A Work în Progress: Behavior Management Strategies & A Curriculum for Intensive Behavioral Treatment of AutismCOMPORTAMENTE DISRUPENTRUIVE

by Ron Leaf, John McEachin, Jaisom D. Harsh

COMPORTAMENTE DISRUPENTRUIVE

Comportamentele disrupentruive sunt printre cele mai importante obstacole în tratament. Ele sunt extrem de dificil de schimbat și creează stress și frustrare pentru toată lumea. Însă cel mai mare obstacol în tratament îl reprezintă evitarea corectării acestor comportamente disrupentruive. Deseori ele nici măcar nu sunt luate în calcul pentru a fi tratate.

Există se pare câteva motive pentru care programele nu se adresează corectării acestora.

Unul dintre motive este acela că sunt extrem de dificil de schimbat deoarece comportamentele de acest gen au fost pentru copil extrem de eficiente în procesul de adapentruare din viața de zi cu zi. Și că orice comportament adapentruativ și eficient de-a lungul timpului (fie un an, fie 10 ani), acesta este întotdeauna dificil de schimbat.

Atunci când începi schimbarea comportamentului disrupentruiv te poți aștepentrua la creșterea frecvenței și intensității lui. Copiii se supără atunci când încercam să eliminăm comportamentele care sunt funcționale pentru ei. De asemenea, ei știu din experiențele trecute că dacă exagerează comportamentul, cel puțin din când în când, cei din jur vor ceda în cele din urmă. Nedorind să ne vedem copiii supărați este deseori tentant să cedăm. Acesta este un răspuns natural în asemenea situații. Din păcate, cedând nu facem decât să întărim aceste comportamente neadecvate făcând astfel terapia mult mai dificilă.

Un alt motiv pentru care evităm să corectăm comportamentele disrupentruive este acela că se crede că odată cu dezvoltarea dpdv cognitiv copilul va părea mai puțin dizabilitat. Mulți terapeuți se focuseaza pe masterarea programelor de comunicare și academice și ignora comportamentele neadecvate deoarece considera că plasarea și succesul copilului în școala este îngreunată de lipsa limbajului.

Ironic, comportamentele disrupentruive și nu lipsa limbajului sunt cel mai adesea cauza neintegrarii copilului în comunitate. Alți terapeuți cred că odată ce copilul începe să vorbească vor scădea sau dispărea și comportamentele disrupentruive. Din păcate, prezența acestor comportamente nedorite nu numai că scad ca număr oportunitățile pentru învățare ale copilului, dar și încetinesc ritmul de învățare. Până la urmă tot va trebui să le considerăm în terapie. Din păcate, amânând rezolvarea acestor probleme vom face și mai grea schimbarea comportamentelor nedorite.

2

Uneori părinții și stafful devin atât de obișnuiți cu comportamentele neadecvate încât nici nu mai observă prezența lor sau cât de mult acestea interferează cu procesul de învățare. Deseori se ajunge la un fals echilibru din cauza fapentruului că mediul în care își desfășoară activitatea copilul este adapentruat astfel încât nevoile lui să fie împlinite mereu înainte ca comportamentul aberant să devină aparent. Realizăm că copilul este dependent de mediul creat doar la reacția lui extremă produsă de o mică schimbare intervenită inevitabil.

Rezolvarea problemelor comportamentale poate să nu reprezinte o prioritate atunci când părinții și stafful spera că comportamentul nedorit va dispărea de la sine în timp. Cu siguranță speranța aceasta este întărită de credința că odată cu acumularea cunoștințelor și a dobândirii limbajului comportamentul deviant se va remite. Din păcate asta se întâmplă mult prea încet iar remiterea comportamentului disrupentruiv este doar amânată.

Așa cum am spus mai sus, încercarea de a schimba comportamentul nedorit va avea deseori ca prim efect înrăutățirea situației. Aceasta nu este o experiență ușor de suportat pentru toată lumea. În afara fapentruului că nu vrem să suportăm furia copilului, este extrem de stresant să vedem copilul atât de supărat. Deși creșterea intensității comportamentului disrupentruiv este de fapentru un semn bun (pentru că înseamnă că copilul este conștient de schimbarea intervenită, este interactiv, demonstrează persistenta etc), tot nu ne face să ne simțim mai relaxați. Trebuie să ne reamintim mereu că obiectivul nu este menținerea copilului fericit pe termen scurt, ci acela de a l face fericit pe termen lung. Noi știm cum să facem un copil fericit- să l lăsăm să se autostimuleze și să îi facem toate poftele, dar, evident, astfel nu lucrăm în interesul copilului. Ca adulți, deseori trebuie să luăm decizii care reduc anumite preferințe ale copiilor. Trebuie să te speli pe dinți înainte de a te duce la culcare; nu poți să mănânci doar cartofi prăjiți; nu poți să ți arunci lucrurile pe jos etc…Copiii iau deseori decizii în defavoarea lor și noi, ca adulți, avem responsabilitatea de a-i ajuta să ia deciziile cele mai bune pentru ei. Este analog cu a te vaccina- nu este plăcut, dar e necesar. Cu siguranță vom încerca să facem experiențele copiilor pozitive și atât de plăcute pe cât posibil, dar să recunoaștem că sunt inevitabile anumite decizii inconfortabile.

În cele din urmă, mulți și au dat seama că a elimina un comportament disrupentruiv cere mult mai multă răbdare și pricepere decât a învăța pe copil ceva atât de complex ca limbajul. Când staffului îi lipsesc calitățile necesare , frică și neajutorarea îl fac să evite pur și simplu abordarea problemelor comportamentale.

3

CÂND CONSIDERĂM COMPORTAMENTELE DETRIMENTALE?

Comportamente ca crize de furie, agresiune, inflexibilitate sunt ușor de definit ca disrupentruive și detrimentale. Altele, pasive ca natura, ca lipsa atenției, motivației, izolarea pot să nu fie comportamente disrupentruive dar cu siguranță interferează în dezvoltarea copilului. Și acestea sunt la fel de esențial de eliminat. Deși nu sunt atât de evidente, acestea din urmă reprezintă și ele un obstacol în procesul de dezvoltare. Orice comportament care împiedică învățarea trebuie să fie considerat la fel de detrimental.

CREAREA MEDIULUI OPENTRUIMAL

Înainte de a implementa un program formal de eliminare a compotamentelor disrupentruive este extrem de important să se ceeze un mediu de lucru pozitiv. Nu numai că va crește eficacitatea întregului program, dar va face procesul mai agreabil pentru copil și pentru familia dvs. Aceasta se obține prin aranjarea situațiilor astfel încât copilul are șanse mai mari să fie calm și cooperant.

Pentru început trebuie doar să vă jucați cu copilul jocul său preferat sau cu jucăria lui preferată și în același timp să nu cereți NIMIC de la el. Odată ce se simte comfortabil cu dvs alături, puteți să-i dați mici instrucții care au șansă mare de a fi urmate, ca de ex, spuneț-i într-un ton haios dar direct “mănâncă biscuitele”,”uită-te la tv” etc.

Aranjând situațiile de învățat astfel încât copilul să fie cât mai comfortabil nu numai că scad comportamentele disrupentruive, dar vă vor și oferi oportunități să recompensați copilul pentru bună purtare.

Recompensa, pentru început, constă în afară de laude și în jucării preferate, activități preferate sau mâncare. Laudele trebuie să fie explicite: îi spunem copilului ce a făcut bine și de ce îl lăudam. Prin asta vrem să identificăm constant comportamentele dorite că “îmi place ce calmă ești”,” mulțumesc că ești atentă”, “e minunat că mă asculți”. Totuși, limbajul trebuie menținut la nivelul de înțelegere al copilului. În afară de faptul că reducem problemele de comportament și astfel mărim numărul oportunităților de a recompensa comportamente dorite, există multe alte beneficii în începerea intervenției într o manieră pozitivă. În primul rând, ne permite să construim o relație pozitivă care este critică pentru o terapie eficienta. În al doilea rând, ne oferă o oportunitate excelentă de a aprecia puncte forțe și slăbiciuni ale copilului. În al treilea rând, vom fi în stare să descoperim posibile recompense. În al patrulea rând, va

4

transforma situația de învățat (locul unde se desfășoară, materialele folosite…) într-o situație pe care copilul o va căuta singur. În cele din urmă, putem să “strecurăm” situații de învățare fără să provocăm comportamente nedorite.

MEDIU ȘI STRESS

Mediul are un efect important asupra comportamentului. Un cadru haotic (ie gălăgie, prea cald, dezordine, etc) poate conduce la un comportament violent, pe când o atmosferă plăcută, calmă duce la comportamente dorite. Acesta este un adevăr pentru oameni în general și pentru copii cu autism în special. Vorbirea pe un ton blând și calm poate avea un impact pozitiv incredibil asupra comportamentului disrupentruiv. Și totuși, tendința noastră este să ne comportăm în aceste situații exact pe dos. Vom ridica vocea și vom vorbi mult mai repede ceea ce va avea ca efect nu numai exagerarea comportamentului aberant ci și enervarea noastră. De asemenea să ne gândim la reacția spontană pe care o avem atunci când copilul apuca materialele: fără măcar să ne gândim, ne surprindem apucând materialele din mâinile copilului pentru a nu se distruge. Însă această intervenție fizică spontană a noastră va avea ca efect mărirea haosului și încăpățânarea copilului în a controla situația.

Poate fi folositoare pentru adulți practicarea tehnicilor de management al stressului astfel încât să reușim să ne menținem calmul în astfel de situații. Putem încerca exerciții de respirații profunde, să ne amintim mereu să rămânem calmi, să ne imaginăm scene plăcute sau chiar să luăm o pauză. Rămânând calmi nu numai că reducem starea de agitație, dar și ajuta la creșterea obiectivității noastre. De asemenea vom reduce orice atenție negativă asupra copilului care ar putea recompensa comportamentul său aberant.

Micșorând șansele de a transforma mediul de lucru într un câmp de bătălie, descreștem și șansele de a asista la comportamente disrupentruive severe. Dându-i copilului posibilitatea de a face alegeri poate fi foarte eficient. Întrebări de genul “preferi să lucrăm pe jos sau la masă?”, “ce lecție vrei să facem acum?”, “în ce cameră vrei să te joci?” pot crea o situație mai calmă.

Nu cereți copilului să execute ceva ce știți că nu-i place și care va conduce la exagerarea reacției negative, decât dacă sunteți pregătiți pentru ea (reacția negativă). Cu alte cuvinte, încercați să nu cereți niciodată copilului un lucru decât dacă sunteți

5

pregătiți să aplicați toate consecințele ce decurg din lipsa răspunsului sau a răspunsului eronat (ca de ex promptarea fizică).

Plictiseală conduce deseori la comportamente disrupentruive. Totuși nu reușim și nici nu vrem întotdeauna să eliminăm plictiseală. Copiii trebuie să învețe și să învingă plictiseală. Dar, binenteles, putem să ne propunem să nu creăm momente inutile de plictiseală. Iată câțiva factori ce pot contribui la reducerea plictiselii și frustrării copilului în timpul terapiei:

TERAPIA SĂ FIE NATURALĂ, DISTRACTIVĂ ȘI SĂ POATĂ FI GENERALIZATĂ - tonuri entuziaste - varierea locurilor în care se desfășoară terapia - varierea instrucțiilor ( “ce este?” vs “ce vezi?” vs “”ce poți să spui despre?” etc) - materialele folosite să fie interesante, preferate și funcționale - nu plictisiți copilul cu programe deja masterate - nu pedepsiți copilul pentru atenție bună și răspuns corect prin terminarea trialului atunci când este cooperant. Similar, atenție să scurtați programul dacă simțiți că începe să se agite - mentineți o rată a succesului ridicată - folosiți recompense preferate de copil (chiar și obiecte autostimulante pot fi folosite) - variați taskurile - folosiți recompense naturale și variate - utilizați un limbaj cât mai firesc cu putință - variați curriculumul (verbalizarea, joacă, autoajutorarea, socializarea) - reduceți învățatul într-o structură prea rigidă (câteodată lucrați pe covor în loc de la masă) Când apare comportamentul aberant, trebuie să manifestați cea mai mică cantitate de tenție necesară. Câteodată asta înseamnă să ignorați complet comportamentul. Evident, dacă comportamentul este periculos sau extrem de exagerat (urlat, lovit etc) un anumit grad de atenție este necesar și constă în încercarea de a opri comportamentul (îndepărtarea mâinilor copilului său luarea lui din acel loc). Dacă acest lucru se va face, se va face cât mai discret, acordând atenție minim posibil, inclusiv limitând contactul vizual și reducând conversația cu copilul. De obicei , oamenii dau, din contră, prea multă atenție în astfel de momente. Acordând atenție mare în momentele respective nu numai că întărim comportamentul deviant, dar îl vom și agită și mai tare pe copil și îl invităm să exacerbeze comportamentul nedorit. Chiar dacă procedând astfel (atenție mare) vom opri comportamentul, copilul va deveni extrem de dependent de control extern. Deci, acordând atenție minimă, evitați această capcană, totodată eliminând recompensarea ce menține și întărește comportamentul.

6

FUNCȚIILE COMPORTAMENTELOR DISRUPENTRUIVE

Programele comportamentale sunt bazate pe asumpția că comportamentele sunt învățate ca rezultat al consecințelor sale. Dacă un comportament duce la o consecință pozitivă, atunci șansele ca acel comportament să se repete sunt mari. Invers, șansele să repeți un comportament care a avut consecințe negative sunt mici. De exemplu, dacă copilul manifesta agresivitate și în consecință obține din partea noastră ceva ce el considera plăcut, dezirabil (atenție sau izolare sau reducerea frustrării etc), el va fi și pe viitor agresiv. Invers, dacă copilul experimentează ceva ce i se pare neplăcut (de ex să părăsească un joc care-i place, să-i iei jucăria preferată) , șansele să fie agresiv data viitoare vor fi mai mici.

Intervențiile care targetează scăderea comportamentelor aberante se împart în două categorii: strategii de îmbunătățire a comportamentului și strategii de eliminare a comportamentului. Strategiile de eliminare a comportamentului (ca Timt-out, Response Cost, Extincție) au ca scop scăderea problemelor comportamentale prin oferirea unei consecințe negative legată de comportamentul disrupentruiv. Strategiile de întătire a comportamentului (ca Recompensarea diferențiată a altor comportamente DRO, Recompensarea diferențiată a comportamentelor incompatibile DRI și Recompensarea diferențiată a comportamentele infrecvente DRL) au ca scop scăderea incidentei comportamentelor disrupentruive prin recompensarea comportamentelor bune și a absenței celor rele. Programele deseori îmbina cele două categorii. Aceasta deoarece se urmărește nu numai eliminarea comportamentelor disrupentruive dar și stimularea comportamentelor bune. Aceasta se obține cel mai bine atunci când noile comportamente pe care vrem să le învățăm au ca efect recompense cât mai naturale (sociale, joacă și comunicare). Dacă copilul va reuși să perceapă ca recompensante comportamentele sociale, el va renunța să caute vechile recompense primite înainte după comportamentul disrupentruiv.

Intervențiile comportamentale au fost instrumentele de eliminare a comportamentelor disrupentruive severe ca automutilare, agresiune sau crize de furie. Mai mult, copiii care au prezentat deficiențe în comunicare, joacă, socializare și autoajutorare au reușit să mastereze toate aceste deficiențe critice prin intervențiile comportamentale. Deși multe intervenții comportamentale au eliminat comportamentele disrupentruive, succesul pe termen lung al acestor intervenții depinde de abilitatea noastră de a construi alternativ comportamente dezirabile. Mai mulți factori pot afecta eficacitatea pe termen lung a acestor intervenții. Dacă programul este conceput fără să înțelegem

7

DE CE se produce comportamentul nedorit, atunci putem să neglijăm să ne adresăm factorilor ce declanșează și mențin comportamentul. Prea deseori ne propunem doar eliminarea unui comportament maladaptativ specific, și nu și cauza lui. Din păcate, dacă un copil se pălmuiește din cauza frustrării de ex, oprirea comportamentului nu va elimina problema. Dacă programul nu se adresează și posibilităților copilului de rezolvare a frustrării, atunci este posibil să apară un comportament alternativ (că lovirea capului de ex) . Dacă planul terapeutic este bazat pe o analiză funcțională a comportamentului și astfel el se adresează atât frustrării cât și comportamentului automutilant, atunci acesta are șanse mult mai mari de reușită. Succesul schimbării eficiente a comportamentelor în timp este înțelegerea funcției acestora. În primul rând trebuie să știm că comportamentele disrupentruive nu sunt întâmplătoare. Ele servesc unui scop.

Agresiunea, de exemplu, are scopul de a reduce stressul, de a evita un task neplăcut sau atragerea atenției. Comportamentele disrupentruive sunt adapative deoarece sunt un mod de a comunica, de a interacționa cu mediul și de a satisface anumite nevoi.

Cum comportamentele disrupentruive satisfac nevoi, un program eficient trebuie să-l învețe pe copil un alt comportament care să servească aceleiași funcții. Deci atâta timp cât copilului nu i se arată un comportament alternativ care să-i satisfacă nevoia , cel mai probabil trebuie să ne aștepentruăm ca el să dezvolte un alt comportament la fel de neadecvat. Copilul dvs trebuie învățat, sistematic și cu mare grijă, un mijloc eficient de a-și satisface nevoile și dorințele.

De-a lungul decadei trecute s-au făcut pași importanți în înțelegerea naturii comportamentelor disrupentruive. Cu toate astea, programele sunt deseori inadecvate și/sau implementate eronat.

Una dintre primele dificultăți peste care dăm când concepem programele este selectarea unui comportament alternativ adecvat. Știm foarte clar ceea ce copilul să nu facă, însă este deseori mult mai dificil să identificăm ceea ce vrem să facă.

Alegerea comportamentului de înlocuire presupune nu numai analiza funcțiilor comportamentului-problema, dar și identificarea comportamentului care va servi eficient aceeași funcție și care va putea fi învățat de către copil. Apoi, comportamentul trebuie divizat în părți mici care pot fi asimilate cu ușurință de către copil. De exemplu, nu este suficient să știm că trebuie învățată o tehnică de reducere a stressului, ci trebuie identificată acea procedura specifică (respirație profundă, relaxare musculară, numărare, etc), după care trebuie dezvoltat un plan detaliat și comprehensiv.

8

Lipsa răbdării este frecvent un alt ostacol în dezvoltarea unui program eficient. Se poate înțelege ușor de ce toți vrem ca schimbarea în bine să se producă cât mai repede, dar totuși nu este realist iar uneori nici nu este de dorit ca schimbarea să se producă imediat. Învățarea unor comportamente înlocuitoare este un proces lung și dificil. Comportamentele disrupentruive sunt învățate în general de alungul anilor. De aceea realist ar fi să ne aștepentruăm ca o persoană să învețe un nou comportament tot în ani. Mai mult, este nevoie de un proces sistematic și gradat de învățare pentru a stăpâni și menține noul comportament.

În timpul intervenției comportamentale este important să se țină seama de momentul în care se programează învățarea pașilor propuși. Aceasta trebuie să se facă în condiții optime, adică atunci când atât elevul cât și profesorul sunt în formă maximă. Învățarea în condiții optimale se numește învățare proactivă. De obicei, dar total greșit, momentul ales pentru învățare este în timpul său imediat după manifestarea comportamentului nedorit. Este greșit pentru că în aceste clipe copilul este nervos, deci nereceptiv, iar profesorul, frustrat și nervos și el. De aceea se va alege un moment al zilei când copilul este calm, interesat și motivat să învețe comportamentul alternativ.

GHID PENTRU A FACE FAȚĂ COMPORTAMENTULUI DISRUPENTRUIV

Deoarece fiecare situație este diferită și fiecare relație profesor-elev este unică va fi imposibil să se specifice acțiunile ce trebuie urmate în cursul unui comportament disrupentruiv. Totuși, există o idee generală și niște proceduri care vă pot ajuta. Din nou amintim însă că intervenția cea mai eficienta este învățarea proactivă.

Manifestarea unui comportament disrupentruiv urmează tipic un patern solid de escalare, adică progresează în stadii. În stadiul inițial se constată o agitație ușoară manifestată prin diverse gesturi (agitarea mâinilor, picioarelor) sau respirație neregulată sau manifestări verbale că smiorcăieli, contraziceri etc. Dacă situația nu este calmata rapid în stadiul acesta, comportamentul va escalada, adică manifestările de mai sus se accentuează. Stadiul final poate culmina cu agresiuni asupra celorlalți sau autoagresiuni. Fiecare stadiu cere o abordare diferită. Trebuie să se știe că uneori nici cel mai corect răspuns sau un răspuns care a funcționat în multe situații pot să nu ajute întotdeauna. De aceea trebuie să analizăm mereu răspunsurile pe care le oferim în cazul unei crize.

9

Celor mai mulți dintre copii li s au aplicat mai multe tipuri de intervenții. Acestea nu au fost eficiente probabil din cauză că nu s au aplicat corect, în mod consistent sau pe o durată de timp suficient de mare. Și mai mult, procedurile de eliminare a comportamentelor nedorite cel mai frecvent folosite (reprimands, Time-out, luarea unor privilegii) sunt în general insuficiente dacă luăm în considerare reușită pe termen lung. Aceste strategii se bazează pe ipoteza că oferind copilului un feed back puternic negativ el nu va mai reacționa aberant (prin comportamentul disrupentruiv). Deși intervențiile de eliminare pot întrerupe temporar comportamentul, ele nu se adresează funcțiilor lui, astfel având dezavantajul că cauzează efecte secundare comportamentale nedorite.

Frecvent strategiile de eliminare sunt prost înțelese. De exemplu, Time-Out este o intervenție care presupune o pauză în recompensare. Adică, copilul trebuie să se afle într o situație motivanta, plăcută pentru el și dacă, brusc, se comportă disrupentruiv,el trebuie scos imediat din cadrul în care se simțea bine pentru o anumită perioadă de timp. Copilul cu autism percepe foarte multe situații ca neatrăgătoare, astfel încât el va fi foarte bucuros să fie scos din mediul respectiv. Atenție ca atunci când se scoate copilul, acesta să nu primească nici un fel de recompensă. Iar dacă nu sunteți atenți la copilul plasat în Time-Out (pe un scaun, într un colț, în dormitor etc) el se poate angaja în autostimulare, activitate recompensanta. De aceea Time-Out este o metodă care, neaplicata corect, poate accentua comportamentul!

Alt exemplu, pedepsele pot fi neeficiente deoarece copilul poate interpreta gestul că atragerea atenției (chiar dacă atenția este negativă) și astfel întărește comportamentul în loc să l elimine.

CICLUL DE ESCALADARE

Creșterea intensității unei crize urmează de obicei un ciclu. Criza începe ușor , apoi se amplifică. Fazele ce urmează pot să nu fie distincte. Dar crizele pot să nu urmeze același pattern întotdeauna. De exemplu, unii copii pot începe o criză cu faze tipice pentru stadiul de mijloc sau de sfârșit. De aceea este important să observăm despre ce faza este vorba și să ne adapentruăm răspunsul în funcție de ea. Este la fel de important să ne folosim bunul simț și să răspundem specific situației unice în care ne aflăm.

Este esențial să luăm anumite măsuri proactive ÎNAINTE de a ajunge într o situație de criză. Una dintre acestea este să ne asigurăm că îi dăm copilului numeroase

10

oportunități de a face ALEGERI. Făcând astfel, îi creștem tolerantă față de situațiile când alegerea nu este posibilă. În al doilea rând, un program BOGAT de recompensare este de maximă importanță. Cum vom vedea mai jos, vor exista ocazii când va fi necesar să recompensăm copilul, de data asta însă cu o cantitate mai mică de recompensă, atunci când comportamentul disrupentruiv scade în intensitate și copilul începe să se calmeze. De aceea va trebui să fim FOARTE GENEROȘI cu premierea copilului atunci când activitatea lui se desfășoară într o atmosferă calmă, pozitivă, astfel putând să recompensăm copilul cu o cantitate mai mică de recompensă chiar dacă devine agitat, fără să ne îngrijorăm că el va percepe primirea premiului că o recompensă a crizei care vrea să se declanșeze. Motivul este că va primi o cantitate MAI MICĂ de recompensă pentru de-escaladare față de cantitatea mai mare primită dacă n ar fi început criza deloc.

Este critic cum ne comportăm noi în aceste situații. Trebuie să rămânem calmi dar fermi, cu emoțiile sub control. Dandu I copilului un ușor control al situației, el are șansa să nu ajungă în punctul culminant al crizei.

Este esențial să avem un plan, dar acesta trebuie să cuprindă și situații neprevăzute, pentru că în astfel de cazuri va fi necesar să facem REPEDE ajustări.

STADIUL INIȚIAL

Când observați că copilul începe să devină agitat (izolare, respirații profunde, își vorbește singur etc) continuați cu activitatea în curs dar oferiți I frecvent recompense verbale și tangibile pentru răspunsuri aștepentruate. De ex, spuneți I copilului cât de bine lucrează și recompensați l puternic atunci când observați o scădere a stării de agitație. Aceasta este strategia de-escaladarii. Nu uitați că programul de recompensare este diferențiat: cea mai dorită recompensa pentru momentele cel mai calme, fără semne de înrăutățire. Iar dacă veți renunța să recompensați copilul atunci când acesta, deși încă agitat, da semne că se calmează, atunci acesta nu va mai fi motivat să se liniștească. Din fericire în stadiul inițial momentele de agitație alternează cu momente de calm care vă vor permite să recompensați copilul. Cu cât durata pauzelor crește, cu atât va trebui să creșteți cantitatea și valoarea recompensei. Nu uitați însă că aceasta recompensare pentru de-escaladare să fie mai mică decât aceea pentru momentele când n a exitat agitație deloc.

11

Dacă are loc accentuarea stării de agitație atunci va trebui să ignorați comportamentul. DAR NU IGNORAȚI COPILUL! Motivul este că copilul să vadă că comportamentul său disrupentruiv nu îl va scoate de la masa de lucru. Alt motiv este acela că dacă încheiați activitatea veți rata ocaziile să recompensați în momentele de de-escaladare. Dacă ignorați complet copilul cel mai probabil comportamentul nedorit se va intensifica.

AL DOILEA STADIU

Rețineți că deseori ajungem la acest mai intens nivel de escaladare ca rezultat al intervenției ineficiente din stadiul inițial sau din cauza interpretării greșite a comportamentului. Uneori aceasta se poate întâmpla chiar dacă intervenția noastră din stadiul inițial a fost făcută corect. Dacă copilul devine moderat disrupentruiv (spune “nu”tare,gesticulează, plânge, își vorbește cu voce ridicată etc) probabil putem identifica în situația în care ne aflăm cauză care a produs intensificarea și astfel putem acționa imediat. De obicei sunt două motive ale intensificării manifestării negative: Primul este acela că copilul este manipulativ și încearcă să scape de taskul dat, situație în care sub nici o formă nu trebuie să cedăm, oricare ar fi procedura de de-escaladare aleasa. În cazul ăsta trebuie să fiți fermi și neempatici.

O cu totul altă situație este aceea în care realizăm că activitatea la care lucrăm cu copilul este prea stresantă pentru el și de aceea trebuie să facem anumite schimbări. Exemple de situații de acest fel sunt: durata prea lungă a unui task, neprompentruare adecvată, grad de dificultate prea mare, recompensarea insuficientă. Cu alte cuvinte, copilul are motive să fie supărat și trebuie să fim înțelegători cu el chiar dacă metoda lui de a se exprima este inadecvată. Cea mai elegantă metodă de a rezolva astfel de situații este prin redirecționare. Atenție, aceasta să se facă cât mai subtil astfel încât copilul să nu învețe că fiind disrupentruiv va scăpa de taskuri mai dificile sau neplăcute. Taskul se schimbă cu unul pe care îl știe bine și care poate fi ușor prompentruat în caz că refuză să l facă. Deseori în asemenea cazuri folosim taskuri din programele recepentruiv instrucții, imitație nonverbala sau simple comenzi de stabilirea atenției.

Ca întotdeauna, lăudați copilul și oferiți I recompense materiale atunci când este calm și se poartă bine și arătați I minimă atenție când e disrupentruiv. Veți ști că anumite recompense nu sunt doar motivante dar au și efect de calmare și încurajare. Exemple: vocea caldă, îmbrățișări, bătăi pe umăr, cântatul etc.Atenție la momentul oferirii acestor feluri de premii.Dacă nu a trecut decât scurt timp de la producerea crizei (30 de secunde sau mai puțin), nu vă puteți permite să folosiți prea multe din aceste recompense, pentru că parțial veți întări recentul comportament inadecvat. Cu cât însă

12

timpul scurs de la producerea crizei este mai lung (cel puțin câteva minute), puteți să folosiți din plin aceste recompense, astfel veți întări cel mai sigur recâștigarea autocontrolului. În acest fel șansele de reescaladare sunt dramatic reduse.

Dacă taskul ce a declanșat comportamentul este unul pe care copilul ar trebui să știe să l facă, vă veți întoarce la el ca să încheiați sesiunea de lucru.

AL TREILEA STADIU

Când copilul devine extrem de agitat (agresiv, tipa, aruncă cu obiecte, lovește, se autoagreseaza) este necesar să deveniți foarte fermi și structurați. Dacă anterior ați lucrat la programe de preluarea controlului (ex mâinile cuminți) acestea pot fi moduri eficiente de contracarare a comportamentului disrupentruiv. Încercați să prezentați instrucții cât mai specifice cu putință, spuse clar, cu ton ferm și care să exprime ceea ce vreți ca copilul să facă (și nu ceea ce să nu facă), de ex, “trebuie să stai pe scaun”. Totuși în unele situații se poate să nu găsiți instrucția potrivită și atunci instrucții de genul “oprește te” pot fi de folos. Atenție să dați asemenea instrucții doar o dată sau maximum de două ori, altfel își vor pierde din eficiența, pierdeți din credibilitate și situația devine și mai haotică. Oferiți recompense pentru orice semn de de –escaladare și dați cât mai puțină atenție comportamentului disrupentruiv.

Deseori stafful este tentat să apeleze la amenințări deoarece acestea opresc în multe cazuri comportamentul. Problema este că în timp asemenea metode vor agrava comportamentul.Dependența de amenințări folosite pentru a controla comportamentul va duce la un obicei al copilului de a răspunde doar la instrucțiile date cu voce ridicată și care fac cunoscută consecință în caz de neascultare și la ignorarea instrucțiilor spuse pe ton calm, obișnuit. Scopul pe termen lung este însă că copilul să învețe că consecințele acțiunilor sale ,atât pozitive, dar și negative, vor apărea chiar dacă nu le verbalizam. În plus, sunteți în dezavantaj atunci când promiteți o anumită consecință în avans. Este mai înțelepentru să l lăsați pe copil să se concentreze singur la consecință care ar putea urma. În felul ăsta vă acordați un timp de gândire pentru alegerea unei consecințe potrivite.

Oricare ar fi consecință,ea trebuie să fie aplicată de către persoana care lucra cu copilul în momentul declanșării comportamentului. Nu veți apela la o altă persoană cu autoritate mai mare în fața copilului pentru că aceasta va duce la subminarea autorritatii celui cu care lucra. În final, atenție CA NICIODATĂ SĂ NU FACEȚI VREO AMENINȚARE PE CARE NU SUNTEȚI PREGĂTIȚI SĂ O DUCEȚI LA BUN SFÂRȘIT SAU CARE

13

AR FI NEPOTRIVITĂ (ex “te închid în camera ta și nu ți mai dau drumul niciodată”).

Pe măsură ce copilul da semne de autocontrol puteți să I amintiți că acum, dacă începe să se calmeze, va primi recompensa. Să aveți grijă să nu sune ca un șantaj.

STADIUL FINAL

Dacă comportamentul disrupentruiv pune în pericol integritatea copilului său a altora atunci este necesar să folosiți tehnici de MAB (Management of Assaultive Behavior) sau alte proceduri ce presupun întreruperea fizică sau izolarea (proceduri Hands-on). TEHNICILE HANDS-ON TREBUIE FOLOSITE DOAR CÂND AȚI EPUIZAT TOATE CELELALTE METODE ȘI CÂND SITUAȚIA ARE POTENȚIAL DE TRANSFORMARE ÎN PERICOL.

TOATE STADIILE

Fiți atenți la feed backul oferit de copil când îl recompensați în timpul ciclului. Frecvent copiii se opun acestor intervenții sau se ambalează ca răspuns la ele. Veți știi cu ajutorul răspunsului oferit de copil dacă recompensa are valoare sau nu.

Copiii care răspund prin exagerarea comportamentului atunci când sunt recompensați sau când li se dă feed back au nevoie mai mare de control asupra mediului. Că strategie, puteți să încercați evitarea comentariilor despre comportament. De exemplu, în loc să I spuneți “îmi place că ești calm”, încercați ceva de genul “ești drăguț că ești atent” sau un comentariu despre ceea ce face în momentul acela “vrei să te uiți cu mine în cartea aceea?”. În felul ăsta dăm atenție copilului însă fără a ne focusa pe comportamentul său. Dacă vreți să folosiți o anumită recompensa dar copilul o refuză, încercați să o plasați lângă copil, la îndemâna sa…..Astfel îl recompensam pentru momente calme și îi dăm un grad de libertate, deci control asupra situației. Se pare că unii copii se simt frustrați când trebuie să accepentrue recompensa direct de la cineva. După ce situația s a calmat înregistrați evenimentul. Vă va permite să analizați stadiile ciclului de escaladare și eficientă acțiunilor întreprinse pentru stoparea comportamentului. Culegerea datelor legate de frecvență și intensitatea comportamentelor disrupentruive vor da o idee despre eficienta intervențiilor.

14

TEHNICI DE MANAGEMENTUL COMPORTAMENTELOR

Nici cele mai eficiente tehnici de management al comportamentelor disrupentruive nu garantează eliminarea lor completă. Însă învățarea unor comportamente alternative, recompensarea eficientă și crearea unui mediu opentruim vă vor apropia foarte mult de scopul pe care și le propun. Iată câteva idei pentru maximizarea eficienței intervențiilor comportamentale:

1. Cum am spus, veți da cât mai puțină atenție comportamentului disrupentruiv. Atenția și alte forme de recompensare vor fi oferite doar în absența comportamentului disrupentruiv. Trebuie să fiți extrem de atenți să nu creșteți cantitatea de recompensă atunci când se produce comportamentul, deoarece altfel, copilul va declanșa comportamentul aberant ca să primească recompensa atunci când se calmează. Cel mai bun mod de a vă feri de asta este să mențineți un program bogat de recompensare înainte de a se produce comportamentul nedorit. Și nu uitați, veți oferi mai puțină recompensa pentru de-escaladare decât dacă criza n ar fi avut loc.

2. Recompensarea de-escaladarii este foarte importantă. Deseori se așteapentruă calmarea completă a copilului pentru recompensare. Nu este bine pentru că durata prea lungă nu va face decât să amplifice comportamentul. Premiați micile reduceri din intensitate, astfel veți da și ocazia copilului să se redreseze. Lăudați l și spuneți I pentru ce o faceți: “îmi place că reușești să te calmezi”.

3. Uneori veți fi nevoiți să folosiți metode SUBTILE de redirecționare a atenției. Este important să reveniți la taskul inițial și să l încheiați cu succes. Încercați să fiți cât mai puțin intruzivi ca să nu devină dependent de dvs. Prompentruul intruziv și instrucțiile sunt cel mai greu de eliminat.

4. Prevenirea răspunsului este o tehnică folosită mai ales pentru eliminarea autostimularii și a autoagresiunii (dacă nu e importantă). Dacă folosiți această tehnică va trebui să opriți comportamentul foarte rapid, fără să atrageți atenția asupra lui. Cu alte cuvinte, oferim un prompentru fizic neutru și nu comentam nimic. În acest timp continuăm taskul asupra căruia eram.

15

5. O strategie extrem de eficientă împotriva comportamentelor disrupentruive și a neatenției este crearea “Behavioral Momentum”. Adică, când copilul este atent și se comporta bine probabilitatea ca un comportament disrupentruiv să se producă este foarte redusă. Asigurând un cadru de succes veți construi “momentum”.Exemplu, dacă începeți terapia cu joacă sau cu activități preferate de copil, acesta se va purta mai degrabă bine decât rău. Dacă în mijlocul unui task începe să se agite, amplificați prompentruarea cu recompensare moderată. Nu uitați de atmosfera generală pozitivă de calm.

6. Implementarea programelor de Stress Management și Errorless Compliance sunt esențiale pentru eliminarea comportamentelor disrupentruive. Se vor discuta mai târziu.

7. Nu uitați că cel mai important lucru este ce faceți ÎNAINTE ca să nu se întâmple un comportament disrupentruiv. Iată două idei despre prevenire: ”prinde” copilul când e cuminte”; “recompensează ceea ce e bun, ignora restul”.

16

PROGRAME COMPORTAMENTALE

COMPORTAMENTE DISRUPENTRUIVE

Comportamentele disrupentruive ca crizele de plâns, de furie, agresiunile servesc anumitor funcții. Cea mai comună funcție a comportamentelor de acest tip este reducerea frustrării și a stressului. O altă funcție este evitarea unor taskuri. Deasemenea, un alt scop al comportamentelor disrupentruive este obținerea atenției dvs.

Dacă frustrarea este cauza care declanșează comportamentul atunci este necesară implementarea unui program de creștere a toleranței față de itemii nepreferati. Copilul va trebui să învețe să accepentrue și situațiile neplăcute. Prin expunerea gradată la situații și itemi nepreferati toleranță la frustrare va crește. Mai mult, copilul va învăța că comportamentul disrupentruiv nu l va duce la evitarea activităților nepreferate. Din nou, dați atenție minimă comportamentului.

Programul urmărește la început să identifice evenimentele frustrante pentru copil. Observațiile părinților și ale profesorilor sunt critice, la fel și datele culese referitoare la momentele, durată, factorii declanșatori ai comportamentului disrupentruiv. Posibili factori stresanți sunt refuzul îndeplinirii dorințelor, activități nepreferate, schimbarea rutinei, amânarea recompensării.

Urmează împărțirea situațiilor frustrante pe cel puțin 3 niveluri distincte. Primul nivel le cuprinde pe cele care agita ușor copilul, iar al treilea, pe cele care provoacă criza cea mai mare. Natural, puteți crea mai mult de 3 niveluri. Deasemenea factorii stresanți se pot schimba, adică ceea ce a provocat în trecut doar o ușoară agitație, acum poate duce la adevărate crize de furie.

Următorul pas este asigurarea unui mediu relaxat pentru copil. El va sta într un scaun foarte confortabil, lumină în camera va fi micșorată, va exista un fundal sonor cu muzica potrivită. Foarte calmi și cu vocea blândă vom cere copilului să stea liniștit. Observând copilul cu atenție îl vom recompensa și îi vom spune de ce o facem când se va relaxa. Vom repeta sesiunile acestea de câte ori este nevoie până copilul va învăța să se relaxeze.

Deîndată ce a învățat să se relaxeze este timpul să fie expus evenimentelor stresante. Se începe cu un singur factor din prima categorie. Încercam să îl alegem pe acela care provoacă cea mai mică stare de agitație. Apoi, când copilul este complet relaxat îl

17

expunem factorului stresant ales pentru o foarte scurtă perioadă. Vom recompensa în cantități mari pentru păstrarea calmului. Apoi, reintroducem stresorul. Repetăm recompensarea pentru momentele de păstrare a calmului. Se continua cu aceste sesiuni până ce copilul reușește să și păstreze calmul expus fiind la factorul stresant în aproximativ cinci sesiuni repetate.

După masterarea primului stresor vom începe cu expunerea celui de al doilea stresor. Repetăm pașii de mai sus. În plus, copilul va fi expus gradat și sistematic la situații stresante din mediu.

Deoarece este imposibil să neutralizăm prin învățare toate evenimentele stresante din viața de zi cu zi, copilul va trebui să învețe tehnici de relaxare aplicate în momente de stres. Se vor testa câteva dintre aceste proceduri pentru a o găsi pe cea mai potrivită dintre ele pentru copilul nostru. Tehnici de managementul stresului sunt tensionare urmată de relaxare, ascultarea muzicii, respirații profunde, vizualizare mentală. După ce identificăm metodă, îl vom învăța pe copil tehnică și îl vom prompentruă și recompensa ca să o folosească în situații necesare. Odată ce limbajul copilului se dezvoltă vom adăuga expresii verbale pentru emoții repertoriului său.

18

PROGRAM PENTRU CREȘTEREA TOLERANȚEI LA FRUSTRARE

Faza 1

1. Identificarea situațiilor stresante pentru copil (întrebarea părinților și profesorilor, observarea copilului, notele despre patternurile comportamentului disrupentruiv). 2. Aranjarea situațiilor într-o ierarhie, de la cel mai puțin stresantă la cel mai mult.

Faza 2

1. În timp ce copilul este cât se poate de relaxat (ie, stând într-un scaun confortail, muzica înceată, lumina mică) expuneți-l la situația cel mai puțin stresantă din ierarhie. 2. Recompensați-l pentru că este calm. Poate fi necesar să modelăm un răspuns cât mai corect.

3. Gradat , mutați-i lecțiile într-un cadru natural.

4. Când demonstrează că poate rămâne calm în această situație cel mai puțin stresantă, de 5 ori consecutiv, treceți la următorul nivel de stres.

5. Repetați pașii de mai sus.

Faza 3

1. Învățați copilul tehnici de relaxare.

2. Prompentruați- l să le folosească în situații de stres minim.

3. Renunțați la prompentru cât se poate de repede.

19

PROGRAM PENTRU OBȚINEREA COOPERĂRII

Se bazează pe facilitarea succesului la lecții crescând gradat complexitatea taskurilor. Inițial se vor cere copilului doar taskuri preferate. Exemplu, se va cere să mănânce un biscuite, să se joace cu lego sau chiar să se autostimuleze. Cerând acestea, vom obține supunerea copilului și șansa de a îl recompensa ca urmare a răspunsului corect. Progresiv instrucțiile vor deveni mai puțin plăcute pentru copil, menținând recompensarea bogată în caz de răspuns.

FACTORI CE UȘUREAZĂ COOPERAREA

1. Cereți numai instrucții pe care să le puteți duce la capăt prin prompentruare și recompensare. 2. Nu cereți copilului să execute mai multe instrucții într o perioadă scurtă de timp (ex, 3 instrucții în 10 secunde). Dacă faceți așa copilul va fi necooperant și veți crea și haos. 3. Dați șansa copilului să aleagă dintre două situații pozitive. Ex, “vrei să te duci afară la joacă sau vrei să te culci?”. 4. Deasemenea puneți copilul să aleagă dintre două activități obligatorii. Ex, “vrei să faci baie sau vrei să te culci?”. 5. Dacă copilul nu executa instrucțiile primite fiți cât se poate de neutri. 6. Încercați să intercalați activitățile neplăcute printre cele plăcute și mai ușoare. 7. Surprindeți și anticipați intențiile copilului. De exemplu, când copilul este pe cale să închidă ușa, spuneți “te rog, închide ușa!” și apoi recompensați l pentru cooperare. 8. Enunțați instrucția calm pentru a l face pe copil să asculte. 9. Dați copilului șansă să controleze situația din când în când. 10. OFERIȚI COPILULUI RECOMPENSE FOARTE DORITE ATUNCI CÂND ESTE COOPERANT.

20

PROGRAM PENTRU COOPERARE

Faza 1 1. Identificați instrucțiile pe care copilul le primește în mod obișnuit acasă. 2. Determinați rata de cooperare la instrucții variate. 3. Construiți o ierarhie a instrucțiilor, începând cu cele cu rata de cooperare cea mai mare (“mănâncă biscuite”) și terminând cu cele cu probabilitate mică de cooperare (“da I jucăria înapoi fratelui tău”).

Faza 2 1. Profesorul va enunța instrucția cu probabilitatea cea mai mare de cooperare. 2. Recompensarea va urma cooperării copilului. 3. Dacă copilul se conformează de 3 ori la rând aceleiași cerințe, treceți la faza următoare.

Faza 3 1. Profesorul va cere instrucții cu probabilitate mare de cooperare și câteva dintre cele cu rata mică de cooperare. 2. Recompensarea pentru cooperare. 3. Dacă demonstrează că cooperează în 3 sesiuni consecutive treceți la următoarele faze.

Ultimele faze 1. Progresiv, introduceți cerințe cu rata mică de cooperare pe măsură ce scoateți din instrucțiile cu rata mare de cooperare.

21

PROGRAM REACTIV POZITIV

Faza 1 1. Copilul va fi lăudat la fiecare 5 minute pentru absenta comportamentului disrupentruiv. 2. După 3 perioade consecutive fără comportamente disrupentruive vom lăuda și recompensa copilul.

