cronica studentului feaa craiova nr. 6

Experiența SimformerBusiness Simulation for Education

Lavinia Bălan

Interviu cu lect. dr.SILVIA PUIU

DE CE VOLUNTARIAT? DE CE CRUCEA ROȘIE?Lavinia Florescu

Alege FEAA Craiova!Corina Iovu și Andreea Mărăcine

Răspunsuri la întrebările voastre de pe Facebook

NUMĂRUL 6 - MARTIE 2016

2

CUPRINSUn fel de prefață 3

Experiența Simformer Business Simulation for Education, Lavinia Bălan5

Alege FEAA Craiova, Corina Iovu și Andreea Mărăcine10

Interviu cu lect. dr. Silvia Puiu12

De ce voluntariat? De ce Crucea Roșie?, Lavinia Florescu27

În curs de ..., Irina Ivan31

Cum să faci să îţi ajungă banii şi chiar să economiseşti, Cristina Zară38

Un an și jumătate, Ana-Maria Borcoși42

Lupta pentru supraviețuire, Adelina Marotinescu46

Oportunități oferite de AIESEC Craiova, Alina Belu48

Alte chestii utile57

27

10 motivesă călătorești

De ce voluntariat?De ce Crucea Roșie?

Interviu cu lect. dr.Silvia Puiu

12

50

CRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

10 motive să călătorești, Alexandra Călinoiu50

Studenții contribuie la asigurarea calității în universități, Yamina Șoșa54


3

UN FEL DE PREFAȚĂ Am ajuns la numărul 6, o jumătate de an de colaborare cu studenți de la di-verse specializări, diferiți ani, de la licență și master. În aceste luni, am avut cinci interviuri cu profesori de la FEAA Craiova, dar și două interviuri cu absolvenți FEAA, care și-au deschis propriile afaceri. Am introdus și reclame gratuite pentru absolvenții FEAA Craiova, cu scopul de a-i susține și de a le face cunoscute pro-iectele în rândul actualilor studenți. Am încercat, astfel, să transmit încredere că se poate, se poate să îți realizezi visul. Cronica Studentului FEAA Craiova a oferit, în aceste șase luni, 6 premii lunare și 6 premii trimestriale pentru fidelitate. S-au oferit diplome câștigătorilor și e-diplome celorlalți colaboratori. Pentru mine, este un privilegiu să pot cunoaște ce simt și ce gândesc studenții noștri și mă bucur că sunt receptivi, scriu, răspund unui deadline în fiecare lună. Desigur, mai sunt lucruri de învățat, dar le apreciez elanul, entuziasmul și am în-credere în ei. Mă fascinează să îi descopăr și învăț lucruri noi de la ei. Acest număr aduce cinci debutanți, trei de la anul I, unul de la anul II și încă unul de la anul III. Avem și trei colaboratori fideli, care au scris pentru ultimele trei numere (Cristina Zară, Alexandra Călinoiu, Irina Ivan), dar și o colaboratoare, care a scris în fiecare număr (Ana-Maria Borcoși). Premiul Cronicii revine în acest număr studentei Marotinescu Adelina, cu articolul Lupta pentru supraviețuire. Afluxul debutanților se datorează și colaborării mele cu noi studenți în acest se-mestru, studenți pe care îi descopăr și care mă fascinează. Nu uitați: așteptăm materiale până pe 10 aprilie pe pagina de Facebook a revistei Cronica Studentului FEAA Craiova.

Așa cum spunea Steve Jobs: Keep looking, don’t settle! Stay hungry, stay foolish!

Lect. dr. Silvia PuiuDepartamentul MMAA , FEAA Craiova


4


Bună!Mă numesc Lavinia Bălan și sunt studentă în anul lll la specializarea Manage-ment iar în cele ce urmează îți voi povesti cum este să nu poți dormi noaptea și să te trezești la prima oră a dimineții datorită unei aplicații.

Ți-am captat atenția ?

5

Lavinia Bălan (Studentă la Management, anul III)

ExperiențaSimformer

Business Simulation for Education

Ei bine, totul a început la cursul de Simulări Ma-nageriale al doamnei

profesoare Silvia Puiu. Trebuia să găsim o aplicație care să redea într-un mod cât mai apropiat de realitate mediul în care un manager își desfășoară activi-tatea. Am început fiecare să că-utăm jocuri, aplicații și tot felul de platforme online pe această temă dar nu am putut veni decât cu jocuri de genul „Hay day,” „Farm frenzy,” „Farm mania,” si tot așa. Era teribil, mai că aș fi crezut că ne dorim cu toții să devenim fermieri, nicidecum manageri. În fine... După multe căutări, doamna profesoară a găsit exact ceea ce ne doream. Simformer Business Si-mulation for Education, căci pentru aceasta a fost tot efor-

tul depus, este o platformă on-line ce își propune să schimbe modul în care se realizează edu-cația financiară. Prin acesta se dorește ca învățatul să devină mai practic și mai eficient, atât pentru cei care au acum primul contact cu mediul afacerilor cât și pentru cei ce dețin deja o afa-cere și au o anumită experiență în domeniu.

Am avut norocul să des-coperim aplicația exact atunci când fondatorii se pregăteau ca peste câteva zile să dea startul unui concurs (Simformer Bu-siness Cup 2016), ceea ce ne-a făcut să fim mai interesați. Mai ales pe aceia dintre noi care sunt pasionați de jocuri video și competiții. (acest concurs ți-nându-se pe echipe)


6

Spun noroc deoarece ne doream tare mult să facem ceva practic, să ne evaluăm capaci-tățile de a lua decizii bune în momente cheie și de ce nu, să vedem dacă ceea ce am învățat timp de trei ani ne va fi cu ade-vărat de folos. Despre joc pot spune ur-matoarele: acesta îți dădea trei companii cu care „să defilezi” (una foarte productivă, alta de nivel mediu, iar ultima era „ci-reașa de pe tort” deoarece tre-buia să o aduci de pe pierderi, pe profit), o săptămâna în joc însemna o oră în viața reală, și trebuia să cunoști foarte mulți indicatori economici pentru a-ți da seama ce anume nu merge bine în companie. Iar în cazul în care nu știai „cu ce se mănâncă” acei indicatori, simulatorul îți

punea la dispoziție link-uri către wikipedia de unde să te informezi. În joc se contura deci,un mic univers economic dintr-o realitate virtuală, fapt ce implica luarea de decizii, adoptarea de strategii, alegea furnizorilor, a angajaților, stabilirea prețurilor, ce mai, era ca și cum ai avea pro-pria ta afacere. La îndemnul doamnei

profesoare, am realizat echipele, am ales liderii și ne-am înscris în concurs dar nu înainte de a testa puțin aplicația. Trebuia să ne dăm seama cum funcțio-nează totul pentru a nu ne face de râs la nivel internațional, nu? Dar, ca și când posibilitatea de a eșua în fața colegilor care te cunoșteau nu era de ajuns, jocul urma sa aibă și audiență specia-lizată. Insuși fondatorii stăteau


