean sunt niºte manifestãri încare eu mã recunosc. Peter Brook spunea odatã cãmodul cel mai bun de a privi o personalitate e dea face turul ei.

- Aºadar avem mai multe faþete ale uneipersonalitãþi care este însã fascinatã de cãlãtorie ºinu e întâmplãtor cã am în faþã alt volumaniversar lansat vara aceasta la Sibiu, la FestivalulInternaþional de Teatru, un alt loc de care vãsimþiþi legat, Cãlãtoriile sau orizontul teatrului, unvolum omagial legat tot de aceastã aniversare diniunie 2013, realizat de Catherine Naugrette, uneminent profesor universitar ºi prieten care aadunat mãrturiile marilor oameni de teatru pecare i-aþi cunoscut.

- În jurul tematicii cãlãtoriei.

- În jurul cãlãtoriei, care e o profesiune decredinþã pentru dumneavoastrã, sau chiar ovocaþie?

- Da, este adevãrat. Pe de-o parte tot timpulam fost convins cã teatrul se hrãneºte dincunoaºterea directã, din faptul de a vedea unspectacol la Teatrul Naþional din Cluj, la TeatrulNaþional din Sibiu.

- Ce schimbã sã mergi sã-i vezi pe actori acasãla ei ºi nu în turneu la Paris?

de vorbã cu George Banu

�Biblioteca mea sunt spectacolele pe care le-am vãzut�

Teatrul Naþional Cluj-Napoca a organizat în perioada 3-6 octombrie 2013 cea de-a treia ediþie aÎntâlnirilor Internaþionale de la Cluj. Ediþia din acest an a fost dedicatã activitãþii ºi personalitãþii luiGeorge Banu, renumit critic de teatru francez de origine românã. Organizatorii acestui eveniment aufost Ministerul Culturii ºi Teatrul Naþional Cluj-Napoca în parteneriat cu Teatrul Maghiar de Stat Cluj,Muzeul de Artã din Cluj ºi Institutul Cultural Francez Cluj. Publicãm mai jos transcrierea interviuluicu George Banu realizat de Oana Cristea Grigorescu pentru Radio Cluj, difuzat în 2 octombrie 2013.

"

1144




- Schimbã foarte multe. În primul rând, ceeace se numeºte percepþia environement-alã; adicãintri, vezi sala în care se joacã, oamenii care intrãîn salã, reacþiile lor� Teatrul nu e un film în careactorii apar pe o pânzã rãmânând completindiferenþi la prezenþa sãlii. Ei înºiºi suntinfluenþaþi în bine sau în rãu de reacþia sãlii. Înacelaºi timp, descoperi protocoluri care suntproprii unei þãri. Cineva mi-a spus foarte încântat:�Spectacolul a fost excepþional, publicul s-a ridicatimediat în picioare ºi a aplaudat�. Acea persoanãnu ºtia cã protocolul în România era sã te ridiciimediat ºi sã aplauzi, ceea ce nu e cazul în alteþãri. În Franþa, de exemplu, se aºteaptã foartemult înainte de a se ridica în picioare. Odatã,vorbind cu Andrei ªerban, îmi spune: �Ce multaplaudã franþujii! În America oamenii ar fi plecatdemult!� ºi eu întreb �Dar þie cum þi-ar fi plãcut ?� El face totul ca sã prelungeascãaplauzele. Aºadar observaþia cã oamenii pleacãfoarte repede nu e neapãrat un semn de neiubirea spectacolului, ci un protocol. Dacã circuli vezispectacolele în contextul lor, iar teatrul este,totuºi, o artã a viului în care acest raport întrecontext ºi operã este extrem de important. Pe dealtã parte, cãlãtorim ºi pentru a vedea artiºti pecare nu-i poþi vedea acasã la tine. Existã un anu-mit pericol de a mitifica exteriorul. Când eramtânãr, la Bucureºti, am avut ºansa sã merg laVarºovia ºi la Cracovia, unde am vãzut un specta-col mitic, Posedaþii, în regia lui Wajda, pe care l-am trãit cu mine însumi ºi l-am povestit generaþi-ilor succesive de studenþi.

- L-aþi mitizat?

- L-am mitizat pentru cã el însuºi era mitic.De aceea eu cred cã într-adevãr cãlãtoria este unmod de a te forma ca spectator.

- Aþi plecat de la Bucureºti, aþi trãit la Paris ºivã întoarceþi în România în ultimii ani.

- Destul de des, da.

- Foarte des, chiar.

- Prea mult, poate, prea des.

- La Paris puteaþi sã vedeþi tot teatrul lumii.Toþi artiºtii viseazã sã vinã sã se arate la Paris.Cum vã menþineþi curiozitatea, aceastã dorinþã dea vedea oamenii pe care un critic cadumneavoastrã, un spectator profesionist cum vãplace sã vã numiþi, îi urmãreºte de-a lungulcarierei? Acum sunteþi în mãsurã sã vorbiþi despreoameni a cãror creaþie aþi însoþit-o ºi a cãroristorie aþi scris-o.

- Da, e foarte interesant. Recent am susþinut oconferinþã în Franþa, la Clermont-Ferrand, ºi amretrãit aceastã metaforã pe care am folosit-o demai multe ori, ºi care cred cã e foarte justã:biblioteca mea sunt spectacolele pe care le-amvãzut. Am o memorie foarte bunã. Ciudat, uitfilmele, dar spectacolele niciodatã. Astfel ajungi sãcirculi într-o bibliotecã constituitã cu sângele tãu,cu viaþa ta, care înseamnã ore de spectacole, dedrumuri. Sunt posesorul unei memorii personalepe care o pot activa în funcþie de anumitecontexte� De exemplu pentru a vorbi despreutilizarea teatrelor în volumul Roºu ºi Aur. Acumînsã, cu viaþa ºi cu vârsta, e drept cã uneoriezitãrile apar. Câteodatã mã gândesc cã poate emai bine sã stau ºi sã reflectez la ce am vãzut, sãmã gândesc la oamenii pe care i-am cunoscut,

decât sã fiu într-o permanentã experienþãdonjuanescã. Don Juan se caracterizeazã prinfaptul cã este în cãutare nesfârºitã de schimbare afemeilor. Pãrerea mea este cã donjuanismul meu,ca spectator, se apropie de sfârºit ºi încerc sã evitepuizarea, pentru cã în clipa-n care nu mai veziteatrul care se face, începi sã trãieºti cu ficþiunipaseiste, cu o lume fantomalã care are valoarea eidar în acelaºi timp este ºi înºelãtoare. De aceea,dacã înainte îmi spuneam: Ce plãcere sã mã ducla teatru!, acum îmi spun: Trebuie sã mã duc lateatru!

- Dacã tot vorbim despre aceastã pasiunedonjuanescã, ce vã satisface la teatru, ce tip despectacol? Dupã o anume acumulare deexperienþe ai cam vãzut, ai cam trãit totul. Cerãmâne, care e acea scânteie care aprinde trãirea?

- E greu de rãspuns, dar într-adevãr în ultimultimp îmi pun aceastã problemã. Cum spuneaGrotowski: �Sã ne gândim la asta, spunând ce nune place�. Ceea ce îmi place mai puþin e teatrulfoarte spontaneist, aºa zisele performanþe, undeun grup de oameni se întâlnesc, fac un spectacolcare poate fi uneori foarte interesant, dar careduce la epuizare destinul artelor vii, adicã ladispariþia totalã. Pe când ceea ce încã mãintereseazã, acesta e probabil ºi specificulgeneraþiei mele, e cã existã în teatru o tensiuneîntre ceea ce rãmâne, ceea ce precede ºimomentul viu. Între un text care poate fi literar,poate fi teatral, poare fi romanesc ºi experienþascenicã. E o frazã care întotdeauna m-a sedus.Când cineva îl întreba pe Heiner Muller, marelescriitor, �Ce credeþi despre piesele lui RobertWilson cu textele dumneavoastrã?�, el rãspundea�Mie îmi place ca stânca textelor mele sã fiespãlatã de valurile spectacolelor lui Bob Wilson�.Spectacolul e ca un val, dar textul rãmâne.Evident cã teatrul care mã seduce pe mine e încãun teatru care asemeni unui arheolog exploreazãceea ce a rãmas pentru a-l arãta într-o altã luminã,pe când o performanþã, care este mult mai tipicãpentru gustul actual, te confruntã cu acestscepticism al efemerului, cum se spune, sutã lasutã garantat.

- Cu alte cuvinte, am atins o epocã în care s-au consumat formele postmoderne? Am asistatîmpreunã zilele acestea la Muzeul de Artã Cluj lao conferinþã despre criza culturii contemporane,susþinutã de Régis Michel, conservatorul ºef de lamuzeul Luvru (invitatul Muzeului de Artã Cluj,persoana care a împrumutat muzeului francizaprogramului Parti-Pris, sub care expuneþi selecþiaNopþile muzeului). Régis Michel spunea cãasistãm la disoluþia artei în forma ei consacratã, aartistului ca persoanã producãtoare de valoareesteticã ºi intrã în scenã artistul angajat.

- E o idee interesantã, e o idee riscantã darcare are curajul de a afirma, cum spunea DengXiaoping, cã o pisicã e o pisicã. Într-adevãrasistãm la un anumit declin al artei. Cãutareapermanentã a ineditului, a spectaculosuluiproduce un sentiment de crizã, dar în acelaºitimp, dacã privim din perspectiva istoriei,întotdeauna criza precede o renaºtere. Credpersonal cã aceste cãutãri care se revoltã contracultului patrimonial al artei, contra cultuluipersonalitãþii în artã, produc o destabilizare avalorilor care poate va produce reacþii noi, inediteºi mai ales vor produce o revalorizare a artei. Darcând am ajuns eu în Franþa discursul utopic eracel mai la modã ºi evident utopia comunistã eracel mai frecvent solicitatã. Atunci am citit o carte

a unui filosof italian din care mi-a rãmas osingurã frazã: �Toate pronosticurile privindviitorul s-au înºelat, niciunul nu s-a confirmat�.Poate ºi pronosticul acesta va fi infirmat, dar credcã pentru oamenii din generaþia mea e o datoriemoralã de a rezista, în sensul în care sã nu neurcãm în toate trenurile. În Franþa avem untermen pentru a desemna tendinþa de amitologiza tânãra generaþie, jeune-isme. Cred cãa-þi asuma opþiunile, a te întreba pe tine ce cauþi,

ce îþi este necesar, în faþa acestei crize, e poatebeneficiul principal al crizei.

- E un argument pentru fidelitatea criticului, aspectatorului faþã de teatrul cu care s-a format ºipe care-l iubeºte?

- E ºi un pericol aici. Fidelitatea poate sãînsemne ºi crispare, imobilitate, sã se vorbeascãnumai despre zãpezile trecute, despre Ciulei ºiPintilie. Cred cã fiecare dintre noi ne întrebãmcum sã modulãm fidelitatea ºi mobilitatea, pentrucã altfel existã acest risc de a ne retrage în trecut,de a-i da o dimensiune valoricã abuzivã ºi de a-ltransforma într-un reper care ar trebui sã-iintimideze pe tineri. În orice caz, tinerii nu aunicio problemã cã nu se intereseazã de vechileforme teatrale. Noi trebuie sã le-o amintim,rãmânând în acelaºi timp deschiºi, în mãsuraposibilitãþilor noastre.

- Se spune cã toate lucrurile bune sunt trei ºimi-a plãcut sã vã citesc creaþia observândrevenirea acestei cifre. Pe de o parte aþi scris treieseuri care au devenit spectacol (Uitarea, Odihnaºi Celãlat Cioran). Douã dintre ele au fostmontate de Mihai Mãniuþiu, aºadar aþi exersatîntr-un fel postura de eseist-dramaturg.

- Eseist-dramaturg e foarte frumos, da, camasta sunt.

- �ºi vi se ºi potriveºte foarte bine pentru cãreflectã aceastã plãcere a meditaþiei asupravalorilor.

- �sau cum spunea Tompa Gábor, aceastãsatisfacþie pe care o am de a asculta dulcele glasal îndoielii.

- Numãrãm apoi trei albume de artã, apãruteîntâi în Franþa, acum ºi în România, (Spateleomului, Cortina sau scena supravegheatã ºiNocturne). Sunt albume de artã în ideea în careaþi ales din pictura universalã acele lucrãri care seadunã în jurul unei idei. Fiecare album în partetrateazã dramaturgic o relaþie cu scena: începemcu Cortina sau scena supravegheatã, apoi cuSpatele omului sau al actorului care seîndepãrteazã, pentru a încheia cu cãderea cortineisau Nocturnele. Dupã ce în Uitarea aþi fostdramaturg ºi chiar actor pe scenã, încercaþi cuexpoziþia de la muzeu al treilea rol, de regizor alpropriei expoziþii selectate dupã un discurs plasticpropus la tema nopþii.

- Auzind aceste referinþe mi-am dat seama cãde fapt am fost tot timpul tentat de a iubi ºi a nuiubi teatrul, asta poate ºi din faptul cã niciodatãnu am asumat puterea unicã, întotdeauna ceea ce-am fãcut, am fãcut în doi sau în mai mulþi.Cred cã definiþia omului de teatru, nu neapãrat ageniului, dar a omului de teatru, este sã lucrezeîn mai mulþi. Expoziþia despre care vorbim laMuzeul de Artã Cluj, Nopþile muzeului, e fãcutãîmpreunã cu Cãlin Stegerean. Nu eu sunt cel caream decis. Eu decid foarte greu, problema mea e

"

1155




îndoiala. Deci într-un fel spectacolele pe care le-am fãcut, le-am fãcut cu cineva, cu un prieten,cu un partener. În ultimul timp pentru cã mãdecid greu, poate, mã înºel mai puþin ca înainte�

- E condiþia teatrului, sã lucreze în echipã, sãse facã în echipã.

- Pintilie nu spune lucrul acesta. Pintilie cândera tânãr spunea �Eu sunt un dictator, eu sunt undictator!� Dar aceste eseuri pe care le-am fãcut ºiîn teatru ºi pentru expoziþie sunt eseuri duble.Privind expoziþia surpriza vine din faptul cã într-adevãr aceste opere necunoscute, pe care pu-blicul le va descoperi, se articuleazã într-un modfoarte suplu ºi deloc strict tematic, explicit la tem-atica nopþii. Împreunã cu Cãlin Stegerean am alesopere în care avem, pe de-o parte, posibilitatea dea resimþi ca-n pictura secolului al XVIII-lea sau alXIX-lea climatul nopþii, ºi pe de altã parte, opereîn care noaptea devine o experienþã filosoficã, încare ea e desemnatã prin semne grafice. Privindexpoziþia, tocmai acest lucru mi-a plãcut, în sen-sul cã putem resimþi noaptea dar ne ºi putemgândi la noapte ca la un simbol al condiþieiumane. Un mare filosof francez, Levinas, spunea:�Noaptea ne intereseazã pentru cã ceea ce vedemîn noapte este mai important decât ceea cevedem la lumina zilei�. Cred cã aceste opere neinvitã sã le vedem altfel decât privite în fiecare zipe pereþii muzeului. Ele vin din rezervele muzeu-lui, sunt într-un fel ca niºte fecioare care ni sedeschid nouã ºi le putem admira, iar alãturi deele sunt fotografiile lui Silviu Purcãrete.

- Pe care dumneavoastrã, cunoscându-le, le-aþipropus ca o expoziþie în tandem la aceasta.

- Iatã, mereu doi! Într-adevãr, Silviu Purcãreteeste un mare plastician, eu am lucrat cu el pentruun mic spectacol despre teatru pe care l-am fãcutîmpreunã la Lyon, pornind de la textele luiShakespeare. Atunci l-am descoperit peplasticianul Silviu Purcãrete, în ultimul timpfoarte preocupat de fotografie.

- Iar fotografiile nocturne pe care le vedemacum în expoziþie, tipãrite pe pânzã ºi puse peºasiu ne dovedesc cã ochiul regizorului e ºi unexersat ochi de plastician.

- E o expoziþie foarte interesantã care mãtrimite mai degrabã la experienþa marilor pictoriflamanzi ai nopþii. Nu sunt fotografiisentimentale, ci sunt fotografii, aº spune,metafizice. Spaþii goale, lumina electricã� Înexpoziþia lui Silviu Purcãrete nu vedem decât osingurã datã luna, dar toate spaþiile sunt luminatede electricitate. E o luminã rece, stranie. Cândoraºele au descoperit lumina electricã se spuneacã vor fi mai puþine crime. Pânã la urmã s-adescoperit cã a crescut numãrul crimelor pentrucã lumina rece dezvolta în secolul XVIII oanumitã pulsiune asasinã. În aceste minunatefotografii ale lui Silviu Purcãrete se descoperã ununivers care nu e teatral dar care în acelaºi timpare forþa unei imagini în care oamenii potinterveni.

- Eu m-am întrebat privind aceste imagini cepredominã: Silviu Purcãrete regizorul de teatrucare construieºte spaþii din care metafizica serelevã la capãtul unui spectacol, sau SilviuPurcãrete regizorul din filmul Undeva la Palilula,sedus de detaliul baroc al imaginii?

- Poate cã Silviu face aceste fotografii în

numele a unei a treia vocaþii, pentru a uita deteatru, pentru a descoperi oraºul în expresia luidirectã, secretã, nocturnã. Într-un fel ºi eu mã ducla o expoziþie cu mare plãcere tocmai pentru auita teatrul. Cred cã Silviu face aceste fotografii ºidin dorinþa de a uita actorii, din nevoia deconcizie, din nevoia de a fi singur. Vorbind cuAndrei Pleºu, acum doi ani, despre posibilitateaunei colaborãri la revista Dilema veche, am ajunsla concluzia sã þin o rubricã lunarã dar în care sãnu vorbesc niciodatã de teatru. Rubricarãspundea, probabil e la fel ºi la Silviu Purcãrete,unei dorinþe prin care simþeam cã ducându-tealtundeva descoperi altceva. E un punct de vedereal unui cãlãtor.

- Ce vã stimuleazã în artele vizuale ºi înpicturã în mod special? Citiþi teatrul ca uncunoscãtor al artelor plastice. Acum în expoziþievedem ochiul omului de teatru care vrea sãprofite ºi sã beneficieze de concizia ºi decapacitatea artelor vizuale de a transmiteinstantaneu, o artã a spaþiului.

- Evident cã nefiind specialist în artele plasticeam meritul de a fi diletant. Dar ºi de a aveaochiul proaspãt ºi de a cãuta ceea ce crezi cã secautã în artã: o anumitã dilatare a proprieiindividualitãþi, un anumit dialog care se poatestabili cu anumite opere. Eu neputând scrieficþiune, neputând scrie romane, am nevoie dearta care îmi permite sã-mi eliberez un discurs.Aceste tablouri pe care le-am ales împreunã cuCãlin Stegerean solicitau ºi permiteau, fãrã sã fieun delir interpretativ, o anumitã implicare nuneapãrat biograficã, o implicare artisticã. De aceeasunt foarte sceptic faþã de arta conceptualã saufaþã de derizoriul anumitor pictori actuali carefolosesc toate metaforele, toate imaginile benzilordesenate, la care eu însã nu reacþionez. În picturã,ca ºi la teatru, ceea ce mã seduce e ceea ceproduce în mine o nevoie ºi o plãcere de discurs.Despre Electra, spectacolul lui Mãniuþiu, nunumai cã l-am vãzut de multe ori, dar am scris denu ºtiu câte ori. Pentru cã acest spectacol suscitãîn spectatorul care sunt un univers care e activatsub influenþa artei. Nu sunt reacþionar în arteleplastice dar caut ceea ce îmi suscitã aceastãemoþie, ce nu vrea sã se reducã la simplaafirmaþie îmi place - nu-mi place, ci cautã sã semotiveze ºi sã producã plãcerea unui discurs.

- Suntem într-un moment important la Cluj, selanseazã stagiunea, avem aceste ÎntâlniriInternaþionale care vã sunt dedicate ºi pentru careau colaborat cele douã teatre, Teatrul Naþional ºiTeatrul Maghiar ºi Muzeul de Artã. Ne aflãm laCluj, oraº care îºi doreºte sã devinã CapitalãCulturalã Europeanã în 2021. Având aceastãdistanþã de câteva mii de kilometri faþã depoliticile culturale oficiale, cum vedeþidumneavoastrã acest lucru?

- Acest lucru, Capitala Culturalã Europeanã, eîntr-adevãr o bãtãlie constantã. Un prieten mi-aspus cã în Italia sunt douãzeci de oraºe carecandideazã... Eu însã vin la Cluj pentru a vedeacu mare plãcere spectacolele lui Mihai Mãniuþiu,Tompa Gábor. La Sibiu pentru a descoperioriginalitatea neobiºnuitã a teatrului japonezcontemporan, iar spectacolele pe care le-a adusConstantin Chiriac la Sibiu nu au circulat înEuropa, numai acolo le-am vãzut. Aº reveni laaceastã temã a circulaþiei: cât poþi ºi cât admiterezistenþa, e foarte indicat sã te duci în locuri caresunt mai puþin frecventate. La Avignon se ducetoatã lumea, pe când aici sunt festivaluri destul deoriginale, destul de complexe ºi care întotdeaunaîþi revelã un fel de diamant necunoscut. La ultimaediþie a festivalului Interferenþe la Cluj am vãzutun spectacol Brecht coreean, Ukcuk-Ga, dupãMutter Courage, cu totul ºi cu totul excepþional,cu mult curaj, cu tehnicile coreene de joc pansori.Dacã nu aº fi venit aici nu l-aº fi vãzut niciodatã.Între timp am aflat cã spectacolul fusese înFranþa, la Lyon, dar nu poþi circula peste tot� Îmiplace o metaforã a iubitului persan care îºi cautãiubita dispãrutã, Leila. Cineva îl întreabã �Tu crezicã e aici?� ºi el rãspunde �Nu! Dar o caut pestetot�. Dacã avem nevoie de o artã, în cazul meuteatrul, trebuie sã îl cãutãm peste tot ºi sã nu neducem în locurile repertoriate de puterileculturale, politice, adminstrative.

Interviu realizat de OOaannaa CCrriisstteeaa GGrriiggoorreessccuu

Transcriere deGGiioorrggiiaa PPiiþþooiiuu

!

Lucia Lobonþ (România) The stories collector, 2013

1166




Spirit plurivalent, reputat profesor universitar ºiremarcabil clinician, Dumitru Dumitraºcu s-anãscut la 17 martie 1929 în comuna Turburea,

jud. Gorj. A fãcut studii la Colegiul Naþional �CarolI� din Craiova (1939-1947) ºi a urmat Facultatea deMedicinã la IMF Cluj (1947-1953), cu specializaremedicinã internã (1959-1963). În 1970 a beneficiatde o bursã OMS cu tema �Bolile Digestive�, înItalia. Titlul ºtiinþific de doctor în medicinã l-aobþinut în 1965, iar cel de doctor docent în 1972.

Activitatea medicalã ºi-a început-o lacircumscripþia Sarasãu-Sighet (1953-1954), activând ovreme ca medic consultant interne la Spitalul Sighet(1954-1955). În învãþãmântul superior medical apãºit ca asistent la Anatomie, în cadrul IMF Cluj(1955-1959). A profesat ca medic secundar interne laClinica Medicalã III Cluj (1959-1962) ºi medicspecialist interne la spitalul din Turda (1963). Între1964-1966 ocupã postul de asistent la ClinicaMedicalã III Cluj, avansând apoi ca ºef de lucrãri(1966-1972), conferenþiar (1972-1978), profesor ºi ºefde catedrã (1978-1994), profesor consultant din1994, profesor de Antropologie la Universitatea�Avram Iancu� Cluj (1994-2001).

În cercetare, Dumitru Dumitraºcu a derulatprograme de medicinã internã ºi a avut contribuþiiprivind explorarea, fiziopatologia, clinica ºitratamentul bolilor intestinale; epidemiologia bolilordigestive; optimizarea diagnosticului, atratamentului, profilaxiei ºi reabilitãrii îngastroenterologie; evoluþia hepatitei cronice;tulburãrile digestive funcþionale; litiaza biliarã. Înacest sens pot fi menþionate ºi câteva din inovaþiilepe care le-a introdus: capsulã de biopsie jejunalã, test

radioizotopic de exsudaþie proteinicã enteralã. A publicat cãrþi ºi monografii de referinþã în

domeniul medical, multe premiate de AcademiaRomânã ºi de alte importante foruri de specialitate:Medicina Inernã, vol. I, II (1971, 1973); Patologiabiochimicã (1974); Medicina Internã, vol I, II (1985-1986); Cancerul gastric (1988); Curs de bolidigestive, vol. I, II (1981); Exerciþii de terapiemedicalã, fasc. I, II, (1973, 1977); Clinicã Medicalã(1983, ed. II 1994).

Dumitru Dumitraºcu a participat la elaborarea,în colectiv, a mai multor monografii: Sindromul demalabsorbþie (1967); Enterocolita cronicã (1970);Radiologia clinicã a intestinului, (1977); Reabilitareabolnavilor digestivi (1978); Patologia clinicã aacizilor biliari (1983); Intoleranþe ºi agresiunialimentare (1984) (premiul �Victor Babeº�, AcademiaRomânã); Gastroenterologie preventivã (1987)(premiul �Gheorghe Marinescu�, AcademiaRomânã); Litiaza biliarã (1989); Patologia digestivãfuncþionalã (1991); Diareea cronicã (1993);Intoleranþa faþã de lactozã (1994); Urgenþegastroenterologice (1995) (premiul �Iuliu Haþieganu�,Academia Românã); Gastritele (1996); Trepte spreºtiinþã (1970); Introducere în cercetarea ºtiinþificã(2007). Peste 500 articole ce-i poartã semnãtura auapãrut în reviste de specialitate din þarã ºistrãinãtate. A avut numeroase participãri la congresenaþionale ºi internaþionale ºi are multiple afilieri:membru titular al Academiei de ªtiinþe Medicale, înSocietatea Românã de Gastroenterologie, UniuneaMedicalã Balcanicã, Gastroenterology-surgery Club,Societatea Italianã de Gastroenterologie, SocietateaFrancezã de Gastroenterologie ºi UniuneaTerapeuticã Internaþionalã.

