clara nicollet - arta alegerii

of 299/299
1. Timpul fugise pe lângă el. Este ceea ce li se întâmplă în general bătrânilor. E adevărat că unii dau dovadă de o oarecare adaptabilitate, în special cei care au nepoţi emancipaţi şi care au desfăşurat toată viaţa lor o activitate intelectuală. Îl amuzase teribil reclama aceea cu bătrâna doamnă care îşi potrivea ochelarii pe nas cu un gest didactic pentru a-i explica fetiţei de lângă ea cum să-şi caute jocul preferat în discul dur al calculatorului. Era de fapt o reclamă pentru una din specialităţile acelea de cereale după care se dau în vânt copiii. Nu avea nimic de a face cu informatica şi totuşi el raportează mereu acest clip publicitar la propria lui incapacitate de a ţine pasul cu realizările tehnicii. El, personal, nu crede că o asemenea bătrână poate să existe. Reclama era oarecum tendenţioasă. Probabil o glumă insolentă a unui tânăr regizor care încerca să sugereze că persoanele în vârstă au mintea îmbâcsită şi că un bol de lapte cu cereale pline de fosfor şi magneziu i-ar ajuta să-şi mai reactiveze neuronii. E uimitor, totuşi, câte progrese a înregistrat ştiinţa în ultimele decenii. Aproape că nici nu se mai poate face distincţie între realitate şi anticipaţie. Conferinţa la care a asistat până acum câteva momente l-a lăsat cu gura căscată. Poate că într-una din zilele următoare ar trebui să ceară să i se mai prezinte încă o dată filmul, pentru că nu a înţeles prea mare lucru. Tipii aceia vorbeau de maşini de explorat timpul şi de uluitoare descoperiri genetice privind personalitatea umană. Toate acestea erau simplă ficţiune ? Ar dori să fie lămurit mai bine asupra acestei probleme. Nădăjduieşte că are acest drept, după toţi banii pe care i-a investit într-o asemenea experienţă. Cercetarea ştiinţifică este uneori surprinzătoare, se desfăşoară în cel mai deplin secret dacă se speră obţinerea anumitor avantaje. Totul se petrece atunci în spatele uşilor închise, departe de orice popularizare. Averi uriaşe sau pacea lumii întregi sunt puse uneori în joc. N-ar fi de mirare să existe realizări ştiinţifice de-a dreptul revoluţionare, de care să nu fi auzit totuşi nimeni. Dacă îşi aminteşte bine, într-o vreme se vehiculau cam asemenea ipoteze despre O.Z.N.-uri Ce-i drept, în momentul de faţă el este complet dezorientat. Poate că, în locul lui, un personaj mai tânăr, la curent cu tot ce se întâmplă în lume, ar sesiza imediat o eventuală capcană. Ca acele gospodine care îşi dau numaidecât seama că oferta specială a unui magazin nu este decât praf aruncat în ochi. El unul nu sesizează niciodată primejdiile şi se aruncă cu capul înainte asupra aşa-ziselor oportunităţi. Este de mirare, totuşi, din partea lui, având în vedere că toată viaţa s-a ocupat de afaceri. Se pare, însă, că la fiecare nivel social domină alte reguli. Peste tot sunt indivizi care pierd şi indivizi care câştigă. I se pare foarte

Post on 06-Jun-2015

746 views

Category:

Documents

10 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

1. Timpul fugise pe lng el. Este ceea ce li se ntmpl n general btrnilor. E adevrat c unii dau dovad de o oarecare adaptabilitate, n special cei care au nepoi emancipai i care au desfurat toat viaa lor o activitate intelectual. l amuzase teribil reclama aceea cu btrna doamn care i potrivea ochelarii pe nas cu un gest didactic pentru a-i explica fetiei de lng ea cum s-i caute jocul preferat n discul dur al calculatorului. Era de fapt o reclam pentru una din specialitile acelea de cereale dup care se dau n vnt copiii. Nu avea nimic de a face cu informatica i totui el raporteaz mereu acest clip publicitar la propria lui incapacitate de a ine pasul cu realizrile tehnicii. El, personal, nu crede c o asemenea btrn poate s existe. Reclama era oarecum tendenioas. Probabil o glum insolent a unui tnr regizor care ncerca s sugereze c persoanele n vrst au mintea mbcsit i c un bol de lapte cu cereale pline de fosfor i magneziu i-ar ajuta s-i mai reactiveze neuronii. E uimitor, totui, cte progrese a nregistrat tiina n ultimele decenii. Aproape c nici nu se mai poate face distincie ntre realitate i anticipaie. Conferina la care a asistat pn acum cteva momente l-a lsat cu gura cscat. Poate c ntr-una din zilele urmtoare ar trebui s cear s i se mai prezinte nc o dat filmul, pentru c nu a neles prea mare lucru. Tipii aceia vorbeau de maini de explorat timpul i de uluitoare descoperiri genetice privind personalitatea uman. Toate acestea erau simpl ficiune ? Ar dori s fie lmurit mai bine asupra acestei probleme. Ndjduiete c are acest drept, dup toi banii pe care i-a investit ntr-o asemenea experien. Cercetarea tiinific este uneori surprinztoare, se desfoar n cel mai deplin secret dac se sper obinerea anumitor avantaje. Totul se petrece atunci n spatele uilor nchise, departe de orice popularizare. Averi uriae sau pacea lumii ntregi sunt puse uneori n joc. N-ar fi de mirare s existe realizri tiinifice de-a dreptul revoluionare, de care s nu fi auzit totui nimeni. Dac i amintete bine, ntr-o vreme se vehiculau cam asemenea ipoteze despre O.Z.N.-uri Ce-i drept, n momentul de fa el este complet dezorientat. Poate c, n locul lui, un personaj mai tnr, la curent cu tot ce se ntmpl n lume, ar sesiza imediat o eventual capcan. Ca acele gospodine care i dau numaidect seama c oferta special a unui magazin nu este dect praf aruncat n ochi. El unul nu sesizeaz niciodat primejdiile i se arunc cu capul nainte asupra aa-ziselor oportuniti. Este de mirare, totui, din partea lui, avnd n vedere c toat viaa s-a ocupat de afaceri. Se pare, ns, c la fiecare nivel social domin alte reguli. Peste tot sunt indivizi care pierd i indivizi care ctig. I se pare foarte plauzibil ca el nsui s fie cnd prad cnd prdtor, n funcie de lumea pe care o frecventeaz. Acum este, ntr-adevr, dezorientat, dar de un lucru este, totui, sigur : prea mult nu are de pierdut. Are suficieni bani ca s-i permit aceast distracie. Dac jumtate din tot ce i s-a spus este adevrat, atunci poate fi sigur c e pe punctul de a face o mare afacere. Nu faptul c i-ar putea cheltui banii fr rost l nelinitete, ci teama c niciodat nu va ti cu certitudine dac ceea ce a vzut sau, mai corect spus, a simit s-ar fi putut ntmpla n realitate. ntotdeauna va exista un mare semn de ntrebare. Dup cum se prezint lucrurile, totul va fi aa cum va decide el. De el depinde totul. Mingea se afl n terenul lui, cum se spune, e rndul lui s joace, el singur trebuie s aleag ce va face : dac va crede sau dac nu va crede. Povestea asta pare, totui, att de puin credibil ! Parc ar viziona unul din filmele acelea debile de duminic dup-amiaza, n care genetica molecular se practic pe colul mesei din buctrie i unde exist ntotdeauna o tnr fat cu ochi mari i albatri, care tie de la cea dinti privire cum s pun n funciune o mainrie ct dou etaje, prevzut cu o mie de butoane i de beculee colorate. Mcar de ar mai fi puin la curent cu mersul civilizaiei. n ultima vreme nu mai citea nici mcar ziarele. Se mulumea cu tirile de la ora 20 i dac televiziunea programa cu acest prilej vreun scurt documentar despre ultimile descoperiri medicale n materie de SIDA sau de obezitate, el i alegea exact acel

moment ca s-i ia medicamentele pentru boala lui de inim. I s-a prut ntotdeauna dificil s nghit tabletele. Ce pcat c ntreprinderile de medicamente nu acord o atenie suficient condiionrii preparatelor farmaceutice, ar trebui ca fiecare medicament s fie realizat i sub form de prafuri sau de comprimate efervescente, pentru cei ca el, care au fobia nghiirii. Are nevoie de un ntreg ritual ca s-i ia seara medicamentele. Pentru cele trei tablete pe care trebuie s le nghit folosete dou pahare cu ap. Nici vorb s mai fie atent la televizor n clipele acelea. Cnd era mai tnr, i plcea uneori s lase deoparte frmntrile legate de cariera lui de antreprenor cu care fcuse avere i s se plece pentru cteva momente asupra revistelor de popularizare tiinific. Bunele idei n materie de construcii industriale apreau tot mai rar i, dei rolul lui n afaceri era cel de investitor, nu-i plcea s se afle complet dezarmat n faa inginerilor crora le ddea dispoziii. Dorea, mai ales, s fie stpn pe situaie cnd acetia i cereau salarii astronomice. Era plcut ca, la momentul potrivit, s le arunce n fa c habar nu au de cutare descoperire tiinific de ultim or. Se ferea, desigur, s dea prea multe amnunte, lsa doar s planeze n discuie o umbr de ndoial i o vag ameninare, menite s-i aminteasc interlocutorului c nimeni pe lume nu e de nenlocuit. De atunci, ns, totul se schimbase. Dup pre-infarctul pe care l suferise la vrsta de cinzeci i ase de ani a priceput c unica femeie pe care i-a rezervat-o cu certitudine soarta este doamna cu coasa i nu era nc nerbdtor s-o cunoasc. A nceput s lase totul mai moale. Averea lui era mai mult dect considerabil i erau semne c nu va avea timpul necesar s-o toace nainte de propriul lui sfrit. ntruct nu avea motenitori, trebuia s gseasc o cale de a lsa ct mai puin operelor de binefacere. Aa c i-a vndut antreprizele mprtiate cam peste tot n lume, pstrndu-i doar un gros pachet de aciuni care aveau s-i aduc anual venituri mai mult dect confortabile. S-au scurs aproape douzeci de ani de atunci i iat c nc n-a srcit, dei i-a permis aproape orice n materie de risipire a banilor. Singurul neajuns al acestei fructuoase perioade a fost c a pierdut aproape orice contact cu realitatea. Pentru fiecare fleac de care avea nevoie se gsea ntotdeauna cu promptitudine cineva care s-i ofere serviciile. Casa lui, nsi, a devenit un sanctuar al confortului. Exist peste tot, la ndemn, un buton care s-l serveasc, precum cel mai atent majordom. Nu are nevoie s rsuceasc cu minile lui marcate de vrst robinetele la baie ca s-i potriveasc apa pentru du. S-a gsit imediat un specialist care s-i monteze un termostat i s fixeze cursorul la 39C. n opinia lui, aceasta este temperatura ideal pentru o baie bun. El nu trebuie dect s apese pe buton chiar nainte de a ncepe s se dezbrace. Apa se pornete atunci s curg supus la temperatura stabilit i cu debitul cel mai convenabil. Iar dac n baie este cumva prea rcoare, nu are dect s apese pe butonul radiatorului special conceput pentru meninerea la o temperatur ct mai plcut a prosoapelor i a halatului de baie. n dormitor, lumina electric funcioneaz cu o telecomand fixat pe noptier. El poate s aleag intensitatea cea mai potrivit a luminii i chiar s-o sting de tot, dac dorete, fr a fi nevoit s coboare din pat. Patul nsui poate fi ridicat sau cobort dup dorin, nclinat la unghiul potrivit pentru citit, sau pentru odihna picioarelor, doar printr-o simpl apsare pe un buton. i ar mai fi, poate, zeci de alte exemple. Casa lui este o imagine vie a ceea ce tehnologia modern tie s fac pentru a asigura confortul cuiva. Niciodat, ns, nu i-a trecut prin minte s se gndeasc la miile si miile de fire care strbat pereii casei pentru a-i oferi lui acest confort. Pentru el este ca i cum toate aceste butoane ar crete acolo de capul lor, precum ciupercile. La ce bun s-i frmnte mintea ca s afle cum funcioneaz ? Fcnd abstracie de toate aceste srme invizibile i de sumedenia de butoane care mai de care mai funcionale, ai putea spune c locuina lui este relativ tradiional. O adevrat cas de colecionar, judecnd dup mulimea de obiecte de art cu care se nzestrase pentru a-i bucura privirile i a oferi