7

online pe chat, dându-ți sfaturi sau răspunzându-ți la întrebări. După câteva zile de acomo-dare, a venit ziua concursului(a primei etape a acestuia),care a fost probabil cea mai așteptată zi pentru studenții de la Mana-gement lll. Nici pe Moș Cră-ciun nu l-am așteptat vreodată cu atât de mult interes cum am așteptat acest concurs. S-a dat startul, echipele au început să vândă, să cum-pere, să angajeze, altele își mai închideau din firme sau deschi-deau altele noi... Haos total! La facultate, tot ceea ce auzeam în jur era „una dintre companii e pe pierdere,” „mai avem nevoie de produse în stoc,” „am cres-cut o poziție,” „am scăzut două”, „suntem ultimii în clasament cu

-5.000.000 profit,” etc. În momentul când s-a ter-minat, 7 din cele 9 echipe în-scrise de la MG erau pe profit calificându-se astfel în etapa ur-mătoare.La finalul acestei etape toți eram obosiți, stresați, unii fericiți, alții mai puțin fericiți, dar cu sigurantă cu toții eram castigători, indiferent dacă ne-am calificat mai departe sau nu. Am câștigat prin faptul că am încercat să facem ceva diferit, prin faptul că nu am renunțat chiar dacă șansele de a ne redresa companiile erau infime,și în final, am câștigat pentru că am lucrat în echipă. Unul dintre lucrurile care mi-au plăcut la această expe-riență a fost acela că deși te

stresezi, înveți să gândești sub presiune, să alegi ceea ce e mai bine pentru compania ta, să în-cerci lucruri noi, să realizezi o bună comunicare cu persoanele cu care ești în echipă, să te im-plici în stabilirea obiectivelor și în cele din urmă, să le îndepli-nești alături de ei. Iar asta e ceva ce nu poți învăța din teorie. Ceea ce nu mi-a plăcut este faptul că „dă dependență”, prafrazandu-l astfel pe un coleg de-al meu. Per ansamblu a fost o ex-periență frumoasă, ce-i drept obositoare, dar plină de învă-țături. Voi încheia articolul cu un citat care mie îmi place tare mult și care sper să vă motiveze în ascensiunea voastră :

„Este greu să pierzi, dar mult mai rău este să nu fi încercat niciodată să reușești.” — Theodore Roosevelt


8

Corina Beatrice Iovu(Studentă Finanțe și Bănci

în limba engleză, anul I)



9

Andreea Lavinia Mărăcine(Studentă Economie și Afaceri Internaționale

în limba engleză, anul I)

COMPANY NAMECRONICA STUDENTULUI FEAA CRAIOVA

10

D e ce am acceptat să filmăm oare? Unde filmăm? Ce

spunem ?... erau întrebările care ne nelinișteau când am conștientizat că trebuie să facem tot posibilul să inspirăm elevii să facă ale-gerea potrivită în privința facultății. Din diverse mo-tive,filmatul în facultate sau cel puțin în fața ei,au fost aproape imposibile pentru noi în acea zi,așa că ideea cea mai bună de locație era fix pe... balcon! Zis și făcut, dar cum nimic nu e simplu, a intervenit altă problemă. Faptul că ai o spălătorie auto vis-a-vis de bloc nu e întot-deauna un lucru bun, nu și atunci când vrei ca în video să nu se audă zgomote ne-înțelese, și așa timpul de fil-

mare se redusese la maxim 5 secunde pentru fiecare idee. Ne am dat seama in acea zi că spălătoriile sunt destul de productive, că soarele e un factor important când vrei să nu ai fața acoperită cu diferite umbre și... balconul nu este mereu la fel de încă-pător cum părea odată, mai ales când ești la un pas de a afla cea mai rapidă cale de a ajunge la parter de la etajul 3. Partea care părea cea mai ușoară o hotărâsem,-mai greu era să ne așternem ideile într-un video. În acel moment ne-am amintit de eforturile cadrelor didactice de a ne învăța în cel mai fru-mos mod despre oportuni-tățile pe care le putem avea

terminând această facul-tate, și am început să le aș-ternem pe o foaie de hârtie. Cea mai puternică motivație care ne-a fost dată a fost din partea dnei. prof. Silvia Puiu care ne a prezentat diverse proiecte si ne-a încurajat să profităm de orice oportu-nitate ce ne poate ajuta să învățăm mereu ceva nou. Promovarea instituției era cea mai simplă parte, cel mai greu era să ne alegem cu-vintele astfel încât să trans-mitem și noi mai departe motivația de a alege FEAA, fiecărui elev care urma să vizioneze clipul video. A fost o experiență plăcută pentru noi și ne bu-curăm ca am avut șansa să participăm la acest proiect.

11

Andreea si Beatrice va prezinta FEAA Craiova (link)

Bloopers(link - click pe imagini)


https://www.youtube.com/watch?v=uJYa228FX1A

https://www.youtube.com/watch?v=uJYa228FX1A

https://www.youtube.com/watch?v=Wk730Ictl6A

https://www.youtube.com/watch?v=-oFXXMnxCe0

12

Interviu cu lect. dr.SILVIA PUIU

„Coincidență sau nu, luna martie aduce primul interviu cu un cadru didactic de sex feminin.

Avertisment: interviul e mare ”


13


14

Ioan Calin (MK III): Cum faceți față stresului profesional?Silvia Puiu: Ioan mi-a adresat prima întrebare, ca să spargă gheața Teoria spune că stresul e de două feluri, pozitiv sau negativ. Cred că stresul (pozitiv, atunci când nu devine excesiv) te ține în priză, te ține conectat și, oarecum, devii mai alert, mai atent la ce se întâmplă în jur, ți se ascut simțurile și se activează mecanismele de luptă împotriva obstacolelor. Fac față

stresului, acceptându-l și îmbrățișându-l. Pe de altă parte, mi-am dat seama că iubesc ceea ce fac, îmi iubesc studenții și cred că sunt bună în meseria mea. Cel puțin, încerc să devin mai bună. Deci, stresul, dacă există (și e oarecum inerent), este unul pozitiv.

Maria Florina Drăguț (EAI en I): Mi-ar plăcea tare mult să aflu cum ați fost în primul an de facultate, dacă vă imaginați că o să ajungeți profesor universitar sau dacă aveați alte planuri.

Silvia Puiu: În primul an de facultate, mai exact în primul semestru, am fost foarte stresată. Schim-barea de la modul de evaluare din liceu (note pentru lecția învățată) la cel din facultate (sesiune cu 5 examene si cateva zile între ele) m-a blocat puțin mai mult. Știu că era o materie, Istoria economică

Coincidență sau nu, luna martie aduce primul interviu cu un cadru didactic de sex feminin Am avut, până acum, interviuri cu domnii profesori Radu

Ogarcă, Cosmin Băloi, Marian Siminică si Silviu Câr-stina. Deoarece am privilegiul și onoarea de a interacționa direct cu majoritatea colaboratorilor revistei, am încercat să le dau tuturor posibilitatea de a-mi adresa întrebări. Ideea

interviurilor îmi aparține, iar ideea mea de bază a fost ca stu-dentul să vadă omul, nu profesorul. Desigur, la întrebările legate de mediul academic, răspunsurile vor fi apropiate, dar omul are pasiunile lui, visurile

lui, dorințele lui. Și pentru că iubesc omul, sunt legată de această revistă, care ne dă posibilitatea să îi cunoaștem mai bine pe studenții

noștri, iar lor le dă posibilitatea să se exprime și să cunoască omul din spatele dascălului.

