Cuvinteria

Într-o țară îndepărtată, foarte îndepărtată numită Cuvinteria, Scrisul se plimba pe șoseaua albă. Respira literele din aer, se mișca silabă cu silabă, clipea ușor și vorbea după litera lui de început.

Pe când se bucura cel mai mult de aerul curat, a apărut o vrăjitoare urâtă și rea, care a fermecat toate literele, iar acum toți locuitorii Cuvinteriei spuneau cuvintele încurcate: în loc de ”caiet” – ”aicet”, în loc de ”aracet” – ”arcaet”, în loc de ”piaptăn” – ”apiptăn”… Văzând acestea, vrăjitoarea se bucură nespus de mult, dar fericirea ei nu dură… Din depărtare, se zăreau literele mari de tipar, de care ea se temea, pentru că erau foarte puternice. Deși a încercat să lupte, nu a avut nicio șansă de izbândă în fața lor; literele mari au învins-o pe temuta vrăjitoare.

Toți locuitorii Cuvinteriei le-au mulțumit și au răsuflat ușurați. După câteva zile, vestea ca literele mari de tipar au alungat-o pe vrăjitoarea cea lacomă și urâtă a ajuns și la vecinii Cuvinteriei, până în Abecedaria, în Bibliotania și în Dexolandia.

Lorena Brebeanu, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”

Wordland

Bine ai venit în Wordland! Adică, bine ai cuvântat în Țara Cuvintelor!Mergi pe șoseaua de hârtie și dai de cuvintele care își plimbă copiii-litere. Cuvintele respiră cerneală, iar cele mai lungi se mișcă greu, greu... silabă

cu silabă. Mașinile toate sunt gri, iar ființele sunt colorate ROGVAIV, literă cu literă. Au gura în formă de virgulă, nasul – ca un ”L” și ochii – mari și bulbucați precum cepele în formă de ”o”. Nu au gene, ci file; clipesc încet, închizând și deschizând volumele din biblioteci.

Dar într-o zi, în această lume minunată, unde soarele nu apune niciodată, apăru o ființă malefică. Un copil care greșea toate cuvintele. Acesta distruse țara și a pus stăpânire pe ruinele acesteia. Doar doi frați, Secvență și Frecvență, au avut curajul să-l înfrunte pe Anticuvânt – pericol public, trimițându-l departe de Wordland.

După ce Anticuvânt a plecat, soarele a răsărit din nou în această minunată lume a cuvintelor.Daria Păcurar, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”

Viața din Bibliotania

Pe când mergeam pe sub copac cu litere în Țara Bibliotania de pe planeta Abecedaria, auzeam literele mari cum țipau la copiii lor, literele mici, să meargă la Abecedaroșcoală. Iar părinții se îndreptau și ei la serviciu la compania Dexord.

În acea țară toată lumea se ajuta. Mai ales că era mare secetă în Bibliotania. Noroc că la televizor s-a anunțat că peste câteva ore va ploua (ca întotdeauna – cu semne de punctuație). Ce fericire!

...a început, în sfârșit, să plouă, după o pauză îndelungată de aproape un an... e a doua zi de când plouă, toată Bibliotania este acoperită de semne de punctuație... a treia zi de precipitații, la televizor s-a declarat cod galben, toți cetățenii trebuie să-și părăsească locuințele...

Oamenii s-au ajutat și toate vietățile au fost evacuate. Peste o săptămână, totul a revenit la normal, iar cetățenii din Bibliotania și-au reluat viața.

Dragoș Șumblea, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”

Școala

Pe planeta Caietozania exista un continent numit Stilozania, iar în țara cea mai importantă, Cuvinteria, este orașul Cartozania. În acel loc există numai litere.

Toți adulții merg la serviciu la fabrica Cartedania, iar copiii sunt lăsați la Creșodania. Acel oraș era foarte fericit... dar, într-o zi, a ajuns acolo, din greșeală, un om. Acesta avea puține clase și de aceea ”mânca” multe litere, astfel încât populația de litere scăzuse drastic.