Faza 2 1. Copilul va fi lăudat la fiecare 15 minute pentru absenta comportamentului disrupentruiv. 2. După 3 perioade consecutive fără comportamente disrupentruive vom lăuda și recompensa copilul.

Faza 3 1. Copilul va fi lăudat la fiecare 30 minute pentru absenta comportamentului disrupentruiv. 2. După 2 perioade consecutive fără comportamente disrupentruive vom lăuda și recompensa copilul.

Ultimele faze Vom crește progresiv timpul dintre recompensări. Odată ajunși în această fază, copilului I se vor da și alte recompense , dacă este cazul, atâta timp cât de alungul a 2 ore nu s a produs nici un comportament disrupentruiv.

PROGRAM REACTIV REDUCȚIONAL

1. Copilul va pierde oportunitatea de a câștiga laude și premii programate dacă se produce un comportament nedorit. 2. Atenția la apariția comportamentelor nedorite va fi minimă.

COMPORTAMENTE AUTOSTIMULANTE

22

Acestea reprezintă un important criteriu de diagnostic pentru autism. Autostimularile sunt comportamentele repetitive, stereotipe care nu servesc altor funcții în afară de mulțumirea senzorială. Vom încerca eliminarea autostimularii din 3 motive: 1)interferează cu capacitatea de atenție; 2)sunt extrem de recompensante pentru copil făcând astfel alte recompense mai neinteresante;3)sunt stigmatizante. Când copilul se autostimuleaza, atenția sa este complet capentruată în acțiunea propriu zisa astfel făcând dificilă procesarea altor informații importante. De aceea împiedica învățarea. Pentru că este o activitate atât de recompensanta, este deseori foarte dificil să l motivam pe copil să renunțe la ea.

Autostimularea poate implica oricare dintre cele 5 simțuri, deasemenea și propriocepția și ia multe forme. Mișcările corpului (că legănatul, bătăile din palme, fluturarea mâinilor, învârtitul etc) reprezintă o categorie importantă. Mișcările mâinilor fac parte tot din categoria asta dar implica și o componentă vizuală. Privitul intens, în punct fix, uitatul cruciș sunt forme vizuale de autostimulare.

O a doua categorie de autostimulari este aceea care cuprinde folosirea obiectelor. Exemple sunt: fluturarea obiectelor că hârtie sau frunze, răsucirea unei bucăți de sfoară între degete, rotirea obiectelor, învârtirea roților unei mașini, cernerea nisipului, bătaia apei, tragerea în fire. Când un copil autist interacționează cu o jucărie, el pare că se joacă cu ea. Dar, la o observare mai atentă se vede că de fapentru copilul nu folosește jucăria așa cum ar face o un copil obișnuit.

A treia categorie de autostimulari include ritualurile și obsesiile. Acestea pot fi foarte variate. Aranjarea obiectelor în linie, purtarea acelorași haine, insistenta în menținerea mobilierului în aceeași poziție, discuția repetată despre același suiect, închisul ușilor, probleme de tranziție sunt exemple comune. Copiii dezvoltă reguli pe care insistă să le respecte atât ei cât și cei din jur. Toate aceste reguli împiedica desfășurarea normală a activităților din timpul zilei. Ca și obsesiile, acestea devin cu timpul tot mai dificil de alterat.

Când sunt plictisiți mulți oameni se angajează în autostimulari că visarea cu ochii deschiși, bătaia din picior, jocul cu o șuviță de păr, jocul cu creionul etc. Diferența față de copilul cu autism este aceea că persoanele”tipice” se pot concentra asupra ceea ce fac în același timp și, de obicei, autostimularea este mult mai subtilă (ie mai puțin repetitivă și privirea nu atât de nepotrivită). Și cea mai importantă diferența este că

23

acest fel de autostimulare nu este singurul mod de recompensă care le motivează pe persoanele “tipice”. Cei mai mulți dintre noi obținem satisfacție prin recreație, hobbiuri și socializare. Deasemenea, majoritatea se poate abține de la autostimulare pentru a evita reacțiile sociale negative (de ex, nu ne curățăm dinții în public).

Autostimularile la copiii cu autism pot fi prezente continuu sau în situații frustrante sau de plictiseală. În afară de fapentruul că arată ciudat, capacitatea copiilor de a fi atenți în timp ce se autostimuleaza este dramatic scăzută. Deseori suspectăm copiii cu autism de surditate sau cecitate din cauza lipsei lor totale de răspuns când se autostimuleaza. Autostimularea scade intensitatea senzațiilor percepute și deaceea poate ridica pragul durerii.

Autostimularea este similară cu dependență. Dorința de a se angaja în autostimulare simulează starea de adicție dată de un drog. Atâta timp cât copilul este preocupat să obțină satisfacție din autostimulare el nu va fi capabil să învețe. La fel, adicția pentru un drog crește și devine tot mai mare! Se pierd oportunități importante de învățat și, că toate dependentele, situație devine tot mai complicată. Este extrem de important să controlăm acest tip de comportament.

FUNCȚIILE AUTOSTIMULARII

Că toate comportamentele disrupentruive, și autostimularile servesc mai multor funcții. Funcția primară, așa cum le zice și numele, este de autostimulare. Persoanele cu autism nu găsesc alți oameni sau mediul înconjurător interesante. De aceea angajarea în autostimulari devine un mod extrem adapentruativ de a primi satisfacție. Ca urmare, când sunt plictisiți sau neocupați ei se vor autostimula. Pe când un copil tipic se va juca cu o jucărie sau va cauta compania altora, copiii cu autism vor prefera să se autostimuleze.

A doua posibilă funcție este de a reduce frustrarea și stresul. În situații ca tranziții, haos sau răspunsuri incorecte vom observa deseori autostimulare. Comportamentul pare să servească scopului de a se autoalina și, deasemenea, de a bloca sursa frustrării. Poate fi și un semnal pentru ceilalți de a reduce aștepentruările sau de a ajuta la blocarea sursei de frustrare. Astfel, autostimularea va putea fi interpretată ca adapentruativa din perspectiva copilului și extrem de recompensanta.

Cu timpul, autostimularea devine din ce în ce mai puternică. Natural, stoparea ei va fi 24

tot mai dificilă. La cei mai mici dintre copii eliminarea autostimularii poate fi un țel realizabil, pe când la copiii mai mari eliminarea lor trebuie să fie obiectivul primordial. Ambele grupe de vârste pot beneficia de modelarea autostimularii în comportament accepentruabil. Cu cât intervenim mai timpuriu cu atât șansă de succes este mai mare.

Putem încerca mai multe tehnici. Cum am aflat mai sus, există tehnici “proactive” și “reactive”. Cea mai eficientă abordare este combinarea lor. Strategiile proactive vor învăța comportamente alternative care să servească tot obținerii satisfacției, Iar metodele reactive vor încerca reducerea autostimularii prin scăderea sau chiar eliminarea recompenselor.

TEHNICI REACTIVE

IGNORUL SISTEMATIC

De obicei, autostimularea este în sine recompensanta. De aceea copilul va fi cât se poate de mulțumit dacă l ignorați în timp ce se autostimuleaza. Orice intervenție a dvs vă fi foarte prost primită. Câteodată se confunda ignorul cu extincția. Însă, atâta timp cât recompensa în aceste cazuri nu prea are de a face cu atenția noastră, ignorul sistematic este rareori eficient în eliminarea autostimularii. La fel, Time-Out este în general ineficient. Eficiența tehnicii Time-Out este dependenta de scoaterea copilului dintr un mediu/activitate recompensanta. Astfel, Time-Out oferă o oportunitate de autostimulare ideală și duce la o creștere a comportamentului.

RECOMPENSAREA

Și în cazul eliminării autostimularii folosirea tehnicilor de recompensare este vitală. Exemple de tehnici de recompensare care vor recompensa eficient copilul și îl vor motiva să se angajeze în alte comportamente decât autostimularea sunt: Recompensarea Diferențiată a Comportamentului Incompatibil/Alternativ (DRI/DRA), Recompensarea Diferențiată a Altor Comportamente (DRO) și Recompensarea Diferențiată a Comportamentelor cu Rata mai mică de producere (DRL). Orice program care vizează eliminarea autostimularii TREBUIE să fie folosit în asociere cu un tip de program de recompensare diferențiată. PREVENIREA RĂSPUNSULUI AUTOSTIMULANT

25

Oprind autostimularea imediat când aceasta survine va reduce sau chiar elimina recompensarea. Cum autostimularea oferă recompensa prin sine însăși, fiecare secundă de autostimulare înseamnă recompensare, deci întărire a comportamentului. De aceea, cu cât mai repede oprim comportamentul, cu atât copilul se autorecompenseaza mai puțin.

Felul în care oprim autostimularea este foarte important. Trebuie să folosim metoda cea mai puțin directă care oprește comportamentul. Iată o ierarhie a metodelor de la cel mai puțin directe la cea mai directă: pauză – scurtă privire – expresie facială – gest – prompentru fizic parțial – prompentru fizic total – verbal. Motivul pentru care folosim cea mai puțin directă metodă este acela că este cel mai ușor de renunțat la ea pe parcursul intervenției. Cu cât procedăm mai indirect, cu atât copilul va învăța mai ușor să renunțe la autostimulare și va avea mai puțină nevoie de control extern. De exemplu, o atingere subtilă poate opri comportamentul fără ca măcar copilul să realizeze că a fost atins. Deși autostimularea nu este motivată de atenția noastră, este important să nu o facem noi dependenta de atenția noastră. Deaceea, folosind cea mai puțin directă metodă vom reduce posibilitatea ca atenția noastră să întărească comportamentul.

Atenție ca fapentruul de a fi direct nu echivalează neapărat cu fapentruul de a fi intruziv. A fi intruziv presupune un impact asupra libertății copilului. De exemplu, stoparea autostimularii prin verbalizare nu necesită prompentru fizic și deci, este neintruziv. Cu toate astea verbalizarea este cea mai directă formă de adresare și este deseori foarte greu de diminuat și nu conduce la independența. Prompentruul verbal trebuie folosit doar atunci când copilul este confuz sau are nevoie de informații suplimentare. Odată ce a înțeles ceea ce aștepentruăm de la el trebuie să trecem la prompentruuri nespecifice. Un prompentru nespecific este un semnal care îl face pe copil să execute ceea ce vrem de la el dar care nu îi spune exact ce are de făcut.

Utilizarea metodei cele mai puțin intruziva și a celei mai puțin directă este motivată de următoarele: în primul rând, reduce posibilitatea refuzului categoric (pentru că copilul opune rezistență la metodele intruzive, transformând cadrul într o bătălie); în al doilea rând, folosind metode neintruzive exclude atragerea atenției celor din jur (când lucrăm în clasă, parc preferăm să nu atragem atenția pe cât posibil astfel încât să nu stigmatizăm copilul).

Nu uitați că este foarte important să oprim autostimularea imediat ce o observam. Ar 26

fi cel mai bine să o oprim de la începutul ei. De aceea, inițial, va fi necesar să folosim o metodă mai intruziva, că prompentruul fizic. Binenteles în continuare vom încerca să transformăm prompentruul fizic într unul mult mai discret. După ce întrerupem autostimularea vom direcționa copilul spre o altă activitate, activitate care ne va permite recompensarea copilului. Pe măsură ce timpul petrecut de copil făcând activitatea de înlocuire crește, vom intensifica recompensarea.

REDUCEREA VALORII RECOMPENSANTE A AUTOSTIMULARII

Există câteva tehnici prin care reducem valoarea intrinsecă de recompensă a autostimularii. Una dintre ele este aceea de a folosi autostimularea că recompensă la lecții. Această tehnică are avantajele de a oferi un puternic stimulent pentru copil și de a reduce din satisfacția pe care autostimularea o da copilului.

Puteți să I permiteți copilului să se autostimuleze că recompensă pentru comportamente bune sau chiar pentru absenta autostimularii. În acest fel veți folosi autostimularea pentru a dezvolta un comportament alternativ permis. În afară de avantajul de a învăța copilul un comportament alternativ de înlocuire, vom schimba natura comportamentului autostimulant. Adică, dintr un comportament controlat în totalitate de către copil vom face un comportament asupra căruia ne impunem limite și condiții. Efectul preluării din control este scăderea valorii recompensante a autostimularii. Progresiv, vom deține controlul asupra autostimularii, control pe care îl vom folosi să reducem frecventa comportamentului crescând perioadele fără autostimulare. Copilul va fi motivat să nu se autostimuleze pentru a fi recompensat.

Un alt mod de a scădea valoarea recompensanta a autostimularii este să programăm ziua copilului astfel încât să cuprindă activități interesante care l vor determina pe copil să aleagă să nu se autostimuleze. De exemplu, dați I copilului șansă să aleagă între a mânca deșertul său favorit sau a urmări o emisiune preferată sau a se autostimula. Binenteles această tehnică se aplică doar în cazul în care ați reușit să construiți alternative pentru comportamentele nedorite, alternative pe care copilul să le găsească foarte atractive.

CONTROLUL STIMULULUI

27

Prin această procedură se urmărește crearea unui mediu și a unor situații care nu vor provoca autostimularea. Se obține prin stabilirea unor camere din casă sau a perioadelor din zi în care copilul nu are voie să se autostimuleze. Permitandu I copilului să se autostimuleze doar în anumite condiții stricte, comportamentul se va limita la circumstanțe mai accepentruabile și se va produce mult mai rar. Scopul este de a continua cu limitarea situațiilor în care îi permitem copilului autostimularea până la eliminarea ei.

TEHNICI PROACTIVE

Că pentru orice comportament disrupentruiv, cea mai importantă măsura în programul de eliminare este învățarea unui comportament alternativ. Chiar și cel mai bun program reactiv va eșua pe termen lung dacă nu înlocuim comportamentele nedorite.

Identificarea comportamentului alternativ se bazează pe determinarea funcțiilor pe care autostimularea le servește. Pentru că autostimularea înseamnă obținerea satisfacției prin anumite senzații, vom căuta printre acele activități (că jocuri recreative) care au cea mai importantă componenta senzorială. Copilul trebuie să învețe să se recreeze, să se joace.

Pentru a reduce autostimularea copilul va trebui să învețe să se poarte în situații frustrante. Comunicarea este foarte importantă pentru că dese sunt situațiile când un copil se autostimuleaza pentru că nu știe cum să și exprime anumite nevoi. Trebuie să l învățăm pe copil să indice sau să spună că nu știe să răspundă uneori sau că nu înțelege ce se cere de la el.

PRACTIC

Reducerea autostimularii este unul dintre cele mai grele programe, din cauza valorii recompensante extreme pe care o deține autostimularea. Încercarea de a o elimina complet de alungul unei zile este un task imposibil care va crea situații de stres și haos în familia dvs.

De aceea este preferabil să construiți un program consistent, program pe care să l urmați cu strictețe pentru o perioadă mai scurtă, dar bine determinată, decât să fugiți disperați toată ziua după copil încercând să l opriți să se autostimuleze. Recomandăm

28

să stabiliți cu precizie condițiile și limitele în care puteți să urmați acest program. Astfel, copilul are șanse să învețe anumite limite pentru autostimulare. Cu timpul veți reduce până la eliminare aceste limite. NU UITAȚI, MAI MULT NU ÎNSEAMNĂ NEAPĂRAT MAI BINE!

Din aceeași lucrare, câteva capitole traduse, cu bunăvoință și drag de o mămică care dorește anonimat...

29

CAPACITATE DE RĂSPUNS

Obiective: 1. Învățați studentul să urmeze îndrumări simple care pot fi însoțite de gesturi pentru facilitarea înțelegerii. Scopul este acela de a promova dorința de a răspunde cererilor utilizând un limbaj simplu pe care este capabil să-l înțeleagă.

2. Probleme de predat: Vino încoace Stai jos Nu mișca mâinile Adu-mi te rog…….. (alte comenzi după caz…..)

Procedura: Programul de răspuns se bazează pe facilitarea urmăririi instrucțiunilor de către student prin creșterea graduală a cererilor. Inițial studentului i se va cere doar să îndeplinească sarcini pe care le prefera. De exemplu, studentului i se poate cere să mănânce o gustare, să se joace cu o jucărie favorita sau chiar să se stimuleze singur . Asemenea instrucțiuni pot să atragă un răspuns furnizând astfel ocazia unor noi instrucțiuni. Pe parcurs instrucțiunile vor fi din ce în ce mai puțin plăcute păstrând tendința puternică pentru răspuns. Faza 1: Identificați instrucțiunile tipice pentru mediul familial. Determinați gradul de răspuns la instrucțiuni diferite. Construiți o ierarhie a instrucțiunilor, începând cu cele la care există cea mai probabilă posibilitate de răspuns (ex.: “Mănâncă prăjitura”) până la acelea cu probabilitate mică de răspuns (ex.:”Dă-I înapoi jucăria fratelui tău”). Faza 2: Profesorul emite cereri cu cea mai mare probabilitate de răspuns. Cererile se întăresc când există răspuns la cererile precedente. Atunci când studentul răspunde la trei sesiuni consecutive, treceți la Faza 3. Faza 3: Profesorul emite cererile cu cea mai mare probabilitate de răspuns determinate în Faza 2 împreună cu câteva cereri cu o probabilitate mică de răspuns. Întărirea se face când se răspunsul la aceste cereri. Atunci când studentul oferă răspuns la cererile noi, mai dificile în decurs de trei sesiuni consecutive , treceți la faza următoare. Faza 4: Gradual, se vor introduce cererile pentru a îndeplini însărcinările neagreate în timp ce cererile pentru îndeplinirea sarcinilor preferate vor fi reduse.

IMITAȚIE NON-VERBALA 30

Obiective: 1. Studentul învața să imite acțiunile celorlalți.

2. Imitația devine fundamentul unor alte abilități importante (ex. verbalizare, joc, socializare, ajutor de sine, etc.).

3. Imitația este bază pentru modelare care este un tip foarte important de indicație.

4. Imitația facilitează o relație pozitivă între student și profesor (ex. asemănarea cu profesorul se întărește).

5. Imitația determina o cunoaștere a mediului.

6. Imitația ajuta la dezvoltarea unor abilități de participare.

7. Imitația este o sarcină simplă care poate fi folosită pentru stabilirea sau restabilirea răspunsului și atenției. Permite studentului să se întărească ușor.

Procedura: Profesorul demonstrează o acțiune și spune “fă asta”. Studentul trebuie să oglindească acțiunea profesorului (ex dacă profesorul folosește mâna dreapentrua, el trebuie să folosească mâna stângă). Fazele încep cu acțiuni evident mari și progresează cu mișcări mai subtile și rafinate. Imitațiile care implică manevrarea unui obiect fizic ( lasă să cadă un bloc într-o găleată) sau produc un răspuns sensitiv discret ( sună un clopoțel) sunt în general mai ușor de învățat. Acelea care implică mișcarea unor părți ale corpului (ex. mișcarea brațelor în lateral) sau mișcarea unei părți a corpului pe care el nu o poate vedea (ex . nas, cap) sunt mai dificile.

Pe măsură ce studentul progresează, propoziția verbală se va generaliza la alte fraze cu același înțeles că “Fă asta” (ex. “fă ceea ce fac eu”, “imita- mă”, etc).În faza finală acțiunea va fi numită (ex.”Bate din palme”). Aceasta constituie baza cognitiva pentru urmărirea instrucțiunilor verbale. “fă asta” este folosită la început pentru a stabili concepentruul de imitație, o abilitate esențială care oferă un mijloc bazat pe non-limbaj de predare a unei game de alte abilități.

Indicații: Folosiți îndrumare fizică pentru a trece studentul prin acțiune. Gradual, 31

reduceți indicația la o atingere ușoară și apoi la un gest ușor.

Criterii introductive:Nu există cerințe pentru această abilitate. Este una din cele mai simple pe care le predăm. Comportamentul în situ și contactul vizual pot în general fi determinate în același moment în care este predată abilitatea aceasta. Criterii de performanță: Studentul da un răspuns corect de opentru ori din zece încercări fără indicație. Acest lucru ar trebui repetat cu cel puțin încă un profesor.

Faza 1: Începeți cu probleme care implică manevrarea unui obiect. Predați fiecărui student individual separat. Aceasta înseamnă încercări repetate sau doar acea problemă fără un alt obiect. Odată ce studentul a îndeplinit cu succes acțiunea fără indicație, adăugați încă una sau două probleme la fiecare încercare. De-asemenea, fiecare problemă trebuie folosită în mai multe feluri pentru a construi atenție și stabili o discriminare. De exemplu, uneori ar trebui să scăpați ciocanul în găleată în loc de a-l folosi pentru a bate cuiele. Odată ce două probleme se pot roti la întâmplare, introduceți o nouă problema. Pe măsură ce fiecare este învățată separat trebuie înglobata la întâmplare cu celelalte probleme predate înainte.

Manevrarea obiectelor Blochează containerul Sună clopoțel (scutură sau lovește) Scoate jucăria Amesteca lingura în castron Bate toba Arunca punga fasole Sună cilindrul Piapentruănă/periază părul Pune pălăria Face valuri Scutură tamburina Scoate jucăria Lovește masa cu blocul Învârte sus(presează jos) Îngrămădește blocuri Claxonează Ridică cana la gură Trage pârghia Scutură globul cu zăpadă Lovește bețe Rostogolește mașina Accidentează mașina Pune ochelarii de soare Bate din palme cu blocuri Încarcă/descarca camionul de gunoi Aruncă mingea Cântă la pian Leagănă păpușă Răspunde la telefon Sufla din fluier

Faza 2: Începe atunci când studentul a rezolvat cinci probleme din Faza 1. Alegeți trei 32

probleme din lista celor motorii mari. Pe măsură ce fiecare este învățată, adăugați o problemă suplimentară pentru instruire. A sta jos nu trebuie să fie întotdeauna răspunsul care urmează ridicării în picioare. De exemplu, puteți să-l puneți pe student să bată din palme în timp ce stă în picioare.

Acțiuni / acte motorii grosiere: Ridică brațele Brațele în lateral Bate din palme Bate din picioare Atinge nasul Fă cu mâna Bate ușor burtica Atinge gura Bate ușor capul Plesnește genunchii Acoperă-ți urechile cu mâinile Trage-te de păr Atinge cotul Atinge ochii Bate ușor umerii Atinge degetele de la picioare Bate ușor masa cu mâna Ridică-te în picioare

Faza 3: Imitații departe de scaun. Începe atunci când studentul a învățat cinci probleme din Faza 2. Predați răspunsuri care implică deplasarea departe de scaun, îndeplinind o acțiune și întoarcerea la scaun. Studentul trebuie să rămână în scaun până când profesorul termină de de demonstrat acțiunea și se întoarce la scaun.

Ciocane la ușa Atinge un punct pe perete cu mâna întinsă Mărșăluie Lasă să cadă pietricică pe jgheab Uită-te pe fereastra Marchează pe tablă cu cretă Pune articol pe raft Pune obiect în sertar Închide/deschide sertar Închide/deschide lumina Aruncă articolul la coș Rostogolește mașina în jos pe rampa Pune păpușă în pat Clasifica după forma

Faza 4: Imita altă persoană. Profesorul indică pe cineva studentului pentru a-l imita și spune “Fă asta”.

Faza 5: Odată învățate cinci probleme motorii mari (Faza 2) adăugați acțiuni motorii de finețe. Acțiuni motorii de finețe:

33

Strânge Playdoh Rostogolește Playdoh Atinge bărbia Atinge gura Atinge ochii Atinge urechile Ridică un penny și Apasa buton lasă-l să cadă în vas Pune cuie mici pe tabla Fă semnul OK Bate darabana pe masă Fă semnul victoriei Ridică degetele mari Strânge cârpa Strânge jucăria urlătoare Arătă cu degetul Învârte top(cu degetele)

Aceasta este o fază potrivită pentru a începe imitația orala-motorie. Vezi Imitație verbală, Faza 2 ( imitație orala-motorie)

Faza 6: Lanț continuu. Atunci când au fost învățate zece imitații din Faza 2, faceți-l pe student să vă urmeze legând împreună o serie de răspunsuri. Variați răspunsurile pentru a menține interesul și atenția și a promova generalizare. Începeți cu două sau trei răspunsuri și apoi continuați cu lanțuri mai lungi. Scopul este acela de a oferi un singur indiciu verbal și a cere răspunsuri până când lanțul este completat.

Faza 7: Imitație avansată. Atunci când s-au învățat zece imitații din Faza 2 și cinci din Faza 3, treceți la discriminări mai de finețe.

Exemple de discriminare: Ridică unul contra două brațe Atinge nasul cu un deget contra cu toată mâna Fă cu mâna dreapentruă contra fă cu mâna stângă Bate ușor o dată contra de două ori Bate din palme sus contra jos

Faza 8: Lanțuri în doi pași. Acesta necesita folosirea memoriei. După ce s-au învățat 20 de răspunsuri din oricare din fazele 1-7, începeți să înlănțuiți răspunsurile împreună în răspunsuri în doi pași (ex. puneți pălăria și ciocane la ușă). Începeți cu problemele predate în Fazele 1 și 3. Demonstrați ambele răspunsuri în timp ce studentul privește. Dacă este necesar, indicatieati-l să aștepentrue până când se termină a doua acțiune. Apoi puneți-l să execute cele două răspunsuri. De-ndată

34

ce a învățat răspunsurile din fazele 1 și 3 începeți să folosiți problemele preparate în fazele 2 și 5 (ex. bate din palme și lovește-ți genunchii).

Faza 9: Încrucișare(ex atinge piciorul drepentru cu mâna stângă; atinge umărul stâng cu mâna dreapentruă)

Faza 10: Două răspunsuri dintr-o dată (ex. atinge umărul cu mâna dreapentruă și Genunchiul cu mâna stângă; încrucișează brațele).

Faza 11: Lanțuri în trei pași. La fel că Faza 8, dar studentul efectuează trei pași în loc de doi. Faza 12: Imita acțiunea în video. Prezentați stimuli vizuali și spuneți-I studentului “Fă asta”.

a. O singură acțiune discretă b. Acțiune în doi pași (simultan) c. Acțiune în trei pași (simultan) d. Lanț continuu e. Doi pași întârziați f. Trei pași întârziați g. Stop Cadru video h. Acțiune în fotografie

Faza 13: Imita acțiune din poză. Prezentați o poză în care cineva execută o acțiune și spuneți, “Fă asta”.

Referire la pasaje din alte programe:Imitația este încorporată în Imitația Bloc, Imitația Joc și Imitația Verbală. Va duce și la Instrucțiuni recepentruive. Negația include “nu face asta”. Vă rugăm să faceți referință la aceste programe pentru mai multe informații.

Imitarea cuburilor

35

Obiective: 1. Învățarea folosirii obiectelor de joacă într-o manieră adecvată. 2. Creșterea abilității vizuale de a recunoaște modelele. 3. Creșterea atenției și memoriei. 4. Stabilirea auto-controlului comportamental (de ex. : să nu înșface cuburile, să arunce etc.) 5. Creșterea abilitaților motrice. 6. Să învețe să privească materialul didactic și acțiunile profesorului. 7. Să învețe ordinea.

Procedura:

Acest program poate fi realizat cu orice tip de materiale de construcție, inclusiv blocuri (cuburi), Legos, Lincoln logs, sau forme decupate din hârtie colorată. Profesorul sta de cealaltă parte a mesei față de elev. Fiecare persoană are propriul teanc de materiale, dar nu pe masă. Profesorul va crea o structură pe mijlocul mesei folosind cuburile sale. Studentul va copia formă, folosindu-și cuburile proprii, pe masa din fața lui. El ar trebui să o copieze în același fel în care cineva ar copia o diagramă. Folosiți cuburi care au forme și culori diferite. Începeți cu două sau trei cuburi, și pe parcurs creșteți numărul de cuburi pe care le folosiți.

O dată ce aveți structurile formate, acestea ar trebui încorporate într-un joc ( de ex: conducerea unei mașini pe sub un pod). Ar trebui folosite diferite tipuri de cuburi, cum ar fi: Duplo sau Bristle. Figuri în acțiune sau animale pot fi încorporate,de asemenea în cadrul structurii.

Indicații:

Folosiți îndrumarea fizică, demonstrația, indicațiile verbale, arătarea spre obiect, sau combinații. Trepentruat, răriți indicațiile astfel încât studentul să se descurce independent. Ca ajutor, la început ar trebui să aibă doar cuburile de care are nevoie. Ulterior, vor fi adăugate și alte cuburi care nu vor fi folosite în construcție.

Jucării/Echipament Jocuri Interacțiune socială 36

2 - 3 Vezi și numește Timbre Abțibilde Puzzle-uri simple Păpuși Personaje Sortarea formelor Leagăne Mașini Cărți Videoclipuri muzicale Gătit Muzica Peek-a –boo Cântece interactive Colorare Mingea ocupată Labirintul de marmură Joc solitar Minge Petrecere cu ceai Urmărire 4 - 5 Legos Labirintul de marmură Cuburi Mașini Puzzle-uri Păpuși Figuri Disney Pictura Jocul de-a bucătăria Tărâmul dulciurilor Împușcături și scări Mingea T Fotbal De-a v-ați ascunselea Jocatul de-a întâlnitul 6 - 7 Jocuri pe calculator Lițe Brite Lucru manual/Meșteșug Unu Basseball

37

Fotbal Balet Patinaj pe gheață hochei Cei care adorm Prinde Casa Construirea fortărețelor Tinerii cercetași

8 - 10 Carduri sportive Modele de mașini/avioane Hochei pe strada Baseball Basketball Pătratica Jack Cercuri/bari Gimnastică Cei care adorm Evenimente sportive Prinde/Problema Fete/Băieți cercetași 11 - 15 Patine cu rotile Muzica Cărți America în direct Machiaj Bijuterii Basseball Fotbal Tenis Sporturi în apă volei Petreceri în pijama Telefoane Întâlniri Magazine Filme cu prietenii

38

Criteriu de inițiere: Studentul a completat trei rubrici din Faza Imitație Non-verbala 1. Criteriu de performanță: Studentul rezolva corect opentru rubrici din zece fără ajutor. Acest test ar trebui repetat cu cel puțin un profesor în plus.

Faza 1: Construirea unui turn. Puneți-i la dispoziție cuburi, și spuneți: “Construiește un turn”. Începeți cu un turn din două cuburi, și trepentruat creșteți mărimea turnului. Turnurile din 4 cuburi sunt aștepentruate la vârsta de 1 an și 6 luni, 6 cuburi la 2 ani și 0 luni, opentru cuburi la 2 ani și 6 luni.

Faza 2: Deosebirea formelor colorate. Așezați două cuburi diferite la o distanță de 10 inchi. ( de ex., un pătrat roșu și un drepentruunghi lung verde). Înmânați-i studentului un cub care să se potrivească cu una din cele două și spuneți-i: “Așează-l lângă cel identic”. Aceasta pentru a verifica dacă poate face diferența între cuburi.

Faza 3: Pasi succesivi. Așezați o foaie de hârtie care să indice suprafața clădirii pentru fiecare persoană. Profesorul termina o etapă a construcției și așteapentruă ca studentul să imite acțiunea. Treceți la următorul pas al construcției. Rețineți numărul pașilor realizați și numărul de indicații acordate. Stabiliți imitarea corectă a tuturor așezărilor posibile, începând cu cea mai ușoară și avanasand spre cea mai dificilă.

a. în vârf b. stânga vs. dreapentrua c. fata vs. spate d. orientarea cubului

Asigurați-vă să schimbați forma și culoarea cuburilor folosite de la test la test, și de asemenea să varieze și amplasarea. Scopul este de a stabili imitarea generalizată, nu de a învăța anumite design-uri.

Faza 4: Structura pre-construită. Profesorul termina modelul structurii înainte ca studentul să-și înceapă structura proprie. Dacă este nevoie, aceasta poate fi realizată în spatele unui paravan, ca să se

39

asigure că studentul așteapentruă. Trepentruat, creșteți complexitatea.

Faza 5. Copierea modelelor de blocuri cu cuburi colorate de 1 inch. a. orizontal b. vertical c. orizontal combinat cu vertical d. adăugați dimensiunea fata / spate

Faza 6. Copierea modelelor de blocuri cu cuburi colorate uniform ( de ex. lemn nefinisat, cărămizi mari din carton).

Faza 7. Copierea unui design 2-D. (bi-dimensional) ( fotografie sau desen).

Faza 8. Crearea unor structuri anume: masă, scaun, pod, garaj, mașina, avion, tren, casă, pat, vapor etc. Modelează un aranjament din cuburi care să arate că una dintre structurile de mai sus. Ulterior, poate fi folosită o fotografie, completată de indicații verbale. Ascundeți fotografia, și lăsați studentul să construiască aranjamentul numai cu ajutorul indicațiilor verbale. Puteți încorpora figuri în construcție pentru a arăta clar ceea ce ați construit. ( de ex: întindeți o figură pe pat). Incorporați jocuri în structurile create: (de ex. conduceți “mașina”, așezați animale în țarc, etc.).

Faza 9. Desen din memorie. Arătați desenul timp de 5 secunde, și apoi ascundeți-l după un paravan. Elevii redau structura din memorie.

Abilități motrice

40

Obiective:

1. Creșterea controlului motric : echilibru, forța, coordonare. 2. Creșterea conștiinței de orientare a corpului în spațiu. 3. Creșterea controlului motric și coordonare vizuală motrica. 4. Creșterea conștiinței asupra mediului înconjurător. 5. Îmbunătățirea planului motric. 6. Să învețe să urmeze pașii succesivi. 7. Creșterea ocaziilor de interacțiune socială. 8. Stabilirea de noi consolidări. 9. Extinderea ocaziilor de joc. 10. Dezvoltarea pregătirii pentru apentruitudinile pre-scolare. 11. Dezvoltarea pregătirii pentru apentruitudinea de auto-ajutorare.

Procedura:

Aceste apentruitudini pot fi educate într-o manieră informală. Va trebui să alegeți de la 3 la 5 obiecte cu care să lucrați pe rând. Unele obiecte pot fi introduse în programul de Imitație Non -verbala. Altele sunt mult mai adecvate pentru lucru în timpul jocului.

Indicații :

Folosiți îndrumarea fizică, demonstrația, indicațiile verbale, indicarea spre obiect, sau combinații. Trepentruat, răriți indicațiile astfel încât studentul să se descurce independent.

Criteriu de inițiere : Studentul poate să stea așezat pe scaun, să stea nemișcat, să țină obiecte și să fie atent la profesor. Criteriu de performanță : Studentul poate să răspundă corect la opentru întrebări din zece, fără nici o indicație. Acest test ar trebui repetat cu cel puțin un profesor în plus.

Mișcări de bază: În picioare/așezat Mersul alăturat A bate mingea Săritura Săritura dublă Lovitura cu piciorul Întoarcere Alergatul Ritm Dans Săritura Jucării cu roți Tumbă Statul într-un picior Tricicleta

41

Echilibru Urcatul pe scara Bicicleta Mers cu spatele Prinsă Săritura cu sfoară Patinaj pe gheață Surf Bowling Legănare Înot Mingea T Aruncarea la coș Galop Schiat Aruncarea bean bag Volei Patinaj

Mișcări normale :

Apăsarea clanței de la ușa Tăierea cu foarfece Strângerea firelor Cărți de lipit Îndoirea foii Plastilina Puzzle Clești de rufe Forme din hârtie Folosirea riglei pentru a trasa o linie A picura A lua cu lopățica din căldare A lipi Planșă cu cuie Introducerea/ Extragerea unui obiect din cutie Desene cu cretă pe trotuar

3. Corespondența

42

Obiective: 1. Studentul învața să alăture obiecte care sunt asociate. 2. Creșterea atenției la detalii ( de ex.: gruparea băieților cu cămăși verzi vs. băieți cu cămăși roșii). 3. Dezvoltarea reprezentației simbolice ( de ex: desen care reprezintă obiectul). 4. Să învețe cum să folosească materialele. 5. Dezvoltarea libertății, dându-i studentului să sorteze mai multe obiecte. 6. Dezvoltarea unei apentruitudini care este folosită la jocuri. 7. Stabilirea bazei de dezvoltare a recepentruivității și expresivității. 8. Dezvoltarea unei apentruitudini care poate fi exploatată pentru a introduce concepentrue mult mai avansate. ( de ex : același/diferit).

Procedura : Studentul sta la masă și profesorul sta alături sau vis-a-vis de student. Așezați două obiecte pe masă, cu suficient spațiu între ele. Înmânați studentului un obiect care să se potrivească cu unul dintre obiectele de pe masă, și spuneți-i : « Așează-l lângă cel identic ». Dacă obiectul nu este bine așezat pe masă , este bine să folosiți o farfurie sau o tavă pentru fiecare obiect. Elementul-tinta trebuie așezat pe farfuria adecvată pentru a fi considerat corect. Schimbați locul obiectelor după fiecare încercare. Eventual, numărul obiectelor care ar putea distrage atenția poate fi mărit.

Pentru a facilita limbajul, dar și pentru a folosi mai mult din limbajul natural, o dată ce a învățat concepentruul de “același” sugestia verbală poate fi înlocuită cu fraze cu același înțeles, inclusiv “potrivirea/corespondenta”: “Aceasta cu ce se potrivește?”, “găsește obiectul identic cu acesta” etc. Copiii învață repede strategia potrivirii obiectelor, și în curând veți putea omite total sugestiile verbale. Oricum, atunci când sunteți pregătiți să treceți la recunoașterea obiectelor, este indicat că atunci când faceți încercările pentru potrivire să și numiți obiectul (de ex. În loc să spuneți :”Așează lângă cel identic”, profesorul spune: “Așează lângă prăjitura”. Aceasta va permite studentului să se familiarizeze cu recunoașterea obiectului. Pentru a-i spori motivația, folosiți materiale și concepentrue care prezintă interes pentru elev (de ex.: mâncare, jucării etc.)

43

Indicații: Folosiți îndrumarea fizică, demonstrația, indicațiile verbale, indicarea spre obiect, sau combinații. Trepentruat, răriți indicațiile astfel încât studentul să se descurce independent. Criteriu de inițiere : Studentul poate sta așezat pe scaun și poate ține obiecte. În cazul în care contactul vizual este slab, acesta este un program bun pentru dezvoltarea acestei abilități, din moment ce privitul este esențial pentru a da răspunsul corect. Criteriu de performanță : Studentul răspunde corect la 9 din 10 încercări, fără nici un ajutor, având 2 variante, și răspunde corect la 8 din 10, având 3 sau mai multe variante. Acest test ar trebui repetat în prezența a doi profesori, cel puțin.

Faza 1: Obiect-la -obiect (3D). Folosiți perechi identice de obiecte care sunt familiare studentului, inclusiv cele care sunt ușor de potrivit: (de ex: bile, căni, linguri, cuburi etc.). Alegeți două obiecte cu care să începeți. Așezați primul obiect pe masă ( nu lăsați nimic pe masă care ar putea să-i distragă atenția). Înmânați-i studentului obiectul-corespondent, și spuneți-i: “Așează-l lângă cel identic”. Trepentruat, puneți rapid pe masă un obiect care să-l distragă. Când studentul răspunde corect de aproximativ 3 ori cu obiectul în plus prezent, și fără ajutor, repetați cu obiectul nr.2. Când ați terminat și cu obiectul nr. 2, intorceti-vă și repetați obiectul nr. 1, și apoi iarăși obiectul nr. 2. La final, așezați simultan ambele obiecte-tinta, și începeți să le cereți în mod aleatoriu. Această poartă numele de rotație aleatorie. Imediat ce fiecare obiect este reținut, alegeți un obiect suplimentar pentru antrenare. O dată ce obiectul nou a fost învățat în mod izolat, trebuie să fie amestecat printre celelalte obiecte deja învățate. Obiecte-suport: Câni - farfurii Bile - coșuri Conuri așezate invers - tava O dată ce studentul se descurcă să potrivească obiectele de pe masă, aceasta poate fi făcută și prin spațiul camerei în care se afla, pentru a găsi obiectul-corespondent. Puteți să-i înmânați obiectul-mostra, după care să se ghideze, pentru a-i fi mai ușor. Ulterior, puteți face asta fără să-i mai dați obiectul ( doar să se uite la el).

Faza 2. Fotografie-la-fotografie ( obiecte, persoane, animale identice). Începeți în momentul în care studentul stăpânește 10 obiecte de la Faza 1. Folosiți

44

perechi identice de fotografii. Alegeți obiecte care îi sunt cunoscute studentului. Alegeți 2 obiecte cu care să începeți. Urmați procedura antrenării pentru diferențiere descrisă la Faza 1. Pe măsură ce fiecare obiect este stăpânit, alegeți un obiect suplimentar pentru antrenament. Dacă studentul întâmpina dificultăți la trecerea de la obiecte 3-D la fotografii, alegeți o varietate de obiecte care, progresiv, devin mai subțiri. Pot fi folosite obiecte ca: suporturi pentru pahare fierbinți, capace, suport pentru băuturi, sau pătrate din materila textil, iar grosimea și greutatea să scadă trepentruat.

Faza 3. Fotografie-la-fotografie (fotografii de acțiune identice). Începeți atunci când studentul stăpânește 10 obiecte din Faza 2. Procedură este la fel ca și la Faza 2, dar folosiți fotografii în care este redată un tip de acțiune.

Faza 4. Culoare. Începeți atunci când studentul stăpânește 10 obiecte din Faza 1. Folosiți perechi de obiecte sau figuri decupate din hârtie care sunt identice din toate punctele de vedere, mai puțin al culorii.Vârsta de dezvoltare la care apare această abilitate, conform Brigăzii de Inventariere a Dezvoltării Copilului, este listata în paranteze, după ani și luni: a) roșu, albastru (B: 2-0). b) verde, galben, portocaliu, purpuriu (B: 2-6). c) maro, negru, roz, gri (B: 3-0). d) alb (B: 4-0).

Faza 5. Formă. Începeți atunci când studentul stăpânește 10 obiecte din Faza 1. Folosiți perechi de obiecte sau figuri decupate din hârtie care sunt identice din toate punctele de vedere, mai puțin al formei. a) cerc, pătrat (B: 3-0). b) triunghi, drepentruunghi (B: 4-0). c) romb (B: 5-6).

Faza 6. Mărimea. Folosiți perechi de obiecte sau figuri decupate din hârtie care sunt identice din toate punctele de vedere, mai puțin al mărimii.

Faza 7. Obiect-la-fotografie ( 3-D identic la 2-D ) 45

Începeți atunci când studentul stăpânește 10 obiecte din Faza 3. Urmați aceeași procedură ca la Faza 2, numai că studentul potrivește obiectul cu fotografia corespunzătoare.

Faza 8. Fotografie-la –obiect ( 2-D identic la 3-D ) Începeți atunci când studentul stăpânește 10 obiecte din Faza 3. Urmați aceeași procedură ca la Faza 2, numai că studentul potrivește fotografia cu obiectul corespunzător. Faza 9. Găsește-l pe cel identic ( prin arătare ). Pentru această abilitate, studentului îi sunt arătate un obiect sau o fotografie, dar profesorul continua să le țină în mână. Profesorul îi spune studentului “găsește obiectul identic”. Răspunsul este că studentul să arate obiectul corect. După ce această probă este stăpânită la masă, studentul va trebui să găsească obiectul prin cameră.

Faza 10. Dimensiuni multiple ( combinații de culoare / forma / mărimi identice ). Urmați aceleași proceduri că la fazele 2, 4, 5 și 6, cu excepția fapentruului că studentul va trebui să potrivească obiectele conform dimensiunilor combinate( de ex. Cerc roșu vs. pătrat roșu vs. cerc verde vs. pătrat verde). Înmânați-i un pătrat roșu și spuneți-i să-l potrivească cu cel identic. Răspunsul corect este să-l potrivească cu pătratul roșu. Așezarea lui cu alt obiect colorat în roșu, sau lângă un pătrat colorat diferit nu este corectă.

Faza 11. Sortarea. Începeți atunci când studentul stăpânește 10 probe din Faza 1 și 2. Dați studentului 2 obiecte să le sorteze pe rând, apoi măriți trepentruat numărul obiectelor. Sugestia verbală este ”sortează”. Ca și ajutor puteți spune : “ Sortează – Pune lângă cel identic “. Extindeți către activitățile funcționale zilnice.