Avertisment: interviul e mare


COMPANY NAME

15


sau ceva de genul, și nu am dormit toată noaptea. Mi se făceau varză în cap toți anii. Am luat 10, deoarece la examen, totul a devenit clar. Stresul era înainte, însă de fiecare dată când primeam subiectele, mintea mi se limpezea. Nu, în primul an de facultate, nu mă gîndeam că o să ajung dascăl. Visul ăsta l-am avut la 4-5 ani cînd lumea te întreba ce vrei să te faci cînd vei fi mare, ca apoi să se amuze de ce prostii mai spui Dar copilul din mine o fi știut el ceva. Fiind absolventă de Relații Economice Internaționale (acum EAI), visam la o multinațională. Nu a fost să fie, dar nu regret. Am cunoscut atâtea suflete minunate de studenți, am devenit prieteni și nu doar pe Facebook, iar 1 Octombrie îl aștept în-totdeauna și după atâția ani, cu acceași emoție, ca pe vremea studenției. Pentru că mereu mă întreb: acum ce studenți voi mai cunoaște? E o primă întâlnire și primele întâlniri sunt întotdeauna în-cărcate de emoție și curiozitate, nu?

Maria Florina Drăguț: Dacă ați putea schimba ceva pe plan profesional, ce ați schimba?Silvia Puiu: Pe plan profesional, cred că este înțe-lept să ne dorim schimbare, evoluție. Ceea ce nu se schimbă nu evoluează. Și eu cred în evoluție. Poate că la începutul carierei mele, nu am reușit să găsesc un echilibru între latura mea de formator și aceea de a transmite informații studenților. Acum, când am ceva vechime, mi-am dat seama că rolul nostru de formator este mai important. Informa-ția o poți explica, dar este alegerea studentului dacă vrea să o preia sau nu. Dar ca formatori, avem da-toria de a-i sprijini mai mult și de a-i cunoaște mai mult.

Maria Florina Drăguț: Ce recomandări aveți pentru studenți, astfel încât să treacă de emo-țiile din sesiune?Silvia Puiu: Recomandări pentru studenți, legat de emoțiile sesiunii... E omenește să aibă emoții, dacă nu ar avea, ar fi ceva în neregulă cu ei Desigur, emoțiile trebuie controlate, deoarece am văzut și studenți, care se blochează din cauza lor și nu mai știu nimic. Cred că cea mai bună reco-mandare este să aibă încredere în ei, indiferent ce le-ar spune cineva. O notă slabă sau o restanță nu îi definește ca oameni. Să nu facă o tragedie dacă se întâmplă asta. Știu că oameni care termină stu-diile după zece ani, oameni care fac facultatea la 50-60 de ani. E admirabil! Trebuie să vrei! Restul nu contează! Ai avut un eșec? Mergi mai departe! Nu lăsa pe nimeni să îți spună că nu ești bun! Ești și trebuie să o crezi!O să vă spun cum eram eu, dar să nu râdeți În-vățam în sesiune, aveam 5 zile între examene, din-tre care, două zile citeam beletristică (citeam un roman între fiecare două examene), iar în restul învățam, cam de la 5-6 dimineața până la 10 seara. Și învățam citind cu voce tare (nasol, mai ales dacă nu stai singur). Nu am folosit markere, foloseam doar pixul ca să subliniez fiecare rînd, fiecare cu-vânt, în timp ce îl citeam. E amuzant când

o spun, pentru că nu subliniam ce era

important, sub-liniam tot Citeam tot, nu


16

repetam materia. O citeam! Repetatul consta în răsfoirea cărții în 15-30 minute. Aveam și super-stiții: nu răspundeam la întrebarea, cît mai ai de învățat? Era bună, rea, metoda mea? Nu știu, am terminat cu 10. Știu că dl profesor Stancu m-a întrebat cum învăț, că reținusem peste 90%. Pe vremea aia, nu știam că dl profesor îmi va deveni coleg și eram în anul III. Nu știam încă nimic, trăiam pentru clipa de student. Să învăț, așa ni se spune când suntem mici (sau așa mi-au spus ai mei mie). Și învățam pentru că îmi plăcea, nu aveam altceva de făcut, învățam și citeam, mult!

Maria Florina Drăguț: Care este cea mai fru-moasă amintire din timpul facultății?

Silvia Puiu: Cred că prietenii pe care mi i-am făcut, colegi cu care păstrez legătura și

acum. Apoi profesorii, care mă fascinau

prin diverse aspecte și nu voi da nume, le păstrez pentru mine și pentru ei A fost o studenție normală, zic eu, eu învățam și aveam satis-facția că părinții mei sunt mândri de mine. Tata mi-a inoculat ideea de REI (acum EAI) de cînd aveam 13-14 ani. Și așa a fost

Miron Mardale (MK III): Știm că sunteți cinefilă și curiozitatea este adresată către un top 5 filme Silvia Puiu: Așa e, ador filmele. Ultimul film văzut la cinematograf este Deadpool (2016) și vreau să îl mai văd de vreo 10 ori Am multe filme prefe-rate și un top ar fi greu, pentru ca filmele pe care le prefer vor pe primul loc și sunt mai multe de cinci. Dar pot face câteva recomandări, cu men-țiunea că sun fană filme mai ciudate, mai puțin normale, sunt fană SF, cu precădere. Îmi plac uni-versurile distopice (opusul utopiilor). Mad Max: Fury Road (2015) este unul din filmele la care nu te plictisești, iar spectacolul vizual este demn de Oscar (a și luat cele mai multe Oscaruri anul acesta). Pe partea de animații (îmi plac animați-ile), aș menționa Big Hero 6 (2015), Baymax fiind declarat cel mai îmbrățișabil robot. Îmi place și genul horror, dar am privit atâtea filme, încât nu mă mai sperie niciunul și îmi pare rău Aș vrea să găsesc un film bun, care să mă sperie. Ca seriale, ador Hannibal, Homeland și The Walking Dead și o grămadă, in-clusiv unele psihologice. Aș menționa și Game of Thrones, dar iubesc cărțile de 1000 de ori mai mult. Ador filmele clasice, alb-negru, din anii 30-40. It’s a Wonderful Life (1946) este unul dintre filmele pe care l-aș revedea cu drag, oricând. Aș menționa și

17


Rise of the Planet of the Apes (2011). Senzația pe care am avut-o la acest film, în sala de cine-

matograf, este unică. Cei care știu filmul, probabil înțeleg. Iar un alt serial favorit este The Killing. Pentru curioși, puteți citi câteva recenzii realizate de mine pe

https://fandgmustsee.wordpress.com/, un blog tematic, cu care colaborez.