A scris peste 80 articole pe teme de culturã,educaþie, artã în revistele �Steaua�, �Tribuna�,�Forum� ºi este autor al volumelor eseistice: Treptespre ºtiinþã (1974), Probleme ale eticii ºi deontologieimedicale, (redactor, colaborator, 1978); Medicinaîntre miracol ºi dezamãgire (1986, ed. II 2009);Inscripþii � aforisme (1989); Triumful lui Icar �eseuri despre autoformare (1994); Labirintul artei �convorbiri de atelier (1998); Fascinaþia artei � studiiºi cronici plastice (1999); Eminescu, Iorga, Eliade �ridicarea spre sine (2000); Memorii afective (2002).

Înzestrat cu reale disponibilitãþi creative,Dumitru Dumitraºcu îºi obiectiveazã preocupãrilepicturale devenind, din 1966, un expozant constant,care a participat cu lucrãri la ediþiile prilejuite desintezele plastice anuale ale medicilor clujeni.Fondator al manifestãrilor cunoscute sub denumirea�Salonul de iarnã al medicilor�, desfãºurate curecurenþã la Muzeul de Artã din Cluj, medicul-pictordevine, din 1990, preºedinte al Asociaþiei MedicilorPlasticieni, Cluj. În 2008 a apãrut un admirabilalbum monografic Dumitru Dumitraºcu � picturã,care se constituie într-o expresivã sintezã astatorniciei Prof. dr. doc. Dumitru Dumitraºcu încâmpul artei. În palmaresul sãu artistic figureazã,pânã în prezent, patru expoziþii personale care-iatestã postura de original creator cu solide vocaþiipentru valorile vieþii spirituale.

Despre somitatea lumii medicale clujeneDumitru Dumitraºcu, au apãrut unele referinþe în:Who�s Who in the World (1983); Who�s Who in theBalkans (1997); Who�s Who în ºtiinþa ºi tehnicaromâneascã (1998); Dictionary of internationalbiography (1999); Enciclopedia MedicalãRomâneascã sec. XX (2001); Dicþionarul �Medici-scriitori români� (2001); Who�s Who în România �Medical (2002); ªcoala medicalã clujeanã (2004);Personalitãþi clujene (2007); Enciclopedia artiºtilorromâni contemporani (2009).

Domnule profesor, cum aþi încadra identitateadvs. pe linia precursori-mentori discipoli ai ºcoliimedicale din care faceþi parte?

Când, spre sfârºitul liceului (eu am avut ºansaunei vechi ºi ilustre ºcoli: Colegiul Naþional�Carol I� din Craiova) m-am orientat spremedicinã, am fost atras fãrã nicio ezitare deUniversitatea din Cluj. Aflasem de atmosferastudenþeascã a acestui �nou Heidelberg� ºi deºepcile roºii ale mediciniºtilor de aici, dar ºi defaima clinicilor, personalizatã în miticul IuliuHaþieganu. Eram în 1947. Pulsa încã vieUniversitatea �Daciei Superioare�, abia reîntoarsãdin refugiul de la Sibiu. Mai puteam urmãriprelegerile de esteticã libere ale lui Liviu Rusu.Filozoful-poet Eugeniu Sperantia umplea sãlile cufascinantele sale conferinþe. Ilustrulanatomopatolog Titu Vasiliu, care adunase ouriaºã colecþie de discuri, ne colora duminicile cuaudiþii muzicale la Biblioteca Universitarã.Episcopul Nicolae Colan îºi continua o serie deexpuneri privind relaþia dintre religie ºi ºtiinþã. Pestradã îi mai vedeam pe Lucian Blaga,D.D. Roºca, Emil Isac, Ion Agârbiceanu.

Cutremurul istoriei începuse însã. La Anatomienu l-am mai gãsit pe profesorul Victor Papilian,autorul primului Tratat de Anatomie românesc,de pe care ºi astãzi se învaþã. Doar spiritul lui sepãstra, prin urmaºi. Dispãruse fondatorulînvãþãmântului de igienã clujean, Iuliu Moldovan,la fel ºi biochimistul de renume Ion Manta, der-matologul Coriolan Tãtaru. Se sinucide chirurgulEmil Þeposu, sub presiune, dupã refuzul uneidelaþiuni faþã de fostul sãu profesor, Alexandru

elitele cetãþii

Profesor universitar doctor docentDumitru Dumitraºcu

Medicina ºi arta (I)Cristian Colceriu

1177




Pop. Va urma tristul �proces� public înscenat princalomnii lui Iuliu Haþieganu, chiar în amfiteatrulunde predase aproape trei decenii, cu îndepãrtareasa din învãþãmânt. Prin reforma învãþãmântuluisemnatã de Gh. Vasilichi, la 8 august 1948, noine-am desprins de Universitate ºi ne-am autono-mizat ca Institut Medico-Farmaceutic. Despre�ºcoalã� nimeni n-a mai vorbit multã vreme,tradiþiile erau condamnate, trecutul trebuiarenegat, singura literaturã strãinã venea acumnumai din Rãsãrit. Vechile biblioteci se acopereaude praf.

ªansa generaþiei noastre a fost un bun numãrde cadre temeinic formate de magiºtrii lor, uniiaveau stagii de specializare în Apus, ºi deveniserãºefi de ºcoalã în noi subspecialitãþi. Aveam în faþã�a doua generaþie de maeºtri�. Ei asiguraucontinuitatea cu era de aur a vechilor ctitori prinprofesionalism, ca ºi prin þinuta academicã ºiumanã. Au trebuit sã treacã mai mulþi ani pânãcând unii dintre pionierii marginalizaþi vor puteareveni la ºedinþele societãþilor ºtiinþifice. Preapuþini au fost reintegraþi în învãþãmânt.

Anatomia � �litera a� a alfabetului medical �m-a învãþat nu doar complicata arhitecturã acorpului uman, ci mi-a oferit ºi un splendidmodel de analizã ºi gândire metodicã. Fiziologiase chema pentru mine �Grigore Benetato�,�Griºa�, un ilustru savant, spirit novator ºiexcelent pedagog, înzestrat cu mult farmec.Fereastra cabinetului sãu era aprinsã pânã târziunoaptea, ca a unui Faust legendar. AnatomiaPatologicã am fãcut-o cu un pedagog de mareclasã, erudit totodatã: Rubin Popa. El ne învãþa sãjudecãm bazându-ne pe evaluarea criticã afaptelor, pe asocieri ºi deducþii, urmãrinddescifrarea relaþiilor cauzale în boalã. LaSemiologie harul pedagogic al lui Ion Goia seîmpletea cu un umor virulent, care ne biciuiaatenþia. Nu puteai sã nu-l urmãreºti cuvânt cucuvânt, dupã ce lansa cãtre amfiteatru un�domnilor coleji!�, cu �j� apãsat, ca în dialectul dela munte, de unde venea.

Medicina internã corespundea în cel mai înaltgrad înþelesului meu despre profesia viitoare: sãcuprinzi omul în integralitatea lui, sã acþionezi peun front larg în lupta (nesângerândã!) cu boala.Profesorul Aurel Moga mi-a fost dascãl de bazã înacest domeniu vast. Era un mare senior, cueleganþã ºi distincþie, investea sacralitate înexpunerile din amfiteatru. Forþa lui era gândireaclinicã. De la el am învãþat cum se construieºte

metodic diagnosticul, ca o arhitecturã,sprijinin-du-te pe date exacte ºi în egalã mãsurã pe raþiune.

În ultimul an de studii, Istoria medicinii mi-apãrut o încununare a pregãtirii noastre, iar peprofesorul Valeriu Bologa îl vedeam ca într-untemplu, în turnul sãu de la Institutul Pasteur,unde îºi avea catedra. Era un mag al vorbei, carete þinea prins ca într-o vrajã, nu doar prin celeexpuse, ci ºi prin timbrul grav, muzical, al vocii încare te învãluia. Insufla viaþã celor mai arideprobleme ºi transforma tot ce atingea în istorie.Adunase atâtea cunoºtinþe cât ºapte bibliotecialexandrine ºi totuºi ele pãleau în faþa ideilor delargã respiraþie filozoficã formulate.

De la mulþi alþi dascãli ºi îndrumãtori am avutcâte ceva de învãþat. Unii m-au fascinat prinerudiþie, alþii prin omenie ºi cãldurã. Fiecaretreaptã a formãrii mele a rãmas însemnatã depersonalitatea lor. Dintre toþi, unul singur a fost�Maestrul�: cel care ºi-a trãit viaþa având mereu înfaþã pe maestrul sãu, cel care a reuºit sãîmpleteascã ºtiinþa de înalt prestigiu cu bunãtateaºi simplitatea, umanist, medic ºi savant de aceeaºiincandescenþã, Octavian Fodor. I-am stat 17 anialãturi. Era o personalitate puternicã ºi complexã,unul dintre aceia a cãror existenþã se prelungeºtemult în istorie, prin realizãri, dar ºi prin amintirilelãsate. A fost un magistru exemplar ºi a fãcut totce se putea pentru întreþinerea unei ºcoli vii. Caom a ilustrat o conduitã: responsabilitatea.Morala sa avea ca reper central onestitatea. El atrãit de fapt pentru medicinã ºi a investit mult înaceastã arie de aleasã nobleþe. Ca rector s-apreocupat mult de reevaluarea a ceea ce s-a numitcu mereu mai mult respect, �ºcoala medicalãclujeanã�. Discursul sãu de recepþie la AcademiaRomânã, rostit în Aulã la 30 ianuarie 1975, a fostintitulat �Maestru, ºcoalã, universitate�. Pentruideile generoase pe care le vehicula (pentru acelevremuri, unele cam prea îndrãzneþe), acesta fusesecaracterizat de Geo Bogza, într-o telegramã �demulþumire�, drept �un fluviu de umanism�.

-Gândindu-ne la începuturi, ne-aþi putea da odefiniþie sinteticã a acestei ºcoli? Care au fostparadigmele ºi valorile care îi conferãindividualitatea? Avem aici istorie adevãratã saueste vorba mai mult de un mit?

- S-a vorbit, în legãturã cu ea, chiar despreun... miracol! Sã procedãm însã metodic, mergândpe fapte. Medicina clujeanã s-a dezvoltat în cadrulunei Universitãþi noi, construite de la temelie pe

principiile cele mai evoluate ale veacului XX.Exigenþele acelui moment istoric au fost asumatede toþi care participau atunci la edificarea ei: �sãvenim cu ceva superior� (zicea Vasile Pârvan înLecþia inauguralã �Datoria vieþii noastre�),�trebuie sã-i dãm toate posibilitãþile de dezvoltare,apre a deveni un model de universitateromâneascã� (Sextil Puºcariu), �Universitatea dinCluj este chintesenþa ºi pãstrãtoarea îndãrãtnicã afondului moral al poporului nostru� (IacobIacobovici) etc. Onisifor Ghibu, principalulartizan al Universitãþii în momentul creat atuncide istorie, observa, retrospectiv: �De unde sã scoþitu, Ardeal sãrac, atâtea forþe care sã facã faþã înmod onorabil unor cerinþe de nivel înalt...?�Consiliul Dirigent al Ardealului, care funcþionaimediat dupã Unire, prin Comisiunea universitarãalcãtuitã din mari personalitãþi ale întregii þãri, aselectat ca profesori numai specialiºti consacraþi,proveniþi din toate provinciile româneºti, uniiaduºi de peste hotare. A fost o explozie de energiiconcentrate sinergic spre perfectarea unui mareideal. Frumoasele tradiþii ale umanismuluitransilvan, însufleþit de vocaþia civicã ºi culturalã,au oferit climatul optim pentru uimitoareaaventurã care a urmat.

O. Fodor va rosti mai târziu cea mai frumoasãcaracterizare a grupului de ctitori: �Aveau senzaþiacã ochii întregii lumi erau aþintiþi asupra asupraacestei cetãþi universitare noi... Ei manifestauaceeaºi solemnitate de credinþã proprieiluminiºtilor din trecut�. Toþi aveau o competenþãprofesionalã recunoscutã, medici cu experienþã ºitotodatã cercetãtori verificaþi. S-au preocupat cuautoritate de modernizarea instituþiilor pe care lepreluaserã ºi, mai mult, au dovedit oimpresionantã vocaþie de ctitori.

Astfel, marele Victor Babeº a venit temporarde la Bucureºti, dar în acel unic semestru de laînceput a organizat Institutul de AnatomiePatologicã cu Muzeul sãu de piese, dezvoltateulterior de Titu Vasiliu. Constantin Levaditi apãrãsit funcþia de director adjunct al InstitutuluiPasteur din Paris ºi a organizat învãþãmântul dePatologie experimentalã ºi generalã ºi a proiectatmodernul Institut Pasteur clujean. Emil Racoviþã apus bazele unei ºcoli de biologie ºi a înfiinþatprimul Institut Speologic din lume. Jules Guiart avenit de la Lyon ca profesor de Istoria Medicinii,prima catedrã de acest fel din þara noastrã.Împreunã cu urmaºul sãu, Valeriu Bologa, punebazele �Bibliotecii medico-istorice� (1920). IuliuMoldovan, docent la Universitatea din Viena,dezvoltã o complexã activitate de prevenire abolilor, organizând reþeaua de igienã din toatãTransilvania ºi înfiinþând Institutul de igienã. Eleste cel care va elabora, dupã câþiva ani, primaLege sanitarã din România (1930). ÎnfiinþeazãCentrele regionale de igienã, dispensarele decombaterea tuberculozei ºi bolilor venerice,Institutul de seruri ºi vaccinuri, Centrul antirabic,instituþia surorilor de ocrotire infantilã, cu ºcoalade pregãtire aferentã. Victor Papilian fondeazãInstitutul de Anatomie umanã, dotându-l prinmari eforturi cu materialele demonstrativenecesare studenþilor, ºi iniþiazã, cu prioritate lanoi, cercetãri de Antropologie pe teren.

Iuliu Haþieganu constituie figura legendarãcare a dãltuit inscripþia heraldicã bine cunoscutã aªcolii medicale clujene: �Medicina este ºtiinþã ºiconºtiinþã�. Amplificã laboratoarele cliniciimedicale ºi organizeazã un Ambulator deconsultaþii gratuite. Treptat, îºi trimite elevii laspecializare în marile centre, diversificânddomeniul clasic al Medicinii interne ºi fondândprin ei noi unitãþi: Ftiziologie � Leon Daniello,

"Muzeul de Artã Cluj-Napoca Bienala Internaþionalã de Ceramicã Cluj - 2013

TRIBUNA � NR. 268 � 1-15 noiembrie 2013

Boli infecþioase � Ion Gavrilã, Cardiologie � AurelMoga, Endoscopie digestivã ºi Parazitologie �Tiberiu Spârchez. Preocupat de condiþia desãnãtate a studenþilor, a introdus Educaþia fizicãîn programul de învãþãmânt universitar ºi aînfiinþat � ca rector � Dispensarul studenþesc,Parcul sportiv care îi poartã numele (acesta,printr-o importantã donaþie) ºi primul Dispensarmedico-sportiv din þarã. �Cei doi Iuliu�, pilonii debazã, au iniþiat ºi înfiinþarea Institutului decancer, primul din þarã ºi printre puþinele dinEuropa.

La fel au acþionat ºi alþii. Gheorghe Bilaºcu(�regele dentiºtilor�, cum i se spunea laBudapesta) creeazã prima clinicã stomatologicãdin þarã, cu secþii specializate ºi paturi. DimitrieNegru organizeazã primul Institut de radiologiede la noi, de asemenea cu paturi, punând ºibazele unei bogate colecþii de filme. CoriolanTãtaru aduce un specialist vienez ºi face Muzeuldermatologic de mulaje din cearã, o raritate pecontinent. Din Clinica Chirurgicalã a lui IacobIacobovici se vor desprinde Chirurgia maxilo-facialã, Urologia ºi Ortopedia. Titu Ganeorganizeazã asistenþa pediatricã din Ardeal ºicreeazã �Centrele de ocrotire a copiilor� în loculvechilor azile. Marius Sturza, venit de laconducerea unui celebru sanatoriu vienez debalneofizioterapie, înfiinþeazã la Cluj o clinicãmodernã de profil, bine dotatã, ºi va organizamai târziu la Bucureºti un mare Institut.

O subliniere: Facultatea de medicinã din Clujera singura din þarã care prevedea cursuri de eticã,psihologie ºi sociologie medicalã, la iniþiativa luiMoldovan.

- Ar putea pãrea de necrezut! Mai reuºeauaceºti înaintaºi, cu vocaþia lor de ctitori, sã facã ºicercetãri ºtiinþifice de valoare, sã publice, sã scriecãrþi? Ce a rãmas în patrimoniul medical clujeandin aceastã efervescentã epocã?

- La puþini ani dupã ce luase fiinþã, ºcoalaaceasta clujeanã de medicinã a început sãrãspândeascã în flux continuu cãrþi didactico-ºtiinþifice foarte apreciate ºi cãutate în toatã þara.Seria a fost deschisã de Papilian prin Manualpractic de disecþie (1920) ºi Tratat elementar deanatomie descriptivã ºi topograficã, vol. I (1923)ºi de Iacobovici prin Propedeutica chirurgicalã(1923). Urmeazã I. Urechia ºi Savu Mihãilescu:Tratat de patologie neurologicã, 9 fasc. (1924-1931); Iuliu Haþieganu: Sifilisul visceral medical(1926); I. Goia: Sifilisul gastric (1927); ValeriuBologa: Începuturile medicinii ºtiinþifice româneºti(1930, pr. Adamachi al Academiei); Al. Pop:Afecþiunile cãilor biliare (1930); D. Negru:Radiologia medicalã (1931); I. Drãgoi: Elementede histologie, 2 vol. (1931-1932, pr. Oroveanu alAcademiei); Haþieganu ºi Goia: Tratat elementarde semiologie ºi patologie medicalã, vol. I (1934,pr. Oroveanu), ulterior vol. II ºi III; M. Kernbach:Tratat de medicinã legalã (1937); Gh. Popovici-Boºcu: Tratat de pediatrie ºi puericulturã, 4 vol.(1936-1940); Titu Vasiliu: Tratat de anatomiepatologicã clinicã (1939); Iuliu Haþieganu ºicolab.: Sindromul stazei duodenale (1944);O. Fodor: Icterul cataral (1944); I. Moldovan ºicolab.: Tratat de sãnãtate publicã (1946); V. Papilian ºi V. Preda: Manual de embriologie(1946); O. Fodor: Stomacul operat (1946); O Fodor: Fiziopatologia clinicã a marilor sin-droame hepatice (1948). În anii grei care auurmat s-au putut asigura doar cursurile litografiatepentru studenþi.

Cum cercetarea ºtiinþificã era foarte vie în

Clujul acelor ani, era firesc sã aparã aici ºinumeroase reviste. �Clujul Medical� (1920), organreprezentativ al Facultãþii de medicinã, mai târziuºi al Facultãþii de farmacie, este cea maicuprinzãtoare publicaþie, singura care se menþineºi azi (denumirea vremelnicã din refugiul de laSibiu a fost �Ardealul Medical�). Pe specialitãþi,mai existau Revista de igienã ºi sãnãtate publicã,de stomatologie, de antropologie, de pediatrie ºipuericulturã, Buletinul eugenic ºi biopolitic º.a.

Societãþile ºtiinþifice au luat de asemeneafiinþã, cu ºedinþe regulate de prezentãri: Societateaºtiinþelor medicale (26 dec. 1918!), Societatea depediatrie ºi puericulturã, de antropologie, demedicinã ºi educaþie fizicã, de biologie, aasistenþilor ºi preparatorilor, a studenþilor înmedicinã, Reuniunea anatomicã º.a.

- Este evident cã aceºti pionieri erau conduºi deo concepþie solidã de viaþã. Temeinicia profesional-ºtiinþificã trebuie sã fi fost însoþitã de o filo-zofie profund umanistã, de o angajare civicãserioasã, de �spirit jertfelnic�, cum îi plãcea luiHaþieganu sã-i spunã.

- Mai întâi, ne apare limpede acum, privind înlumina istoriei, cã ei luau în serios �datoria�, îºirespectau profesia ºi o slujeau cu multãdevoþiune. Aveau un crez. Ei reprezentau�generaþia Unirii� ºi înþelegeau sã-ºi împlineascãcu rãspundere sarcina, cu eroism. Ca medici, eraustrãbãtuþi de sacrul filon hipocratic, prin tradiþie,dar conºtientizau ºi imperativul progresului.Deviza lor era: �Nu înapoi la Hipocrate, ci înaintecu Hipocrate!� De aici etosul umanist (opermanenþã!) ºi apropierea lor caldã de bolnavi.Aveau toþi vocaþie didacticã ºi erau pãtrunºi despiritul de ºcoalã.

Mai mult: activitatea lor depãºea zidurileinstituþiei ºi se prelungea în societate. Au folositdin plin acea amplã activitate, prezentã numaiaici la Cluj, care era numitã �Extensiuneauniversitarã�, prin care difuzau larg cunoºtinþelelor ºi exercitau o puternicã funcþie educativã. PrinSocietatea ASTRA acopereau, chiar cu influenþalor, întregul Ardeal. Iuliu Moldovan ºi IuliuHaþieganu s-au dovedit extraordinari factoridinamizatori pentru ridicarea satelor, ºi nu doarsub aspect cultural-artistic, ci ºi sub cel medical ºieconomic. Primul a fost o lungã perioadãpreºedintele Asociaþiei, al doilea conduceaDespãrþãmântul Cluj ºi înfiinþase organizaþia

cultural-sportivã þãrãneascã �ªoimii Carpaþilor�. Toate acestea nu ne pot surprinde, pentru cã

în glosarul lui Haþieganu gãsim frecvent cuvintele:misiune, ideal, datorie, conºtiinþã, patrie, popor,om. Toþi gândeau la fel. Este emoþionant cãaceleaºi valori spirituale le vom regãsi mai târziula Lucian Blaga, în perioada refugiului, propuse deel ca �principii educative�: seriozitatea, munca,iubirea, omenia, devotamentul, rãspunderea,eroismul, sacrificiul.

- Cum ar putea fi concretizatã dimensiuneaumanistã a personalitãþii lor? Ce realizãri se reþinîn sfera culturalã, pe lângã aceastã continuãactivitate educativã de fond?

- Toþi aveau o frumoasã formaþie culturalã,toþi cunoºteau bine cel puþin o limbã strãinã. Caautori de cãrþi, au arãtat un deosebit respectpentru corectitudinea ºi puritatea limbii române,care venea din rigorismul lingvistic al ªcoliiArdelene. Mulþi foloseau curent trimiteri la mariigânditori din trecut ºi atingeau în gândire înãlþimifilozofice. Haþieganu, un mare orator, eraexponentul cel mai strãlucitor sub acest aspect.Prin energia, dinamismul ºi carisma sa el s-aimpus ca �doctrinar� al ºcolii ºi a exercitat un rolcatalizator esenþial, asemenea unui alt ApostolPavel. La rândul sãu, Valeriu Bologa, talentatistoric al medicinii, era, evident, cel mai prezentîn publicisticã. Victor Papilian s-a impus caprozator ºi dramaturg, ºef al unui cenaclu literar,totodatã violonist talentat (cu studii deConservator), fondatorul unor reviste (�Darulvremii�, 1930, �Luceafãrul�, 1941), director alTeatrului Naþional ºi al Operei Române din Cluj,primul preºedinte al Asociaþiei scriitorilor dinTransilvania, pe care el o întemeiase, întemeietoral Orchestrei medicilor la Sibiu. Dimitrie Negruscria eseuri filozofice. Alexandru Rãdulescu �prozã satiricã. Iacob Iacobovici a pus prima placãcomemorativã pe casa lui Coºbuc, în 1922, într-oexcursie cu studenþii ºi mai târziu, dupã plecareala Bucureºti, a fondat un Muzeu preistoric la Tg. Ocna.

!