un oarecare rafinament clipelor sale de odihn. La o mare parte din aceste obiecte va trebui acum s renune. Este poate singurul su regret. Nu-i pare deloc ru pentru butoane. Ei da, se mai poate lipsi nc de ele, nu a devenit ntr-att de dependent de serviciile lor. De altfel simte nevoia s triasc ntr-un spaiu mai mic i mai linitit. S-i petreac serile n faa emineului, cu o carte bun n mn, i nu n faa televizorului ultra-plat cu ecran panoramic. S adoarm seara pe o mbietoare saltea de ln i nu ntr-un pat-robot care poate fi rsucit, apsnd pe butoane, n toate prile. S asculte n timpul nopii cum cnt greierii i nu cnitul monoton al dispozitivului de alarm pe care niciodat nu tie s-l pun n funciune. Cei care au imaginat sistemul au considerat c n afar de un buton ar mai fi necesar i un cod, care trebuia nvat pe dinafar i nicidecum scris undeva, pe o hrtie lsat la vedere. Iat, deja, un lucru complicat. Desigur c tehnica modern va mai avea ceva de nscocit n acest domeniu, pentru ca ntr-un viitor apropiat confortul s devin i mai confortabil. Poate c era cazul s renune de mult la aceast vil uria, n care se simte uneori pierdut i lipsit de aprare. Avea cteodat senzaia c pn i pe propriul lui corp vor crete ntr-o bun zi tot felul de butoane. Spera s poat prsi n sfrit regiunea parizian i s-i gseasc, aa cum visa de mult, o csu rustic, undeva prin Bretania. S-i petreac ceea ce i-a mai rmas din via ascultnd poveti pescreti la bistroul din sat i s cultive ment i busuioc n grdin. Ct timp, ns, va mai fi foarte bogat, se teme c lucrul acesta nu va deveni niciodat posibil. Cel puin nu atta vreme ct se vor mai gsi tot felul de specialiti care s pun pretutindeni n jurul lui butoane. Se simte deja obosit i deprimat. Ce bine c fata a acceptat s-l aduc pn aici cu maina ! I-a promis c o s-l atepte pn termin, ca s-l conduc acas. Abia a reuit s-o conving s intre n cldire i s se aeze ntr-un fotoliu n sala de ateptare. Ea prefera s rmn n main. Desigur, ca s fumeze. Fumeaz prea mult fata asta ! Nu putea s-o lase s atepte n main. n zilele de august, spre prnz, soarele arde puternic. S-ar fi ncins n cutiua ei de tabl. Judecnd dup ncetineala cu care par s se desfoare lucrurile, s-ar putea s piard aici vreo trei ore. Ei i-a spus c nu va dura mai mult de o or i jumtate, cel mult dou. Fata asta este cam impulsiv. O s bat la toate uile ca s-l caute i s afle ct mai are de stat. i pare ru c a trebuit s-o fac s atepte. ns, cel puin aa nu va mai fi nevoit s cheme un taxi ca s se ntoarc acas. Taxiurile nu vin niciodat la timp i lui nu-i place s stea afar, pe trotuar, n plin soare, uitndu-se n lungul strzii. Pn una-alta, se simte ntr-adevr descurajat n faa acestui ecran i a nenumratelor sale sectoare care devin cnd luminoase, cnd ntunecate. Vocea cald i att de feminin care i-a prezentat modul de funcionare al aparatului l-a asigurat c un tehnician competent va sta n biroul de alturi, gata s intervin la cea mai mic solicitare, cu alte cuvinte de ndat ce el va considera necesar s opteze pentru comanda help. De altfel se prea c se va putea descurca foarte bine prin simpla atingere a ecranului. "Presupun c nu este pentru prima oar cnd avei de a face cu un ecran tactil, ricanase vocea din casc. Nu trebuie dect s atingei locul potrivit ori de cte ori calculatorul v solicit". Trebuia, altfel spus, s se lase condus i s rspund da sau nu de cte ori va fi cazul. Ce ironie a sorii ! Doar din pricina asta se afla aici : pentru c nu era deloc convins c a tiut vreodat cnd s spun da sau nu. Ca i calculatorul acesta, viaa nu accept din pcate s i se dea rspunsul poate.

2. Doctor Anne Rodriguez avea o inut plcut privirii, pe care o afia pretutindeni cu o cochetrie ce nu se potrivea aerului serios sugerat de ochelarii ei mari, cu ram nchis la culoare. Ar fi putut, desigur, s poarte lentile de contact, ns considera c ochii ei negri i rotunzi, ca de copil, par mai intelectuali n dosul ochelarilor, oferindu-i imaginea sever i competent cu care i obinuise clienii. Tnrul din faa ei, ns, nu prea sensibil la aceste detalii. Nici chiar picioarele ei, cu pielea neted i frumos bronzat, a cror poziie o schimbase cu o abil elegan de mai multe ori n ultimele cinci minute, nu-i atrgeau n nici un fel atenia. Negreit, tnrul n cauz prea determinat s-i ating ct mai repede scopul vizitei i nu avea de gnd s plece de acolo cu mna goal. De altfel, doar privindu-l, ai fi putut jura c este perfect stpn pe situaie. Judecnd dup vrsta pe care prea s-o aib, individul era mai degrab insolent ridicnd toate aceste pretenii i, dei cteva cuvinte n cel mai bun caz usturtoare i stteau pe limb, Anne prefer s rmn un timp n expectativ. Ar fi dorit s-l scoat pe u afar, dar trebuia s se supun evidenei c tipul avea de partea lui o serie de avantaje. Era deja scandalul pe care l fcuse adineauri n faa secretariatului, sub ochii ctorva dintre cei mai fideli clieni. Ce s mai spun despre noua secretar care se pretase acestui joc i l lsase s zic tot ce i venea la gur, n loc s-l cheme n ajutor pe omul nsrcinat cu ordinea ? Cnd a fost angajat, i s-a explicat doar att de bine acestei fete c prima ei ndatorire era s asigure meninerea imaginii de seriozitate pe care i-o ctigase firma. Din fericire, elucubraiile acestui tnr nu au fost nelese de persoanele respectabile din sala de ateptare, unde nsi prezena lui trebuie s le fi prut tuturor deplasat. De altfel, dup ce l introdusese n biroul ei, Anne ntrziase cteva secunde n holul cel mare, scldat ntr-o lumin blnd, artificial i mobilat cu fotolii largi i moi din piele, pentru a cere scuzele de rigoare celor care asistaser la nefericitul incident. Toi o priviser zmbind, clipind nelegtori din ochii lor nconjurai de riduri. Preau mai degrab amuzai. O btrn doamn, chiar, i uguiase buzele i ise de cteva ori cu blndee si bunvoin, cltinndu-i uor capul la dreapta i la stnga, aa cum i-ar fi mustrat probabil nepoii, dac i-ar fi avut. Revenind n cabinet, Anne constatase c tnrul se aezase n fotoliul destinat clienilor, ntr-o poziie ct se putea de confortabil. De fapt luase exact poziia pe care ar fi trebuit s-o aib dac ar fi venit aici pentru o consultaie, ceea ce, desigur, nu era cazul. De altfel dac nu era cumva un schizofrenic cu simptome atenuate nu prea s fi frecventat vreodat un psihiatru. tia, ns, foarte bine n ce fel de cabinet medical se afl i prin gestul lui prea mai degrab dornic s-o scoat pe ea din srite. Se priviser n tcere aproape un minut, timp n care Anne i-a fluturat pe sub ochii lui frumoasele ei picioare, spernd s-l mbuneze, sau s ajung mcar la un armistiiu. Nu avea nici un chef s se concentreze asupra acestei probleme. O atepta o sptmn grea i, de altfel, toat luna septembrie se anuna dificil. Abia revenit din concediu, se vedea deja n faa unor catastrofe. Nici mcar nu reuise s-i ncheie n linite vacana. Patronul o chemase de urgen nc de joia trecut. i doar l rugase s nu organizeze nimic n absena ei. l avertizase asupra consecinelor. ns el i spusese ca ntotdeauna c numai clienii au dreptul s decid. Tnrul din faa ei i privea nestingherit picioarele, ns prea nenduplecat : Stimat doamn, v asigur c v admir calitile, dar eu m aflu aici n timpul serviciului. Sunt foarte grbit. Maina m ateapt afar Trebuie s nelegei, domnule, rosti Anne uor iritat, c patronul nu poate fi deranjat dup bunul plac al fiecruia. i n nici un caz luni dimineaa. Este ziua cea mai aglomerat din sptmn ! De ce nu ai fixat un rendez-vous, dac dorii s-l ntlnii ? Dei, fie vorba ntre noi, ar fi oarecum inutil, pentru c patronul nu primete n audien dect clienii. M-ar mira s v numrai printre ei,

avnd n vedere vrsta dumneavoastr. Desigur, suntei liber s v nscriei pe list la secretariat, dar vei ajunge tot n biroul meu. Eu sunt asociata patronului i am n responsabilitatea mea toate problemele ntreprinderii care nu sunt considerate de interes capital. Trecnd peste circul pe care l-ai fcut adineauri n faa clienilor i peste faptul c eu nsmi am agenda foarte ncrcat, sunt dispus, totui, s v acord cteva minute ca s-mi spunei ce vnt v aduce i ce dorii de fapt. Tnrul o privi agasat, micorndu-i mult ochii albatri, ca o pisic nimerit n plin soare. Dac tot ce spunei este adevrat, vei fi probabil ocat s aflai c patronul a avut deja extrema amabilitate de a-mi acorda un rendez-vous fr a judeca necesar s v mai informeze. Presupun c este normal, de vreme ce, dup cum ai spus, dumneavoastr v ocupai numai de problemele minore Cu toate acestea, tinere, eu sunt la curent cu tot ce se petrece aici, l ntrerupse Anne, destul de afectat. i dac patronul a dat secretarei instruciunile necesare pentru a nu fi obligat s v primeasc, nseamn c avea motive precise. Aa c, vrei sau nu, vei fi nevoit s discutai cu mine. De altfel, cunosc n linii mari problema dumneavoastr. i-mi permit s v atrag atenia c nu avei nici o ans Tnrul prsi brusc fotoliul de consultaii i se ndrept spre Anne, care, cu o uoar tresrire, i trase picioarele ei lungi sub birou, scrind cu tocurile ascuite pe parchetul bine lustruit. Eu cred c patronul dumneavoastr nu realizeaz prea bine despre ce este vorba, spuse el. Explicai-mi mie, atunci, l invit ea, zmbindu-i cu amabilitate. Avei toat libertatea. Voi ntocmi un raport i-i voi prezenta patronului problema dumneavoastr n termenii cei mai potrivii. Din cte am neles, dispunei de noi argumente n favoarea propunerii pe care deja ne-ai fcut-o. A putea s tiu care sunt aceste argumente ? Sper c nu este iari vorba despre fata aceea isteric ? A prefera s nu mai aud niciodat de ea. Am pierdut doi clieni din pricina ei Ar fi trebuit s chemm poliia. Ce tupeu extraordinar, s umble ca la ea acas ntr-o instituie particular ! Nu are nici un rost s-mi servii toat salata asta, v asigur, stimat doamn doctor ! vorbi tnrul nenduplecat. Poate c suntei la curent cu aceast afacere, dar eu nu am de gnd s vorbesc cu dumneavoastr. Asta ar nsemna doar o simpl pierdere de timp. Personal nu cred c avei vreo putere de decizie. Dac dumneavoastr nu-mi putei aranja o ntrevedere urgent cu patronul, sunt nevoit s m ntorc la secretariat n regul, czu de acord femeia, ridicndu-se de la birou, cu palmele ndreptate spre el, ntr-o atitudine mpciuitoare. M duc chiar acum s-i vorbesc. Sper s pot face ceva pentru dumneavoastr Ateptai-m aici, v rog. Lipsesc doar cteva minute. Absena ei se prelungi, totui, aproape un sfert de or. Cnd reveni n cabinet, prea surescitat i rsufla cam greu, ca i cum ar fi alergat pe coridoare. Se aez n fotoliul ei, pru s caute ceva pe birou i apoi i se adres tnrului, care i urmrea micrile cu mult atenie : Dac nu v suprai, putei s-mi dai o hrtie din raftul de jos al aparatului xerox ? Este n stnga dumneavoastr, nu e nevoie s v ridicai Trebuie s fac o schem i am nevoie de o hrtie de format A3. Aa V mulumesc ! Tnrul se executase mecanic, surprins de o asemenea solicitare. Prea evident c femeia ncearc s trag de timp. Ea se mulumi s ia cu delicatee coala de hrtie din mna lui, apucnd-o uurel cu dou degete de unul din coluri, att de uor nct o scp pe birou. El se grbi s-o ridice i i-o ddu iari. Nu pricep ce avei de gnd cu hrtia asta, bombni nemulumit. Mai bine mi-ai spune dac s-a luat sau nu vreo decizie. Uite ce este, domnule, spuse ea, punnd cu grij foaia de hrtie pe marginea biroului. Am foarte mult de lucru i mi-ai rpit un timp preios. Am deja doi pacieni care ateapt afar. Iat ce v

pot spune : patronul se declar receptiv fa de problema dumneavoastr i pare dispus s accepte termenii pe care i-ai propus. ns nu v poate primi astzi. Este extrem de ocupat. De altfel, am neles c i dumneavoastr suntei destul de grbit. Ce-ai zice s lsai totul pentru miercuri diminea, la aceeai or ? Dac suntei amabil s ateptai pn atunci, vei primi deja o parte din ceea ce vi se cuvine. Ce prere avei ? Femeia i ncheie cuvintele cu un zmbet amplu, care-i dezvluia toi dinii i catadicsi, n supliment, s-i arate din nou picioarele, n timp ce se ridica cu elegan de la birou ca s-l conduc pe vizitator pn la u. A, i aminti ea, scond un mnunchi de chei din buzunarul halatului alb, care se oprea cu o palm deasupra genunchilor. Am gsit cheile acestea la secretariat. Nu cumva sunt ale dumneavoastr ? Tnrul le analiz fr prea mult convingere. Nu. Eu mi las ntotdeauna cheile n main. Este o proast deprindere, tiu, dar cel puin aa nu risc s le pierd. Nu v este team c cineva ar putea s fure maina ? De regul o am tot timpul sub ochi. i nu lipsesc de lng ea dect cel mult cteva minute. De altfel, cine s fure o asemenea main ? rse tnrul. N-ar ajunge prea departe cu ea. Anne zmbi, ntinzndu-i mna cu amabilitate. Atunci v spun la revedere i pe curnd, adug ea, concediindu-l. O s vedei, totul se va aranja de minune. Trebuie numai s avei rbdare. Dup ce tnrul prsi, n sfrit, ncperea, doctor Anne Rodriguez nchise cu grij ua n urma lui, dup care se ndrept spre dulapul cu instrumente medicale. Scotoci pe un raft, dnd la o parte un aparat pentru msurat tensiunea, i scoase la iveal o pereche de mnui chirurgicale, pe care i le puse cu ndemnare. Se aez apoi la birou si privi cteva momente foaia de hrtie de format A3 din faa ei. O apuc fr prea multe menajamente i, fcnd cu atenie msurtorile necesare, o tie exact n dou cu un bisturiu. Puse cu grij una dintre jumti ntr-un dosar, iar pe cealalt o fcu cocolo si o arunc n coul de gunoi. i privi apoi ceasul i, oftnd, se ridic pentru a invita n cabinet primul client al zilei, care atepta afar.