Monica Ionelia Mărgărit (FB III): Ar fi interesant și un top 5 cărți.Silvia Puiu: Ca și în cazul filmelor, citesc atât de mult, încât nu pot face

un top, dar voi recomanda cărți care mie mi-au plăcut mult. Pentru studenții mei, care citesc, aș vrea să le spun că

Goodreads.com este o co-munitate interesantă pentru cititori și mă pot găsi acolo. Poate deve-nim amici în lumea cărților. Citesc și cărți

proaste uneori, pentru că am un fix, nu las nicio carte neterminată. Se spune că fie-

care cititor are fixurile lui Poate mi le împărtă-șiți și voi pe ale voastre. Îmi dau seama că inter-

viul e mare, dar ador să mă pierd scriind. Să re-

venim la cărți. Clar, nu voi recomanda cărți

de economie sau dezvoltare per-

sonală, adică sunt bune și le recomand, dar nu acum. Eu citesc mult SF (distopii), Fantasy, benzi desenate. Aștept cu sufletul la gură ca George RR Martin să termine saga Cântec de gheață și foc (care stă la baza serialului Game of Thrones). Nu o să menționez nici clasicii, monștrii literaturii universale. Ador literatura rusă, sunt fan Dostoye-vski și cred că am citit tot ce a scris, opere mai puțin cunoscute. M-a fascinat Demonii și încă mă fascinează. Milan Kundera cu Insuportabila ușurătate a ființei, Tropicul Cancerului de Henry Miller, Lolita de Nabokov, Justine a Marchizului de Sade, toate cărți mai greu de digerat pentru un cititor conformist. Îmi plac doi scriitori fran-cezi contemporani, Mark Levy (Te voi revedea, Și dacă e adevărat) și Guillame Musso (Vei fi acolo?, După șapte ani...). Aș continua zile întregi...

https://fandgmustsee.wordpress.com/

18

Cristina Zară (MAF I): Ați avut un vis pentru care ați luptat? Dacă da, care?Silvia Puiu: Am avut multe visuri, mai mici sau mai mari, care mi s-au îndeplinit. Au venit la mo-mentul potrivit, fără să le caut cu încrâncenare. Am ajuns să lucrez cu studenții, am obținut o bursă doctorală și una postdoctorală, am vizitat Parisul (o excursie cîștigată), am predat unor stu-denți din Milano despre etică, am avut studenți care au luat premii importante și, de fiecare dată când ei ia un premiu, eu sunt în culmea extazului și nu exagerez, trăiesc emoția lor foarte intens. În 2015, Diana Zabad și Andreea Geantă au luat Marele Premiu la Olimpiada de Marketing, sub îndrumarea mea, cu tema despre Mișcarea Femi-

nistă în Marketing. Au fost multe visuri mărunte poate, dar care s-au realizat

și sunt recunoscătoare pentru asta. Un alt vis este participarea în calitate de VIP guest al MTV New York la Premiile European Music Awards, unde i-am văzut de la un metru pe Justin Bieber, Derulo, Ellie Goul-

ding, Ed Sheeran, Pharrell Williams, Ruby și alte vedete pe care, de fapt, nu

visezi să le vezi. Nu am visat nici eu, dar am câștigat o experiență VIP, despre care

am povestit în detaliu AICI.

Cristina Zară: De ce anume vă temeți? Ce vă face fericită?Silvia Puiu: E greu să vorbești despre te-meri... cred că avem cu toții teama că vom fi uitați și vom cădea în umbră. Apoi teama normală, că ești efemer, și tu și cei dragi! Fericirea iar e un concept destul de complex, ca și iubirea. Nu e așa simplu sau poate la început ni se pare simplu, dar pe măsură ce călătorim prin viață, ne dăm seama că nu mai e așa simplu Sau poate e și mă complic eu... Mă fac fericită studenții mei și nu glumesc, nu epatez. Bucuria îmi vine de la ei, mulți sunt atât de apropi-ați de mine, încât povestim chestii personale. Anul trecut am avut foarte multe motive de bucurie, pentru care le sunt recunoscătoare. Dimineața în care m-a sunat Claudia Țipiște să îmi spună că ea și Dragoș Marica au luat Premiile II și I la compe-tiția naționala Business Brainstorm, a fost una de bucurie maximă. Apoi, fetele mele, Diana Zabad și Andreea Geantă au luat Marele Premiu la olim-piadă, în fața altor centre mari din țară. Nu pot decât să spun că FEAA Craiova are valori, studen-ții au potențial, noi avem menirea să trezim acest potențial, să îi motivăm. Mă fac fericită cuvintele calde spuse de studenți, din senin. Mădălina Stan mi-a făcut recent o astfel de declarație (chiar de 8 Martie) și m-a bucurat. Dar nu este singura și nu îi pot menționa aici pe toți. Mă face fericită că am organizat 5 ediții ale Cercului de Marketing, că au apărut 6 numere ale acestei reviste. Și, mă amuz copios când studenții mă confundă cu colega lor. Mă opresc pe hol să îmi spună să aplic pentru AIE-SEC, pentru Work & Travel, mă întreabă unde e profa, la ce sală au examen, cum fac și ei o cerere pentru secretariat


https://fandgmustsee.wordpress.com/2015/10/30/mtv-ema-2015-milan-un-show-electrizant-in-capitala-modei-25-octombrie-2015/

19

Fericirea nu e o stare continuă și fraza aia cu Fericirea stă în lucruri mici (ca și Diavolul, cum se zice) e clișeu, pentru că e reală.

Monica Ionelia Mărgărit: Știți, eu personal am o curiozitate: dumneavoastră păreți a fi

(și sunt sigură că așa și este) o persoană foarte calculată și presupun că așa ați fost și când erați ca noi, studentă. Dar, cu toate acestea, ați făcut vreo chestie ieșită din comun, „nebună” sau nu stiu, jenanta, dar în același timp amuzantă, când erați ca noi? Dacă da, care a fost aceea? Mi s-ar părea foarte interesant să vedem și o altă față a unui profesor.Silvia Puiu: Uneori, aparențele sunt înșelătoare O să vă spun câteva din anii de liceu și facul-tate. În liceu, de exemplu, ni s-au schimbat foarte des profesorii de limba română și, la un moment dat, am avut un profesor pensionar, dar în formă, foarte energic. Și am făcut două imprudențe. Una (rușine mie): un coleg de-al meu a fost ridicat

în picioare să răspundă la subiectul din ziua respectivă, el nu se pregătise, iar eu

aveam banca în așa fel încît colegul mă vedea, dar proful nu. Am șoptit răspunsurile, iar el a citit pe buze. De fapt, eu nu șopteam, îmi mișcam buzele. Nu știu cum am făcut sau cum de a citit el așa bine pe buze, dar a luat 10. Apoi, tot legat de profesorul respectiv, i-am scris o scrisoare. Vă dați seama Era un dialog filosofic

despre diverse chestii, proful în vâr-stă era cam arogant, iar eu

eram cam încăpățânată (și mai sunt) și i-am scris o scrisoare să îi spun cum

văd eu lucrurile. În liceu, îi contrariam pe profe-sori, pentru că unii mă știau ca o fată blândă și timidă, dar alții mă percepeau ca fiind agresivă și luptătoare. Am fost reprezentanta elevilor în consiliul de administrație și eram cam bătăioasă, luptam pentru drepturile lor, eram foarte vocală, veneam cu articole din lege, constituție. Eram singura din liceu, care nu făcea religia, pentru că venisem cu constituția la școală să le arăt că am acest drept. Am făcut și în facutate mici nebunii, dar nu vreau să deranjez pe cineva. Asta legat de mediul școlar. Pe plan personal, făceam multe prostii de la distanță, apelam numere de telefon la întâmplare și vorbeam (se dădeau minute dacă te suna cineva nu știu cât timp). Așa mi-am cunos-cut prietenul Am chiulit prima oară în facultate (și ce mustrări îmi făceam), când ne-am întâl-nit în Craiova, de Dragobete. Vorbisem la


20


telefon 4 luni și refuzasem o poză (nu știam cum arătăm), ne știam doar vocea și scrisul. Pe atunci, nu prea aveai net decât la sală, erau telefoane pu-blice și mobile cât cărămida Ne-am plimbat prin ploaie/lapoviță toată noaptea, nu aveam bani de cluburi sau cafenele, eram studenți. Cred că a început totul ca o nebunie și rezistăm de 11 ani, așa nebuni.