18

"

Galeria Horeb Tineri Artiºti - Ceramicã ºi Sticlã, 2013


showmustgoon

Ascrie despre Hortensia Papadat-Bengescu,mai exact despre ceea ce �trupul sufletesc�însemna sau mai poate însemna � în

eventualitatea cã cititorul zilelor noastre mairezoneazã în faþa unor astfel de sintagme � a luatde multe ori forma unei dileme care priveainstrumetele critice ce urmau a fi folosite. Pe de oparte, aveam critica de facturã modernistã care sesusþinea (uneori pânã la abuz) prin termeniprecum �intimitate�, �lirism� vs. �obiectiv�, iar pede altã parte, instrumentele mai noi ale criticiicare tind sã excludã din constituirea textului, sau,cel puþin din interpretarea lui, tot ceea ce i-ar fieterogen (în trena unui structuralism saupostructuralism generativ). Privite însã dintr-operspectivã �arheologicã� (în sens foucaultian)ambele modele nu fac decât sã se conformezeepistemelor în care ele iau naºtere, adicã unuisistem mai vast de credinþe (sau necredinþe) carevizeazã lumea. Prin lume, desigur, nu se maiînþelege demult o vastã mulþime de lucruri ºiobiecte pe care e de ajuns sã le numim pentru caele sã se aºeze cuminþi în referenþialitãþi ordonate,ci lumea se aflã la capãtul unui proces dinamicprin care o conºtiinþã produce �reprezentãri�, (amaici în vedere strict referenþialitatea textuluiextrem de disputatã de-a lungul istoriei literare, ºicare îºi gãseºte o frumoasã �rezolvare� în gândirealui Ricoeur, pentru care, întotdeauna, �textullumii� trimite la �lumea textului� ºi invers).Raportul conºtiinþei cu realitatea a fost mereuunul care funcþiona asemãnãtor cu ceea ceGluksmann considera a fi o credinþã religioasã:�Dumnezeu a creat omul ºi viceversa�.Parafrazând, am spune: �conºtiinþa a creatreprezentarea ºi viceversa�. Traseul gândiriiOccidentale care viza instaurarea supremaþieilogosului faþã de mit ar putea fi interpretatã ca o�schimbare de tehnicã� prin care s-a trecut de lauzarea de semne motivate la cea de semnenemotivate pentru a o �crea�. Istoria artei, aculturii în general, pe care nu o pot concepe înafara istoriei lumii, lasã sã se întrevadã prinavangardã o nouã turnurã: refuzul sau dificultateaconºtiinþei în ceea ce priveºte producerea dereferenþialitate ºi trecerea spre omul post-istoriccare nu se mai cizeleazã prin ceea ce Hegelnumea �calvarul spiritului�, ci abandoneazãmodul de a se raporta la ceva din afara lui sau lasine în favoarea tehnicii ºi biopoliticii, a limbii/limbajului care este un �altul�, pe scurt asistemului care, mai monstruos decât unDumnezeu ascuns, e un altceva decât noi, dar neconstituie în cel mai �intim� mod. Trecând defronda avangardelor istorice, postmodernismul s-aabandonat în faþa a ceea ce aº numi �disperareafascinantã a incontrolabilului�.

Teoriile morþii autorului colegate cu cele aleproductivitãþii discursive configureazã o nouã�autonomie� a textului, nu una în spiritul �artãpentru artã�, ci una �totalitarã� a lui �il n�y a pasde hors-texte�. Cum s-ar încadra autorii pe care îiare în vedere teza mea (Hortensia Papadat-Bengescu, Marcel Proust, Virginia Woolf) în acestpeisaj? Cred cã toþi trei se înscriu încã în modelulde a face literaturã cu/prin �calvarul spiritului�. Evorba în primul rând de conºtiinþe care s-auformat într-o lume pentru care mai funcþioneazãproducerea de referenþialitate dupã modelulierarhiilor sociale, valorice etc., fie ºi numai

pentru a le contesta, conºtiinþe care s-au formatîncã la ºcoala diferenþelor interior-exterior /subiectiv-obiectiv, ºi mai ales în spiritul �sintezeitemporale� (în sens hegelian). Din aceastãperspectivã utilizarea unui limbaj critic modernists-a dovedit a fi de neocolit. Pe de altã parte,operele lor se preteazã ºi la interpretãri careuzeazã de un aparat critic postmodern (adicã,care, exclude din explicarea textului tot ceea ce-ieste eterogen) în mãsura în care aplicãm distincþiaautor-narator. Poate la Virginia Woolf, mai multdecât la Proust ºi Hortensia Papadat-Bengescu,observãm în cel mai mare grad abandonarea în�disperarea fascinantã a incontrolabilului� textual,ºi o extraordinarã dejucare a clasicei �sintezetemporale� (în �Orlando� sau �Anii�). Sintetizândbrutal aº spune cã autorii cad sub incidenþa lumiimoderne, în timp ce naratorii pot fi recuperaþi ºiprin mai noile sisteme critice. De fapt, alãturi deFlaubert (preocupat în mod �atroce� de stil) vãdîn aceºti scriitori prefigurarea lumii textuale caredestabilizeazã �vechile� metode de a producereprezentare. Într-un fel sau altul pentru aceºtiscriitori �calvarul spiritului� s-a încheiat, ºi-a gãsitsfârºitul în lipsa exterioritãþii textului, în Operã,dar una �decãzutã�, în mãsura în care i-a scãpatTotul. Scrierea operei i-a pus faþã în faþã cu un denecuprins. Lui Proust, mai fidel decât toþicredinþei în �sinteza temporalã� ca producãtoarede sens, i-a fost dat sã cunoascã intens spaima dea nu putea spune Totul. Rãmâne mereu ceva înafara sintezei, în afara metaforei, în afara buclelortemporale pe care le surprinde (construieºte?) cuatâta mãiestrie. Rãmân cel puþin cei trei arboridin drum spre Hudimesnil a cãror frumuseþe nu

îi spune nimic. Tocmai consemnarea acestui nimic, nevoia de

a consemna acest nimic, face loc apariþiei lumiitextuale, care se produce, care existã tocmaipentru cã teoriile, categoriile, principiile ºi toateschemele mentale nu mai sunt de ajuns. Existãceva în afara lor care rãmâne încã de spus. Eposibil ca Spiritul sã nu cuprindã Tot? E posibilsã cadã ceva în afara sintezei temporale? În afara�sensului�? Autorul nu crede, naratorul oconfirmã. Textul care nu pare sã aibã un sfârºit�desintetizeazã� chiar prin simpul fapt cã nuexistã îndeajuns timp pentru a efectuanenumãrate sinteze temporale (pânã ºi sintezatemporalã se produce în timp, iar aºa-zisa�atemporalitate� spiritualã devine doar un�instantaneu� asemeni fotografiei moarte descrisede Barthes). Nici o sintezã a sintezei nu ar fideajuns, jocul continuându-se la infinit,zãdãrnicind toate eforturile autorului de a-ºiconfirma credinþa într-un anume fel de a ajungela sens. Acest surplus îl interpretez ca fiindproducãtorul unui nou tip de metaforã. Sau, maidegrabã, aº folosi termenul de figural utilizat deLaurent Jenny, termen mai cuprinzãtor, care nuvede în tropi doar niºte simple substituþii. Denecuprinsul care cade în afara �sintezeitemporale�, fãrã sã cadã în afara timpului este�fondul diferenþial ce urcã în el ºi vine sã tulburerelaþiile propriu-zis lingvistice ale enunþului�. Sau,ca sã folosim termenii lui Deleuze în privinþadiferenþei: �...în loc de un lucru care se distingede alt lucru, sã ne imaginãm ceva care se distinge� ºi totuºi lucrul de care se distinge nu se distingede acel ceva�, asemeni fulgerului de fondulîntunecat al cerului.

!

Oana Pughineanu

A consemna un nimic

Deak Zsuzsa Satiricã, 2013

2200



TRIBUNA � NR. 268 � 1-15 noiembrie 201320

Stephen Toulmin a reunit la un moment dat,sub titlul Return to Reason (HarvardUniversity Press, 2003), studii ºi articole

teoretice nutrite de idea dupã care �înþelegereaistoricã a ideilor sociale, politice ºi ºtiinþifice esteindispensabilã dacã este sã preluãm sensulmodernitãþii, în general, sau al filosofieimoderne� (p. VII). Evident, nu este vorba doar dea face istoria uzualã a ideilor, ci de ceva maimult, anume, de a surprinde însãºi geneza ºicondiþionarea lor istoricã. Este vorba de a proiectao abordare istoricã asupra ideilor înseºi, privite,fãrã îndoilã, cum Fernand Braudel spunea, în lalongue durée, dar în istoricitatea lor. Problema cese pune este, în fond, de a surprinde �schimbareaconceptualã (the conceptual change)� într-omanierã care sã fie ea însãºi raþionalã.

Celebrul filosof continua astfel demersulînceput în The Uses of Argument (1958), carteacare, împreunã cu faimosul Traité de l�argumenta-tion (1958), al lui Chaim Perelman ºi L. Olbrechts-Tyteca, lanseazã ofensiva din logicãpentru a lãrgi cadrele de înþelegere a raþionalitãþii,prin admiterea, alãturi de demonstraþie, a argu-mentãrii ca formã de întemeiere a susþinerilor. Încartea sa, cu siguranþã de cotiturã, problema lãr-girii cadrelor raþionalitãþii era pusã în mod precisîn logicã. Stephen Toulmin a semnalat faptul cãpremisa majorã dintr-un silogism, de exemplu,premisa: �toate surorile lui Jack au pãrul roºu�din silogismul Barbara, rãmâne lovitã de ambigui-tate. Ea se lasã interpretatã fie ca generalizare sta-tisticã, fie ca axiomã, cu consecinþe diferite înceea ce priveºte stringenþa derivãrii. Avem o argu-mentare, în primul caz, ºi ceva mai mult, odemonstraþie, în al doilea. Silogismul, aºa cum afost considerat de la Aristotel încoace, ca derivarenecesarã a concluziei din premise, este, de fapt, oidealizare (luarea premisei majore drept axiomã),fiind doar una dintre formele unei practici argu-mentative mult mai diverse.

Între timp, în efortul sãu de lãrgire aînþelegerii raþionalitãþii, Stephen Toulmin a fostsusþinut de un întreg curent de considerare criticãa ceea ce s-a înþeles prin �raþiune� ºi �metodaºtiinþificã� odatã cu ascensiunea pozitivismului,apoi a pozitivismului logic ºi, în cele din urmã, afilosofiei analitice. Sub dominaþia acestora, teoriaºtiinþificã a fost conceputã ca un ansambludeductiv de propoziþii ce au trecut o seamã deexamene logico-epistemologice, ºtiinþa a fostprivitã ca rezultat al interesului pentru adevãrseparat de orice alt interes, iar raþionalitatea a fostsuprapusã cu raþionalitatea ºtiinþificã înþeleasãdrept cunoaºtere dezinteresatã (pentru detalii veziAndrei Marga, Introducere în filosofiacontemporanã, Polirom, Iaºi, 2002, pp. 163-194).Stephen Toulmin situeazã chiar în punctul deplecare al reacþiei sale la înþelegerea dominantã araþionalitãþii, studiile sale universitare cu R.G. Collingwood, cel care a propus o nouãsoluþie la problema explicaþiei în istorie, pe care adepartajat-o de explicaþia nomologicã din ºtiinþelenaturii. Reacþia desfãºuratã a fost încurajatã, apoi,de Peter Winch, cu The Idea of a Social Science(1958), de Thomas S. Kuhn, cu The Structure ofScientific Revolutions (1961), de Martin Hollis ºiSteven Lukes, cu Rationalism and Relativism(1982), ºi de alþi autori ºi scrieri de importanþãsemnificativã în evoluþia filosofiei ultimei jumãtãþi

de secol spre chestionarea raþionalitãþii.Rezultatul la care a ajuns Stephen Toulmin are

în vedere împrejurarea cã, alãturi de �raþionalitate(rationality)�, aºa cum aceasta a fost consacratã învremurile mai noi de ºtiinþele tari, trebuie sãadmitem, având în vedere condiþiile istorice deproducere a cunoaºterii ºi nevoile noastre caoameni ce-ºi trãiesc în mod cultural viaþa, ºi o�rezonabilitate (reasonableness)� a valorilor,opþiunilor, acþiunilor noastre. Acum, în momentulcultural pe care îl parcurgem, �valorile umane alerezonabilitãþii sunt aºteptate sã se justifice eleînsele la proba raþionalitãþii� (p. 2). Dar, ca un altindiciu al acestui moment, înseºi criteriileraþionalitãþii trebuie de acum sã fie înþelese dinperspectivã istoricã. �Toate cãrþile ºi textele ce mi-a fost dat sã le citesc asupra filosofiei ºtiinþeiau pãrut a fi fost scrise de matematicieni man-qués: ei erau interesaþi numai de consistenþa for-malã sau coerenþa logicã a argumentaþiilor teoret-ice în fizicã ºi au acordat puþinã atenþie întrebãriidacã asemenea argumente erau aplicabile în modpractic lumii în care trãim ºi pe care cãutãm sã oînþelegem. În contrast, experienþa mea cufizicienii activi m-a învãþat aceasta: astfel de argu-mente formale trebuie, cel puþin, sã fie vãzute decãtre membrii comunitãþii ºtiinþifice ca având atin-gere cu lumea pe care noi o ordonãm� (p. 10).Nu este vorba, în niciun caz, de a subminaîncrederea în raþionalitate. Este vorba de a restau-ra un echilibru între �raþionalitate� ºi �rezonalibili-tate�. Stephen Toulmin respinge, de altfel, cate-goric considerarea cãrþii sale The Uses ofArguments drept �an anti-logic book�.

Stephen Toulmin considerã cã �dezechilibrulexistent între ideile noastre de «raþionalitate» ºicele de «rezonabilitate» a rãmas din seminþeplantate devreme, în secolul al XVII-lea� (p.12).Astãzi avem nevoie de reechilibrarea relaþiei.Luând ca analogie �revoluþia conservativã�declanºatã de Arnold Schönberg, StephenToulmin spune cã, �precum în muzicã, la fel ºi înfilosofie ºi ºtiinþele umane, preþulintelectualismului a fost prea mare, încât acumavem a înfãptui drumul înapoi, spre un mod mailarg al exprimãrii de sine. Oamenii de ºtiinþã aisecolului al ºaptesprezecelea (cum vom vedea) auvisat la ideile de raþionalitate, necesitate ºicertitudine într-un singur pachet matematic, iarefectul acestui vis a fost sã-i producã raþiuniiumane o ranã ce a rãmas nevindecatã vreme detrei sute de ani � o ranã de care abia recent noiîncepem sã ne refacem. Sarcina principalã aacestei cãrþi (este vorba de Return to Reason,n.m.) este sã arãtãm ce este în mod necesar defãcut pentru a trata rana ºi a restabili echilibrulpropriu între teorie ºi practicã, logos ºi retoricã,raþionalitate ºi rezonabilitate�. Stephen Toulminvrea sã recupereze echilibrul dintre �raþionalitate�ºi �rezonabilitate� printr-o �întoarcere la origini�,la secolul al XVII-lea. El îºi propune sã reiacercetarea �seminþelor� plantate atunci, pentru onouã înþelegere. Stephen Toulmin ne oferã, innuce, o reconstrucþie istoricã a asocierii dintre�raþionalitate� ºi �rezonabilitate�, a despãrþirii lorprin desconsiderarea �rezonabilitãþii� ºi a nevoiide reasociere a celor douã ºi de înaintare,împreunã, ca pãrþi ale �raþiunii umane�. Teza pecare autorul lucrãrii Return to Reason o apãrã, înacest punct, este aceea cã, alãturi de

�argumentãrile formale�, care sunt socotite valideîn virtutea proprietãþilor lor formal-logice, trebuiereadmise �argumentãrile substantive�, care suntvalide în legãturã cu �contextele�. �Aºa cum seprezintã, lumea validitãþii formale, a semnificaþieiºi consistenþei se suprapune anevoios cu lumeaevidenþei substantive, a mãrturiei sau a convin-gerii, iar propoziþiile pe care noi le avansãm ca«raþiuni logice» pentru concluziile noastre suntnumai schelete abstracte ale «raþionalitãþii» carepoate sã reuºeascã sau sã nu reuºeascã, aici ºiacum, sã convingã audienþa� (p. 27).

La începutul secolului ai XVII-lea,argumenteazã Stephen Toulmin, s-a nãscut �themodern dream of a purely formal language�, visulmodern al unui limbaj pur formal, care vine pânãîn timpul nostru. În cunoaºtere, orice prag are olaturã intelectualã ºi o laturã instituþionalã. Învreme ce latura intelectualã, în acest caz, aconstat din separarea logicii de retoricã, laturainstituþionalã a constat în separarea disciplinelorºtiinþifice. La mijlocul secolului al optsprezecelea,în Encyclopedia, Diderot ºi d�Alembert �auprezentat descrieri ale instrumentelor de dulgherieºi maºinãrii pentru ferme împreunã cu analizespecializate ale fizicii newtoniene, fãrã vreunsentiment al incoerenþei intelectuale� (p. 43). Unsecol mai târziu, în discuþiile cu Darwin ºiMaxwell, se asumau optici disciplinare, iar unelediscipline erau socotite inapte de calificare pentruo dezbatere academicã. Prima victimã a fost etica,iar Max Weber, prin teoria sa restrictivã a ºtiinþei,a consacrat statusul inferior pentru disciplinelecare �nu s-au eliberat de valori�.

Pentru ceea ce s-a petrecut în istoria europeanãa ºtiinþelor este concludent exemplul economieica disciplinã. Deja la nivelul lui Adam Smith, seobservã deopotrivã tentaþia de a construieconomia dupã pilda fizicii lui Newton, fãcândabstracþie de numeroºi factori ºi recurgând laidealizãri puternice, ºi tentaþia de a construieconomia cu grija de a nu lãsa la o parte factoriisituaþiilor. Se observã lesne, în cazul creatoruluieconomiei politice moderne, oscilaþia întreabordarea �teoreticã� ºi abordarea �clinicã�. Dejaatunci se putea observa cã �problemele crucialenu se învârt în jurul asigurãrii corectitudinii ºiconsistenþei formale a calculelor noastre; eledepind, mai curând, de colectarea tuturorinformaþiilor relevante din punct de vedere social,istoric ºi cultural ºi chiar formal despre oameniliimplicaþi ºi nevoilor lor efective� (p. 64).Abordarea �teoreticã�, în alte cuvinte, a rãmasmarcatã continuu, la rândul ei, de dificultãþi.

Din astfel de exemple, Stephen Toulmin nuezitã sã tragã o învãþãturã. Putem construi, spuneel, discipline întregi cu grija rigorii, consistenþei,preciziei formale, dar este înþelept (�raþional� defapt) sã facem mai mult: un efort de a da seamade ceea ce oamenii parcurg în fapt ca experienþãde viaþã. �Profesioniºtii ce sunt dedicaþi unordiscipline particulare tehnice sau economice îºiasumã prea uºor cã problemele economice ºitehnice pot fi abstrase din situaþia în care segãsesc ºi pot fi astfel definite în termeni purdisciplinari� (p.61). Este acum timpul calejeritatea sã fie înlocuitã cu lucida considerare aceea ce se petrece în mod efectiv.

Cultura modernã a adus cu sine în Europa omodelare a abordãrii lumii, care a fost ºtiinþamodernã. La modelare au contribuit trei �visuriraþionale (rational dreams)� care au fost tot atâteasuporturi ale reprezentãrii moderne araþionalitãþii: �metoda universalã�, �limbajulperfect� ºi �sistemul unitar al naturii�. Acestea au

diagnoze

Andrei Marga

Întoarcerea la sens?

2211




alimentat proiecte ºi speranþe. Ulterior ele au fostdesprinse de contextul de origine ºi asumate caatare. Problema care s-a profilat a fost, ºi este ºiacum, aceea de a prelua achiziþiile obþinute pecele trei linii ºi de a le înþelege împreunã cucondiþiile emergenþei lor. �Pentru a rezumaaceastã analizã istoricã � scrie Stephen Toulmin �[este de reþinut] cã metoda comunã a rigoriigeometrice ºi un limbaj împãrtãºit în care sã seraþioneze au constituit strategia lui Leibniz pentrua depãºi Babel-ul doctrinei în conflictul religios alsecolului al ºaptesprezecelea. Dar aceasta a fostnumai o strategie, printre altele. Umaniºti aisecolului al ºaptesprezecelea, precum Michel deMontaigne ºi Francis Bacon, au avut o alternativãrealã. Ca sceptic clasic, Montaigne îndemnacititorii sãi sã trãiascã cu ambiguitatea ºinesiguranþa � fãrã a mai menþiona credinþeleplurale cu care suntem familiarizaþi dinantropologia culturalã� (p.75). O comprehensiuneistoricã ar trebui sã fie aplicatã, aºadar, înseºimodelãrii dominante a culturii moderne.

Stephen Toulmin apãrã propunerea lui PaulFeyerabend de a detrona primatul metodeiinspirate de fizica galileo-newtonianã ºi demecanica cereascã. Deviza �against method� el ointerpreteazã ca lãrgire a registrului metodelor ºiefort de recunoaºtere a unei pluralitãþi de metode,adecvate scopurilor cercetãrii respective. El scrie:�pretenþia de Hard Science � cãutarea de legiatemporale pentru teorii generale, solicitarea laobiectivitate detaºatã ºi insistenþa ca investigaþiilesã fie «libere de valori» - nu sunt (în formularealui Popper) criterii de demarcare pentru a delimitacu adevãrat proiectele ºi disciplinele ºtiinþifice despeculaþii neºtiinþifice: negrul de alb, cel salvat decel damnat. Ele servesc numai pentru a definipolul newtonian în acest spectru, iar la polulopus noi aflãm proiecte locale, temporare ºiîncãrcate de valori, fiecare cu metodele,organizarea ºi tipul de obiectivitate propriu� (p.99). În direcþia recunoaºterii acestui peisajdiversificat de metode -ºi, deci, contramonopolului unei singure metode se îndreaptãenergic ºi cu o argumentare istoricã concludentãStephen Toulmin. El merge pânã acolo încât puneîn legãturã dominaþia exercitatã de �filosofianaturii a lui Newton� cu prevalenþa clarã aOccidentului în afacerile lumii.

Aristotel, deja, a fãcut distincþie întrediscipline teoretice, ce recurg la unversalii, ºidiscipline practice, ce procedeazã, cum spuneStephen Toulmin, �clinic� � adicã se ocupã deprobleme ale persoanelor aflate în situaþiiparticulare. Opþiunea între �profilul teoretic� ºi�profilul clinic� al unei discipline, sã zicemeconomia, nu a fost dictatã de considerente purintelectuale. Aceastã opþiune þine �mai curând deangajamentele instituþionale, care au determinatcum sã fie înþelese disciplinele (p. 103). Cândvorbeºte de �aspectul instituþional�, StephenToulmin are în vedere, de pildã, �tradiþiaacademicã� formatã în SUA, care a imprimateconomiei, spre exemplu, o anumitã înþelegere ºi,implicit, o direcþie de dezvoltare. �Opticaconvenþionalã în marea parte a lumii americane aeconomiei � ceea ce noi am putea numi mai binesupra-simplificarea ce se vinde � este o credinþã cãecomomiºtii academici au numai o preocupareserioasã, aceea de îmbunãtãþire a teoriei pure:numai în acest fel pot ei sã contribuie ladisciplinã într-un fel demn de a fi recompensat�(p. 104). Orientãrile intelectuale þin profund,aºadar, ºi de instituþiile de formare.

Pe de altã parte, Stephen Toulmin ia apãrarea�disciplinelor clinice� în faþa atacurilor desfãºurateîn numele apãrãrii teoriei. Acestor discipline �

argumenteazã autorul cãrþii Return to Reason �nu le este strãinã cunoºtinþa universalã, doar cãfocusul atenþiei este altul: explicarea unei acþiuniîntr-o situaþie datã. Phronesis nu este o cunoºtinþãneglijabilã în lumea profesiunilor, iar practicamedicalã este un bun exemplu al preþuiriiacesteia. Pe un plan mai larg, cunoaºterea nu�eliberatã de valori�, ci încorporând valorilãmurite este indispensabilã practicilor, de la ceamedicalã, terapeuticã, la cea din economie.Stephen Toulmin împãrtãºeºte explicit direcþia dereflecþie asupra ºtiinþelor ce pune în legãturãcunoaºterea ºi raþiunea cu �intereseleconducãtoare de cunoaºtere�, pe care opromoveazã Jürgen Habermas. El salutãdistingerea unor �interese� ce trec dincolo de�interese personale sau de interese de clasã� (p. 165).

Ajunºi în acest punct, putem sesizadeopotrivã întreaga importanþã ºi limitareaexcelentei investigaþii întreprinse de autorul cãrþiiRetun to Reason.. Am ales-o ca punct de sprijin ºireper de delimitare pentru propriul punct devedere din motivul simplu cã Stephen Toulmin alãmurit ca nimeni altul � adicã precis, cu o culturãºtiinþificã cuprinzãtoare ºi cu rãspundere majorãpentru destinul �raþionalitãþii� � emergenþaistoricã, mai ales instituþionalã, a modelãriidominante a cunoaºterii în epoca modernã ºi aconfigurat o alternativã. Aceasta constã, în miez,în reluarea tradiþiei, pãrãsitã în secolul al XVII-lea,a disciplinelor ce reprezintã �rezonabilitatea� ºisunt considerate, la o comparaþie forþatã, ca �soft�(faþã de cele ce sunt socotite �hard�). Atunci cândexplicã situaþia creatã, cunoscutul filosofînainteazã pânã la captarea laturii instituþionale(profilul disciplinar ce se cultivã, înainte de toate,în universitãþi) ºi a contextului istoric (dat deprevalenþa Occidentului în lume). Fãrã îndoialã cãaceºti paºi explicativi au o importanþã majorã, iarStephen Toulmin deschide neîndoielnicperspective noi de înþelegere a cunoaºteriimoderne.