3. Patrick ncerca s-i trag cearaful peste umeri, ghemuindu-se, ca n copilrie cnd i se fcea frig n timpul somnului i nu avea chef s deschid ochii ca s se acopere. Dimineile de septembrie ncepeau s fie rcoroase. Bjbind n jurul su, cu minile ntinse ca un orb, deveni dintr-o dat contient c zgomotele care l nconjurau nu fceau parte din visul pe care nu se ndura s-l prseasc, ci veneau din afar, era cineva care btea de mai mult vreme la u. Deschise ochii apatic. De jur mprejurul patului regsi obinuita dezordine. Nu dorea s se scoale, dar la u btile continuau. Privi plictisit ceasul. Era aproape zece. Se hotr, totui, s coboare din pat. mbrc n sil un halat i trecu alturi, n biroul unde i primea clienii. Inspect ncperea n grab. Cnd deschise, n sfrit, ua, fata tocmai renunase s atepte i se pregtea s intre n lift. Clipi des din ochi ca s alunge aburii somnului i abia izbuti s-i descleteze gura uscat : Ai btut la u, domnioar ? Tnra se ntoarse grbit, dar ezit cteva clipe nainte s vorbeasc, privindu-l contrariat : l caut pe domnul Cohen de fapt, caut pe cineva de la Agenia Cohen, rosti puin ncurcat, artnd din cap firma discret din dreapta uii. Patrick se trase ntr-o parte i-i fcu semn s intre. Avei nevoie de un detectiv particular, domnioar ? ns tnra nu rosti numele pe care fraza lui neterminat ddea de neles c-l ateapt. Patrick ridic din umeri cu indiferen. Nu avea nimic mpotriva discreiei pe care o afiau uneori clienii si. Oricum, dac va fi cazul, avea s afle mai devreme sau mai trziu numele acestei fete, care i rotea privirile peste tot, inspectnd cele cteva obiecte de mobilier, pentru ca n cele din urm s-l fixeze din nou, la fel de contrariat. Ah, i aminti el puin amuzat. Iertai-mi inuta ! Lipsesc dou minute. Aezai-v, v rog. i trnti n brae cele cteva prospecte color ale ageniei, pe care dduse o groaz de bani, dei era contient c nu vor ajuta cu nimic afacerile, care abia se urneau n ultima vreme. Reveni peste zece minute n inuta sobr de lucru i chiar brbierit. Se ateptase s regseasc biroul gol, cunotea tinerele de genul celei care l trezise din somn, de cele mai multe ori veneau la el dintr-un capriciu de moment, pe care-l regretau imediat ce prseau ncperea. n general nici nu se mai oboseau s-i telefoneze pentru a anula rendez-vous-ul urmtor. Nu avea ce le reproa : erau fete cu capul pe umeri, care vedeau foarte bine c el duce o lips cronic de clieni i c ntreprinderea sa este anemic. De altfel, Patrick avea ntotdeauna cte ceva de ctigat de pe urma acestor fete : la prima i cel mai adesea ultima lor vizit ele povesteau vrute i nevrute despre problemele lor sentimentale. Patrick profita pentru a mbogi fiierele ageniei i pe undeva simea o plcere aproape pervers s le asculte. Dar spre surprinderea lui, de aceast dat vizitatoarea l atepta, examinnd cu o atenie de-a dreptul ciudat prospectele ageniei. Patrick deveni dintr-o dat curios s afle de ce venise la el aceast tnr discret, frumoas, cu ochi de catifea pe care i plcea s-i rostogoleasc n toate prile ca pe nite mrgele de sticl i cu prul des strns n dou cozi cumini, dar totui provocatoare. Dorea s par modest, dar nu era, totul n ea prea ademenitor i n acelai timp rece. Ai gsit ceea ce v interesa n prospectele acelea ? o ntreb Patrick, aezndu-se cu un gest convenional de partea cealalt a biroului. Tnra l privi cu simpatie, reconfortat de inuta lui acum corect. Nu tocmai Vreau s spun c vin pentru o problem lipsit poate de interes, dar care pe mine m frmnt de cteva zile. Este vorba despre o dispariie cel puin aa cred eu, c este o dispariie

Ezita, cutndu-i cuvintele. ns nu prea prea afectat de dispariia pe care ncerca s-o semnaleze. Vocea ei era linitit, minile i se odihneau cumini, una peste alta, deasupra genunchilor strni cu elegan. tii, domnioar, eu nu prea m ocup de dispariii. De ce nu mergei la poliie ? Sau poate este vorba despre altceva, taton el terenul cam brutal. Amicul dumneavoastr a plecat fr s v spun unde Fata l privi cu rceal. Cel disprut este un btrn de aptezeci i cinci de ani, domnule Cohen. Nu vreau s merg la poliie pentru c m pregtesc pentru un examen. Nu am timp pentru declaraii i anchete Suntei student, descoperi el, zmbind fericit, ca i cum ar fi dezlegat deja misterul dispariiei. Exact, rosti fata sec, aruncndu-i o privire oarecum dispreuitoare. Doresc s-l regsesc pe btrn, dar fr s fiu deranjat prea tare. Este bunicul dumneavoastr ? Nu. Patrick o privea, ateptnd. Dar fata nu mai adug nici un detaliu, ca i cum considera c a spus suficient pentru ca el s-l gseasc pe btrn fr ntrziere. Ce-ar fi s-mi dai mai multe amnunte ? i ceru Patrick, deja plictisit de ancheta pe care o ntrevedea. Unde ar fi putut s dispar un btrn de aptezeci i cinci de ani ? l va gsi n cteva ore n vreun spital sau chiar la morg. Stau n gazd la domnul Clment de peste trei ani de zile. Este extrem de cumsecade i inem mult unul la altul. Cred c a ajuns s m considere un fel de rud a lui. Chiria este mai mult dect simbolic. Btrnul nu are de fapt nevoie de bani, ci mai mult de companie. Este adevrat c trebuie s m ocup puin de cas i de el. Dar o fac cu plcere. Domnul Clment nu m-a suprat niciodat cu nimic. Este poate puin cam plictisitor, i place s-i povesteasc viaa i o ia mereu de la capt; am nvat, cred, pe dinafar tot ce i s-a ntmplat de cnd e pe lume. Trebuie s-l ascult. Dac ncerc s m eschivez, devine depresiv. Este foarte impresionant, v rog s m credei. Rostea frazele ca i cum ar fi nvat un text pe dinafar. Reuea s-i ascund foarte bine sentimentele, sau lucrurile pe care le spunea o lsau de fapt indiferent ? Are rude ? Nu. Este singur. Dar am sentimentul c singurtatea l apas foarte tare. Mai mult chiar dect teama de moarte. De cnd nu l-ai mai vzut ? De cinci zile. De ce credei c a disprut ? I s-ar fi putut ntmpla ceva. tii la aceast vrst, oricnd tiu ce dorii s spunei, l ntrerupse fata. ns v asigur, dei e btrn, este foarte robust. tii, studiez medicina, v pot spune c nu era nici un pericol imediat pentru el. Nu este genul care s se prbueasc dintr-o dat n mijlocul strzii. i-apoi mai e ceva Patrick se aplec peste birou, ca i cum ar fi ateptat o dezvluire important. Urmarea, ns, l decepion : Domnul Clment a avut ntotdeauna un adevrat cult fa de corpul lui. El crede c cel mai groaznic lucru care i s-ar putea ntmpla ar fi s devin un cadavru fr identitate i s nimereasc la morg. i este att de team de o asemenea perspectiv nct actul de identitate pe care l poart mereu asupra sa nu i se pare suficient. Nu uit niciodat cnd pleac de acas s-i ndese n buzunar un bilet cu numele lui, cu adresa, cu numrul de telefon i cu rugmintea ca eu s fiu anunat imediat n caz c

ar fi victima unui accident. neleg, rosti Patrick gnditor, de-acum convins c i rmneau prea puine anse de a-l gsi pe btrnul disprut la morg sau ntr-un spital. Spunei-mi, v rog, domnul Clment posed o avere important ? Tnra tresri i pentru prima dat de cnd venise minile ncepur s i se frmnte nelinitite. Patrick o privi curios i puin dezamgit. Bnuia ce avea fata s-i spun i asta putea s explice o mulime de lucruri, inclusiv teama ei de poliie. Simea c dac nu i-l va gsi pe btrn, tnra aceasta drgu va avea probabil necazuri. Vorbele ei nu-i mai lsar nici o ndoial : Nu tiu exact ct de bogat este Are o cas mare i foarte nstrit Ar mai trebui poate s adaug faptul c mi-a promis-o mie dup moartea lui. A fcut vreun testament n acest sens ? Da. L-ai vzut ? Da, mi l-a artat. tiu la ce v gndii, urm ea surescitat, tiu la ce s-ar gndi poate oricine ns eu in cu adevrat la domnul Clment. i nu vd de ce m-a fi grbit oricum nu poate tri o venicie. Vorbii despre el mereu la prezent, observ detectivul. Nu credei, totui, c i s-ar fi putut ntmpla ceva grav vreau s spun un accident ? Tnra i lu capul ntre palme, strngnd-l cu putere, ca i cum i-ar fi fost team s nu explodeze. Muchii ncordai se artau distinct, fr graie, de-a lungul braelor goale, puin cam subiri. Nu tiu ce s mai cred, spuse ea dup cteva momente, relaxndu-se. Nu pot, desigur, exclude aceast ipotez. Dar de ce nu am fost anunat ? Toate biletele acelea pe care le avea asupra lui Era maniac, v rog s m credei ! Eu presupun Tnra se opri i-l privi stnjenit. Da ? o ndemn Patrick, susinndu-i privirile. mi nchipui c cineva l-a rpit, sau poate chiar l-a omort, se avnt ea. Nu credei c ar fi posibil ? "Cine s fi avut interesul, n afar de dumneata, s-l fac s dispar ?" ar fi vrut Patrick s-o ntrebe, dar se abinu : Cine i de ce s-l omoare ? se mulumi el s lanseze clasica ntrebare. Nu cred c cineva ar avea vreun interes s-l omoare, spuse fata, excluzndu-se. Dect doar dac btrnul a fcut un alt testament, despre care eu nu tiu nimic Dar i atunci, ar trebui s se afle c el e mort, nu credei ? Ar trebui s existe un corp uor de identificat, pentru ca un testament s aib valoare. Desigur, problema corpului se punea i pentru ea. Era n interesul ei ca btrnul s fie regsit, viu sau mort. Poate a plecat undeva, spuse Patrick puin convins el nsui. Am neles c nu are rude, dar poate are prieteni despre care nu v-a vorbit niciodat V repet : tiu absolut totul despre el. Nu mai are nicieri nici un prieten. Domnul Clment nu este dect un biet btrn singuratic. Patrick o privi cteva clipe n tcere. i fcea n minte cteva calcule, dorea s tie dac afacerea merit sau nu btaia lui de cap. Deci, ce dorii dumneavoastr de fapt de la mine ? S-l regsii pe btrn. Cunoatei tariful meu ?

Da, l-am remarcat n prospectele dumneavoastr. mi convine. Nu v cost oare prea mult un btrn fa de care nu avei nici o obligaie ? Nu ar fi totui cazul s v adresai la poliie ? Domnule Cohen, interveni fata cu rceal, acceptai acest caz ? Da sau nu ? Patrick o privi, din nou dezamgit. I-ar fi prut cu adevrat ru s descopere c fata aceasta i-a fcut de petrecanie btrnului. Bine, domnioar, lsai-mi v rog datele dumneavoastr. A putea s vizitez locuina domnului Clment ? Desigur, rspunse tnra, scond o carte de vizit din mica poet pe care o lsase pe colul biroului. Anunai-m, v rog, n prealabil i ncercai s v descurcai apoi singur. Eu am mult de nvat. A ! i aminti Patrick, n timp ce-i conducea clienta spre lift. Mai tie i altcineva despre dispariia btrnului ? Da, rspunse ea foarte prompt. Civa vecini din cartier i-au observat absena si m-au ntrebat dac nu este cumva bolnav. i ce ai rspuns ? Le-am spus c este ntr-adevr bolnav. Nu au cerut s-l viziteze ? Nimeni nu-l viziteaz. Dar le-am spus, totui, c este internat n spital. Tnra zmbi i intr n lift. Patrick rmase cteva clipe gnditor dup ce ua liftului se nchise ncet n faa lui. Apoi privi numele de pe cartea de vizit pe care o inea nc n mn : Rousset, domnioara Marie Rousset.