Diana Olteanu (MK III): Ce v-a determinat să alegeți această meserie? Cum ați descrie anii stu-denției dvs? Care sunt hobby-urile preferate?Silvia Puiu: Așa cum am scris și mai sus, con-junctura. Visul meu de la 4-5 ani devenit realitate

Am fost cam dezamăgită după facultate, nu găseam nimic pe profil, nimic satisfăcător, până câand a apărut un post pe Achiziții publice la Universitate. Am dat examen, am luat notă maximă și m-am angajat. Apoi, a apărut oportunitatea unui post la FEAA și am acceptat noua provocare. A ajuns să îmi placă și nu regret. Anii studenției au fost calmi, cu excepția nebunii-lor de mai sus, învățam și luam note mari. Nu am avut o familie înstărită, cu multe oportunități, dar m-au învățat niște valori și am crezut în ele. Mi-au spus să învăț, așa au făcut și ei (tot absolvenți ai facultății) și îți intră în rutină. Am avut numai 10. La primul interviu după facultate, doamna de la firma respectivă era supărată pe mine că am avut 10, de parcă eram vinovată de ceva. Nu am avut 10 că am vrut să am 10, am avut pentru că știam că trebuie să învăț. Nu am fost în cluburi niciodată sau în discoteci, deci nu aveam ce să fac. Nu aveam internet acasa, stăteam în chirie și câteodată colegii de apartament nu sunt tocmai unii model. Glumeam cu studenții de la Marketing II că am o grămadă de anti-talente: nu am permis, nu știu să dansez, nu știu să gătesc, nu știu să schiez/pati-nez/dau cu sania/cu rolele. Mă mai pot gândi la o grămadă Îmi place să citesc mult (citesc foarte repede), îmi iubesc Kindle-ul (e-book reader), îmi place să văd filme (dacă s-ar putea, aș dormi la cinematograf, dar să aibă scaune confortabile), îmi place să scriu, îmi place muzica la maxim în căști, mai nou, îmi place să pedalez pe bicicleta statică (cealaltă intră la anti-talente, că nu știu să merg pe bicicletă. După ce fratele meu și-a rupt

21


mâna, mergând pe bici-cletă, ai mei au conside-rat că nu mai e nevoie să treacă prin alte spaime). Îmi place să mă plimb și să vizitez locuri, prin

Paris am mers numai pe jos, de la Turnul Eiffel la Sacre Coeur în Montmartre. Ador să fac poze, am un Nikon D5200. Colecționez jucării (de pluș, figurine de la Kinder sau alte figurine, collectibles din filme și jocuri). Joc Hearthstone, The Wal-

king Dead, Tales from the Borderlands și Game of Thrones de la Telltale, am jucat Sainth Row the Third în co-op, joc și Catan. Am o colecție de 275 de jocuri cum-părate pe Steam.

Ana-Maria Borcoși (MK III): Ce v-a determi-nat să deveniți profesor universitar în locul unei companii de succes?Silvia Puiu: Am spus și mai sus, conjunctura. Pla-netele s-au aliniat astfel încât copilul de 4-5 ani, care răspundea că vrea să se facă profesoară, să își îndeplinească visul. Glumesc! Dar, conjunctura este motivul. Am vrut o multinațională, dar am fost reticentă să plec din Craiova, piața muncii când am terminat eu era și mai slab dezvoltată decât acum. Am ajuns la facultate și ador să lucrez cu studenții, sunt, de fapt, cea mai mare bucurie a meseriei de dascăl. Și dacă mama îmi spunea mereu că sunt foarte cicălitoare, poate avea drep-tate. Nici acum nu îi las pe studenți în pace, vreau ca, împreună, să scoatem la iveală geniul din ei și să concretizăm potențialul. Îmi vine în minte speech-ul Dianei Zabad de la deschiderea MMAA, legat de „doamna mea profesoară, care ne trimitea zeci de mesaje legate de proiect” (cel cu feminis-mul). Grupul secret format din mine și cele două fete s-a numit entuziasm și victorie. Asta voiam de la ele, entuziasm și să simtă că sunt victorioase, indiferent de rezultat. Unul dintre punctele mele forte este, zic eu, că pun accent foarte mult pe călătorie și nu pe final. Toate la momentul lor! E bine să ai un obiectiv, dar să nu uiți să te bucuri de drumul până acolo.

Ana-Maria Borcoși: Ce apreciați la învățămân-tul românesc? Niște sfaturi pentru viitorii absol-venți la primul interviu de angajare.Silvia Puiu: Apreciez dascălii care își cunosc meni-

rea și care se dedică me-seriei lor, apreciez elevii și studenții entuziaști, care răspund provocă-rilor și oportunităților

22

apărute. În rest, sunt multe de îmbunătățit, legi, resurse insuficiente, dar resursa umană este atuul nostru. Trebuie să îl valorizăm mai bine. Sfaturi: să fie calmi, relaxați, să nu accepte compromisuri legate de un contract, să întrebe, să fie sinceri cu ei, să nu se mulțumească într-o poziție care i-ar plafona. Îmi aduc aminte primul meu interviu, a fost la o bancă peste stradă de Universitate și era pe la 8 seara. Am dat răspunsurile pe care le

așteptau și chiar voiau să mă angajeze, dar pentru Filiași (nu mă mutasem încă în Craiova atunci). Am refuzat, e un oraș frumos, dar mic, prea mic. În plus, dădeam răspunsul așteptat de ei, am iubit

psihologia în liceu (o iubesc și acum, voiam să fac Psihologia și să devin psiholog,

numai că țara noastră nu are men-

talitatea potrivită pentru un astfel de vis). Dar eu uram domeniul bancar De asta spun, e impor-tant să fii sincer cu tine, dacă nu îți place ceva, nu o face doar pentru bani, lucrurile se aliniază cumva. Am avut de făcut o alegere, poate dacă acceptam, nu eram aici.

Alexandra Călinoiu (MAF I): Care a fost cea mai mare provocare din studenție?Silvia Puiu: Am fost un student cuminte, luam bursă, stăteam în chirie, învățam, am terminat cu 10. Nu am avut restanțe, nu am copiat, nu am avut pile sau vorbe bune. Cred în etică, în moralitate! Ca provocări, nu erau prea multe oportunități ca acum, am parti-cipat la o olimpiadă, dar nu am avut succes, am participat la un cerc de Management cu dl profesor Constantinescu și, pe atunci, studentul Cos-min Băloi. Am încercat o singură dată să intru în AIESEC și nu am reușit. Eram o persoană retrasă, tăcută, timidă și încă sunt, deși muncesc să corectez asta. Am avut 10, dar nici șef de pro-moție nu am fost nu știu de când e asta, dar mie nu mi-a spus nimeni. Am fost student silitor, prea cuminte. În timpul liber, citeam și ascultam muzică la radio, atunci când era semnal


23

Provocarea mea a fost să fiu mîndră de mine și să îi fac pe părinți mândri de

mine.