Literele rămase au chemat forțele literare din orașul Mapedonia, dar omul mânca litere din ce în ce mai mult.Într-o zi, literele au decis să literească o școală unde să-l ducă pe acel om să nu mai facă rău orașului. În primele luni, era un elev neascultător, dar

încetul cu încetul a învățat să scrie frumos, să citească tot mai corect și, mai ales, să nu mai mănânce litere când scrie. Omul le-a mulțumit literelor și s-a întors în țara lui unde a devenit unul dintre cei mai buni profesori.

Orașul Cartezania a devenit și el un fel de muzeu al literelor și toată lumea a fost fericită.Georgiana Iernyei, Clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”

Schimbarea lui Tomy-Cuvințel

A fost odată ca niciodată o lume minunată, unde totul era făcut din cuvinte, din silabe și din litere. În această lume, toate cuvintele spuneau adevărul. Era o lume magică, până într-o zi.

O zi de luni, când un nou cetățean s-a mutat în cartierul ”Călătorie în lumea cuvântului”, bloc V5, nr.88. Acesta avea doar șaptesprezece ani. Nu știa ce este bine și ce este rău, el nu mai locuise singur până în teribila zi de luni (care, de fapt, poate că nici nu era așa de teribilă...).

Acest personaj se numea Tomy-Cuvințel și avea o obsesie pentru curățenie. Când vedea ceva murdar în cartier, îi lua pe toți cetățenii-litere la rost. Până într-o zi, când s-au săturat de el. Tot orașul a votat ca Tomy-Cuvințel să plece din cartier. El s-a simțit foarte stânjenit, așa că a început să plângă. Ochii lui vărsau numai sunete triste de înmormântare. Când l-au văzut, tuturor li s-a făcut milă și au spus:

- Tomy-Cuvințel, dacă vrei să mai rămâi în oraș, trebuie să încetezi cu obsesiile tale!- Bine, vă promit tuturor!- Foarte bine, atunci bine te-am găsit printre noi din nou!- Mulțumesc.Până la urmă, totul s-a sfârșit cu bine.

Annamaria Majai, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”

A, B, C...

A fost odată ca niciodatăÎntr-o țară minunatăUn alfabet așezat astfel:TEF – totul e frumos,FM – florile miros,TACMS – te atrag cu mirosul superb,OSF – oamenii sunt fericiți,CSJCM – copiii s-au jucat cu mingea,TFSSSS – toți fac sport și sunt sănătoși...Dar, dintr-o dată,O vrăjitoare rea și urâtăA schimbat alfabetul,Formând haosul:TEU – totul e urât,FMU – florile miros urât,OST – oamenii sunt triști,NSS – nu sunt sănătoși,

SLUSG – sunt leneși, urâcioși și grași...HSSL – HAI ȘI SALVEAZĂ LUMEA!

Paul Vereș, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”

Lumea rimelor

A fost odată un tărâm format din cuvinte.Toți locuitorii vorbeau foarte exact, foarte precis și foarte expresiv. Până într-o zi, când un băiat, pe nume Steven, a intrat accidental în

această lume. De atunci, totul s-a schimbat:- Ce s-a întâmplat? întreabă Steven.- Bine ai venit în lumea Ruginelor, zise o voce înfricoșătoare.- Lumea... cum?- Lumea Merindelor! zise din nou acea voce.- Cine este acolo?- Eu unt litera ”B”...- Tu ești litera ”B”?- Sa!!!- Adică... da?- Sa.- Ce s-a întâmplat?- De acum câteva merinde, foarte literele au început să clocească aiurea. Dar acum rade vino cu bine!

Și așa Steven și litera ”B” au explorat tot orașul cu cuvinte care mai de care vorbind aiurea.- Acesta este venitul orașului, zise litera ”B”.

Era capătul orașului și al pământului, în față nu mai era nimic.- Dacă razi, n-o să te mai pornești. Și pentru că tu ne-ai făcut clasa, o să vezi ce se mănâncă dacă sari.

Și, împingându-l pe băiat, el se trezi închis într-un vis. O voce înfricoșătoare se auzi sacadat: ”Vei fi liber doar când vei rosti vraja de dezlegare a blestemului”.

...............................................................................................................................................................................................................................