4. Elvira obosise stnd n picioare n faa ferestrei deschise, dar nu se ndura s prseasc imaginea nc proaspt a grdinii, care pstrase de peste var o mulime de tufe nflorite i nc mai risipea n toate prile arome de regina nopii i de trandafiri. De fapt privirea ei era fix, aproape inert. ns gndurile i plecaser aiurea, prin cotloanele ntortocheate ale amintirilor. I se ntmpla tot mai des n ultima vreme. Amintirile o sculau din somn n pragul dimineii, nechemate i nedorite. ncerca din rsputeri s le alunge i s-i continue somnul, ns nu era nimic de fcut, gndurile se nlnuiau dup o anumit logic i n cele din urm o dezmeticeau cu totul. Trecea atunci n buctria pustie unde i fcea cafeaua, apoi se aeza n faa ferestrei i sorbea ncet lichidul fierbinte, fr nici o plcere i prad acelorai gnduri. Era momentul din zi cnd simea c singurtatea ei devine de nesuportat. Oare de cte ori n via i buse cafeaua de diminea mpreun cu cineva ? i oare de cte ori a but-o singur ? i era team s afle rspunsul. Indiferent care ar fi fost, tia c nu i-ar face plcere. Privirile i alunecar pentru cteva clipe dincolo de grdin i de strad. Pereii masivi, zugrvii n alb ai casei de vizavi, ferestrele mari cu pervazuri cenuii de piatr, via canadian care atrna de la mansard, totul prea ncremenit ntr-o deplin tcere. Cnd l ntlnise n sala de reuniuni a ageniei Felicitas, domnul Clment i spusese rznd c s-a sturat s-i rumege ntruna amintirile, c ar dori ca n viaa lui s apar o schimbare. l ntrebase sceptic dac nu crede c este prea trziu. Ei i era team de schimbri, de atta vreme n viaa ei nu se ntmplase nimic nou, nimic neobinuit. i totui, privind n urm, viaa i se prea plin de ntmplri, complicat, sinuoas. i cte rspntii ntlnise n cale ! Au fost perioade lungi de ntrebri si bjbiri, cnd nu tiuse pe ce drum s apuce. Nici astzi nu tie dac a ales ntotdeauna bine. Sau poate c n-a ales niciodat bine. Uneori nici mcar nu a depins de ea. Alegerea au fcut-o alii, iar ea a trebuit s se supun. Ca atunci cnd mama ei a fugit de acas, sau cnd Tudor a cerut divorul. Sau cnd Emma s-a ncpnat s plece n Pirinei. tie c n-ar trebui, dar pentru eecurile existenei ei i-a considerat ntotdeauna vinovai pe alii. Sentimentul acesta i produce o oarecare uurare. Poate c dac ar avea curaj dac s-ar mai simi capabil s ncerce ceva nou la vrsta aceasta, poate c n sfrit ar trage lozul cel mare, acum cnd nu mai este lng ea nimeni care s decid n locul ei, care s-o influeneze Zmbi fr voie. Lozul cel mare ! Cum de i-a trecut un asemenea gnd prin minte ? Ce anume s-ar mai putea ntmpla n viaa ei, ce planuri i-ar mai putea face ? Nimeni n familia ei n-a trit prea mult. De ce ea ar face o excepie ? Se apropie inexorabil de sfrit i ar trebui s se mpace cu aceast realitate. Lozul cel mare ! Ce prostie ! Lozul cel mare ar fi s se termine totul mai repede i n linite. n cea mai deplin linite ! i totui dac n-ar mai fi att de singur ! i-ar da ntreaga ei existen anterioar pentru un ultim an de via alturi de cineva oricine, chiar i o btrn la fel ca i ea, pe care s-o gseasc dimineaa n buctrie, nconjurat de mirosul de cafea i de clinchetul cetilor de porelan. S-i bea din nou cafeaua matinal mpreun cu cineva Dincolo de gardul din lemn cinesc, pe care ciorchinii florilor ofilite atrnau fr graie, strada ncepea s se anime. Elvira tia pe de rost momentele din zi cnd vecinii ei plecau de acas, cunotea dup uruitul motoarelor cine era pe punctul s-i scoat maina din garaj. i plcea mai ales s priveasc sosind camioneta cea galben a potei, care se oprea mereu n acelai loc, n faa casei domnului Clment, aflat exact la mijlocul strzii. Potaul, un tnr cu chipul venic obosit, cobora de la volanul mainii i pornea fr nici o tragere de inim spre captul din dreapta al strzii, apoi se ntorcea i trecea prin faa casei ei, unde nu lsa niciodat nimic, i-i continua drumul spre stnga. Revenea la main mai trziu dect s-ar fi ateptat Elvira, care abia de curnd bgase de seam c potaul avea o prieten cteva case mai departe. Tnra era fat n cas i-i alegea anume acel

moment ca s porneasc dup cumprturi. Se oprea n faa porii i sporovia cteva minute cu potaul. Elvira i privi cu un gest automat ceasul : astzi maina potei ntrziase. Ba nu iat c apare i se oprete n locul obinuit. Elvira izbuti s-i alunge pentru cteva momente gndurile. Avea un sentiment ciudat cnd privea n urma potaului, ceva cald, nedesluit, cretea n adncul fiinei ei Potaul semna att de mult cu Tudor ! Era ca i cum el ar fi evadat din trecut i s-ar fi rtcit n existena ei actual. Nu izbutea s scape de aceast obsesie, care revenea n fiecare diminea. nc se mai lupta cu absurditatea sentimentelor pe care le tria, cnd potaul se opri fr veste n faa porii ei. Elvira nu-i revenea din uimire. n imperiul singurtii ei i fcea apariia, pentru prima oar dup ani de zile, o scrisoare. Aproape c regretase n ultima vreme hotrrea ei de a-i lsa toate problemele n rezolvarea bncii i a avocatului pe care-l angajase nc din timpul divorului. Aceast hotrre a fost de fapt una dintre cauzele cumplitei ei singurti. Dorise, dup moartea fiicei ei, s rup totul cu existena exterioar. Nici reclamele att de agasante nu-i mai gsiser loc n cutia ei de scrisori. Potaul care semna att de mult cu Tudor nu se mulumise s arunce scrisoarea n cutie, ci suna acum la poart. Avei o scrisoare recomandat, doamn, spuse tnrul, cu un ton profesional i indiferent, cnd btrna se ivi emoionat n pragul uii, reinndu-i cu greu rsuflarea rapid. Eu ! ? ntreb Elvira, cercetnd mirat plicul. Numele ei era scris pe o etichet autocolant cu literele clare i strlucitoare ale unei imprimante laser, iar n locul timbrului nflorea pe plic o tampil sofisticat, aparinnd dup toate aparenele ageniei Felicitas. Elvira era att de uimit, nct i aminti de pota abia n clipa n care acesta tui uor pentru a-i atrage atenia : Dac nu v suprai trebuie s semnai de primire. i ntinse un stilou i-i art locul pentru semntur de pe formularul special al potei, ataat pe dosul plicului. Spunei, relu el dup cteva secunde, detand formularul de pe plic, suntei de mult vreme n legtur cu agenia Felicitas ? Elvira tresri surprins. Lucrul acesta m privete, rspunse cu rceal. Biatul schi un gest vag de scuz i, recuperndu-i stiloul din minile Elvirei, se pregti s ias din cas. Btrna se dezmetici n ultima clip. Domnule, strig ea cu timiditate. Tnrul se ntoarse spre ea zmbind, privind-o ntrebtor. Elvira apuc de pe bufet bomboniera din lemn de acaju : V rog s-mi facei plcerea s servii o bomboan fondant. V rog, insist ea cu amrciune n glas, vznd c tnrul ezit la mine nu vine nimeni niciodat Nu vei gsi bomboane din acestea nicieri n ora. Le prepar eu nsmi dup o reet veche, din tinereea mea. Potaul alese din cutie o bomboan roz, o privi cu atenie, apoi o introduse n gur i o mestec ndelung, cu o expresie concentrat, ca i cum ar fi fost un degusttor celebru solicitat s fac o apreciere de mare importan. Mulumesc, zise. Este foarte bun. La revedere, doamn. Elvira nchise ua n urma lui i se grbi s desfac plicul pe care l primise. Coninutul acestuia era tot att de decepionant pe ct era de surprinztor. O simpl foaie de hrtie, cu antetul ageniei Felicitas, pe care erau aternute doar cteva rnduri : Drag doamn Cosma, avem cteva nouti pentru dumneavoastr. V ateptm cu plcere luni, 15 septembrie, la ora 10. Dac avei altceva prevzut pentru aceast dat, v rugm s luai legtura cu consilierul dumneavoastr, pentru a fixa un alt rendez-vous.

Elvira nu mai avea nici un chef s regseasc fereastra n faa creia sttuse pn atunci. Nu mai dorea nici mcar s pndeasc ntoarcerea potaului i plecarea mainii galbene de lng poarta domnului Clment. Se aez pe canapeaua din salon, cu scrisoarea n poal. tia c demersurile ei pe lng aceast agenie erau rodul unui moment de slbiciune cruia i cedase n urma unei depresiuni mai puternice. Vzuse reclama la televizor sptmni de-a rndul, nvase chiar i melodia scurt care nsoea clipul publicitar, cu cei doi btrni plini de via, surztori, care se plimbau n gondol pe canalele Veneiei. Nu la o idil cu tmplele argintate se gndise ea cnd a clcat pentru prima oar pragul ageniei, ci la cineva cu care s-i mpart sfritul vieii. La cineva cu care s bea cafeaua dimineaa, n buctria ei cochet, cu mucate roz i roii la fereastr. Mucate care nu sunt asemeni celor din copilrie, acestea sunt mai frumoase, cu izbucnirea lor de flori n toate direciile, ns cele din copilria ei, sufocate n cutii mici de conserve nvelite n staniol i umplute cu pmnt galben, argilos, n care apa nu izbutea s se scurg, aveau alt miros, o arom amestecat de iasc, de bere i de tutun, care i aduce aminte de propriul ei tat.

5. 15 septembrie Ziua n care ncepea coala, pe care a ateptat-o de-a lungul anilor parc de fiecare dat cu alte sentimente, mergnd de la nerbdarea plin de emoii, pn la cel mai deplin dezgust. n toamna aceea, cnd atepta cu neastmpr prima zi de coal n oraul copilriei ei, cruia aproape c i-a uitat numele, sau, n cel mai fericit caz, l pronun foarte prost, atunci, n zorii zilei de 15 septembrie, mama ei a prsit-o. i nu a mai vzut-o apoi niciodat. Ce frumoas era mama, ct de tnr i ct de nepregtit pentru viaa de familie ! Amantul ei era bine cunoscut n casa lor, venea cnd dorea i pleca tot cnd dorea, la nceput i ciufulea prul n cretet i-i aducea din cnd n cnd o cutie cu bomboane fondante, albe, i galbene, i roz i bleu i plcea s le scoat una cte una din nveliul lor de hrtie cerat, s le rsuceasc pe toate prile i apoi s le lase s i se topeasc ncet-ncet n gur, abandonndu-se unei volupti aproape neruinate. Mai trziu, ns, cnd l-a surprins srutnd-o pe mama n grdin, el a lovit-o att de tare peste obraz, nct cutia cu bomboane i-a czut din mn. Parc vede i acum bomboanele colorate risipite prin iarb, ca nite boabe enorme de mrgean. Plngnd, fugise s se adposteasc n braele mamei, ns ea a prins-o de umeri i a nceput s-o scuture att de tare, nct prul i s-a desprins din coada de cal i i-a alunecat pe fa, amestecndu-se cu lacrimile. "S nu spui nimic, auzi ? S nu spui nimnui, Elvira !" Nu era o rugminte, era o ameninare i amintete att de bine cuvintele acelea, care o mai dor nc, dup atta amar de ani. Ce mult i-ar fi dorit s nu fi intrat atunci n grdin, s nu fi dat ascultare vorbelor rutcioase ale fratelui ei ! n ziua aceea Toni n-ar fi trebuit s fie acas, hotrse pentru ultima zi de vacan s plece cu nite prieteni la pescuit. ns cu o sear nainte se certaser att de ru la mas, nici nu mai tie din ce pricin, nct Elvira jurase s se rzbune. Dup ce Toni s-a culcat, ea a intrat pe furi n camera lui i a apsat cu hotrre butonul care bloca soneria ceasului detepttor. i-a descrcat toat furia n gestul acela pueril, care avea s aduc attea schimbri n viaa ei. De diminea s-a trezit naintea tuturor, cnd soarele abia se chinuia s rsar i a ateptat n linite deplin, cu ochii larg deschii, s treac orele una cte una. Pn cnd l-a auzit n sfrit pe Toni ipnd ca un nebun dezlnuit. Apoi a auzit o buitur i ceasul detepttor rostogolindu-se n clinchete sparte pe duumea, n camera de alturi. Simise o aa de mare satisfacie, era pe deplin rzbunat ! i astzi nici mcar nu mai tie pentru ce se certaser Toni nvlise la ea n camer, izbind ua de perete : De ce nu m-ai trezit ? tiai c trebuie s plec devreme ! Elvira se prefcuse c sare speriat dintr-un somn adnc. Ce spui ? Ce vrei ? ntrebase, frecndu-se la ochi. Eti o prefcut ! Tu ntotdeauna te scoli o dat cu ginile ! Ai fcut-o intenionat, nu-i aa ? De ce Elvira, de ce ? Tocmai n ultima zi de vacan Toni era gata s plng i Elvirei ncepuse s-i par ru de el. Liceul la care nva fratele ei era n alt ora. Toni i-a petrecut viaa de licean ntr-un internat auster, n care domneau reguli severe i o disciplin de armat. Trebuia s plece de acas chiar n seara aceea, iar tata avea s-l nsoeasc. Singurul tren pe care l putea lua ajungea n acel ora n puterea nopii, iar Toni era nc prea tnr ca s fie lsat singur noaptea ntr-o gar strin. Biletele de tren erau aezate frumos pe bufetul din sufragerie, alturi de fotografia nrmat n care mama, n rochie de mireas, i rezema capul plin de bucle blonde pe umrul tatii, eapn i stingher n costumul lui de ginere. Era prima toamn n care Toni pleca de acas. Primul an de liceu. Elvira simea n el un fel de emoie dezndjduit, era ca i cum fratele ei i luase adio de la via i ncerca din rsputeri s se mpace cu tristul lui destin. Amantul mamei venise ceva mai trziu, la ora zece, punctual ca ntotdeauna. Elvira se aezase la