Sortarea. Culoare Zarzavaturi Forma Haine Mărime Arginatarie, Vase Fotografii Alfabetic Categorii Îmbrăcat

Faza 12. Obiecte diferite ( 3-D ). Începeți acest proces când studentul stăpânește 10 obiecte din Faza 7 sau 8. Faceți

46

seturi de obiecte care sunt asemănătoare din punct de vedere vizual, dar nu identice. Un exemplu ar fi diferite feluri de prăjituri. Spuneți-i studentului să formeze grămezi de obiecte ( de exemplu : prăjituri vs. pantofi ). Ordinul verbal va fi “ Așează-l la [prăjitură] .Faza 13. Fotografii diferite. (2-D). Începeți atunci când studentul stăpânește 10 obiecte din Faza 10. Faceți seturi de fotografii care sunt asemănătoare din punct de vedere vizual, dar nu identice. Un exemplu ar fi de câini diferiți. Spuneți-i studentului să formeze două teancuri de fotografii (de ex.: câini vs. mașini). Ordinul verbal va fi “ Așează-l la [câine] “. Corespondența diferită.

Prăjituri mașini câini mingi. Pantofi cămăși flori cărți. Oameni

Faza 14. Obiect-la-pictura și pictura-la-obiect diferite. Faza 15. Acțiuni diferite. Stabilirea unor corespondente unor fotografii înfățișând oameni diferiți care fac aceleași acțiuni. Faza 16. Cantitatea. Corespondența între cartoane cu același număr de obiecte descrise. ( de exemplu: trei rate cu trei stele).

Faza 17. Asocieri (obiecte care se potrivesc). Înmânați studentului un obiect sau o fotografie, și întrebați-l :”Cu ce se potrivește aceasta?”. Studentul ar trebui să o potrivească cu obiectul asociat.

Asocieri. Creion / hârtie lopata / căldare Șosetă / pantof lingura / castron Perna / pat periuța de dinți / pasta de dinți Șervețel / farfurie haină / pălărie Costum de baie / prosop prânz / sandviș Cretă / tabla de scris foarfece / hârtie Flori / vază caseta / casetofon Caseta / aparat video cămașa / pantaloni Mănușa / mana șosetă / picior

47

Minge / bată lumânări / tort Vopsele / pensula bicicleta / casca Minge de baschet/ cerc matura / făraș Ulcior / ceașca perie de păr / uscător de păr săpun / haina tren / șina bebeluș / biberon creion / carte de colorat piulița / șurub ciocan /cui mașina de tuns iarba / iarba

Faza 18. Emoții. Potriviți figurile care exprimă aceeași emoție.

Faza 19. Pre-locatii. Potriviți fotografiile care arata diferite obiecte în aceleași locații.

Faza 20. Litere, numere și cuvinte.

Observație: Caracterizarea este un concepentru mult mai avansat decât potrivirea obiectelor diferite. Vă rugăm, respectați categoriile programului. Potrivirea este, de asemenea, o fază preliminară a concepentruelor cantitative și de citire.

4. DESEN

Obiective: 1. Îmbunătățirea abilitaților grafo-motrice.

48

2. Dezvoltarea activităților plăcute. 3. Dezvoltarea imitației, interacțiunii sociale și a creativității. 4. Să învețe să urmeze instrucțiuni. 5. Îmbunătățirea abilității de a urma pașii succesivi. 6. Dezvoltarea pregătirii pentru școală. 7. Dezvoltarea pregătirii pentru povești. 8. Dezvoltarea pregătirii pentru scris.

Procedura: Studentul sta așezat la masă, și profesorul sta lângă el. Folosiți un creion ușor de ținut între degete, o coală albă de hârtie sau o tablă de scris care poate fi ștearsă. Profesorul demonstrează o acțiune, și spune : “Fă asta”, sau folosește alte ordine verbale că cele listate mai jos. Întotdeauna folosiți mișcări de la stânga la dreapentrua, și de sus în jos. Fiți atent la felul în care studentul tine creionul, și ce mâna folosește. Oricum nu încercați să forțați susținerea de tripod înainte ca el să fie suficient de dezvoltat pentru aceasta. Organizați-vă lucrul pe hârtie într-un mod sistematic. Să nu “săriți” pe toată suprafața colii.

Abordați problema într-o manieră ludică. În afară de desenul pe tablă, puteți folosi Magna-Doodle, creta pentru desenat pe trotuar, pe pereți sau picturi. Puteți desena un cerc pe fața unei pisici, o linie la tren etc. Generalizați de la marker la creion, pix, și așa mai departe, dar în majoritatea timpului, permiteți-i să se folosească de mijlocul lui preferat. Căutați moduri de a introduce desenul în alte activități( de ex: desenați căsuțe pe trotuar pentru șotron).

Indicații: Folosiți îndrumarea fizică pentru a dirija studentul pe durata acțiunii. Trepentruat, renunțați la ajutor și limitați-vă la o simplă atingere. Criteriu de inițiere : Studentul poate sta așezat pe scaun, să privească obiectele pentru lucru, și să țină creionul. Criteriu de performanță : Studentul realizează opentru răspunsuri corecte din zece, fără nici un ajutor. Acest proces ar trebui repetat în prezența a cel puțin doi profesori.

Faza 1 : Controlarea creionului / mâzgălitul. 49

Profesorul face demonstrația acțiunii, spune : « Fă asta », și da creionul studentului. Orice semn făcut pe hârtie este accepentruat.

Faza 2. Diferențiază mișcările creionului : împingere / tragere vs. Mișcare circulară continuă. Profesorul face demonstrația acțiunii, spune : « Fă asta », și da creionul studentului.

Faza 3. Încărcarea delimitării (colorarea). Începeți când studentul poate realiza Faza 1 și 2 cu succes. Folosind o singură culoare, desenați o formă simplă, cum ar fi un drepentruunghi. Apoi, lăsați studentul să încarce această zonă cu o altă culoare. Ca ajutor, colorați interiorul unei zone lată cam de 1,5 inci. Pe parcurs ce studentul reușește să se poziționeze și să rămână în interiorul liniilor, scădeți lărgimea zonei pe care o colorați. Trepentruat, creșteți complexitatea figurii, și generalizați cărțile de colorat. Un alt mod de sugestie este să delimitați desenul cu lipici de culoare albă, și să-l lăsați să se usuce. Aceasta creează o margine pe care o poate simți cu markerul.

Faza 4. Pictatul. Începeți când studentul poate realiza cu succes fazele 1 și 2. Începeți cu cărți care cer doar aplicarea culorilor cu apă. Profesorul asigura materialele și spune studentului « pictează ». Treceți apoi la folosirea unui set pentru pictat.

Faza 5. Trasarea figurilor. Începeți când studentul poate realiza cu succes fazele 1 și 2. Profesorul desenează o linie întrerupentruă, ștearsă, puțin vizibilă, pentru a trasa un cerc, o linie dreapentruă sau orice altă figură. Studentul este îndrumat să urmeze linia.

Figuri de trasat Linie verticală Linie orizontală Cerc Diagonală + X C (desenat în toate pozițiile)

Atenție : Șabloanele pot fi folosite pentru a facilita acest pas, dacă este nevoie.

50

Faza 6. Unirea punctelor. Începeți când studentul poate realiza cu succes Fazele 1 și 2. Profesorul desenează două puncte mari și spune studentului : « Unește punctele ». Progresați de la trasarea unor puncte simple la desenarea unor figuri cum ar fi o casă.

Faza 7. Copierea figurilor. Atunci când studentul poate realiza cu succes faza 5 începeți imitația (copierea) figurilor. Profesorul desenează o figură și spune studentului « Fă asta ».

Faza 8. Copiatul desenelor care înfățișează obiecte cunoscute. Începeți când studentul poate realiza cu succes Faza 7.

Fata Casa Soare Copac Floare Om de zăpadă Mașina Pisica Gărgărița Umbrela Steag Omidă.

Faza 9. Desenează formă cu mâna liberă. Începeți când studentul poate realiza cu succes Faza 7, și cunoaște numele figurilor pe care le va desena. Profesorul spune studentului : “desenează [ o figură]. Nu există nici un model la vedere.

Figuri de desenat: Cerc Pătrat Triunghi Romb

Faza 10. Folosiți rigla pentru a desena linii. Faza 11. Desenarea obiectelor cunoscute cu mâna liberă. Nu există nici un model la vedere.

51

5.Jocul

Obiective: 1. Dezvoltarea comportamentului de înlocuire pentru auto-stimulare. 2. Dezvoltarea abilitaților care vor permite creșterea independenței și întrebuințarea constructivă a timpului liber. 3. Generalizarea limbajului și a apentruitudini de învățare. 4. Asigurați locația pentru dezvoltarea și folosirea imaginației, creativitate și gândire abstractă. 5. Creșterea atenției. 6. Îmbunătățirea stării de bine fizice și psihice și a respectului de sine. 7. Oferiți ocazii pentru învățarea prin observație. 8. Stabiliți mijloace pentru a interacționa social cu colegii. 9. Dezvoltarea intereselor specifice vârstei. 10. Îmbunătățirea calității vieții. Procedura: Aceste apentruitudini pot fi educate într-o manieră informală. Trebuie să alegeți un număr de la trei la cinci obiecte cu care să lucrați pe rând. Unele dintre obiecte pot fi introduse în cadrul Programului de Imitație Non-Verbala. Altele sunt mult mai adecvate pentru a lucra cu ele în timpul jocului. Acestea sunt, de asemenea activități folositoare pentru a le intercala între programe, în timp ce studentul este încă așezat pe scaun. Faceți demonstrația și/sau explicați cum să se joace cu jucăria. Trepentruat, măriți perioada de timp în care studentul are activitate, și măriți varietatea modurilor în care studentul mânuiește jucăria.

Inițial, studentul i se vor arăta condițiile esențiale ale jocului, într-o situație cât se poate de naturală. În orice caz, ar putea fi necesar să începeți în cadrul unui mediu de învățare mai structurat. În afară de reducerea posibilelor lucruri care atrag atenția, aceasta îl poate feri de a se simți stigmatizat pentru că nu a învățat comportamentul potrivit pentru joc. Procedurile instrucționale vor include demonstrație, interpretare de roluri și practică. Imediat ce abilitățile esențiale sunt stăpânite, el va exersa și va continua să-și dezvolte capacitățile într-un mediu cât mai natural cu putință. ESTE ESENȚIAL CĂ APENTRUITUDINILE DE JOC SĂ FIE ADECVATE VÂRSTEI. PRIN URMARE, ESTE RECOMNDAT SĂ SE URMĂREASCĂ GRUPUL DE COLEGI PENTRU A-I IDENTIFICA APENTRUITUDINILE DE JOC. DE ASEMENEA, S-AR PUTEA SĂ FIE NECESAR SĂ SELECTAȚI APENTRUITUDINI CARE DETERMINĂ COMPORTAMENTE AUTO-STIMULATOARE.

52

Nu vă limitați doar la acele activități de joc care considerați dvs. că studentul le-ar îndrăgi. Scopul acestui program este să-i lărgiți gamă de interese, iar aceasta dezvoltare va dura. Inițial, va fi important să-i asigurați suficiente consolidări pentru a-l atrage într-o activitate, chiar și pentru o scurtă durată de timp. Asigurați-vă că la început cerință de timp să fie scurtă, astfel încât să nu o perceapă ca fiind plictisitoare. În timp, veți putea să măriți durata și, trepentruat să renunțați la consolidare, din moment ce activitățile insele devin astfel intrinseci.

Indicații. Folosiți îndrumarea fizică, demonstrația, indicațiile verbale, indicarea spre obiect, sau combinații. Trepentruat, răriți indicațiile astfel încât studentul să se descurce independent. Criteriu de inițiere: Aceste apentruitudini ar trebui abordate imediat ce studentul face progrese în Imitația Non-Verbala. Criteriu de performanță: Studentul răspunde corect la opentru din zece încercări fără nici un ajutor. Acest proces ar trebui repetat în prezența a cel puțin doi profesori.

STRATEGIA GENERALĂ A PREDĂRII

1. Selectați apentruitudinea-tinta pentru joc. 2. Împărțiți apentruitudinea în părți care pot predate. 3. Predați fiecare etapă pe rând. 4. Stabiliți durata de timp a cerinței destul de scurtă, și prelungiți-o trepentruat. 5. Asigurați consolidări numeroase, accentuând afectul animat: ( OAU!!nu-i așa că este amuzant?). 6. Reduceți supravegherea în timp ce încurajați, și consolidați studentul pentru jucatul adecvat. 7. În cazul în care comportamentul auto-stimulator este prezent la cote înalte, analizați natura stimulului și identificați activitățile de joc care includ acest stimul. De exemplu, folosiți un joc cu bile într-un labirint pentru copiii care caută stimularea vizuală; activități precum decupatul și lipitul pentru stimularea tactilă; și jucării care scot sunete pentru stimularea auditivă. Comportamentele față de stimuli care intervin în activitatea de joc trebuie redirecționate.

53

CÂMPURI DE JOC

Acestea sunt exemple de tipuri de activități de joc care ar trebui introduse ca parte din programul de joacă al studentului:

1. Senzoriale 2. Jucării 3. Puzzle 4. Arte și meserii 5. Media 6. Jocuri cu plânse

Stadii de dezvoltare ale jocului

Vârsta (în ani și luni) la care aparde obicei aceste apentruitudini pentru joc sunt date în paranteze. Aceste norme sunt luate din Brigada de Inventariere a Dezvoltării Copilului. 1. Angajarea într-un joc care îl exclude ( de ex. Să perieze părul unei păpuși, să plimbe un camion) ( 1 an - 0 luni) 2. Joc simplu de simulare (de ex: mâncatul, dormitul) (1 an - 6 luni). 3. Imitatul activității din gospodărie ( de ex. maturatul) (1 an - 6 luni). 4. Asocierea unui obiect în cadrul jocului ( de ex: scoate câinele la plimbare) (1 an - 6 luni). 5. Folosește jucării pentru a juca o scenă (2 ani - 6 luni). 6. Angajarea într-un joc de roluri casnice, timp de cel puțin 10 minute ( 2 ani -6 luni).

Exemplu: 1. A face o prăjitură. 2. Cuburi: a) să ridice un cub b) A face o grămadă c) Să facă o coloană orizontală d) Modele, turnuri, poduri, clădiri etc. 3. Puzzle 4. sortarea după forma 5. lego 6. păpușă: mângâieri, îmbrățișări, hrănitul, legănatul, culcarea etc.

54

7. Marionete: să interpreteze acțiuni, să vorbească înainte și înapoi, să confecționeze marionete ca un proiect de meserii, să interpreteze o poveste preferată. 8. Camion: să-l plimbe înainte și înapoi, încărcat și descărcat 9. Mingea: aruncarea, prinderea, a o face să sară, lovirea cu piciorul, rostogolirea. 10. Jucatul cu obiecte: jucării, cine e în cutie?, baloane, ascunsă, fabrica de jucării. 11. Ritm și activități pe muzică. 12. Cântat și dansat. 13. Petrecere cu ceai, deghizare. 14. Locații de joacă: fermă, benzinărie, aeroport, teren de joacă, casa păpușii. 15. Echipamente: Capul D-lui Cartof, Erector Set Jr., Trenuri Brio, ceas care se desasambleaza. 16. Jocuri pe plânse : Unu, Leagă patru, jocuri de corespondență/ cu cărți, război, jenga, domino, bingo, memorie / concentrare, Nu te supăra, frate! Stăpânul minții, scrabble, retragerea, nu sparge gheața, furnici în pantalonii tăi. 17. Jocuri de mișcare : Semafor roșu / verde, de-a v-ați ascunselea, inele, rata-rata-gasca, bată, cartoful fierbinte, Piratul roșu, Urmați conducătorul, Simon spune… 18. Sporturi : tenis, baschet, biliard, ping pong, t-ball, fotbal.

MUNCA ȘI JOCUL INDEPENDENT

Obiective : 55

1. Creșterea duratei comportamentului în timpul unei ocupații. 2. Dezvoltarea independenței. 3. Promovarea activităților adecvate în timpul liber. 4. Contribuție la integrarea cu succes în colectivul clasei. 5. Atenuarea comportamentului auto-stimulator.

Procedura : Copilul trebuie mai întâi să stăpânească abilitatea care va fi testată. Scopul acestui program este creșterea perioadei de timp în care copilul poate sta concentrat la o temă, fără nici o indicație sau feed-back. Pe parcurs, va fi necesar să se reducă trepentruat apropierea adultului.

Faza 1: O activitate. Dați-i studentului o însărcinare pe care este capabil să o termine într-o perioadă scurtă de timp. La început, însărcinările ar trebui să fie activități preferate: ( de ex: puzzle, privitul unei cărți, jocuri etc.), și la final, să includă și munci ( de ex : atârnarea hainii în cui, ducerea gunoiului, făcutul patului, adunarea jucăriilor). Reduceți prezența dvs. în timp ce NU DAȚI NICI UN FEL DE INDICAȚIE PENTRU ÎNDEPLINIREA ÎNSĂRCINĂRII. Dacă studentul îndeplinește însărcinarea în timpul alocat, asigurați-i apoi o activitate preferată. În schimb, dacă nu are succes, puneți-l să o mai repete o dată . Trepentruat, măriți durata activității.

Exemple de joc : Sortarea după forma Puzzle Cuburi Lego Joc cu bile Păpuși / Marionete / Animale Joc de cărți solitar / Cubul lui Rubik Jocuri Desenat / Colorat / Pictat Decupare și lipire.

Confecționare : măști din hârtie, forme din nisip, bijuterii, țesături. Origami : avion, pălărie, barca

56

Creare modele : mașini, avioane, etc. Privitul cărților Privitul unui album cu fotografii Argila / lut : - sculpentruare - forme și modelare Baschet, handbal, tenis, săritul cu coardă, învârtitul cercurilor, skateboard, plimbatul cu bicicletă, trambulină. Trenuri brio Desen punct-cu –punct Cărți pentru puzzle: - fotografii ascunse - labirinte - jocuri cu cereale - exerciții – modele Construirea unei fortărețe/ a unui turn Deghizare Plimbarea câinelui Scormonitul după viemi, prinderea insectelor Jocuri video Abilități vitale și pentru traiul zilnic: Sortarea ( de ex. șosete, haine, argintărie, zarzavaturi). Însărcinări de auto-ingrijire: (de ex: îmbrăcatul, spălarea pe Cânți). Lăcuirea unghiilor Grădinărit Prepararea prânzului / a mâncărurilor simple / floricele la microunde Activități casnice: - adunarea hainelor - adunarea jucăriilor - strângerea mesei - aranjarea mesei - ducerea gunoiului - împăturirea hainelor - strânsul patului - maturatul - aspiratul - ștersul prafului.

57

Faza 2: Două activități succesive. Faza 3: Trei activități succesive.

Interpretarea scenariilor

Obiective : 1. Predarea unei game largi de capacități de joc. 2. Dezvoltarea complexității limbajului. 3. Dezvoltarea imaginației și creativității. 4. Lărgiți gamă de interese și numărul subiectelor de conversație. 5. Asigurați condiții pentru învățare prin observare. 6. Să învețe să urmeze regulile, să interpreteze roluri și să fie introdus în regulile de comunitate și societate în ceea ce privește comportamentul social. 7. Creșterea interacțiunii sociale. Procedura : Scenariile ar trebui astfel concepute încât să fie un ajutor pentru profesor despre cum să conducă piesa de joc. Oricând studentul este capabil să creeze propria formă de joc, profesorul va trebui să se îndepărteze de scenariu, până în momentul în care piesa începe să fie jucată prost. La început, aceste scenarii pot fi învățate folosind imitația non-verbala sau instrucțiuni recepentruive. În timp, scopul este că studentul să genereze propriile variațiuni ale piesei. Succesiunea dezvoltării piesei spontane este : 1. Scenariile 2. Combinație creativă a elementelor din scenarii diferite. 3. Studentul inventează elemente noi pentru scenariu. 4. Studentul creează un nou scenariu pentru o topica dată. 5. Studentul alege o nouă topică, și inventează un scenariu.

Indicații : Folosiți îndrumarea fizică, demonstrația, indicațiile verbale, indicarea spre obiect, sau combinații. Trepentruat, răriți indicațiile astfel încât studentul să se descurce independent. Criteriu de inițiere : Succesiune continuă a imitației non-verbale. Criteriu de performanță: Studentul răspunde corect la nouă din zece încercări, fără nici un ajutor, având două variante, opentru din zece, având trei sau mai multe variante.

58

Acest test ar trebui repetat în prezența a doi profesori, cel puțin.

Scenariu 1: Construirea de obic te și crearea unei ieșiri (la iarbă verde). Aceasta este o dezvoltare a Imitării Cuburilor. Burgerul McDonald’s. Construirea restaurantului. Îndrepentruarea spre meniu. Comanda pentru mâncare. Decizia a ce se mănâncă în restaurant sau se ia la pachet. Plata la casă. Dacă se mănâncă în restaurant : Alege locul unde să stea, să mănânce, golirea tăvii : plecarea. Dacă se ia la pachet : unde să plece ; să mănânce ; strânsul. Alte lucruri de construit : magazinul cu jucării, magazinul de animale, pista de curse, magazin cu haine, alimentară, mol. Scenariu 2 : O ieșire cu mașina la plimbare. Construirea unei străzi cu blocuri. Construirea unei benzinării. Condusul spre benzinărie. Parcarea, alimentarea de la pompa de benzină, plată. Spălarea geamurilor, verificarea benzinei și a frânelor. Ieșirea la o plimbare. Scenariu 3 : Vânătoare de comori. Ascundeți piese din « comoara » (consolidări) prin casă. Încercați să folosiți părți din jocul Nintendo sau din altă activitate preferată. Faceți hărți sau scrieți pe cartonașe indicii cu privire la locația comorii. Aceasta este o ocazie bună pentru a folosi concepentrue precum prepozițiile. Cu fiecare piesă din comoară pe care o găsește va găsi și un indiciu pentru locul următoarei piese. Comoară de la sfârșit vă fi una considerabilă. Scenariu 4 : Cei 3 purceluși. Construiește fiecare casă în parte : din paie, din bețe, și din cărămidă. Interpretare de roluri între purceluși și lup : ”Voi sufla și îți voi dărâma casa ». Distruge casa. Reconstruirea caselor. Scenariu 5 : Pirați.

59

Toți canta : « YO-ho-ho ». Îmbarcarea pe vas. Tragerea cu tunuri : încărcare, pe locuri ; țintiți, foc ! bum ! Navigarea spre insulă. Găsirea hârtii cu comoară. Căutarea comorii.

Scenariu 6 : Nave spațiale. Îmbrăcarea costumului de astronaut, casca etc. Încătărămarea. Lansarea !!! Explorararea planetelor Marte, Luna, etc. Executarea unui mers în spațiu. Rămâne prins într-o ploaie de meteoriți. Amerizat într-un ocean. La paradă. Scenariu 7 : Interpretarea unei cărți de povești. Folosiți o carte de povești preferată care are poze pe fiecare pagină. Încercuiți personajele și indiciile necesare pentru interpretarea scenei de pe fiecare pagină. De ex :”Numai eu și bunica”, “Mickey și Minnie merg la plajă”. Scenariu 8 : Simularea servirii unei mese la restaurant. Indicații : masă, tacâmuri, imaginarea meniului, imaginarea mâncării, banii. Conduce până la restaurant, parchează, intra. Indicarea locurilor de către șeful de sală. Primirea meniurilor și comandă. Chelnerul aduce mâncarea. Simularea mâncatului / băutului. Chelnerul aducă nota de plată. Facerea platii și plecarea. Scenariu 9 : Mersul la plajă. Încărcatul mașinii cu bagaje. Condusul / parcarea. Caratul lucrurilor, găsirea unui loc pe plajă. Întinderea cearcafului, așezarea umbrelei. Aplicarea cremei de protecție anti-solara, punerea ochelarilor. Prezența pe terenul de joacă. Construirea castelelor de nisip.

60

Căutatul scoicilor. Picnic la prânz. Scenariu 10 : Construirea unei ferme. Construirea unui țarc. Umplerea lui cu animale. Transportul fanului cu tractorul. A da fanul de mâncare. O plimbare pe cal. A lua o înghițitură de apă. Alte idei : Vânătoarea de animale. Construirea unui fort cu perne, paturi, și scaune. Spectacol de magie. Mimați imaginea unor oameni faimoși. Simularea. Castele. Interpretarea « Poveștii jucăriilor ». Peter Pan și Căpitanul Hook. Aladdin. Cowboys. Imaginați un aprozar, o gelaterie, magazin cu alune etc. Imaginați o excursie cu camping : pescuit, canoe, etc. Simularea unui om de zăpadă și a unei cazemate din zăpadă. Imaginați o excursie la Disneyland. Interpretați o ieșire la circ. Construirea unei grădini zoologice. Construirea unor munți. Interpretați o ieșire la o piscină (cu puține personaje). Nota de referință : Muncă și jocul independent Abilități motrice Simulare

Instrucțiuni recepentruive

Obiective : 1. Dezvoltarea înțelegerii limbajului.

61

2. Stabilirea supunerii / ascultării. 3. Stabilirea controlului instrucțional care poate fi folosit pentru a diminua comportamentul distructiv. 4. Extinderea terapiei de pe scaun în mediul înconjurător. 5. Dezvoltarea participării și concentrării ( de ex. pentru că studentul să recupereze obiectele când este departe de profesor, trebuie să rămână concentrat). 6. Creșterea duratei comportamentului la o sarcină dată. 7. Dezvoltarea memoriei. 8. Dezvoltarea independenței.

Procedura : La început, selectați obiectele care au fost învățate în cadrul Imitației Non-Verbale. În loc să spuneți : « Fă asta », profesorul îi spune pur și simplu studentului să realizeze o acțiune. Începeți cu acțiuni care pot fi realizate stând pe scaun. Ulterior, puneți studentul să se miște prin cameră, prin casă etc. pe distanțe care cresc progresiv.

Trepentruat, reduceți ajutorul prin demonstrație astfel încât studentul să urmeze doar ordinul verbal. Pe măsură ce avansează, complexitatea instrucțiunilor trebuie crescută, ca și distanța dintre profesor și elev. Profesorul va deveni foarte discret în timp ce îi urmărește activitatea.

Pe măsură ce abilitățile de participare ale studentului se îmbunătățesc, începeți să-i dați indicații de pași multipli. La început, probă vă trebui să fie simplă și cu timp suficient alocat îndeplinirii. Trepentruat, creșteți complexitatea probelor, în timp ce scădeți durata alocată rezolvării lor. Indicații: Folosiți îndrumarea fizică, demonstrația, pentru a dirija studentul pe parcursul acțiunii. Trepentruat, răriți indicațiile astfel încât studentul să se descurce independent. Criteriu de inițiere : Studentul poate realiza mai multe acțiuni prin imitare. Criteriu de performanță: Studentul răspunde corect la opentru din zece încercări, fără nici un ajutor. Acest test ar trebui repetat în prezența a doi profesori, cel puțin.

Faza 1: Ordin cu sugestie contextuală. Așezați o minge pe masă și spuneți :”Dă-mi mingea”. Mutați scaunele lângă o ușă și spuneți-i : “Deschide / închide ușa”. Puneți un obiect pe podea și spuneți :

62

” ridică-l [obiectul] ”. Așezați cuburi și spuneți :“Construiește blocuri” .Când cele două răspunsuri au fost corecte, să aveți ambele contexte prezente și să stabiliți diferența. Faza 2: Manipularea obiectelor. Acestea sunt ordine formate din două cuvinte care leagă o acțiune cu un obiect anume. Aceste răspunsuri pot facilita recunoașterea obiectului într-un context diferit, cum ar fi Programul de Identificare Recepentruivă a Obiectului, unde ordinul este: “atinge obiectul”. Ordinul verbal – Manipularea obiectului. Plimbă mașina Sună clopoțelul Aruncă mingea Mănâncă prăjitura Piapentruănă părul Pune pălăria pe cap Folosește lingura Săruta păpușă Îmbrățișează ursul Agită maraca Răspunde la telefon Fă avionul să zboare Mângâie câinele Sufla balonașe Suflă în fluier. Faza 3: Realizează acțiuni descrise în fotografii / desene. Acesta faza este destinată elevilor care au dificultăți cu limbajul recepentruiv cerut la faza 2. În cazul studenților care termina cu succes faza 2, puteți să săriți peste acesta fază, sau să vă întoarceți la ea mai târziu. Arătați-i stimulul și spuneți :”Fă asta”. Acesta poate fi extinsă la o serie de pași prezentați într-o schemă. a) secvența primului pas b) secvența celui de-al doilea pas c) secvența celui de-al treilea pas d) secvențe extinse. Faza 4: Pe scaun. Începeți când studentul stăpânește cinci acțiuni din faza 2. Acestea sunt acțiuni simple care pot fi realizate stând pe loc. Ordin verbal – pe scaun: Bate din palme Îndepărtează brațele Zâmbește Ridică-te / așează-te Atinge-ți nasul Gâdilare Fă pa-pa Sari Dă-mi____ Lovește masa Mănâncă_________ Ia____ Ridică brațele Bea______ Arătă spre____ Îmbrățișează-mă Lovește din picioare Trimite o bezea Începe / Oprește-te (desenează o linie pe hârtie / plimba o mașină).

Atenție : Copiilor le place să primească o îmbrățișare când se ridică. Oricum, profesorii nu trebuie să lase să înțeleagă că ridicatul în picioare este răsplătit imediat cu o

63

îmbrățișare, altfel studentul va ajunge să confunde înțelesul lui : “Ridică-te “. Faza 5: Simularea acțiunilor. Dormit Condus Zborul în avion Băut Mâncatul înghețatei Vorbitul la telefon. Faza 6: Ordin verbal – jos de pe scaun, în aceeași cameră Aceasta poate fi începută când sunt stăpânite cinci acțiuni din faza 4. Aprinde becul Aruncă la gunoi Ciocane la ușa Închide ușa Aleargă Mergi Începe / Oprește-te Deschide ușa Adu o hârtie Mergi Adu-mi____ Pune obiectul pe raft. Faza 7 : Du-te în altă cameră și întoarce-te. Începeți această fază când sunt stăpânite cinci acțiuni din faza 6. De asemenea, este necesar că mai întâi studentul să învețe numele diferitelor camere din casă. De ex: “Du-te la bucătărie”. Faza 8: Du-te în altă cameră, fă o acțiune și întoarce-te. Începeți această fază când sunt stăpânite cinci acțiuni din faza 7. De exemplu: “Du-te la bucătărie și adu o ceașcă”. Faza 9: A spune vs. a face: Studentul face diferența între directivele de a vorbi vs. directivele de a repeta o frază. SF1: “ spune: ridică-te”. R1: Studentul repetă fraza. SF2: “Ridică-te” R2: Studentul realizeza acțiunea. SF3: Rotație aleatorie a SF1 vs. SF2 Faza 10: Cerințe în 2 etape. O dată ce 20 de acțiuni din oricare dintre fazele 2, 4 sau 6 sunt realizate, puteți de asemenea să începeți să legați răspunsurile între ele într-un răspuns în două etape. Este cel mai ușor dacă începeți cu răspunsurile la manipularea obiectelor, folosind indicații verbale, apoi reduceți contextele. Mai târziu, treceți la răspunsuri prin acțiuni ale corpului. Folosiți numai acțiunile care au fost ulterior antrenate că instrucțiuni de o singură etapă. Spuneți studentului să rezolve prima parte din răspuns, aștepentruați ca acesta să răspundă, apoi treceți la a doua parte a răspunsului. Trepentruat, reduceți durata în care aștepentruați a doua parte de răspuns, până când puteți rosti toată întrebarea o dată, și studentul poate să răspundă corect. Dacă este nevoie de ajutor pentru a trece la a doua parte de răspuns, folosiți o indicație oarecare cum ar fi :” continuă”. Faza 11: Cerințe în 3 etape.

64

Imediat ce studentul realizeza faza 10 cu precizie de 90%, dați-i cerințe în 3 etape. Folosiți aceeași procedură ca la Faza 10. Faza 12: Directive condiționale. Aceasta este o apentruitudine avansată. Învățați studentul să asculte cerința și decideți dacă i se potrivește. Asigurați-vă că înțelege concepentruele și poate răspunde cu da/nu la întrebările care au fost puse în legătură cu concepentruele care au fost utilizate. (de ex: “Tu ești băiat?”). Instrucțiuni condiționale: Dacă numele tău este Ion, ridică mâna! Toți băieții, duceți-vă la masa voastră! Dacă aveți pantofii în picioare, tropăiți-vă picioarele! Dacă purtați pantaloni albaștri, ridicați-vă în picioare! Dacă aveți o carte, ridicați mâna! Notă: Multe din răspunsurile inițiale care urmează a fi învățate în acest program ar trebui stabilite mai întâi în Imitația Non-verbala. Instrucțiunile recepentruive duc la Îndeplinirea Cerinței și învățare prin observare. Există de asemenea un capitol din Imaginație care aparține următoarelor directive verbale. Concepentruul “ de a nu face” ( a face ceva) este predat în Programul de Negare.

RECUNOAȘTERILE RECEPENTRUIVE

Obiective :

65

1. Învățarea numelor de obiecte, activități și concepentrue. 2. Baza recunoașterii expresive. 3. Dezvoltarea gândirii abstracte ( de ex: a face deducții). 4. Facilitarea capacității de participare.

Procedura : Studentul sta așezat la masă, și profesorul sta lângă sau vis-a –vis de el. Așezați unul sau mai multe obiecte pe masă, distanțate suficient unul de celălalt. Spuneți studentului :” Atinge-l [obiectul]”. Schimbați locul obiectelor după fiecare încercare. Mulți elevi se vor implica mult mai activ în proces, dacă răspunsul este să înmâneze obiectul profesorului. În acest caz, cerința va fi: “ Dă-mi [obiectul].” Pe cât de repede posibil, va trebui să variați formularea cerinței ( de ex: “atinge..”, “dă-mi..”, “Arătă spre…”, “Arată-mi..”, “Unde se afla..?” etc). Câteodată, este preferabil să se omită cuvântul de comandă, și să se numească doar obiectul dorit. Astfel îi va veni mai ușor studentului să-și îndrepentrue atenția doar asupra cuvântului esențial. Interesul poate fi crescut prin schimbarea modului în care materialele sunt prezentate. De exemplu, studentul se poate plimba prin cameră pentru a găsi obiectele numite, sau să aleagă obiectele de pe o planșă. Alegeți obiecte care motivează studentul să le învețe și sunt funcționale. Indicații: Folosiți îndrumarea fizică, indicarea spre obiect, sau indicația asupra poziției. Trepentruat, răriți indicațiile astfel încât studentul să se descurce independent. Criteriu de inițiere : Studentul poate potrivi corect elementele (vezi Programul de corespondență), poate fi antrenat sau poate imita o acțiune. Stabilirea unor directive verbale simple care pot ușura progresul în cadrul acestui program, dar nu este o condiție obligatorie. Criteriu de performanță: Studentul răspunde corect la nouă din zece încercări, fără nici un ajutor. Acest test ar trebui repetat în prezența a doi profesori, cel puțin.

Faza 1: Cerințe. Folosiți obiecte sau fotografii care reprezintă elemente sau activități pe care studentul ar vrea să le învețe ( de ex: mâncare, băutura, joc, televizor, radio, legănat etc.). Întrebați studentul : “ ce preferi? ”. În momentul în care arătă spre obiect sau fotografie, cererea lui este recompensata. Obiecte auto-stimulatoare ar trebui incluse la posibile alegeri. Valoarea obiectului auto-stimulator va fi diminuată de către elev prin alegerea altor obiecte (de ex. : o prăjitură), în locul obiectelor auto-stimulatoare.

66

Faza 2: Părțile corpului. [Nota : Faza 3 poate fi începută în același timp sau înaintea acestui pas]. Începeți cu o singură parte a corpului. Spuneți studentului: “ Atinge-ți [elementul]. Când prima probă este realizată corect fără nici un ajutor, timp de trei încercări, intorceti-vă și revedeți prima probă. Continuați să verificați cele două elemente până când studentul este capabil să le realizeze la cerere aleatorie. Adăugați pe rând elemente suplimentare și rotați-le cu elementele învățate anterior. Pe măsură ce fiecare element nou este stăpânit, adăugați un altul pentru antrenament. Stadii de dezvoltare: a) Gura, ochi, nas, picioare (B: 1-6) b) Păr, limba, cap, urechi, mâini, picioare, brațe, degete de la mâini, stomac, spate, dinți, degete de la picioare. (B : 2-0). c) Barbie, degetele mari de la mâini, genunchi, gât, unghii (B : 3-0). d) Călcâi, gleznă, maxilar, piepentru (B : 4-0). e) Încheietura, umăr, șold, cot (B : 5-0). f) Talie (B : 6-0). Faza 3: Obiecte (3-D). Aceasta poate fi începută în același timp cu Faza 2. Folosiți obiecte care sunt cunoscute studentului și care au fost exersate în Faza 8 de Corespondență. Alegeți două elemente cu care să începeți. Așezați primul element pe masă (nu lăsați prin preajmă vreun obiect care să distragă atenția), și spuneți “ dă-mi-l [obiectul]. Când studentul răspunde corect la patru probe din cinci, cu alte obiecte prezenta și fără ajutor, repetați proba cu elementul nr. 2. Când proba doi este terminată, intorceti-vă și reluați proba elementului nr. 1 , și apoi iarăși elementul nr. 2. La final, așezați ambele elemente în același timp pe masă, și începeți cu probe aleatorii. Pe măsură ce fiecare element nou este stăpânit, adăugați un altul pentru antrenament. Obiective de recunoscut : Haine Jucării Animale Mâncare Elemente de gospodărie Mobila. Faza 4: Fotografii cu obiecte. Profesorul cere studentului să arate spre obiectul dintr-o fotografie. Faza 5: Fotografii cu acțiuni. Profesorul arata fotografii înfățișând diferite acțiuni și cere studentului să arate spre fotografia numită. Faza 6: Fotografii cu oameni. ( Câteodată, copiii pot reține acest proces 2-D mai rapid ca 3-D). Profesorul arata

67

fotografii cu persoane și cere studentului să arate spre persoană numită. Inclusiv propria persoană, familia, angajați, și colegi. Faza 7: Oameni (3-D). Profesorul îi cere studentului să arate spre profesor, sau către o altă persoană prezentă. Faza 8: Încercați cu două elemente. ( de ex: “ Dă-mi ceașca și pantoful”). Faza 9: Mărimea (mare / mic) (B: 2-0). Faza 10: Culoarea. Asigurați-vă că faceți această etapă cât mai amuzantă posibil. Trebuie să folosiți obiecte care sunt asemănătoare în toate privințele, mai puțin a culorii. ( de ex: folosiți cești colorate și ascundeți o recompensă sub culoarea cerută). Folosiți beculețe colorate, și când răspunde corect beculețele se aprind. Stadii de dezvoltare: a) roșu, albastru (B : 3-0). b) Verde, galben, portocaliu, purpuriu ( B : 3-6). c) Maro, negru, roz, gri (B: 4-0). d) Alb ( B: 5-0). Faza 11: Formă. Stadii de dezvoltare: a) cerc, pătrat (B: 3-6) b) Triunghi, drepentruunghi (B: 4-6). c) Romb ( B: 6-0). Faza 12: Combinații de obiecte/culoare . Faza 13: Două atribute abstracte combinate (de ex: mărime / formă). Faza 14: Trei atribute combinate ( culoare / mărime/ obiect sau culoare/forma / mărime). Faza 15: Fotografii cu locuri / camere din acasă și în colectiv. Profesorul așează fotografii cu locuri / camere pe masă și cere studentului să arate spre un anume. Faza 16: Emoții. Faza 17: Concepentrue cantitative: Stadii de dezvoltare: a) multe / unul ; mare / mic (B : 2-0). b) Gol / umplut ; ușor / greu (B: 3-0). c) Pitic / înalt ; slab / gras ; mai puțin / mai mult ; scurt / lung (B : 3-6). d) Încet / rapid ; câțiva / mai mulți ; subțire / gros. ( B : 4-0). e) Strâmt / larg ( B : 5-0). Următoarele programe : atribute, categorii, funcții, ajutoare în societate, prepoziții.

68

COMUNICAREA FUNCȚIONALĂ

Obiective : 1. Predați puterea comunicării prin modalități non-verbale. 2. Asigurați mijloace pentru a întruni nevoile întâlnite la copiii care nu vorbesc. 3. Diminuați comportamentele distrugătoare cauzate de frustrarea dată de incapacitatea de a comunica. 4. Asigurați baza dezvoltării vorbirii. Procedura : Acest program este folosit pentru studenții care nu sunt pregătiți să formuleze cerințe. Le permite un mijloc de comunicare non-verbala cu ceilalți. Folosiți elemente efective sau poze ale elementelor drepentru mijloc pentru că studentul să-și exprime dorința sau nevoia. Indicații: Folosiți indicații verbale și fizice, și arătatul. Trepentruat, reduceți indicațiile. Criteriu de inițiere : Studentul poate potrivi obiectele identice. Criteriu de performanță: Studentul realizează opentru răspunsuri corecte din zece probe, fără nici un ajutor. Acest test ar trebui repetat în prezența a doi profesori, cel puțin. Faza 1: Alegeri. Prezentați două sau mai multe elemente studentului. Întrebați-l : « Pe care îl vrei ? ». Dați-i studentului obiectul pe care îl dorește, și îndepărtați toate celelalte elemente. Aștepentruați un timp până îl întrebați iarăși ce obiect vrea, deoarece s-ar putea să facă o alegere incorectă. Dacă studentul devine frustrat, deoarece nu reușește să numească obiectul pe care îl dorește, dați-i o indiciu (arătați spre el sau puneți mâna peste mâna lui) pentru a-i indica obiectul pe care credeți dvs. că îl vrea. Faza 2: a) Potrivirea fotografiilor cu elemente. Începeți când studentul a terminat Faza 1. Puneți două sau mai multe elemente pe masă, în fața lui. Înmânați-i o fotografie studentului și spuneți : ”Pune-o lângă obiectul identic”. Ajutați-l numai dacă este nevoie. Contribuiți cu o mică parte din obiectul care este în fotografie.

b) Potrivirea elementelor cu fotografii. Începeți când studentul a terminat Faza 1. Puneți două sau mai multe fotografii pe masă, în fața lui. Înmânați un obiect studentului și spuneți : ”Pune-l lângă cel identic”. Ajutați-l numai dacă este nevoie. Contribuiți cu o mică parte din obiectul care este în

69

fotografie. Faza 3 : a) Arătatul spre fotografia unui obiect. Puneți două sau mai multe fotografii pe masă, în fata studentului. Arătați-i un obiect (ținând obiectul în mână, iar studentul să nu poată ajunge la el), și spuneți :”Arătă spre cel identic”. b) Arătatul spre obiectul prezent în fotografie. Puneți două sau mai multe obiecte pe masă, în fata studentului. Arătați-i o fotografie ( ținând-o în mână, iar studentul să nu poată ajunge la ea), și spuneți :”Arătă spre cel la fel ”. Faza 4 : Realizarea unei alegeri dintr-o fotografie. Începeți când studentul poate realiza cu succes cinci elemente din fazele 2 și 3. Lăsați la îndemână studentului o fotografie cu un element foarte dezirabil. Folosiți un îndemn fizic pentru a-l face să ridice fotografia respectivului obiect și să v-o înmâneze. Numiți imediat obiectul din fotografie, și apoi oferiți-i obiectul în realiate pentru fotografia din mâna lui. Orice fotografie atinge, dați-i apoi obiectul înfățișat acolo. Va trebui, de asemenea să folosiți fotografii care să reprezinte activități de pe lângă casă, și în exterior. Mergeți în zona cea mai apropiată unde elementul/ activitatea au fost surprinse, și desfășurați proba acolo. Apoi, puneți-l imediat să facă elementul prezentat în fotografie (de ex: mâncatul elementului respectiv, băutul, mersul la baie, mersul către leagăn etc). La început, lăsați studentul să fie foarte aproape de locul în care elementul este situat. Apoi puneți-l să înmâneze fotografia unui adult și imediat să îndeplinească acțiunea. Imediat ce studentul răspunde pozitiv la cerințe, puteți să creșteți numărul de fotografii prezentate. La început, folosiți un singur element pe care nu-l prefera, pentru a-i distrage atenția, și pentru că studentul să facă alegeri care au însemnătate. Trepentruat, creșteți distanță și numărul fotografiilor care îi sunt prezentate. Păstrați fotografiile la dispoziția studentului, ca un mijloc pentru el să-și poată exprima dorințele pe parcursul zilei. Comunicarea prin fotografii. (Elemente mostră). Baie caseta video plimbatul pe afară Muzica băutura calculator. Mersul cu mașina căpitanul crantz Cheetos leagăne Faza 5 : Îndeplinirea directivelor prezentate cu o fotografie. Faceți poze studentului când desfășoară diferite activități, că de ex. cele făcute în cadrul programului Instrucțiuni Recepentruive. Arătați-i fotografia și spuneți studentului : ” Fă asta.” Nota de referință : Sistemul de Comunicare prin Schimb de Fotografii (SCSF) de Bondy și Frost.