Adelina Maro-tinescu (MK III):

Dacă s-ar putea da timpul înapoi, ați face

aceleași alegeri în privința facultății și a job-ului? Ce părere aveți referitor la

opțiunile oferite tinerilor absolvenți în privința locurilor

de muncă?Silvia Puiu: Cred că da, nu regret nimic. Îmi place ce am studiat și chiar cred că nu contează unde termini (orașul), important ești tu. Iubesc și me-seria de dascăl, studenții mă fac fericită. Opțiunile depind de mai mulți factori, desigur că facultatea

are și ea un rol, dar este și elementul politic, eco-nomic și social al unei regiuni, competitivi-tatea regiunii, etc. Facultatea face mai mult decât atunci când am terminat eu. Practica era un chin, nu se asigurau locuri, trebuia

să îți cauți. Acum se mai încheie convenții cu diverse firme, se fac parteneriate, se mai

angajează studenții. Dacă nu contează orașul unde termini facultatea, contează orașul în care vrei să lucrezi. Ca absolvent, cred că trebuie

să fii deschis spre provocări, spre noi orașe, spre noi țări, spre deplasări. Îmi aduc aminte că, după facultate, am fost sunată să merg la interviu la București, pentru un job la Procter & Gamble. Nu

m-am dus, nu voiam să plec din Craiova. Acum nu regret, dar, câteodată, te întrebi, ce s-ar fi în-tâmplat dacă.... unde erai acum?

Adelina Marotinescu: Care este cartea preferată, pe care vă doriți mereu să o recitiți și de ce? Care este activitatea ce vă relaxează cel mai mult?Silvia Puiu: Am cărți preferate, le-am menționat și mai devreme, dar nu recitesc cărți. Singura pe care am recitit-o a fost Moromeții, dar nu pentru că făcusem o plăcere nebună din asta, ci pentru că prima oară o citisem de drag și apoi, ne-au cerut la școală, iar eu uitasem multe detalii și a trebuit să o recitesc. Mi-a plăcut mult Villette de Charlotte Bronte, Oliver Twist, Rocambole, cărți


24

polițiste (astea sunt cărțile cu care am început). Tata are meritul, și îi sunt recunoscătoare pentru asta, de ami fi sădit plăcerea pentru citit. Rocam-bole am citit-o împreună, când aveam vreo 10 ani. Dădeam pagina când terminam amândoi Cel mai mult mă relaxează scrisul, are funcția de catharsis. De asta, e interviul așa lung

Alexandra Călinoiu: Dacă ați putea face într-o zi tot ce vă doriți, ce ați alege? Când v-a fost cel mai greu în carieră? Ce vă motivează intrinsec să luptați pentru un vis?Silvia Puiu: Aș sta la cinematograf non-stop Cel mai greu mi-a fost în timpul doctoratului, ore multe, cercetare multă, stres mult. Când am terminat, mă simțeam rău, eram prea liniștită Motivația vine din dorința de a nu fi banal, uitat, de a simți că trăiești timpul și nu te trăiește el pe tine. Iar când e legat de studenții mei, visul meu e să încerce, pentru că am încredere în ei și știu că pot. Dar nu uit niciodată că importantă e lupta, iar pentru mine, ei toți sunt învingători. Am oferit oportunitatea participării la o competiție interna-țională, Simformer Business Cup 2016, studen-ților de la MG III (deși au răspuns provocării și două studente de anul I, Andreea și Beatrice). Nu m-am gândit că o să se califice în finală, dar au făcut-o: din 9 echipe, 7 merg mai departe (cam 30-35 studenți). Celelalte două echipe sunt tot învingătoare pentru mine, au învățat mult mai multe decât dacă nu participau.

Andreea Geantă (MCA I): Un personaj dintr-o carte sau dintr-un film în care va regăsiți sau cu care vă identificați?Silvia Puiu: Am avut două personaje feminine

acum câțiva ani, nu știu dacă mai este valabil, pentru că oamenii se schimbă, personajele

nu Lucy din Villete, Veronica din Veronica de-cides to die, apoi personajul central din De-monii lui Dostoyevsky. Iar ca filme, poate un pic cu protagonista din Barefoot și cu cea din In Your Eyes. Desigur, când citim sau privim un film, empatizăm cu personajele și cred că fațete ale personalității noastre se regăsesc acolo, altfel, povestea din film/carte ne-ar displăcea. Dar, dacă ar fi să aleg unul, acela ar fi personajul mas-culin din Fratele meu, omul de Henriette Yvonne Stahl, o carte găsită în biblioteca tatălui meu, carte care m-a fascinat de la 15 ani.

Denisa Mirea (MK III): Top 5 destina-ții turistice din România, recomandate de dumneavoastra. Ar fi interesant să ne ziceți și top 5 destinații turistice din Europa.Silvia Puiu: Nu am avut resursele nece-sare pentru călătorii, așa că o să reco-mand din puținele locuri pe care le-am văzut. Probabil, m-am plimbat mai mult în afară, decât în țară. Mie îmi plac pei-sajele și Herculane cred că e o stațiune în declin, dar merită pentru natură. Apoi Brașovul, Si-naia, Clujul, Timișoara.


25

La mare, îmi place Jupi-ter, e mică și liniștită stațiunea. Rânca e o stați-une frumoasă. Mie îmi place să fac fotografii si România are potențial turistic. În afară, am fost în Paris și eram fascinată... cred că dacă ai șansa să ajungi acolo, e mai important să te pierzi pe străzi, să miroși orașul, să îl respiri.Am mers pe jos, de dimineața până seara. Și mi s-a părut un oraș cu prețuri relativ medii, față de cum credeam că va fi (e mai scump în Milano, Vene-ția, Verona). Apoi aș pune Milano, cu centrul său familiar, care te face să te gândești la Craiova, Ve-neția (cam aglomerat și comercial), Verona (mi-au plăcut Arenele și Castelvecchio), Castello di Vezio, situat în Perledo (străduțe înguste, si vreo 900-1000 de locuitori), pe malul lacului Como. Cred că oriunde e frumos, trebuie să privești cu ochii potriviți.

Maria Florina Drăguț: Ce sfaturi aveți pentru studenții care vor să-și deschidă o afacere?Silvia Puiu: Din moment ce eu nu am o afacere, nu pot da sfaturi din experiență, dar pot să le spun să aibă încredere în ei, să profite de oportunitățile

care apar pentru start-ups, să fie comunicativi, să fie deschiși la nou, să ceară ajutorul atunci când au nevoie, să îl ofere atunci când pot. Revista Cronica Studentului vrea să vină și în sprijinul lor, la fel și Cercul de Marketing Craiovean pe care îl or-ganizez. Am încercat să țin legătura sau să reiau legătura cu cei care au absolvit FEAA Craiova, dar au o idee de business sau au deja o afacere. Trebuie susținuți! Eu și colegii mei de la FEAA Craiova, le stăm alături pentru sfaturi din domeniile pe care fiecare este specializat. Cred, de asemenea, că unii sunt făcuți pentru antreprenoriat, unii nu. Nu e vorba că nu ar avea succes, poate ar avea, dar sunt și oameni pe care îi face fericiți altceva. Impor-tant e ca studentul să își găsească vocația și să își urmeze visurile, indiferent cât ar dura sau cât de mult i-ar spune unii că nu merită. Am studenți care sunt la FEAA, dar au și alte pasiuni, cântă, desenează, dansează, fac sport de performanță, scriu, etc. Sfatul meu: Luptă pentru visul tău! Sau cum a spus-o Steve Jobs: Stay hungry, stay foolish! Keep looking! Don’t settle!