pian nbuindu-i dezgustul i dorind din toat inima s scape ct mai repede i s dispar undeva, oriunde, pe strad, prin curile vecine, prin pdure sau chiar la marginea lacului, n mijlocul trestiei uscate, pe care o agita n toate prile vntul blndului septembrie. Dar nici profesorul de pian nu avea prea mult chef de lecie, iar mama i tot fcea drum n sufragerie, ca s aranjeze florile pe care el i le adusese, ca s-i toarne cafeaua n ceaca de porelan alb cu o dung aurie, ca s aeze scrumiera pe bufet, mpingnd discret spre perete fotografia ei n rochie de mireas, sau pur i simplu ca s se aeze pe scaunul de alturi i s zmbeasc fr nici un rost, ndreptndu-i ntruna buclele fixate cu ace de pr n cretetul capului. Cnd n sfrit lecia de pian se terminase, Elvira fugise ca din puc, apucnd iute cutia cu fondante de pe bufet. Toni o atepta la poart. D-mi i mie bomboane. ntotdeauna le mnnci de una singur ! Pentru c mi le aduce numai mie. Aa crezi tu ? De ce i le-ar aduce numai ie ? Pentru c m iubete, de-aia ! Pe tine nu te poate suferi ! Nici pe tine, dac vrei s tii. Te mituiete, de-asta-i d bomboane. Elvira nu nelegea ce vrea el s spun, dar bnuia c este vorba despre o jignire groaznic pe care Toni i-o aducea ei sau profesorului de pian. Se oprise descumpnit n faa porii, cu cutia de bomboane strns la piept, privindu-l cu ochi mari i cu buzele tremurnd. Nu-i plceau leciile de pian, este drept, dar profesorul era pe placul ei, cu hainele lui att de elegante, cu obrajii lui albi ntotdeauna proaspt rai, cu inuta lui impuntoare. Nu dorea s i se spun nimic ru despre el. Toni prea satisfcut de efectele vorbelor lui i se simea aproape rzbunat pentru incidentul de diminea. Dac vrei s tii cu cine ai de-a face, du-te n grdin ! n grdin ? Ce s caut acolo ? Grdina era locul n care copiilor le plcea cel mai puin s se afle. Era domeniul tatii : el ngrijea trandafirii i tundea n aa fel iarba, nct urmele trdau imediat fiecare pas ce se abtea de la poteca prea ngust i prea cuminte, aternut cu pietri de ru, care ducea spre unicul loc mai deosebit, un chioc de var vopsit n verde i mbrcat n caprifoi. Era un loc n care copiii nu aveau voie s se joace, sau s strice ceva, era pentru ei un adevrat imperiu al plictiselii. Du-te s vezi ce face profesorul tu dup leciile de pian ! Elvira a plecat aproape n goan spre grdin. El nici mcar nu i-a strigat din urm s fie ct mai discret. Se ntreab i astzi de ce n-a fcut-o, era doar destul de mare ca s neleag ce lucru grav se petrecea n grdin. Dac ar fi fost avertizat, Elvira s-ar fi strecurat ncet ca o pisic, nimeni nu ar fi tiut c este i ea prin preajm. ns aa, nvlise ca o furtun n mijlocul chiocului i profesorul de pian abia avusese timp s se ridice de deasupra mamei i s-i scoat mna de sub fusta ei. Masa de sear avusese loc n ziua aceea n cea mai deplin linite. O mas frugal. Mama sttea n capul mesei, nemicat ca o statuie. Nu s-a atins de mncare i tata a ridicat de cteva ori privirile ntrebtoare spre ea. Elvira a deschis de dou ori gura, ca s cear ceva de pe mas i de fiecare dat mama tresrise i-i ntorsese spre ea privirile n acelai timp speriate i amenintoare. Toni sttea acolo, la mas, cu ochii aintii n farfurie, mnca ncet i fr chef. i pare ru c pleci la internat ? l ntrebase Elvira. O s-mi fie dor de tine, s tii. El ridicase ochii i o privise o clip. ns nu i-a spus nimic. Dup mas, tata i Toni s-au mbrcat, au apucat bagajele pregtite cu o zi n urm i au plecat. Mama a rmas cteva momente tcut, parc golit de gnduri, n pragul uii. Apoi s-a desprins cu violen i a alergat spre poart, mpiedicndu-se n papucii ei de catifea cu ciucuri de mtase. S-a aruncat asupra lui Toni, l-a strns n brae cu putere i lacrimi mari i se scurgeau pe fa. ns el nu a schiat nici un gest. Braele i-au rmas atrnate fr vlag n lungul trupului. Nu i-a mbriat mama

n seara aceea, ultima n care a mai vzut-o. S-a desprins de la pieptul ei i a ieit pe poart, aplecat sub povara bagajelor i nu s-a ntors nici mcar o singur dat ca s priveasc napoi. n poart, mama plngea n hohote, zguduindu-i trupul. Apoi a tcut brusc i a revenit n cas, trecnd pe lng Elvira fr s-i arunce nici o privire. Noaptea cobora dulce i linitit, stelele se desfcuser pe cer n mii de buchete strlucitoare i luna se cscase enorm drept n mijlocul ferestrei. Elvira nu izbutea s doarm. Se rsucea n pat, de parc ar fi mncat-o toat pielea. Dac nchidea ochii, l vedea pe profesorul de pian ridicndu-se de pe banca aceea i ajungnd la ea din doi pai, ca s-o loveasc peste fa. Vedea bomboanele cum cad pe treptele de lemn ale chiocului i cum se rostogolesc apoi n iarb. O vedea pe mama ei aranjndu-i n grab snii ieii din corsetul rochiei, desfcut la piept. Auzea parc ua casei deschizndu-se ncet i paii moi ai mamei strecurndu-se spre poart. Srise brusc din pat i se dusese la fereastr. Nu era un vis, mama era ntr-adevr afar, mpreun cu amantul ei, se ndreptau amndoi spre grdin. Acum tie c din perversitate i-a urmrit n noaptea aceea. Imaginea trupurilor mbriate pe care le vzuse de diminea pe banca ngust din chiocul de var o obseda, i rmsese ntiprit n minte ca o fotografie i regreta c nu venise pe furi ca s-i poat privi mai mult vreme. Se trse ca o oprl pe iarba tuns, tiind c va lsa urme peste tot, se strecurase tcut printre tufele de trandafiri, evitnd poteca i pietriul ei care scria sub tlpi i se oprise lng chioc, ascunzndu-se printre nuielele nc nflorite de caprifoi, care rspndeau n jur o arom aproape sufocant. n linitea nopii, oaptele celor doi amani i se preau adevrate bubuituri de tun. Mucoasa aia mic va spune tot, suspina mama. N-a fost niciodat n stare s in nici cel mai mic secret. i nici mcar nu nelege ce se ntmpl, este att de naiv ! Chiar dac ar vrea s tac, tot s-ar da ntr-o zi de gol. N-am ntlnit n viaa mea un copil mai nesuferit, rspunsese profesorul de pian. Iart-m c am lovit-o, nu m-am putut stpni ! Merita, i inuse mama isonul. tia bine c nu are voie s intre n grdin ! Elvira nchisese nfricoat ochii, nchipuindu-i cuta aceea vertical care i se desena mamei n mijlocul frunii cnd era suprat. Dac spune ceva, o bat de-o omor ! se npustise profesorul de pian. Glasul mamei devenise amar. Va spune. Sunt sigur. Este ciudat tii ? Hotrsem ca n seara asta s pun capt legturii noastre Brbatul probabil ncercase s-o ia n brae, pentru c auzise glasul nbuit al mamei : Las-m acum, las-m s spun ce am de spus ! A tcut un timp si apoi a renceput s vorbeasc, cu glasul tremurat. Am vrut la nceput s fug cu tine, atunci, dup ce ne-am cunoscut. Am vrut s scap din cuca asta n care m zbat de ani de zile. M-am pregtit cu grij pentru aceast evadare, am visat la ea zi i noapte ns n ultima vreme m rzgndisem. Nu din cauza Elvirei, dei ea este cea mai mic. E un copil rutcios i rsfat. Poate tri foarte bine i fr mine. ns Toni desprirea de el Acest copil are n el ceva care m face s m simt att de mic i att de neputincioas ! Pe el mi era greu s-l prsesc ns n aceast sear, cnd a plecat, a fost att de rece ! Un copil care nu-i iubete mama nu merit s fie iubit, nu-i aa ? Ani, tii c trebuie s pleci Aici nu ai nici un viitor. Am vrut n seara aceasta s ne desprim, reluase mama, nelundu-i vorbele n seam. Eram hotrt cnd vii s-i dau o scrisoare de adio i s nu mai ies apoi din cas. ns fata asta a stricat tot. Am rbdat atta vreme, m-am ascuns atta vreme pentru nimic. Pentru ca dintr-o dat totul s ias la iveal. Acum sunt mai hotrt ca niciodat s plec cu tine, sau fr tine, oriunde, s dispar. S

nchei pentru totdeauna acest capitol al vieii mele pe care l-am nceput fr s vreau. Eram un copil cnd m-am mritat. Tata mi-a mritat zestrea, nu pe mine. De mine nici nu i-a psat. Nu am cunoscut niciodat adevrata dragoste Ani, tii c eu te iubesc. A face orice pentru tine ! Nu tiu dac m iubeti cu adevrat. Nu tiu nici mcar ce anume simt eu pentru tine. tiu doar c existena mea de acum trebuie s se schimbe ntr-un fel sau altul. Dac vrei s rmi cu mine, trebuie s plecm chiar n noaptea aceasta. Profesorul de pian, luat pe neateptate, se speriase. Se blbia, rostind cuvinte fr rost. Nu-mi fac prea multe iluzii n ceea ce te privete, l ntrerupsese mama cu brutalitate. tiu c nu ai cine tie ce avere i c nu te pricepi la nimic. ns totui eu cred n talentul tu, cred c poi deveni un mare pianist. Dar nu vei reui de unul singur. Eti prea sigur de tine, prea orgolios, egoist, crud. i cu totul inflexibil. Dac viaa te va lovi, te vei frnge ca pe o ramur prea uscat. Am s fiu pentru tine nuielua mldioas care te va nva cnd i cum s te nclini. Bine, se hotrse brbatul. Vom merge la Bucureti. De fapt, dac m gndesc bine, n-ar fi trebuit s plec de-acolo dup ce am terminat conservatorul. M-am ngropat n acest ora prpdit, ca s supraveghez o moie de nici dou parale. Nu, spusese mama i vocea ei prea att de ferm, aproape poruncitoare. Trebuie s plecm din ar ! Vremurile se schimb, cred c va ncepe rzboiul, totul se va duce de rp. Vreau s-mi salvez averea, nelegi ? i vreau s dispar cu totul, s nu m mai gseasc nimeni. La Bucureti, oriunde n ar, ar trebui s trim ascuni pn la urm tot ne-ar gsi. Cine ? ntrebase profesorul uimit. Cum cine ? Brbatul meu, prinii mei, avocaii. Exagerezi. N-o s te mai caute nimeni cnd vor nelege c ai fugit cu un alt brbat. Ce tii tu ce am pus eu la cale ? M vor cuta i n gaur de arpe. i unde vrei s plecm ? Nu tiu n Italia, n Frana sau poate chiar n America. Elvira tremura din toate ncheieturile n ascunztoarea ei din dosul caprifoiului. Se simea neajutorat, pentru c nu nelegea prea bine ce se ntmpl. Ceva era ns foarte clar pentru ea : profesorul de pian o va omor n btaie dac ea va povesti ce a vzut n grdin. i dei ea era sigur c nu va spune nimic, niciodat, mama ei era de alt prere i mama avea ntotdeauna dreptate. Deci chiar dac ar fi hotrt s tac, ntr-o zi tot s-ar da de gol. i atunci profesorul de pian o va omor n btaie. i strnsese nspimntat umerii. nc mai simea palma aceea cumplit pe obraz, iar mama nu o aprase, dimpotriv, ipase la ea. Din frmntrile fetiei se ntea ncet-ncet o idee : dac mama va pleca, ei nu i s-ar mai ntmpla nimic. i, n definitiv, de ce s nu plece ? Spusese attea lucruri rele despre ea, era evident c nu o iubea nici un pic. Spusese c este o mucoas mic, un copil rutcios i rsfat Mai bine ar fi fost s plece ! Simea cum lacrimi mari i se rostogolesc pe obraji i fugise repede, de team s nu i se aud suspinele. Ceva se rupsese atunci n sufletul ei, cnd luase acea hotrre. O ran niciodat vindecat a rmas n inima ei. A stat treaz pn n zori, cu coatele sprijinite pe pervazul ferestrei, privind printre mucate curtea luminat de lun. n deprtare ltrau din timp n timp cinii care se ncierau pe strzile pustii. Elvirei i se fcea fric, ns apoi, cnd se lsa din nou linitea, se temea i mai tare. Se ntreba dac mama plecase. Dar nu abia n zori i-a auzit paii n coridor. A fugit speriat de la fereastr i s-a strecurat n pat, prefcndu-se c doarme. Mama a intrat ncet n camer i a privit-o minute de-a rndul n tcere. Apoi i-a mngiat prul i a srutat-o pe frunte. "Dormi, ppua mea, i optise. Tu ai n tine tot ce-i trebuie ca s fii fericit. Tu nu ai nevoie de mine Ah, dac n-ai fi venit astzi n grdin !"