70

TENTAȚII DE COMUNICARE

Obiective : 1. Creșterea dorinței studentului de comunicare. 2. Faceți comunicarea distractivă. 3. Stabiliți puterea de comunicare. 4. Dezvoltarea folosirii spontane a limbajului. 5. Aducerea actului de vorbire sub control la stimuli de mediu adecvați.

Procedura : Acest program este destinat copiilor care au abilitatea de a face aproximări rezonabile de cuvinte simple pentru a exprima dorințe. Articularea nu este nevoie să fie exactă, dar ascultătorii trebuie să fie capabili să facă diferența între diferitele cuvinte pe care le rostește. În cazul copiiilor a căror apentruitudine de vorbire nu este dezvoltată la acest nivel, referiți-vă la programele cu privire la realizarea alegerii și Comunicarea Funcțională. Aranjați situații care vor ușura nevoia studentului de a formula cereri. Această procedură a fost descrisă de Wetherby & Prizant (1989). Unele dintre strategiile listate mai jos au fost inițial descrise de Margery Rappoport în « Maurice et al » (1996). Dacă ajutorul devine necesar, folosiți comportamente non-verbale (de ex : inclinatul sau privitul intens, ridicarea din umeri pentru a transmite informația că ceva nu a fost înțeles). Evitați să puneți întrebări directe cum ar fi : « Ce vrei ? ». Nu-l întrebați ce vrea. Ajungeți până la reacții mai naturale cum ar fi pauză, astfel încât studentul să umple golul. Indicații: Începeți cu îndemne verbale complete. Reduceți până la îndemne verbale parțiale, și apoi îndemne prin limbajul corpului. Exemple : 1. Mâncați un fel de mâncare preferată, sau jucați-vă cu o jucărie preferată în fata studentului, fără să-i oferiți și lui. Playdoh Figuri în mișcare Trenuleț Prăjituri Dați-i o mică parte când realizeza cererea, asta pentru a facilita repetarea cererilor. 2. Oferiți-i ceva de mâncare care nu-i place, sau băgați-i mana într-o pungă de budincă ( pentru a obține un protest verbal). 3. Porniți o jucărie care se învârte, lăsați-o să se oprească și înmânați-o lui.

71

4. Deschideți un tub cu balonașe, suflați balonașele, apoi închideți tubul ușor și dați-i tubul închis studentului. 5. Spuneți-i studentului că a terminat treaba, dar nu-l lăsați să plece până nu spune : « Vreau să plec ». 6. Începeți un joc social cu studentul (de ex : gâdilat, răsucirea lui în aer etc), până în momentul în care el își manifesta plăcerea, apoi opriți jocul și aștepentruați. 7. Pregătiți un joc, lăsând la o parte o piesă importantă ( de ex : zaruri, titirez, piese de joc etc. ), și spuneți : « Hai să ne jucăm ». 8. Umflați un balon, și apoi desumflati-l încet. Înmânați-i balonul desumflat sau țineți-l în drepentruul gurii și aștepentruați. 9. Începeți să rezolvați un puzzle. După ce studentul a potrivit câteva piese, dați-i una care nu se potrivește. 10. Selectați un obiect pe care studentul în vrea sau unul care face zgomot, și puneți-l într-un recipient. Țineți recipientul și aștepentruați. 11. Pregătiți-l să picteze cu guașe. (de ex : asigurați hârtia, vopsele, pensule etc), și dați-i o ceașcă fără apă. 12. Spuneți-i studentului că poate ieși afară să se joace, dar ușa să fie încuiată. 13. Când dă semne că îi este sete, dați-i o cană goală. 14. Serviți cina fără furculița. 15. Așezați-l în cadă fără apă. 16. Țineți o carte la care vă uitați împreună cu susul în jos. 17. Asamblați o jucărie cunoscută într-un mod greșit ( de ex : puneți mâna în locul capului). 18. Cântați un cântec preferat și omiteți un cuvânt, și continuați numai dacă studentul completează cuvântul. 19. Dacă studentul vrea să fie ridicat, țineți brațele întinse dar nu-l ridicați până când nu spune « sus », sau o aproximare. 20. Așezați-l într-un leagăn. Împingeți-l de câteva ori. Apoi opriți leagănul, și aștepentruați-l să spună « continua » sau « împinge » sau un alt cuvânt asemănător.

IMITAȚIA VERBALĂ.

Obiective : 72

1. Construirea unei baze pentru limbajul vorbit. 2. Creșterea vocalizărilor. 3. Forma articularii. 4. La final reducerea ecolaliei ( de ex : prin aducerea vorbitului la stimulii adecvați de control). 5. La final, reduceți discursul monoton și mecanic.

Procedura : De cele mai multe ori, acest program dă rezultate mai bune dacă se desfășoară într-o manieră mai puțin formală. În funcție de fază, se poate să nu existe o directivă clar exprimată pentru student. Uneori este mai bine să nu folosiți cuvântul : « spune », și doar să se modeleze sunetul/cuvântul. Este foarte important să faceți acesta activitate amuzantă, și să nu faceți să pară că un program. Pentru unii copii, s-ar putea să fie de ajutor să stea așezați pe scaun. Altora le va face plăcere să îl ia ca pe un exercițiu, dar majoritatea copiiilor vor fi mult mai entuziaști dacă este realizat într-un context ludic. În momentul prezentării discursului către student, va trebui să experimentați să vedeți dacă este mai eficient să prezentați materiale vizuale sau nu. Prezentarea materialelor vizuale ( de ex : cartonașe cu fotografii), conferă un context cu înțeles pentru discurs, dar pentru unii copii, adăugarea celei de-a doua modalități distrage atenția. Pentru acei copii care nu beneficiază de pe urma prezentării simultane a materialului vizual, puteți exersa abilitatea fizică de a rosti cuvinte separat de învățarea sensului, și ulterior să se combine. Profesorul va trebui să arate o susținere extraordinară, și dacă este nevoie de corectare, aceasta trebuie făcută într-o manieră încurajatoare. Fiți glumeț în abordarea dvs. (de ex : folosind gâdilături și spunând lucruri ca « Haide, poți s-o spui ! »). Fiți dispus să dați câteva indicații care să nu aibă legătură cu acțiunea, pentru a menține experienta acumulată cât se poate de pozitivă. Folosiți o consolidare la un nivel mai scăzut pentru comportamentul care sta jos și participa, păstrând consolidările cele mai puternice pentru producerea vocală.

Pentru facilitarea limbajului : 1. Selectați sunete și cuvinte care sunt emise cel mai frecvent de către student. 2. Selectați sunete care sunt sunt potrivite din punct de vedere al dezvoltării (de ex : ‘M’ în loc de « Z « ). 3. Selectați sunete care sunt funcționale și stimulatoare pentru student ( de ex : sunete

73

scoase de animale : « mu », « bee », « șșș »). 4. Selectați cuvinte care sunt funcționale și stimulatoare pentru student ( de ex : prăjitura, suc. Tv, deschis, ajutor, nu, toți plecați, uu-oo, yupii, ieee, sus, mergi, mai mult, afară, gâdilat etc). 5. Arătați-i o fotografie sau un obiect în timpul probei ( numai dacă nu se dovedește că nu-i distrage atenția). 6. Cuvintele pot fi rostite accentuând un anumit sunet ( de ex : P-rajitura). 7. Lucrați într-o situație amuzantă ( de ex ; la Mc’Donald’s, în timpul legănării, în cutia cu nisip, la bazin etc.). 8. Imitați sunetul studentului. 9. Semnalizarea sau gesturile pot fi utile că indicii vizuale, care vor fi asociate cu vocalizarea. Indicații: Folosiți îndrumarea fizică sau demonstrația. Trepentruat, răriți indicațiile astfel încât studentul să se descurce independent. Criteriu de inițiere : Studentul produce niște sunete spontane, și dezvolta contactul privirilor , și stăpânește cel puțin trei răspunsuri non-verbale. Criteriu de performanță: Studentul răspunde corect la nouă din zece încercări, fără nici un ajutor. Acest test ar trebui repetat în prezența a doi profesori, cel puțin.

Faza 1: Creșterea vocalizărilor. De fiecare dată când studentul reușește să rostească câteva cuvinte, lăudați-l. Lucrați la aceasta când studentul se afla într-o dispoziție bună, și în timpul când este implicat în activitățile preferate ( de ex : legănat, sărit, înot, când este gâdilat, la masa etc). O cale bună pentru a crește vocalizările dorite este să repetați înapoi către student orice sunet pe care îl produce. Rețineți orice activitate care este asociată cu un număr mare de vocalizări spontane. De asemenea, folosiți muzică, cântatul, și obiecte care se mișca sau produc zgomot în momentul în care studentul își folosește gura ( de ex : corn, fluier, baloane etc).

Folosiți cântece cu mișcare pentru a obține vocalizarea. Încercați să faceți studentul să termine frazele pe care le începe profesorul. Încercați cu : Micuța Stea Strălucitoare, A-B-C, Rotile autobuzului, Micuțul Păianjen etc.

74

Faza 2: Imitarea oralo-motrica . Începeți această fază când studentul poate realiza fazele 2 și 4 din Imitarea Non-verbala. Alegeți nu mai mult de trei elemente cu care să începeți , și adăugați câte un element pe măsură ce fiecare element este învățat. Profesorul face demonstrația și spune: “fă asta”. Imitarea oralo-motrica. Atinge limba atinge dintii Trimite săruturi cânta în tub Rotește-ți capul strâmbă/țuguiază buzele Clipește încruntă-te Deschide gura bosumflare Plescăit din buze a da din cap că da Zâmbește mușcă buza Clătină capul în semn că Nu sufla Umflă-ți obrajii limba în colțul gurii Atinge obrazul cu limba mișca din ureche A da din nas sunetul clic-clic Lovește buzele respiră pe nas Sunete de indian strânge buzele Suge-ți obrajii tușește. Casca.

Faza 3: Manipularea obiectului cu sunete. Profesorul spune « fă asta », și face mișcarea de demonstrație a unui obiect, și scoate zgomotul asociat cu obiectul. Plimbă mașina – « vroom ». Alunecarea șarpelui din cauciuc – « șșșșșș ». Jucatul cu lei – «rauuuu ». Jucatul cu pisicuta– « miau». Căderea unei jucarii– «poc ». Mersul trenului– « uuuu-cica cică». McCauley Culkin – «oo, nu ! ». (palmele pe obraji) Gâdilatul cu gaza– « bzzz ». Ridicatul recepentruorului– «alo ». Iepuraș care sălta – « hop-hop ». Lăsarea unei figurine să alunece – «yupii ».

75

Gâdilatul cu mainile– « gadili-gadili». Ciocanul în mana– «uiii ». Apăsarea claxonului la o mașină de jucarie– «tii-tii ».

Faza 4: Discriminarea temporală. Începeți acesta când studentul produce destul de des o varietate de sunete asemănătoare vorbirii. Pregătiți o situație amuzantă pentr el, dar mențineți totuși o structură lejeră, și străduiți-vă să-l mențineți concentrat. Întrebați de sunete pe care l-ați auzit făcându-le. Spuneți-i : « Vorbește ». Ajutați-l prin scoaterea unui sunet pe care l-ați auzit, făcându-l de unul singur. Aștepentruați timp de cinci secunde răspunsul. Dacă studentul produce orice sunet în timpul acesta, reluați imediat. La acesta fază, nu este important dacă sunetul este cel pe care l-ați cerut, atât timp cât apare la câteva secunde după ce l-ați întrebat.

Faza 5: Imitarea sunetelor și a cuvintelor. Începeți acesta faza în momentul în care studentul realizează discriminarea temporală ( faza 4) 80% din timp. Începeți cu cinci sunete sau cuvinte ușoare, și adăugați altele suplimentare pe măsură ce fiecare este stăpânit. În cazul în care este ecolalic, sau rostește cuvintele spontan, puteți să-l întrebați de cuvintele pe care l-ați auzit rostindu-le. De asemenea, alegeți sunete care fac parte din cuvintele care pentru el sunt funcționale. Aceasta include mâncarea preferată sau jucăriile favorite, și elementele de zi cu zi care îi sunt cunoscute ( de ex : pantof). Spuneți-i studentului : « Spune [sunetul], [cuvântul] ». Accentuați sunetul sau partea de cuvânt pe care o poate spune cel mai prompentru. Poate fi util să îi arătați elementul în timp ce rostiți cuvântul, dar acest lucru îi poate distrage pe unii copii.

Următoarele sunete sunt listate în ordinea creșterii vârstei de dezvoltare. Vocale ușoare : Ah, oh, oo, ee, îi Consoane ușoare : m, b, p, d Sunete mai dificile : W, h, t, n

76

Aw, uh, oo, er, ar A, e, i, ochi, tu, ow, oy G, k, f, v, ng, y R, l, ch, sh, th, zh S,z, j, t, wh.

Faza 6: Combinații. Începeți când studentul stăpânește cel puțin cinci sunete din faza 5. Folosiți silabe formate din consoane și vocale pe care studentul deja le-a învățat. Spuneți studentului să rostească prima parte a silabei, aștepentruați răspunsul, apoi cereți a doua parte din silabă. Trepentruat, scădeți întârzierea cu care cereți rostirea celei de-a două părți a silabei, până când puteți rosti o dată întreaga silabă, iar studentul poate răspunde corect. Combinații. M+ ah, oh, oo, ee, ay B+_____________ D+_____________ Uh, ay, u +P Uh, ay, ai +S

Faza 7: Sunete fără sugestii vizuale. Începeți când studentul stăpânește cel puțin zece sunete din faza 5. Spuneți-i să rostească sunetul/cuvântul, dar acoperiți-vă gura astfel inact sa un vadă cum produceți sunetul.

Faza 8 : Imitarea modulației. Cereți studentului să spună un cuvânt sau un sunet. Repetați doar răspunsurile care corespund modului în care dvs. scoateți sunetul. Modulație : Tare/încet inflexiune Sunet înalt lung/scurt

Faza 9: Înlănțuiri. Spuneți studentului să combine silabele singure în cuvinte din două silabe. Omogene : mamă, pa-pa, pu-pu, etc. Discriminări între una vs. două silabe : da vs. dada, bau vs. bau-bau, etc.

77

Eterogene : mă-mi, dul-ce, co-pil, etc.

Faza 10 : Articularea/ imitarea cuvintelor. Spuneți studentului să imite cuvinte și folosiți modelarea pentru a obține o articulare corectă. Sunetele-tinta care sunt adecvate vârstei, și pe care câteodată le rostește corect, dar încă nu le stăpânește cum ar trebui. Deosebit de importante sunt erorile de articulare care reduc inteligibilitatea lor. Rostiți cuvinte de laudă și aveți pregătite recompense în momentul în care aproximările sunetelor dorite sunt din în ce în ce mai bune. Intercalați sunete pe care el le poate pronunța mai bine pentru a-i menține încrederea. Fiți atenți să nu exagerați cu corectarea în momentul când vorbește. Ar trebui să accepentruați cele mai bune rezultate ale lui de la 75 la 90%. Pentru rezultatele care sunt de calitate intermediară, puteți să-i adresați cuvinte de laudă și modelați-i un discurs mai bun, dar nu-i cereți să le repete. Numai 10-25% din cea mai nesatisfăcătoare articulare ar trebui să fie vizata pentru corectare. Un exemplu de corectare este : « Spune așa ‘ t-o-r-t’. » Că exersarea imitării verbale să fie mai interesantă, puteți introduce acest exercițiu în cadrul altei activități. De exemplu, în cazul copiiilor cărora le plac puzzle-urile și construirea din cuburi, spuneți-le să rostească un cuvânt și apoi vor primi piesa lipsă din puzzle sau din construcție care îi completează jocul. Încercați asta cu cartonașe cu fotografii. Imitarea se poate realiza și când vă uitați împreună la o carte cu fotografii. De asemenea, puteți să exersați aceasta în momentul în care vă jucați cu mingea, sau când sare pe trambulină, la înot, la tobogan etc.

Faza 11. Imitarea frazelor. Puneți studentul să imite fraze de la două la cinci cuvinte care sunt articulate foarte clar. Este cunoscut fapentruul că, uneori calitatea articularii scade pe măsură ce lungimea propozițiilor crește. Ar trebui să exersați lungimea ceva mai mare a unei propoziții pe care studentul o poate imita cu ușurință. Dacă fraza are în jur de trei cuvinte, fragmentați propozițiile mai lungi în grupuri de două sau trei cuvinte. Încercați să grupați cuvintele în fraze normale astfel încât discursul studentului să nu sune întrerupentru.

Dificultăți în articulare.

Majoritatea copiiilor tineri autiști cu care veți lucra abia acum învăța să vorbească. Rețineți nivelul de dezvoltarea al copilului. Când interacționam cu un copil neuro-tipic

78

în vârstă de 1 an, din instinct știm că nu trebuie să corectăm greșelile de articulare, ci mai degrabă să fim încântați la orice încercare a copilului de a comunica verbal. La fel ar trebui să procedăm și cu un copil autist în vârstă de 3 sau 4 ani, al cărui nivel de vorbire este de al unuia de 1 an. În afară de învățare, vorbitul reprezintă un proces de dezvoltare căruia îi trebuie acordată o bună perioadă de timp pentru a se desfășura. Când nu există nici un fel de progres, atunci următoarele strategii pot fi folositoare : 1. În momentul exersării imitației verbale este esențial ca experiența acestui episod să fie cât se poate de pozitivă. 2. În cazul în care corectarea trebuie făcută integral, atunci ea trebuie realizată într-o manieră încurajatoare. 3. Când sunetele nu sunt articulate clar, la început accepentruați răspunsul dar apoi reluați-l. 4. Când studentul învața să vorbească, să modeleze articularea ( de ex : cei mai lenți cer aproximări mai bune). 5. la început, accepentruați pronunția slabă a studentului și modelați articularea clară ( de ex : « Bine, t-o-r-t »). 6. la un moment dat nu mai accepentruați răspunsurile prost articulate, dar faceți-o într-un mod amuzant pe cât de amuzant posibil ( de ex : » când obiectul dorit este de fapentru, suc, spuneți : « Oh, vrei spanac »). 7. Folosiți un program recepentruiv de discriminare în care studentul învața să identifice cine articulează bine și cine nu. Persoana care articulează slab trebuie să imite dificultățile de articulare ale studentului. 8. Identificați sunetele le care studentul are greutăți în a le articula, și faceți-le tinta programelor de imitare verbală. Nota de referință : Recunoașteri expresive Conversație Tentații de comunicare

Recunoașterea expresivă Obiective : 1. Asigurați bază pentru construirea limbajului. 2. asigurați-i studentului un mijloc prin care să își comunice dorințele. 3. asigurați studentului un mijloc de interacțiune. 4. creșterea înțelegerii din partea studentului și conștiinței față de lumea care îl înconjoară. Procedura :

79

Profesorul îi arătă un element și îl întreabă : « Ce este aceasta ? ». La început personalul îl va ajuta să dea un răspuns lăsându-l să arate spre obiect ca la programul Recunoaștere Recepentruivă, sau dându-i o sugestie verbală. Indicațiile vor fi reduse cât de curând posibil. ESTE ESENȚIAL SĂ ALEGEȚI CUVINTE CARE SUNT STIMULATIVE PENTRU ÎNVĂȚAT

( de ex : mănâncă, deschide, ajuta, nu, tv, etc.). ESTE DE ASEMENEA IMPORTANT SĂ FOLOSIȚI INSTRUCȚIUNI DIFERITE CÂT DE RAPID POSIBIL. (de ex : « Spune-mi ce vezi » , « ce se întâmplă aici ? » etc.) Indicații: Folosiți Programul de Recunoaștere Recepentruivă sau indicațiile verbale. Reduceți ajutorul prin aducerea lui la stadiul de șopentruit, sau rostind primul sunet din cuvânt. Criteriu de inițiere : Studentul stăpânește elementele din faza 1 și 2 din Corespondența și Recunoastrea Recepentruivă a fost abordată. Dacă Recunoașterea Recepentruivă nu este stăpânită, încercați să lucrați Recunosterea Expresiva cu indicații verbale. Nu este nevoie întotdeauna să aștepentruați ca studentul să învețe Recunoaștere Recepentruivă pentru a o începe pe cea Expresivă. Criteriu de performanță: Studentul realizează opentru răspunsuri corecte din zece probe, fără nici un ajutor. Acest test ar trebui repetat în prezența a doi profesori, cel puțin.

Faza 1: Cerințe. Folosiți obiecte sau fotografii care reprezintă elementa sau activități care studentului i-ar plăcea să le realizeze ( de ex : mâncare, băutura, joc, Tv, radio, legănatul, etc.),. Puneți studentul să spună ceea ce dorește pentru a putea obține acel lucru. Obiectele auto-stimulatoare ar trebui incluse că alegeri. Valoarea obiectului auto-stimulator va scădea când studentul va alege alte obiecte (de ex : prăjitura ), în locul acelor obiecte. Faza 2: Părțile corpului. Stadii de dezvoltare: g) Gura, ochi, nas, picioare (B: 2-0) h) Păr, limba, cap, urechi, mâini, picioare, brațe, degete de la mâini, stomac, spate, dinți, degete de la picioare. (B : 2-6). i) Barbie, degetele mari de la mâini, genunchi, gât, unghii (B : 3-6). j) Călcâi, gleznă, maxilar, piepentru (B : 4-6). k) Încheietura, umăr, șold, cot (B : 5-6).

80

l) Talie (B : 6-6).

Faza 3: Obiecte: jucării ; animale; haine; mâncare;elemente de gospodărie; mobila. Această fază poate fi începută în același timp cu faza 2. Unii copii găsesc acest pas ca fiind mai ușor de învățat decât părțile corpului.

Faza 4: Fotografii ale obiectelor. Profesorul arata fotografia unui obiect și întreabă, “Ce este asta?”.

Faza 5: Fotografii cu acțiuni. Profesorul arata o fotografie care reda o acțiune și inreaba : ”Ce[face/fac] [el/ei]?”.

Faza 6 : Acțiuni prezentate pe viu. Profesorul face demonstrația unei actiunisi întreabă : « Ce fac eu acum ? ».

Faza 7 : Fotografii cu oameni. Profesorul arata fotografia înfățișând o persoană, și întreabă : ”Cine e aici?”.

Faza 8 : Oameni (3-D). Profesorul arătă spre el , spre student, sau spre altă persoană prezentă și întreabă : « Cine este acesta ? ».

Faza 9 : Mărimea (mare/mic) (B : 2-6).

Faza 10 : Culoare (« Ce culoare e asta ? »). Stadii de dezvoltare: a) roșu, albastru (B: 2-0) b) verde, galben, purpuriu (B: 2-6) c) maro, negru, roz, gri (B: 3-0) d) alb (B: 4-0)

Faza 11 : Formă. (« Ce formă are ? ») Stadii de dezvoltare: a) cerc, pătrat (B: 4-0) b) triunghi, drepentruunghi (B: 5-0)

81

c) romb (B: 6-6).

Faza 12 : Fotografii ale locurilor/ camerelor din casă. Profesorul arata fotografii ale locurilor/ camerelor și întreabă studentul « Ce loc/ cameră este aceasta?”.

Faza 13 : Locuri / locații în comunitate. ( locații reale).

Faza 14 : Emoții.

Faza 15 : Concepentrue cantitative. Stadii de dezvoltare: a) multe / unul ; mare / mic (B : 2-6). b) Gol / umplut ; ușor / greu (B: 3-6). c) Pitic / înalt ; slab / gras ; mai puțin / mai mult ; scurt / lung (B : 4-0). d) Încet / rapid ; câțiva / mai mulți ; subțire / gros. ( B : 4-6). e) Strâmt / larg ( B : 5-6).

Următoarele programe : atribute, categorii, funcții, ajutoare în societate, prepoziții. Nota de referință: Imitația verbală este o condiție esențială. Recunosterea Expresiva conduce către Extinderea Limbajului I și Bazele Conversației.

Bazele Conversației

Obiective : 1. Extinderea folosirii limbajului expresiv. 2. Dezvoltarea unui mijloc pentru interacțiune socială. 3. Creșterea oportunităților sociale. 4. Stabilirea puterii limbajului de a controla oamenii și pentru a-și îndeplini dorințele.

Procedura : Scopul este că studentul să învețe să folosească fraze conversaționale în situațiile de zi cu zi. La început, va învăța să dea răspunsuri invate pe de rost, în situații inventate. Indicațiile se vor reduce trepentruat, din moment ce el trebuie să folosească acest limbaj în situații care apar în mod normal. ESTE ESENȚIAL SĂ ÎȘI DEA SEAMA CĂ RĂSPUNSURILE ÎNVĂȚATE PE DE ROST ÎI SUNT FURNIZATE. ORICUM, FURNIZAREA SUTELOR DE RĂSPUNSURI NU VA FACE O

82

PERSOANĂ SĂ DEVINĂ CONVERSAȚIONALA. ABILITĂȚILE DEZVOLTATE DE OBSERVARE, INTERACȚIUNE SOCIALĂ, ȘI INSISTAREA CĂ EL SĂ DEVINĂ SOCIABIL SUNT ESENȚIALE !!!

Faza 1: Salutul. Studentul ar trebui să răspundă când cineva îi spune : « Bună ». Mai târziu, răspunsul la salut ar trebui să includă și numele persoanei. Faza 2 : Porunca (conducerea comportamentului unei alte persoane). a) « Vino, [numele] » când doriți asistenta unei alte persoane. b) « Mișca, te rog ». c) « dă-mi [obiectul] ». d) « dă-i drumul ». e) « Vino și prinde-mă » când jucați prinsă. f) « pleacă ». g) « liniște » când cineva este mult prea zgomotos. Faza 3 : Părți de propoziție : a) « Vreau să..... ». b) « Este o....... ». c) « Aceasta este.... ». d) « Văd......... ». e) « Eu am..... ». Faza 4 : Comentariu. Acestea sunt exemple de fraze pe care studentul ar trebui să le folosească în diferite situații pentru a-și manifesta interesul sau a stârni interesul altei persoane. Scopul este că acestea să apară fără nici un indiciu. a) « Poftim, [numele] (în momentul în care înmânați un obiect unei persoane). b) « Uite aici ! » și arătați spre ceva interesant. c) « Iată [nume] « sau « Uite ce fac ». d) « Uite cum merge » (în timp ce jucăria este împinsă să se miște). e) « Am reușit ! ». f) « Asta e amuzantă ! » g) « Ai pățit ceva ? »(când copilul s-a lovit). h) « Eu / noi / facem ceva ! ». De ex : « Noi construim un castel MARE !! » Faza 6 : Răspunsul a) « Aici » și arată (atunci când este întrebat unde se afla un lucru). b) « Ce ? » (atunci când este strigăt de la distanță). c) « O.K. »( când este rugat să facă ceva). d) « oh, chiar așa ? oau, sau supertare »( când îți spune cineva ceva). e) « Sunt gata ». f) « Sunt aici » (când este întrebat : « unde te afli ? »).

83

g) « Pe această » (când este întrebat : « pe care o dorești ? »). h) « Intra » (când dă drumul la ușă).

Afirmarea

Obiective : 1. Ajutați studentul să identifice și să-și împlinească dorințele. 2. Inavatati studentul să gândească într-o manieră critică, și să nu accepentrue imediat ce spune cineva. 3. Dezvoltarea apentruitudinii de a funcționa independent și să nu se bazeze numai pe adulți (sau pe alții) pentru îndrumare constantă. 4. Feriți-l să se simtă victimizat. 5. Creșterea conștiinței. 6. Dezvoltarea limbajului spontan. 7. Stimulați participarea. 8. Arătați-i că e în ordine să greșească și că studentul poate fi și profesor. 9. Ajutați la integrarea lui cu succes în colectivul clasei. Procedura : Prezentați evenimente care sunt incorecte și învățați studentul să verbalizeze greșeală.

Indicații: Folosiți îndrumarea fizică, demonstrația verbală și a gesturilor, inflexiunea vocii sau expresia feței. Trepentruat, răriți indicațiile astfel încât studentul să se descurce independent. Criteriu de inițiere : Realizarea alegerii (Faza 1 a acestui program) ar trebui să fie primul program predat. Criteriu de performanță: Studentul realizează opentru răspunsuri corecte din zece probe, fără nici un ajutor. Acest test ar trebui repetat în prezența a doi profesori, cel puțin. Faza 1: Realizarea alegerilor. Aceasta poate apărea în sau în afara cadrului terapiei. În timpul terapiei, studentul poate alege unde să stea , în ce cameră să lucreze, cu ce jucării să joace etc. În afară terapiei, el poate face alegeri privind alegerea hainelor, a cărților de citit, a mâncării, a muzicii pe care să o asculte, filme etc. Faza 2 : Jocul de-a terapeutul/profesorul. Faza 3 : Exprimarea neplăcerii. Plictisiți-l și învățați-l să-și exprime neplăcerea ( exemple : « Lasă-mă în pace « , « Oprește-te », « Nu », « E al meu ».etc.).

84

Faza 4 : Menținerea normală a locului sau a obiectului. Stadiu în care studentul trebuie să răspundă fizic pentru a se afirma. Luați ceva de la el în mod brusc, sau așezați-vă în fața lui aștepentruând să se întoarcă. Învățați-l să răspundă în mod afirmativ ( « tine obiectul în mâna », « mențineți poziția ».) Faza 5 : Convingerea. Afirmați o propoziție incorectă în legătură cu ceva de care știe și studentul. De exemplu, etichetați eronat un obiect, acțiune, atribut etc. El ar trebui să respingă informația eronată și să adereze la etichetarea corectă. Faza 6 : Faceți greșeli și puneți-l să le identifice și/ sau să le corecteze. ( de ex : aruncați o jucărie la coș). Faza 7 : Spuneți-i studentului să facă ceva nepotrivit sau imposibil și învățați-l să obiecteze. (Exemplu : așezați o farfurie cu cuburi în fața lui, și spuneți-i « Mănâncă-ți spaghetele ».) La început, transmiteți imposibilitatea acțiunii prin intermediul vocii dvs, și ulterior reduceți sugestia. Începeți cu situații evidente, și avansați spre cele mai puțin evidente. Faza 8 : Afișarea spiritului de competiție adecvat și înțelegerea concepentruului de victorie. Să încerce să alerge repede într-o cursă ; să încerce să nu fie găsit la jocul de-a v-ați ascunselea ; câștigarea pieselor altora într-un joc.

Nota de referință : Tentația comunicării.

DA / NU Obiective : 1. Asigurarea mijloacelor pentru a comunica preferințele. 2. Stabilirea realizării cererii. 3. Promovarea afirmării. 4. Extinderea înțelegerii și utilizarea concepentruelor de bază. 5. Asigurarea mijloacelor de a rasounde întrebărilor simple. Procedura : Profesorul prezintă un element și pune o întrebare. Indicații: Folosiți sugestiile verbale, demonstrația, și gesticularea , inflexiunea vocii și / sau expresia feței pentru a face studentul să indice da sau nu. Trepentruat, răriți indicațiile până când studentul poate răspunde corect fără nici un ajutor. Criteriu de inițiere : Studentul poate participa la stimuli relevanți. Studentul ar trebui să aibă preferințe care pot fi identificate, și ca mijloc de comunicare « da » sau « nu ». (exemple : mijloace verbale, încuviințarea din cap, semne, sau arătatul).

85

Criteriu de performanță: Studentul realizează opentru răspunsuri corecte din zece probe, fără nici un ajutor. Acest test ar trebui repetat în prezența a doi profesori, cel puțin. Faza 1: Dorințe. Identificați un grup mic de elemente pe care sunteți sigur că studentul le vrea, și un alt grup pe care nu le vrea. Prezentați-i un element din cele care îi plac și întrebați-l : « Vrei asta ? » . Susțineți imediat răspunsul afirmativ al studentului dându-i elementul dorit. ». După câteva încercări încununate de succes, introduceți « nu ». Prezentați-i un element din cele care nu îi plac și întrebați-l : « Vrei asta ? », și imediat îndemnați studentul să spună « nu ». Imediat ce studentul răspunde « nu », îndepărtați elementul din fața lui. După câteva încercări reușite, intorceti-vă la elementul cu « da ». Scopul este că studentul să poată răspunde cu « da » sau « nu » la întrebări aleatorii. Faza 2 : Răspunsuri la « da sau nu » că indicație despre cum ar trebui să răspundă la o întrebare. (« Vrei suc- da sau nu ? »). Faza 3 : Identitatea obiectelor. (« Acesta este un truc ?»). Faza 4 : Identitatea persoanelor (« E mami ? »). Faza 5 : Acțiuni ( « Tati sta în picioare ? »). Faza 6 : Atribute. (« Acesta este roșu ? »). Faza 7 : Concepentrue (« Acesta este colțul ? ») Faza 8 : Răspunsuri cu da/ nu sau fâl/adevărat în legătură cu lucruri care nu sunt vizibile. (« Păsările au aripi ? »). Faza 9 : Răspunsuri cu da/nu la întrebări care sunt parțial corecte. (exemplu : arătați-i un cerc verde și întrebați-l dacă este un pătrat verde). Negația Obiective : 1. Învățarea să urmeze un singur tip de ordin. 2. creșterea atenției față de stimulii auditivi. 3. Înlănțuirea apentruitudinilor de discriminare. Faza 1 : Nu. Arătați-i studentului un obiect care nu-i place. Întrebați-l : » Vrei asta ? ». Faza 2 : Nu fă asta. Demonstrați acțiunea și spuneți-i : »Nu fă asta ». Întăriți afirmația prin fapentruul că nu repetați acțiunea. Faza 3 : Să nu______. Învățați studentul să nu realizeze o acțiune când sunt folosite cuvintele « Să nu ». (Exemplu : « Să nu te ridici »). Repetați afirmația imediat, înainte ca el să aibă timp să facă acțiunea. În caz de nevoie, așezați mână dvs. pe mâna lui pentru a preîntâmpina acțiunea. Trepentruat, măriți durata la câteva secunde până să repetați, și reduceți ajutorul. Faza 4 : Spune vs. Nu spune.

86

SN 1 : « Spune ‘avion ‘ ». R1 : Studentul repetă cuvântul. SN 2 : « Nu spune ‘avion’ ». R2 : Studentul nu spune nimic. SN 3 : Rotația aleatorie SN 1 cu SN 2.

O dată ce studentul înțelege această probă, schimbați SN cu Repetă vs. Nu repeta. Aceasta îți va permite să folosești fraza : » Nu repeta » pentru a controla repetarea nedorită în limbaj. Faza 5 : «NU______ ». Așezați două elemente, de exemplu A și B. Cereți studentului : « Nu atinge A ». El ar trebui să atingă celălalt element. O dată ce a înțeles concepentruul, schimbați formularea cu un limbaj mai natural, cum ar fi « Arată-mi obiectul care nu este un câine » sau « Care dintre ele nu are pene ? ». a) Nu [elementul]. « Nu-mi arăta mingea ». b) Nu [atributul] . « Găsește ce nu e roșu ». c) Nu [acțiunea]. « Care nu doarme ? ». d) Nu [categoria] . « Găsește-l pe cel care nu e animal ».

Atenția distributivă

Obiective : 1. Creșterea conștiinței studentului asupra mediului și asupra activităților desfășurate de ceilalți. 2. Învățați-l cum să atragă atenția altei persoane.

87

3. Creșterea dorinței de a direcționa și de a obține atenția celorlalți.

Indicații: Folosiți îndrumarea fizică, demonstrația, verbalizarea și arătatul spre element . Trepentruat, reduceți indicațiile până când studentul poate realiza acțiunea singur. Criteriu de inițiere : Faza 1 poate fi începută imediat ce studentul stăpânește Imitația Non-Verbala. Criteriu de performanță: Studentul realizează nouă răspunsuri corecte din zece probe, fără nici un ajutor având două variante; opentru răspunsuri din zece probe cu trei sau mai multe variante. Acest test ar trebui repetat în prezența a doi profesori, cel puțin. Procedura : Învățați studentul să fie conștient de participarea unei alte persoane, și cum să facă pe altcineva să participe. Faza 1 : Întrebați studentul : « Unde este [elementul] ? ». El răspunde « acolo » și arătă spre locul unde se afla elementul cerut. Faza 2 : Spuneți studentului să dea un obiect unei anume persoane. Acea persoană va trebui să nu-i acorde atenție și să nu accepentrue obiectul, până când studentul nu spune : « Poftim, [numele] ». Faceți asta cu aruncarea mângâi. El ar trebui să spună : « Prinde-o, [numele] » până ca persoana respectivă să încerce să prindă mingea. Faza 3 : Capentruarea atenției unei persoane. Spuneți studentului să spună sau să ceară unei persoane ceva. Acea persoană va trebui să se arate indiferentă la primele lui încercări de comunicare. El va trebui să fie îndrumat să repete numele persoanei și să tragă de mână persoanei respective. Faza 4 : Etalarea unui lucru făcut de el. Asigurați-vă că îl vede și altă persoană. Faza 5 : Identificarea direcției în care arata o persoană. a) profesorul arătă către ceva și spune : « Studentule, du-te acolo ». b) Profesorul întreabă asistentul : « Unde este prăjitura ? ». Asistentul arătă spre obiect, și spune : « acolo ». Profesorul îi spune studentului să meargă și să aducă prăjitura. c) Asistentul arătă către un obiect. Profesorul întreabă studentul : « către ce arata asistentul ? ». Faza 6 : Identificarea direcției în care privește o persoană. Asistentul privește un lucru. Întrebați studentul « la ce se uită asistentul ? ». Faza 7 : Identificarea direcției de mișcare. Așezați jucăriile – animale pe o singură linie, și îndrepentruați-le cu fața într-o anumită direcție. Întrebați studentul încotro se îndreapentruă. El ar trebui să indice direcția corectă.

88

Faza 8 : Să identifice dacă o persoană îl poate auzi. Puneți studentul să îi spună ceva asistentului, care se afla fie în apropiere, fie în altă parte a casei. Întrebați studentul dacă asistentul îl poate auzi. El își poate da seama de aceasta, nu doar după distanța, ci și dacă asistentul i-a răspuns. Faza 9 : Să identifice dacă o persoană îl poate vedea. Întrebați studentul de un lucru care îi este la vedere. Un asistent să fie în apropiere sau în altă parte a casei. Întrebați studentul dacă poate vedea elementul. El își poate da seama de asta pe baza apropierii asistentului față de el și după direcția în care privește. Faza 10 : Să identifice dacă o persoană are niște informații. Regizați un eveniment în timp ce asistentul este în apropiere sau în altă parte a casei. Întrebați studentul dacă asistentul ar putea ști ce s-a întâmplat. El își poate da seama de asta pe baza fapentruului că asistentul a fost prezent la eveniment, sau că a auzit ceva din cele ce au fost spuse. Faza 11 : Faceți lucruri neobișnuite pentru a stârni comentariile studentului. Unele dintre aceste proceduri au fost descrise de către Margery Rappoport în Maurice et al. ( 1996). a) purtați o perucă. b) purtați ochelarii invers. c) colorați « din greșeală » pe masă. Modelul spune : « oooh ». d) scăpați materialele de pe masă. Modelul spune : « cadeți ». e) încercați să-i puneți un pantof în mână. f) puneți un ciocan în sertarul cu argintărie. g) puneți o legătură de țelina în coșul de rufe. h) rearanjați mobila sau mutați un obiect evident din cameră. i) fiecare își urmează rândul la o activitate de rutină, pe roluri, și apoi faceți ceva neaștepentruat.

Nota de referință : Bazele Conversației. Tentații de Comunicare. Extinderea Limbajului I. Descrierea. Afirmarea.

Emoții

Obiective: 1. Identificați stările emoționale

89

2. Dezvoltați empatie.

3. Facilități interacțiunile sociale.

4. Identificați cai potențiale de a schimba stările emoționale

5. Dezvoltați înțelegerea cauză-efect

Procedura: Prezentați diferite emoții studentului, fie prin joc de rol fie prin poze pentru a-l învăța cum să identifice sentimentele, cauzele posibile sau cum să modifice situația. Asamblați o varietate de ilustrate care portretizeza clar emoții de bază. (Lakeshore scoate pe piața un Joc de sentimente și figuri)

Emoții Inițiale Emoții avansate Fericit Frustat Trist Nervos Furios Surescitat Confuz Intermediare Plictisit Speriat Îngrijorat Surprins Gelos Obosit Mândru Stupid Stânjenit * Flămând/Însetat Bolnav * notați că aceste sentimente sunt definite mai degrabă de situație său comportament decât de expresii faciale . ASIGURAȚI-VĂ CĂ EMOȚIILE SUNT POTRIVITE VÂRSTEI (EX. UN COPIL DE PATRU ANI NU AR ÎNȚELEGE SENTIMENTUL DE PLICTISEALĂ). Faza 1: Corespondenta non-identica a emoțiilor în poze. Puneți pe masă poze ale unui model care arată două sau mai multe emoții. Arătați-i studentului o poză a unui model diferit care ilustrează aceeași emoție și apoi instruiți-l să “facă corespondența” .

Faza 2: Etichetare recepentruivă a emoțiilor în poze. Alegeți o emoție pentru a începe instruirea și folosiți-le pe celelalte că distrageri. Scoateți o poză înfățișând prima

90

emoție și o poză a emoție de distragere. Spuneți-I studentului “Atinge (emoția)” și indicatieati-l dacă este nevoie. După ce a învățat emoția unu predați emoția doi. Apoi efectuați teste la întâmplare pentru cele două emoții. Adăugați alte emoții pe măsură ce fiecare este învățată. Faza 3: Etichetare expresivă a emoțiilor în poze. Arătați-I studentului o poză și întrebați-l “ce simte?” Faza 4: Demonstrarea emoțiilor. Folosiți imitația pentru a învăța studentul să demonstreze diverse emoții. Faza 5: Recunoaștere emoțiilor altora portretizați în vivo. Demonstrați o emoție facială și întrebați-l pe student ”Ce simt eu?” Faza 6: Etichetarea propriilor sale emoții. Alcătuiți o situație în care studentul să experimenteze o anumită emoție. Aceasta se poate realiza prin joc de rol sau imitație non-verbala.Întrebați-l “Ce simți?” Faza 7: Indentificarea cauzelor emoțiilor. Folosiți poze care ilustrează cauză și efect sau tablouri. Întrebați-l pe student de ce are un anumit sentiment sau de ce o altă persoana simte într-un anumit mod. Generalizați la mediul natural, căutând ocazii firești pentru a trece în revistă emoțiile.

Profesor: Cum se simte sora ta? Student: Este tristă. Profesor: De ce este tristă? Student: Pentru că nu poate avea jucăria.

Profesor: Cum te simți acum? Student: Fericit! Profesor: De ce? Student: Pentru că mă gâdili! Faza 8 : Deteminarea cuiva să simtă o anumită emoție. Alcătuiți o situație în care o persoana simte într-un anumit fel. Instruiți studentul “să determine (persoană) să simtă(emoția)”(ex. fă pe cineva să simtă fericire îmbrățișându-l). Faza 9: Generalizați la situații firești. Puneți-l pe student să descrie ce simte el sau ce simte altă persoană. Faza 10: Empatie. Demonstrează cunoașterea răspunsului la situație.

Exemple: cineva spune și/sau arata:

91

Înfrigurat Speriat Flămând Trist Rănit Supărat Studentul explica ce ar face sau demonstrează un răspuns potrivit. Referire la pasaje din alte programe: Corespondenta Etichete recepentruive Etichete expresive

Gesturi (Pragmatică)

Obiective:

1. Dezvoltarea unei înțelegeri a comunicărilor non-verbale des folosite 2. Mărirea cunoașterii mediului înconjurător. 3. Creșterea capacității de a citi indiciile sociale 4. Îmbunătățirea funcționării în grup și în clasa

92

5. Dezvoltarea unor mijloace de comunicare suplimentare

Indicații: Folosiți îndrumarea fizică, demonstrația, indicatieul verbal, prin gest sau poziție. Renunțați gradual la indicație până când studentul acționează independent. Criterii de perfecționare: Studentul da un răspuns corect de nouă ori din zece. Acest lucru trebuie repetat cu cel puțin încă un profesor.

Faza 1: Studentul imita gesturi Gest Înțeles Întinde brațul; palma în sus Ridică-te Chiama cu degetul său mâna Vino-ncoace Brațul întins, palma în afară Stop Degetul arătător ridicat Așteapentruă un minut Leagănă brațul înainte s-napoi Mișca Dă din deget Nu face asta Dă din umeri Nu știu Deget peste buze Liniște Aplauda/degetele mari ridicate bună treabă Două degete mari ridicate Excelent! Semnul OK OK Bate ușor burta Delicios Câh!; limba scoasă Gust rău Ciupește nasul Miros rău Bărbia în mâini Plictisit Mișcă picioarele; uită-te la ceas Vreau să plec Apleacă-te înainte; dă din cap Interesat Rotește ochii Asta este ridicol Casca obosit Încrucișează brațele frustrat Freacă bărbia/fruntea între degetul mare și celelalte degete Gânditor Bate-te ușor pe frunte cu fața încheieturii mâinii Am uitat/am încurcat lucrurile

Faza 2: Studentul face gestul la cerere. Profesorul spune”Folosește gesturile, ca să-mi spui…….”