Eu cred cã volumul Return to Reason nepermite sã profilãm, prin diferenþiere, perspectivarevenirii la sens (return to sense)). Aºa cum amobservat, Stephen Toulmin ne aduce în urmã, lasituaþia în care �raþionalitatea� ºi �rezonabilitatea�nu erau opuse. Aceastã situaþie el o localizeazã însecolul al XVII-lea. Se pune întrebarea, ce duceinevitabil dincolo (sau dincoace!) de aspectulistoric: care este suportul �raþionalitãþii� ºi

�rezonabilitãþii�? Rãspunsul meu este cã acestsuport trece dincolo de factualitatea istoricã luatãrestrâns ºi este de natura sensului. De aceea,interogarea de cãtre Stephen Toulmin a�raþionalitãþii�, are nevoie astãzi sã fie întregitã deo explorare a sensului. Pe de altã parte, în Returnto Reason Stephen Toulmin aminteºte de fiecaredatã împrejurarea cã, începând cu Galilei,Newton, Leibniz, modelarea cunoaºterii modernede cãtre fizica matematicã ºi mecanica cereascãnu a fost decât un mijloc pentru un scop � aatesta ceva în legãturã cu construcþia universuluide cãtre Creator. Aici, în chip cât se poate detransparent, tabloul cuprinzãtor al universului estecel care conferã sensul. Aº spune, pentruîntemeierea propunerii mele de a prelungi�întoarcerea la raþiune� cu �întoarcerea la sens�,cã suntem puºi astãzi în faþa unei probleme noi:avem adicã, acum, a explica nu doar disciplineleºtiinþifice, ci înseºi tablourile cuprinzãtoare aleuniversului înãuntrul cãrora se formeazã acestea,încât trebuie sã înfigem o sondã mai adâncã însolul pe care se formeazã cunoaºterea. Avem,adicã, a sonda locurile în care s-a format, dar se ºiformeazã, în continuare, chiar sensul uneimodelãri a universului, ca ºi al oricãrei altemodelãri. Problema se lãrgeºte ºi se adânceºte, înacelaºi timp. Avem, aºadar, de captat sensul pe uncurs care este chiar mai mult decât o �întoarcerela sens�, chiar dacã ºi acest curs face parte dinterenul de emergenþã a sensului.

Vom explora, aºadar sensul, în modsistematic. Plecãm de la cercetarea celor cinciinterogaþii (diferenþa de semnificaþie, sensulsistemelor conceptuale, sensul vieþii umane,sensul istoriei, sensul lumii) ce ne duc astãzi lasens ºi cãutãm o accepþiune unificatoare asensului. Apoi, examinãm conceptualizãrile carene-au dus cel mai aproape de sens ºi propunem onouã conceptualizare. În încheiere, precizãmsensul în relaþiile sale majore (cu prealabilulcunoaºterii, cu adevãrul, cu acþiunea, cu metoda,cu disciplina) ºi indicãm ubicuitatea sensului.Încheiem efectiv, stabilind ce au de fãcut filosofia,ºtiinþele, disciplinele, acþiunile cu recunoaºtereasensului.

(Fragment din volumul Andrei Marga,,Sensul, în curs de apariþie)

!

Alexandra Mureºan Pantha rhei II, 2013

2222




Probleme deosebit de importante privindfundamentarea moralei se gãsesc ºi înlucrarea Religia în limitele simplei raþiuni

(1794), o scriere care prezintã sistematic ºiintegral filosofia etico-religioasã a lui Kant. Carteadebuteazã cu demolarea a douã mituri, al omuluibun de la naturã ºi al omului rãu de la naturã,deoarece se pot susþine cu argumente, la fel debine, ambele ipostaze. În fond, Kant origineazãnatura umanã în dimensiunea libertãþii, ceea cenumim noi �firea� omului, aceasta este datã deprincipiul subiectiv al utilizãrii libertãþii. Naturanici nu este vinovatã ºi nici nu are vreun merit, cicaracterul omului este opera fiecãruia1. Existã, cutoate acestea, ºi o �înclinare spre rãu� în fireaomeneascã, de vreme ce omul este alcãtuit nudoar din raþiune, ci ºi din înclinaþii. Treptelealunecãrii spre rãu sunt: (1) fragilitatea naturiiomeneºti de a nu putea înfãptui binele în modconsecvent; (2) impuritatea aceleiaºi naturi,tendinþa de a amesteca motivele morale cu celeimorale; (3) rãutatea efectivã a firii omeneºti,înclinarea de a primi maxime rele, înclinare carepoate fi consideratã de fapt ca un rãu radicalînrãdãcinat în om. Cauza rãului radical nu poateconsta în sensibilitatea noastrã, de a cãreiexistenþã de altfel noi nu suntem rãspunzãtori,explicarea prin sensibilitate ar însemna prea puþin,deoarece ar face din om o simplã fiinþã animalã ºinimic mai mult. La fel, cauza rãului radical nupoate consta în pervertirea raþiunii moral-legislative, deoarece aceasta ar presupune oraþiune complet eliberatã de legea moralã ºi ovoinþã absolut rea, ceea ce ar însemna prea multºi ar face din om o fiinþã diabolicã. Or, omul nueste în totalitate nici animal ºi nici diavol.Adevãrata cauzã a rãului se aflã în coexistenþaperversitãþii raþiunii morale cu o voinþã bunã;aceasta provine din slãbiciunea firii omeneºti, carenu este suficient de puternicã pentru a pune înpracticã principiile pe care le-a adoptat2. Este unfel stângaci de a ne reprezenta rãul ca venind prinmoºtenire de la primii oameni, de la Adam,deoarece acþiunea fiecãrui om este liberã, iar vinaºi meritul ne vin din întrebuinþarea originarã aliberului arbitru. În stare originarã însã, omultrebuie sã se supunã legii morale, care se impunesub forma unor interdicþii (porunci divine),deoarece omul nu este o fiinþã purã, ci ispititã deînclinãri.

Omul, rãu din naºtere, trebuie sã se lupte sprea deveni mai bun. Binele constã în sfinþeniamaximelor, care îl fac sã împlineascã datoria;virtutea este hotãrârea puternicã, devenitã obicei,de a împlini datoria. Raþiunea, de obicei leneºãatunci când e vorba de perfecþionare moralã,invocã tot felul de idei religioase necurate. Potrivitlui Kant, toate religiile pot fi reduse la douã: (1)religia care cautã sã obþinã favoruri prin simplulcult, ºi (2) cealaltã care este religia moralã sau abunei purtãri. În cazul celei dintâi, oamenii îºiînchipuie cã Dumnezeu îi va face mai buni, fãrãca ei sã aibã altceva de fãcut decât sã-l roage (ºi,cum Dumnezeu vede ºi cunoaºte tot, nici nu armai fi nevoie sã-l rugãm, ci ar fi suficient sã

dorim un lucru sau altul). În cea de-a doua, înreligia moralã, existã un principiu fundamentalpotrivit cãruia fiecare trebuie sã facã tot ceea cedepinde de el spre a deveni mai bun. Principiuleste: nu este esenþial sã ºtim ce face Dumnezeupentru mântuirea noastrã, ci ce facem noi pentrua merita ajutorul lui.

Ispitele ne pândesc la tot pasul ºi ne ademe-nesc primejdios. De altfel, noi nu am putea fiispitiþi de cãtre spiritul rãu, dacã nu ne-am aflaîntr-o tainicã înþelegere cu el3, aratã Kant fãrã

menajamente, deci trebuie sã luptãm împotrivaispitelor prin virtute ºi sfinþenie. Scopul creaþieinu poate fi decât omenirea, în toatã perfecþiuneaei moralã. Minunile pot fi admise drept eveni-mente produse în lume de cãtre cauze ale cãrorlegi de operare sunt ºi trebuie sã ne rãmânãnecunoscute. De asemenea, Sfintele Taine (mis-terele) sunt ceva ce nu este universal comunicabil,ceva ce priveºte modul de acþiune al luiDumnezeu în sine. Dar pentru noi nu este delocimportant sã ºtim ce este Dumnezeu în sine, ciimportant cu adevãrat este sã ºtim ceea ce este Elpentru noi ca fiinþe morale. Rugãciunea, con-ceputã ca un cult formal, nu este decât o eroaresuperstiþioasã, cãci ea este o declarare a dorinþelornoastre în faþa unei fiinþe care oricum nu arenicio nevoie sã i se explice sentimentele noastreintime. Dar rugãciunea poate fi conceputã ºi alt-fel, anume sã doreºti sã fii plãcut lui Dumnezeuprin intenþiile ºi faptele tale, sã ai adevãratul spirital rugãciunii. Frecventarea Bisericii, conceputã caun fel solemn de a oferi lui Dumnezeu un cultexterior, este binevenitã, cãci constituiereprezentarea sensibilã a unirii credincioºilor ºi unpreþios mijloc de edificare. Botezul (consacrarea)este o ceremonie care impune mari obligaþii neofi-tului, scopul botezului este sfânt, acela de a face

din cel botezat un cetãþean al statului divin. Dar,ca bun protestant pietist, Kant socoate cã actelepreoþeºti ar avea drept scop de a menþine domi-naþia asupra sufletelor, fãcând sã se creadã cã pre-oþii au posesiunea exclusivã a uneltelor pentruobþinerea harului. Principalele atribute ale luiDumnezeu sunt, dupã Kant, cele morale, trei lanumãr ºi anume: Sfinþenia, Bunãtatea ºiDreptatea. Oamenii sunt însã tentaþi sã le separeºi sã reþinã numai atributul Bunãtãþii, spre a scãpaastfel de obligaþia sfinþeniei din perspectivaJudecãþii de Apoi. Oamenii se dedau la ceremoniiimpunãtoare spre a arãta respectul pentru porun-cile divine, fãrã sã le mai practice, voind ca rugã-ciunile lor inerte (exclamaþiile Doamne, Doamne!)sã repare toate cãlcãrile de lege, în loc sã se strã-duiascã sã fie virtuoºi, �virtutea împreunã cudevoþiunea alcãtuind pietatea sentimentul ade-vãrat al religiei�4

Aºa stând lucrurile, nu este de mirare cãteologii catolici de primã mãrime ai secolului XX

îl subsumeazã pe Kant unor veritabile curentereligioase. Astfel, H. Jaeger scrie cã: �Idealismulgerman, al cãrui iniþiator a fost Kant, este formadefinitivã a protestantismului�5. Sau P.Archambault: �Kant a fost iniþiatorul unei ade-vãrate religii: religia datoriei... Afirmarea cate-goricã ºi necondiþionatã a datoriei este o con-cepþie religioasã a vieþii, ideea unei perfecþiuni desine subzistente. Îl putem oare defini peDumnezeu într-o manierã mai puþin echivocã?�6.Curentul teologico-moral iniþiat de cãtre Kant îlare ca prim reprezentant pe F.D.E. Schleiermacher(1786-1834), contemporan ºi coleg cu Hegel laUniversitatea din Berlin. Schleiermacher a fostpastor la o capelã, profesor la Facultatea deTeologie, dar ºi traducãtor al lui Platon în limbagermanã. Lucrarea sa principalã, Credinþa creºtinãeste de fapt cursul universitar þinut între 1821-1831. Dupã Schleiermacher, Biblia nu poate ficonsideratã drept o istorisire a intervenþiilordivine, ci doar o simplã consemnare a unei suitede experienþe religioase , în consecinþã el s-a strã-duit sã analizeze diverse experienþereligioase,7spre a extrage de aici esenþa religiei. Înacest fel Schleiermacher a putut reinterpreta cred-inþa creºtinã într-un mod acceptabil pentru omulmodern. Dupã el, elementul comun al tuturor

filosofie

Petru Ardelean

Istoria eticii moderne în viziunea lui Eugène Dupréel (IV)Concepþia eticã a lui Immanuel Kant

Makoto Hatori (Japonia) Sign into the Air, 2011

2233




manifestãrilor evlaviei îl constituie conºtiinþa de afi absolut dependent, de a te afla în permanenþãîn relaþie cu Dumnezeu. Iisus Christos a fost lafel ca toþi ceilalþi oameni, în virtutea identitãþiisale cu natura umanã, dar deosebit de ei prinforþa constantã a conºtiinþei Sale de Dumnezeu,care a fost o veritabilã existenþã a lui Dumnezeuîn El8.

Un kantian declarat a fost ºi Albrecht Ritschl(1822-1889), dupã unii cel mai important teologsistematic din Germania celei de a doua jumãtãþia secolului al XIX-lea9. Ritschl, fost profesor deteologie la Gottingen, a procedat asemeni luiKant, respingând metafizica ºi transformând eticaîn esenþã a religiei. El a creat termeni care auintrat ulterior în limbajul filosofic uzual, anume adistins între judecãþi de existenþã ºi judecãþi devaloare. Dupã Ritschl, esenþa ºtiinþei este aceea dea realiza experimente controlate, dar în religie noinu putem sã realizãm atare experimente contro-late cu Dumnezeu, prin urmare afirmaþiile religieinu pot fi judecãþi de existenþã, ci judecãþi de val-oare. Dupã alþi autori, Ritschl respinge teologianegativã, deoarece aceasta este de neconceput încontextul kantian al conºtiinþei transcendentale10.Teologia negativã admite o legãturã misticã cufiinþa supremã, în timp ce teoria kantianã acunoaºterii nu admite decât legãtura gândirii cu osferã a unei experienþe posibile, limitatã în spaþiuºi timp. Din perspectiva lui Ritschl, Dumnezeulteologiei negative nu reprezintã decât o fiinþãnedeterminatã, ceea ce atrage dupã sine dispariþiaoricãrui fundament determinant pentru obligaþiilemorale.

Tot un kantian este ºi Karl Barth (1886-1968),fost în perioada interbelicã pastor ºi profesor laGottingen ºi Basel. Barth prezintã problemele teo-logice în termeni filosofici, preluaþi mai cu seamãdin Kant ºi Kierkegaard11. El îl vede peDumnezeu în întregime transcendent, evident nuîn sens fizic, ci Dumnezeu este un Absolut-altulîn raport cu omul ºi cu procesele naturale.Bunãtatea acþiunilor omeneºti constã în conformi-tatea cu voinþa lui Dumnezeu, poruncile divinefiind echivalentul imperativului categoric kant-ian12. Singura posibilitate, singura cale decunoaºtere a lui Dumnezeu este prin IisusChristos, potrivit preceptului evanghelic: �Eu suntCalea, Adevãrul ºi Viaþa; nimeni nu vine la Tatãldecât prin Mine�. Este dar limpede cã nu-L putemcunoaºte pe Dumnezeu aºa cum este el în sine,ca lucru-în-sine kantian. Pentru cunoaºterea lui

Dumnezeu nu pot exista dovezi în sensul uneievidenþe exterioare, vechile dovezi privitoare laexistenþa lui Dumnezeu nu ne conduc laDumnezeul cel viu, care rãmâne un mister. Întâl-nirea misticã cu Dumnezeu poartã în sine propriasa dovadã; argumentul poate pãrea circular, dar înplan mistic acest lucru nu ar trebui sã conteze.Dumnezeu care se reveleazã nu este un obiect înspaþiu ºi timp. Biblia, prin care se reveleazãDumnezeu, utilizeazã, e adevãrat, limbajul spaþio-temporal, dar pentru a vorbi despre unDumnezeu care se aflã dincolo de timp ºi spaþiu,prin urmare limbajul Bibliei trebuie privit caavând un caracter metaforic ºi analogic13. Existãunii, continuã Barth, care considerã Biblia dreptrevelaþie atunci când se aflã la amvon, ºi drept ocolecþie de povestiri antice, care pot fi adevãratesau nu, atunci când se aflã la catedrã sau în bib-liotecã, dar este evident vorba de o gândireduplicitarã.

O altã problemã importantã ºi actualã ridicatãde cãtre Barth este aceea dacã se poate apela larevelaþie spre a lãmuri unele probleme filosofice.Apelul la revelaþie înseamnã oare, necondiþionat,doar iraþionalism? Spre a rãspunde la întrebare,trebuie vãzut mai întâi ce se înþelege prin �iraþion-alism�. În mãsura în care admitem cã existã prob-leme care se situeazã dincolo de înþelegerearaþionalã ºi verificarea experimentalã, probleme pecare ºi le pun nu doar teologii ci ºi filosofii ºioamenii de ºtiinþã, în aceastã mãsurã dimensiunea

iraþionalului este inevitabilã. Sau, în mãsura încare admitem cã demersul ºtiinþific înseamnã atrage concluzii din anumite experienþe, atunci ºiteologia face acelaºi lucru, trãgând concluzii dinexperimentarea revelaþiei lui Dumnezeu. Prinurmare, ºi problematica ºtiinþificã poate pune înevidenþã limite iraþionale, dupã cum teologiapoate prezenta o dimensiune raþionalã. Experienþateologicã fundamentalã, revelaþia, poate sã fie rel-evantã pentru omul modern ºi filosofia sa. Barthsusþine cã toþi putem avea propria noastrãfilosofie preconceputã, naivã sau elaboratã, cãnicio filosofie nu poate fi exhaustivã ºi cã întreaceste filosofii teismul creºtin este o viziune cusens, dacã nu chiar singura de acest fel14.

NNoottee::1Imm. Kant, Religia în limitele raþiunii, Ed.

Agora, Iaºi, 1992, p. 83.2Ibidem, p. 89. 3Ibidem, p. 99. 4Ibidem, p. 131.5H. Jaeger, La mistique et les mistiques,

Bruges, 1965, p. 324. 6 Paul Archanbault, Apologetique, ed. cit.,

p. 160. 7 Colin Brown, Filosofia ºi credinþa creºtinã,

Oradea, 2000, p. 114.8 Idem, p. 116.9 Ibidem, p. 158 ºi urm.10 H. Jaeger, La mistique et les mistiques,

Bruges, 1965, p. 344. 11 Colin Brown, op. cit., p. 256. 12 Karl Barth, Dogmatique, vol. I, Geneve,

1953, p. 288 ºi urm. 13 C. Brown, op. cit., 260. 14 Karl Barth, Dogmatique, vol. II, Geneve,

1953, p. 720.

!

Vlad Basarab (România) The Archeology of Memory, 2013

Cristina Bolborea (România) Pillow 2012

2244




rememorãri

din literatura universalã

Uzinele mmereu aau ggeamuri ssparte

Uzinele mereu au geamuri sparte.Cu cãrãmizi tot zvârle cineva,Mereu stârnind cenuºile într-una,Cum un yahoo1 joc mârºav ar juca.

Uzinele mereu au geamuri sparte.ªi alte geamuri sunt întregi. Cã doarãNimeni n-aruncã-n geamu-unei bisericiPiatrã-n derâdere, rânjitã, -amarã.

Uzinele mereu au geamuri sparte.Ceva ori altceva nu merge bine.În Danemarca � cred, pute ceva.

ªi-atât cântai de geamuri de uzine.

Factory WWindows aare AAlways BBroken

Factory windows are always broken.Somebody�s always throwing bricks,Somebody�s always heaving cinders,Playing ugly Yahoo tricks.

Factory windows are always broken.

Other windows are let alone.No one throws through the chapel-windowThe bitter, snarling, derisive stone.

Factory windows are always broken.

Something or other is going wrong.Something is rotten � I think, in Denmark.

End of the factory-window song.

1 Este vorba, evident, de specia yahoo, descrisã deSwift în Cãlãtoriile lui Gulliver, ca fiind o pastiºãimundã ºi criminalã a omului. (n.t.)

Murim cca mmâineE-aºa de trist sã cugeþi cã-ntr-o zi,poate chiar mâine, pomii de pe-aleeacolo unde-i vezi or sã mai steevoioºi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne-atâta soareo sã mai fie-n lume dupã noi;cortegii de-anotimpuri ºi de ploi,cu pãr din care ºiruie rãcoare...

ªi iarba asta o sã mai rãsarã,iar luna tot aºa o sã se plece,miratã, peste apa care trece � noi singuri n-o sã fim a doua oarã.

ªi-mi pare-aºa ciudat cã se mai poategãsi atâta vreme pentru urã,când viaþa e de-abia o picãturãîntre minutu-acesta care bateºi celãlalt - ºi-mi pare ne-nþelesºi trist cã nu privim la cer mai des,cã nu culegem flori ºi nu zâmbim,noi, care-aºa de repede murim.

We�ll DDie, aas oof TTomorrow

It is so sad to think that still, some day,maybe tomorrow, trees on alleys will,right where you see them now, be standing, still,and still be merry, while we rot away.

And so much sunshine, Lord, sunshine so muchwill set the world a-glowing, after us,long trains of seasons and of rains will pass,their strands a-dripping cool on what theytouch�

And this grass, too, will grow, after it�s mown,amazed, the moon will still be bending lowon waters in their beds, that slowly flow � what won�t exist again is us, alone.

And it�s so strange to me that we can stillfind so much time for hatred in our soul,when life is nothing but a droplet sole,tying this instant that�s still chiming shrillto the next one � and I�m downcast and tryto see why we don�t rather watch the skymore often, smile, or gather flowers. Whywe don�t do these, we, who so quickly die?

Traduceri de CCrriissttiinnaa TTããttaarruu

!

Vachel Lindsay

Magda Isanos

- Fetelor, eu explodez.- Nici eu nu mai pot - spune Eva.

Coborâm ºi ne îndreptãm spre casã. Femeia seridicã. Suntem bine ... machiaþi pe buze ºi înjurul gurii. Negre ne sunt ºi degetele.

- Stimatã Doamnã, nu ºtim cum sã vãmulþumim pentru bunãtatea pe care aþi avut-o cunoi. Aºa dude dulci nu bãnuiam cã existã.Reacþia femeii este de-a dreptul deconcertantã.

- Domnule Baron, alaltãieri am tãiat purcelul.Poftiþi în casã la o micã gustãricã.Ne uitãm unii la alþii. Ochii noºtri parcã aruncãscântei ca ochii pisicilor japoneze în miez denoapte. Eva a ºi trecut pragul.

- Stimatã Doamnã, dar n-am vrea sã deranjãm- protestez eu aºa...

- Dar nu deranjaþi deloc. Poftiþi, vã rog!Ei, acuma-i acum. Purcelul! Dupã ce ne-amînfundat cu dude. Dar, pânã la urma,�nu-i daDoamne, omului cât poate rãbda.� Acuma cumsã-i zic ca sã fiu înþeles? Baia, VC-ul, latrina,closetul, buda?...

- Stimatã Doamnã, unde aveþi?...M-a înþeles.

- O, avem ceva primitiv. Aº zice sã mergeþi înporumb. E mult mai plãcut. În spatele casei.

- ªi eu vreau! sare Mioriþa. ªi se ia dupã

mine.Porumbul nu-i prea mare, dar dacã stai gugui, nuse vãd amãnuntele.

- Tu, ai hârtie?- Nu am.

Bag mâna în buzunarul stâng unde þin ºerveþele.I le dau pe toate.

- ªi tu?- Cu brusture.- Ce-i acela, brusture?

- Am sã-þi explic altãdatã. Acuma fã-þi treaba ºi sãmergem.

- Niciodatã nu vrei sã mã înveþi totul.- Nu te-am învãþat destule? ªtii tu...- Nu cumva-þi stã mintea la...- De ce nu? Dudele sunt afrodiziace. Ce

romantic! În cucuruzii din Caracal...- Du-te mai încolo. S-ar putea la mine sã iasã

cu scântei.- Nici la mine nu va fi cu pianissimo.

Pânã la urmã ne rezolvãm ºi ieºim uºuraþi dincucuruzi.

- Aº vrea sã mã spãl. Unde-i?...- Am vãzut un robinet din argint, placat cu

aur.- Faci miºto. Unde-i?- La colþul casei, lângã burlan. Cazanul acela,

cu apã de poaie.- Apã de ploaie. Perfect. E sãnãtoasã. Dã

capacul la o parte ºi bagã mâna. - E cãlduþã. Fiiatent la stradã sã nu vinã cineva.

- Ce vrei sã faci?- Mã spãl. Dacã n-au bideu.- ªi dacã vine cineva ce trebuie sã fac?- Nimic, dar mãcar sã ºtim - spune. ªi se lasã

pe vine, îºi ridicã rochiþa chiar mai mult decâttrebuie ºi se spalã în lege. Apoi �Dã-mi batista tacã-i mai mare.� Îi dau batista, se ºterge bine, îºiîmbracã chiloþeii, îºi lasã fustiþa în jos... - sunt canouã. Intrãm în casã. Eva, în plinã activitate. Pemasã un lighean - un lighenaº - nici prea mare,dar nici prea mic - jos o micã damigeana cuzaibãr, lângã lighean o pâine albã. În lighean,Doamne iartã-ne! toate porcinele bunãtãþi dinlume: jumãri, chiftele, caltaboºi, cârnaþi prãjiþi,carne friptã...

- Poftiþi, D-le Baron, Domniºoarã, poftiþi!Mut de atâta binefacere, poftesc. ªi încep,hotãrât, fãrã cenzurã. Trec prin toate ºi ajung lacârnat. N-are aspectul savant al celui din Ardeal,dar este foarte bine condimentat ºi asta-l facemult mai magnetic.

- Mâncaþi D-le Baron cãci mai aduc.Ce sã mai aduci, femeie, cãci am mântuit unsfert de metru. Femeia mai aduce cam un metru,mai subþire, din care mai muºc vreo 10 cm, apoigata! Fetele erau gãtate mai demult. Când amdepus ºi eu armele, femeia îmi spune cu oinsitentã timiditate:

- Domnule Baron, vã rog, dar vã rog foartemult, când vã întoarceþi sã faceþi în aºa fel sã vãopriþi din nou pe la noi, pentru bãrbatul meu.

Amintiri din Nirvana Roºie -Turnee artistice (II)

Alexandru Iorga

2255




Acuma-i plecat la Caracal. Bãrbatul meu n-avãzut în viaþa lui un Baron ºi ar fi tare fericit sãvã cunoascã. Vã rog frumos!

Urmeazã la revedere, mulþumiri, promisiuni,pupãturi, chiar ºi lacrimi, din partea Mioriþei carea bãut un pahar în plusPe drum, bineînþeles, comentarii:

- Tot mã gândesc. ªi mã minunez - începeEva. - femeia aceasta, trãitã ºi educatã în doctrinasocialistã.... Existenþa ei atârnã de zilele muncãrealizate pe tarlalele colectivei...