Puin mai trziu i-a vzut pe amndoi ieind din cas, ncrcai de bagaje. Mama a ncuiat n urma ei ua casei. De la poart s-a ntors i a privit lung napoi, cteva clipe numai. Apoi a ieit grbit din curte. Le-a mai auzit paii ndeprtndu-se pe strada pietruit i apoi s-a lsat o linite att de adnc, nct plnsul ei dezndjduit aproape c o asurzea. S-a aruncat pe pat i a continuat s plng cu faa nbuit n pern. A adormit suspinnd i s-a sculat trziu, dup prnz. Era aproape sigur c visase. Dar n buctrie o atepta micul dejun pregtit de mama n puterea nopii i cteva cuvinte scrise cu litere de tipar, singurele pe care Elvira tia s le citeasc. Silabisise de multe ori la rnd cuvintele nclcite pn izbutise s le ptrund sensul : Elvira, a trebuit s plec urgent la bunica ta, pentru c este bolnav. Mnnc tot i ateapt-l pe tata. Dac mai trziu i va fi din nou foame, ia ce doreti din cmar. Mama.

6. Elvira se ridic gemnd de pe canapea i cu paii ei moi, abia auzii, se ndrept spre comoda uitat de vreme pe care era aezat, alturi de televizorul foarte vechi, un videocasetofon foarte nou, ce prea oarecum stingher n camera aceea plin de lucruri mbtrnite. Cumprase acest obiect, prea sofisticat pentru ea, cu civa ani n urm de la reprezentantul unei firme pe care, ntr-un moment de slbiciune, l lsase s intre n cas i pe care nu l-a mai putut scoate afar dect dup ce i-a semnat un cec. Aparatul a stat n ambalajul su pn cnd perioada de garanie era pe punctul s expire. Atunci s-a hotrt s telefoneze la firma aceea i s cheme pe cineva ca s-i instaleze videocasetofonul i s-o nvee s-l manipuleze. Dar din numeroasele comenzi cu care este dotat aparatul ea utilizeaz vreo dou-trei, att ct s poat privi atunci cnd simte nevoia cele cteva filme pe care le-a nregistrat de la televizor pentru c i amintesc anumite momente din viaa ei. Elvira a colecionat mereu amintiri, atunci cnd a fost posibil. Cel mai dificil este cu mirosul amintirilor, pe care nu are cum s-l pstreze. Uneori i se ntmpl s simt n preajm un miros care i se pare vechi i cunoscut, ca un semnal care i aduce n memorie ntmplri din via de mult uitate. Mirosul de frezii i aduce ntotdeauna aminte de maternitatea n care i-a dat via Emmei. Mirosul neccios al ceii de noaptea n care i-a dus aspirin lui Tudor n adpostul din vechea magazie a colii. Mirosul de levnic de bluza proaspt pe care o purtase mama cnd a mngiat-o pe pr i a srutat-o pentru ultima oar. Mirosul de leutean de cantina de la orfelinat Aplecndu-se cu dificultate, Elvira scoase o caset din vechea comod. Simea nevoia s revad scurtul montaj pe care l realizase agenia Felicitas cu mai bine de o lun n urm. Ct btaie de cap a avut atunci ! i totui, ct timp au durat filmrile nu a mai fost att de singur. Cteva zile de-a rndul a venit tnrul acela brbos cu camera lui de luat vederi i a pus-o s se plimbe prin grdin i prin cas, s deschid toate uile, s se aeze, s se ridice, s serveasc masa unor musafiri nchipuii Ba chiar i n baie a vrut s filmeze. A trit cele cteva zile terorizat de gndul c vecinii vor remarca toat aceast tevatur i c vor ncepe s se ntrebe la ce i mai trebuie un asemenea film la vrsta ei. Zmbi amuzat. Ea nsi nu-l iscodise oare pe domnul Clment, ncercnd s afle de ce fcuse filmri la el acas ? i alesese, bietul de el, singurele ore din zi cnd casele din jur erau pustii. Nu avea de unde s tie c ea sttea la fereastr n fiecare diminea ca s-l atepte pe pota. Domnul Clment s-a fstcit teribil cnd ea a deschis aceast discuie. Apoi a spus lucrul acela bizar, dar care ar fi putut fi totui adevrat, de ce nu ? C vrea s instaleze un mic videocasetofon n camera de reculegere a somptuosului su cavou, pentru ca cei care i vor mai aminti de el s poat viziona ultimele lui imagini. Apoi, ns, cnd l-a ntlnit la agenia Felicitas s-a lmurit i singur de ce fcuse filmul. i plcea micul ei montaj. Niciodat n-ar fi crezut c locuina ei are atta farmec ! Era n plin var cnd s-au fcut filmrile i grdina era inundat de flori. Casa ei mic, cu un singur etaj, are acel acoperi rou puin uguiat pe care i l-a dorit i pe care l ador nc, dei face o not att de discordant printre vilele din jur. Tudor avea mereu un complex de inferioritate din pricina acestui acoperi, care ei i amintea de oraul n care se nscuse. Acum, privind-o pe ecranul televizorului, casa i se pare desprins dintr-o poveste. i place s priveasc grdina i casa. ns ea ei da, ea prea att de mbtrnit, n ciuda prului proaspt coafat i a taiorului roz pal pe care l purtase. Este de mirare, totui, c agenia a reuit s gseasc ceva pentru ea. Relu plicul, l ntoarse pe toate prile i reciti scrisoarea. Coninutul ei foarte simplu nu lsa prea multe semne de ntrebare. Simea cum panica pune stpnire pe ea. Nu se va duce acolo, este peste puterile ei ! Nu se mai simte n stare s-i schimbe existena, chiar dac dorete asta din rsputeri. O mai surprinde i acum iniiativa ei de acum aproape dou luni. La nceput era s moar de ruine. Numai cnd a neles c i mult prea reinutul ei vecin, domnul Clment, se lansase n aceeai

istorie s-a mai linitit. Era ntre ei un fel de nelegere tacit s nu povesteasc nimnui despre demersurile lor, n al cror rezultat nici unul nu-i punea prea multe sperane. Iniiativa ei a fost n orice caz inutil, iar banii "Banii i-am aruncat pe fereastr, rosti Elvira cu voce tare. Dar cel puin am rmas cu filmul acesta." Btrna se obinuise s vorbeasc singur. Uneori purta dialoguri lungi cu ea nsi sau cu personaje resuscitate din amintire. tia c aceast deprindere poate prea multora bizar. "Este pentru c sunt att de singur !" i spunea, ncercnd s alunge ipoteza senilitii. i era fric de aceast boal a btrnilor, despre care se vorbea mult n ultima vreme. Aflase c ar fi o boal de familie. Singurul membru al familiei ei care apucase btrneea, bunica ei, avusese aceast boal. Cu puin timp nainte de a o recupera din azilul acela ngrozitor, i spusese lui Tudor c nici o boal nu i se pare mai cumplit. De ce ? o ntrebase el, cu obinuita lui indiferen n ton. Habar nu are pe ce lume se afl. E mai incontient dect un prunc. Eu cred c este un mare noroc pentru ea s poat trece n nefiin aa, fr sperane, fr regrete, fr team fr nici un fel de sentimente. Dar noi, dar cei care o cunosc ? Vznd-o astfel ? Este ruinoas aceast btrnee, nu are nici un pic de demnitate ! i imaginezi ce gndesc oamenii cnd o vd umblnd pe strad mbrcat ca o paia, fardat att de iptor i vorbind de una singur ? Ultima oar cnd a fugit de la azil a urinat lng o banc n Cimigiu, n vzul lumii. Tudor rsese. Tu vezi realitatea prin ochii celorlali. ntotdeauna te-a interesat mai mult dect orice ce cred cei din jur despre tine. Gndeti, acionezi ca i cum te-ai privi tot timpul din exterior. Nu te obosete asta niciodat ? Bunica ta este fericit aa cum este. Cel puin s-a eliberat de teama aceasta aristocratic de prerea vecinului. Team aristocratic ? De ce aristocratic ? Exist un fel de echilibru, aa cred eu, spusese Tudor sentenios. Ca i cum cineva le-ar aranja pe toate. Cei care au cu adevrat ce ascunde nu-i prea bat capul cu asta. Oricum ar fi inutil cum poi, de exemplu, ascunde o infirmitate evident sau o srcie absolut ? Cei bogai, cei frumoi, aristocraii ei au de cele mai multe ori complexe, pentru c au prea puine lucruri neplcute de ascuns. Da, Tudor dei nimeni nu-i cunotea originea, era evident c aceasta nu era aristocratic. Inspirndu-se mai nti din romanele cu iz romantic, mbrcate n piele, pe care le citea n pension, iar mai apoi din brourile ieftine pe care le terpeleau colegele ei de la supraveghetoarele orfelinatului, n timpul rzboiului, Elvira visase s gseasc ntr-o zi un prin abandonat n mizerie, pe care ea s-l ajute s-i descopere adevratele origini i care, drept mulumire, se va ndrgosti de ea i o va lua de nevast. ns cnd l-a gsit pe Tudor plin de zgrieturi i nvineit de frig n magazia colii nici o clip nu i-a trecut prin minte c visul ei ar putea deveni realitate. Tudor nu avea n el nimic dintr-un aristocrat. Oare cum ar fi fost viaa ei dac nu l-ar fi ntlnit pe Tudor ? ntr-un fel, apariia lui n existena ei a depins att de mult de ntmplare ! Dac mama n-ar fi plecat cu profesorul acela de pian sau, mai bine spus, dac ea n-ar fi lsat-o s plece, sau dac i-ar fi ajutat pe ceilali s-i gseasc pe fugari ct mai era nc timp dac ea ar fi ales alt cale n momentul acela de cumpn, presupunnd c ar fi avut maturitatea necesar pentru a lua o alt decizie, atunci n-ar mai fi ajuns la orfelinat i nu l-ar fi cunoscut pe Tudor i probabil c nu i-ar sfri existena att de departe de locul n care s-a nscut. n ziua aceea cnd a plecat mama, revenind acas, tatl ei o gsise scuturat de frisoane i cu obrajii arznd de febr. Nu a putut scoate nimic de la ea. Elvira nu era ntr-att de ameit de boal

nct s nu-i aminteasc de btaia cumplit care o atepta dac va spune tot ce tie. Dup ce a gsit scrisoarea mamei n buctrie, parc presimind c ceva nu este n regul, tata o lsase pe Elvira n grija unei vecine i plecase la ar, la bunici. A revenit de acolo a doua zi, nsoit de bunicul ei, care a descusut-o n fel i chip pe Elvira, ore de-a rndul, fr s poat obine nici o informaie de la ea. Btrnul era nervos i umbla agitat prin camer. Din cnd n cnd se oprea n faa tatii, care sttea mut pe un scaun, cu umerii plecai : Nu neleg ce fel de brbat eti dumneata s n-ai habar pe unde-i umbl nevasta ! Ce se petrece n casa asta ? Unde este fiica mea ? Nu putea s dispar aa, parc a intrat n pmnt ! Dup ce-i descrca furia, o pornea iari prin camer, agitndu-i minile i scuturnd ntruna din cap, ca atacat de viespii. Elvira era nc bolnav, aa c au trimis-o la culcare. Prea tnrul avocat al tatii a venit puin dup aceea. Cei trei brbai au vorbit cteva ceasuri n birou. Doar vocea bunicului rbufnea din cnd n cnd, ajungnd pn n camera unde, ghemuit n mijlocul patului printre pernele moi i ppuile ei cu cap de porelan, Elvira se lupta din rsputeri cu dorina de a povesti tuturor ce se ntmplase, pentru ca nimeni s nu-l mai acuze pe tata de dispariia mamei. n cele din urm, bunicul a plecat val-vrtej, ameninnd c lucrurile nu vor rmne aa i c amestecul tatii n aceast poveste cusut cu a alb va fi scos la iveal. Avocatul a mai rmas puin de vorb cu tata, n holul de la intrare. Elvira i putea auzi acum destul de bine. i totui Ani a scris acest bilet ! strigase tata cu o voce dezndjduit. Da, domnule Cosma, ns viaa este att de ciudat ! N-ar fi deloc imposibil ca dumneavoastr s-o fi obligat s-l scrie. Eu nu cred asta, bineneles dar socrul dumneavoastr pare destul de convins c aa stau lucrurile. Cnd s fi fcut asta ? tii i dumneavoastr foarte bine c am fost plecat, mi-am condus biatul la internat M-am ntors cu trenul de dup-amiaz. Ce-ai fcut de fapt acolo ? Am ajuns pe la dou dimineaa i a trebuit s stm n gar pn la patru, cnd a plecat prima birj. La internat l-am ncredinat pe Toni unui supraveghetor i, pentru c biatului i era somn i ar fi vrut s doarm puin, mi-am luat rmas bun de la el i am plecat, spernd c voi putea prinde trenul de cinci i jumtate. Pentru c nici o birj nu se arta pe strad, am plecat pe jos, dar bineneles c am pierdut trenul. Urmtorul pleca tocmai la dou dup-amiaza. i ce-ai fcut tot timpul acesta ? Nimic ce s fac ? M-am plimbat. Am trecut i prin trg, unde am ntrziat ceva mai mult, pentru c am vrut s culeg cteva informaii pentru afacerile mele. La prnz am mncat n restaurantul grii. Ai ntlnit pe cineva cunoscut n timpul acesta ? Nu. Vedei, domnule Cosma, spusese avocatul cu o nuan de regret n glas. Povestea dumneavoastr nu st tocmai bine n picioare. Ai fi putut foarte bine prinde trenul de cinci i jumtate i s ajungei acas nainte de nou dimineaa Dar Elvira m-ar fi auzit, m-ar fi vzut ea se coal ntotdeauna foarte devreme. Poate c de aceast dat s-a sculat mai trziu, pentru c e bolnav. Zu, domnule Cosma, a vrea s v ajut, dar aa cum se prezint lucrurile, dac socrul dumneavoastr nainteaz o plngere, cred c vei avea multe necazuri. Voi anuna dispariia soiei mele la poliie. Ei o vor gsi. Nu v sftuiesc. Asta poate strni un ntreg scandal. Poate c a fugit cu cineva, poate c avea un amant. Cine tie ce ar putea scoate poliia la iveal ? Eu cred c este n interesul dumneavoastr s mai ateptm puin. Poate c apare ceva nou poate c soia dumneavoastr v va trimite cteva