93

Faza 3: Profesorul demonstrează un gest și întreabă: “Ce înseamnă asta?” Faza 4: Studentul demonstrează răspunsul în contextul potrivit. a. Indică unde este localizat cineva sau ceva prin arătarea cu mâna. Poate fi însoțită cu fraze narative incluzând “Este acolo” sau “pe raft” b. Indică că ceva are un gust bun prin frecarea burții c. Indică că știe răspunsul sau dorește un obiect sau răspuns. De exemplu că răspuns la întrebarea “Cine vrea înghețată?” el ridică mâna spunând “eu vreau” sau fără a da un răspuns verbal . d. Dă din cap în semn de “da” sau “nu” când este cazul e. Se arata plictisit punându-și bărbia în mâini f. Arata emoție. Exemplu: își încrucișează brațele pentru a comunica frustrare g. Se trage înapoi și se strâmbă când I se arată ceva scârbos. Exemplu: “Câh, supa din viermi” Faza 5: Studentul citește indiciul non-verbal și își adapentruează comportamentul. a. Studentul merge înainte sau se întoarce când profesorul îl cheamă cu degetul sau arătă spre el. b. Studentul pășește înapoi sau se mișca înapoi ca răspuns la chemare pe furiș c. Citirea în mod corect a unui gest din cap în semn de da sau nu. Profesorul poate alcătui o situație în care un model gusta un aliment și apoi este întrebat dacă I-a plăcut. d. Citirea gesturilor de a arăta spre ceva pentru a indica unde sunt localizate diferitele obiecte dorite, sau unde ar trebui să stea așezat sau în picioare studentul pe parcursul unei activități e. Utilizarea a două modele (sau poze) care indică care persoană ascultă (aplecându-se înainte, uitându-se la persoană, poate dând din cap afirmativ) și care persoană nu este atentă ( uitându-se în altă parte, uitându-se la unghii, citind o carte) Referire la pasaje din alte programe: Atenție comună Emoții Acțiuni pretinse Atribute

Obiective:

1. Extinderea limbajului 2. Creterea înțelegerii concepentruelor 3. Creșterea gradului de cunoaștere a mediului înconjurător Procedura:

94

Urmați procedura instruirea discriminatorie de bază. Folosiți obiecte concrete pentru a reprezenta fiecare atribut. Selectați obiecte care sunt pe cât posibil similare și variați numai asupra atributului predat. Fiecare concepentru poate fi predat mai întâi că potrivire, apoi că discriminare recepentruivă și că eticheta expresivă. Studentul poate învăța mai bine utilizând mai întâi obiecte și după aceea poze. Totuși, poate că este capabil să învețe mergând direct la poze. În oricare dintre cazuri, concepentruul trebuie generalizat folosind o gamă largă d materiale.

Indicații: Folosiți îndrumarea fizică, demonstrația, indicatieul verbal, prin gest sau poziție. Renunțați gradual la indicație până când studentul acționează independent.

Crit. inițiale: Începeți cu atribute concrete și treceți la abstract. Faceți referință la normele de dezvoltare pentru limbajul potrivit vârstei.

Criterii de performanța: Studentul da un răspuns de nouă ori din zece corect fără indicație cu două alegeri, de opentru ori din zece cu trei sau mai multe alegeri. Acest lucru trebuie repetat cu cel puțin încă un profesor.

Faza 1: Culoare Faza 2: Mărime Faza 3: Atribute fizice. “Atinge (cald) “ contra “Atinge (rece) “ a. Cald/rece b. Ud/uscat c. Aspru/neted d. Tare/moale e. Ascuțit/bont f. Ușor/greu g. Dulce/acru h. Întuneric/lumina i. Curat/murdar j. Vechi/nou k. Drepentru/strâmb Faza 4: Gen. Folosiți poze cu fete și băieți. a. Potrivire: “pune băiat cu băieți” contra “pune fata cu fete”

95

b. Recepentruivă : Atinge băiat” contra “atinge fața” Faza 5: Compoziție. Recepentruivă: ‘atinge (plastic)”. Expresiva: “Din ce este făcută aceasta?” a. Plastic b. Lemn c. Hârtie d. Pânza e. Metal f. Piele g. Sticlă Faza 6: Temporală a. Primul/ultimul b. Înainte/după aceea Faza 7: Spațială. “Arată-mi (aproape)” contra “Arată-mi (departe)” a. Sus/jos b. În jur c. Aproape/departe d. În mijloc Faza 8: Cantitativă. “Rostogolește repede mingea” contra “rostogolește mingea încet” a. Repede/încet b. Lung/scurt c. Înalt/scund d. Îngust/lat e. Parțial/jumătate/integral f. Totul/ceva/nimic g. Puțini/mulți h. Ușor/greu i. Gol/plin Faza 9: Alte antonime a. Noapentrue/zi b. Deschis/închis c. Tânăr/bătrân d. Deschis/închis,lumină, pantofi)

Faza 10: Conectori logici. a. Sau: “Dă-mi unul albastru sau unul roșu” b. Și : “Dă-mi unul albastru și unul roșu”

96

c. Nu: “Dă-mi unul care nu este albastru”

Funcții

Obiective:

1. Mărirea capacității de înțelegere a vieții de zi cu zi 2. Extinderea limbajului 3. Îmbunătățirea memoriei și apentruitudinilor de raționament Procedura: Articolele sunt prezentate studentului căruia I se cere explicarea funcției lor și vice-versa.

Indicații: Folosiți îndrumarea fizică, demonstrația, indicatieul verbal, prin gest sau poziție. Renunțați gradual la indicație până când studentul acționează independent. Criterii inițiale: Etichete Expresive.Acțiuni Expresive.

Criterii de performanță: Studentul da un răspuns de nouă ori din zece corect fără indicație. Aceasta trebuie repetată cu cel puțin încă un profesor.

Faza 1: Non-verbala(acțiune în direct) a. Arătați un obiect studentului. Întrebați-l,”Ce faci cu asta?” Studentul trebuie să demonstreze printr-o acțiune adecvată. b. Puneți mai multe obiecte pe masă. Profesorul mimează o acțiune și întreabă, “Ce folosești pentru asta?” Studentul trebuie să aleagă obiectul potrivit.

Faza 2: Puneți mai multe obiecte 3-D pe masă a. (Poza SD) Arătați studentului o poză de acțiune și întrebați-l: “de ce ai avea nevoie pentru asta?” El alege un obiect de pe masă.)Aceasta se poate realiza și că sarcina de potrivire întrebând, “Unde merge asta?” permițându-I să potrivească poză de acțiune cu obiectul corespondent). b. (SD verbală) Întrebați studentul ce ar folosi pentru a-și: spala dinții, spală fața, bea sucul, etc. El alege un obiect de pe masă.

97

Faza 3: Arătați-I studentului un obiect 3-D și întrebați-l “pentru ce este asta?” a. (răspuns non-verbal) Studentul alege poză de acțiune corectă din posibilitățile aflate pe masă. b. (răspuns verbal) Studentul spune la ce folosește obiectul.

Faza 4: Puneți mai multe poze 2-D de articole pe masă. a. (Poza SD) Arătați-I studentului o poză de acțiune și întrebați-l, de ce ai avea nevoie pentru asta?” El alege un obiect de pe masă. Aceasta se poate realiza și că sarcina de potrivire întrebând, “Unde merge asta?” permițându-I să potrivească poză de acțiune cu obiectul corespondent). b. (SD verbală) Întrebați studentul ce ar folosi pentru a-și: spala dinții, spală fața, bea sucul, etc. El alege un obiect de pe masă.

Faza 5: Arătați-I studentului un obiect 2-D și întrebați-l “pentru ce este asta?” a. Răspuns la acțiune non-verbal: Studentul simulează acțiunea care ar trebuie executată. b. Alegere multiplă non-verbala: Studentul alege poză de acțiune corectă din variantele de pe masă. c. Răspuns verbal: Studentul spune la ce se folosește articolul.

Faza 6: Inter-verbal 1(nu se folosesc indicii vizuale) Întrebați studentul ce ar folosi pentru a-și: spala dinții, spală fața, bea sucul, etc. Studentul da un răspuns verbal.

Faza 7: Inter-verbal 2(nu se folosesc indicii vizuale) Întrebați studentul la ce folosește o (periuța de dinți, un săpun, o ceașcă, etc.). Studentul da un răspuns verbal. a. Scaune, mașini, paturi (B:2-0) b. Case, creioane, farfurii (B: 2-6) c. Cărți, telefoane, foarfeci (B:3-0)

Faza 8: Funcțiile părților corpului uman a. “La ce îți folosești ochii?” b. “Cu ce vezi?”

Faza 9: Funcțiile camerelor a. “Ce faci în(camera)?” b. “Unde faci (acțiunea)?”

98

Referire la pasaje din alte programe: Cunoștințe generale și Raționament Categorii

Cunoștințe Generale și Raționament I

Obiective:

1. Predarea studentului informații generale care sunt funcționale și potrivite vârstei 2. Dezvoltarea raționamentului abstract 3. Mărirea capacității de cunoaștere a mediului înconjurător 4. Furnizarea mijloacelor pentru extinderea limbajului 5. Mărirea capacității de răspuns la întrebări

Procedura: Puneți studentului întrebări referitoare la informații generale. Dați-I informația dacă nu cunoaște răspunsul. ESTE FOARTE IMPORTANT SĂ REALIZAȚI CĂ ÎNȚELEGEREA NU SE VA DEZVOLTA DOAR PRIN FURNIZAREA UNOR MICI INFORMAȚII NELEGATE ÎNTRE ELE. ÎNȚELEGEREA SE DEZVOLTĂ PRIN PREDAREA UNOR EXEMPLE LEGATE DE UN CONCEPENTRU PÂNĂ CÂND STUDENTUL ESTE CAPABIL SĂ GENEREZE EXEMPLE PROPRII. A. Asociații 1. potrivire obiecte 3-D(articole care merg împreună). Prezentați un articol și întrebați, “Ce merge cu asta?”. Studentul alege un articol sau o poză din mai multe variante de pe masă. 2. Potrivire poze 2-D.

Asociații Creion/hârtie Lopata/găleata Șosetă/pantof Lingura /vas

99

Perna/pat Periuța de dinți/pasta de dinți Șervet/farfurie Haină/pălărie Costum de baie/prosop Cutie pentru prânz/sandwich Cretă/tabla Foarfecă/hârtie Flori/vază Bandă/casetofon Videocaseta/VCR Cămașa/pantaloni Mănușa/mana Șosetă/picior Minge/ bată Lumânări/tort aniversar Vopsele/pensula Bicicleta/casca Minge de baschet/inel Matura/făraș Cana/ceașca Perie de păr/uscător de păr Săpun/cârpa de spălat Tren/șina Bebeluș/ sticlă Creion colorat/carte de colorat Șurub/piulița Ciocan/cui Mașina de tuns iarba/iarba Aspirator/covor

B. Discriminare auditivă – Sunet în direct. Puneți pe masă articole care produc un sunet. Exemple: jucărie urlătoare, maraca, clopoțel, mașina de poliție de jucărie cu sirena. Prezentați un sunet și spuneți “găsește unul asemnator”. Pentru indicație, folosiți un articol care produce sunet în fata studentului. El va imita acțiunea și va scoate același sunet. Micșorați indicatieul prin producerea unui sunet cu un articol fără să vadă studentul.

1. Alegere dintre obiecte 2. Alegere dintre poze 3. Dă un răspuns fără variante vizuale C. Discriminare auditivă – sunet înregistrat 1. Alegere dintre obiecte 2.Alegere dintre poze 3. Dă un răspuns fără variante vizuale D. Asociere acțiune cu persoană, personaj sau animal 1. Ce spune o persoană, un personaj sau un animal? (vaca face “muu”) 2. Ce mănâncă o persoană, un personaj sau un animal?(Winnie the Pooh mănâncă miere) 3. Ce face o persoană, un personaj sau un animal?(Pirații vânează comori îngropate) 4. Cine/ce spune (sunet)? 5. Cine mănâncă(articol)?

100

6. Cine(face acțiunea)? E. Identificare locații 1. Camerele din casa să a. Fotografie I.D. recepentruivă b. Etichete foto expresive c. Merge în camera/locația numită d. Numește camera/locația unde se găsește 2. Încăperi generice (din reviste, cărți, etc.) 3. Locații în cadrul comunității (parc, oficiu poștal, McDonald’s, etc.) F. Ocupații/Ajutor comunitar/Personaje 1. Identificare recepentruivă a unei persoane 2. “Cine (joacă în rolul)?” – arata poza 3. Etichetare expresivă a unei persoane 4. “Cine (joacă în rolul)?” –raspuns verbal 5. “Ce face o (persoană)?” 6. “Unde ați vedea (persoană?)” – arata poza 7. “Unde ați vedea (persoană?)”- răspuns verbal 8. “Ce folosește (persoană)?” – arata poza 9. “Ce folosește (persoană)?”- răspuns verbal G. Antagonisme 1. Punerea articolelor laolaltă. 2. Recepentruiv: Profesorul pune una sau mai multe poze pe masă și întreabă, “Care este opusul acesteia?…” Studentul arătă poza corectă. 3. Expresiv: Profesorul întreabă, “Care este opusul acesteia…..” Studentul răspunde. Nu se furnizeza imagini . H. Compoziție: “Din ce este făcut?” )lemn, hârtie, sticlă, metal, etc.) 1. Potrivire. Pune împreună articole făcute din același material. 2. Identifică recepentruiv articolul care este făcut din materialul respectiv. SD: “Arata lemnul” R: Arata un articol făcut din lemn. 3. Numește materialul din care este făcut acel articol SD: Arata cămașa. Întreabă studentul, “Din ce este făcută această?” R: “Panza”

101

Cunoștințe Generale și Raționament II

Obiective:

1. Predarea studentului informații generale care sunt funcționale și potrivite vârstei 2. Dezvoltarea raționamentului abstract

Procedura: Puneți studentului întrebări referitoare la informații generale. Dați-I informația dacă nu cunoaște răspunsul. ESTE FOARTE IMPORTANT SĂ REALIZAȚI CĂ ÎNȚELEGEREA NU SE VA DEZVOLTA DOAR PRIN FURNIZAREA UNOR MICI INFORMAȚII NELEGATE ÎNTRE ELE. ÎNȚELEGEREA SE DEZVOLTĂ PRIN PREDAREA UNOR EXEMPLE LEGATE DE UN CONCEPENTRU PÂNĂ CÂND STUDENTUL ESTE CAPABIL SĂ GENEREZE EXEMPLE PROPRII. A. Identificare/Descriere. Pentru acest program, va trebui să generați cinci sau mai multe exemple că răspunsuri la fiecare articol. Cereți studentului să vă dea un anumit număr de răspunsuri începând cu două, și gradual creșteți numărul, dar nu puneți întrebări care sunt peste dezvoltarea rezonabilă. Când îl indicatieati, trebuie să o faceți în ordine întâmplătoare întrebările pe care le puneți astfel încât răspunsurile sale să nu devină învățate pe de rost. Asigurați-vă să accentuați puternic variantele pe care le generează singur. 1. Descrie persoană sau obiect (persoana/articol nu sunt prezente) 2. Identifică persoană sau obiect cu anumite caracteristici (persoana/articol nu sunt prezente) 3. Pe ce gătești, ce conduci, etc.? 4. Unde poți să găsești…..(un pat, o sobă, un volan, un nor, etc.)? 5. Ce vezi în……(bucătărie, bibliotecă, cabinet medical, etc.)? B. Asociații II1. Întrebare verbala-raspuns verbal SD: “Ce merge cu pantoful?” R: “Ciorapul” 2. De ce merg acestea împreună? SD: “Cum merg împreună un pantof și un ciorap?” R: “Port ciorapii în picioare” C. Raționament: Poate să explice de ce facem anumite acțiuni

102

1. De ce facem baie?De ce mergi la doctor? D. A ști ce să faci în diferite situații? (“Ce faci când ești?” 1. Somnoros, obosit, înfrigurat, înfometat, te-ai tăiat la deget, bolnav(B:3-0) 2. Vezi că ți s-a dezlegat șiretul de la pantof, ești însetat, vrei să pleci afară și plouă (B: 4-0) E. Știe unde să meargă în diferite cazuri 1. Unde mergem să punem o scrisoare la poștă? F. Însărcinări imposibile 1. Poți să atingi tavanul? De ce nu? G. Neregularități/Absurdități. Prezentați articole reale care au ceva în neregulă sau folosiți poze. 1. Identificare: Studentul arătă obiectul care nu este în regulă. 2. Explicație: Studentul spune care este problema. Exemplu: mașina are trei roți 3. Corecție: Studentul remediază defectul sau descrie ce ar trebui făcut. Exemple: îl asamblează pe Cap de Cartof în felul potrivit. H. Identifică articolul lipsă dintr-o poză I. Ghicitori J. Analogii (UN elefant este mare; un șoricel este………) K. Extinderea Modelelor: ABCABCA………Ce urmează? L. Codificare. Studentului I se prezintă o legendă (ex. Inima=A, Stea=B, Cerc=C, etc.) Apoi I se dă o grilă care are o parte din cod și loc pentru traducere.

Categorii

Obiective:

1. Realizarea asociațiilor de lucruri în conexiune 2. Extinderea comunicării. 3. Dezvoltarea raționamentului abstract

103

Procedura: Selectați grupuri de articole în conexiune. Începeți cu simple categorii precum animale, mâncare și îmbrăcăminte. De obicei este folositor să utilizați poze ale unor articole. Pentru unii copii poate fi necesară prezentarea aceasta cu articole 3-D. Exemple: Animale, mâncare, îmbrăcăminte, transport/vehicule, jucării, încăperi, unelte, forme, litere, numere, fructe, băuturi, obiecte pe cer, plante, obiecte în ocean, părți ale corpului, oameni, instrumente, lucruri în dulap, lucruri în bucătărie, lucruri în garaj, etc.

Indicații: Folosiți îndrumarea fizică, demonstrația, indicatieul verbal, prin gest sau poziție. Renunțați gradual la indicație până când studentul acționează independent.

Criterii inițiale: Studentul a terminat potrivirea non-identica și potrivirea obiect-poza.

Criterii de performanță: Studentul da un răspuns de opentru ori din zece corect fără indicație. Acest lucru trebuie repetat cel puțin cu încă un profesor.

Faza 1: Potrivire. Studentul sortează articole în grupuri. Scoateți câte o poză pentru fiecare categorie de sortat și etichetați categoria pozei. Apoi dați-I poze suplimentare una câte una și spuneți-I să “le pună laolaltă cu(animalul)”. Odată ce execuția sa este bună, aceasta se poate transforma într-o însărcinare de clasificare prin oferirea unei grămezi de poze amestecate și spunându-I să le sorteze.

Faza 2: Recepentruivă. Scoateți două sau mai multe poze, fiecare reprezentând o categorie diferită. Spuneți-I “dă-mi (animalul)”.

Faza 3: Expresivă. Arătați-I o poză și întrebați, “ce este aceasta?”Studentul trebuie să răspundă numind articolul (ex.vacă). Apoi întrebați, “Ce este vaca?” iar el trebuie să numească categoria de animale.

Faza 4: Numire. Cereți-I să numească ceva din categorie(ex.”Numește un animal”). După ce numește un articol, lăudați-l și cereți-I să numească alt articol (ex. “Numește ALT animal”). Dacă este necesar indicatieul puneți pe masă poze ale categoriilor diverse, inclusiv din categoria respectivă.

104

Faza 5: Categorii complexe. Cereți-I să numească ceva care răspunde la două sau mai multe cerințe. Exemple: “numește un animal care trăiește în ocean”, “Numește o mâncare care ai dori-o la micul dejun”, “Numește un vehicul care nu merge pe stradă”.

Același contra Diferit

Obiective:

1. Creșterea raționamentului abstract 2. Mărirea atenției și capacității de conștientizare a detaliilor obiectelor din

105

mediul înconjurător.

Procedura: Prezentați articole care sunt asemănătoare pe o anumită dimensiune și un articol suplimentar care este diferit pe acea dimensiune. Începeți cu caracteristici fizice evidente și progresați la atribute mai abstracte și diferențe cu detalii mai de finețe.

Indicații: Folosiți îndrumarea fizică, demonstrația, indicatieul verbal, prin gest sau poziție. Renunțați gradual la indicație până când studentul acționează independent. Crit. inițiale: Potrivirea este o condiție esențială.

Criterii de performanța: Studentul da un răspuns corect de opentru ori din zece fără indem în două sesiuni consecutive. Acest lucru trebuie repetat cu încă un profesor cel puțin.

Faza 1: Luați un grup de obiecte identice (ex. toate de aceeași culoare) și plasați un obiect în grup care este diferit pe acea dimensiune. Cereți-I studentului să vă dea obiectul diferit. După ce a înțeles, reduceți gradual câmpul până când rămân două obiecte la fel și unul diferit. Apoi, la fiecare încercare după care el va dat articolul diferit (vor fi două articole identice rămase pe tabla), spuneți-I să vi-l dea “pe același”. S-ar putea să fie necesar să-l indicatieati să ia ambele articole și să vi le dea. În mod gradual începeți să cereți în ordine întâmplătoare articolele asemănătoare sau diferite.

Faza 2: Găsește articolul asemănător/diferit. Puneți două articole pe masă (ex. un măr și un pantof). Aratati- un pantof și cereți-I să găsească articolul asemănător.diferit.

Faza 3: Expresivă. Scoateți două articole. Întrebați studentul: “Sunt la fel sau diferite?” generalizați în mediul natural înconjurător (ex. în timpul jocurilor, treburilor mărunte, Playdoh, etc.). Exemple: “Adu-mi același tip

106

de farfurie, “Adu-mi o farfurie diferită”, “Coloreaz-o pe a ta la fel cu a mea”, “fă-o pe a ta diferită”.

Faza 4: Urmați procedura de mai sus și întrebați studentul “de ce sunt diferite?” sau “Sunt la fel?” El răspunde, “Pentru că amândouă sunt pantofi” (la fel) sau “pentru că unul este pantof și acesta este măr (diferit).

Faza 5: Folosiți articole care sunt la fel într-o privință dar diferite în altă privință. Studentul trebuie să răspundă și la întrebarea “prin ce sunt asemănătoare?” și la întrebarea “prin ce se deosebesc?” Exemple: un bloc roșu și un bloc verde; două animal; un creion colorat și un creion negru, etc.

Referire la pasaje din alte programe: Atribute, Categorii, Funcții, Potrivire

Prepoziții

Obiecte: 1. Predați studentului relația dintre obiecte și mediul înconjurător

3. Predați-I un bloc de construcție a limbajului

4. Furnizați-I un mijloc de a găsi sau plasa obiecte în mediul înconjurător.

107

5. Predați concepentruul de “unde”

Procedura: Acesta este un program pe care copii îl considera des dificil și se pot împotrivi. Dacă nu aveți succes de la început, poate ar trebui să-l amânați o vreme.Este important să-l transformați într-un exercițiu distractiv. Fiți creativi în utilizarea obiectelor și metodelor de prezentare. De exemplu, transformați-l într-un joc zoologic și folosiți o cușcă în care să puneți animalele înăuntru, afară, pe, etc. Alte exemple:

Joc de fermă cu animale și tractor Castel cu figuri Scena oceanică Casa de păpuși Autobuz școlar

Selectați un articol precum o cutie, o ceașcă, sau o găleată ( la care se face referință că articol staționar. Articolul trebuie să aibă cel puțin două prepoziții care se pot utiliza împreună cu acesta. De exemplu, în poziția dreapentruă sus, o ceașca poate fi folosită pentru în și alături. În poziția răsturnată, poate fi folosită pentru pe, sub și alături. Utilizați un articol care se poate deplasa cum ar fi un bloc sau o jucărie mică pentru a o plasa în locații diferite precum pe, sub, etc. Articolul trebuie să fie altul frecvent în timp ce efectuați încercările. Aceasta se poate realiza și prin punerea studentului să plaseze articolul deplasabil în raport cu un scaun sau o masă (ex. pune Elmo sub masă).

După ce s-a învățat această la masă, generalizați concepentruele la cărți cu poze, locații în jurul casei, și afară.

Faza 1: Potrivire poze. Folosiți poze care ilustrează diverse concepentrue poziționale (ex. un copil pe masă contra sub masă). Scoateți două poze care arata aceeași persoană în locații diferite. Dați-I studentului o poză a unei persoane diferite într-una dintre locații și spuneți, “pune împreună cu (deasupra)”.

Faza 2: a) (OPȚIONAL) Ca un prim pas, ar putea fi de ajutor să predați concepentruul de deasupra contra pe partea laterală a obiectului. Puneți

108

articolul staționar În fata studentului și cereți-I să atingă deasupra contra pe lateral. Utilizați paradigmă de instruire discriminatorie de bază.Indicatieati folosind un gest dramatic de batere din palme pentru a-l încuraja să se distrează făcând activitatea aceasta. b) Învățați-l pe student să plaseze un obiect deplasabil deasupra contra lângă obiectul staționar. Folosiți figuri interesante ca obiecte deplasabile și folosiți un obiect diferit la fiecare câteva încercări. Prepoziții suplimentare recepentruive ar trebui introduse după ce s-au învățat cele deasupra și alături:

Prepoziții Recepentruive – Nivel Începător Deasupra Lângă În Sub

Prepoziții Recepentruive- Nivel Avansat În spate În fata Lângă Între

Un mod de a face lucrurile mai interesante pentru el este de a utiliza un personaj favorit. Puneți personajul să-I ceară instrucțiuni pentru a ajunge la o locație cu referință la un anumit obiect staționar (ex. “Scuzați-mă, puteți să-mi arătați cum să ajung în spatele scaunului?”). Studentul poate să facă sau să privească personajul “mergând” la locație.

O altă idee este utilizarea formelor colorate. Spuneți-I studentului să pună o forma intr- o anumită locație (ex. , pune-l pe Batman în Batmobile; pune-l pe Micky sub masă).

Joc de prepoziții: Folosiți un scaun sau un alt obiect care are o poziție clară (ex., pe, sub, în spatele, etc.). Apoi plasați ceasti răsturnate în aceste locații diferite și ascundeți o gustărică sub una dintre ele. Spuneți-I studentului să se uite pe/sub/în spatele scaunului. Dacă se duce la ceașca corectă capăta gustărică care este ascunsă acolo.

Pentru în față și în spate, asigurați-vă că utilizați articole care au o fată și un spate clar. Un scaun merge foarte bine; o cutie nu. Aceasta se poate realiza și cu două animale aliniate cap coadă. Cereți-I studentului să arate fața contra spatele fiecăruia.

109

Pentru generalizare, puteți să-l puneți să vâneze comori cu mici gustări ascunse în diverse locații: deasupra, sub, etc.

Faza 3: Puneți-l pe student să se plaseze în diverse locații cu referință la articole staționare. Exemple: “Du-te sub masă”, “așează-te pe scaun”, Du-te în coșul de rufe”, “Du-te în spatele mamei”.

Faza 4: Discriminare recepentruivă a prepozițiilor în poze.

Faza 5: 3-D expresive. Utilizând un obiect staționar și unul deplasabil, demonstrați prepozițiile diferite și întrebați-l pe student “unde este (obiectul deplasabil?)”.

Faza 6: 2-D expresive. Folosiți poze pentru prezentarea concepentruelor. Cărțile lui George cel curios merg foarte bine pentru acest pas.

Pronume Obiective: 1. Predarea relației între el însuși și mediul înconjurător

2. Predați studentului un bloc de construcție a limbaljului

3. Promovați un limbaj care sună mai potrivit (adică, eliminând inversiunea pronumelui)

4. Predați concepentruul de “cine”

Procedura: Inițial, studentul va fi învățat să răspundă recepentruiv la pronume. Profesorul va instrui studentul să-și atingă părțile corpului său sau ale profesorului (ex. “Atinge-ți nasul”.) Indicatieul poate constă din utilizarea numelui studentului ca parte a instruirii și renunțând gradual la elpana când se ajunge la folosirea pronumelui. De exemplu, “Atinge-mi nasul meu de PROFESOR” sau “Atinge-ți mâna ta de STUDENT”. La începutul instruirii, trebuie să variați părțile corpului cu o frecvență foarte mică. După ce s-a învățat lucrul acesta, treceți la utilizarea expresivă a pronumelor. Poate ajuta să folosiți obiecte inanimate, precum animale din pluș sau

110

personaje (ex., Nasul lui Mickey Mouse contra nasul profesorului). Se pot folosi semeni sau păpuși pentru a-I preda pronumele persoană a III-a precum a lui sau a ei. Programele expresive și recepentruive pentru pronumele persoană a-ntâia și a două (ex., Eu, tu) nu trebuie amestecate până când fiecare element este învățat independent. Aceasta pentru a reduce confuzia asupra inversiunii pronumelui.

Criterii Inițiale: Studentul a învățat Părțile corpului și Extinderea limbajului I, utilizând cel puțin două fraze. (Descrierea Extinderii limbajului I este în următoarea secțiune). Pentru un student non-verbal, acesta ar fi trebuit să învețe discriminarea recepentruivă a obiectului/ combinați de atribut.

Criterii de performanță: Studentul da un răspuns corect de nouă ori din zece. Acest lucru trebuie repetat cu cel puțin încă un profesor.

Faza 1: Pronume recepentruive – Posesive (“arătă către…….nas”) a. A lui John(al profesorului) contra al studentului b. Al meu-John(Profesorului) contra Al tau-Studentului c. Al meu-John(Profesorului) contra Al tau-Studentului d. Al meu contra Al tău e. Al lui contra Al ei – persoane f. Al lui contra Al ei – poze g. Al lor/Al nostru/Al vostru(plural) – persoane h. Al lor/Al nostru/Al vostru(plural) – poze i. Acesta/Acela/Acestea/Acelea

Pentru acest pas puteți folosi articole în afară de părți ale corpului. De exemplu puneți bomboane pe masă. Una este “bomboana mea” și una este “bomboana ta”. Profesorul poate spune “Mănâncă bomboana Mea”. Dacă studentul executa corect, mănâncă bomboană.

Faza 2: Pronume recepentruive – Obiecte a. Eu contra Tu (“arătă spre mine”) b. El contra Ea (“Dă-I (obiectul) ei”)

111

Faza 3: Pronume expresive. Profesorul va atinge fie părțile corpului său îmbrăcămintea studentului său ale personalului și să întrebe “a cui (parte a corpului)?” a. Posesiv – Al meu contra Al tău Profesor: Al cui nas? Student: Al meu. b. Posesiv- Al lui contra al Ei Profesor: Al cui pantof? Student: Al ei. c. Posesiv- Al lor contra al Nostru(cu echipe) Profesor: A cui minge? Student: A lor. d. Nominativ – El contra Ea Profesor: ce se întâmplă? Student: El este…….. e. Nominativ – Eu contra Tu Profesor: Cine are mingea/ Student: Eu. f. Nominativ – Ei contra Noi g. Nominativ/Combinații posesive (“Tu îmi atingi nasul”). h. Acesta/Acela/Aceste/Acele

Extinderea Limbajului

Obiective: 1. Facilitarea limbajului care nu este indicat de profesor – începutul vorbirii Spontane

2. Facilitarea apentruitudinilor conversaționale

3. Mărirea fluentei, fluidității și lungimii producției verbale

4. Mărirea conștientizării și participării

Procedura: Inițial, articolele vor fi 3-D și vor fi prezentate ca articole separate. Folosiți articole din Etichetarea expresivă. Profesorul prezintă un articol și solicită studentului o descriere a ceea ce vede. Inițial, profesorul poate pune o

112

întrebare precum “Ce vezi?”. Dar este preferabil să fie învățat să comenteze fără a fi nevoie de întrebare. La început, puneți-l doar să numească articolul. Apoi programul este extins prin prezentarea a doua sau mai multe articole și trecând și la reprezentarea 2-D. Răspunsul dorit este o descriere a ceea ce face persoană sau a ceea ce se întâmplă în poză. Apoi, se vor utiliza cărți sau poze complexe cu concepentrue multiple. În sfârșit, se vor indica obiecte din mediul înconjurător. Pentru a mări sistematic capacitatea studentului de a comentă asupra scenelor complexe, puteți lua poze începând cu articole separate și gradual să măriți numărul articolelor incluse în scenă. Se poate folosi video ca un mediu suplimentar pentru prezentarea unui stimul material. Scopul final este acela că studentul să facă o descriere detaliată ( adică, descripentruori multipli), cu indicație cât mai slab din partea profesorului. Treceți gradual de la indicații verbale la comunicații non-verbal ( ex, aplecandu- se și mișcând mâna pentru a cere mai multă verbalizare). Aceasta grăbește generalizările în mediul natural și mărește apentruitudinile de participare interpersonale.

Criterii Inițiale: Studentul a învățat articole în Faza 3 a etichetării expresive.

Criterii De performanță: Studentul da un răspuns corect de opentru ori din zece fără indicație. Acest lucru trebuie repetat cu cel puțin încă un profesor.

Faza 1: “Ce este asta?” a. Răspuns dintr-un cuvânt. Arătați studentului un articol și puneți o întrebare. SD: “Ce este asta?” R: “(numele obiectului”

b. Studentul răspunde într-o propoziție SD: “Ce este asta?” R: “(numele obiectului”

Faza 2: “Ce vezi?” 113

a. Un singur obiect 3-D pe masă SD: “Ce vezi?” R: “Văd (un obiect)”

b.Mai multe obiecte 3-D pe masă SD: “Ce vezi?” R: “Văd ( obiect) și (obiect)…”

c. Un singur obiect 3-D prin cameră, privind pe fereastra sau stând afară SD: “Ce vezi?” ( poate fi însoțit de gest care indică la care se poate renunța mai târziu dacă se consideră potrivit) R: “Văd (obiect)”.

d. Mai multe obiecte 3-D prin cameră, privind pe fereastra sau stând afară SD: “Ce vezi?” ( poate fi însoțit de gest care indică la care se poate renunța mai târziu dacă se consideră potrivit) R: “Văd (obiect) și (obiect)…”.

e. O singură poză 2-D pe tabla de pâslă (“Văd (obiect)” f. mai multe poze 2-D pe tabla de pâslă (“Văd (obiect) și (obiect)…” g. Numește un singur articol într-o poză complexă precum o scenă dintr-o carte de povești (“văd (obiect)” i. Numește mai multe articole într-o poză complexă precum o scenă dintr-o carte de povești (“văd (obiect)și (obiect)”

Faza 3: Verbe – (răspuns într-un cuvânt). Puteți să-l puneți pe student să răspundă fără terminația “-ing” dacă este mai ușor pentru el dar tot personalul trebuie să fie consecvent în răspunsul pe care-l accepentruă. SD: “Ce face (persoană)?” R: “Doarme”; “mănâncă”; “Aleargă”; etc.

Faza 4: Combinații verb/obiect – “Ce face (persoană)?” Exemple: merge pe bicicletă, lovește mingea

Faza 5: Combinații subiect/verb a. Substantiv ca subiect SD: “Ce face mama?”

114

R: “Mama sta în picioare” b. Pronume ca subiect SD: “Ce face el?” R: “El doarme” c. Studentul furnizează pronume SD: “Ce s-ntampla (în poză)?” R: “El doarme”

Faza 6: Adjectiv/Obiect – răspunsuri într-o frază SD: “Ce este asta?” R: “Camion galben”.

Faza 7: Adjectiv/Adjectiv/Obiect – răspunsuri într-o frază SD: “Ce este asta?” R: “Minge mare roșie”.

Faza 8: Combinații subiect/verb/obiect

a. Substantiv ca subiect SD: “Ce face față?” R: “Fata săruta bebelușul”

b. Studentul furnizează substantivul SD: “Ce se întâmplă (în poză)?” R: “Fata săruta bebelușul”

c. Pronume ca subiect SD: “Ce face ea?” R: “Ea da cu piciorul în minge”

d. Studentul furnizează pronumele SD: “Ce se întâmplă (în poză)?” R: “Ea da cu piciorul într-o minge”

Faza 9: Adjectiv/Obiect – răspunsuri într-o propoziție 115

a. “Ce este asta?” (”Este un camion galben”) b. “Ce vezi?”(“Văd o minge mare”) c. “Ce ai?” (“ Eu am un cal maro”) d. Faza 10: AdjectivAdjectiv/Obiect – răspunsuri într-o propoziție a. “Ce este asta?” (”Este un camion galben”) b. “Ce vezi?”(“Văd o minge mare roșie”) c. “Ce ai?” (“ Eu am un cal mare maro”) d. Faza 11: Adjectiv/Obiect/prepoziție/Obiect Exemplu: camion albastru pe masă

Faza 12: Combinații Subiect/verb/obiect/descripentruor Faza 13: Generalizarea limbajului la situații de zi-cu-zi Referire la pasaje din alte programe: Tentații de comunicare Conversatie- Baza Etichete expresive Joc “Eu spionez”

Timpurile verbale

Obiective: 1. Furnizați studentului limbajul pentru a descrie evenimentele din trecut și pentru a anticipa evenimentele care se vor întâmpla în viitor. 2. Măriți conștientizarea acestuia a relației temporale dintre evenimente

Procedura: Puneți studentului întrebări despre acțiuni la diverse timpuri. Folosiți acțiune în direct sau poze.

Indicații: Folosiți ghidare fizică, demonstrație, indicație verbal, indicativ sau de poziție. Renunțați gradual la indicații până când studentul acționează independent.

Criterii Inițiale: Studentul a învățat verbele expresive.

116

Criterii de performanță: Studentul da un răspuns de nouă ori din zece fără indicație. Acest lucru trebuie repetat cu cel puțin încă un profesor.

Faza 1: Timpul prezent

SD1: “(persoană ) face…………acum” SD2: Arătați o poză a unei acțiuni. “Ce se întâmplă?” R2: “(persoană ) face…………acum”

SD3: Demonstrați o acțiune. “Ce fac eu?” R3: “Tu faci………..acum”

SD4a: Demonstrați o acțiune. “Fă asta”. R4a: Imita acțiunea. SD4b: Profesorul încetează acțiunea de îndată ce studentul începe; puneți-l să continue îndeplinirea acțiunii. “Ce faci?” R4b: “Eu fac……acum”

Faza 2: Timpul trecut. Începeți cu verbe regulate, apoi predativerbele neregulate.

SD1a: Demonstrează o acțiune. “Fă asta” R1a: Imita acțiunea.

SD1b: Profesorul încetează acțiunea de-ndată ce studentul începe; puneți-l să continue îndeplinirea acțiunii. “Ce faci?” R1b: “Eu fac……acum”

SD1c: Puneți-l pe student să înceteze acțiunea. Pauză. “Ce AI făcut?” (accentul pe AI este un indicație la care se renunța gradual pe măsură ce studentul învață concepentruul.) R1c : “Eu am………”

SD2 : Rotație la întâmplare a întrebărilor din timpul trecut contra celor din timpul prezent student îndeplinind acțiuni.

117

R2: Studentul răspunde folosind corect timpurile verbelor.

SD3a: Folosiți un animal de plus, o păpușă sau alt personaj. Puneți personajul să îndeplinească o acțiune. “Ce face (personajul)?” R3a: “(personajul) face…..” SD3b: Puneți personajul să opresca acțiunea pe care o face. Pauză. “Ce a făcut (personajul)?” R3b: “(personajul) face…..”

SD4 : Rotație la întâmplare a întrebărilor din timpul trecut contra celor din timpul prezent student îndeplinind acțiuni. R4: Studentul răspunde folosind corect timpurile verbelor.

SD5a: Arătați o poză a unei acțiune. “Ce face (persoană)?” R5a: “(persoană) face……..” SD5b: Întoarceți poză cu fața în jos. Pauză. “Ce făcea (persoană)?” R5b: “ (persoană) făcea……..”

SD6 : Rotație la întâmplare a întrebărilor din timpul trecut contra celor din timpul prezent student îndeplinind acțiuni. R6: Studentul răspunde folosind corect timpurile verbelor.

Faza 3 : Timpul viitor. Folosiți pentru început forma verbală “e pe punctul de……..”. Mai târziu puteți preda formă “va……” (aceasta se folosește mai rar în limbajul cotidian).

Pentru SD1 și SD2 folosiți setul de cartonașe care arata trei faze diferite ale acțiunii. De exemplu: 1) persoana privind o banană; 2) persoana cojind o banană; 3) Coajă de banana pe tabla în fata persoanei.

SD1a: Arătați spre poza unu. “Ce va face (persoană)?” R1a: “(persoană) va……” SD1b: Arătați spre poza doi. “Ce face (persoană)?” R1b: “(persoană) face……” SD1c: Arătați spre poza trei. “Ce a făcut (persoană)?” R1c: “(persoană) a făcut……”

118

SD2: Rotație la întâmplare a timpurilor trecut, prezent și viitor. Arătați cartonaș.”Povește-mi ce se întâmplă în poza” R2: Studentul răspunde printr-o propoziție folosind timpul corect.

SD3a: Spuneți-I studentului să îndeplinească acțiunea. Întârziați-l în începerea acțiunii. “Ce ai de gând să faci?” R3a: “am de gând să……” SD3b: Lăsați studentul să îndeplinească acțiunea. În timp ce îndeplinește acțiunea, întrebați “Ce faci?” R3b: “Fac ………” SD3c: Faceți pauză după ce acțiunea a fost îndeplinită. “Ce ai făcut?” R3c: “Am făcut……”

SD4: Rotație la întâmplare a timpurilor trecut, prezent și viitor în timp ce studentul îndeplinește acțiunea. Aceasta se realizează prin omiterea la întâmplare a întrebărilor pentru pasul a) și/sau b) cu SD3 de mai sus, astfel încât ordinea întrebărilor nu este prevedibila. R4: Studentul răspunde printr-o propoziție folosind timpul corect.

SD5a: Puneți-l pe student să-I spună unui personaj să îndeplinească o acțiune (“Spune-I lui Pasăre Mare să sară”). Întârziați îndeplinirea acțiunii de către personaj. “Ce va face (personajul)?”) R5a: “(personajul) va…..” SD5b: Puneți personajul să îndeplinească acțiunea. În timp ce executa acțiunea, întrebați, “Ce face (personajul)?” R5b: “(personajul) face…..” SD5c: faceți pauză după ce acțiunea a fost îndeplinită. “Ce a făcut (personajul)?” R5c: “(personajul) a făcut……”

SD6: Rotație la întâmplare a timpurilor trecut, prezent și viitor în timp ce personajul îndeplinește acțiunea. Aceasta se realizează prin omiterea la întâmplare a întrebărilor pentru pasul a) și/sau b) cu SD5 de mai sus, astfel încât ordinea întrebărilor nu este prevedibila. R6: Studentul răspunde printr-o propoziție folosind timpul corect. Referire la alte programe: Recapitulare Extinderea limbajului I

119

Plurale Obiective: 1. Creșterea utilizării corecte a gramaticii 2. Stabilirea conștientizării cantității

Procedura: Studentului I se vor prezenta o varietate de articole pentru a face o potrivire corectă singular contra plural cu limbajul adecvat.

Indicații: Folosiți îndrumarea fizică, demonstrația, indicatieul verbal, prin gest sau poziție. Renunțați gradual la indicație până când studentul acționează independent.

Criterii Inițiale: Finalizarea mare contra mic și mai mult contra mai puțin.

Criterii de performanță: Studentul da un răspuns corect de nouă ori din zece fără indicație. Acest lucru trebuie repetat cu încă un profesor cel puțin. Faza 1: Discriminare recepentruivă. Prezentați două grămezi dintr-un articol (ex., blocuri). O grămadă are un singur bloc. Cealaltă conține două sau mai multe blocuri. Spuneți-I studentului să “atingă blocul”contra “atingă blocurile”. Aceasta trebuie realizată cu divese obiecte 3-D precum și cu poze.

Faza 2 : Etichetare expresivă. Arătați-I studentului o grămadă care are unul sau mai mult de un articol (ex., mașini). Întrebați , “ce este asta?”. El trebuie să răspundă “mașina” sau “mașini”.

Faza 3: Verbe expresive. Arătați-I studentului poze ale unei acțiuni și puneți-I o întrebare care necesită utilizarea corectă a formei verbale. Furnizați substantivul corect în întrebare.

Ce mănâncă tati la micul dejun? Ce fac băieții? Unde locuiesc copiii?