A stat mulți, mulți ani captiv, rostind tot felul de formule magice, de combinații de cuvinte. Apoi a mai tăcut mulți, mulți ani, cuprins de disperare. Până într-o zi, când, scotocindu-se prin buzunare, a dat peste o bucățică de hârtie și peste un ciot de creion. Parcă de la sine cuvintele s-au așternut:

”O închisoare neagră

Afară ningea, fulgii de zăpadă cădeau lin,Pe copacii înfrigurați se adăposteau,Formând bulgări mari cu care copiii să se joace.Totul era alb împrejur.

Iar eu, stând în întuneric, așteptând pe scaun portița de ieșire,Pus să mă duc să scriu pe uriașa foaie de hârtie,Cu paznicul încăperii mereu cu ochii pe mine,Stând pe un scaun prăfuit, cu mâinile pe o bucată de lemn,Așteptând cu nerăbdare o portiță de ieșire.Totul era negru împrejur.Apoi un clopot auzind sunând,Închisoarea dispăruse.Numai zăpada albă și copiii jucându-se eu mai văzusem.Acum sunt liber să fac orice.” - Vai! A fost doar un vis, zise băiatul, deschizând manualul de română la pagina pe care scria cu litere mari: ”Mulțumim, Steven!”.

Sonia Ștefan, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”

Cuberia pune stăpânire pe Dexolandia

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti, o țară frumoasă, Dexolandia, în traducere ”Țara Cuvintelor”.Pe aici este foarte frumos. Totul este format din litere, și mici, și mari. Șoseaua are mai mult benzi, de hârtie (bineînțeles!), iar mașinile sunt

literele ”M” și ”N” de tipar, soarele este format dintr-un ”O” imens și mulți ”l” în jurul lui.

Dar într-o zi, s-a întâmplat ceva groaznic în Dexolandia. O vrăjitoare oribilă, pe nume Cubenia, a transformat toată această lume minunată într-un univers groaznic, plin de figuri geometrice și de cifre. Polițioalfabetul a anunțat-o pe Prințesa-Cuvânt ce s-a întâmplat în oraș. Ea s-a înfuriat foarte tare și și a pornit spre locul unde era vrăjitoarea. A bătut doar o dată din toiagul ei fermecat și vrăjitoarea a dispărut, cu tot cu matematica ei.

Atunci, soarele a răsărit din nou pe strada de hârtie și în Dexolandia.Diana Boboș, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”

Lumea încurcată

Era o zi frumoasă de vară. M-am plimbat cu prietenii mei până seara. Am ajuns acasă, m-am pus în pat și am avut un vis ciudat:”Totul era minunat, stăteam lângă un castel de ciocolată. Acolo, totul era păzit de o literă B și de o literă R. Am început să discut cu străjerii.

Ei mi-au spus că îi cheamă B de la <<bătălie>> și R de la <<rău>>. Totuși, m-au lăsat să intru în castel...Acolo trăiau regina A și regele Z. Ei erau cei mai puternici și aveau un fiu, pe nume G. G era și el plin de putere, avea 18 ani și învăța foarte

bine. Toată ziua exersa la luptele literare cu profesorul W. Într-o zi, G m-a chemat să vin la el la școală. Scaunele erau în formă de 4, dar erau confortabile. În clasă erau treizeci și una de litere – tot alfabetul. După câteva luni, G și profesorul W au plecat în cantonamentul de lupte literare; la concursurile de acolo, băiatul a câștigat mereu primul loc. Mama A și tatăl Z, foarte mândri, i-au cumpărat o mașină. Am plecat împreună, el conducea cu viteza de 200 litere/foaie...”

În acel moment, m-am trezit.Rareș Inclezan, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”

Un caiet uitat

A fost odatăO țară minunatăUnde, ca niciodată,Trăia un caiet gata formatAproape de toți uitat.Acel caiet, de fapt, era

Un dicționar din cuvinte format:Cuvinte pe care nu le știaiAcolo, dacă le căutai, repede le găseai.De exemplu, de exemplu:Cărare ≈ potecă, sinonim,Alb ≠ negru, antonim.Acest dicționar se găsea în bibliotecăSau în librării,Unde ești dispus să vii,Acolo sigur îl vei găsi,Îndată ce vei porni.El îți este de folos în viațăȘi nu îți produce greață.De elevi este pierdut,De profesori – susținut,Că nu este de temut.