rnduri, poate va scrie socrilor dumneavoastr, poate se va ntoarce. Dar dac n timpul acesta socrul meu va depune o plngere mpotriva mea ? Nu cred. Se teme i el de scandal. Va mai atepta puin, sunt convins. Scrisoarea de la banc a sosit dup o sptmn. Tata era informat c un bijutier renumit din Bucureti cerea achitarea grabnic a unei facturi importante. Mama cumprase de la el cteva bijuterii de mare valoare, pentru care garantase cu contractul ei de cstorie i cu certificatul de zestre. Bijutierul nu vzuse nimic suspect n aceast tranzacie. Cnd se prezentase n magazinul lui, mama era extrem de elegant i purta o mulime de bijuterii scumpe. Se vedea de la distan c este obinuit s cheltuiasc bani. Soul dumneavoastr este de acord ? o ntrebase bijutierul, cnd mama i-a dat de neles c ar prefera ca plata s fie fcut prin intermediul bncii, dup prezentarea facturii. Este vorba totui despre o sum foarte important. Clienta i ntinsese atunci contractul de cstorie, n care era scris negru pe alb c are drepturi depline asupra zestrei sale. Era vorba despre o avere considerabil, care n caz de deces urma s revin prinilor ei i, dup majorat, copiilor ei. Bijutierul, temndu-se s nu piard afacerea, nu mai considerase necesar s cear i alte garanii. Cteva zile de-a rndul au curs facturile. Mama mai cumprase dou blnuri, alte bijuterii i o mulime de obiecte de art, mici ca volum dar de mare valoare. Peste tot se prezentase singur, n aceeai inut extrem de elegant. Nimeni nu ncercase s verifice garaniile oferite n schimbul mrfurilor achiziionate care, dei ar fi ncput uor ntr-un cufr de cltorie, s-au dovedit a depi n valoare cu mult zestrea mamei. Misterul dispariiei doamnei Cosma a fost dezlegat repede, fr ca Elvira s fie nevoit s-i trdeze secretul ascuns cu atta strnicie. O scrisoare amar pe care tata a primit-o din partea lui Toni lsa s planeze anumite bnuieli asupra profesorului de pian, care parc intrase i el n pmnt. Un nou consiliu de familie s-a ntrunit n grab. Bunicul nu l-a mai acuzat pe tata de dispariia mamei, ci doar de faptul c-i fcuse probabil acesteia viaa amar, c nu a supravegheat-o cum trebuie i, mai ales, c nu tiuse s protejeze averea care i se ncredinase. Avocatul, la rndul lui, declarase c este obligatoriu ca facturile sosite la banc s fie achitate pentru a evita un scandal oribil care ar fi pus capt afacerilor tatii. Cu ochii plecai, stnd n picioare n spatele biroului, cu minile mari i osoase ncletate pe sptarul fotoliului, tata afirmase c oricum este un om ruinat. Investise enorm n ultima vreme, a fcut mprumuturi pentru care a garantat cu averea sa i a mamei, nsumate. Chiar dac ar ncepe s vnd cte ceva pe ascuns, ar fi un miracol ca numeroii si creditori s nu afle c zestrea mamei nu mai exist i s nu cear toi odat achitarea grabnic a datoriilor. Bunicul strigase atunci c sper ca tata s nu se atepte la vreun ajutor din partea lui i de furie izbucnise ntr-un acces de tuse pe care nu-l mai putea stpni. n cele din urm plecase, trntind ua dup el. Cele mai negre presimiri ale tatii s-au adeverit. Vestea c doamna Cosma a fugit cu amantul ei la Bucureti s-a rspndit foarte curnd n ora. Apoi s-a zvonit c mama nu se mai afl nicieri n ar. ntreaga familie a acceptat n cele din urm ideea c tnra femeie plecase n strintate i c nu o vor mai vedea probabil niciodat. Nevoit s achite n grab datoriile celor mai circumspeci dintre creditorii si, tata i-a restrns puin cte puin afacerile, care ncepuser de altfel s sufere din cauza zvonurilor de rzboi. Standardul lor de via nu s-a modificat totui prea mult n exterior. Toni a rmas la acelai internat, iar Elvira a frecventat n primii ani de coal un pension pentru fete de familie foarte bun, aa cum era prevzut de mult vreme. Acas, ns, lucrurile de valoare dispreau unul dup altul, ncepnd cu pianul. Cnd nu l-a mai vzut n cas, Elvira i-a spus uurat c de-acum amantul mamei nu mai are nici un pretext s vin ca s-o omoare n btaie. Creznd lucrurile de mult lmurite, nu a considerat totui necesar s mai povesteasc cuiva despre noaptea aceea de comar. ns

pentru prima oar de la plecarea mamei a nceput s fie mai linitit, chiar fericit. Incapabil s simt dificultile cu care se lupta ceea ce mai rmsese din familia ei, Elvira a ncercat n anii care au urmat s profite din plin de via, pe toate planurile. Ai rmas acelai copil egoist i nesuferit, i spunea Toni. Acum eti n plus uuratic i risipitoare. ncepuse rzboiul, ns Elvira a rmas departe de trista lui realitate pn cnd Toni, la cea de a optsprezecea lui aniversare, i-a anunat tatl i sora c s-a nrolat n armat i c va pleca n curnd pe frontul de rsrit. Tata i-a privit copiii pe rnd, mult vreme, muchii ncordai i se zbteau pe tmple iar ochii lui ntunecai preau foarte triti. ns nu a spus nimic. A lsat pe mas paharul cu ampanie ieftin pe care-l ridicase n sntatea lui Toni i a ieit cu pai obosii din ncpere. Ce ecou ciudat, sec i n acelai timp adnc, rsunase n camer cnd aezase paharul ! Era ca i cum o prezen strin, nevzut, se strecurase printre ei. Elvira i strnsese involuntar umerii i avusese o clip strania senzaie c o atingeau aripile triste i fr speran ale destinului. Apoi evenimentele s-au derulat foarte repede. Toni s-a numrat printre primii soldai din oraul lor care au murit pe front. Tata nc mai sttea mpietrit n faa Elvirei, i ea la fel de nucit, n buctrie, cu ziarul local deschis pe mas, la pagina unde numele lui Toni, scris cu litere groase i rare prea c luase foc i-i ardea pe amndoi, cnd avocatul intrase i le-a spus c falimentul pe care el l prevestise de atta vreme era iminent. Elvira simise c o nbu ura, era n stare s apuce un cuit de buctrie i s-l nfig pn la plsele n omul care i alesese tocmai acel moment pentru a-i aduce tatii o asemenea veste. Vznd ns ziarul desfcut pe mas, avocatul nelesese i, blbind cteva scuze, plecase. Elvira l-a condus pn la poart. Cnd s-a ntors, tata nu mai era n buctrie. Aproape imediat a auzit mpuctura. Tata zcea n birou, aezat n vechiul lui fotoliu. i trsese un glon n cap cu puca lui de vntoare. Lsase pentru ea doar cteva rnduri : Iart-m, Elvira. De aici nainte nu-i mai pot purta de grij. Dar tu nu ai nevoie de mine. Dintre noi, tu ai fost ntotdeauna cea mai tare. Tu poi s reziti, tu tii s fii fericit. Erau ntr-un fel aproape aceleai cuvinte pe care i le optise mama cnd a prsit-o. Dup ce s-a vndut totul i s-au achitat nenumratele datorii, averea rmas Elvirei era mai mult dect modest. Un timp s-au purtat discuii interminabile ntre avocai i bunicii ei, care au rmas nenduplecai n privina Elvirei. n cele din urm, i s-a spus c nu mai are pe nimeni care s-i poarte de grij de aici nainte i c va trebui s mearg la un orfelinat. Mica ei avere avea s rmn n banc pn la majorat. Cu puin noroc, dac rzboiul se va termina repede i cu bine, investit cum trebuie poate c averea ei se va mri ct de ct.

7. Patrick ascultase de mai multe ori la rnd nregistrarea convorbirii sale cu Marie Rousset. Era nemulumit, pentru c, dup toate aparenele, prezena fetei l influenase mai mult dect s-ar fi cuvenit. Dei avea cteva semne de ntrebare, la nceput fusese totui gata s-o cread. Acum, cnd ea nu mai era de fa, doar ascultndu-i vocea, puin ironic i insolent, Patrick ncepea s se conving tot mai mult de amestecul ei n dispariia btrnului. nainte de a-i face vizita promis, Patrick hotr s culeag cteva informaii suplimentare n legtur cu aceast fat. l interesa mai cu seam s afle dac era ntr-adevr att de ocupat pe ct lsa s se neleag. El nu i-o putea deloc imagina stnd toat ziua n cas cu un maldr de cri i de caiete n fa. S-ar fi ateptat mai degrab s-o vad cutreiernd oraul i magazinele. Mnat de aceste gnduri, Patrick se aez la pnd n apropierea locuinei domnului Clment, miercuri dimineaa, pe la ora opt. Pornind dintr-o intersecie aglomerat cu un mare bulevard, strada Corneille se dovedea neateptat de izolat i de linitit, nfundndu-se dup vreo trei sute de metri ntr-un scuar rotund, nconjurat de tufe mari de rododendron. Patrick se aez pe una din bncile de piatr care se aflau n mijlocul scuarului. O mulime de porumbei venir spre el, ateptnd probabil s li se arunce ceva de mncare. Patrick scoase din buzunar un ziar stufos, din dosul cruia ncepu s supravegheze strada. Aceast activitate se anuna destul de plictisitoare, cci casele din jur preau nc adormite. Abia spre ora opt i jumtate primele maini ieir din garaje i se ndreptar alene spre intersecia din cellalt capt al strzii. Cteva minute dup ora nou se ivi o main galben a potei, care opri n mijlocul strzii, n faa casei impozante pe care Patrick o supraveghea din spatele ziarului. Potaul, un biat tnr i subire, mbrcat n blue-jeans i un tricou alb, cu un pulovr albastru nnodat n jurul gtului, porni cu un teanc de scrisori i de ziare nspre captul opus al strzii, lsnd corespondena n cutiile de scrisori. ntr-un singur loc sun la o poart. Dup ce intr n curte, potaul se evapor printre flori i Patrick l pierdu cteva minute din vedere. O poart care se deschidea n apropiere l fcu s tresar. O fetican subire ca o trestie, trgnd dup ea o saco pe rotile, se oprise i-l privea ostentativ. Ieise din curtea uneia din casele care mrgineau scuarul i sttea parc nehotrt lng poart. nciudat, Patrick se ascunse cu totul n spatele ziarului. Cnd privi din nou n lungul strzii, o vzu pe fetican stnd de vorb cu potaul lng camioneta cea galben. Tnrul muca cu poft dintr-un sandvi i sorbi de vreo dou ori dintr-un pahar mare de plastic, n care probabil avea cafea. Patrick tocmai se ntreba dac Marie Rousset nu-i alesese exact momentul lui de neatenie pentru a iei din cas, cnd feticana cu sacoa i lu rmas bun i o porni spre intersecie. Potaul ls imediat sandviul i paharul n interiorul mainii i, cnd fu sigur c, ajuns n bulevard, fata nu-l mai poate vedea se ntoarse pe clcie i sun la poarta casei n dreptul creia parcase. Patrick deveni dintr-o dat foarte interesat de aceast scen. Marie Rousset se ivi la poart i, dup ce privi pe furi n toate prile, l ls pe tnr s intre n grdin. Orict ar fi ncercat, din poziia n care se afla, Patrick nu putea vedea nimic dincolo de gardul nalt, de piatr. Potaul reapru dup aproape zece minute, se urc n camionet i, dup un scurt rgaz, porni motorul i se ndrept spre scuar, probabil ca s ntoarc, strada prea ngust nepermindu-i aceast manevr. Patrick se ascunse din nou n spatele ziarului. Auzi maina oprind o fraciune de secund nainte de a da ocol scuarului. Cnd crezu c maina potei s-a ndeprtat destul de mult spre intersecia din cellalt capt al strzii, Patrick iei din spatele ziarului, exact la timp pentru a vedea cum maina face nite zigzaguri dezordonate pe strada ngust, nainte de a se opri definitiv ntr-un copac din apropierea marelui bulevard. Accidentul era att de neateptat, nct n primul moment Patrick nici nu tiu ce s fac. Privi n jur. Singurul loc prin care putea s scape de acolo era strada