Faza 4: Extinderea gramaticii. După ce studentul are ideea de bază singular contra 120

plural, învățați-l să facă propoziții utilizând o varietate de fraze.

Ce este aceasta? Este o mașină. Ce sunt acestea? Sunt mașini. Ce vezi? Văd o mașină. Ce vezi? Văd niște mașini.

Faza 5: Învățați studentul să potrivească forma verbală cu subiectul la singular contra plural. Arătați-I poze de persoane care îndeplinesc o acțiune și întrebați: “Ce se întâmplă?

Băiatul înoată. Băieții înoată. Mami face cu mâna. Mami și tati fac cu mâna.

Faza 6: Scrierea. Studentul completează propozițiile, folosind singular contra plural pentru substantive și verbe.

Referiri la alte programe: Descriere Timpurile verbale.

“Nu știu”

Obiective: 1. Furnizarea unui mijloc de răspuns la întrebare când studentul nu cunoaște răspunsul 2. “Nu știu” va deveni precursorul pentru căutarea informațiilor (ex., “Ce este asta?”) 3. Reducerea ecolaliei (ecolalia se prezintă adesea când răspunsul nu este cunoscut) 4. Furnizarea profesorului cu o metodă de identificare deficitul de cunoaștere 5. Reducerea ghicitului

Procedura: Scopul este că studentul să spună “Nu știu” când este întrebat de numele 121

său funcția unui obiect necunoscut. Cereți-I să identifice o varietate de obiecte pe care le cunoaște ca și de obiecte pe care nu le cunoaște. Îndemnați-l să spună “Nu știu” când I se cere să eticheteze obiecte necunoscute. În cele din urmă, ar trebui învățat să întrebe de numele obiectului. (adică, “Ce este asta?”).

Faza 1: Studentului I se cere să identifice o varietate de obiecte pe care le cunoaște că și obiecte pe care nu le cunoaște. Studentul ar trebui apoi îndemnat să declare “Nu știu” când I se cere să eticheteze obiecte necunoscute. Dacă încearcă să găsească un nume și acesta este incorect, spuneți “nu ghici”.

Când se stabilește “Nu știu” încercați la întâmplare cu obiecte cunoscute. Este important să persistați pentru etichetarea obiectelor cunoscute ca și pentru a spune “nu știu”. Altfel el ar putea eticheta chiar și obiecte cunoscute cu “nu știu”.

a. SD: Ce este asta? R: Nu știu. b. SD: Cine este acesta? R: Nu știu. c. SD: Unde este? R: Nu știu.

Faza 2: Studentul trebuie învățat să întrebe pe cineva numele obiectului prin cercetare. Arătați-I o serie de articole sau poze. Puneți-l să eticheteze articolele care sunt cunoscute. Pentru cele pe care nu le cunoaște, ar trebui să pună întrebarea potrivită:

a. Ce este asta? b. Cine este acesta? c. Unde este?

Faza 3: Puneți-I studentului întrebări informaționale la care nu cunoaște răspunsul. (ex., “Ce vei mânca la prânz?”) Inițial întrebările ar trebui să fie relevante pentru el. În cele din urmă, trebuie puse mai multe întrebări informaționale. ESTE IMPORTANT CĂ INFORMAȚIILE SĂ FIE FUNCȚIONALE., MOTIVANTE ȘI POTRIVITE VÂRSTEI.

Faza 4: Variați limbajul folosit. Puneți studentului o întrebare care nu are sens și 122

învățați-l să răspundă “Nu înțeleg”; “ce ai spus?”; “poți să repeți?”sau alte fraze des utilizate.

Referințe la alte programe: Afirmații Etichete expresive Învățare observațională

Conversație – Intermediar

Obiective: 1. Dezvoltarea unui mijloc pentru interacțiune socială. 2. Extinderea lungimii exprimării. 3. Predarea strategiilor conversaționale. 4. Mărirea accepentruării de către semeni. Predarea studentului să participe și să răspundă exprimărilor verbale ale altora.

Procedura: Scopul este că studentul să achiziționeze apentruitudini conversaționale. Inițial, el va învăța să răspundă la întrebări simple. Gradual, întrebările vor necesita un limbaj mai bogat și va progresa la apentruitudini conversaționale mai complexe.

Întrebările trebuie să fie potrivite vârstei și genul de întrebări pe care le-ar pune semenii. Mai mult, răspunsurile trebuie să fie de-asemenea potrivite vârstei. Ca răspuns la “ce mai faci?”, în loc de a răspunde ?”Mulțumesc, bine.” Un răspuns mai potrivit ar fi “Okay” sau “În regulă”. De –aceea este esențială observarea semenilor studentului pentru a identifica obiectivele conversaționale.

Faza 1: Răspuns la întrebări deschise ( memorie pe de rost) a. Cum te numești?(B:2-0) b. Câți ani ai?(B:3-0) c. Pe cine iubești?/Cine te iubește?Cât de mult? d. Unde mergi la școală? e. Cine este profesorul tău?

123

f. Ce copii sunt în clasa ta? g. Unde locuiești?(B:4-0) h. Care este numărul tău de telefon? i. Ce culoare are casa ta? j. Care este numele pisicii tale? k. Unde locuiește bunica ta? l. Ce culoare are părul tău?

Faza 2 : Răspunzând la întrebări subiective a. Ce-ți place să mănânci? b. Ce-ți place să bei? c. Ce culoare îți place? d. Care este programul tău preferat la TV? e. Ce-ți place să faci la școală? f. Ce-ți place să faci după orele de școală?

Faza 3: Răspunzând întrebărilor cu Da/Nu a. Ai frați? b. Ai surori? c. Ai animale de casă? d. Îți plac paznicii puternici? e. Îți place să joci fotbal? f. Ești biat/fata? g. Porți ochelari? h. Mașina lui mami este albastră/albă/etc? i. Îți place pizza? j. Ai bicicleta?

Faza 4: Întrebări conversaționale (răspunsurile se pot schimba) a. Unde este (persoană)? b. Cum este vremea? c. Ce-ai mâncat la micul dejun? d. Ce faci?

Faza 5: Răspunzând întrebărilor cu mai multe variante a. Vrei înghețată de căpșuni sau de ciocolată? b. Cățelul acela este mic sau mare?

124

Faza 6: Punând întrebări reciproce a. Ce mai faci? (“Bine, ce faci tu?”) b. Cum te numești?(“Studentul. Cum te numești?”) c. Câți ani ai?(“Cinci ani. Câți ani ai tu?”) d. Ce-ai mâncat aseară la cină?(“Spaghete și salată. Ce-ai mâncat tu la cină?”)

Faza 7: Afirmație/Afirmație a. Port o cămașă albastră. (“Port o cămașă roșie.”) b. Țin un creion în mână. (Țin o gumă în mână”) c. Numele meu este Ron. (“Numele meu este Student.”) d. Îmi place să joc baschet. (“Îmi place baschetul”).

Faza 8: Afirmație/Întrebare a. Am fost la film (“Ce ai văzut?”) b. Am un cățel (“cum îl cheamă?”) c. Am avut un week-end distractiv (“ce ai făcut?”) d. Baschetul este sportul meu preferat. (“care este echipa ta preferată?”)

Faza 9: Afirmație/Negație a. Îmi plac hamburgerii. (Nu-mi plac hamburgerii. Îmi plac mai mult hotdogs.) b. Îmi place să înot în ocean. (nu-mi place oceanul. Valurile sunt prea mari.)

Faza 10: Afirmație/Afirmație/Întrebare a. Îmi place înghețata. (“Îmi place prăjitura și înghețată, îți place și ție prăjitura?”) b. Urăsc să spăl rufe. (“Urăsc să duc gunoiul. Tu ce zici de asta?”) c. Îmi place serialul Friends. (“îmi place Familia Simpson. Te uiți la programul acesta?”) d. Mă duc la filme. (“Și eu. Ce vezi?”) e. Pentru povești de familie, film, etc., întrebați, “Îți place partea unde…”

Punerea întrebărilor

Obiective: 1. Mărirea conștientizării studentului în ce privește mediul înconjurător și acțiunile oamenilor

125

2. Furnizarea unui mijloc de obținere a informațiilor

Procedura: Se stabilește o situație pentru a-l determina pe student să pună o întrebare. Va fi o anumită recompensa pentru răspunsul la întrebări. Scopul este acela de a-l face să inițieze întrebări ca răspuns la evenimente care se produc în mod natural.

Indicații: Folosiți indicații verbale sau gesturi. Gradual renunțați la indicații până când studentul acționează independent.

Criterii de performanță: Studentul pune o întrebare potrivită de patru ori din cinci fără indicații. Acest lucru trebuie repetat cu cel puțin încă un profesor.

Faza 1: a) Ce este asta? Ce este aceea? Aranjați astfel încât să fie etalate niște obiecte neobișnuite la vedere clară. Inițial, stabiliți o locație precisă și la fiecare încercare ar trebui să treceți pe lângă locație. Indicați studentului să pună întrebarea potrivită. Faceți încercări repetate dacă este necesar. După ce prinde începeți să variați locația și să puneți mai mult spațiu între încercări.

b) Scoateți câteva obiecte (unele cunoscute, altele necunoscute)și întrebați “Ce vezi?” Studentul numește articolele și întreabă “ce este asta?” când ajunge la un obiect necunoscut.

Faza 2: Cine este acesta? Prezentați poze de oameni, unii cunoscuți și alții necunoscuți. Începeți prin a întreba “Cine este acesta?” dar renunțați gradual la întrebare și transformați-o în comentariu. De exemplu, când prezentați o poza spuneți, “O, uită-te la asta!”. Dacă este o persoană necunoscută studentul ar trebui să spună, “Cine este?”.

Faza 3: a) Unde este? Ascundeți un obiect preferat în cameră. Spuneți-I studentului “Este un (obiect) în cameră”. Când întreabă unde, arătați-I sau oferiți-I indicații verbale cum să-l găsească. O altă variantă este de a spune “Mami știe” și să-l puneți să meargă să o întrebe ( sau altă persoană).

126

b) Determinați-l pe student să facă o activitate (ex, să picteze), dar lăsați la o parte o parte importantă (ex., o pensulă). Studentul trebuie să întrebe, “Unde este (pensulă)?”.

c) Puneți niște articole pe masă. Cereți-I studentului să vă aducă un articol. Dacă articolul cerut este pe masă, ar trebui să vi-l aducă. Dacă nu, ar trebui să întrebe, “Unde este (articolul)?”

Faza 4: Ce faci? Cu gesturi dramatice studentul pleacă de lângă student uitându-se peste umăr. Studentul este îndemnat să întrebe, “Ce faci?”.

Umfla un balon Face un desen Învârte o jucărie Face un puzzle Se pregătește să te gâdile

Faza 5: Ce este acolo? Profesorul pune ceva într-o cutie și o zdrăngăne în fata studentului momindu-l. Generalizați punând un recipient care iese în evidență în mediul înconjurător și indicând că acolo înăuntru este ceva.

Faza 6: Unde te duci? Profesorul se ridică și părăsește camera. Faceți asta într-un mod în care să capentruați atenția studentului. Îndemnați-l să întrebe “Unde te duci?”. Profesorul da un răspuns interesant și îl invită și pe el să vină:

La bucătărie (să-și ia ceva de băut) Să ia balonașe Să ia o gustare Să se dea în leagăn afară, să sară pe trambulină, etc.

Faza 7: Cine îl are? Spuneți-I studentului, “cineva are (obiectul)”

Faza 8: Ce s-a întâmplat? Profesorul se așează lângă student și plânge sau oftează profund.

Mi-am rupentru creionul. Nu este nimeni cu care să mă joc ( atunci infascati-l și începeți joacă)

127

Am nevoie de ajutor ( o sarcină simplă care-I place) Mi-e dor de tine ( îmbrățișează-mă!) Cățelușul meu a adormit ( puneți-l să-l trezească)

Întrebări Suplimentare: Unde este cutia? Unde-I mama? Cât este ceasul? Pot să fac asta/pot să mă joc/Pot să încerc și eu? Cine este aici? ( cineva bate la ușă, urcă trepentruele, etc.) Cum ai făcut asta? Ce-ar trebui să fac? Cum ar trebui să o fac?

Referire la alte programe: Nu știu Extinderea limbajului I Conversație

Succesiune

Obiective: 1. Creșterea familiarizării cu ordinea evenimentelor cotidiene 2. Dezvoltarea raționamentului abstract și a apentruitudinilor de rezolvare a problemelor 3. Stabilirea înțelegerii cauză și efect 4. Creșterea conștientizării sociale și a mediului înconjurător 5. Extinderea folosirii limbajului expresiv 6. Dezvoltarea apentruitudinilor de povestitor

Procedura: Folosiți cartonașe cu poze de scene sau folosiți cartonașe luminoase cu numere și litere. Începeți cu succesiuni de trei scene. Selectați poze care arata clar progresul activității. Scrieți o descriere a scenei într-o singură propoziție pe spatele cartonașului pentru referință de către toți profesorii. Propoziția trebuie să difere pentru fiecare cartonaș și trebuie să prindă ce este unic în acea scenă. Scopul este acela de a-l face pe student să pună cartonașele în ordine. Folosiți poziționare de la stânga la dreapentrua pe masă în fața lui. După ce cartonașele sunt în ordine, puneți-l pe student să vă spună

128

povestea. Scopul este de a-l introduce în procesul de a spune o poveste simplă folosind pozele ca indicații. Succesiuni amuzante și interesante vor menține motivația. Puteți să vă construiți propriile cartonașe luând poze dintr-o poveste sau făcând fotografii ale studentului și persoanelor familiare. Aceasta va promova generalizare și va face apentruitudinea mai funcțională. Criterii Inițiale: Sortarea este o condiție esențială.

Crit. de performanța: Studentul da un răspuns corect de patru ori din zece fără indicație. Acest lucru trebuie repetat cu cel puțin încă un profesor.

Faza 1: Succesiune de trei cartonașe. Prezentați primul cartonaș și îndemnați-l pe student să descrie poză. Spuneți-I că acesta este primul cartonaș și aratati- i unde să pună cartonașul pe masă și spuneți-I să-l pună pe masă. Prezentați al doilea cartonaș și repetați operațiunea, spunându-I că acesta este următorul cartonaș. Repetați pentru al treilea cartonaș, spunând că acesta este ultimul. Recapitulați succesiunea de câte ori este nevoie până când studentul descrie corect scenă și așează cartonașul pe masă fără indicații.

În acest moment, începeți o procedură înlănțuită invers. Prezentați primul cartonaș, puneți-l pe student să descrie poza și spuneți-i să "“Pună această în ordine". Faceți-l să pună cartonașul pe partea stângă a mesei. Prezentați ultimele două cartonașe rămase împreună într-o grămadă întâmplătoare departe de primul cartonaș. Întrebați, “Ce urmează după asta?” Ghidați-l după caz să selecteze al doilea cartonaș și să-l pună jos la dreapentrua primului cartonaș. Apoi faceți-l să pună jos al treilea cartonaș la sfârșitul rândului. În final spuneți-I, “Spune-mi povestea”.

După ce studentul a așezat corect al doilea și al treilea cartonaș, începeți să-I dați toate cele trei cartonașe împreună într-o grămadă la întâmplare. Spuneți-I “pune astea în ordine”. Când cartonașele sunt puse ordonat, spuneți-I să povestească.

NOTĂ: Fazele 2 și 3 s-ar putea să fie mai ușor de învățat la început pentru unii Studenți.

129

Faza 2: Ordonarea a trei cartonașe cu literele alfabetului (ex., A-B-C)

Faza 3: Ordonarea a trei cartonașe cu numere (ex., 1-2-3)

Faza 4: Succesiune de patru cartonașe. Folosiți procedura de mai sus pentru a preda ordonarea a patru cartonașe folosind înlănțuirea inversă. Pasul 1 este ordonarea cartonașelor 3 și 4, după ce cartonașele 1 și 2 sunt deja pe masă. Pasul 2 este ordonarea cartonașelor 2, 3 și 4. Pasul 3 este ordonarea celor patru cartonașe.

Faza 5: Ce se întâmplă în continuare? După ce studentul s-a familiarizat cu descrierea succesiunii, arătați spre spațiul gol de la dreapentrua ultimei poze și întrebați “ce se întâmplă în continuare?” Dați indicații verbale pentru a primi un răspuns plauzibil.

Faza 6: Succesiune de cinci și de șase cartonașe cu poze

Faza 7: Ordonarea a patru până la șase cartonașe cu alfabetul

Faza 8: Ordonarea a patru până la șase cartonașe cu numere

Referire la alte programe: Apentruitudini cantitative Cauză și Efect

Primul/Ultimul

Obiective: 1. Incorporarea succesiunii în folosirea limbajului studentului. 2. Mărirea atenției la relația temporală între evenimente 3. Îmbunătățirea memoriei.

Procedura: Studentul este instruit să dea un răspuns. Apoi este chestionat asupra a ceea ce s-a întâmplat mai întâi sau la sfârșit.

Indicații: Folosiți indicații fizice, demonstrative, verbale , temporale sau gesturi. Gradual renunțați la indicații până când studentul acționează independent.

130

Criterii Inițiale: Studentul trebuie să fie capabil să aranjeze articolele în succesiuni simple și trebuie să fi învățat instrucțiuni recepentruive de pași multipli ( cel puțin doi).

Crit. de performanța: Studentul da un răspuns corect de nouă ori din zece fără indicații cu două variante, de opentru ori din zece cu trei sau mai multe variante. Acest lucru trebuie repetat cu cel puțin încă un profesor.

Faza 1: Puneți studentul să aranjeze trei sau mai multe cartonașe succesive pe care le-a învățat înainte în ordine corectă.

SD1: “Atinge primul” R1: Studentul atinge cartonașul care este primul în succesiune ( întotdeauna la stânga).

SD2: “Atinge ultimul” R2: Studentul atinge cartonașul care este ultimul în succesiune.

SD3: Rotație la întâmplare a SD1 contra SD2

Aceasta se poate realza și cu numere și litere.

Faza 2: Aranjarea unui număr de animale ( sau alte personaje, oameni, etc.) toate în linie în aceeași direcție.

Coada de aștepentruare a unui autobuz. SD1: “Cine este primul?” R1: Studentul indica persoană care este prima la rând.

SD2: “Cine este ultimul?” R2: Studentul indica persoană care este ultima la rând.

SD3: Rotație la întâmplare a SD1 contra SD2.

131

SD4: Faceți linia să meargă în mai multe direcții astfel încât studentul să nu depindă de locația stânga contra locația dreapentruă.

Faza 3a: Scoateți două articole. Spuneți-I”atinge (articolul 1) primul”. După ce-l atinge, spuneți-I , “atinge (articolul 2) ultimul”. Setul de obiecte trebuie variat la fiecare încercare. Folosind cuvintele “primul” și “ultimul” în instrucțiune este o indicație la care se va renunța mai târziu.

Vă rugăm să luați notă că l-ați învățat înainte pe student să finalizeze instrucțiuni de doi sau trei pași în ordinea corectă în programul de Instrucțiuni Recepentruive. În acel program, chiar dacă ați inclus cuvintele “primul” și “ultimul” în instrucțiuni, acest lucru nu va fi suficient pentru predarea concepentruului de primul contra ultimul. Motivul este deoarece ordinea primul contra ultimul nu este niciodată la întâmplare în programul de Instrucțiuni Recepentruive. În programul Primul contra Ultimul accentul se pune pe fapentruul că studentul ÎȘI AMINTEȘTE ordinea în care a făcut diversele acțiuni și că urmare primul și ultimul pot fi puse la întâmplare.

SD1: “Ce ai atins ultimul?” R1: Studentul numește articolul pe care l-a atins ultimul.

Faza 3b: SD2a: : “Ce ai atins ultimul?” R2a: Studentul numește articolul pe care l-a atins ultimul. SD2b: : “Ce ai atins primul?” R2b: Studentul numește articolul pe care l-a atins primul.

Faza 3c: SD3: : “Ce ai atins primul?” R3: Studentul numește articolul pe care l-a atins primul.

Faza 3d: Alternare întâmplătoare între primul și ultimul.

Faza 3e: Renunțați la cuvintele “primul” și “ultimul” când îi spuneți să atingă articolele așezate. După ce a învățat SD5 cu două articole apoi scoateți trei articole. Dându-I câte o instrucțiune, puneți-l să atingă fiecare dintre cele trei articole.

Faza 3f: Rotație la întâmplare a “ce ai atins primul?” contra “ce ai atins ultimul?” intr- un câmp de trei obiecte.

132

Faza 4a: Acțiuni în mediul înconjurător. Spuneți-I studentului să facă (acțiunea unu). După ce executa acest lucru, spuneți-I să facă (acțiunea doi). Setul de acțiuni trebuie să varieze la fiecare încercare. Dacă este necesar cuvintele “primul” și “ultimul” pot fi folosite în instrucțiune și apoi să se renunțe ușor la ele.

SD1: “Ce ai făcut ultima dată?” R1: Studentul numește acțiunea pe care a făcut-o ultima dată.

Faza 4b: SD2a: “Ce ai făcut ultima dată?” R2a: Studentul numește acțiunea pe care a făcut-o ultima dată. SD2b: “Ce ai făcut prima dată?” R2b: Studentul numește acțiunea pe care a făcut-o prima dată.

Faza 4c: SD3: “Ce ai făcut prima dată?” R3: Studentul numește acțiunea pe care a făcut-o prima dată.

Faza 4d: Alternare la întâmplare între prima și ultima.

Faza 4e: După ce a învățat Faza 4e cu două acțiuni puneți-l să facă trei acțiuni, dând câte o instrucțiune la un moment dat. Rotiți la întâmplare “Ce ai făcut prima dată?” contra “ce ai făcut ultima dată?” într-un câmp de trei acțiuni.

Referire la alte programe: Succesiune Înainte/După aceea Instrucțiuni Recepentruive Reamintire Timpurile verbale

Înainte/După Obiective: : 1. Incorporarea succesiunii în folosirea limbajului studentului. 2.Mărirea atenției la relația temporală între evenimente 3.Îmbunătățirea memoriei. 4. Stabilirea capacității de a îndeplini instrucțiuni complexe

133

Indicații: Folosiți indicații fizice, demonstrative, verbale , temporale sau gesturi. Gradual renunțați la indicații până când studentul acționează independent.

Criterii Inițiale: Studentul trebuie să fi învățat Primul/Ultimul și Succesiune. Majoritatea copiilor care sunt pregătiți pentru acest program au început folosind timpurile verbale corect.

Crit. de performanța: Studentul da un răspuns corect de nouă ori din zece fără indicații cu două variante, de opentru ori din zece cu trei sau mai multe variante. Acest lucru trebuie repetat cu cel puțin încă un profesor.

Faza 1: Identificați care articol este înainte sau după un punct specific dintr-o serie.

a) Numere. Spuneți-I studentului să pună mai multe numere în ordine (ex., 1-5). El trebuie să le alinieze într-un șir pe masa de la cel mai mic la cel mai mare. Spuneți-I să arate un număr de referință (ex., 3). Marcați acel număr. Apoi cereți-I să vă spună care număr vine înainte sau după numărul de referință (ex., “Ce vine înainte de 3?”)

b) Literele alfabetului. Folosiți aceeași procedură ca la punctul 1 a) dar folosiți literele alfabetului.

c) Zilele săpentruămânii. Folosiți o bandă care are listate zilele săpentruămânii în ordine. Folosiți aceeași procedură ca la punctul 1 a).

d) Succesiune de poze. Spuneți-I studentului să alinieze scene într-un rând pe masă. Puneți-I întrebări despre ce s-a întâmplat înainte sau după un anumit eveniment din succesiune (ex., I: “Ce a făcut băiatul înainte de a mânca banană?” R: “A cojit-o: I: “Ce a făcut după ce a mâncat-o?” R: A aruncat-o).

Faza 2: Studentul da o serie de răspunsuri și răspunde la întrebări despre ce a făcut înainte sau după unul dintre aceste răspunsuri. Profesorul ar trebui

134

să-l facă să dea cel puțin trei răspunsuri. Articolul de referință ar trebui să fie ceva diferit de primul său ultimul pas. Dacă este un lanț de trei pași, întrebați despre răspunsul de dinainte sau de după pasul din mijloc. Exemplu:

P: “Închide ușa” S: Închide ușa. P: “Bate din palme” S: Bate din palme. P: “Da cu piciorul în minge.” S: Da cu piciorul în minge. P: “Ce ai făcut înainte să bați din palme?” S: “Am închis ușa” P: “Ce ai făcut după ce-ai bătut din palme?” S: “Am dat cu piciorul în minge”

Faza 3: Studentul îndeplinește instrucțiunile care include cuvântul înainte sau După

Referiri la alte programe: Reamintire Primul/Ultimul Succesiune

Povești

Obiective: 1. Introduceți studentul în lumea cărților care sunt o sursă importantă de învățare viitoare.

2. Extindeți experienta

3. Furnizați stimul material pentru dezvoltarea limbajului

4. Stabiliți întăritori suplimentari

5. Stabiliți activități suplimentare în timpul liber

Procedura: Puneți-l pe student să asculte poveștile pe care I le citiți. Folosiți cărți(ex., 135

gândaci,dinozauri, Strada Sesame, etc.) care I-ar place și care sunt interesante ca poveste și au poze bune. La început , încercați să folosiți care au îndoituri ale supracoperții, sau butoane de apăsare care scot sunete. Monitorizați atent comportamentul studentului pentru a fi siguri că ascultă povestea. Mențineți-l implicat în activitate prin indicarea lucrurilor din poze, răspunzând la întrebări și întorcând paginile. Nu-l lăsați să întoarcă pagină înainte de momentul necesar. Încercați să-I puneți o întrebare la fiecare pagină sau după fiecare două sau patru propoziții. Incorporați concepentrue care merg în alte programe (ex., numirea obiectelor, culorilor, prepozițiilor, cauză și efect, emotiilot, funcțiilor).

Faza 1: Măriți timpul pe care studentul îl petrece ascultând o poveste. Utilizați întăritori din plin pentru a menține un nivel ridicat de interes.

Faza 2: Faceți-l să identifice recepentruiv concepentrue predate în alte programe.

Faza 3: Faceți-l să eticheteze expresiv concepentrue predate în alte programe.

Faza 4: Ghicește ce se întâmplă în continuare.

Faza 5: Explica de ce s-a întâmplat acel lucru.

Faza 6: Încurajează folosirea cărților că activitate independenta.

Faza 7: Puneți-l pe student să facă un rezumat al unei povesti pe care a citit- o sau pe care I-ați citit-o. Includeți listarea personajelor, povestirea principalelor evenimente, modul cum s-a trerminat, și cum I-a plăcut.

Faza 8: Puneți-l pe student să inventeze o poveste, să deseneze ilustrațiile și să creeze o carte. Aceasta se poate realiza la modul câte o pagină la un moment dat pe parcursul a mai multe zile.

Faza 9: Crearea poveștii. Profesorul și studentul adăugă pe rând câte o propoziție la poveste care încep cu “A fost odată ca niciodată…..” Îndemnați-l cu propoziții parțiale după caz(ex., “Era un băiat care se numea…..”; “El locuia……”; “Într-o zi….”)

136

Faza 10: Spunând o poveste completă. Puneți-l pe student să inventeze o poveste completă. La început, îndemnați-l să includă trei componente, începutul, partea din mijloc și sfârșitul. Gradual măriți complexitatea poveștilor. Pentru a-l obișnui cu acest proces, puteți începe prin repovestirea unor povești familiare pe care le-a auzit de multe ori.

Cauză și Efect

Obiective: 1. Învățarea relațiilor temporale.

2.Învățarea succesiunii evenimentelor.

3. Prevederea celor ce se întâmplă după evenimente.

4. Identificarea consecințelor comportamentelor 5. Învățarea deducțiilor din evenimentele întâmplate

6. Dezvoltarea raționamentului abstract.

7. Învață ce să facă în diverse situații (adică, apentruitudini de rezolvare a problemelor)

Procedura: Inițial, studentul va observa evenimentele întâmplându-se și I se va cere să identifice cauză și efectul. Mai târziu I se vor arăta o serie de evenimente din poze. Sudentul va fi învățat să identifice ordinea evenimentelor. În cele din urmă el va face deducții privitoare la evenimente.

Faza 1: Demonstrați sau jucați pe roluri o acțiune cu un rezultat evident. Cereți-I studentului să explice de ce acțiunea a avut acest rezultat.

SIMPLU Cauza Efect Închide lumina cameră este în întuneric Ia jucăria persoană plânge

137

Obiectul este lăsat să cadă obiectul este pe podea Gâdilă persoană persoană râde “mi-e foame” mănâncă “mi-e sete” bea (casca) “Sunt obosit” doarme se rănește plânge da ceva persoană fericită/zâmbește julitura la genunchi sângerează prosop în apă acum prosopul ud lasă să cadă un ou oul spart bea paharul gol mănâncă nu mai este mâncare se duce să înoate este ud tot face duș părul ud învârte jucăria se mișca dă drumul la radio se aude muzica dă drumul la video merge video-ul mâncare la microunde FIERBINTE!FIERBINTE! trage apa pa câh/șervețel joacă în noroi mâini murdare spălat cu săpun mâini curate accident BM pantaloni murdari tăiat cu cuțitul fructul tăiat în două ciocane la ușa câinii latră sună telefonul adult răspunde la telefon

AVANSAT Cauza Efect Proferează insulte persoană plânge Copilul își lovește colegul de clasa pedepsit pe scaun Copil bolnav (ex., vomită) se duce la cabinetul asistentei Înghețată lăsată afară se topește Șinele trenulețului se desfac deraieaza Fermoar la pantaloni desfăcut copii râd Curăță farfuria capăta deșert Nu o ascultă pe mami mami supărată/îl ceartă Aruncă mingea în casa lampa spartă

138

Generalizați aceste concepentrue la viața cotidiană cum se-ntâmplă.

Exemple: Profesor: De ce s-au topit creioanele tale colorate? Student: Pentru că le-am lăsat la soare. Profesor: De ce a topit soarele creioanele colorate? Student: Pentru că soarele este fierbinte.

Faza 2: Arătați-I studentului o succesiune de cartonașe în ordine, lăsând la o parte un cartonaș și puneți-l să descrie evenimentul care lipsește.

Faza 3: Aratati- studentului cartonașele în ordine și puneți-l să vă spună ce s-a întâmplat înainte de secvența.

Faza 4: Aratati- studentului cartonașele în ordine și puneți-l să vă spună ce s-ar putea întâmpla după ultima poză.

Faza 5: Arătați-I studentului o poză și puneți o întrebare care necesită o deducție( ex., “De ce plane fata?”; “De ce mănâncă băiatul?”; “de ce doamna își face bagajul?”;etc.)

Faza 6: Puneți întrebări descrise ca mai sus în timp ce citiți povești. Gradual renunțați la poza ca indiciu vizual.

Faza 7: Interverbala. Puneți Întrebări “de ce” care se referă la cunostiinte generale și informații pe care le-a învățat studentul. (ex., “de ce mănânci?”; De ce au păsările aripi?”)

Referire la alte programe: Succesiune Ce lipsește?

Înțelegere I

Obiective: : 1. Stabilirea discriminării întrebărilor cu “ce” .

139

2. Mărirea atenției la informațiile vizuale

3.Îmbunătățirea înțelegerii informațiilor primite prin ascultare sau citire.

Procedura: Puneți studentului o întrebare care necesită utilizarea informațiilor pe care abia le-a primit (cititsau auzit), sau la care poate să răspundă uitandu- se în jur în mediu sau într-o poză.

Indicații: Folosiți indicații fizice, demonstrative, verbale , temporale sau gesturi. Gradual renunțați la indicații până când studentul acționează independent.

Crit. de performanța: Studentul da un răspuns corect de nouă ori din zece .Acest lucru trebuie repetat cu cel puțin încă un profesor.

Faza 1: Ce?

Faza 2: Ce culoare?

Faza 3: Ce? contra Ce culoare?

Faza 4: Cine?

Faza 5: Cine? contra Ce?

Faza 6: (Ce) face?

Faza 7: Cine? contra Ce? contra (Ce) face?

Faza 8: Unde?

Faza 9: Cine? contra Ce? contra (Ce) face? contra Unde?

Faza 10: Care?

140

Faza 11: Cine? contra Ce? contra (Ce) face? contra Unde? contra Care?

Faza 12: Cum?

Faza 13: Cine? contra Ce? contra (Ce) face? contra Unde? contra Care? contra Cum?

Înțelegere ÎI

Obiective: : 1. Da posibilitatea studentului să răspundă la întrebări obișnuite privitoare la informațiile pe care le-a asimilat . 2. Mărirea atenției la informațiile vizuale și auditive

3. Stabilirea discriminării întrebărilor cu “ce” .

Procedura: Puneți studentului o întrebare care necesită utilizarea cunoștiințelor generale și informațiilor pe care le-a asimilat anterior.

Indicații: Folosiți indicații fizice, demonstrative, verbale , temporale sau gesturi. Gradual renunțați la indicații până când studentul acționează independent.

Crit. de performanța: Studentul da un răspuns corect de nouă ori din zece .Acest lucru trebuie repetat cu cel puțin încă un profesor.

Faza 1: Cine?

141

Faza 2: Cine ? contra (Ce) face?

Faza 3: Cine ? contra (Ce) face? contra Ce? contra Ce culoare?

Faza 4: Cine ? contra (Ce) face? contra Ce? contra Ce culoare? contra Unde?

Faza 5: Cine ? contra (Ce) face? contra Ce? contra Ce culoare? contra Unde? contra Când?

Faza 6: Cine ? contra (Ce) face? contra Ce? contra Ce culoare? contra Unde? contra Când? contra Care?

Faza 7: Cine ? contra (Ce) face? contra Ce? contra Ce culoare? contra Unde? contra Când? contra Care? Contra De ce?

Faza 8: Cine ? contra (Ce) face? contra Ce? contra Ce culoare? contra Unde? contra Când? contra Care? contra De ce? contra Cum?

Interacțiunea cu anturajul

Obiective: 1. Stabilirea și creșterea reacțiilor față de inițierea comunicării, jocului și a activităților cooperative cu anturajul

2. Stabilirea și creșterea intierii în aceste activități cu anturajul

3. Facilitarea limbajului – limbajul copiilor este adesea învățat ca rezultat al observării și al implicării în activități împreună cu anturajul

142

4. Creșterea abilitaților de observare

5. Folosește ca o comparare standard pentru abilitățile sociale, de limbaj și de joacă ale Studentului

Procedura: Acestea sunt activități potrivite pentru învățarea și promovarea interacțiunii cu ajturajul

În pregătirea acestor sesiuni împreună cu anturajul, ar trebui identificate și predate abilitățile potrivite în sesiuni de încercare discrete de unu-la unu. Selecția abilitaților de joacă ar trebui să se bazeze pe pe abilitățile de joacă care facilitează integrarea socială, că șip e jocul pe care Studentul îl agreează mai mult. Joacă trebuie să fie potrivită cu vârsta.

Când Studentul a învățat câteva abilități de joacă, începeți interacțiunea cu anturajul prin sesiuni scurte. De exemplu, stabiliți că membrii anturajului să îl viziteze pentru 30 de minute. Primele două / câteva sesiuni ar trebui să aibă ca scop transformarea experienței într-o activitate foarte încurajatoare atât pentru Student, cât și pentru anturaj. Acest lucru ar putea însemna învățare / predare informală până când ambii copii sunt concentrați asupra întăritorilor (de exemplu, coacerea fursecurilor cu fulgi de ciocolată, facerea Kool-Aid, jocul cu o jucărie mare, înotul în piscine, etc). În particular, membrul anturajului trebuie să plece lăsând impresia că așteapentruă cu nerăbdare următoarea vizită.

A doua fază constă în implementarea a nu mai mult de trei “încercări” cu o durată de câte trei minute fiecare. Totuși, membrul anturajului nu ar trebui să fie capabil să își dea seama că se face “terapie”. Rolul adultului ar trebui să fie cât mai informal cu putință. Nu structurați în mod evident activitățile, dar format0va în minte un scenariu pe care să vă puței bază dacă lucrurile se blochează sau merg într-o direcție greșită. Scenariul este de fapentru un ghid pe care terapeutul să îl folosească dacă indiciul este necesară. Selectați activitățile care sunt agreate și sunt interactive pentru amândoi. În timpul fiecariei încercări, întreprindeți câte o activitate diferită. Fiecare activitate ar trebui să fie una cu care Studentul este deja familiarizat dintr-o pregătire anterioară. Pentru fiecare activitate, ar trebui să dezvoltați scopuri specifice pentru comportamentele care vreți să apară. De exemplu, limbajul pe care îl folosiți, contactul vizual, alternarea în întreprinderea activitarilor, locul în care se afla, ceea ce este de făcut. În mod normal, personaul auxiliary ar trebui să înțeleagă conversația potrivită

143

vârstei, comportamentul și interacțiunile pentru a facilita interacțiunile potrivite cu vârsta. Uneori personalul vede jocul cu ochiul adultului și prin urmare creează comportamentul de joc adult.

Asigurați-vă să motivate incrajati pentru comportare cooperantă. Dacă este nevoie, încurajați anturajul să pună întrebări și să îi dea instrucțiuni Studentului. Asigurați-vă că Studentul îi răspunde. Nu îi lăsați pe membrii anturajului să facă ceeace trebuie să facă Studentul. Dacă Studentul ia o jucărie de la unul din ceilalți copii, obligați-l să i-o dea înapoi. Dacă unul din membrii anturajului îi pune o întrebare adultului, puneți-l să îl întrebe ceva și pe Student. Adultul nu ar trebui să devină centrul atenției interacțiunii cu membrul antirajului.

Între incerarile informale, lăsați copiii să facă ce vor ei, inclusiv să se joace separat. Fiți felxibili cu încadrarea în timp. E posibil să o puteți adapentrua foarte repede. Comportamentul spontan ar trebui să aibă întâietate în fața celui programat în scenariu. Nu întrerupeți niciodată o întâmplare pozitivă care apare. Nu va grabilti să dați instrucțiuni sau indicii, pentru a lăsa să apară oportunități ample astfel încât comportamentele spontane să aibă loc.

Creșteți gradual durata încercărilor și întreaga durată a sesiunii de joacă.

Factori în selectarea membrilor anturajului: Sunt de o importanță critică acei copii care poseda bune apentruitudini sociale, de joacă și de comunicare. În plus, un membru al anturajului ar trebui să fie cineva insistent și chiar ușor autoritar, dar care să primească bine instrucțiunile de la un adult. La început, acest lucru ar putea funcționa mai bine cu un membrul al anturajului care este mai în vârstă decât Studentul.

Indicii: Folosiți ghidarea fizică, demonstratea, indiciul verbal sau prin gesturi. Eliminați gradual indiciile până când Studentul se descurcă independent.

Criteriul de participare : Comportamentele disrupentruive ar trebui să fie minime, astfel încât să se evite înstrăinarea / alienarea anturajului.

Criteriul eficientă: Studentul performeaza și rămâne concentrate asupra activităților 80

la sută din timp și răspunde la 80 la sută din oportunitățile de intractiune.

144

Exemple:

Foarte structurate – În spații închise Jocul cu mașinuța de jucărie prin mișcarea inainte-inapoi Jocuri la masa Joacă de-a prinselea Construirea cooperantă a unui obiect Realizarea unui puzzle împreună Mașini din cutii de chibrituri / garnitură de tren / jocuri Hot wheels / set de mașini de curse

Sarcini de cooperare: Etichetarea; Extinderea limbajuluiI; Descrierea; Cererea; Alternarea în activitate; Asistarea reciprocă) Prepararea mâncării Construirea unui obiect

Activități creative Construirea unui obiect cu Playdoh (fiecare persoană realizează o parte prin care să contribuie la realizarea obiectului final). Lucrați pe mai multe proiecte în paralel și arătați-vă unul altuia produsul final (de exemplu, artă). Studentul trebuie să ceară lucruri și să răspundă la cerințele membrilor anturajului (de exemplu, creioane).

În aer liber Se dă pe balansoar Se dă cu rândul pe tobogan / Așteapentruă să îi vină rândul pentru a se da pe tobogan Aruncă o minge pe tobogan unei alte personae Își așteapentruă rândul în jocul cu trenulețul Joacă la groapă cu nisip

Pe bază de limbaj Lăsați-l pe unul din membrii anturajului să fie profesorul în programul de predare / învățare (de exemplu Imitarea Nonverbală) Lăsați-l pe Student să fie profesorul anturajului (de exemplu Imitarea Nonverbală) Programe de limbaj: afirmatie-afirmatie; întrebări reciproce Conversație Se spun povești

145

Jocuri de mișcare Urmează-l pe lider / pe cel din fața ta / pe primul Cântă și se rotește în cerc ținându-se de mâna cu ceilalți copii Jocul de-a v-ați ascunselea Scaunele musicale; dansul cu oprire bruscă Jocul de-a prinselea Vânarea insectelor Hoții și vardiștii; Cowboy și indieni; etc.

Joacă imaginară cu recuzita Intrepretarea unor scenarii: “Trenulețul Thomas”, Alladin Construirea unui “fort” sau a unui “cort” Joacă cu seturi de jucării: Lego; castele; casa cu păpuși Joacă de-a “Doctorul” Îmbrăcarea Împingerea unor cuburi pentru a se preface că conduce o mașină Magazin închipuit; excursie pentru cumpărături; vânzător ambulant de înghețată; etc.

Conversația – Avansată

Obiective: 1. Crearea unei baze și a unei structuri pentru conversații

2. Să devină mai atent la anturaj

3. Crearea unei modalități pentru interacțiunea socială, stabilirea și dezvoltarea unor prietenii

4. Să se înțeleagă cu ceilalți colegi de la școală, de la muncă și din cadrul activităților recreative

5. Aflarea de informații despre interesele membrilor anturajului

6. Extinderea orizontului Studentului pentru a include aprecierea unei raze mai mari de 146

experiențe

Procedura: Inițial, programul implica dotarea Studentului cu abilități conversaționale învățate pe de rost. În cele din urmă, aceste conversații vor deveni mai naturale.

Identificați chestiunile care ar putea să îl intereseze. Poate, mai important decât asta, este să identificați subiectele care îi poate facilita interesul anturajului în a se implica într-o conversație cu Studentul.

Exemple de subiecte

1. Jucării 2. Interese 3. Scoala 4. Ce s-a întâmplat în sfârșitul de săpentruămâna care a trecut 5. Ce urmează să se întâmple în sfârșitul de săpentruămâna 6. Descrierea evenimentelor care au loc acum 7. Evenimente prezente semnificative 8. Emisiuni TV 9. Personaje preferate 10. Filme / Clipuri musicale 11. Muzica 12. Jocuri pe computer 13. Sporturi 14. Activități extra curiculare 15. Vacanțe 16. Evenimente curente 17. Locuri de vizitat 18. Cumpărarea de haine 19. Celebrități 20. Prieteni 21. Sexul opus

SUBIECTELE SE BAZEAZĂ PE VÂRSTĂ, NIVEL DE DEZVOLTARE, LIMBAJ ȘI INTERESE

Faza 1: Spune vs Întreabă. Se urmareaste procedura de baza de pregătire pentru discriminare. Invatat-l pe Student să răspundă corect la cele două instrucțiuni.

147

Exemplu: “Spune-i mamei despre prânz” vs. “Întreab-o pe mama de prânz”.

Faza 2: Abilitățile de conversație nonverbala potrivite (de exemplu, proximitatea, contactul visual, zâmbetul, aprobarea prin mișcarea capului, etc). Implicați-vă împreună cu Studentul în conversații și motivate-l să arate comportamentul nonverbal potrivit și manierele conversaționale potrivite. Încurajați-l în funcție de necesități.

Faza 3: Manierele conversaționale (de exemplu, ascultarea, aștepentruarea pentru intervenție, cum să stabilească un subiect de discuție, cum să facă o tranziție, etc). Implicați-vă împreună cu Studentul în conversații și motivate-l să arate manierele conversaționale potrivite. Încurajați-l în funcție de necesități.

Faza 4: Subiectele de conversație. Generați o listă de subiecte pe care ar fi potrivit ca Studentul să le includă în conversația cu anturajul și cu adulții familiari. Pentru fiecare subiect, puneți-l să listeze o serie de itemi pe care ar putea să îi menționeze într-o conversație despre acel subiect.

Faza 5: Invatat-l pe Student să răspundă unor întrebări ușoare despre subiectul selectat (de exemplu, Ce, unde, când, etc)

Faza 6: Învățați-l pe Student să găsească replici față de subiectul selectat. Vezi Faza 7 a Conversație – Intermediar.