- ªi de sacii de cereale furaþi de pe tarlalelecolectivei - o continuã Mioriþa.

- Eventual - cu mari riscuri. Dar sã continui.De unde atâta admiraþie, atâta veneraþie, pentruun titlu nobiliar?! Se uit la tine ca la un zeu...

- Ca bãºtinaºii din Caraibe la Columb.- Mã rog. De ce?- Din cauza unei subconºtiente aspiraþii spre

eliberare spiritualã.Eva... ciuleºte urechile.

- Baroane, tu ai înþeles, Ce ai zis tu?- Ce ai auzit.- Pe astea de unde le-ai scos, muceo?! Auzi -

�eliberare spiritualã�.- Uiþi cã am vrut ºi încã mai vreau sã mã fac

psiholog. Dar academiciana cu patru clase ºimutrã de curvã ne-a desfiinþat facultatea.Aº fi fost în anul doi acuma. ªi meseria depsiholog a desfiinþat-o.

Cine testeazã capacitatea impiegaþilor demiºcare, a mecanicilor de locomotive, a piloþilor,militarilor etc.

- Ei, activiºtii. Nomenclaturiºtii. ªtefanGheorghiu...

- Da, ei cu curul lor mare si cefele lor groase.Ei le ºtiu pe toate. �Din greºealã în greºealã/ Sprevictoria finalã.�ªi astfel, ajungem la... bazã. Fraþii, care pe unde.La umbrã de autobuz, la umbrã de gard, laumbrã de pom...

- Unde umblarãþi, mã? ne ia Angela.- În Nyrvana - rãspunde Mioriþa.- Se vede. V-aþi sãrutat cu Syva.- Cu Kamadeva. Pânã la sfârºitul turneului,

nici nu mai pun machiaj pe mine.În 20 de minute ajungem la Caracal. Da, într-

adevãr, carul s-a rãsturnat. Se vede. Dar ceea cemi se pare interesant, ºi hilar totodatã - teatrul.Nu edificiul. Care în stilul mai vechi, construitdupã toate regulile artei, la câteva sute de fotolii,mi se pare chiar frumos. Ci titulatura. Pefrontispiciu, în relief, cu litere mari, scrie clar -�TEATRUL NAÞIONAL�. Ori ºtiut este cã înRomânia, la modul oficial, sunt trei. TeatrulNaþional din Bucureºti, Naþionalul din Cluj ºiNaþionalul din Iaºi. Mai sunt apoi o sumedeniede teatre de Stat înfiinþate de comuniºti, încentre muncitoreºti, cu scop propagandistic. Aici,dãm douã spectacole. �Teatrul Naþional� arhiplin.Se pun ºi scaune suplimentare. Din Caracal spreOrºova, Herculane º.a.m.d. Ne abatem ºi pe laMoldova Nouã. Oraº pur muncitoresc.Jumãtate... cãzut în Dunãre. Aici avem cel maizgomotos succes. Da, aici, unde grãnicerii româniîi împuºcã pe românii care înoatã spre StateleUnite...

Din Banat intrãm în Transilvania ºi acasã.Tovarãºul Vice se aratã generos. Ne aprobã unpremiu de o jumãtate de salariu.

- Sã-l ia Dracu! Pentru cât le-am câºtigat,putea sã ne dea trei salarii - se revoltã Eva. Cubanii aceºtia nu-mi cârpesc eu ficaþii dacã s-aurupt.

- O fi luat el. Doar el a fost cu iniþiativa.- Sã-i ia Dracu! Pentru ei tot ºi pentru noi -

peticile.ªi astfel s-a încheiat �Turneul celor 18� cum a

fost denumit.ªi pentru 1977 se anunþã �TURNEUL MARE�

în strãinãtate.la Kiev. Dar, s-o luãm pe înþelese.Oraºul Cluj ºi oraºul Kiev, pe atunci sovietic,erau Oraºe înfrãþite. ªi în anul 1976 toamna,Opera din Kiev ne face o vizitã cu un spectacolde operã autohtonã, nici cã se putea altfel -intitulat �Cazacul de dincolo de Don�. Muzica -acceptabilã... Chiar bunã, putem spune, întrucâtintervenea acolo un cor de peste 60 de persoaneºi o orchestrã cu toate compartimentele comple-te. Soliºtii - baritonii ºi baºii - buni, sopranele -acceptabile, tenorul, artist emerit, slãbuþ. Darcare era folia spectacolului? Pãrþile coregrafice. Lasfârºitul fiecãrui act. Douã la numãr - douãtablouri coregrafice interpretate de 25 dedansatori cazaci. Cu studii coregrafice, darcazaci. Despre cazaci ºtim cã au fost cãlãreþilegendari, dar ºi dansatori legendari. ºi acum,aceºti artiºti de elitã, cu virtuozitãþile loracrobatice în figurile lor specifice, pe muzica lorde un feroce dinamism redatã de o orchestrãsupradimensionatã, asociatã de un cor de acelaºicalibru, au rupt sala. Ambele tablouri au fostbisate integral.

Ce ne sfãtuim noi - doi Vasile, responsabili, ºicu mine. O atenþie pentru oamenii aceºtia.Anunþãm tot baletul, ne scobim fiecare cu ceavem la noi, cumpãrãm franzele, salamuri, câtevalãzi de bere ºi þuicã. De prune. Tocmai erasezonul. Angela cu fetele au pregãtit totul pepianul din sala de balet ºi la sfârºit i-am invitat.Au primit cu tolerat scepticism - erau, baletul,dupã un turneu în Olanda, unde banchete pestebanchete la nivel de Hilton. Au mâncatsandviºurile noastre întrucât erau dupã efortscenic, dar când au dat peste jinarsul de prune,60 de grade, apoi sã te þii frate! Cavalerilegendari, dar ºi bãutori legendari. Cheful a þinutpânã spre dimineaþã. Dumnezeu sã ne alduiascãpe toþi.

Anul urmãtor, tot toamna, suntem noiinvitaþi la Kiev. Acuma, director este Tudor Jarda.Compozitor ºi profesor Universitar. Intimii îispuneam Toader. Mai mare ca mine cu 5 ani.Dar intimi eram de pe vremea când eram de 15.Îi plãcea sã vorbeascã ardeleneºte. Dar la nevoiese exprima la cel mai elevat nivel academic.

Spectacolele noastre de luptã erau - PãdureaVulturilor de Tudor Jarda - muzica bunã, darsubiectul impus, cu partizani rãi ºi securiºtibuni.� Abia aºtept sã-i schimb textul - spuneaToader. - de altfel, dupã turneul ãsta o ºi scot dinrepertoriu. �Al doilea spectacol Lucia diLamermoor! Montat de regizorul italian, Frusc,într-o singurã dupã-masã. La spectacolul acesta,în tabloul balului, dansam patru perechi. Daracuma au intrat 24! Soliºtii, primii soliºti,ansamblul.� De-a valma. Ca sã le fie motivatãplecarea în turneu. Piesa de rezistenþã aspectacolului, ca ºi a turneului, de altfel, eratenorul Emil Gherman. Aflat în plinã glorievocalã. Aveau ºi ei un tenoraº, mic, puþin behãit,dar artist al poporului. Spectacol de balet nu ne-am încumetat. Ce sã cãutãm noi cu Lacul, laKiev, unde aveau un ansamblu de 90 de persoaneºi soliºti de talie europeanã.Al treilea spectacol al nostru - Fanciula, Fata dinFar West. Unde regizorul Gomboºiu având mânãliberã, ºi-a fãcut de cap. De la maºinist la primtenor, pe toþi ne-a fãcut personajii. Repeta ziuanoaptea. ªi în Kiev, în ziua spectacolului ar firepetat. Dacã ar fi avut cu cine. S-a dus laDirector sã cearã ajutor.

- Da mai lasã-i, mã, sã sufle cã ºi ei suntoameni.

Toader i-a urmat la conducerea Operei,sopranei L. S. Fata Popii despre care intimii

spuneau cã are chip de înger ºi suflet de diavol.S-a luptat din rãsputeri ca sã poatã deveni

membrã a partidului comunist ºi pe urmãdirector. A pãstorit Opera vreo ºapte ani. Apoi,vãzând cã se împute brânza, a ºters-o în Italia. Pemotive lirice ºi relaþii orizontale. Dupã cumaminteam. Succes am avut. Cu Pãdurea -acceptabil, Lucia - mare succes datoritã tenoruluiºi Fanciula, de asemenea, datoritã subiectuluiamerican. Mãi, sã fie! ªi aceºtia cu americanii. ªidoar trãim în plinã autoritate a lui Brejniev. Înpatria sovietelor. Adevãrat, sã nu le zici ruºi, sausovietici cã se uitã chiorâº la tine Ei suntucrainieni. ªi spuma - cazaci. Cât timp am statnoi pe acolo, douã sãptãmâni, baletul lor n-a preaactivat.

Probabil unii erau în turneu sau aveauantrenamente în alte sãli. Totuºi, un spectacol debalet am vãzut. La un matineu. Albã-ca-zãpada ºicei 7 pitici. Pe muzicã americanã. Cu trompeta ºivocea lui Armstrong. Spectacol de excepþie. Atâtca regie coregraficã, cât ºi interpretare.

Dar sã revenim la bazã. În ajunul plecãrii,Preºedintele Consiliului Culturii ºi EducaþieiSocialiste, filolog ºi poet, nu-i dau numeleîntrucât pânã la urmã s-a dovedit om cumsecade,ne-a convocat pe toþi în sala mare, într-o plenarãlãrgitã ºi obligatorie. ªi, la un ton rãstit, într-unlimbaj bolovãnos, ne-a spus urmãtoarele. Încercsã-l citez:

- Sã nu vã punã Dracu, sã duceþi cu voi marfã,îmbrãcãminte, obiecte spre comercializare, cã vãia mama Dracului. Vã întorc înapoi cu primultren ºi vã desfac contractul de muncã!

Când l-am auzit, toþi am tremurat. Dracu, totne-a pus ºi mama Dracului ne-a luat. Fiecare s-aîncãrcat cu ce a putut ºi cu ce a ºtiut. Pânã laBucureºti a fost, mã rog, cãlãtorie româneascã.Opt în compartiment de cl. a II-a. De laBucureºti, însã, domnie. Numai vagoanedormitor - trei într-o cuºetã. La graniþã, ni s-auschimbat ºi roþile. ªinele lor fiind mai largi. Petov. preºedinte nu l-am mai vãzut. A turnat,atunci, la ºedinþã ºi pe urmã nicãieri. Nici întren, nici în teatru. Nici nu-i simþeam lipsa. Cumam trecut graniþa ºi am intrat în Uniune, auînceput miºcãrile. La noi în compartiment auintrat doi zdrahoni în treninguri ºi halatecãrãmizii - tip spital. La început credeam cã sunt

"

Gavrilã Zmicalã Introspecþie (detaliu)

2266




ceva sportivi, dar erau prea vârstnici pentru aºaceva. Se aºeazã pe un pat de jos ºi fãrã niciointroducere, încep:

- Turþ, iest?Îmi dau seama cã ãºtia cautã tãrie. Turþul, un

fel de þuicã proletarã, era atunci la modã.- Mãi, turþ nu avem. Dar avem jinars de

prune. Mult mai bun.- Niet, niet, turþ! El turþ ºtia ºi cu asta o þinea. Pânã la urmã

scot o sticluþã de un sfert, de prunã, ºi i-o pun s-o miroase.

- Mai haraºo decât turþul.Dã din cap nemulþumit ªi scoate douã ruble.- Încã 50 de copeici.Nu vrea. Bine, du-te�n prescurã! Îi vedea tu

pe ce-ai dat banii.Într-adevãr, nu trec 10 minute ºi revine,

însoþit de doi mai încruntaþi. Fraþilor, amîncurcat-o, eram gata sã dau alarma, dar cel maitânãr avea niºte pungi de plastic, pregãtite.

- Mai iest, þuicã? întreabã... ºeful.Hopa! ºtie cã-i zice þuicã.- Mai iest - rãspund cu... timiditate. ?i scot o

sticlã de o jumãtate. O miroase ºi o pune pe pat,între noi.

- Mai iest?- Mai iest - ºi scot o sticlã de un litru. La asta

îi scoate dopul ºi trage o duºcã; - Haraºo! Face semn sã mai pun. Îmi golesc

sacoºa ºi înºir toate sticlele pe pat. El facesocoteala, scoate o bancnotã de 100 de ruble ºimi-o dã. Iau suta iar el ºi cu celãlalt aranjeazãsticlele în plase, ºi

- Dãsfidania. Ulterior aflu cã în tren cu noi, tot în turneu,

ansamblul de Cântece ºi Dansuri al ArmateiRoºii - celebrul Ansamblu Alexandrov.

La coborâre în posesia a 102 ruble - sumãimportantã, þinând cont cã salariul mediu al unuisovietic în vremea aceea era de 80 de ruble pelunã. La aceºtia mai adãugãm 100 de rublediurna, plus altã sutã obiectele vândute, erambogat - 300. Ori cu trei sute, puteai cumpãraatâtea, de nu le puteai duce. De altfel, în patruzile artiºtii clujeni au golit toate magazinelecentrale de electronice. Ba ºi unele de cartier.Mijloacele de transport erau foarte ieftine. Unbilet de metrou - douã copeici. Doi bani. Amasistat într-o zi la o scenã pentru noi ºocantã.Ploaie rece, cu lapoviþã. În mijlocul trotuaruluiaproape inundat, un bãrbat tânãr, întins pespate. Deodatã, una dintre coristele noastre, careºtie ºi ruseºte încearcã sã-l ajute. La câþiva metri,un miliþian tânãr, chipeº, priveºte impasibil.Femeia i se adreseazã, cerând sã ajute. Miliþianuldã din umeri, întorcându-i câteva replici.

- Ce spune? o întreb pe femeie.- Spune cã nu-i în atribuþia lui. N-are decât sã

moarã. ªi aºa sunt prea mulþi beþivi în þarã.Ne-am vãzut ºi noi de ale noastre, beþivul arãmas lungit în baltã ocolit de trecãtori. Dacã numoare azi, va muri mâine. Atâta pagubã.Suntem cazaþi la hotel Rasia. Peste 10 etaje. Bineîncãlzit, lifturi mari care circulã. Recepþie, lafiecare etaj. În general matroane spre 50 de anicare te rezolvã când ai marfã de plasat.Într-o searã, coborâm în restaurantul hotelului.Suntem întâmpinaþi de zâmbetul unui amiraluriaº cu o imensã barbã albã ºi vestonul plin dedecoraþii. Fãcea parte din decor.

!

"

Sunt zile în care vrei sã dai dracului�colaborarea� cu Facebook ºi cu orice altãformã de internetizare, nu se ºtie când eºti

acuzat de vreo atrocitate de cãtre cei caremonitorizeazã principialitatea (dupã normereinventate) sau de vânãtorii deantisemiþi&torþionari... Tot aºa cum ar trebui sãnu mai publici în niciun ziar, în nicio revistã,nimic, niciodatã, pânã nu dispar câteva generaþiide români, pentru cã niciuna nu este curatã însensul în care ne-am dori unii dintre noi, al uneiutopice maxima moralia: fãrã �moguli�, fãrãpatroni&asociaþi foºti lucrãtori în veºnicaSecuritate sau membri de nãdejde ai Partiduluiconducãtor, fãrã informatori recunoscuþi sauagenþi de influenþã, fãrã foºti-actuali intelectualiactivi în diversele �servicii�...

Dacã ne þinem de acest deziderat etic, atuncinu doar în �România Mare� sau în �Tricolorul�nu avem �voie� sã publicãm, ci nici în�Observator cultural�, �Dilema�, �Românialiterarã� sau �Caþavencu�... Pot merge chiar maideparte cu logica: nu mai poþi publica nici înrevistele aflate sub oblãduirea unor oameni cucare deseori te întâlneºti pe aceleaºi baricade alebunului simþ ºi ale principialitãþii, pentru cã ºi eireacþioneazã la stimuli extrem de subiectivi: îmicer scuze, de data asta nu îþi pot publica textul,pentru cã nu vreau sã mã pun rãu cu X! Înschimb, le-ar conveni sã-l atacãm niþel pe Y...Sunt asocieri forþate? În aceastã logicã, nu! Sãspui �cum e turcu� ºi pistolu�� (expresia mea,pentru a traduce un paragraf amplu) în ce-ipriveºte pe ziaristul Viorel Iliºoi ºi pe PaulGoma, conform logicii: Iliºoi e ziaristul luiVoiculescu, Goma a scris o Declaraþie în carevorbeºte de bine despre Breban, nu-i o (mare)forþare? Am trãit sã o citesc ºi pe-asta: cã ViorelIliºoi? e omul cuiva, nici nu conteazã al cui!Totul este la vedere despre ziarist, prin ceea cescrie de 20 de ani. De ce trebuie compromisIliºoi Pentru cã astfel se mai pot exersa câtevaobsesii pe seama lui Paul Goma. N-au fost deajuns variantele Securitãþii puse în practicã prindispozitiv specializat zeci de ani pentru a-l�compromite ºi anihila� (expresie securistãconsacratã de documente). Atitudinea conexã aromânilor, a celor �mai buni� dintre ei, educatãla foc mic ºi sigur de instituþiile represive aleregimului comunist, este completatã cu succesazi. Nu conteazã cât de tineri sau copii eramunii dintre noi în 1989, tot ce conteazã este cãdupã acest punct de cotiturã unii au fost preluaþide alte sisteme de educaþie.

Este ceea ce majoritatea (intelectualã) nureuºeºte sã-ºi însuºeascã, pentru cã nu a pusnimic la bãtaie, nu a avut niciodatã de pierdutcu adevãrat, pentru cã mereu a vrut sã câºtige.Paul Goma s-a pus la bãtaie, dintotdeauna, pesine, în contul unui adevãr simplu � sunt ceea cecuvânt(ez). Nu întâmplãtor, pânã ºi revenirea saacasã, în Basarabia natalã, este încetinitã,sabotatã de tot soiul de indivizi (grupãri) ºi deinteresele lor.

Da, Goma a trimis o Declaraþie în sprijinullui Breban, în contextul judecãrii acestuia pentrucolaboraþionism cu Securitatea. Am citit-o ºi am

ajuns la urmãtoarele concluzii: 1. Goma aratã cãsolidarizarea poate avea rost chiar ºi îndemocraþie, deºi aºteptase astfel de gesturi cândera vânat ºi torturat de Securitate (ºi chiar decolegi din USR); deºi Breban nu s-a solidarizatpublic cu el în 1977 (dar câþi scriitori ºiintelectuali au fãcut-o?), a fost singurul cobreslaºcare a arãtat omenie când soþia ºi copilul lui aurãmas pe drumuri; 2. prin aceastã declaraþieGoma susþine un principiu pe care nu l-aîncãlcat niciodatã: cu Securitatea nu sedialogheazã, nici mãcar peste decenii. De ce?Pentru cã procesul împotriva lui Breban este omostrã de comunism-securism de primã clasã,nu pentru cã scriitorul N. Breban n-ar fi fost�agent de influenþã� (conform normelorCNSAS), ci pentru cã � aºa cum este ºi cazultorþionarilor Viºinescu&Ficior �, cu o floare nuse face primãvarã, cu un proces nu se condamnãcomunismul. Niºte bãieþi deºtepþi-foc trag desfori aruncând la rãstimpuri presei ºi mulþimiicâte un �caz�, din motive diverse: interes de adistruge pe cineva anume, de a abate atenþia dela teme arzãtoare (pentru unele grupãri�culturale� sau de afaceri, pentru preºedinþie,pentru guvern etc.); cu alte cuvinte, aceºti�bãieþi� n-au avut niciun interes din 1990încoace sã trimitã comunismul românesc înjudecatã, de sus în jos, cum era normal, de lavârful piramidei totalitare (aºa cum s-a întâmplatcu nazismul). Nu!, aceºti bãieþi foc de deºtepþiprostesc lumea, iar Paul Goma, care îi miroasede la o poºtã, n-a vrut sã le facã jocul.

Declaraþia benevolã datã de Goma în timpuljudecãrii lui Breban nu este cititã în contextulistoric, biografic ºi mental care a determinat-o, cis-a preferat aruncarea pe piaþã a unor schemesimpliste. Cum ar fi putut oare sã-l îngroape ºiGoma pe Breban, când generalul sfertodoct ºicriminal Pleºiþã a murit de bãtrâneþe, dupã cemai înainte îºi bãtuse joc de victimele lui ºi aleSecuritãþii la ore de maximã audienþãtelevizualã? Nu ar însemna cã Goma se alãturãSecuritãþii-de-dupã-Securitate în condamnareaunui om care, da, a greºit! (am citit ºi eu dosarede urmãrire informativã, documente, studii,memorii!), dar a greºit din egotism, nu cuproiect ideologic!? Proiect ce aparþine aceloracare ne conduc (la suprafaþã ºi mai ales de prindiverse subterane), de care sunt responsabili ei ºiurmaºii lor, de peste 65 de ani! Un scriitor-intelectual nu poate fi �judecat� la tribunalpentru cã a dat dovadã de slãbiciune omeneascãîntr-un context totalitar. Astfel de probleme serezolvã în timp, prin dezbateri oneste,intelectuale. Nu la televizor ºi în gazetele descandal. Sã nu uitãm cã Goma a fost poate celmai drastic apãrãtor al lui Ion Caraion (care i-adelaþionat într-un mod abject pe MonicaLovinescu, Ierunca, Goma ºi pe alþii), alãturi deMariana Sipoº, atunci când, cu ani în urmã, aizbucnit �scandalul Caraion�. Principiul a fostacelaºi: Ion Caraion, fost deþinut politic, cu oexperienþã carceralã atroce, este victimã aregimului ideologic, nu torþionar. Nu el trebuiejudecat, ci aceia care l-au adus în halul în care a

opinii

Frânturi din �stalinismul nostru geto-dac�

Flori Bãlãnescu

1

2277




reacþionat dupã ieºirea din închisoare. ªi nubreasla avea îndrituirea moralã sã îl �judece�, cuatât mai mult cu cât în cazul lui Caraion s-aprodus revirimentul moral, a regãsit în elgrãuntele de conºtiinþã pe care reeducareacomunistã nu l-a distrus, dovedind astfel cãprocesul reeducãrii este reversibil. Ceea ce nu s-aîntâmplat nici pânã în zilele noastre cu directoriide conºtiinþã autoînscãunaþi ai Culturii, care nicipuºcãrie n-au fãcut, nici opozanþi aicomunismului n-au fost, dimpotrivã, dar care auhrãnit cu �rezistenþa� lor �prin culturã� rezervastrategicã de laºitate ºi lipsã de discernãmânt apoporului român.

Vorba lui Ovidiu Cotruº, într-o discuþie cuIon D. Sîrbu, înregistratã de Securitate înfebruarie 1977: vorbind ei despre GheorgheEnoiu, Cotruº îi replicã lui Sîrbu � �... nici vorbã[sã fi fost ucis], a fost scos la un moment dat lapensie ºi acum omul a fost reintegrat. ... dar dece sã fie împuºcat? Cã nu au împuºcat ãºtiaoameni pentru cã au torturat, de ce sã fieîmpuºcat Enoiu? Pentru cã te-a bãtut pe tine ºipe Ivasiuc? Pe Goma??�2 Chiar aºa, pentru ce arputea fi vinovat col. Enoiu, ºeful AnchetelorPenale din MAI? De ce sã îi judecãm peresponsabilii ºi vinovaþii de atrocitãþilecomuniste din România? Doar pentru cã auurmãrit, hãituit, împuºcat sumar, arestat,judecat, condamnat, reeducat, torturat,batjocorit, umilit, desfiinþat integritatea amilioane de cetãþeni români? Nu e mai bine sã îijudecãm pe un Breban, pe un Viºinescu, acum,la spartul târgului, sã ne facem cã facem?

Sunt azi români care au avut acces la oeducaþie pe care fraierii (frei-erii!) supuºi tuturorinvectivelor, etichetãrilor ºi diversiunilor, nu oînþeleg... ºi de ce nu o �înþelege�? Pentru cã ceimai buni dintre noi, cei din sistemul perimat deeducaþie românesc, nu sunt dotaþi cu �biluþe�puternice, fecunde, nu au suficientã energie învene, nu deþin �morbul� conºtiinþei ºi alidentitãþii... Dar avem scriitori ºi intelectuali ºiartiºti care au colaborat fãrã ruºine-ºi-teamã cuSecuritatea, iar dupã 1990 nu au avut minimadecenþã sã recunoascã. Avem aceºti oameniºantajabili, pe care nici nu este nevoie sã îiºantajaze cineva, pentru cã fac singuri �ciocu�mic�; aºadar, cine sã poarte în þara asta unrãzboi demn cu mentalitatea securistã ºi cuetichetãrile-ameninþãrile nedemne?

Scriitorii (ºi intelectualii) din România n-au

înþeles nici pânã acum cã rostirea adevãrului,sprijinirea acestui adevãr, face parte din �fiºa depost� a lor. Majoritatea sunt preocupaþi descrierea operei nemuritoare, sunt liniºtiþi cã numai existã cenzurã oficialã ºi îºi imagineazãprobabil cã vor îmbogãþi zestrea culturalãnaþionalã ºi universalã. Se ceartã pe burse ºipremii, se invidiazã, sunt ademeniþi cu stagii deformare a formatorilor sau de cine ºtie cespecializare pe te miri unde, rareori îºi amintescde menirea lor de oameni ai cetãþii. Chiar ºiatunci, numai pentru a-ºi pune numele pe vreolistã, cã aºa dã bine.