Sergiu Arciudean, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”

Experiența

Într-o zi nemaipomenit de frumoasă, m-am hotărât să citesc o carte care se intitula chiar așa, ”Călătorie în lumea Cuvântului”.Deodată, a început să se cutremure încăperea în care eram, cartea s-a deschis și m-a prins într-un vârtej care m-a dus într-un loc foarte

ciudat. Oamenii erau giganți și corpul lor era format numai și numai din litere. Când s-au uitat la mine, au crezut că sunt un spiriduș... dar eu le-am spus că sunt doar o fetiță cuminte căreia îi place să citească. Ei mi-au mărturisit că au mare nevoie de ajutorul meu, pentru că în orășelul Dicționaria se afla un băiețel care scria urât și nu vroia să citească. Bineînțeles că i-am ajutat să îl ”educe”, mi-au mulțumit și m-au trimis acasă.

Nu voi uita niciodată această călătorie!Ioana Szakacs, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”

Abecedaria

Obosit după o zi grea de școală, m-am culcat și am avut un vis minunat.Parcă aveam de terminat o călătorie spre Lumea Cuvintelor. Această lume exista în paralel cu lumea în care trăim noi, oamenii, se numea

Abecedaria și nu era foarte mare, doar cât o țară de-ale noastre.Locuitorii Abecedariei erau oameni normali, dar cu mici excepții. Clipeau închizând și deschizând cărți, vorbeau după litera lor, dansau silabă

cu silabă și iubeau în propoziții. Când m-au văzut, m-au salutat (fiecare în felul său), mirându-se că a apărut în lumea lor o persoană diferită de ei.Eram foarte încântat de ceea ce vedeam... Dintr-o dată, toți au început să fugă, strigând că s-a reîntors Antidex. Cu chiu, cu vai, am reușit să

aflu că acesta era un vrăjitor rău, care încerca să îi transforme pe locuitorii Abecedariei în cifre romane și vroia să devină stăpânul acelei lumi. Până acum, fără noroc... De data aceasta, însă, a reușit, eu rămânând singurul neafectat (normal, nu eram locuitor din Abecedaria, nu?)

În acel moment, am simțit că eu sunt singura persoană care poate și trebuie să îi ajute pe abecedarieni ca lumea lor să fie liberă. Mă tot plimbam, căutând o soluție, când... am zărit o piatră imensă cu sabie înfiptă adânc în ea. Dedesubt, scria că doar regele are puterea de a ridica sabia. Am tras de sabie ușor, iar aceasta a ieșit din stâncă, luând o culoare aurie. În acea clipă, am știut că eu sunt Regele Abecedariei.

Cu acea armă am reușit să îl înving definitiv pe Antidex, să le redau abecedarienilor libertatea și adevărata lor înfățișare. Aceștia mi-au mulțumit că le-am salvat lumea și m-au încoronat rege al lor pentru totdeauna.

Bogdan Ștefănescu, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”

ABCdania

Într-o zi de vară, prietenii mi-au făcut o surpriză: o călătorie în ABCdania. Ajungând acolo, nu ne doream decât să vizităm locuri cât mai bizare.Pe drum, ne-am întâlnit cu un BLC. Acesta ne spuse disperat:- Ajutați-mă, vă rog! Îmi caut litera ”O”. Am pierdut-o în timpul războiului cu Vrăjitoarea Cifră, acum cincisprezece ani.Văzându-l atât de speriat, de supărat, de agitat, am pornit cu toții în căutarea literei. În călătoria noastră, ne-am întâlnit cu multe creaturi din

basme, care nici nu credeam că există în realitate: Făt-frumos, Fata Babei, Scufița Roșie, lupul, balaurul cu șapte capete, Baba Cloanța... Doar unul dintre ei s-a hotărât să ne ajute: Făt-Frumos, eroul ABCdaniei. El ne-a povestit că a ajuns în această țară, pentru că îi plăcea foarte mult lectura. În timp, cuvintele și toate obiectele formate doar din litere i-au devenit prieteni buni. Mai ales din clipa când a învins-o pe Vrăjitoarea Cifră și a devenit eroul lor național.