Faza 7: Învățați-l pe Student să pună întrebări. Începeți această fază când este gata să deosebească între toate întrebările “Ce, unde, când, etc”. Pentru a încuraja acest lucru, spuneți-i să îi pună unui membru al anturajului o întrebare și apoi să arate un card indicator cu una din întrebările “Ce, unde, când, etc” scrise pe el (de exemplu, “CE”). De exemplu, Studentul poate începe cu “Ce ai făcut aseară?”. Când primește răspunsul, încurajați-l pentru o întrebare succesivă (de exemplu, “CINE”). Ar trebui să întrebe ceva de genul “Cu cine ai fost?”

Faza 8. Învățați-l să interjecționeze informația așa cum trebuie. “Știi ce am făcut astăzi?”, “Ghici ce”.

Faza 9. Învățați-l cum să identifice interesele altei personae. Începeți prin a-l pune să investigheze diferite persoane șiș a facă o listă a lucrurilor pe care le găsesc interesante vs. plictisitoare. Apoi, prezentați-i diferite subiecte pe care o anumită persoană le-ar

148

găsi interesante sau neinteresante.

Faza 10: Învățați-l să intieze o conversație cu cineva spunându-i ceva interesant. Studentul ar trebui să înceapă cu o afirmație cum ar fi “Ghici ce…” sau “Hei, Joe…” sau “Vrei să știi…?”. Subiectele pot include lucruri cum ar fi un eveniment curent sau ceva ce a făcut recent.

Faza 11: Învățați-l să îs idea seama când anturajul nu este interesat de conversație. Folosiți exemple prin interpretarea pe roluri și prin casete video pentru a-l face să își exerseze abilitățile. Apoi pregătiți exemple reale. Motivați-l să înțeleagă corect semnalele care vin de la o lată persoană. De exemplu, zâmbetul și contactul vizual indica interesul. Privirea în altă parte, agitația fizică, sau verificarea orei indica dezinteresul.

Faza 12: Învățați-l să își amintească conversațiile anterioare în timpul conversației curente. Acest lucru presupune purtarea unei conversații despre un subiect memorabil și apoi testarea Studentului la o anumită perioadă de timp pentru a vedea dacă își poate aminti de acea conversație. Inițial, timpul dintre performanta și amintire va trebui să fie scurt. Pentru a-l ajuta să își amintească, puteți folosi indicatori cum ar fi referirea la locația unde conversația a avut loc.

Lista de verificare a conversației

NOTAȚI DE LA 1 LA 5 (5 ESTE VALOAREA CEA MAI MARE)

_ Distanța potrivită (nu prea aproape, nu prea departe)

_ Păstrează un contact vizual corespunzător

_ Nu se produc atingeri nepotrivite

_ Devine conștient de afirmațiile celeilalte persoane (aprobă prin mișcarea capului, zâmbește, etc)

_ Nu întrerupe și nu închide conversația

149

_ Ascultă ceea ce spune celalta persoană

_ Rămâne concentrat pe subiect

_ Nu schimba în mod brusc subiectul; nu sare de la un subiect la altul

_ Aduce cu abilitate în discuție un nou subiect

_ Lasa în urma subiectul vechi când s-a schimbat subiectul în timpul conversației

_ Este concentrat asupra a ceeace ce spune cealaltă persoană _ Nu face comentarii nepoliticoase față de înfățișarea sau comportamentul altor persoane

_ Îi permite celeilalte persoane să vorbească atunci când îi vine rândul

_ Nu vorbește peste cealaltă persoană

_ Închide cu abilitate conversația

_ Folosește volumul potrivit al vocii

Conștiință socială

A. Învățarea din încurajarea pe bază de modele

1. verbală 2. vizuală

B. Felicitările

1. răspunde 2. inițiază

C. Împărțirea și cooperarea

150

1. așteapentruă să îi vină rândul 2. pierde cu demnitate

D. Identificarea fiecărei persoane din grup

1. ține un anume obiect 2. are un anumit atribut (culoarea părului, pullover albastru, etc) 3. performeaza o anumită acțiune 4. spune o anumită fraza 5. alte informații (de exemplu îi place, îi displace)

E. Participă în inputul verbal în cadrul grupului

1. Rămâne în locul desemnat în timpul activităților în grup 2. Face o acțiune la unison cu grupul 3. Cântă la unison cu grupul 4. Se uită spre cel care vorbește 5. Răspunde la întrebările grupului 6. Urmează instrucțiunile grupului 7. Cineva spune “Văd X, Y, Z”. Profesorul întreabă “Ce vede [persoană]?” 8. Cineva povestește despre lucrurile pe care le-a făcut; apoi profesorul întreabă “Ce a făcut [persoană]?” sau “Cine [face acțiunea]?” 9. Cineva spune “Îmi place X, Y, Z”. Apoi profesorul întreabă “Ce îi place [persoanei] să facă?”

F. Oferirea de informații grupului / jocurilor în cerc

1. Spune-mi ceva despre tine: “Am ochii albaștri…”. 2. Descrie altă persoană 3. Afirmație / afirmație 4. Numește un obiect care aparține unei categorii

G. Căutarea informațiilor

1. Pentru a facilita abilitatea Studentului de a pune intrebariu membrilor grupului, întrebați-l ceva ce nu știe despre o altă persoană. Încurajați-l să spună “Nu știu”, apoi îndemnați-l să o întrebe pe acea persoană. Eliminați indiciile.

151

2. Când pune o întrebare în mod coerent, schimbați instrucțiunea în “Pune [persoanei] o întrebare”. În acest moment, trebuie să elaboreze singur întrebarea.

Învățarea observațională

Obiective: 1. Studentul învața să fie atent fără instrucțiuni directe

2. Acumularea de concepentrue său de informații prin ascultarea și observarea celorlalți

3. Învățarea printr-o metodă de instruire mult mai naturală, facilitând prin urmare includerea în medii educaționale mai naturale

4. Dezvoltarea de abilități sociale

5. Își dezvoltă conștientizarea și apentruitudinile de participare

6. Își dezvoltă ținerea de minte

7. Învață să își aștepentrue rândul

8. Își dezvoltă compotamentul social potrivit vârstei (de exemplu, devine conștient de stilul de aranjare a părului, îmbrăcăminte, cutii pentru prânz, interese, etc).

Procedura: Formatul implica chestionarea unui complice (în mod ideal, un membru al anturajului, dar mai bine, inițial, un adult). Apoi, întrebați-l pe Student același lucru și oferti-i un întăritor pentru răspunsul corect. Încercați să intarizati în a-i pune întrebarea, pentru a facilita atenția. Pentru a crește dificultatea, puneți întrebări cu răspunsuri diferite către două sau mai multe persoane, înainte de a-l lăsa pe Student să răspundă. Apoi, el va trebui să aleagă dintr-o cantitate mai mare de informații răspunsul corect la întrebare.

Gradual, instrucțiunile și întrebările ar trebui să devină mai complexe. 152

FIȚI ATENȚI SĂ NU DEPĂȘEASCĂ LIMITA DE OFERIRE A SEMNALELOR PENTRU A FI ATENT. AR TREBUI SĂ ELIMINAȚI ORICE INDICATORI PENTRU OBȚINEREA ATENȚIEI CÂT MAI REPEDE CU PUTINȚĂ.

Indicii: Folosiți oferirea de modele că principalul tip de indiciu. Dacă este nevoie de un stimul mai puternic, folosiți un indiciu verbal direct sau ghidare fizică. Gradual, reduceți indiciile la o atingere ușoară sau la un gest superficial.

Faza 1: Primește informații despre comportamentul dorit de la model. Când este nevoie să se încurajeze un răspuns motric (de exemplu, instrucțiuni recepentruive), faceți ca Studentul să vadă o a treia persoană (adică altcineva decât profesorul) făcând modelul de acțiune. De exemplu, profesorul îi spune Studentului “Atinge-ți nasul”. Studentul oferă un răspuns incorrect. Profesorul reacționează față de Student și se întoarce imediat către Suzy (care știe cum să facă această acțiune corect) și îi cere să își atingă nasul. La început, ar putea fi nevoie ca Studentul să fie direct atenționat să o urmărească pe Suzy, dar scopul este că el să învețe că trebuie să se uite la Suzy fără să i se spună. Prin fapentruul că altcineva decât profesorul demonstrează răspunsul corect, Studentl învața importanta observării a ceeace fac alți oameni.

a. Intermediar: Studentului i se dă o ocazie imediată să ofere răspunsul corect.

Exemplu: Profesorul (către Johnny): “Atinge-ți nasul” Johnny: Răspuns incorect Profesorul: “Nu, nu” Profesorul (către Suzy): “Suzy, atinge-ți nasul” Suzy: Răspunde corect Profesorul (către Suzy): “Foarte bine” Profesorul (către Johnny): “Atinge-ți nasul”

b. Întârziat: Studentului i se dau informații adiționale sau este distras de o activitate scurtă înainte de a avea ocazia să ofere răspunsul care a fost modelat pentru el.

Exemplu: 153

Profesorul (către Johnny): “Atinge-ți nasul” Johnny: Răspuns incorect Profesorul: “Nu, nu” Profesorul (către Suzy): “Suzy, atinge-ți nasul” Suzy: Răspunde corect Profesorul (către Suzy): “Foarte bine” Profesorul (către Mary): “Mary, tropăie cu picioarele” Suzy: Răspunde corect Profesorul (către Mary): “Foarte bine” Profesorul (către Johnny): “Atinge-ți nasul”

Faza 2: Primește informațiile verbale de la model. (de exemplu, etichetări expresive)

a. Imediata: Studentului i se oferă o oportunitate imediată de a da răspunsul corect

b. Întârziată: Studentului i se oferă informații adiționale sau este distras de o activitate scurtă înainte de a avea ocazia să ofere răspunsul care a fost modelat pentru el.

Faza 3: Imitația nonverbala în grup. Studentul oferă răspunsuri de imitație nonverbala în cadrul unui grup.

Faza 4: Fă asta. Profesorul îi indică o altă persoană și îl îndeamnă pe Student să o imite.

Faza 5: Jocul cu obiectele ascunse. Studentul observă cum un obiect este ascuns într-o cutie. Apoi acea cutie este mutată dintr-un loc în altul. Studentului i se cere să găsească obiectul.

Faza 6: Răspunsul verbal în grup. Studentul da un răspuns verbal (de exemplu cânta) la unison cu un grup.

Faza 7: Eu fac asta / Nu eu. Într-un joc în cerc, puneți întrebări care să îi ceară Studentului “Eu fac asta vs. “Nu eu fac asta” împreună cu anturajul. Încurajați-l să ofere răspunsurile potrivite: Eu fac asta! Nu eu! În nici un caz! Câh!

a. Cine vrea… 154

Cine vrea să fie gâdilat? Cine vrea o lămâie? Cine vrea o îmbrățișare? Cine vrea o ciupitura? Cine vrea o castană? Cine vrea o gustare? Cine vrea o ceapă?

b. Cine are [obiectul]?

Faza 8: În cadrul unui grup (adică 2 sau mai mulți) puneți-i Studentului întrebări care cer observarea unui grup de membri (de exemplu “cine are o pălărie pe cap”, “cine tine o minge”, “cine poartă blugi”, etc). Gradual, întrebările ar trebui să ceară obsevatii mai atente. Studentul ar trebui să identifice care persoană din grup:

a. ține un anumit obiect: răspunde prin indicarea cu degetul b. ține un anumit obiect: răspunde prin spunerea numelui persoanei c. are un anumit atribut (culoarea părului) d. face o anumită acțiune

Faza 9: Fiecare membru al grupului face o afirmație despre el însuși. (de exemplu “Mie îmi place pizza”, “Nu îmi place să îmi fac curat în camera”, “Îmi place echipa Dodgers”, etc). Studentului I se pune apoi o întrebare despre afirmație (de exemplu “Cui îi place pizza?” sau “Ce îi place [persoanei]?”)

a. Cine are (ține)… b. Cui îi place… c. Cine a [făcut o acțiune]? d. Cine a mers…

Faza 10: Însușirea de informații - Verbală. Faceți ca Studentul să stea în cerc cu alte persoane. Obiectivul este că Studentul să învețe să asculte în timp ce se fac încercări cu alte persoane și să își aștepentrue rândul. Profesorul le pune întrebări celorlalți studenți, iar ei au voie să răspundă. Nu îi stransmiteti Studentului semnale că trebuie să fie atent. Nu îl lăsați pe Student să aștepentrue să participle, din moment ce scopul este că el să fie capabil să observe întâmplările fără să fie încurajat. Apoi profesorul îi

155

pune Studentului o întrebare despre ceeace s-a spus.

Profesorul ar trebui să implice și alte persoane în conversațiile generale. La momente diferite după ce o persoană a făcut o afirmație, profesorul ar trebui să se concentreze asupra Studentului șiș a îl întrebe ce a spus acea persoană.

a. Imediat:

Exemplul 1: Profesorul (către complice): “Bobby, cât este ceasul?” Bobby: “Este ora trei”. Profesorul (către Student): “Student, cât este ceasul?” Student: Răspunde la întrebarea profesorului.

Exemplul 2: Profesorul (către complice): “Heather, ce ai mâncat la micul dejun?” Heather: “Fulgi de cereale”. Profesorul (către Student): “Student, ce a mâncat Heather la micul dejun?” Student: Răspunde la întrebarea profesorului.

b. Întârziat: Studentului i se oferă informații adiționale sau este distras de o activitate scurtă înainte de a avea ocazia să ofere un răspuns.

Faza 11: Ascultă informații accidentale. De exemplu, cineva îi spune altei persoane “Hei, am adus niște fursecuri cu fulgi de ciocolată pentru Student. Poate să le mănânce oricând vrea”.

Faza 12: Însușirea de informații – Observarea activităților. Activitatea este regizata sau are loc în mod natural. Nu îi trimiteți semnale Studentului că trebuie să fie atent, din moment ce scopul este că el să poată să observe întâmplările fără să fie atenționat. Întrebați-l pe Student despre ceeace s-a întâmplat (de exemplu “Ce a făcut Ron?”, “Cine se joacă cu mingea?”).

Faza 13: Detectează răspunsurile sau informațiile greșite. Ocazional, cineva ar trebui sad ea un răspuns incorrect, iar Studentul să rețină și să corecteze eroarea.

Faza 14: Arătați-i unui complice o fotografie, fără ca Studentul să poată vedea acea 156

fotografie (ce conține). Puneți-l pe complice să descrie ceeace este în fotografie.

a. Întrebați-l pe Student ce a văzut complicere. Studentul răspunde verbal.

b. Arătați-i studentului două fotografii și întrebați-l pe care a văzut-o complicele. Studentul indica fotografia corectă. În cele din urmă, fotografiile ar trebui să fie foarte similare, iar dimensiunile pe care complicele le descrie ar trebui să fie subtile (de exemplu un băiat care se dă cu bicicleta și poarta șosete albastre vs. un băiat care se dă cu bicicleta și poarta șosete verzi).

Faza 15: Instrucțiuni adresate întregului grup

a. Adresate întregului grup b. Conitionale (de exemplu “Toți cei cu părul roșcat să se ridice în picioare”, “Să ridică mâna cine vrea apă minerală”, “Faxeti cu mâna de “La revedere” dacă numele voastre încep cu litera H”, etc). Faza 16: Jocul cu obiecte ascunse – raționamente deductive. Studentul observă că o altă persoană ghicește în mod incorrect locația unui obiect ascuns. Ar trebui să folosească această informație pentru a restrânge aria de alegere. Faza 17: Stabilirea inferențelor – Verbală. Exemplul 1: Profesorul: “Diana, ce ai făcut în acest sfârșit de săpentruămână?” Diana: “Am fost la carnaval”. Profesorul: “Student, crezi că Diana s-a distrat în acest sfârșit de săpentruămână?”

Exemplul 2: Persoana 1: “Mie îmi place pizza”. Persoana 2: “Mie îmi place înghețata”. Profesorul: “Student, ai vrea să mergi la Pizza Hut la prânz?”

Faza 18: Stabilirea inferențelor – Observarea activităților. Puneți-i pe ceilalți să arate reacții față de anumite activități sau obiecte. Puneți-i Studentului întrebării despre aceste lucruri (de exemplu “Ți-ar plăcea să încerci asta?”, “Cum i-a plăcut Marlenei acel obiect?”, “Ar face Rick acest lucru din nou?”)

Faza 19: Cereți-i Studentului să descrie interesele membrilor anturajului

157

Referire la alte programe: Instrucțiuni recepentruive Nu știu Potențialul de a-și arăta capacitățile Etichetări expresive

Abilități de socializare

Obiective: 1. Dezvoltarea de abilitați care să faciliteze interacțiunea socială

2. Reducerea disparităților dintre Student și anturaj

Procedura: Inițial, Studentul va fi învățat bazele abilitaților sociale într-o situație cât mai naturală cu putință. Totuși, ar putea fi necesar să se înceapă într-un mediu mai structurat de predare. În afară reducerii posibilităților de distragere a atenției, ar putea duce la evitarea stigmatizării Studentului din cauza comportamentului social nepotrivit. Procedurile instrucționale vor include demonstrația, interpretarea pe roluri și practică. O dată învățate abilitățile critice, Studentul va exersa și va continua să își dezvolte abilitățile în mediul cel mai natural posibil.

ESTE DE O IMPORTANȚĂ CRITICĂ CĂ ABILITĂȚILE SOCIALE SĂ FIE POTRIVITE CU VÂRSTA. PRIN URMARE, SE RECOMANDĂ SĂ SE OBSERVE MEMBRII ANTURAJULUI PENTRU A LI SE IDENTIFICA ABILITĂȚILE SOCIALE.

Strategie generală

1. Selectați abilitatea-tinta de socializare

2. Separați abilitatea în părți care pot fi predate

3. Demonstrați Studentului abilitățile specifice

4. Studentul ar trebui să exerseze abilitatea până când o poate performa independent

5. Stabiliți o situație în care poate performa această abilitate cu accepentruarea anturajului

158

6. Eliminați supravegherea în timp de îl încurajați și îl motivați pe Student să socializeze în mod potrivit

Stadii de dezvoltare socială

1. Se implica în jocuri simple împreună cu ceilalți, cum ar fi joacă cu mingea (B: 1-0)

2. Imită acțiunile altui copil (B: 1-6)

3. Se uită la ceilalți copii cum se joacă și încearcă să li se alăture pentru perioade scurte de timp (B: 2-0)

4. Se joacă singur, în prezența altor copii (B: 2-0)

5. Se uită la ceilalți cum se joacă și se joacă în apropierea lor (B: 2-6)

6. Se implica în jocuri simple de grup ( de exemplu Cânta și se rotește în cerc ținându-se de mâna cu ceilalți copii) (B: 2-6)

7. Începe să se joace cu alți copii sub supravegherea unui adult (B: 2-6)

8. Începe să își aștepentrua rândul (B: 3-0)

9. Își aștepentrua rândul cu asistenta (B: 3-6)

10. Formează atașament temporar față de unul din partenerii de joacă (B: 3-6)

11. Poate să se joace uneori cooperant, dar poate avea nevoie de asistentă (B: 3-6)

12. Își așteapentruă rândul și împarte, fără supraveghere (B: 4-6)

13. Se joacă cooperant cu până la doi copii timp de cel puțin 15 minute (B: 5-0)

14. Are mai mulți prieteni, dar numai unul special (B: 5-0)

159

15. Se joacă cooperant în jocuri care implică grupuri mari (B: 5-6)

Exemple:

Spune glume Cauta / Cere în mod corespunzător atenția (asupra lui) Cum să se poarte ca o persoană nouă în grup Se abține de la comportamente bizarre (de exemplu voce prefăcută) Ce să facă la o petrecere aniversară Să facă complimente Ce să facă când își vede prietenii în parc

Locuri interesante de vizitat:

Baza cercetașilor Sporturi în echipa Magazine / Malluri Zona Discovery Ora de citit la biblioteca

Redirecționarea comportamentului inadecvat

Asta nu are sens Asta sună stupid Stai liniștit / Asta nu e bine Oamenii vor crede că acest lucru e ciudat Nu înțeleg Nu vreau să vorbesc despre asta E plictisitor Redirecționare fizică (de exemplu cereți-i să își pună mâinile în în buzunare și să nu le mai miște pe lângă corp)

160

Ce lipsește?

Obiective: 1. Dezvoltarea consientizarii mediului

2. Dezvoltarea memoriei

3. Jocurile implică adesea concepentruele “ce lipsește”

Procedura: Un set de obiecte este plasat în fata Studentului și el ar trebui să le vizualizeze. Apoi i se spune să închidă ochii, iar unul sau mai multe obiecte este înlăturat. Studentul își deschide ochi și profesorul întreabă “Ce lipsește?”

Faze

1. Obiecte în fata Studentului a. Profesorul etichetează obiectele și apoi Studentul își închide ochii, iar obiectul este înlăturat. Puteți încuraja acest lucru prin acoperirea obiectului în schimbul înlăturării lui. Profesorul întreabă “Ce lipsește?” Începeți cu trei obiecte. b. Studentul este cel care etichetează obiectele în locul profesorului c. Studentul scanaeaza zona, în loc să eticheteze obiectele

CREȘTEȚI ÎNCET NUMĂRUL OBIECTELOR. ÎN CELE DIN URMĂ ÎNLĂTURAȚI MAI MULTE OBIECTE

2. Fotografii. Așezați un anumit număr de fotografii în fata Studentului. Luați una și puneți-l să vă spună care lipsește. Această operațiune poate fi făcută și prin desene sau prin ștergerea figurilor de pe o planșă sau de pe tablă. Profesorul său Studentul desenează mai multe figuri. Apoi Studentul închide ochii, iar una sau mai multe figure este strearsa.

3. Obiecte din mediul înconjurător (de exemplu un scaun, o plantă, un tablou).

4. Ce e diferit? În loc să înlăturați obiectele, doar schimbați-le (de exemplu întoarceți o masă cu picioarele în sus) și întrebați “Ce e diferit?”).

5. Absurdități (de exemplu lipsește nasul unui personaj dintr-o fotografie) 161

Amintirea

Obiective: 1. Creșterea memoriei și a abilitaților de concentrare

2. Oferirea de mijloace de a discuta activități și întâmplări anterioare

3. Învățarea timpului trecut al verbelor

Procedura: Creați o situație care subliniază o acțiune sau o activitate apoi întrebați-l pe Student ce s-a întâmplat. Inițial, el va fi întrebat imediat. Gradual, distanța dintre acțiune și întrebare vă fi crescută.

La început, este util să îl puneți pe Student să descrie ce face în timp ce performeaza o acțiune. De asemenea, indicatorii de timp și spațiu vor facilita rememorarea.

Faza 1: Profesorul său Studentul ar trebui să facă o acțiune. Puneți-l să descrie acțiunea în timp ce o face. Opriți-l, aștepentruați câteva momente, apoi întrebați “Ce ai făcut?” Și această acțiune îl va învăța timpul trecut al verbelor.

Aceasta lucru poate fi încurajat mai întâi prin ilustrarea prin imagini acțiunii pe care urmează să o îndeplinească. Când va fi terminat actiuneam puneți-l să selecteze imaginea / fotografia ca răspuns la întrebare.

Faza 2: Excursii. Trimiteți Studentul afară din încăpere pentru a face ceva. Inițial, acțiunea ar trebui să fie semnificativam interesantă și memorabilă. Puneți-l să revină în încăpere și întrebați-l “Ce ai făcut?”

Gradual, creșteți timpul dintre întâmplare și întrebare, “Ce s-a întâmplat?” Ar putea fi necesar să îi oferiți indicii cum ar fi “Ce am făcut în camera de zi?”, “Ce am făcut la mall?”, etc.

162

Faza 3: Întrebați-l pe Student ce s-a întâmplat mai devreme în acea zi. Va fi necesar să aflați ce s-a intampalt în acea zi pentru că Studentul să nu ofere răspunsuri învățate pe de rost pentru a putea verifica ceeace spune.

Pentru a-l pregăti pentru asta, asigurați-vă că poate să descrie ceeace face în timp de face acea acțiune. Ar trebui să fie întrebat ce a făcut imediat după acțiune și din când în când, pentru a îi păstra acea acțiune în memorie.

Mai jos sunt câteva locuri interesante pe care le puteți vizita și care vă vor oferi subiecte de reținut și conversație.

Magazine / Malluri Zona Discovery Ora de citit la bibioteca Magazin de animale Plajă Parc

Faza 4: Întrebați-l pe Student ce s-a întâmplat ieri. Când perioada de timp este îndelungată, ar fi util să îi încurajați răspunsul prin a-i arăta fotografii care să indice ceea ce s-a întâmplat și puneți-l să selecteze “Ce am făcut ieri?”

Faza 5: Învățați-l pe Student să îi întrebe pe ceilalți ce au făcut în acea zi.

Referire la alte programe: Etichetarea expresivă – Acțiuni Extinderea limbajului I Conversație: De bază, Intermediară, Avansată

Concepentrue cantitative

Obiective: 1. Dezvoltarea apentruitudinilor academice

2. Creșterea abilitaților de raționare cantitativă

3. Oferirea de mijloace pentru a rezolva problemele cantitative în viața de zi cu zi 163

4. Oferirea bazei pentru înțelegerea concepentruelor legate de bani

5. Extinderea folosirii expresiva a limbajului concepentruual care are legătură cu cantitatea și măsurarea

A. Inele suprapuse și cuibar. SD: “Pune pe” sau “Pune în”. R: Studentul grupează în ordinea corectă.

B. Aranjarea a până la cinci obiecte în funcție de dimensiunile lor: “Pune aceste obiecte în ordine”.

C. Numărătoarea 1-10 (de la stânga la drepentrua, corespundenta unu-la-unu). SD: prezentați obiectele și spuneți “Număra”. R: Studentul atinge fiacre oboect și spune un număr.

D. Învățarea pe de rost a numărătorii 1-100. SD: “Număra până la [10]”. R: Studentul spune numerele în ordine. Nu sunt prezente obiecte în această operațiune.

E. Potrivirea (1-5) cu obiecte tridimensionale. Prezentați-i Studentului două cartoane. Unul din ele are o cantitate definite de obiecte. Indicați celălalt carton (care nu are nici un obiect pe el) și spuneți Studentului să le potrivească.

F. Potrivirea cantităților în configurării variabile, cu obiecte variabile. Folosiți cartoane indicatoare cu numere variabile de obiecte atașate pe ele. SD: “Aranjează cu [unul]” vs. “Aranjează cu [trei]”. R” Studnetul potrivește un carton [inimă roșie] cu cartonul cu un obiect [stea galbenă] vs. potrivește un carton cu trei [inimi roșii] cu un carton cu trei [stele galbene].

G, Cantitate recepentruivă (fără numărare) – Indicarea (1, 2, 3, 4, 5). Așezați grămăjoare de diferite numere de obiecte. SD: “Indică [trei]”. R: Studentul indica grămăjoară care are tri obiecte.

1. Obiecte tidimensionale 2. Bidimensionale (fotografii)

H. Cantitatea expresivă (fără numărare) – Câte obiecte? (1, 2, 3, 4, 5). Așezați o 164

grămăjoară cu 1-5 obiecte. Profesorul indica spre grămăjoară și întreabă “Câte obiecte?” Studentul răspunde cu numărul corect fără să numere. 1. Obiecte tidimensionale 2. Bidimensionale (fotografii)

I. Simboluri (numerale)

1. Identificarea recepentruivă: “Indică [trei]” 2. Etichetarea expresivă: “Care număr?” 3. Potrivirea simbolului cu cantitatea: “Potrivește cu cel asemenea”. 4. Potrivirea numărului verbal cu numeralul și cantitatea: “Potrivește cu cel asemenea”.

J. Pune _________ (1-5). Arătați un carton alb și un platou cu un număr mare de obiecte. Indicați către cartonul alb și spuneți “Pune [trei]”. Studentul ar trebui să pună trei obiecte pe carton.

K. Mai mult vs Mai puțin. Puneți două grămăjoare de obiecte. SD: “Arata unde sunt mai multe”. R: Studentul arătă grămăjoară corectă de obiecte. 1. Cu obiecte a. Mai multe: 5 vs 1 b. Mai multe: 4 vs 1 c. Mai multe: 3 vs 1 d. Mai puține: 5 vs 1 e. Mai puține: 5 vs 2 f. (1 sau 2) vs (3, 4 sau 5) mai mult sau mai puțin

2. Cu fotografii bidimensionale 3. Fă-l mai mult sau mai puțin 4. Cel mai mult / Cel mai puțin

L. Secvențe: “Pune obiectele în ordine” 1. Pune carduri cu numere consecutive în ordine 2. Pune carduri cu numele neconsecutive în ordine 3. Ce vine Înainte / După [numărul]? (vizualizare)

165

4. Ce vine Înainte / După [numărul]? (fără vizualizare)

M. Primul / Ultimul 1. Începutul și sfârșitul unei secvențe pictoriale 2. Începutul și sfârșitul unei secvențe numerice sau alfabetice 3. Indică obiectele 4. Întreprinde acțiuni

N. Numără din 10 în 10, din 2 în 2, din 5 în 5, SD: “Număra [din 2 în 2]”. R: “[2, 4, 6, 8…]”.

O. Operații de adunare

P. Operații de scădere

Q. Adunare vs. Scădere

R. Par / Impar

S. Numere ordinale

T. Probleme de matematică cu text

Citirea

Obiective: 1. Dezvoltarea apentruitudinilor academice

2. Creșterea modalităților de comunicare

3. Oferirea unor activități recreative

Procedura: Profesorul prezintă litere sau cuvinte și îl face pe Student să îi demonstreze că le înțelege. Indicii: Folosiți încurajări de poziție, verbale, de indicare sau mana-peste-mana.

166

Eliminați încurajările trepentruat. Criteriul de inițiere: Studentul poate să potrivească obiecte cu obiecte, fotografii cu fotografii, fotografii cu obiecte. În mod obișnuit, va fi înțeles Etichetarea Recepentruivă. Totuși, câțiva Studenți care se blochează la asocierile auditive pot învăța să facă asocieri vizuale (de exemplu potrivireaa unui cuvânt cu un obiect). Criteriul de performanță: Studentul reușește să dea opentru din zece răspunsuri corecte fără încurajare. Această operațiune ar trebui repetată cu cel puțin încă un profesor. Faza 1: Potrivirea literelor și a numerelor Faza 2: Potrivirea unui cuvânt cu altul. Faza 3: Potrivirea literelor cu cuvinte în ordinea de la stânga la dreapentrua. Faza 4: Recitarea alfabetului. Faza 5: Identificarea recepentruivă a literelor majuscule Faza 6: Identificarea recepentruivă a literelor minuscule. Faza 7: Numirea expresivă a literelor majuscule. Faza 8: Numirea expresivă a literelor minuscule. Faza 9: Așezarea ordonta a cardurilor cu alfabetul. Faza 10: Indicarea verbală a literelor scrise. Profesrul arata un card cu o literă pe el și întreabă “Care sunet?” Faza 11: Sunete care se amestecă. Prezentați două sau mai multe carduri cu litere, de exemplu P – I – S – I – C – A. Studentul ar trebui să numească sunetele unul câte unulin timp ce vă mișcați degetul de la un card la altul. Dacă vă mișcați degetul din ce în ce mai repede de la un card la altul, Studentul ar trebui să coreleze sunetele împreună pentru a găsi cuvântul potrivit. Faza 12: Potrivirea unui cuvânt cu un obiect sau cu o fotografie. Puteți face un joc din acest exercițiu prin imprimarea cuvintelor pe carduri pentru obiectele din mediul înconjurător. Puneți-l pe Student să citească fiecare card și să îl lipească pe fiecare obiect. Faza 13: Identificarea recepentruivă a cuvintelor. Faza 14: Spunerea orală a cuvintelor pe litere. Faza 15: Citirea propozițiilor. Faza 16: Potrivirea propozițiilor cu fotografii. Faza 17: Înțelegerea. Puneți-l pe Student să răspundă la întrebări despre ce citește. a) Cine a făcut [acțiunea]? b) Ce a făcut [persoană]? c) Unde? d) Cum / De ce?

167

Faza 18: Urmărirea instrucțiunilor scrise. Faceți carduri de indicare cu instrucțiuni simple scrise pentru sarcinile și activitățile pe care Studentul le face în mod obișnuit în locul în care trăiește.

a) Instrucțiuni cu un singur cuvânt b) Instrucțiuni cu două cuvinte c) Instrucțiuni cu trei cuvinte d) Propoziții complete

Scrierea

Obiective: 1. Oferirea unor mijloace de comunicare

2. Dezvoltarea abilitaților academice

3. Îmbunătățirea abilitaților grafo-motorii Procedura: Stimularea Studentului de a da un răspuns pe hârtie. Indicii: Folosiți indicatori de ghidare fizică, demonstrație, verbeli, de indicare sau de poziționare. Trepentruat, eliminați indiciile până când Studentul poate să îndeplinească acțiunile independent. Criteriul de inițiere: Desenul, citirea Criteriul de performanță: Studentul oferă nouă din zece răspunsuri corecte fără încurajare. Această operațiune ar trebui repetată cu cel puțin încă un profesor. Faza 1: Identifica litere și numere. Folosiți hârtie liniată. Faza 2: Identifica, copiază și scrie nume. Începeți când Studentul poate îndeplini cu success Faza 1. Faza 3: Copiază litere și numere. Faza 4: Scrierea de litere și numere. Începeți când Studentul poate îndeplini cu success Faza 3 și când poate identifica litere și numere. Profesorul îi spune Studentului “Scrie [litera ¬¬¬¬¬¬¬…]”. Faza 5: Potrivirea lietrelor cu cuvinte în ordine de la stânga la dreapentrua. Faza 6: Copierea de pe tabla școlară care se găsește în încăpere. Faza 7: Scrierea cuvintelor după dictare. Faza 8: Scrierea de propoziții că răspunsuri la întrebări.

168

Referințe încrucișate: Desenul; Citirea

Abilități de auto-ajutare / suficientă

Obiective: 1. Creșterea independenței în abilitățile folosite zi de zi

2. Dezvoltarea funcțiilor potrivite vârstei

3. Facilitarea integrării sociale

Procedura: Mai întâi, este important să se urmeze o analiză a sarcinilor. Toate abilitățile ar trebui divizate în părți care pot fi predate. Acest lucru va simplifica abilitatea și va reduce frustrarea Studentului. Mai asigura și fapentruul că Studentul înțelege fiecare pas individual. Și mai important, ajuta la pomovarea activităților consistente. Este de o importanță CRITICĂ că toți profesorii să folosească aceiași pași în aceeasioridne așa cum se va sublinia în analiza sarcinilor.

Este necesară o abordare a predării sistematice și graduale pentru că Studentul să învețe și să înțeleagă în întregime aceste abilități. Predarea abilitaților complexe simultan nu este o metodă eficientă de predare.

În al treilea rând, este esențial să se urmărească concepentruul de stăpânire. Adică, Studentului ar trebui să i se predea gradual. Etapa următoare a unei abilități nu ar trebui predată până când nu este bine stăpânită etapa anterioară. Se consideră că o etapă este stapanaita o dată ce a fost dusă la îndeplinire independent ( adică nu se folosesc nici un fel de îndemnuri) timp de trei sesiuni consective.

În al patrulea rând, în timpul predării, folosiți indiciul necesar cel mai puțin intrusiv. Ierarhia de indicii care este tipic folosită este următoarea:

Indiciu gestural Indiciu verbal indirect (de exemplu mergi mai departe) Indiciu verbal direct (de exemplu adu prosopul) Demonstrarea prin modele Ghidarea fizică

169

În cele din urmă, indiciul ar trebui eliminat pentru că Studentul să îndeplinească o activitate singur. Folosiți întăritoare diferențial, oferind un întăritor mai mare pentru etapele care sunt îndeplinite cu asistare redusă.

O ultimă considerație este potrivirea în timp a procesului de predare. Este important ca predarea să se facă pe cât posibil în condiții opentruime. Acest lucru înseamnă preedarea atunci când Studentul și profesorul sunt cât mai recepentruivi și eficienți în îndeplinirea acțiunilor. Este important să se predea în momentul în care Studentul nu pare să aibă probleme și când este interesat și motivat să învețe. Unde este posibil, acest lucru ar trebui să se întâmple când apar oportinitati în mod natural, dar nu în detrimentul calității procesului de predare-invatare. De exemplu, pregătirea pentru școala este un moment care apare în mod natural pentru predarea îmbrăcatului, ar de cele mai multe ori NU ESTE UN MOMENT OPENTRUIM din cauza presiunii timpului. Chiar înainte de ieșirea la joacă este un moment opentruim, pentru că puteți folisi atât timp cât este nevoie și sunt construite un întăritor natural și un motiv natural de a practica acel comportament.

Hrănirea / Mâncatul 1. Bea din cana pe care o ține cu ambele mâini, fără ajutor (B: 1-3) 2. Folosește lingura pentru “a pescui” hrană (B: 1-3) 3. Duce lingura de la farfurie la gură, vărsând puțin pe jos (B: 1-6) 4. Suge cu paiul (B: 1-6) 5. Bea în cana pe care o țină cu o singură mână, fără ajutor (B: 1-6) 6. Folosește furculița (B: 2-0) 7. Folosește lingură, fără să verse (B: 2-0) 8. Folosește merginea furculiței pentru a tăia hrana moale (B: 3-0) 9. Ține furculița cu degetele (B: 4-0) 10. Folosește cuțitul pentru a indinde mâncarea (B: 4-0) 11. Folosește cuțitul pentru a tăia (B: 6-0) 12. Își toarnă singur lichide

Dezbrăcarea 1. Își dă jos ciorapii (B: 1-6) 2. Își dă jos pantofii (B: 1-6) 3. Își dă jos haina / jacheta (B: 2-0) 4. Își dă jos cămașa / tricoul (B: 2-0) 5. Își dă jos pantalonii (B: 2-0)

170

6. Se debraca, cu excepția dificultăților de a înlătura hainele “care se trag peste” alte haine (B: 3-0) 7. Își ha jos bluza (B: 4-0)

Îmbrăcarea 1. Își pune jacheta (B: 2-6) 2. Își pune pantofii (B: 2-6) 3. Își pune pantalonii (B: 2-6) 4. Își pune ciorapii (B: 3-0) 5. Își pune puloverul (B: 3-0) 6. Se îmbracă cu puțin ajutor (B: 3-0) 7. Se îmbraca fără supraveghere, dar are nevoie de ajutor cu încheierea nasturilor (B: 4-0) 8. Se îmbraca independent (B: 5-0)

Descheierea 1. Își desface nasturii din față (B: 2-0) 2. Își desface cravata (B: 2-0) 3. Își desface capsele din față (B: 3-0) 4. Își desface fermoarul (B: 3-0)

Încheierea 1. Își încheie nasturii mari din față (B: 3-0) 2. Își încheie capsele din față (B: 3-0) 3. Își încheie fermoarul din față (B: 3-0) 4. Încearcă să își lege șireturile (B: 3-0) 5. Își încheie nasturii mici din față (B: 3-0) 6. Își leagă șireturile (B: 4-0) 7. Încearcă să își lege pantofii (B: 4-0) 8. Își leagă pantofii (B: 5-0)

Îmbăierea 1. Își șterge mâinile, ar putea avea nevoie de ajutor (B: 2-0) 2. Își spălă mâinile, ar putea avea nevoie de ajutor (B: 2-0) 3. Își șterge mâinile fără ajutor (B: 2-6) 4. Își șterge fata, ar putea avea nevoie de ajutor (B: 2-6)

171

5. Își spălă mâinile, fără ajuor (B: 3-0) 6. Își spală fața, cu ajutor (B: 3-0) 7. Deschide și închide robinetul (B: 3-0) 8. Ajustează temperatura apei, cu ajutor (B: 3-0) 9. Își șterge fata, fără ajutor (B: 3-0) 10. Își spală fața, fără ajutor (B: 4-0) 11. Face baie, cu ajutor (B: 4-0) 12. Se șterge după băiem fără ajutor (B: 4-0) 13. Face baie, fără ajutor (B: 6-0)

Îngrijirea corpului 1. Încearcă să își spele dintii, cu ajutor semnificativ (B: 2-0) 2. Își spală dinții, cu ajutor (B: 3-0) 3. Își spală dinții, fără ajutor (B: 4-0) 4. Își piapentruănă părul, cu ajutor (B: 4-0) 5. Își piapentruănă părul, fără ajutor (B: 5-0)

Traiul în casa 1. Pune lucrurile la loc 2. Prepararea hranei simple (cupentruorul cu microunde, prăjitor de pâine, indinde mâncarea, amesteca mâncarea, etc). 3. Sarcini (pune masa, duce farfuriile în chiuvetă, duce gunoiul, face/schimba lenjeria de pat, duce hainele la spălat, etc) 4. Curăță masa, ferestrele, pereții 5. Pune farfuriile în chiuvetă, aranjează masa 6. Este atsat de animalele de casă

Comunitatea 1. Merge în siguranță pe jos 2. Face cumpărături 3. Transport 4. Corespondența 5. Siguranța / străini / soluționarea urgentelor

Abilități privind banii 172

1. Potrivește monedele 2. Etichetări recepentruive 3. Etichetări expresive 4. Face cumpărături

Folosirea telefonului

Transmiterea de mesaje

Ia obiectul cerut și i-l da altei persoane

Cumpără de la băcănie

Învățarea folosirii toaletei

Criteriul de inițiere: Studentul este capabil să stea așezat pentru o perioadă lungă de timp.

Procedura: Înainte de pregătire, luați de la Student lichidele preferate și întăritori pentru a le crește valoarea în ceeace privește pregătirea pentru folosirea toaletei și consumul de lichide.

FOLOSIREA INDEPENDENTĂ A TOALETEI (B: 2-6)

Faza 1: 1. Așezați Studentul pe toaletă și întăritori cu laude și fluide la fiecare două sau trei minute pentru “așezare bună”. Puteri face o serie de activități în baie pentru a-l ține ocupat. Totuși, nu ar trebui să fie atât de ocupat încât să nu mai fie atent la acțiunile corpului.

2. O dată ce studentul își face necesitățile, ar trebui lăudat profund, ar trebui să i se dea un întăritorul preferat și să i se permită să permită să părăsească toaleta pentru a se implica itr-o activitate favorită pentru aprixomativ zece minute. Totuși, ar trebui ca

173

în acest timp să rămână în baie.

3. Puțin timp mai târziu (de exemplu zece minute) ar trebui să se întoarcă la toaletă și să repete procesul.

4. Dacă trece mult timp fără ca Studentul să își facă necesitățile și începe să se simtă neconfortabil, permiteți-i să se ridice timp de câteva minute, dar țineți-l în baie. După scurt timpm puneți-l să stea iar pe toaletă. Este FOARTE important s ail țineți pentru SCURT timp jos de pe toaletă șiș a îl monitorizați ÎNDEAPROAPE în acest timp. NU vreți ca în acest timp să se producă un accident.

Crieriul de progresie: Când Studentul pare să înțeleagă legătura dintre așezarea pe toaletă și întăritor, treceți la faza următoare.

Faza 1: 1. Așezați-l pe un scaun lângă toaletă fără lenjerie intimă sau pantaloni.

2. Îndemnați Studentul cu laude și lichide la fiecare două sau trei minute pentru “așezare bună”.

3. Aștepentruați să se ridice singur pentru a se duce la toaletă.

NU ÎL ÎNDEMNAȚI CHIAR DACĂ EL / EA ARATĂ O NEVOIE TERIBILĂ DE A-ȘI FACE NECESITĂȚILE!!! ÎN CAZ CONTRAR EL / EA AR PUTEA FOARTE BINE SĂ DEVINĂ DEPENDENT/A DE ÎNDEMNURI

4. Când își face necesitățile la toaletă, ar trebui să se întâmple următoarele: a. Ar trebui să fie foarte lăudat (de exemplu ar trebui să vină circul în oraș!!!) b. Poate părăsi baia pentru scurt timp (de exemplu zece minute) pentru a se implica într-o actvitate favorite c. Scaunul ar trebui mutat trepentruat mai departe de toaletă d. Ar trebui adăugat un articol de îmbrăcăminte (de exemplu prima dată = lenjerie intimă; apoi = pantaloni, etc.)

174

5. Dacă are loc un accident, ar trebui să se întâmple următoarele: a. Dacă să vedeți că se poate întâmpla un accident, rezistați tentației de a-l grăbi la toaletam în caz contrar ar putea deveni dependent!!! b. Ar trebui să își curețe părțile corpului, îmbrăcămintea udă și locul unde s-a produs accidentul c. Ar trebui să repete folosirea corectă a toaletei, de aproximativ cinci ori d. Scaunul ar trebui mutat în locația anterioară e. Unul din articolele de îmbrăcăminte ar trebui înlăturat

Criteriul de progresie: Când Studentul este complet îmbrăcat și departe de baie, treceți la faza următoare.