26


www.stickero.ro

27

T otul a început în luna februarie 2015, când m-am înscris în cadrul

Crucii Roșii Dolj la o activitate de voluntariat care presupunea o pregătire a noastră pentru a lucra cu copiii defavorizați. În cadrul acestei pregătiri am avut un modul care ne învăța ce în-seamnă primul ajutor. Mi-a plăcut,m-a interesat și m-a făcut curioasă să desco-păr mai multe despre ce aș putea face în situații de urgență,situ-ații extreme și cum aș putea să-mi ajut familia,prietenii sau oricine ar putea fi în această si-tuație. Ce înseamnă Crucea Roșie? Crucea Roșie este o miș-care umanitară internațională a cărei misiune este de a proteja viața și sănătatea oamenilor, de a asigura respectul față de ființa umană, de a preveni și alina su-ferința oamenilor, fără vreo dis-criminare de naționalitate, rasă, religie, clase sociale sau opinii politice.

Ok... m-am înscris în echipa de dezastre a filialei Dolj care presupune intervenții în cele mai extreme situații de cu-tremur , incendiu,accidente ru-tiere , pe scurt toate incindentele care pot pune în pericol viața umană.A urmat o perioadă în care a trebuit să învăț totul de la zero,deși unii erau mai avan-

sați ca mine.Ne întâlneam de 2 ori pe săptamana cu 3-4 ore de prim ajutor intens. A urmat faza locală unde am luat locul 1.Fericire și bu-curie.Peste 2 luni faza națio-nală unde eram 13 echipaje din toata țara.Am plecat într-un fel de tabară de 3 zile: prima zi so-sirea,a doua zi concursul iar a

Lavinia Florescu (Studentă Marketing, anul II)


28

treia zi plecarea. Am ajuns în Poiana Pinu-lui vineri,undeva după amiază obosiți dupa câteva ore bune de drum. N-am avut timp de rela-xare multă,masă,recapitulare și somnul dinaintea furtunii. Sosise ziua cea mare.Am început cu proba teoretică care include 20 de grile,iar proba practica 5 probe de prim aju-tor în timpul zilei și o probă de noapte . A fost totul amestecat

cu emoție ,oboseală ,frică,oripi-lare(machiajele pe victime erau extreme de reale,păreau reale rănile și credeți-mă unele erau .. horror).Proba din timpul zilei a durat 4 ore continuu, fără pauză de apă,de mâncare. Eram atât de extenuați si obosiți incât nu mai puteam nici mânca . Dar eram fericiți , ne descurcaserăm des-tul de bine.Mai erau vreo 4 ore până la proba de noapte,începea la ora 00:00. Noi eram echipa-

jul cu numarul 4 ,proba ținea 10 minute pe lânga pauzele acordate refa-cerii machia-jului(care erau exemplare,sin-cer atât de reale încât mă între-

bam dacă victima nu cumva are hemoragie sau eviscerație). A fost destul de ciudată proba de noapte,era întuneric și eram undeva în munți (proba de noapte se numește TRIAJ și are cel puțin 10-15 victime).Imaginați-va că fiecare din noi trebuia să găsim 4-5 victime,iar pe lângă faptul că era întuneric erau și ascunse .Cred că au fost cele mai scurte 10 minute din viața mea,le-am simțit ca pe 2-3 minute . Am terminat totul un-deva la 3-4 dimineața,iar la ora 8 era trezirea și la 10 premierea.Am rămas 1-2 ore la depănat amintiri, analizând greseli ,fe-licitându-ne . Rezultatul a fost îmbucurător pentru noi,iar pentru mine a fost senzațio-nal. Am învățat în cateva luni primul ajutor de la zero , am


COMPANY NAME

29


făcut progrese să fiu acceptată în echipaj și reușisem:Locul 3 la faza națională !!!!! Wow.. m-am bucurat enorm insă m- a și am-biționat să-mi doresc mai mult. Vă povestesc din experi-ența mea pentru a vă ambiți-ona și pe voi să faceți asta,vino și învață să acorzi primul ajutor ,pentru tine,pentru familia ta,-pentru prieteni sau pentru un străin.Viața lor ar putea fi în mâinile voastre,dacă aveți un accident în fața voastră ce o să știți să faceți ?Implicați-vă.În-văță să acorzi primul ajutor.

30


http://personalizari-cadouri.com

31

Irina Ivan (Studentă ECTS, anul III)

S alutare, om fain! Ce ai mai făcut în ultimul timp? Sper că ai avut ac-

tivitate, iar fiecare zi din viața ta a fost o ocazie pentru a face lumea un loc mai frumos. Astăzi, vreau să îți vorbesc despre mine și despre o expe-riență prezentă, trăită în mod continuu prin simpla decizie de a acționa. Îți spuneam într-un articol trecut că am decis să cred mai mult în mine, să ies din zona mea de confort și că lucrez la o (r)evoluție a propriei gândiri. Cu toții știm: gânduri de calitate=viață de calitate. Eu consider că este foarte impor-tant să te cunoști pe tine însuți și să fii conștient în fiecare clipă că tu ești propriul tău stăpân și totodată, responsabil pentru în-treaga ta viață. Așa că am decis să mă ocup de dezvoltarea mea personală și m-am înscris într-un astfel de program-Programul 12(aveam de mult în cap să fac asta, însă îmi lipsea curajul). Un prim pas important, zic eu, pentru că pe

Cristian Ștefan îl știam de 1 an și jumătate si îi citeam mereu articolele, însă acțiunea propriu zisă lipsea. Și nu orice program, ci unul cu oameni dornici de cunoaștere, care vor să devină cea mai bună variantă a lor. În două cuvinte:’oameni remarca-bili’. Îmi place faptul că suntem împărțiți pe grupuri, în funcție de valorile nostre comune. Sin-cer, nici nu știu când au trecut cele două luni de la decizia de a investi în mine și în dezvolta-rea mea. Poate te întrebi ce le-

gătură are asta cu viața sau cu lumea în care trăiești. E normal să te întrebi asta, dar să îți și răs-punzi. Ei bine, eu îți spun că are mare legătură. Tu percepi totul în mod subiectiv, iar interiorul tău trebuie să fie un loc luminos, cu multă dragoste, bunătate și creativitate. Fii atent: Cristian spune că tu trebuie să oferi din surplus, nu din lipsă, adică un izvor magic va fi de fapt pro-priul tău interior. Am adaptat informația aceasta la filozofia mea de viață și iți spun sincer,