Făt-frumos știa că toate literele pierdute sau furate de aceasta nu puteau fi decât în castelul acesteia. Drumul până acolo a fost lung, lung de tot... dar a meritat să îl parcurgem. Cum a ajuns, Făt-Frumos nici nu a mai stat pe gânduri și a început lupta cu vrăjitoarea. Între timp, eu și prietenii mei ne-am strecurat în castel și am eliberat toate literele ”pierdute” (de fapt, vrăjitoarea le furase, fără nicio umbră de remușcare). Acestea s-au întors la stăpânii lor,

iar vrăjitoarea cea rea, rămasă fără putere, a fost biruită. Făt-Frumos a fost încoronat rege al ABCdaniei și și-a ales o regină dintre cuvintele-prietene. Aceasta l-a sprijinit și l-a ajutat în formarea unor locuri și mai frumoase în țara lor. Și, bineînțeles, au fost foarte fericiți împreună.

Călătoria noastră a fost neobișnuită, dar atât de frumoasă, încât ne-am hotărât să rămânem acolo pentru tot restul vieții împreună cu familiile noastre.

Mirela Pop, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”

Carla

A fost odată ca niciodată o fetiță pe nume Carla, căreia îi plăcea foarte mult să scrie și să citească.Într-o zi, Carla a zărit o literă, mișcându-se pe foaie. Speriată, fata început să strige:- Stai! Nu te mai mișca, îmi încurci toate literele...- Carla! Avem nevoie de ajutorul tău!- Cine? Unde?- Noi, literele, avem nevoie de ajutorul tău în Abecedaria, lumea noastră...- Poftim!?! Dar cum e posibil să existe...- E o lume magică, unde literele au viață. Am venit aici să te iau cu mine, pentru că tu ești prințesa Abecedariei.- Mă poți duce acolo? Aș vrea să vin.- Sigur, Carla! Dar va trebui să ne ajuți să scăpăm de intrușii care ne strică și ne încurcă, cifrele.- Așa am să fac.Litera o prinse pe fetiță de mână și o transportă pe loc în lumea sa. Era un univers minunat, numai din litere și cuvinte: copacii erau formați din

litera ”c”, iar pe rădăcinile lor scria ”co-pac”; apa era alcătuită doar din litera ”a”, iar pe fiecare val scria ”apă”; fiecare animal purta în spinare litere și avea scris pe el numele, specia, subspecia...

Deodată, toate literele se adunară și începură să îi explice fetei ce s-a întâmplat: în războiul dintre cifre și litere, din păcate, literele erau prea puține.Carla le spuse imediat ideea sa:

- Ce-ar fi să formați împreună cât mai multe adjective frumoase?- Dar cu ce ne ajută?- Procedând așa, vom deveni mai puternice!

Literele au ascultat și au câștigat lupta. Fericite, au răsplătit-o pe Carla, promițându-i că, atunci când va scrie, nu va mai greși niciodată niciun cuvânt.

Anca Munteanu, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”

Jucăria Monicăi

Monica este o fetiță răsfățată, mofturoasă, jucăușă și încăpățânată. Tatăl ei este regele tuturor timpurilor și o iubește enorm de mult pe Monica; de aceea, îi oferă tot ceea ce ea își dorește.

Într-o zi, Monica a vrut toată hârtia din lume. Tatăl i-a adus-o imediat... Copiii plângeau că nu mai au caiete pe care să scrie, bibliotecile nu mai aveau nicio carte, ziarele toate au dispărut, librăriile s-au închis, fabricile de hârtie s-au oprit... Totul este pustiu în lume, oamenii sunt triști...

După două săptămâni, Monica își dădu singură seama că, fără hârtie și fără cuvinte, nu există nimic în lumea ei. A eliberat hârtia și, dintr-o dată, totul s-a transformat în litere. Casele sunt în formă de A, liniuța lui A este acum pe post de balcon, școala este în formă de M, iar în vârf sunt sălile de română și de matematică. Pe stradă, toți oamenii sunt cuvinte, copiii lor sunt virgulițe, iar Monica a rămas în formă de S.

Așa s-a terminat totul.Maria Guia, clasa a VI-a A, Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”