Nici nu mai este nevoie de cenzura-de-stat,de 23 de ani acþioneazã cu efecte maximecenzura de grup de interese ºi de influenþã. Darcel mai bine funcþioneazã autocenzura ºiºopârlele intelectuale subliminale.

Desigur, Paul Goma ar fi putut sã nu declarenimic în sprijinul lui Breban, dar ce ºi-ar mai fifrecat unii mâinile dacã Goma l-ar fi �îngropat�pe Breban! Nu-i aºa cã, oricum o dai, Goma teia pe nepregãtite, rãmânând mereu în propria-i�puºcãrie�? Nu vrea deloc, dar deloc! � vorba lui� sã intre în tipar, sã se ridice la nivelul (coborâtal) aºteptãrilor celor care nu înceteazã de a-ipune culpe imaginare în spate.

Pe 2 octombrie 2013, Paul Goma a împlinit78 de ani. Viorel Iliºoi, care este mai mult decâtun ziarist, este un excelent jurnalist de reportaj,peste toate, un individ cult ºi un om caretrãieºte în consecvenþã cu principiile pe care lesusþine, ºi-a permis sã scrie sub impulsulmomentului omagial un text dedicat scriitoruluicare trãieºte cu statut de azilant politic la Paris.(Da, încã suportã efectele acestui statut în raportcu statul român, dupã 36 de ani, în ciudafaptului cã în primãvara a.c. a primit cetãþeniastatului moldovean ºi, deci, nu mai esteapatrid!). Cineva s-a repezit sã îi desfiinþeze pejurnalist ºi pe scriitor. Nimic nou, doar cã totalinadecvat, ceva de genul: Nu te suport, te atacde câte ori te prind pentru cã eºti ciumat (a seciti: antisemit). Norocul nostru cã Goma ºi Iliºoiþin la tãvãlealã, cum se spune în popor... Gomaa pierdut tot, nu are decât de câºtigat îneternitate. Iliºoi nu are ce sã piardã, dinmomentul în care a ales sã nu-ºi batã joc de sineºi de meserie, s-a imunizat, este insensibil lacântecelele de sirenã ale vremii...

De fãcut scenarii ºi asocieri de toatã mânasuntem în stare cu toþii, dar sã reziºti atâta amarde vreme Singur împotriva Lor (cum spune untitlu de-al lui Goma), împotriva tuturoretichetelor de: �scriitor fãrã talent�, �nebun�,�poponar�, �kaghebist�, �vândut americanilor�,�evreu�, �jidovit�, �antisemit�, �antiamerican� ºiaºa mai departe... nu este chiar de nasul oricui!

NNoottee

1Clara Mareº, Zidul de sticlã. Ion D. Sîrbu în arhiveleSecuritãþii, Ed. Curtea Veche, Bucureºti, 2011, p. 374;expresia îi aparþine lui Sîrbu. Mã întreb ce etichete i-ar fifost atârnate lui Sîrbu de gât, dacã ar fi apucat sã treacãpragul peste decembrie 1989! ªtiindu-i jurnalul ºi corespon-denþa, mã tem cã ar fi fãcut o pereche de invidiat cuGoma! Cum omul a avut inspiraþia sã moarã înainte de�loviluþie�, dar cu securiºti în misiune de supraveghere lamormânt!, cobreslaºii îl lasã oarecum în pace, într-o mar-ginalizare ºi minimalizare confortabile pentru ei, înghesuitla grãmadã, alãturi de Goma, Steinhardt, Norman Manea,în capitolul: iaca-acolo niºte memorialiºti!

2 Ibidem, p. 176, sublinierea îmi aparþine.

!

Ioan Sumedrea Ioan Botezãtorul

Marcel Scutaru Dublu ritm, 2013

2288




opera

DDeesspprree oo nneecceessaarrãã ��sstteerreeooffoonniiee�� eevvaalluuaattiivvããOricât de muzicolog aº fi ºi oricâtã experienþã

evaluativã aº deþine, pentru a mã hotãrî sã scriu ocriticã de spectacol nu este suficientã o simplãconsemnare a propriilor impresii bazate pesavante deducþii analitice. Nu sunt nici cântãreþ,nici dirijor, nici balerin, chiar dacã, poate, am cân-tat cândva în cor ºi am susþinut recitaluri de pian.Am nevoie de ceva mai mult. ªi atunci, nu mãpot lipsi de însuºi autorul lucrãrii audiate/vizio-nate ºi, în acelaºi timp, este important sã imag-inez cã asist la prima audiþie absolutã a lucrãrii încauzã. Altfel spus, am nevoie de o situaþieextremã în care împreunã cu Giuseppe Verdi aº fistat în salã chiar la prima montare a operei �BalMascat� (în italianã � �Un ballo in maschera�),care a avut loc în 17 februarie 1859. Iar memoriaîmi ºopteºte la ureche, cu lux de amãnunte, cãopera a reprezentat un succes chiar de la primamontare, deºi într-un mod evident, aceastã lucrarenu poate fi situatã în acelaºi ºir valoric cu opereprecum �Traviata�, �Rigoletto�, �Aida�, �Otello�sau �Falstaff�.

Aflat la acea vreme pe culmile gloriei, dupãsuccesul trilogiei (�Rigoletto� - 1851, �Trubadurul�� 1853, �Traviata� - 1853), dar înainte de con-sacrarea sa ca ºi cel mai mare compozitor roman-tic de operã prin Aida (1871), Verdi a compus olucrare diferitã faþã de cele cu care îºi obiºnuisepublicul. ªi era vorba despre o operã care numiza atât de mult pe lirismul inovator ºi ieºit dincomun al muzicii, ci pe efectele vizuale pe careregia ºi scenografia aveau sã le surprindã.

Întreaga acþiune este concentratã pe atât depredictibila tensiune provocatã într-un triunghiamoros în care soprana (rolul Amelia � CarmenGurban) îl iubeºte pe tenor (rolul conteleRiccardo � Marius Budoiu), chiar dacã ea este, defapt, soþia baritonului (rolul Renato � GeorgePetean), care la rândul lui este cel mai bun pri-eten al aceluiaºi tenor, îndrãgostit, cum altfel(?),de sopranã. Bineînþeles cã baritonul o iubeºte ºi elpe sopranã, care este propria lui soþie, ei împre-unã având ºi un copil. ªi nimic nu ar prevestideznodãmântul tragic, daca nu s-ar fi �amestecat�mezzo-soprana (rolul vrãjitoarea Ulrika � AndradaNaº), care-i prezice tenorului o moarte înfiorã-toare de mâna celui mai bun prieten, adicã a bari-tonului, ceea ce într-un prim moment pare a fiabsurd. O pasiune interzisã, aluziv adulterinã, înopoziþie cu o prietenie puternicã ºi curatã, vrajã ºimagie, este nevoie ºi de exotism, o falsã trãdare,complot, rãsturnare spectaculoasã de situaþie ºi, înfinal, precum era de aºteptat, moartea tenorului,spre disperarea totalã a sopranei, aceasta însoþitãde remuºcãrile tardive ale baritonului. Finita lacommedia� pardon, tragedia. Opera este o melo-dramã tipic italianã, în limba italianã, despre ita-lieni, jucatã de cãtre italieni ºi pentru italieni, deºiîn realitate textul piesei dramagurului francezEugène Scribe, surprizã! � �Gustav al III-lea�(nume deloc italian) -, nareazã evenimente petre-cute la curtea regalã a Suediei ºi se concentreazãpe asasinarea regelui cu acelaºi nume ca ºi titlulpiesei. Ulterior, libretistul italian Antonio Somma

�retuºeazã� subiectul, schimbând numele personajelor ºi plasând acþiunea pe tãrâm ita-lienesc. Prin personajele italiene erau sugerate,cumva mai delicat, personaje suedeze, tot aºa pre-cum ºi eu vizionam un spectacol pe scena OpereiRomâne, încercând sã mã imaginez în salaTeatrului Apollo din Roma, la premiera operei�Bal Mascat� de Giuseppe Verdi.

DDeesspprree nneevvooiiaa uunnoorr ��cchheeii�� ddee lleeccttuurrãã ppoottrriivviittee,,ddaarr ººii ddeesspprree rraattaarreeaa aacceessttoorraa

Înþelegerea adecvatã a operei �Bal Mascat�ridicã mai multe probleme. Deloc spectaculoasã ºichiar din contrã � cu un subiect cât se poate de�hollywodian� � pasiune ºi acþiune, dar ºi cuevoluþii vocale care, însã, nu ating nivelul de�glamour� ºi, poate, chiar �burlesque�, suficienteºi comparabile cu �ºlagãre� precum �Traviata� sau�Aida�, aceastã operã verdianã mizeazã într-unmod evident pe cel puþin douã posibile criteriisau, sã le spunem aºa, �chei� de lecturã. Primas-ar referi la miza aproape exclusivã pe

scenografie, pe când a doua ar trimite nu atât laperformanþa evoluþiilor solistice, ci dimpotrivã, lao foarte dinamicã acþiune ºi, în acelaºi timp, la ofoarte coerentã ºi justificatã dramaturgic miºcarescenicã a întregului ansamblu de interpreþi.

Imaginând spectacolul din 23 octombrie dreptprima audiþie absolutã a operei, apãrea o logicã ºijustificatã întrebare ºi anume: ce s-ar fi întâmplatpersonal cu Verdi, dar ºi cu reputaþia lui dupã oasemenea montare, dacã în locul publicului clu-jean ar fi fost un public italian ºi, poate, mai rãu,un public italian de la Roma? Chiar dacã soliºtii,corul (maestru de cor - Corneliu Felecan) ºiorchestra (dirijor - Adrian Morar) ºi-au dat, într-unmod vizibil, toatã silinþa ºi au meritat din plintoate aplauzele, amândouã criteriile-cheie au fostrealizate doar parþial. Chiar dacã sala OpereiRomâne din Cluj-Napoca a fost umplutã de cãtreun public mânat de o simplã ºi evidentã curiozi-tate de a asculta-viziona evoluþia unei vedete pre-cum baritonul George Petean, o indiscutabilã va-loare a scenei lirice internaþionale, în primul rândera vorba, totuºi, despre un spectacol ºi nu despreun concert costumat în care nici scenografia, darnici dinamismul acþiunii scenice nu ar fi avut,practic, nicio importanþã. ªi nu în ultimul rând,sã nu uitãm, personalitatea vocalã a baritonului afost amplificatã de cãtre prezenþa notabilã asopranei Carmen Gurban, precum ºi a tenoruluiMarius Budoiu, directorul-interpret al OpereiRomâne din Cluj-Napoca.

Înainte de a auzi ceva (fac abstracþie aici, cubunã ºtiinþã, de rolul pur auditiv al uverturii),publicul mai întâi de toate vede o imagine, aceas-ta fiind, de fapt �sonoritatea� sau un prim �acordaj� la tot ceea ce se va întâmpla ulteriorîntr-o realitate chiar dacã fictivã, însã cu atât maiimpresionantã prin însãºi puterea prezentificãriiconvingãtoare a acelei realitãþi sugerate.

Iar scenografia (Valeriu Teodorescu) mi-a oferitnu doar o imagine sãrãcãcioasã, practic, o lipsãtotalã de concepþie, ci una totalmente abstractã.Nu puteam deduce, chiar ºi cu un considerabil

efort imaginativ, o anumitã localizare geograficã �italianã, suedezã, rusã, arabã sau japonezã. Nuputeam deduce cu claritate nici diferenþa întrespaþiile ºi locaþiile în care are loc acþiunea înactele I, II ºi III. Vrãjitoarea Ulrika îºi performapredicþiile, practic, în acelaºi spaþiu în careRiccardo îi mãrturisea iubire Ameliei, dar în careºi Renato punea la punct complotul împotriva pri-etenului sãu. Chiar ºi regia de lumini ºi costu-maþia personajelor nu a putut schimba nimic înacest sens.

Al doilea criteriu, regia (Rodica Popescu-Moisa), adicã miºcarea ºi interacþiunea scenicã s-au rezumat la evoluþii �ºablonate� prin retoris-mul evident al soliºtilor � o anumitã expresie ºiposturi într-o scenã de dragoste, altele într-o demânie/furie, de complot, înspãimântare sauveselia generalizatã de la un bal mascat. În rest,un atât de familiar staticism al cântãreþilor �însoþi-tori� ºi al corului.

Ceea ce am putut înþelege a fost cã atâtscenograful, cât ºi regizoarea spectacolului au opãrere superlativã despre imaginaþia publicului,deoarece în concepþia lor imaginea scenicã reprezintã doar un �declanºator� al unor foarteputernice procese imaginativ-asociative, fapt care,însã, nu a putut determina o realã ºi puternicãtrãire a unei experienþe imaginative totale. Aºacum ar fi fost normal ºi aºa cum, probabil, s-au ºidesfãºurat lucrurile la premiera romanã a operei.

DDeesspprree ssoolliiººttii�� ccuu ddrraaggoossttee ººii pprreeþþuuiirreeDintre cele patru personaje cãrora Verdi le-a

acordat un caracter principal (interpretate de cãtreCarmen Gurban, Andrada Naº, George Petean ºiMarius Budoiu), funcþia dramaturgicã principalã afost încredinþatã sopranei � rolul Amelia. Fãrã a fiimplicatã pasional la modul direct ºi fãrã a ficomis o greºealã fatalã, personajul interpretat deCarmen Gurban reprezintã �mãrul discordiei�între Riccardo ºi Renato, furia celui din urmã,interpretat de George Petean, precum ºi moarteacelui dintâi, interpretat de Marius Budoiu.Soprana, o artistã ºi cântãreaþã talentatã, înfiecare rol interpretat reuºeºte sã prezentifice per-sonajele chiar în calitãþile lor particulare ºi unice,fãcându-le astfel recognoscibile chiar în specificullor caracterologic. Din punct de vedere vocal,rolul Ameliei este conceput pentru o sopranã dra-

Bal Mascat la Opera Românãun spectacol cu miza exclusivã pe imaginaþie

Maria Carla Bãlan/Oleg Garaz

Carmen Gurban (Amelia) ºi Marius Budoiu (Riccardo)

2299




maticã, pe alocuri cu accente spinte, capabilã sãredea zbuciumul sufletesc, frica ºi îndoiala cu carepersonajul se confruntã, elemente pe care inter-preta rolului ºi le-a asumat într-un mod, potspune, personal. Sensibilitatea ºi emotivitateainterpretãrii ariei din actul al II-lea o detaºeazã pesopranã de restul cântãreþilor prin afirmarea calitãþilor vocale extraordinare pe care le posedãCarmen Gurban. O voce curatã, plinã, o foartebunã impostaþie, emisie vocalã ºi penetranþãoferind strãlucire (însã nu întotdeauna ºi odesfãºurare verticalã egalã), dublatã de un timbruintens ºi nobil, demonstreazã o impresionantãtehnicã vocalã, clasând-o pe sopranã drept, poate,cea mai bunã dintre soliºtii principali existenþi laora actualã la Opera Românã din Cluj. Un lucruuºor de remarcat este siguranþa vocalã a sopranei,capacitatea ei de a conduce ºi contura frazelemuzicale, în pofida instabilitãþii sufleteºti pe carepersonajul ei trebuia (ºi a reuºit) sã o reflecte.Aplauzele puternice de la sfârºitul ariei ºi aduetelor, dar ºi de la încheierea spectacolului auoglindit din plin maturitatea ºi profesionalismulsolistei.

O prezenþã scenicã impunãtoare a fost realiza-tã ºi de cãtre tenorul Marius Vlad Budoiu a cãruiatitudine �eroicã� � proeminentã, volubilã în sen-sul bun al cuvântului, tonicã ºi persuasivã, estedeja un fapt bine cunoscut ºi reprezintã o carac-teristicã marcantã a personalitãþii interpretului.Dat fiind rolul de tenor spint atribuit personajuluiRiccardo, dar ºi personalitatea puternicã ºi rebelã,umbritã însã de sentimentul de vinovãþie careurmãreºte personajul pe întreaga lui evoluþie ºicare culmineazã cu moartea acestuia, impune oevoluþie scenicã marcatã într-un mod evident deiminenþa unei finalitãþi tragice. Este vorba aicidespre o implicitã fatalitate a destinului unui per-sonaj pozitiv, supus unei exaltãri, însã care nucomite, pânã la urmã, niciun pãcat condamnabil.Talentul actoricesc al tenorului surprinde cu exac-titate relaþia interzisã între el ºi Amelia, soþia celuimai bun prieten. Duetele dinte ei ilustreazã odragoste platonicã, în care atitudinea plinã deenergie ºi voinþã ale tenorului contrasteazã cufrazele temãtoare ºi încãrcate de timiditate alesopranei.

Un alt aspect contrastant între cei doi soliºtiþine de vocea acestora. În timp ce vocea sopraneieste încãrcatã de armonice ºi debordeazã printr-unvolum vocal impresionant, tenorul are o voce deun caracter uºor mai liric, volum vocal mai redus,însã o mare precizie ºi siguranþã de la grave pânãla acute. Chiar ºi cu aceste diferenþe, cei doisoliºti s-au completat foarte bine, duetul fiindaplaudat îndelung de cãtre public. Dintre calitãþilevocale ale tenorului, una foarte importantã este,poate, particularitatea timbrului vocal deosebit,uºor de recunoscut.

Invitatul special al serii a fost baritonulGeorge Petean în rolul lui Renato. Solist cu o re-putaþie internaþionalã, care a cântat pe scene atâtdin Europa cât ºi de pe alte continente, interpre-tul a studiat canto la Academia de Muzica dinCluj. Se distinge printr-o solidã tehnicã vocalã de�ºcoalã veche�, aº putea spune, ceea ce într-unmod evident reprezintã un superlativ valoric abso-lut. Asemenea sopranei, are un timbru vocaldeosebit de nobil ºi plãcut, o voce uºor�întunecatã� ca expresie ºi dominatã de acutebine susþinute, pline, rotunde, precum ºi de graveimpostate într-un mod perfect. Prezenþa sa scenicãeste una naturalã, care nu implicã �convenþiona-lisme� sau �teribilisme� de dragul spectaculozitãþiicu orice preþ, ci relevã o luciditate, echilibru, con-trol ºi nu în ultimul rând o modestie a interpretu-lui. Altfel spus, ºi în cazul baritonului George

Petean este vorba despre o evidentã maturitateartisticã.

Interpretul reuºeºte sã contureze foarte binerelaþia între personajul lui, Renato, ºi conteleRiccardo. Scenele din primul act, relevante pentruînþelegerea importanþei pe care o are prieteniacelor doi, sunt încãrcate de o autenticã emoþie ºidragoste frãþeascã, iar scena înjunghierii luiRicardo clocoteºte de un dramatism ºi o furie teri-bilã, care se risipeºte apoi sub imperiul regretuluiºi a conºtientãzãrii crimei sãvârºite. George Peteaneste un artist care printr-o perfectã însuºire atehnicii vocale, dar ºi printr-o prezenþã scenicãplãcutã ºi caldã îºi meritã faima.

Dificilul rol al mezzosopranei Ulrica a fostinterpretat de Andrada Naº. În opinia unor muzi-cologi, acest rol poate fi atribuit chiar ºi unei vocide contralto, dat fiind registrul grav în careopereazã. Deºi relativ scurt, rolul este o adevãratãapariþie în scena personajelor, având rezonanþe cumagicul, chiar dacã este vorba despre un simpluact de divinaþie. Prin puterea de captivare a pu-blicului pe care o are, acest personaj devine astfelaproape egal ca statut cu unul din rolurile princi-pale. Andrada Naº reuºeºte sã dea viaþã acesteivrãjitoare pline de mister ºi în egalã mãsurãînfricoºãtoare, dar înspãimântatã ºi ea de conþinu-tul propriei viziuni. Dintre toate rolurile, acestanecesitã cel mai complex joc scenic, atitudine puternicã ºi încãrcatã de dramatism, aspecte fru-mos conturate în interpretarea mezzosopranei. Înarie, aceasta îºi relevã vocea puternicã ºi plinã devolum, lãsând sã iasã la luminã personalitateaatinsã de nebunie a personajului. Deºi prin inter-pretarea acestui rol Andrada Naº dã dovadã demare talent nu doar actoricesc, dar ºi vocal, uneleaspecte, precum egalitatea vocii pe verticalã sausunete ieºite din contextul muzical necesitã o maimare atenþie în ceea ce priveºte controlul vocal. Oa doua observaþie s-ar referi la exagerarea uneiînsuºiri principale a personajului � un caracter înprimul rând înfricoºãtor, în defavoarea celorlalte,ceea ce ar putea sã determine un staticism ºi con-venþionalism în construirea unui caracter sceniccredibil.

Rolul lui Oscar, este unul relativ mic, însã nueste de neglijat, dat fiind faptul cã are ºi douãarii. Soprana Daniela Tricu a dat viaþã acestui rolliric de un caracter jucãuº. Vocea acesteia a con-trastat într-o mare mãsurã cu restul soliºtilor.Caracterizatã printr-un volum vocal relativ mic(chiar ºi pentru o sopranã liricã), ascuþime ºiasprime a vocii aproape deranjantã, evoluþia aces-

teia a fost salvatã de jocul ºi prezenþa scenicãpotrivitã rolului.

CCoonncclluuzziiii nneecceessaarreeMontarea din 23 octombrie a avut în rolurile

principale soliºti de mare calibru, fapt datoratchiar alegerilor caracterologice, dar mai ales tim-bral-vocale, fãcute de cãtre compozitor pentruaceastã operã. Coloristica timbralã reprezintã un�pilon� esenþial al întregii dramaturgii. Douãroluri de soprane, unul dramatic, celãlalt liric, facperceptibilã diferenþa de caracter. Observãm aicidiferenþa de culoare, de volum, de penetranþã, deconstruire ºi redare a acutelor între cele douãtipologii diferite de soprano (personajele Amelia ºiOscar). La celãlalt pol se situeazã voceaîntunecatã ºi plinã de dramatism a mezzosopranei(personajul Ulrika). Acest rol de maturitate încariera unei mezzosoprane trebuie sã redea celmai întunecat ºi, poate, chiar cel mai �negru� tim-bru dintre toþi soliºtii. În vocile masculine dinoperã, tenorul (personajul Riccardo) ºi baritonul(personajul Renato) au în comun caracterul spintnecesar rolurilor. Nu sunt multe operele care au ocoloristicã timbralã atât de bine ilustratã ºi decomplexã. Însã� revenim la ideea lui RichardWagner conform cãreia un spectacol de operãeste o reprezentaþie sau chiar o operã de artãtotalã, cu o implicaþie egalã a muzicii, textului,scenografiei � imagine, culoare ºi luminã, a dra-maturgiei, a �jocului� scenic de voci ºi caractere, aorchestrei ºi corului, iar evoluþia scenicã propriu-zisã, a soliºtilor sau a ansamblurilor vocale, întot-deauna este conceputã drept rezultantã a uneiinteracþiuni �polifonice� ºi care în niciun caz nuar putea fi redusã la �flaºneta� acompaniatoare aorchestrei însoþind o succesiune de evoluþii solis-tice, oricât de extraordinare ar fi acestea. ªioricând este interpretatã o lucrare, tind sã cred cãspiritul compozitorului este prezent undeva însalã. Spiritul compozitorului care ar asista laindiferent a câta montare, însã de fiecare datã încalitatea ei de primã audiþie absolutã. Aceasta arfi o idee de pornire implicitã oricãrui act carepretinde a fi unul cu adevãrat artistic.

!

Marius Budoiu (Riccardo) ºi George Petean (Renato)

3300




Designul pentru scena de operã nuimpune abordãri spaþiale deosebite faþãde scenografia destinatã spectacolului de

teatru. Însã este indispensabilã evaluarearelaþiilor între cultura imaginii contemporane ºicunoaºterea partiturii muzicale, a elementelor destil ºi formã. Din punct de vedere vizual, artaspectacolului muzical depinde de capacitatea sade a depãºi experienþa cinema-ului ºi a efectelorspeciale, de a rãspunde nevoii de �hipnozã� prinimagine, necesarã publicului contemporan.

Obiectivul regiei, scenografiei, acompartimentelor ce privesc imaginea,coregrafia etc. au ca obiectiv transformareaspectacolului de operã într-o experienþã plasticã,obþinutã din combinaþii geometrice ce trimitspre urbanism ºi arhitectura postmodernã.Spaþiul scenic al operei primeºte semnãturaartistului vizual, începând cu regizorul WielandWagner ºi montãrile de la Bayreuth. Perioadadintre anul 1937 (conservatoarea montare aoperei Parsifal la Bayreuth) pânã la exploziacreativã din 1951 (tot cu Parsifal, pe aceeaºiscenã), este �pasajul� dintre tradiþionalism ºiviziunile scenice minimaliste, abstracte, cuforme �brutal� geometrice ce compun un spaþiuvãduvit de orice formã de decorativism. Înteritoriul rus existã serioase preocupãri aleartiºtilor din sfera artelor vizuale pentru teatrulmuzical (în 1913 �suprematistul� Malevicicreeazã opera futuristã Victorie asupra soarelui).În scena de operã intervin personaje ca SalvadorDalí, Giorgio de Chirico, Pablo Picasso, RenéMagritte, care influenþeazã gândirea spaþialãscenicã pânã în anii �80 ºi �90. În Germania,intervenþia lui Caspar Neher are consecinþeireversibile în scena muzicalã.