Faza 3: 1. Controlați Studentul la fiecare 30 de minute pentru a vedea dacă are pantalonii uscați și curați.

2. Dacă se întâmplă un accident, folosiți procedura descrisă în Faza 2 de mai sus.

3. Când îs face necesitățile la toaletă, îndemnați-l foarte mult (vezi mai sus).

4. Timpul dintre “verificarea pantalinilor curați” ar trebui crescut (de exemplu 60 de minute, două ore, patru ore, șase ore).

Învățarea obiceiului

1. Identificați orarul Studentului de folosire a toaletei.

2. Duceți-l în baie cu 15 minute înainte de timpul tipic de folosire a toaletei.

3. Așezați Studentul pe toaletă fără îmbrăcăminte și încurajați-l cu laude și lichide la fiecare două sau trei minute pentru “așezare bună”.

4. 5. O dată ce își face necesiatile, ar trebui lăudat foarte mult și ar trebui să I se permită să părăsească toaleta pentru a se implica într-o activitate favorite.

6. Dacă nu își face necesitățile în 30 de minutem lăsați-l să se întoarcă la activitățile anterioare.

175

7. Aduceți-l pe Student la toaletă la fiecare oră până când își face necesitățile.

8. Dacă se întâmplă un accident în afară sesiunii de învățare de folosire a toaletei, at trebui să se întâmple următoarele:

a. Ar trebui să își curețe părțile corpului, îmbrăcămintea udă și locul în care a avut loc accidentul. b. Ar trebui să repete folosirea corectă a toaletei, de aproximativ cinci ori.

Formarea folosirii independente a toaletei (pentru un copil care a învățat deja obiceiul)

1. Această fază este folosită dacă încercările anterioare de învățare de folosire a toaletei l-au făcut pe Student să devină dependent de încurajări sau de un program pentru a-l determina să folosească toaleta. Totuși, ar trebui să fie în stare să rămână uscat între vizitele la toaletă și să își facă necesitățile imediat ce este așezat pe toaletă.

2. Pregătirea poate să înceapă la 30 sau 60 de minute dup ace și-a făcut ultima dată necesitățile. (Acest lucru reduce întârzierea dintre începutul sesiunii și prima ocazie de folosire a toaletei.) Este util să îi fi dat lichide în plus înainte. Începeți prin a-l duce în baie și prin a-l așeza pe un scaun în apropierea toaletei. Încurajați-l cu laude și lichide la fiecare două sau trei minute pentru comportamentul adecvat. În timp ce stă pe scaun, puteți să vă jucați, să antati, să vă uitați prin cărți, să faceți antrenamente, să vă uitați la filme, etc. Totuși, permiteți perioade de pauză frecvente în activitate, pentru a evita inhibarea oricărei inițiative.

3. Aștepentruați să se ridice singur pentru a se duce la toaletă. Este foarte tentant să îl îndemnați să meargă la toaletă, dar scopul este să eliminate dependenta de indicii, astfel că cea mai bună politică este să NU ÎL ÎNDEMNAȚI. Dacă pare inevitabil să îl idemnati, faceți în așa fel încât îndemnul să fie nonverbal, cum ar fi un gest, și faceți-l să dispară cât mai repede cu putință.

4. Când Studentul își face necesitățile în toaletă, ar trebui lăudat foarte mult (adică ar trebui să vină circul în oraș!!!). Apoi poate să părăsească încăperea pentru un timp (de exemplu 10-30 de minute).

176

5. Cu fiecare success nou, scaunul ar trebui să fie înlăturat trepentruat de lângă toaletă înainte ca Studentul să fie readus în baie.

6. Dacă apare un accident în timpul pregătirii pentru folosirera toaletei sau în afară sesiunii, ar trebui să se întâmple următoarele:

a. Ar trebui să își curețe părțile corpului, îmbrăcămintea udă și locul în care a avut loc accidentul. b. Ar trebui să repete folosirea corectă a toaletei, de aproximativ cinci ori (adică să exerseze ridicarea de pe scaun și așezarea pentru scurt timp pe toaletă).

c. Scaunul ar trebui mutat în locul în care se afla mai înainte.

Pregătirea pentru folosirea toaletei în timpul nopții

1. Cumpărați un suport (o saltea sensibilă la umiditate cu alarma), disponibilă la Night Trainer (800) 544-4240 sau la Mattell Toy (905) 501- 5149.

2. Stabiliți dacă sunetul clopoțelului îl va trezi. Dacă nu, va fi nevoie să conectați suportl la un clopoțel care sună mai tare.

3. Când se activează clopoțelul, asigurați-vă că este complet trezit și asistați-l când își face necesitățile așa cum este nevoie.

4. Puneți-l să asiste la curățarea suportului înainte de a adormi din nou.

Dificultățile de funcționare a tractului digestiv

Abținerea

1. Reduceți posibilele împotriviri (de exemplu furie, cerințe, etc).

2. Identificați întăritorii pe care Studentul îi va câștiga atunci când “alege” să își facă necesitățile.

3. Identificați întăritorii majori pe care îi va câștiga atunci când este independent în folosirea toaletei.

177

4. Plasați întăritorii într-un loc foarte vizibil pentru că Studentul să îi vadă.

5. Întrebați-l o dată pe zi cum își câștigă întăritorii.

6. Dacă apare un accident, ar trebui să se întâmple următoarele: a. Ar trebui să își curețe părțile corpului, îmbrăcămintea udă și locul în care a avut loc accidentul. b. Ar trebui să repete folosirea corectă a toaletei, de aproximativ cinci ori.

Ritualurile de folosire a scutecelor

1. Oferiți-i Studentului un scutec pe care să îl folosească în baie.

2. O dată ce își face necesitățile în scutec în timp ce se afla în baie, începeți să îl așezați pe toaletă (cu scutecul pus) până când trebuie să își facă necesitățile fiziologice.

3. După ce își face necesitățile în scutec, puneți-l să arunce conținutul în toaletă.

4. Începeți să tăiați bucăți din scutec până când nu mai poartă scutece.

Lista de verificare pentru școala

Itemi care să fie notați în raportul zilnic:

_ Respecta regulile clasei

_ Își ține mâinile pentru el

_ Este atent la profesor în momentele în care este nevoie

_ Urmează indicațiile individuale

_ Urmează indicațiile de grup sau condiționale

_ Urmează rutină fără direcționare său model (de exemplu își pune ghiozdanul la loc)

178

_ Sta în preajma altor copii; nu se izolează

_ Răspunde la conversațiile altor copii

_ Inițiază jocul

_ Inițiază interacțiunea verbală

_ Nu se grăbește în îndeplinirea unei activități

_ Rămâne calm atunci când trebuie să aștepentrue

_ Rămâne într-un loc desemnat în timpul lucrului; stă la rând (coadă)

_ Claritatea limbajului

_ Observă ce fac ceilalți copii și ia exemplu de la ei

_ Recita la unison

_ Împarte jucăriile cu ceilalți

_ Se impune când un alt copil încearcă să îi ia ceva

_ Se abține de la comportament stereotip

_ Se joacă cu jucăriile în mod potrivit

_ Rămâne concentrate asupra sarcinilor desemnate în timpul lucrului

_ Rămâne concentrat pe activitatea de joacă desemnată (sau aleasă de el)

Anexa 179

EVALUAREA ARIEI DE CURICULARE

Nume: ____________________________________________

OBSERVAȚIA 1 Dată: ____________ Evaluator: ___________________

Comentarii: _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

OBSERVAȚIA 2 Dată: ____________ Evaluator: ___________________

Comentarii: _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

OBSERVAȚIA 3 Dată: ____________ Evaluator: ___________________

Comentarii: _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

180

OBSERVAȚIA 4 Dată: ____________ Evaluator: ___________________

Comentarii: _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

CODURILE ABILITAȚILOR CODURILE DE COMPORTAMENT

M: Nivelul de performanță %: Procentul de apariție M1: Nu este pregătit M2: Învața S: Severitatea M3: Însușit S1: Sever G: Generalizat S2: Moderat S3: Slab N: Numărul de itemi însușiți F: Frecventa H: Cel mai mare nivel atins HR: În fiecare oră DY: Zilnic I: Lista pe itemi a abilitaților însușite WK: Săpentruămânal MO: Lunar C: Complexitatea (de exemplu, numărul de Elemente dintr-o situație dată) D: Durata medie Anexa A

COMPORTAMENTUL OBS1 OBS2 OBS3 OBS4 Episoade de agresivitate F

181

S Auto-abuz F S Agresiune F S Auto-mutilare F S Alte comportamente majore disrupentruive (Specificați) F S Alte comportamente majore disrupentruive (Specificați) F S Părăsește zona de lucru / Scaunul F S Își agită mâinile și picioarele F S Timpul de atenție (Durata medie) D Contactul Ochi-Fata Privește atunci când i se cere % Privește când i se spune numele % Privește când i se vorbește sau când ascultă % Se uită la materialele de lucru % Urmărește directivele simple cu gesture % Ascultarea Vine de la o distanță de cinci picioare % Vine din cealaltă parte a camerei % Vine din alte părți ale casei % Vine de la distanțe reduse față de zona de lucru % Vine de afare de la o distanță mai mare % Stai jos % Ridică-te % Mâinile jos % Anexa A

COMPORTAMENTUL (continuare) OBS1 OBS2 OBS3 OBS4 Recuperează obiectele (Poate fi cu un gest; Fără distragere)

182

De pe masă M De pe podea, de lângă masa M De la 5 picioare / 1.50 m M Din partea cealaltă a camerei M Aștepentruarea: Să audă instrucțiuni M În timp de profesorul îi oferă un întăritor M Când adultul încheie activitatea necesară M Își așteapentruă rândul într-o activitate preferată M Rămâne concentrat asupra sarcinii (Specificați activitatea și durată) Sarcina 1 D Sarcina 2 D Sarcina 3 D Își exersează abilitățile în diferite activități: Limbaj și materiale variate M Diferiți oameni M Diferite locuri M Creșteți distanța dintre terapeut și copil M Generalizați ascultarea și comportamentul adecvat (de exemplu, la supermarket, în parc, acasă la prieteni și rude) M Anexa

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 IMITAREA NONVERBALA M Manipularea obiectelor N Mișcări motrice ample N Jos de pe scaun N Mișcări motrice simple N Lanț continuu M Deosebiri mai rafinate N Lanțuri în doi pași M Trecerea peste obstacole N Două răspunsuri simultane N Lanțuri în trei pași M Imitează acțiunile care i-au fost arătate: ____Acțiune singulară discretă; ___ în 2 pași (simultană); ___ în 3 pași; ___ Lanț continuu; ¬¬¬___ în 2 pași întârziată; ___ în 3 pași întârziată

183

Înghețarea imaginii arătate N Acțiune în fotografie N Imită o altă persoană N Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 IMITAREA ÎN BLOC M Construirea unui turn C Deosebește formele colorate M Păși secvențiali C Structura pre-construita NC Cuburi de 2.5 cm MC Blocuri uniforme NC Copiază desene bidimensionale N Creează structuri specifice C Redă din memorie C Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 URMĂRIREA ATENTĂ Jocul cu obiectele ascunse[profesorul ascunde un obiect sub o cană & Studentul îl găsește: 1) un element de distragere; 2) două; 3) trei sau mai multe H Anexa A

MIȘCĂRI MOTRICE MAJORE (specificați sarcina): OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 Sarcina 1: M Sarcina 2: M Sarcina 3: M Sarcina 4: M Sarcina 5: M Anexa A

MIȘCĂRI MOTRICE DE FINEȚE (specificați sarcina):

184

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 Sarcina 1: M Sarcina 2: M Sarcina 3: M Sarcina 4: M Sarcina 5: M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 POTRIVIREA M Obiect cu obiect N Imagine cu imagine (obiecte identice) N Imagine cu imagine (acțiuni identice) N Culoare M Formă (cerc, pătrat, triunghi) M Dimensiune (mare vs. mic) M Obiect cu imagine (identice) N Imagine cu obiect (identice) N Găsește obiectul similar (indicare cu degetul) M Dimensiuni multiple (culori identice/ forme / combinări de dimensiuni) M Sortarea: Obiect-model pentru fiecare grup de obiecte C Fără obiect-model C Obiecte non-identice (3-D) N Imagini non-identice (2-D) N Acțiuni non-identice N Cantitate N Asocieri N Emoții N Prepoziții N Litere, numere, cuvinte M OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 DESENAREA M Culoarea creionului de colorat M Cercuri continue vs. Linii verticale / Orizontale M Colorează în interiorul unei forme deja desenate C Pictează C

185

Trasează linii, cercuri M Unește punctele M Copiază linii, cercuri M Folosește rigla M Copiază desene ale unor obiecte familiare N Desenează forme cu mâna goală N Desenează obiecte familiare cu mâna liberă N Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 JOACĂ Jocuri interactive (de-a v-ați ascunselea, leapșa) M Jucării cu cauza și efect (jucării care ies din cutii) M Jucării de completare / de dezvoltare (inele suprapuse) M Puzzle C Camioane / Mașini / Trenulețe I Jucării de construire (cuburi, Lego, piese care se îmbină, etc) I Seturi de joacă (de exemplu, fermă) I Jocuri în care trebuie să își aștepentrue rândul (Bingo, Nu sparge gheața, etc) I Jocuri de mișcare (rata-rata-gasca, alergare) I Cântece, dans (Podul de piatră, Cânta în timp ce stă în cerc ținându-se de mâna cu alți copii, etc) I Jocuri cu mingea: 1) Se plimba cu mingea; 2) Aruncarea; 3) Prinderea; 4) Lovirea I Cărți M Jocuri la tabla I Joacă imaginară (Doctorul, Power Rangers) I Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 INSTRUCȚIUNI RECEPENTRUIVE M Instrucțiuni cu indicii contextuale N Umeaza instrucțiunile pictoriale: ___ 1 pas; ___ 2 pași; ___ 3 pași; ___ secventa extinsă N Manipularea obiectelor M În scaun N

186

Acțiuni prefăcute N Jos pe de scaun, aceeași cameră N Se duce și se întoarce din cealaltă cameră N Se duce în cealaltă cameră, face o acțiune și se întoarce N Spună vs. Face M Instrucțiuni în doi pași M Instrucțiuni în trei pași M Indicații condiționale N Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 ETICHETĂRI RECEPENTRUIVE M Cerințe M Părți ale corpului N Obiecte N Fotografii ale obiectelor N Fotografii de acțiune N Fotografii ale persoanelor N Persoane (3-D) N Aduce două obiecte M Culoare N Forma N Dimensiunea M Culori combinate / Deosebirea între obiecte M Două atribute combinate M Trei atribute combinate M Fotografii ale locațiilor (casa și comunitate) N Emoții (vezi secțiunea Emoții) M Anexa A

187

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 INIȚIEREA INTERACȚIUNII / COMUNICĂRII M Opțiuni / Comunicarea funcțională: Alege din obiectele care îi sunt puse la dispoziție (le ia) M Indică obiectul dorit din cele oferite M Selectează un obiect și îl dă adultului (în etape pregătite) M Selectează un obiect și îl dă adultului (accidental) M Deosebește obiectele C Numește, dorește - obiectul prezent M Numește, alege – obiectul nu este prezent M Încercările de comunicare: Pregătite N Accidental M Întrebări: Ce este? N Cine este? N Unde este? N Ce faci? N Ce este acolo? N Unde mergi? N La cine este obiectul? N Anexa A OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 IMITAREA VERBALĂ M Bâlbâire spontană M Imitare orală (sunet de motor) N Manipularea obiectelor cu zgomot N Deosebire temporară M Potrivirea sunetelor N Combinații N Sunete fără indicii vizuale M Modulațiile imitației: Volum M Durata M Intensitate M

188

Inflexiuni M Lanțuri C Cuvinte cu sunete dificile N Imitarea expresiilor de două cuvinte N Imitarea propozițiilor cu 3-5 cuvinte N

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 ETICHETĂRI EXPRESIVE M Cerințe H Părți ale corpului N Obiecte M Fotografii ale obiectelor M Fotografii de acțiune M Acțiune în vivo M Fotografii ale persoanelor M Oameni (3-D) N Culoare N Forma N Dimensiune N Fotografii ale locațiilor de pe lângă casa N Fotografii ale locațiilor de pe lângă comunitate N Emoții (vezi secțiunea Emoții) M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 ABILITĂȚI CONVERSAȚIONALE DE BAZĂ M Răspunde la salut: 1) privește; 2) salută; 3) salute și spune numele H Face trimiteri la… N Părți de propoziție: Vreau… M Este un…. M Acest lucru este… M Văd… M Am… M

189

Comentarii (uite-te la asta, am reușit / am făcut asta, etc) N Devine conștient de afirmație (oh, ce?, etc) N Anexa A

Anexa E

EVALUAREA PERFORMANȚEI

Personulal: _______________________ Dată: __/__/__

Evaluator: _______________________ Copil: ______________________________

Motivarea evaluării: _______________________________________________________

1 = A apărut rar 2 = Frecventa parțială / 3 = A apărut de obicei/ Are nevoie de îmbunătățiri Adecvat / Accepentruabil

(Itemii marcați cu * nu pot fi de obicei evaluate dintr-o observare directă singulară)

FORMAREA COMPORTAMENTULUI 1 2 3 1. Oferă la anunite intervale de timp un întăritor pozitiv pentru a solidifica și a menține comportamentul potrivit cu sarcinile desemnate 2. Nu folosește amenințări sau întăritori de șantaj *3. Folosește predarea proactive pentru a promva comportamentul adecvat alternative 4. Corectează comportamentul disrupentruive așa cum este nevoie Anexa E

SITUAȚIE 1 2 3

190

1. Materialele de predare au fost pregătite și organizaate 2. Forma mediului fizic și a nivelului de distragere au fost potrivite cu nivelul studentului 3. Locația de predare a fost variată și s-au folosit mediinaturale (potrivite pentru student) Anexa E

SARCINA 1 2 3 1. Sarcinile au fost potrivite cu nivelul de funcționare al copilului 2. Sarcinile au fost împărțite în părți componente 3. Profesorul înțelege scopul programului Anexa E

MAXIMIZAREA PROGRESULUI: (TRANSFORMAȚI ÎNVĂȚAREA ÎNTR-O ACTIVITATE DISTRACTIVĂ ȘI NATURALĂ) 1 2 3 1. Durata sesiunii a fost adecvată; sincromizarea și durata pauzelor au fost adecvate 2. Ordine stabilită a saricnilor, pentru că sarcinile dificile să fie plasate între cele mai puțin dificile 3. Sesiune încheiată pe un model de succese 4. Randamentul comportamental creat 5. Incorporarea unui echilibru între învățare și joacă în programul general 6. Transformarea terapiei într-o activitate cât mai naturală (de exemplu, modelează limbajul natural) 7. Tinde să faciliteze generalizarea cât mai repede posibil 8. Training ajustat în funcție de comportamentul și performanțele studentului 9. Abordarea a fost entuziastă 10. S-au folosit materiale interesante și preferate 11. Nu l-a plictisit pe student prin continuarea unui program care era deja însușit 12. L-a răsplătit pe student pentru bună participare și performanță prin terminarea instruirii mai devreme 13. Intercalarea sarcinilor după un model adecvat Anexa E

191

COMENTARII SUPLIMENTARE (dacă este nevoie)

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Anexa E INDICIU 1 2 3 1. Sincronizarea temporală a indiciilor a fost opentruimă ( în mod normal acest lucru înseamnă ca indiciile acompaniază sau urmează imediat instrucțiunilor) 2. Pentru a asigura succesul, i s-a oferit suficientă asistentă, dar nu mai multă decât este nevoie 3. Dacă nu a funcționat primul indiciu, s-au oferit altele mai intrusive 4. Indiciile au fost folosite pentru a evita eșecul prelungit prin oferirea de asistenta necesară 5. Încercările prin indicii au fost urmate de încercări fără indicii sau cu puțin indicii 6. S-a folosit tipul de indiciu potrivit (de exemplu, demonstrația, modelul verbal, ghidarea fizică, cu stimuli, etc)

192

7. Când studentul a făcut o eroare din cauza neatenției sau a comportamentului neconcentrat asupra sarcinilor, indiciile au fost folosite când comportamentul nu a putut fi corectat cu consecințe *8. Au existat încercări repetate de a elimina indiciile 9. Studentul a fost sensibil al indiciile inadvertențe ( de exemplu, positionale, priviri pe furiș, modele, răspunsuri verbale, etc). Anexa E

CAPENTRUAREA ATENȚIEI 1 2 3 1. A menținut o bună atenție atunci când aceasta a apărut 2. Încercările de dozare opentruimă a timpului pentru a forma o mai bună atenție *3. A urmărit planul pentru a promova o direcție independentă a atenției Anexa E

COMENTARII SUPLIMENTARE (dacă este nevoie) ¬¬¬¬¬¬________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

193

Luarea la cunoștință de către personal: _________________________

Dată: ________________________

Anexa E

Așa cum este oportun, comentați asupentrua acestor obiceiuri e lucru, așa cum s-a demonstrate în performanțele generale de lucru cu mai mulți clienți:

CREȘTERE PROFESIONALĂ 1 2 3 1. Este o persoană activa și dornică de învățare 2. Aduce contribuții valoaroase la clinica 3. Căută să se dezvolte Anexa E

RELAȚIONAREA 1 2 3 1. Lucrează bine ca membru al clinicii 2. Răspunde la reacțiile pe care le primește 3. Relația cu părinții este în limitele corespunzătoare Anexa E

RESPONSABILITATEA & COMPORTAMENTUL PROFESIONAL 1 2 3 1. Este punctual 2. Participarea regulată este bună 3. Notifica familia într-un mod adecvat pentru anularea ședințelor 4. Folosește timpul în mod înțelepentru 5. Ținuta vestimentară profesională Anexa E

194

INSTRUCȚIUNI (SD) 1 2 3 1. Instrucțiunile erau potrivite cu funcționarea copilului (de exemplu, nivelul complexității, explicitatea, etc) 2. S-a folosit tonul natural al vocii 3. Cuvintele folosite au corespuns cu răspunsul dorit 4. Variația / Uniformitatea în oferirea de instrucțiuni au corespuns cu nivelul de functionalre al copilului 5. I s-a acordat timpul adecvat pentru a răspunde (de exemplu, aproximativ 3-5 secunde) Anexa E

REACȚIE / CONSECINȚĂ 1 2 3 1. Reacția a fost la fel de rapidă precum a avut nevoie studentul 2. Consecințele au fost effective 3. Răspunsurile studentului au fost corect evaluate 4. Frecvența întăritorilor a fost opentruimă (suficient de frecvență pentru a fi eficientă, dar a fost eliminată cau mai repede posibil) 5. S-au folosit consecințele diferențiale (pentru calitatea răspunsului, atenție, indicii reduce, etc) 6. S-a folosit reacția informațională 7. Dacă s-au folosit întăritori tangibili, aceștia au fost însoțiți de întăritori sociali pentru a dezvolta eficient valoarea întăritorilor sociali 8. Au fost implementate insistent contingentele 9. S-au folosit întăritori variați Anexa E

INTERVALUL DINTRE ÎNCERCĂRI 1 2 3 1. Fiecare încercare a fost separată 2. Intervalul dintre încercări a fost opentruim (ritm constant; studentului I s-a acodrat suficient timp pentru a fos răsplătit)

195

Anexa F

DESCRIEREA PROGRAMULUI

PROGRAM: _______________ INTRODUS: ___________________

ÎNSUȘIT: ______________________

Procedura generală: _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

Start Profesorul spune / face: Studentul spune / face: Sd 1) R 1) Sd 2) R 2) Sd 3) R 3) Sd 4) R 4) Sd 5) R 5)

Indicii: _________________________________________________________________________

196

_________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

Comentarii: _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________

Anexa F

RECAPITULAREA PROGRAMELOR

Dată:

197

198

Anexa D

DATELE TENTATIVELOR DISCRETE PROGRAM: ________________________ FAZĂ: ___________

(+) CORECT ( - ) INCORECT ( P) INDICIU ( 0 ) NICI UN RĂSPUNS ( OT ) ÎN AFARĂ SARCINII Anexa C

CENTRALIZAREA DATELOR ZILNICE PROGRAM: ________________________ FAZĂ: ___________

199

Anexa B

ANEXA A (cont) OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 ABILITĂȚI DE AUTO-AJUTORARE Mâncatul: Lingura / Furculița M Bea din cana M Își toarnă M Bea cu paiul M Întinde / Taie cu cuțitul M Îmbrăcatul: Se dezbraca M Se îmbraca M Se descheie (capse, nasturi, fermoar) M Se încheie M

200

Își descalța M Se încălță M Își încheie încălțămintea M Toaleta: Este obișnuit M Inițiază procedurile de folosire a toaletei M Este uscat pe timpul nopții M Igiena: Își spălă mâinile / fata M Își spală dinții M Își îngrijește părul M Face baie M Viața în casă: Pune lucrurile la loc I Își prepara hrana simplă (la cupentruorul cu microunde, prajutorul de pâine, întinde, amesteca, etc) I Sarcini în casă (întinde masă, pune farfuriile în chiuvetă, duce gunoiul, face/schimba așternuturile, își pune hainele la spălat, etc) I Curăță masa, ferestrele, pereții I Pune farfuriile în chiuvetă, indinde masa I Este atașat de animelele de casă M Comunitate: Siguranța trecătorilor M Face cumpărături M Transport M Corespondența M Securitate /străini /soluționarea urgentelor M Abilitățile privind banii: Potrivește monedele M Etichetări recepentruive (1c, 5c, 10c, 25c, 50c, $1, $5, $10, $20) N Etichetări expresive N Face cumpărături M Folosirea telefonului M Transmiterea de mesaje M Ia obiectul cerut și i-l da altei persoane M Cumpără de la băcănie M Anexa A

201

CITIREA OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 Potrivirea: Literele M Cuvânt și cuvânt M Litere singure și cuvânt în ordinea de la stânga la dreapentrua M Recită alfabetul M Indentificare recepentruivă: Literele majuscule N Literele minuscule N Numirea expresivă: Literele majuscule N Literele minuscule N Pune cartoanele cu literele alfabetului în ordine C Spune cu voce tare literele N Combina sunetele M Potrivește cuvinte cu imagini/obiecte M Identificarea recepentruivă a cuvintelor N Spune oral cuvintele pe litere N Citește propoziții M Potrivește fraze cu imagini M Înțelegerea: Cine a făcut [acțiune]? M Ce a făcut [persoană]? M Unde? M Cum? / De ce? M Urmărește instrucțiunile scrise: Comenzi cu un singur cuvânt N Comenzi cu două cuvinte N Comenzi cu trei cuvinte N Anexa A

SCRIEREA OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 Identifică literele și numerele pe hârtie liniată M Identifică, copiază și scrie numele M

202

Copiază litere și numere M Scrie litere și numere M Potrivește literele singure cu cuvinte în ordine de la stânga la dreapentrua M Copiază de ep tabla aflată în camera M Scrie cuvinte după dictare M Scrie propoziții că răspunsuri la întrebări M Anexa A

CONCEPENTRUE CANTITATIVE OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 Inele suprapuse și cuibar M Aranjează până la cinci obiecte în funcție de dimensiune M Numără de la 1 la 10 (de la stânga la dreapentrua, corespondenta unu-la-unu) H Numărarea învățată mecanică până la: ___ H Echivalarea cu obiecte tridimensionale M Potrivește cantitatea: Configurare identică H Configurarea non-identica H Cantitatea recepentruivă Obiecte tridimensionale H Obiecte bidimensionale H Cantitatea expresivă Obiecte tridimensionale H Obiecte bidimensionale H Simboluri (numerale): Identificarea recepentruive H Etichetarea expresivă H Potrivirea simbolului cu cantitatea H Potrivirea numeralul vorbit cu numeralul și cantitatea H Stabilește [o cantitate] / Dă-mi [o cantitate] H Mai mult vs mai puțin Discriminarea recepentruivă M Reduce/Crește cantitatea M Cel mai mult vs Cel mai puțin M Secvențe: Numere consecutive H

203

Numere non-consecutive M Ce vine înainte / după [număr] M Numără din: ___ 10 în 10; ___ 2 în 2; ___ 5 în 5 I Adunarea H Scăderea H Adunare vs Scădere M Impar/Par M Numere ordinale H Probleme de matematică cu text M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 CONCEPENTRUELE DE TIMP M Calendarul: Zilele săpentruămânii M Lunile M Anul M Astăzi/mâine/ieri M Sfârșitul săpentruămânii/zilele de la sfârșitul săpentruămânii M Săpentruămâna viitoare/Săpentruămâna trecută M Când ______?: dimineața; după-amiaza; seara; noapentruea M Anotimpuri M Sărbători M Timpul de povestire: 1) la fiecare oră; 2) la fiecare jumătate de oră; 3) la fiecare sfert de oră; 4) la aproximativ cinci minute H Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 ÎNVĂȚAREA OBSERVAȚIONALĂ M Oferirea de modele ca indicii M Conștientă M Identifică o persoană care ține un obiect M Identifică o persoană cu caracteristici fizice M Identifică o persoană care face o acțiune M Identifică o persoană care a făcut o afirmație M

204

Ascultă ce i s-a întâmplat altei persoane (poate răspunde la întrebări despre ce s-a întâmplat) Ce a făcut [persoană]? M Cine [face acțiunea]? M Ce îi place [persoanei] să facă? M Ascultă informații accidentale M Observă evenimentele din mediul lui (poate răspunde la întrebări despre ce s-a întâmplat) M Detectează informația incorectă M Pe cine a văzut persoană? M Instrucțiuni de grup: Toată lumea M Condiționale M Eu fac asta / Nu eu M Acumularea de informații – Verbală M Stabilirea inferenței – Verbală M Acumularea de informații – Vizuală M Stabilirea inferenței – Vizuală M Descrie interesele anturajului M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 ABILITĂȚI DE SOCIALIZARE M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 MEMORIA M Memorie vizuală (Potrivire întârziată) M Oferirea de obiecte multiple (Etichetare recepentruivă) M Ce lipsește? M Își amintește trei obiecte după o expunere de 10 secunde M Amintirea M Își amintește cuvintele dintr-un cântec M Repovestește o poveste familiară (de exemplu, Cei trei purceluși) M

205

Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 ABILITĂȚI CONVERSAȚIONALE AVANSATE M Spune vs Întreabă M Comportament conversațional non-verbal M Maniere verbale M Listează itemii în funcție de subiecte M Răspunde la întrebări simple M Afirmații reciproce M Pune întrebări M Intercalează informații sub formă de interjecții sau exclamații M Identifică interesele M Inițiază conversația M Când anturajul devine dezinteresat M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 CONȘTIINȚĂ SOCIALĂ M Învățarea din indicarea prin modele: Verbală M Vizuală M Salut / Felicitări: Răspunde M Inițiază M Împarte și cooperează: Își așteapentruă rândul M Pierde cu demnitate M Identifică care persoană din grup: Are un obiect particular / deosebit M Are un anumit atribut (culoarea paruluiu, pullover albastru, etc) M Face o anumită acțiune M A făcut o anumită afirmație M Alte informații (de exemplu, îi place, îi displace, etc) M

206

Participă la comenzile verbale într-un anumit grup: Rămâne într-un loc desemnat în timpul unei activități în grup D Face o acțiune la unison cu grupul % Cântă la unison cu grupul % Îl privește pe cel care vorbește % Răspunde la întrebările de grup % Urmează instrucțiunile grupului % Oferirea de informații Grupului / Jocurilor în cerc M Adresează întrebări pentru a obține informații M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 ÎNȚELEGEREA M Observarea: Ce (3-D și 2-D) M Ce culoare (3-D și 2-D) M Ce vs Ce culoare M Cine (3-D și 2-D) M Cine vs Ce M Ce face (3-D și 2-D) M Cine vs Ce vs Ce face M Unde (3-D și 2-D) M Cine vs Ce vs Ce face vs Unde M Care din ei (3-D și 2-D) M Cine vs Ce vs Ce face vs Unde vs Care din ei M Cum (3-D și 2-D) M Cine vs Ce vs Ce face vs Unde vs Care din ei vs Cum M Citirea și ascultarea: Cine vs Ce face M Cine vs Ce face vs Ce culoare M Unde (3-D și 2-D) M Cine vs Ce face vs Ce vs Ce culoare vs Unde M Cine vs Ce face vs Ce vs Ce culoare vs Unde vs Când M Cine vs Ce face vs Ce vs Ce culoare vs Unde vs Când vs Care din ei M Cine vs Ce face vs Ce vs Ce culoare vs Unde vs Când vs Care din ei vs De ce M Cine vs Ce face vs Ce vs Ce culoare vs Unde vs Când vs Care din ei vs De ce vs Cum M

207

Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 IMAGINAȚIA & POVESTIREA M Imită sunetele animalelor N Se comporta precum un animal N Copilul se preface că întreprinde o acțiune N Copilul identifica o acțiune pe care o interpretează profesorul N Joacă pe roluri: Bibliotecar; Funcționarul de la Winchell; Șoferul de autobus, etc. I Ce ar putea fi asta? (Folosirea creative a unor obiecte obișnuite) N Desenează imagini I Face structuri și obiecte cu Lego / Cuburi I Narațiunea prin secvențe - “Spune-mi povestea”: 1) o scenă; 2) două scene; 3) trei scene; 4) patru-șase scene H Spune o poveste cu ajutorul inidciilor din imagini I Completează o poveste / secventa – “Ce se întâmplă mai departe?” M Își așteapentruă rândul în completarea unei povesti M Creează o poveste M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 CAUZA & EFECT M Răspunde la întrebările “de ce” pentru demonstrație directă N Ratează o secvență M Ce s-a întâmplat înainte de secventa M Ce este cel mai probabil să se întâmple mai departe M Inferența despre acțiunea descrisă într-o imagine M Răspunde la întrebările “De ce” din cunoștințele și informațiile generale (intraverbale) M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 SECVENȚELE M Secvența de trei cărți / jetoane N

208

Cere trei cartoane cu literele alfabetului M Cere trei cartoane cu numere M Secvența de patru cartoane N Ce se întâmplă mai departe? M Secvența de cinci sau șase cartoane cu imagini M Cere 4-6 cartoane cu literele alfabetului M Cere 4-6 cartoane cu numere M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 CONCEPENTRUE TEMPORALE M Primul/Ultimul: Începutul și sfârșitul unei secvențe pictoriale, numerice sau alfabetice M Începutul și sfârșitul unui șir de personaje / persoane M Ce ai atins prima vs ultima dată M Ce ai făcut prima vs ultima dată M Începutul și sfârșitul unei secvențe numerice sau alfabetice M Înainte / După: Ce vine înainte vs după un număr M Ce vine înainte vs după o literă M Ce vine înainte vs după o zi M Ce vine înainte vs după o imagine într-o secvență M Ce ai făcut înainte vs după o acțiune intercalate M Duce la indeplicire instrucțiunile privind înainte vs după M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 “ NU ȘTIU” M Răspunde “Nu știu” la întrebările necunoscute: Ce este? M Cine este? M Unde este? M Căuta informații că răspunsuri la întrebări: Ce este? M

209

Cine este? M Unde este? M Răspunde “Nu știu” la întrebările accidentale M Nu înțeleg M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 ABILITĂȚI CONVERSAȚIONALE INTERMEDIARE M Răspunde la întrebări deschise ale căror răspunsuri le-a învățat (Cum te cheamă?) N Răspunde la întrebări subiective (Care este… favorit?) N Răspunde la întrebări Da / Nu (Ești băiat?) N Răspunde la întrebări conversaționale simple (Ce ai făcut aseară?) N Răspunde la întrebări cu opțiuni multiple N Pune întrebări reciproce N Afirmație/Afirmație N Afirmație/Întrebare N Afirmație/Afirmație negativă N Afirmație/Afirmație/Întrebare N Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 PUNEREA ÎNTREBĂRILOR M Ce este? M Cine este? M Unde este? M Ce faci? M Ce este acolo? M Unde mergi? M La cine este? M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 DEZVOLTAREA LIMBAJULUI M Este [obiect] M

210

Am [obiect] M Văd [obiect] M Văd [obiect] și [obiect] M Văd [mai multe obiecte în cameră, etc] M Văd [mai multe forme într-o imagine complexă] M Combinații verb/obiect N Combinații substantiv/verb N Pronume/verb N Adjectiv/obiect N Adjectiv/adjectiv/obiect N Substantiv/verb/obiect N Pronume/verb/obiect N Este un [adjectiv/obiect] M Văd [adjectiv/obiect] M Am [adjectiv/obiect] M Este [adjectiv/adjectiv/obiect] M Văd [adjectiv/adjectiv/obiect] M Am [adjectiv/adjectiv/obiect] M Adjectiv/obiect/prepoziție/obiect M Subiect/verb/obiect/descripentruor M Timpurile verbelor: Prezentul M Trecutul M Viitorul M Pluralul: Substantive recepentruive M Substantive expresive M Verbe expresive M Folosește sublstantivele la singular și plural și verbele în propoziții M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 PREPOZIȚII M Recepentruive:

211

Deasupra: 1) obiecte; 2) propria persoană; 3) imagini M Dedesupentru: 1) obiecte; 2) propria persoană; 3) imagini M Înăuntru: 1) obiecte; 2) propria persoană; 3) imagini M Lângă/aproape de: 1) obiecte; 2) propria persoană; 3) imagini M Între: 1) obiecte; 2) propria persoană; 3) imagini M În spatele: 1) obiecte; 2) propria persoană; 3) imagini M În față: 1) obiecte; 2) propria persoană; 3) imagini M Expresive: Deasupra: 1) obiecte; 2) propria persoană; 3) imagini M Dedesupentru: 1) obiecte; 2) propria persoană; 3) imagini M Înăuntru: 1) obiecte; 2) propria persoană; 3) imagini M Lângă/aproape de: 1) obiecte; 2) propria persoană; 3) imagini M Între: 1) obiecte; 2) propria persoană; 3) imagini M În spatele: 1) obiecte; 2) propria persoană; 3) imagini M În față: 1) obiecte; 2) propria persoană; 3) imagini M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 PRONUMELE M Recepentruive: Al meu vs Al tău M Al lui / ei: 1) persoane; 2) imagini M Al lor/nostru/vostru M Eu/tu (“Indică spre mine/tine”) M El/ea (“Da obiectul lui/ei”; “Indică spre el/ea”) M Expresive: Al meu vs Al tău M Al lui / ei M Al lor/nostru M Eu/tu M El/ea M Ei/noi M Combinări nominative/posesive (“Tu îmi atingi nasul”) M Anexa A

212

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 CUNOȘTINȚELE GENERALE ȘI RAȚIONAMENTELE ÎI M Descrie o persoană sau un obiect (nu se afla în raza vizuală) N Identifică o persoană sau un obiect care are anumite caracteristici (nu se afla în raza vizuală) N Asocieri: Întrebare verbală – Răspuns verbal (Ce se potrivește cu pantofii?) N Explică de ce două obiecte se potrivesc N De ce/când facem o acțiune? N Ce faci când…? N Unde mergem… N Sarcini imposibile N Absurdități: Identificare M Explicare M Corectare M Identifică obiectul care lipsește dintr-o imagine N Ghicitori M Analogii M Lucrează după modele -Adauga obiecte noi într-o serie: 1) ABAB; 2) AABB; 3) ABBABB; 4) AABAAB; 5) ABCABCA I Codarea C Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 SIMILAR/DIFERIT M Dă-mi un un obiect similar vs Dă-mi un obiect diferit M Găsește obiectul similar sau diferit vs Obiect de comparare M Poate să spună dacă două obiecte sunt similare sau diferite M Argumentează de ce obiectele sunt similare sau diferite M Argumentează de ce sunt similare sau diferite pentru obiecte care sunt simultan similare și diferite M Anexa A

213

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 FUNCȚII M Studentul reacționează în legătură cu Obiectul 3-D N Cu ce [acționezi]? Indică obiectul N Pentru ce este acest [obiect]? (Obiect vizibil/Răspuns verbal) N Cu ce [acționezi]? Indică imaginea N Studentul reacționează în legătură cu Obiectul 2-D N Cu ce [acționezi]? Indică obiectul (Răspuns verbal) N Pentru ce este acest [obiect]? (Obiectul nu e vizibil/Răspuns verbal) N Cu ce [funcția corpului]? N Ce faci cu [partea corpului]? N Ce faci în [camera]? N Unde [acționezi]? N Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 CATEGORII M Potrivirea/sortarea N Recepentruivă (Indică animalul) N Expresivă (Din ce grup face parte câinele) N Numește ceva care este [categorie] N Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 CUNOȘTINȚELE GENERALE ȘI RAȚIONAMENTELE I M Asocierile – Potrivirea a două obiecte aflate în relație (3-D) N Asocierile – Potrivirea a doi itemi aflați în relație (2-D) N Discriminare auditivă – Potrivește itemul cu sunetul auzit direct: Alege dintre obiecte N Alege dintre imagini N Răspunde fără a avea un stimul vizual N Discriminare auditivă – Potrivește itemul cu sunetul înregistrat: Alege dintre obiecte N Alege dintre imagini N

214

Răspunde fără a avea un stimul vizual N Asociază acțiunea cu persoana/animal/personaj: Ce spune animalul? N Ce mănâncă personajul? N Ce face personajul? N Cine/Ce face [sunetul]? N Cine mănâncă [item]? N Cine [face acțiunea]? N Locații: Identificarea recepentruivă a camerei (propria casă) 2-D N Etichetări expresive pentru camerele din casa 2-D N De duce în camera în care i se spune N Numește camera în care se afla N Identificarea recepentruivă a camerelor generice (2-D și 3-D) N Etichetarea recepentruivă a camerelor generice (2-D și 3-D) N Identificarea recepentruivă a locațiilor din comunitate (2-D și 3-D) N Etichetarea expresivă a locațiilor din comunitate (2-D și 3-D) N Suporterii comunitari: Identificarea recepentruivă a unei persoane N Etichetarea recepentruivă a unei persoane N Ce face [persoană]? N Cine [are un rol]? ___ indica imaginea ___ răspuns verbal N Unde ai vedea [persoană]? ___ indica imaginea ___ răspuns verbal N Ce folosește [persoană]? ___ indica imaginea ___ răspuns verbal N Contrarii (numai SD verbal, nu vizual): Pune împreună N Care este opusul lui: Indica opusul N Care este opusul lui: Numește (nu are contact vizual) N Compoziția Sortează obiectele făcute din același material N Ce este făcut din [material]: Indica N Din ce este făcut [obiectul]? N Numește ceva făcut din [material] N Descrie o persoană (persoana este prezenta) C N Identifică o persoană care are caracteristicile… C N

215

Descrie un animal / obiect (vizibile) C N Identifică un animal / obiect care are caracteristicile… C N Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 EXPRIMAREA OPINIILOR M Dorește (vezi Tentativele de comunicare) M Își exprimă lipsa de plăcere M Acționează pentru a împiedica acțiunile neplăcute ale celorlalți M Convingerea: 1) obiecte; 2) acțiuni; 3) attribute I Identifică și corectează greșeală profesorului M Rezistă la sugestiile inadecvate N Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 DA/NU M Dorește (“Vrei un fursec?”) M Negația Nu face asta M Nu [acțiune] M Spune vs Nu spune M Nu (atinge mărul) M Obiecte (“Este un camion?”) M Persoane (“Este tăticul tău?”) M Acțiuni (“Mămica sta în picioare?”) M Atribute (“Este culoarea roșie?”) M Concepentrue (“Este acesta colțul?”) M Răspunde la întrebări adevărat / fals (sau da/nu) despre lucruri care nu sunt vizibile M Răspunde la întrebări care sunt parțial adevărate M Anexa A OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 ATENȚIA COMBINATĂ M Anexa A

216

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 EMOȚII M Potrivire non-identica N Recunoaște emoțiile redate în imagini N Etichetează emoțiile redate în imagini N Demonstrează emoții specifice N Etichetează emoțiile arătate de alții N Spune cum se simte N Identifică cauzele emoțiilor M Întreprinde acțiuni pentru a crea emoții altor persoane M Etichetează emoțiile și cauzele față de propria persoană și în situații accidentale M Identifică răspunsul adecvat față de situația emoțională N Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 GESTURI PRAGMATICE M Anexa A

OBS 1 OBS 2 OBS 3 OBS 4 ATRIBUTE M Proprietăți fizice I Gen M Tare/Slab M Concepentrue de spațiu I Concepentrue cantitative I Alte contrarii I Conectorii logii (și, său) M Anexa A

FORMULARUL DE SUPRAVEGHERE PROGRAM: ________________________ FAZĂ: ___________

Item Răspuns Inițiere Însușire Comentarii 217

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Anexa G

218