nsi, pe care trebuia s-o parcurg pe toat lungimea ei, trecnd prin faa unui ntreg ir de case. Ridic din umeri. Nu avea de ales. Porni grbit spre captul opus al strzii i, nainte de a se evapora n aglomeraia bulevardului, se opri cteva secunde s priveasc n interiorul mainii accidentate. Tnrul, legat bine cu centura de protecie, nu prezenta nici o ran vizibil. Cu toate acestea prea mort de-a binelea. Sandviul mncat pe jumtate, introdus ntr-o pung imprimat de hrtie, era aezat pe bancheta de alturi. Un mnunchi gros de chei atrna sub bordul mainii, balansndu-se nc n urma ocului. Patrick nu mai avu timpul s nregistreze i alte detalii, pentru c doi brbai ieiser dintr-o curte i veneau n goan spre el. Din doi pai ajunse n bulevard. Se auzi strigat din urm, dar nimeni nu veni dup el. Ali oameni soseau alergnd la locul accidentului dinspre bulevard. Profitnd de mbulzeala creat, Patrick se fcu nevzut. "Sunt curios ce-mi va spune clienta mea n legtur cu aceast ntmplare", medit Patrick cnd ajunse n parkingul unde-i lsase maina. Rsufla greu din cauza vitezei cu care dispruse de la locul accidentului. "Sper, spre binele ei, ca nimeni s nu fi observat c potaul a stat zece minute la ea n cas nainte de a-i da att de fulgertor duhul". Patrick spera, de asemenea, c nu va trebui s explice nimnui ce cutase el nsui pe strada cu pricina. i acorda, ns, puine anse. Dac cei doi brbai care-l vzuser lng maina accidentat nu vor putea spune prea mare lucru despre el din pricina vitezei cu care se evaporase, fata aceea cu sacoa avusese rgazul s-l analizeze bine n timp ce el se prefcea c citete ziarul n scuarul din captul strzii. Era, probabil, un lucru cu totul neobinuit ca un strin s-i aleag tocmai locul acela pentru o lectur att de matinal. Patrick i privi ceasul. "Bun, i spuse. Mai am ceva timp pn se dezmeticete poliia. Potaul trebuie s fi cumprat sandviul acela nu de mult vreme, undeva pe aproape. Baghetele astea se usuc foarte repede, toat lumea tie. Devin att de tari, nct i rupi dinii n ele." Fr s tie mcar ce anume l mpinge s-i piard astfel timpul, Patrick o porni ncet la volanul mainii n lungul bulevardului, inspectnd cu atenie trotuarele n cutarea cafenelelor i patiseriilor stradale. n cteva locuri scaunele albe ale bistrourilor erau scoase afar, pe trotuar, cu faa spre strad, n spatele unor msue mici de marmur alb cu picioare metalice curbate. Clienii lipseau cam peste tot. Patrick opri o dat sau de dou ori n dreptul unor chiocuri unde se vindeau sandviuri, ns porni repede mai departe pentru c ambalajele folosite nu erau cele pe care le cuta. Trecu din nou, fr s ncetineasc, prin intersecia cu strada Corneille, unde ntre timp apruse poliia, care ncerca s mprtie mulimea adunat. Rul nc vreo cinci minute i se trezi la intrarea ntr-un campus universitar. "Am i uitat c este o universitate pe aici, i spuse Patrick, mulumit de descoperire. Dac am puin noroc" Chiar n timp ce i strecura cu greu maina lui cam uzat n unicul loc liber gsit n parkingul de la intrare zri chiocurile universitii, unde se vindeau diverse patiserii, pizza, cafea i sandviuri. Se convinse repede c potaul i procurase de acolo micul dejun, probabil nainte de a ncepe serviciul la pot. "Dar de ce tocmai aici ? Doar pentru c este mai ieftin ?" n dreptul chiocurilor erau adunai o mulime de studeni, majoritatea mbrcai n blue-jeans i cu un fel de bocanci n picioare, care i se preau lui Patrick foarte inconfortabili. Abia dac putea deosebi fetele de biei. Parc purtau o uniform. Ptruns de o oarecare nostalgie, Patrick se strecur printre ei i se opri n faa unui distribuitor automat de buturi. i cumpr o Coca-Cola i apoi se apropie de unul din chiocuri i ceru o pizza. Fata care servea l privi lung tot timpul ct i mpachet bucata triunghiular de pizza, care prea prea palid i cu aluatul pe jumtate crud. "Este n mod sigur student i cunoate pe toat lumea de aici, i zise Patrick. M privete ca pe un intrus". Caut facultatea de medicin, spuse ntr-o doar. Amfiteatrele, laboratoarele sau administraia ? l ntreb fata nelundu-i privirile de la el.

Administraia. n dreapta turnului central. l vedei ? Cldirea aceea nalt Patrick se prefcu c privete n direcia pe care fata o indicase cu o micare uoar a capului. Mulumi i, n timp ce pltea, ntreb dac au nceput deja cursurile. La cteva faculti, da. ns pentru anii mici acum abia au loc nscrierile. Dar vd totui att de muli studeni n jur ! se mir Patrick cu sinceritate. Majoritatea au examene Restanele din var. Patrick se trase ntr-o parte i desfcu cutia de Coca-Cola. Muc o dat din bucata de pizza i se grbi s-o arunce scrbit la primul co, dup ce recuper cu grij ambalajul i-l bg ntr-un buzunar. "De ce potaul i-a cumprat sandviul aici ? ncepu din nou s se ntrebe. Dac ar fi s judec dup atitudinea vnztoarei, strinii sunt uor remarcai n aceast zon. Poate c era i el student, sau poate c avea o prieten student Trebuie s fi fost, n orice caz, un obinuit al locului." ntrtat de un gnd, Patrick se ndrept spre turnul central, innd cutia de Coca-Cola n mn. Secretariatul facultii de medicin se afla ntr-un fel de piramid de metal i sticl, nconjurat de boschei de merior prost ntreinui. Cteva blocuri cilindrice de piatr rsrind din iarba clcat n picioare serveau probabil de scaune. O mulime de liste erau lipite pe geamurile secretariatului, de o parte i alta a uii de intrare. Gsi cu uurin numele pe care l cuta. Marie Rousset avea ntr-adevr un examen pe data de 12 septembrie, la ora zece. Nu fu prea surprins de aceast descoperire. Era chiar nciudat c nu se gndise nc de la nceput la o asemenea eventualitate. Din pricina programului lor foarte ncrcat, majoritatea studenilor prefer s locuiasc n apropierea universitilor. Era normal ca Marie Rousset s frecventeze cursurile unei universiti aflate n vecintatea propriului ei domiciliu. Sorbind gnditor din cutia de Coca-Cola, Patrick se ndrept destul de dezamgit spre parking, pentru a-i recupera maina. Era convins c potaul o cunoscuse pe Marie Rousset i era chiar nclinat s cread c moartea acestuia nu s-a produs din pur ntmplare pe strada Corneille. nc nu vedea ce legtur aveau toate astea cu dispariia btrnului, dar prea din ce n ce mai evident c tnra sa client nu avea minile foarte curate. Patrick era n mare criz de bani, ns cazul acesta nu era ce-i trebuia. Nu-i plcea s-i complice existena i nici s-i pun viaa n pericol. Clienta sa era implicat ntr-o dispariie i o crim. Probabil n dou crime. Iar el pn acum nu avusese de-a face dect cu banale cazuri de adulter i lucrase de cteva ori pentru o agenie de asigurri. Fusese odat pe urmele unui piroman i altdat descoperise cum i investise banii un tip acuzat de evaziune fiscal. De crime nu se ocupase niciodat. Numai cnd se gndea la aa ceva i se fcea prul mciuc. Nici ca avocat nu avusese vreodat de-a face cu criminalii. Nu aprase dect civa ginari i numai pe unul l scosese basma curat. n rest procese de divor, litigii ntre vecini i cam att. Hotrt s-i telefoneze clientei sale i s-i spun c renun la caz i la onorariu, Patrick se ntoarse acas. n cutia de scrisori gsi ca de obicei o mulime de reclame, printre care una a unei agenii de detectivi particulari probabil la fel de desperai ca i el, care propuneau aceeai gam banal de servicii ca i el. Mai primise o factur astronomic de la telefoane, precum i o scrisoare din partea Trezoreriei Publice prin care era anunat c pn la data de nti octombrie trebuie s plteasc impozitul local. Fcnd n minte un calcul rapid al sumelor pe care le are de pltit pn la sfritul lunii, Patrick renun pentru moment la convorbirea cu Marie Rousset.

8. Elvira aipise pe canapea. Dnd nval, amintirile o furaser, ndeprtndu-i atenia de la ecranul televizorului. Vizionase de prea multe ori filmul, ca s mai simt acum vreo plcere. Dac n-ar fi primit scrisoarea aceea din partea ageniei Felicitas probabil c nu i-ar mai fi amintit de caset i ar fi lsat-o s zac nc mult vreme n fundul comodei. nepenit n poziia n care adormise, Elvira ncepu s se mite. Pierdut ntre vis i realitate, avu deodat sentimentul c ceva se petrece n lumea exterioar i c ea este absent. Deschise ochii ncet, uitndu-se n jur. Caseta pe care o privise ajunsese singur la sfrit, pe ecranul televizorului juca abandonat o imagine esut din puncte luminoase, iar videocasetofonul, uitat n funciune, privea spre ea cu beculeele lui verzi i roii. Elvira se scul cu greutate i opri aparatele. Odat disprut bzitul monoton din jurul ei, btrna deveni deodat contient de zvonul care probabil o trezise, un zvon de voci, de agitaie, care venea din partea cealalt a casei, dinspre strad. Spectacolul care i se nfi cnd ajunse din cas n minuscula grdin i din grdin la poart o umplu n acelai timp de uimire i de spaim. Un brbat cu hainele foarte ifonate, ngropat sub un maldr de fire i aparate de tot felul, o zri imediat ce se ivi la poart i veni spre ea agitnd un microfon. Din spatele lui, de pe strad, se adunar ntr-o clip ali civa reporteri. Scena i amintea de ziua n care panica ei locuin suferise o invazie asemntoare, cnd presa aflase naintea ei de tragicul accident din Pirinei. "Specia aceasta scrboas de oameni mi sugereaz un stol de vrbii, i spuse Elvira. Este suficient ca o singur pasre s descopere ceva de mncare, pentru ca ntr-o secund toate vrbiile din jur s se ngrmdeasc n locul acela." Doamn Cosma, un minut v rog Avei ceva de declarat ? se npusti primul reporter. Alte voci repezite se adugar : Ai fost acas n cursul dimineii ? Ai vzut cum s-a ntmplat accidentul ? Ce accident ? bigui Elvira, trgndu-se doi pai napoi i ncercnd, fr succes, s se refugieze n dosul porii. Ca nite termite nfometate, ziaritii o urmar n grdin. Ai stat astzi de vorb cu potaul ? Cu potaul ! ? Dar ce s-a ntmplat ? Nu neleg nimic ! Ai remarcat vreo persoan necunoscut astzi pe strad ? l cunoatei bine pe pota ? Elvira ncerc s se apere, agitndu-i minile n faa ochilor, cuprins de panic. Salvarea sosi sub nfiarea unui brbat mbrcat ntr-un costum gri, care se desprinse dintr-un grup aflat de partea cealalt a strzii i veni spre ea, cu minile adnc nfipte n buzunare. ndeprtai-v, v rog ndeprtai-v ! Vzndu-l, ziaritii se retraser cu vizibil regret. Refugiat n spatele gardului din fier forjat, care nu ascundea nimic privirilor de pe strad, Elvira tremura din toate ncheieturile. mi permitei, doamn, spuse brbatul mbrcat n gri, a crui figur tears i comun prea imposibil de reinut. Sunt inspectorul de poliie Picard. Nu v speriai de aceast nval a ziaritilor. Trebuie s-i nelegei Nu se ntmpl n fiecare zi ca un incident att de regretabil s aib loc chiar pe strada unei cunoscute scriitoare. Btrna i rostogolea privirile speriate n toate prile. Strada era neobinuit de animat. Cei mai muli oameni erau grupai n partea dinspre bulevard, unde fcuser roat n spatele unei sfori cu care poliia nconjurase camioneta potei i copacul n care aceasta sttea proptit. Doamne, doar nu i s-a ntmplat un accident bietului biat ! i mpreun Elvira minile pe piept, vorbind mai mult pentru sine. Dac nu v suprai, doamn Cosma, ncepu inspectorul. A vrea s v pun cteva ntrebri.

ntrebri ? Ce fel de ntrebri ? se sperie Elvira. Dincolo de gard, cei civa reporteri rmai i ntinseser microfoanele din rsputeri, ncercnd s surprind convorbirea. Elvira nu-i putea lua privirile nspimntate de la ei. N-am putea intra pentru cteva minute n cas, doamn ? relu inspectorul, privind nemulumit spre strad. N-am s v rein mult vreme. Bineneles, tresri Elvira. Poftii, v rog ! Iertai-m. O lu nainte pe poteca acoperit cu dale rocate de piatr, npdite de smocuri de iar