Unul dintre personajele-pilon ale arteiscenografice este Josef Svoboda, care dezvoltã înoperã ºi teatru instalaþia multimedia (Lanternamagicã din 1958, împreunã cu regizorul AlfredRadok), face apel la montaje de imagini ºiextinde ideile constructiviºtilor ruºi. În operãeste emblematic designul pentru opera Traviatade Giuseppe Verdi în regia lui HenningBrockhaus, bazându-se pe o �soluþie� spaþialãineditã, pe un fundal viu, orbitor ºi halucinant.Întregul plan vertical este conceput ca o uriaºãoglindã cu ºlefuiri abrupte, care redã înîntregime planul orizontal prin efecte de calei-doscop. Miºcarea neîntreruptã ºi compoziþiilecromatice aproape imperceptibile în prim-planulscenei se succed în infinite combinaþii de figuriumane, forme ºi iluzii arhitecturale proiectate înplanul vertical al scenei. Cele mai frecventeteme spaþiale în teatrul de operã folosite deSvoboda sunt constelaþiile ºi oglinzile, liniile cir-culare ºi fluide (Excursiile pe lunã ale domnuluiBroulek de Janálek). În anii �50 impune direcþiiexpresioniste ºi constructiviste (Offenbach,Povestirile lui Hoffman), tuºe fauviste ºi sim-boluri prin care gândeºte stilurile muzicale vari-ate (de la Flautul fermecat de Mozart pânã laPelléas ºi Melisande de Claude Debussy).Scenografia lui Svoboda atinge treptat proporþiimonumentale ºi complicate din punct de vederetehnic.

Ultimele douã decade lanseazã scena muzi-calã pe coordonate noi, în direcþia arhitecturiideconstructive. Apar nume ca George Tsypin, ce

se impune prin lucrãri scenice inedite (uriaºulproiect Saint François d�Assises de OlivierMessiaen în regia lui Peter Sellars, opera orato-riu Oedipus rex de Igor Stravinski în regia luiJulie Taymor etc.), prin imagini uluitoare dinpunct de vedere tehnic, în care sunt urmãritelegãturi între spaþiul vertical ºi noi gramatici aleformei funcþionale. Intervine în operã specta-colul multimedia, care implicã proiecþii, luminiºi efecte laser, plus trimiteri la filmografia cla-sicã europeanã etc. Tsypin este format profe-sional în mediul ºi tradiþia scenografiei ruse,descinsã din constructivismul scenic al anilor�20, legat de avangarda rusã ºi numele luiMeyerhold, Rodcenko, Liubov Popova, VarvaraStepanova, Kazimir Malevici, Vasili Kandinski.Designerul rus mãrturiseºte în repetate rândurifascinaþia pentru compoziþiile lui AlexanderVesnin (unul din exponenþii acestui curent) ºiformulele sale spaþiale compuse din sticlã, fier,transparenþe, schele, platforme, jocuri de liniiorizontale ºi verticale. Compoziþiile lui Tsypin

sunt aparent iraþionale, halucinante, în combi-naþii interesante cu imagini video. Spaþiul estetransformat într-o entitate vie cu vibraþii neîntre-rupte ce exploreazã pascalian abisul, întunericul,inconºtientul, suprapuse gândirii fragmentare aformei cu rezonanþe din creaþiile reprezen-tanþilor sculpturii spaþiale postmoderne, FrankOwen Gehry sau Horst Lechner.

Germanul Johannes Leiacker propune altetipuri de formule scenice, într-un registru cvasi-similar cu Tsypin, constructivism postmodern,spaþiu viu, volume uriaºe în miºcare sau meta-morfozã ºi proiecþii video. Rãspunde cerinþelorcelor mai �imposibile� ale exponenþilor postmo-dernismului scenic, personaje ca PhilippHimmemann, Dietrich Hilsdorf, iar în acelaºitimp demonstreazã abilitãþi ce oferã prioritateideii regizorale (Giuseppe Verdi, Attila de PeterKonwitschny, montatã la Theater an der Wien).Pentru regizorul Giancarlo del Monaco ºiCavalleria Rusticana de Mascagni montatã laTeatro Real din Madrid (2007) creeazã o

scenografie în blocuri albe ºi planuri scenicesuprapuse aproape lipsite de perspectivã.Compoziþia are ca temã o carierã de marmorã,un spaþiu geometric abstract ce contureazã pro-cesiunile de siluete negre. În general stilul luiLeiacker urmãreºte o compoziþie a formelorgigante, susþinute de proiecþii ºi metafore,mizând pe efectul proporþiilor, tonurilor ºi cro-maticii.

O prezenþã controversatã în spectacolul deoperã este Robert Wilson, începând cumontarea lucrãrii lui Phillip Glass, Einstein onthe beach (1976) pânã la fabuloasa montare aOperei de trei parale de la Berliner Ensemble(2007) într-un stil accentuat caricatural. Regizordesigner, Wilson prelucreazã o imagine cuvalenþe grafice, o teatralitate bidimensionalã întonuri alb ºi negru, proiectate pe tradiþionalulfundal transparent, cu ocazionale ºi reþinutemanevre ale culorilor principale. Scena este uncabaret stilizat obþinut din combinaþii de liniiverticale ºi platforme orizontale ce �agaseazã�optic prin linii paralele. Este exploatat teatrulgestual al lui Brecht, orientat cãtre efectesuprarealist groteºti. Wilson este atras ºi deopera lui Gluck, Alceste, pentru Théâtre duChâtelet din Paris, reconfigurând spectacolulmuzical prin stilul sãu propriu, simbol plastic,efecte de umbre colorate, evenimente cvasi-

aleatorii ºi clar-obscur. În memorabilul Parsifaldin 1991, Wilson echilibreazã monumentalulmuzical wagnerian cu spaþiul larg în gri neutru,descris de un singur element simbol, un Graalimens ca o sculpturã futuristã. Linia corpului ºigestul sunt gândite ca parte din design, suntcoregrafiate ca ºi corpuri plastice componenteale spaþiului, contribuind la simetria ºi ritmici-tatea formelor abstracte.

Opera demonstreazã în permanenþãdeschiderea ºi permisivitatea pentru inovaþiitehnice care redefinesc imaginea artei scenicemuzicale, sfidând poziþiile conservatoare alecreatorilor tradiþionali de spectacol. În pofidamanifestelor muzicologilor - care militeazãpentru menþinerea �decentã� a imaginii sceniceîntr-o manierã congruentã cu stilul muzical -mai mult decât teatrul, opera dezlãnþuie celemai nonconformiste fantezii arhitecturale.

!

Alba Simina Stanciu

Teatrul muzical, constructivismscenic ºi spectacol multimedia

Opera de trei parale regia Robert Wilson


teatru

La 65 de ani de existenþã, Teatrul de StatTurda a organizat, între 18 ºi 20 octombrie2013, a doua ediþie a Festivalului Teatru pe

Drumul Sãrii, atrãgând din nou atenþia lumiiteatrale româneºti prin spectacole de anvergurã,prezenþa unor personalitãþi marcante ale scenei,ateliere de creaþie ºi mese rotunde, manifestãriartistice adaptate profilului configurat deja înurmã cu un an. Specificitãþile zonei n-au fostpuse în evidenþã numai în ambianþa�amfiteatrului� din Salinã, ci ºi intra muros,asigurând o caldã primire invitaþilor, înainte de aajunge în gradene. Mai întâi, prin armoniaculorilor zburdalnice de pe pânzele pictoruluiturdean Cornel Vana, insolite peisaje cu flori decâmp ivite dintr-un sol bogat în salinitate dinpreajma Bãilor, apoi prin surprinzãtoare �duhuriale adâncului� apãrute miraculos în calea tapentru a-þi pune în mânã preþioasa �punguþã cusare� pregãtitã de organizatori pentru a nu uitacã arta � nu-i aºa? � se face, pe lângã alteingrediente, ºi cum grano salis.

Un actor de cursã lungã �pe drumul sãrii� sedovedeºte a fi Marius Bodochi în spectacolulinaugural din cele trei zile de festival. Adus pescena turdeanã de Mihai Mãniuþiu înmonodrama Omul cu chitara de Jon Fosse,reputatul ºi îndrãgitul actor al Naþionaluluiclujean de odinioarã a prilejuit o plãcutãreîntâlnire cu parte a fanilor sãi, iubitori deteatru care nu l-au mai vãzut de multã vreme încarne ºi oase. Mã numãr printre ei ºi nu potdecât sã aplaud iniþiativa.

Omul cu chitara are, iniþial, structura unuione-man show desprins din textul dramaturguluinorvegian Jon Fosse. Traducerea aparþine DarieiIoan. Numai cã regizorul a extins reprezentaþia,în maniera-i cunoscutã deja, la încã douãcontribuþii actoriceºti: tinerii Rãzvan Corneci ºiFlavia Giurgiu; complementare rezoluþii cu rolvizual (mai ales) în asamblarea întregului.Creativitatea regizorului merge în direcþiaaugmentãrii în profunzime a ideii dramatice.Mihai Mãniuþiu este un maestru al extrapolãrilorde acest tip. N-a construit el la Arad în 2010 unspectacol-feerie de dimensiuni epopeice, folosindtoþi actorii teatrului, pe un text de numai câtevapagini cu doar douã personaje? Mã refer,evident, la Cântecul lebedei, dupã Cehov, oexplozie rar întâlnitã de virtuozitãþi expresiveîmbrãcate în voalul transparent al metaforeiteatrale.

Personajul lui Marius Bodochi este unhomeless din seria beckettianã a rataþilor ºimarginalizaþilor lumii de azi, nucleu din care sedesprinde ºi similarul erou al lui Vlad Zografidin Sãrutã-mã, interpretat de Emanuel Petran pescena Naþionalului clujean. Apartenenþa la zonaunderground fixeazã profilul acestei tipologii. Unerou tragic al zilelor noastre aºadar, recognoscibilpe orice meridian, prin gura cãruia vorbeºtedeznãdejdea de a fi ºi imposibilitatea de acomunica normal cu ceilalþi. E vocea adevãruluitãios, brutal ºi dramaturgul norvegian ºtie cãadevãrul îºi alege spre rostire un om �cu haineponosite�, un om cu chitara aciuat într-o �gurãde metrou�, la marginea societãþii, de unde nu

se mai vede nici cerul, nici posibilitatea de a seîntoarce la o viaþã decentã, normalã. Prototipulales trãieºte într-un terminal de metrou cugândurile, necazurile ºi amintirile lui. Este ostaþie terminus existenþialã, nu numai realã,concretizatã în cadrul scenei de Adrian Damianprin ºine de cale feratã, peron, capãtul unuivagon de metrou, un telefon public, banchetesordide. Pe perete sunt aliniate în chenarepãtrate, în loc de panouri publicitare, fotografiileunor norvegieni celebri: Fridtjof Nansen, HenrikIbsen, Liv Ullman ºi... Jon Fosse însuºi. De ce eaºezat ºi el acolo? Pentru cã ºi el face parte dingaleria învingãtorilor. Pentru învinºi sunt lãsatealte douã chenare pãtrate, fãrã imagini foto,spaþii ale vacuitãþii ºi anonimatului, în care se

vor oglindi alternativ eroul însingurat ºi himerelesale într-un balans al dedublãrilor ºi alconfruntãrilor succesive cu umbrele trecutului.Becuri cu luminã intermitentã, agresivã, biciuiescochii spectatorilor. Vuietul metroului gradeazãscenele sporind tensiunea. Locul de trecereprimeºte treptat atributele claustrãrii. La unicultelefon public agãþat în perete, eroul îºi aude,amplificate disproporþionat, propriile gânduri.Sentimentul de alienare e covârºitor. �Omul cuchitara� a venit din altã þarã pentru o femeie ºi arãmas pentru un fiu, dar i-a pierdut pe amândoi.Himerele lor apar în visul-halucinaþie al erouluisub forma unor nãluciri evanescente îninterpretarea celor doi tineri actori. El nu maiare nimic al lui în afarã de chitarã ºi muzicuþã,instrumente cu care atrage atenþia trecãtorilorcare parcã se jeneazã de el. Deºi îºi cântãsingurãtatea ºi disperarea, cântecele sunt alealtora, viaþa nu-i mai aparþine decât la nivelulsupravieþuirii în mizerie ºi promiscuitate. Totuºi,îºi pãstreazã fiinþa moralã prin rugãciuni ºicomportament decent. Ajuns la capãtul puterilor,consimte în final sã-ºi îngroape chitara întreºine, rãmânând numai cu cutia ei, simbolisticãobiectualã a formei golite de conþinut.Vacuitatea devine mãsurã a înstrãinãrii într-unmediu al dezolãrii, al degradãrii sociale ºi alnoncomunicãrii.

Marius Bodochi pãstreazã echilibrul fragildintre componentele tragice ºi ilare alepersonajului interpretat, sporind interesulspectatorului pentru cunoaºterea psihologiilorabisale ale marginalilor de pretutindeni. Rolulacesta îl pune într-o posturã diferitã, solicitându-ide-o manierã diferitã sensibilitatea artisticã. Ecoarda sufleteascã de mare fineþe ce vibreazãemoþionant de la începutul pânã la sfârºitulspectacolului. Omul cu chitara e modelulperemptoriu în care un actor de talia sa ºtie sãrãspundã provocãrilor de orice fel, atunci cândtrebuie sã se ofere pe de-a-ntregul jocului. Sevede cã Marius Bodochi ºtie sã punã undetrebuie grãuntele de sare (de spirit) ca el sãrodeascã. Recitalul susþinut pe scena turdeanãpune în luminã calitãþile remarcabile ale unuiumil slujitor al Thaliei, aflat în plinã maturitatea carierei sale de excepþie.

!

Un actor pe "Drumul Sãrii"

Marius BodochiAdrian Þion

Foto: Mircea Roºca

Foto: Mircea Roºca

3322




film

Orice poate ajunge în vizorul satirei. Unbonom care apare brusc în viaþa fiilordupã decenii de absenþã, un angajat isteric

ºi precar, o femeie emanicipatã sexual, dar încãvulnerabilã afectiv, familii în pragul unei crize denervi, idolatrii de periferie ai televiziunii, obãtrânã scãpãtatã ºi rasistã, vedete la azil încãpuse pe ºotii, un oraº conformist, un scriitorînchipuit cu gusturi totalitare ori un ºefenergumen care-þi face zile fripte. Realitateaîncondeiatã poate avea aparenþe tihnite sau decoºmar. Poate degenera ca un carnaval bezmeticori evolua dialectic spre perspective nesperate.Umorul îºi poate muºca singur coada, într-ograþioasã ori dramaticã autopersiflare.Transformând mai clasica satirã þintitã ºi militantãîntr-o trenantã convieþuire cu mâzga absurditãþilorîncãpãþânate. Cine devin însã protagonistii noilorasalturi muºcãtoare, menite a submina atâtealocuri comune?

Adolescentul ingenuu ºi dezabuzat în acelaºitimp, cu limbã dezinhibatã ºi înþelepciunepiperatã � ca în City Island al lui Raymond DeFelitta (S.U.A., 2009). Printr-o inversiune plinã dealuzii, detaºarea aducãtoare de limpezime nu maie apanajul senectuþii (deseori impostoare ori doarratate), ci al tinereþii necoapte, al observatoruluide o candidã perversiune, capabil sã distingã

roadele din seminþele unor situaþii încãneînceþoºate de vinovate ambiguitãþi. Dar o astfelde privire are ºi un alt beneficiu, dacã e preluatãºi în registrul atitudinilor: permite o salutarãmicrochirurgie moralã. Nu orice bãrbat care are oprietenã afectuasã e pe calea adulterului, nu oricetânãr e un prãdãtor/profitor, nu orice laºitate eireparabilã, nu orice gust exotice dezumanizant,nu orice minciunã e perversã. Ca într-o vechecomedie a erorilor, ajustarea situaþiilor, cuaferentele concluzii trase de cei implicaþi, redãviaþã unei lumi ce scârþâia dintr-o prea umanãderutã.

O mânã de muzicieni nonconformiºti, gata sãtransforme un oraº întreg într-o improvizatã salã

de concert � ca în Sunetul zgomotului al lui OlaSimonsson ºi Johannes Stjärne Nilsson (Sound ofNoise, Suedia, 2010). Adepþi fãrã scrupule aibruitismului, avangardiºti mult mai îndrãzneþi peurmele lui John Cage, artiºti ai cotidianuluitransfigurat fãrã rest, futuriºti în galop muzicalalãturi de modernitate. O palmã nu doar snobilorcare oficiazã în templele elitiste ale muziciionorabile, ci ºi conformismului cotidian incapabilsã dea ritm unei lumi altfel doar funcþionale.Trupurile umane, aparatele electronice, cablurileelectrice, escavatoarele ori chiar bancnotele potdeveni instrumentele unei muzici mai ample, într-un ciclu simfonic fãrã limitãrile actualei înþelegerirestrictive a artei. Toþi cei cocoþaþi înautosuficienþa lor, surzi la farmecul inedituluiprovocator, sfârºesc bulversaþi de haosuldezonorant al unui asemenea vandalism estetic.

O ambiþioasã secretarã, sigurã pe farmecele eide vitezomanã a bãtutului la maºinã, în rãspãr cuorice discriminãri sociale � ca în Populaire al luiRégis Roinsard (Franþa, 2012). Datoritã avântuluinoii birocraþii capitaliste, tânãra îºi poate permitesã evite presiunile paterne, un soþ impus, o slujbãruralã, sã sfideze prãfuite moravuri patriarhale ºibigote, sã detroneze concurenþa fãrã inhibiþiiprovinciale, sã speculeze oportunitãþile publicitareºi sã þinteascã la o faimã dincolo de graniþe. ªi

sã-ºi aleagã un soþ dupã pofta inimii, încununarea unui proiect ideologic ambiþios ºi generos! Cu ocondiþie. Ca ºeful sã fie în tainã un tandru, înciuda metodelor sale sadice de ratat plin de com-plexe.

O bãtrânicã de-a dreptul rasistã, reprezentativãpentru electoratul dreptei xenofobe, nostalgicãdupã farmecul pierdut al unor timpuri apuse � caîn Paulette a lui Jérôme Enrico (Franþa, 2012).Mai eficientã decât dealarii de cartier, mai isteaþãdecât ginerele poliþist (ºi, horribile dictu pentruea, african), mai popularã decât cei cinstiþi, maiinventivã decât compatrioþii, scãpãtata care nu-ºiiubeºte nepotul datoritã culorii pielii reuºeºte nudoar sã supravieþuiascã într-o societate indiferentãfaþã de necazurile vârstei, ci ºi sã prospere

reconvertind fina tradiþie a gastronomieinaþionale. Faþã de mafioþii (ºi ei, nu se puteaaltfel, strãini) care-ºi urmeazã ºeful pânã ºi înacordurile cântecelor improvizate, bãtrânica aremãcar orgoliul de a spune nu. Pe un ºef cu cinicepretenþii ºi o gospodinã îl desfide.

Un scriitor ca un nou Pygmalion, care-ºiabuzeazã opera � ca în Ruby Sparks al luiJonathan Dayton ºi Valerie Faris (S.U.A. 2012). Olume feericã, în principiu, îl înconjoarã pe tânãrulconsacrat autor, de la un frate cu trup de zeudatorat fitnessului la o mamã fericitã în universulsãu hippie mai sofisticat. Deja adulat (nu ducelipsã nici de groupies), trãieºte de fapt într-opustnicie asepticã, afiºând un iz de tocilarîntârziat ºi nutrind pretenþii romantice. S-a lansatuºor în literaturã, pe valul unei creativitãþiadolescentine la modã, iar acum nu se confruntãdecât cu profesionalizarea talentului: rigorilecontractelor, spaima paginii albe, ambiguitãþilesociabilitãþii literare. Îºi umple golul existenþial cufarmecul unui artificiu erotic. Pe care îl mânuieºtecu capricii de tiran. O tiranie însã ca o epidemierãspânditã printre noi, contemporanii sãi, victimeale atâtor smintiþi în exerciþiul maladiv al puterii,capabili doar de violuri triste.

Un bãrbat traumatizat de un accident, întorsla condiþia preumanã de slugã docilã, de mimeticãtovarãºie cu behãiturile caprelor, de ingenuuretardat � ca în Matterhorn al lui DiederikEbbinge (Olanda, 2013). Ca orice bun sãlbaticdevine o companie râvnitã, un înlocuitor afectiv,o prezenþã care sfideazã orice confort identitar. Înasemenea condiþii, oricât de tipicar ºi de inofensivai fi, filantropia îþi poate juca feste, fiindcãaproapele e uneori atât de disponibil încât cu cât

gestul tãu e mai altruist cu atât pe el îl anulezimai mult. Nu-þi rãmâne decât calea cea strâmtã arenunþãrii la dictatul propriului proiect.

Sau un amãrât de sãracã periferie � ca înReality al lui Matteo Garrone (Italia, 2012). Pecare nevoia de a fi mai mult decât un nimeni îltransformã într-un monstruos binefãcãtor, unsfânt þicnit pe calea spre un paradis artificial.Publicitatea redevine apanajul unei minoritãþiprivilegiate, care-ºi exhibã banalitatea cu prestanþãolimpianã. E chintesenþa universului mediatic, subformã de basm. Fiindcã rãscumpãrã kitschulexistenþial conferind o aurã unei figuraþii. Eºtivãzut, deci exiºti.

!

Comedy Cluj 2013

Castigat ridendo moresCãtãlin Bogdan

3333




Culorile cameleonuluiAdrian Þion

Spotul festivalului cu devoratorul decomedie deghizat în cameleon viclean,aºezat în clarobscurul sãlii cu furculiþa ºi

cuþitul în mânã, spot realmente genial derulatînaintea fiecãrei proiecþii, anticipeazãevenimentul anului 2014, considerat axial înlumea filmului: centenarul naºterii unuipersonaj celebru, nimeni altul decât Charlot/Vagabondul interpretat de nu mai puþin celebrulCharlie Chaplin. În 1914 Chaplin filma KidAuto Races at Venice (Puºtiul face curse demaºini în Veneþia) introducând nu numaipersonajul sãu insolent în faþa camerei, dar ºisugestia de dependenþã incipientã faþã dedrãcoasa maºinãrie, cu bãtaie în comicãrie ºivedetism. Despre aceastã aºteptatã aniversare aatras atenþia la gala de decernare a premiilorFestivalului Internaþional de Film Comedy Cluj2013, într-un nostalgic ºi incitant cine-concert,invitatul Serge Bromberg, restaurator ºimuzician, implicat în The Chaplin Project careare ca obiect restaurarea peliculelor de laînceputurile aventurii cinematografiei. Showman-ul francez a prezentat în salacinematografului �Florin Piersic� o salbã dinprimele imagini ºi filme cu Charlie Chaplin ºicu precursorul sãu, revendicat drept maestru,Max Linder. Îi vezi pe ecran alãturi la unmoment dat, vorbind, gratulându-se, adevãratepagini de istorie a cinematografului. �Limbakilometricã� a cameleonului a absorbitnumaidecât ºi a degustat cu nesaþ imagini alb-negru dintr-o lume menþinutã sub protecþiarazelor inocenþei, departe de stresantul ºianemiatul nostru prezent. Secvenþele retro,vivante, recondiþionate de Serge Bromberg, s-audovedit a fi cele mai picante ºi pline de culoarepelicule, cele cu adevãrat reconfortante din totfestivalul. Nu degeaba se spunea cã în acelevremuri �comedia era rege�.

Dar am constatat cã la Comedy Cluj nunumai spectatorii urmãresc filme vechi. Amy,femeia divorþatã la 35 de ani, întoarsã în casapãrinþilor, din Hello! Must Be Going/ Trebuiesã plec (S.U.A., 2012, r. Todd Louiso), zãboveºtedeseori, descumpãnitã, în faþa micului ecran,unde curg în valuri alb-negre gagurile fraþilorMarx, dupã ce s-a îndrãgostit bocnã de un tânãrde 19 ani, compromiþându-se ilar în faþapãrinþilor ºi a comunitãþii. De la inegalabiliicomici va prelua imboldul: Trebuie sã plec! ºiva pune capãt relaþiei. O melodramã cu nuanþede roz edulcorant, axatã pe o situaþie de unrealism frust, fãrã sã afecteze glanda lacrimalã.

Pe aceastã subþire fâºie retro s-a profilat uncarusel de sclipiri pestriþe, cu mai mari sau maimici ºanse de a impresiona retina ºi sufletulcinefilului. Pânã la retinã au ajuns 15 filme, încazul meu, în afara celor din competiþie. Pânã lasuflet ºi mai puþine. Culorile reflectate de pepielea cameleonului de serviciu s-au oprit lacâteva pelicule ofertante, dovadã cã selecþiaacestei ediþii n-a fãcut rabat calitãþii.

Presãrat cu peripeþii policrome ºi amuzante edrumul celor doi fraþi, Marcus ºi Antoine, prinArgentina în Mariage á Mendoza/ Bine aþi venitîn Argentina! al francezului Edouard Deluc(Franþa/Spania, 2012), fin observator ºi interpretal confruntãrii dintre douã culturi. Pe suportuliluminãrii unor interconexiuni culturale de altãfacturã ºi în altã parte a lumii se axeazãproducþia venitã din Germania, Russendisko,aparþinând lui Oliver Ziegenbalg. Suntem în

Berlinul reunificat, dupã cãderea zidului, cândbucãþi din zid sunt scoase spre vânzare latalcioc de tineri pãtrunºi de vântul libertãþii.Printre ei sunt ºi cei trei eroi ai filmului, veniþidin defuncta Uniune Sovieticã pentru a încercasã gãseascã un mod de supravieþuire. Acþiunease deruleazã cu rapiditate în ritm de muzicãdisco înregistrând din mers tribulaþiile amoroaseale eroilor. Dacã ruºii ar mai fi vorbit ruseºte,ar fi fost mai convingãtori. Dar filmul marºeazãenergic pe roºul aprins al tumultului cãutãrilortinereºti ocultând convenþia limbajului.

