CAZ SOCIAL PROTECTIA MEDICO-SOCIALA ACOPIILOR CU SINDROM ASPERGER

DR. GAVRILA ADRIANAMEDIC REZIDENT ORLSPITALUL CENTRAL UNIVERSITAR MILITAR “CAROL DAVILA”

Andrei Ivascu are 9 ani si sufera de Sindromul Asperger. Provine dintr-o familie monoparentala, mama fiind decedata iar tatal sau, Marcel Ivascu, fost programator de calculatoare, a ramas singurul sau parinte.

In varsta de 41 de ani, Marcel are un handicap sever, ambele picioare fiindu-I amputate in urma cu 6 ani intr-un accident de masina.

Marcel a fost de 8 ori internat in clinica de dezalcoolizare in ultimii 5 ani, dar a recidivat de fiecare data.

Locuiesc impreuna cu mama lui Marcel, Maria Ivascu, intr-o casa cu doua camera, fara minime dotari igienico-sanitare. Singurul venit al familiei este pensia de handicap a tatalui.

Andrei are varsta corespunzatoare clasei a doua, dar nu a urmat gradinita si nici nu a fost inscris la scoala primara, datorita conditiei sociale si economice precare pe care familia sa o are si datorita autoizolarii si compartamentului sociopat pe care copilul o adopta din cauza bolii.

Sindromul Asperger, cunoscut de asemenea si sub numele de tulburare Asperger, face parte dintr-un grup de tulburari de neurodezvoltare care au efecte asupra comportamentului unei persoane, la nivel de limba si comunicare, precum si la modul de interactiune sociala a acesteia. Tulburarea Asperger este caracterizata ca una dintre tulburarile mai usoare din spectrul autismului, insa are o arie mai larga de raspandire. Exista inca unele controverse cu privire la sindromul Asperger, daca ar trebui sa fie privita ca o entitate clinica separata sau pur si simplu reprezintă o forma specifica de autism. Persoanele cu sindrom Asperger au in mod obisnuit inteligenta peste medie, insa au mari dificultati in ceea ce priveste interactiunile sociale .

In urma ultimei recaderi alcoolice a lui Marcel, bunica a alertat serviciul de asistenta sociala.

Asistenul social se prezinta la adresa locuintei familiei Ivascu, unde constata conditiile precare in care membrii sai locuiesc, starea alcoolica a tatatui si urme de agresiune fizica la copilul, care nu vorbeste si nu empatizeaza cu nimeni.

Peretii celor doua camera sunt plini cu desene abstracte, pe care Maria le defineste ca fiind singura modalitate prin care copilul comunica.

Se intocmeste un raport de evaluare detaliat cu privire la problema de sanatate pe care o prezinta Andrei, la agresiunile fizice pe care copilul le prezinta si la starea locuintei si nivelului de trai pe care o au Andrei, Maria si Marcel.

Se propune acordarea protectiei sociale a lui Andrei si integrarea intr-un serviciu medical specializat in psihiatrie infantila. Atat Maria cat si Marcel beneficiaza de consiliere psihologica, respectiv psihiatrica.

In urma sedintelor de consiliere, Marcel este orientat catre urmarea pe timp indelugat nedeterminat a tratamentului psihic suportiv pentru dezalcoolizare si reconversie profesionala.

Andrei este propus sa intre intr-un program complex de ingrijiri medicale de ultima generatie si cercetari stiintifice in domeniul privat.

Se incearca obtinerea de fonduri de la organizatii non-guvernamentale care sa ajute familia Ivascu sa ii ofere lui Andrei decenta si confortul unui camin dotat corespunzator igienico-sanitar.