Învelitã în nuanþe candide se dovedeºterebeliunea unor adolescenþi americani din TheKings of Summer/ Regii verii (S.U.A., 2013),titlu de o sugestivitate poeticã suavcontaminantã. Regizorul Jordan Vogt-Robertscreioneascã câteva fizionomii de tineri revoltaþiproiectate pe verdele pãdurii unde aceºtia îºiîncropesc o cabanã pe timpul vacanþei, fãcândtot felul de trãsnãi specifice vârstei. Reacþia lorfaþã de conformismul familial aminteºte deBless the beasts and children/ Binecuvântaþianimalele ºi copiii al lui Stanley Kramer din1971, realizat dupã cartea lui GlendonSwarthout. Întoarcerea la ordinea socialãechivaleazã în cazul celor izolaþi în pãdure cumaturizarea inevitabilã, conºtientizare resimþitãºi înregistratã în final cu regret reþinut.

Viaþa e un ºir nesfârºit de reclame, pare sãfie concluzia care se desprinde din peliculacanadianã And Now a Word from OurSponsor/ ªi acum un cuvânt din parteasponsorului nostru (Canada, 2013) în regia luiZack Bembaum. Mai mult decât atât, ni sepropune un personaj-victimã: un director de la ocompanie publicitarã nu mai poate sã seexprime decât repetând papagaliceºte sloganuripublicitare. Comicul e diluat spre palid,nereuºind sã iasã din sterilitatea ambientalã afilmelor canadiene. De un alt fel de comic tristse apropie Le grand soir/ Seara cea mare (Franþa/ Belgia / Germania, 2012), în regia lui BenoitDelépine ºi a lui Gustave de Kervern.Competiþia acerbã din sfera serviciilor facevictime la tot pasul. �Cultura punk� e plinã demarginalizaþi. Ea îi asimileazã ºi pe cei doi fraþiajunºi pe drumuri. Cu cine sã se rãzboiascãvânzãtorul dat afarã de la locul lui de muncã?El nu pune mâna pe pistol, ca alþi disperaþidisponibilizaþi, ci se �luptã� cu un pomuºorîntâlnit pe o pajiºte. Scena vizual-simbolicã eantologicã în sugestivitatea ei. De altfel,scrutarea acestor vieþi periferice are minunaterezoluþii în planul expresivitãþii vizuale. Esuficient de amintit scenele în care douã mâinicurãþã cartofi. Când reperele sociale îºi pierdsensul, cartoful e tãiat tot în bucãþelenetrebuincioase. Protagoniºtii Benoit Poelvoordeºi Albest Dupontel au prestaþii cu impact asupraspectatorului. Jocul lor cucereºte fãcându-isimpatici pe punk-iºti, dar drama existenþialãrãmâne cu gustul ei amar. În distribuþie ecuprins ºi Gérard Depardieu, fãrã sã înveseleascãprea mult cadrul mai degrabã maroniu alfundalului.

Filme cu nuanþe de galben, de roºu, demaroniu... Un amalgam de tonuri în cãutareaesenþei comicului contemporan.

!

PalmaresCCeell mmaaii bbuunn ffiillmm:: Paulette (Franþa, 2012, r.

Jérôme Enrico)CCeeaa mmaaii bbuunnãã rreeggiiee:: Matteo Garrone

(Realitate / Reality, Italia, 2012)CCeell mmaaii bbuunn sscceennaarriiuu:: Regis Roinsard,

Daniel Presley, Romain Compingt (Populaire,Franþa, 2012, r. Regis Roinsard)

CCeeaa mmaaii bbuunnãã iinntteerrpprreettaarree ppeennttrruu rroollpprriinncciippaall:: Ton Kass (Matterhorn, Olanda, 2013,r. Diederik Ebbinge)

CCeell mmaaii bbuunn ssccuurrttmmeettrraajj ssttuuddeennþþeesscc: Puipentru Karl / Huhn für Karl (Germania, 2012,r. Jan Liedtke)

CCeell mmaaii bbuunn ssccuurrttmmeettrraajj iinnddeeppeennddeenntt:: Frank-Étienne (Franþa, 2012, r. Constance Meyer)

PPrreemmiiuull PPuubblliiccuulluuii:: Quartet (Marea Britanie,2012, r. Dustin Hoffman)

Premiul de Excelenþã a fost acordat în acestan cuplului tatã-fiicã AAmmzzaa ºi OOaannaa PPeelllleeaa.Premiul acordat post-mortem lui Amza Pelleaeste o recunoaºtere a întregii activitãþi ºi asprijinului pe care marele actor l-a adus de-alungul carierei sale la construcþia comedieiromâneºti, iar cel oferit Oanei Pellea este unsemn de mulþumire pentru curajul de a-i urmape scenã tatãlui ei ºi pentru munca depusã de-alungul vieþii artistice pentru ca teatrul ºi filmulromânesc sã fie recunoscute ºi apreciateinternaþional.

Juriul celei de a cincea ediþii (2013, 11-20octombrie) a Festivalului Internaþional de FilmComedy Cluj a fost format din: Maja Bogojevic,fondatorul ºi redactorul ºef al primei reviste defilm din Muntenegru (Camera Lucida), decan ºilector al Universitãþii �Donja Gorica� dinMuntenegru, fondator ºi preºedinte al secþiuniidin Muntenegru a Federaþiei Internaþionale aPresei Cinematografice (FIPRESCI); Dan Burlac,unul dintre cei mai de succes producãtori dinRomânia, câºtigãtor, în calitate de coproducãtoral Leopardului de Aur, pentru cel mai bun filmla Festivalul de la Locarno 2013 (Povesteamorþii mele / Historia de la meva mort, Spania/ Franþa, 2013, r. Albert Serra); Simone Fenoil,directorul departamentului de ProiecteEuropene la Scuola Holden din Torino; KseniaKoltsova, colaboratoare timp de 10 ani pentrufestivaluri internaþionale de film din Rusia;Oscar Alonso, responsabil de festivaluri ºisubvenþii la cel mai mare distribuitor europeande filme spaniole ,ºi sud-americane, LatidoFilms.

Pentru competiþia dedicatã filmelor descurtmetraj, juriul a fost compus din 40 despectatori care au notat filmele din ambelesecþiuni (studenþesc ºi independent).

!

Partea a doua a eseului Metabolismele luiCorneliu Porumboiu, semnat de Ioan-Pavel Azap,lansat în numãrul 267 al �Tribunei�, va apãrea înnumãrul urmãtor al revistei.

3344




Domniºoara Christina suferã din cauzalipsei unei viziuni unitare, din cauza lipseiunei direcþii precise care sã fi fost

imprimatã filmului de cãtre autor, AlexandruMaftei, co-scenarist ºi regizor al proiectului. Îndeschidere, Domniºoara Christina prezintãconacul boieresc al familiei Moscu. Într-un filmcu o concepþie ºi cu o organizare cumsecade, oastfel de introducere ar fi ocupat cinci-zeceplanuri care ar fi oferit, în progresie, informaþiile-reper cu ajutorul cãrora spectatorul ar fi pututpleca pe drumul desenat de peliculã. Cum vedem� spre exemplu � în deschiderea lui The GreatGatsby (1974), regizat de Jack Clayton. O seriede planuri, cele dintîi filmate dintr-un punct fix.Primul cadru este general, cu conacul personajuluicentral. Apoi o suitã de detalii � automobilul,piscina, salonul, scara ºi, într-un final, dormitorulºi biroul lui Jay Gatsby. Suita de planuri gînditãde Clayton este cît se poate de coerentã, logica safiind aceea de a face spectatorului clarã poziþiasocialã a personajului, modul în care acesta eparte din prezentul acþiunii prin lucrurile pe carele posedã. Iar autorul îºi permite sã se joace cuspectatorul de-a lungul acestei secvenþeintroductive. În timpul succesiunii de planuri,

dupã ce vedem interiorul casei, e un cadru careînfãþiºeazã � din nou, frontal � casa lui Gatsby.Pare surprinzãtoare opþiunea de a întoarce istoriaîn exterior, odatã ce spectatorul e deja setat peun drum ce ar fi trebuit sã ducã în intimitateaunui personaj. Cadrul se deschide ºi observãm cã,

în fapt, era o fotografie de pe noptiera lui Gatsby.Aceastã secvenþã introductivã din Gatsby

(care e tot o ecranizare ºi un film de gen, chiardacã un alt gen faþã de Christina) e un exemplude construcþie cinematograficã pertinentã ºi înceea ce priveºte plasarea elementelor de genericpe cadrele poveºtii. Faptul cã urmãrim un filmprodus de David Merrick apare pe imaginea cuautomobilul de epocã din garajul personajuluiprincipal (astfel devine explicitã perioada în careare loc acþiunea; ºi putem vorbi ºi despre osubliniere a faptului cã, din perspectiva timpuluipoveºtii, Gatsby e un film de epocã). Numeleactorilor principali apar suprapuse pe imagineacare prezintã piscina lui Gatsby (o posibilãtrimitere la personaj/ persoanã/ persona, prinintermediul apei-oglindã). Numele autorului ºititlul filmului apar peste primul detaliu dininterior, salonul, unul construit cu migalãarhitectonicã (cum e ºi acest intro al filmului,gîndit de regizor). Introducerea, în cazul luiGatsby, dureazã aproximativ trei minute, vremeîn care niciun cadru nu e repetat ºi, toate la unloc, prin modul în care vin pe ecran, oferã osumã de informaþii prin care spectatorul � chiar

dacã nu ºtie nimic despre Gatsby din romanul luiScott Fitzgerald, � deþine deja o bazã de date dela care sã plece: epoca în care se petrece acþiunea,faptul cã e vorba de un domn foarte bogat, care eposibil sã aibã o problemã cu femeile.Spre deosebire, în debutul Domniºoarei Christina

aparatul de filmat penduleazã în jurul conacului,reluînd aceleaºi date. Un plan general, apoi osuitã de planuri-detaliu în care camera, în travling,e deplasatã înainte sau în stînga ori dreapta înjurul conacului. Toate repetate, fãrã sã întãreascãvreo idee sau sã trimitã spre altceva decît sprefaptul cã vorbim de un spaþiu anume (conacul).Tocmai din cauza unor astfel de secvenþe, filmulpare cãutat:pare cã ar vrea sã spunã anumitelucruri adînci, însã nu ºtie exact cum sã spunãaceste lucruri ºi atunci cautã. Însã cãutarea fãrãrezultat devine formã goalã, preþiozitate. Nuîntîmplãtor muzica vibrantã (compusã de JonWygens) e lãsatã sã suplineascã emoþional ceea ceimaginile nu ajung sã transmitã ca idee, o situaþieconstantã de-a lungul peliculei. Tot în deschidereafilmului e o secvenþã cu Egor, luni sau ani dupãîncheierea cazului Christina. E într-o aripã aconacului, nebun, desenînd pereþii. Prin raportarela genul în care se încadreazã filmul ºi la modulîn care cinematograful, în genere, apeleazã la ast-fel de pasaje introductive, aceastã secvenþã ar fitrebuit sã fie o copertã pentru film, cu rãspuns înfinalul proiectului. Aici, însã, problema e lãsatã înaer: la final nu avem un ecou-copertã.

Domniºoara Christina este produs de AbisStudio. Care a co-produs Undeva la Palilula, un

film ce stã bine din punct de vedere vizual (însãnu la fel de bine din punct de vedere conceptual).Sau care a oferit servicii de post-producþie unorproiecte precum Crulic � Drumul spre dincolo(Anca Damian, 2011) sau Potretul luptãtorului latinereþe (Constantin Popescu), filme care � celpuþin în ceea ce priveºte efectele sau calitateaimaginii � stau bine. Era de aºteptat ca ºi în cazulDomniºoarei Christina cei de la Abis Studio sãreuºeascã sã prezinte un film care, în ceea ce þinede imagine ºi sunet, pãstreazã un anumitstandard calitativ. Însã aceste aspecte nu pot salvaun film lipsit de prestanþã, într-un gen în careerotismul ºi misterul generate de întîlnirea culumea de dincolo nu ar fi trebuit sã fiereprezentate atît de plat.

ªi jocul actorilor trãdeazã lipsa de direcþie încadrul proiectului. Replicile rostite sec, îndezacord cu atmosfera pe care ar fi trebuit sã oaibã filmul (acel aer misterios, încãrcat deerotism, atmosferã ce nu pãrãseºte paginile scrieriilui Eliade), ieºirile la rampã artificiale (pentruTudor Aaron Istodor ºi Maia Morgenstern, înspecial) duc filmul în derizoriu ºi, la final, rãmîneregretul cã lucrarea lui Eliade nu a ajuns pe mîinimai dibace.

!

Domniºoara ChristinaLucian Maier

Anastasia Dumitrescu - personajul titular în Domniºoara Christina

Tudor Aaron Istodor (Egor - îndrãgostit de mirajulnumit Christina)

Maia Morgenstern în Domniºoara Christina

3355




Deschiderea unei bienale internaþionale deceramicã la Cluj reprezintã fãrã îndoialãun eveniment artistic în premierã, cu

semnificaþii culturale majore atât pentrucomunitatea artisticã cât ºi pentru publicul iubitorde artã.

Nu putem ignora însã � o spunem încunoºtinþã de cauzã � cã �organul admirativ� pen-tru acest gen de artã este în România încã relativpuþin cultivat, motiv pentru care ne permitem sãpunem în evidenþã mai întâi câmpul de pertineþãsemanticã al artei ceramicii ºi mai apoi sã definimce este ºi ce strategie culturalã promoveazã obienalã internaþionalã de artã ceramicã.

Vom spune prin urmare, cã ceramica artisticãa vremii noastre evolueazã sub specia unui dubluparadox; se valorificã ºi se exprimã � atentã lademersul cultural planetar - în sincronie cu toateinterconexiunile artistice ale prezentului, dar îºiconservã în acelaºi timp �o gândire amfibie� ce oleagã printr-o îndelungã sedimentare istoricã de ostructurã eternã a lumii.

În al doilea rând, poate opera sinteze originaleconjugând alte domenii artistice ºi stiluri istorice,dar îºi pãstreazã în acelaºi timp spaþiul sãu pro-priu de cercetare experimentalã. În ultimã analizãceramica este o artã multimilenarã dar se reân-noieºte continuu, are temeiuri istorice, dar axio-logic este transistoricã, este permeabilã la influ-enþe multiple dar nu îºi pierde identitatea expre-sivã specificã.

Sã convocãm acum aceste virtuþi polifoniceîntr-un teritoriu de confluenþã a performanþelorcreative emergente pe diverse meridianegeografice ºi vom avea imaginea globalã a uneibienale internaþionale � cu alte cuvinte, a unuischimb cultural planetar transferate pentru olunã, în beneficiul iubitorilor acestei arte, la Cluj.

Sã arãtãm apoi care sunt beneficiile care lepoartã cu sine ca strategie culturalã un astfel deeveniment:

Atrage atenþia asupra potenþialului expresivinepuizabil al ceramicii.

Promoveazã schimbul de idei explorând per-spectiva culturalã la zi a domeniului.

Dezvoltã o nouã conºtiinþã socialã a înþelegerii

ºi preþuirii acestui domeniu complex ºi prolific alartei pe care îl constituie lumea ceramicii contem-porane.

Prin diversitatea abordãrilor tematice, formal-expresive, conceptuale ºi tehnice acestã bienalã searatã a fi un univers fascinat ºi imprevizibil incare vom întâlni caligrafii delicat filigranate ºimixaje alchimice secrete de materii ºi culori cestau alãturi de volumetrii sculpturale robuste,forme spatiale structurate algoritmic conversândcu picto-obiecte ºi instalþii alcãtuite din elementemultiple.

Dar cum sentimentul artistic nu se realizeazãprin simpla virtute a operei ci decurge esenþial,din modul nostru de percepþie, culturã ºi inter-pretare, organizatorii au extins textura conexiu-nilor receptãrii acestei bienale prin deschiderea înparalel a încã douã expoziþii pandant � ExpoziþiaCeramiºti Români (la Galeria Casa Matei) precumºi Expoziþia Tineri Artiºti-Ceramicã ºi Sticlã (laGaleria Horeb), cea din urmã având drept strate-gie promovarea debutului tinerilor absolvenþi.

La aceste manifestãri s-au adãugat unPerformace în aer liber �White Cube #2� susþinutde doi artiºti din Israel, ºi SimpozionulInternational �Ceramica ºi sticla între tradiþie ºicontemporaneitate� - manifestare organizatã con-secvent de cãtre Departamentul de Ceramicã-Sticlã al UAD Cluj, începând cu anul 1997 � undeasistenþa a avut prilejul sã descopere, prin comu-nicãri ºi prezentãri de opera, a peste douãzeciartiºti din strãinãtate, procesele interne, de labora-tor, ale creaþiei în domeniu.

Din acest program de manifestãri culturale nua lipsit nici mãrturia conservãrii vitalitãþii ºi pro-movãrii tradiþiei populare româneºti marcatã prindeschiderea la aceeaºi datã cu vernisajul bienalei aTârgului Olarilor, în Piaþa Unirii din Cluj.

Încununarea finalã a acestui program s-a aflat,în viziunea organizatorilor sub semnul necesitãþiiunei mese rotunde cu discuþii libere, evocãri demomente culturale ºi profile de protagonist deprestigiu ai domeniului artelor focului din Cluj,sub genericul �Ceramica-Context Contemporan�,manifestare care avut loc la Centrul de CulturãUrbanã Casino, Parcul Central.

În sfârºit, dar nu în ultimul rând, un eveni-ment de o asemena anvergurã organizat cu nupuþine dificultãþi morale ºi materiale ar trebuiprobabil sã sensibilizeze atenþia forurilor respons-abile cultural ale cetãþii, cel puþin la nivel de pro-tecþie a prestigiului local urmând exemplul deacum clasic al guvernului Japoniei care a adoptato strategie naþionalã de stimulare ºi dezvoltare aceramicii.

Nu putem încheia fãrã sã adresãm un gândplin de încurajare ºi admiraþie pentru cei care auinspirat ºi muncit cu abnegaþie remarcabilã lafinalizarea acestui proiect, pe care ne permitem sãîi menþionãm:

Arina Ailincãi, membru al AcademieiInternaþionale de Ceramicã, Conf.univ.dr. MariusSilviu Georgescu Membru Fondator al FundaþieiCeramart, Vasi Hîrdo � Preºedintele al AsocaþieiCeramics Now, Gavril Zmicalã � Director alLiceului de Artã Romul Ladea, Cluj-NapocaCãlin Stegerean � Director al Muzeului de ArtãCluj-Napoca, Tiberiu Groza � Director alCentrului Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Cluj, Lect.Univ.dr. Nicolae Procopan � Director alDepartamentului ceramic Sticlã Arte Textile alUAD Cluj.

!

Bienala Internaþionala deCeramicã Cluj - 2013

Cornel Ailincãi

eveniment

Vasile Cãtãrãu (România) Metatron's Cube 2013

Galeria Casa Matei Ceramiºti români Muzeul de Artã Cluj-Napoca Bienala Internaþionalã de Ceramicã Cluj - 2013

3366



Zilele Tribuna 2013Cronicã în imagini 2

Ani Bradea De la tribunã 3

inedit

Anton Dumitriu - Jurnal de idei (XIII) 5

cãrþi în actualitate

Lucian Gruia Despre literatura Apusenilor 6

Vasile Muscã chimbarea lumii ºi schimbãrile filosofiei 7

eseu

Ana Ionesei Fernando Pessoa, un romantic incurabil 8

Vistian Goia Adevãr istoric versus adevãr artistic?! 9

poezia

Livia Ciupercã 11

Paºcu Balaci 12

interviu

de vorbã cu George Banu �Biblioteca mea sunt spec-

tacolele pe care le-am vãzut� 13

elitele cetãþii

Cristian Colceriu Schimbarea lumii ºi schimbãrile

filosofiei Profesor universitar doctor docent Dumitru

Dumitraºcu Medicina ºi arta (I) 16

showmustgoon

Oana Pughineanu A consemna un nimic 19

diagnoze

Andrei Marga Întoarcerea la sens? 20

filosofie

Petru Ardelean Istoria eticii moderne în

viziunea lui Eugène Dupréel (IV) Concepþia eticã a lui

Immanuel Kant 22

din literatura universalã

Traduceri de Cristina Tãtaru 24

rememorãri

Alexandru Iorga Amintiri din Nirvana Roºie - Turnee

artistice (II) 24

opinii

Flori Bãlãnescu Frânturi din �stalinismul nostru geto-dac 26

opera

Maria Carla Bãlan/Oleg Garaz Bal Mascat la Opera

Românã 28

Alba Simina Stanciu Teatrul muzical, construc-

tivism scenic ºi spectacol multimedia 30

teatru

Adrian Þion Un actor pe "Drumul Sãrii"Marius

Bodochi 31

film

Comedy Cluj 2013

Cãtãlin Bogdan Castigat ridendo mores 32

Adrian Þion Culorile cameleonului 33

Lucian Maier Domniºoara Christina 34

eveniment

Cornel Ailincãi Bienala Internaþionala de

Ceramicã Cluj - 2013 35

plastica

Margareta Catrinu Pictura Amaliei Criºan 35

sumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 24 lei � trimestru, 48 lei � semestru, 96 lei � un an Cu expediere la domiciliu: 33 lei � trimestru, 66 lei � semestru, 132 lei � un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

plastica

Amalia Criºan este o �pictoriþã� nãscutã în2001 la Cluj. �Jurnalul� ei de creaþieîncepe pe la cinci ani, când deprinde

povestirea evenimentelor din viaþa ei, fãrãcuvinte, jucându-se cu culori. Aceste adevãrateminuni, culorile, puse în toate modurileposibile, devin vii, active, transformându-se înadevãrate personaje din �grãdina de meditaþie�a copilului-pictor... Cu aceste culori-personaje,putem sã ne înþelegem în mod enigmatic, tãcut,când îi privim picturile.

Ca ºi lumea ei redatã prin culori, micaartistã Amalia Criºan este la fel de tãcutã ºiaplecatã spre minuþia lucrului cu pensula ºiculorile. Este în stare sã lucreze câteva ceasuri,fãrã întreruperi, prinsã de gândurile, de imagi-narul ei. La lecþiile noastre, Amalia îºi aducepânze sau cartoane mari, (uneori foarte mari),culori de toate felurile, de la pasteluri, la culoriacrilice, tempera, pensule de toate mãrimile ºiformele, pe care le foloseºte ca pe niºte ade-vãrate fiinþe pricepute ºi specializate. Ceea cesimþim, atunci când adâncim descifrarea joculuide forme ºi culori din mulþimea de �lucrãri� aleAmaliei, este, dincolo de sinceritate, de can-doare, emoþia unor sentimente adânci, transferate lumii imediate, flori, peisaje, multeanimale (înrudite cu jucãriile oricãrui copil),copaci, oraºe, ape, în plinã luminã sau nu, pe frigsau cãldurã, vesele sau mai puþin� vesele. Amaliadescoperã spontaneitatea eboºei pregãtitoare darºi adâncirea tainei studiului, meditaþie care struc-tureazã deja un început de gândire simbolicã, deuniversalizare a lumii proprii, a formãrii uneiunicitãþi, specifice cãutãrilor artistului de acum ºide totdeauna.

Mare este bucuria noastrã când vedempreferinþele Amaliei pentru creaþia unor pictoricelebri (Viorel Mãrgineanu, Paul Klee, Klimt,Matisse, Luchian, Grigorescu ºi alþii), ale cãrorlucrãri le cerceteazã cu toatã seriozitatea� Toateacestea poate pentru cã a folosit grafia, liniacoloratã, înainte de a ºti sã scrie sau a privi cuatenþie imagini, reproduceri de artã, înainte de aavea vocabular sau cuvinte pentru a exprima ceînþelegea cu adevãrat.

Pentru aceastã frumoasã expoziþie a AmalieiCriºan (a doua �personalã�)** se bucurã prieteniiacestei fetiþe care nu a plâns niciodatã, care s-ajucat pictând flori sau propriile poveºti, daravând marea ºansã a unor pãrinþi iubitori ºi ide-aliºti, care o susþin ºi care cred în talentul ºiînflorirea darurilor cu care Dumnezeu le-abinecuvântat copilul ºi familia.

* Expoziþia DA-DA. AC.56.2013 deschisã la Centrulde Culturã Urbanã CASINO din Cluj-Napoca, înperioada 21-28 octombrie 2013. Amalia Criºan s-anãscut la 1 decembrie 2001 în Cluj-Napoca. Este elevãîn clasa a V-a a Liceului Teoretic �Onisifor Ghibu� dinCluj-Napoca. Între 2006-2013 studiazã pictura cu prof.Margareta Catrinu. Începând din 2012 urmeazãcursurile ªcolii Populare de Arte �Tudor Jarda� din Cluj-Napoca, clasa prof. Duiliu Criºan. A avut oprimã expoziþie personalã la Turnul Croitorilordin Cluj-Napoca, în 2010. Premii obþinute:Menþiune la Concursul �Fascinaþia figurativului�(Cluj-Napoca, 2012); Premiul I la Concursul�Hristos Se naºte, slãviþi-L!� (Cluj-Napoca, 2013);Premiul III la Concursul internaþional �Un cântecpentru mama, un cântec pentru copiii Europei�(Salva, 2013).

!

Pictura Amaliei CriºanMargareta Catrinu

Amalia Criºan Peisaj medieval (detaliu)

black pantone pportocaliu tribuna 268 - revistatribuna.ro · la sens? andrei marga film comedy cluj...

Documents