32

dragul meu cititor, că uneori, și eu sunt încă surprinsă de fap-tul cum totul se schimbă într-o manieră pozitivă, din moment ce tu gândești și crezi asta. Evoluția mentală a înce-put cu luna ianuarie, o perioadă plină de entuziasm, curiozitate, informații noi. Deși totul se desfășoară online, comunica-rea a fost mereu prezentă. Am cunoscut persoane noi:com-plementare mie sau cu care am multe în comun, am descoperit că am câteva calități de lider:îmi place să iau inițiativă, să mă im-

plic, să formez o echipă, dar și să stabilesc obiective săptămâ-nale pentru grupul meu. Ce este interesant la acest program este faptul că în fiecare săptămână suntem provocați la noi misi-uni, ne încurajează să acționăm, să ieșim din cutiuța noastră în care ne ascundem atunci când nu vrem să ne asumăm riscuri. Tema principală a fost ‘Mana-gementul timpului’, iar eu am învățat să fiu mai eficientă, să îmi planific activitățile zilnice într-un to do list, dar să le separ în funcție de importanța și ur-

gența lor(e un aspect interesant, te invit la un exercițiu de gândire ), să îmi notez evenimentele importante într-un calendar lunar. Pare ușor, însă e puțin de muncă, pentru că noi, oamenii, suntem învățați cu un alt ritm, cu diferite obiceiuri, idei și con-vingeri limitative. Despre luna februarie, de asemenea, am multe de spus, dar un exercițiu interesant a fost acela de a ne identifica obiceiurile negative, de a ne concentra asupra lor, ur-mând apoi corectarea acestora. Fiecare membru și-a stabilit trei


33

obiective și a lucrat în fiecare zi la îndeplinirea lor. M-a surprins sinceritatea colegilor, pentru că ne monitorizam singuri perfor-manțele și ne coloram căsuțele din spreadsheets în funcție de performanțele zilnice. În interiorul acestui pro-gram, cu peste 100 de persoane, mă simt minunat, sunt motivată și când observ că în România sunt persoane cu potențial, care vor să evolueze, să devină un exemplu pentru ceilalți, o ener-gie pozitivă mă cuprinde și pot să spun încă o dată: Se poate! Da, se poate și în țara noastră!

Eu cred în toți cei care acțio-nează! Îmi observ rezultatele și sunt unele benefice: am reușit să citesc 5 cărți și diverse articole în acest interval de 2 luni, am obținut rezultate bune în sesi-une, mi-am făcut timp pentru multe activități, mi-am făcut noi prieteni, am aflat o mulțime de informații de calitate, am primit cadou o carte pentru rezultatele pozitive obținute, am reușit să îmi înving teama de a vorbi cu oameni necunoscuți(le-am oferit bilețele cu mesaje moti-vaționale și i-am intrebat despre

visurile lor),mi-am implemen-

tat două obiceiuri sănătoase:

citesc și merg pe jos zilnic, iar

de trei ori pe săptămână alerg

(deși eu uram să alerg, sincer

îți spun). Sunt recunoscătoare

pentru tot ceea ce trăiesc zi de

zi și îți confirm că viața e fru-

moasă.

Experiența continuă cu

luna cărțișorului..timp dedicat

pentru a citi și a pune în aplicare

informațiile.Ține minte: ‘Orice

îți poți imagina este real!’ Așa

că decide să devii cea mai bună

variantă a ta! Have fun!


34


35


36


37


38

Cristina Zară (Stundentă master MAF, anul I)


39

C onsider că problema administră-rii banilor este un subiect de larg interes. Cu siguranţă și voi, dragi

cititori, v-aţi întrebat măcar o dată: Oare pe ce am cheltuit banii?!

Trăim într-o societate consumeristă, în care publici-tatea și reclamele agresive îi vi-zează pe toţi potenţialii clienţi și sporesc dorinţa de a cumpăra lucruri de care nu ai neapărat nevoie, astfel că este foarte ușor să te trezești că ai chieltuit banii (bursa, banii primiţi de la pă-rinţi/bunici, salariul în cazul celor care deja lucrează) pe te miri ce… Așadar ce este de făcut? Părerile sunt împărţite: unii consideră că trebuie să mana-geriem cu stricteţe cheltuielile, în timp ce alţii sunt de părere că ar trebui aplicată adaptabili-tatea financiară. Personal con-

sider că ar trebui să combinăm cele două metode pe care le-am putea rezuma sub forma urmă-toarelor sugestii: 1. În primul rând, trebuie să îţi planifici bugetul lunar pe care l-ai putea împarţi în trei: bani pentru subzistenţă, iar aici putem aplica foarte bine proverbul “Să nu te întinzi mai mult decât ţi-e plapuma”, deoa-rece este vorba de percepţia pe care omul o are asupra traiului care poate rămâne aceeași chiar dacă cheltuie tot, 80% sau 60% din venituri; bani pentru edu-caţie - aceasta fiind o investiţie pe termen mediu și lung care va face ca veniturile noastre să

sporească; și bani economisiţi ( stabilește o sumă sau un pro-cent lunar din buget pe care să îl pui de-o parte și de care să “uiţi” că există ). 2. Nu cumpăra sub impul-sul momentului. Aceasta este tendinţa pe care o avem cu toţii atunci când vedem un produs care ne place foarte mult. Însă, înainte de a-l cumpăra ar trebui să ne întrebăm: Am cu adevărat nevoie de acest produs? Îmi tre-buie neapărat acum, sau mai pot să aștept ( multe lucruri se pot cumpăra la reducere la sfârșit de sezon, sau la mâna a doua)? Ce implicaţii are achiziţionarea acestui produs ( depozitare, în-


40

treţinere, reparaţii etc)? 3. Când mergi la cumpă-rături fă o listă şi limitează-te la ce ai notat, chiar dacă vezi oferte tentante pentru alte pro-duse. Nu uita că hipermarketu-rile sunt amenajate astfel încât să te determine să cumperi și produse de care nu ai neapărat nevoie. 4. Utilizează cu atenţie car-dul de credit – este foarte ușor să pierzi evidenţa cheltuielilor și nu simţi pericolul îndatorării ( cunosc acest lucru din experi-enţa profesională, deși personal nu utilizez un card de credit). 5. Nu cumpăra pentru a te destinde sau a-ţi îmbunătăţi

dispoziţia. Obiceiul de a merge la mall sau a naviga pe internet doar din plăcere ne poate sti-mula dorinţa de a cumpăra. În plus putem deveni triști dacă nu ne permitem să cumpărăm lucrurile pe care ni le dorim, suntem obosiţi după ce ne-au trecut zeci sau chiar sute de arti-cole prin faţa ochilor, și consta-tăm că am pierdut foarte mult timp și nu ne mai rămane timp pentru lucrurile mai impor-tante. De aceea ar fi mai bine să alegem moduri de destindere sănătoase ( sport, plimbări, lec-tură, film etc) și să mergem la cumpărături doar când trebuie să cumpărăm ceva anume.

6. Nu mânca prea des în oraş. Mâncarea gătită acasă este mai sănătoasă și mai ieftină decât cea din oraș. 7. Păstrează o evidenţă a cheltuielilor lunare. Acest lucru te va ajuta să îţi dai seama pe ce s-au dus banii și unde ai putea face unele modificări. 8. Nu risipi. Păstrează cu grijă lucrurile pe care le ai pen-tru a le utiliza un timp înde-lungat, evitând astfel să cheltui pe un nou produs pentru a-l înlocui pe cel stricat. Sau dacă îl vei înlocui, vei avea bucuria de a-l putea dărui cuiva aflat în nevoie.

“Cea mai mare bogăţie este să fii mulţumit cu ce ai.” – Cicero


41


https://www.facebook.com/prazvegas/?fref=ts

You can’t have a better tomorrow if you don’t stop thinking about yesterday

42

Ana-Maria Borcoși (Studentă la Marketing, anul III)


43


Se spune că la vârsta de 18 ani aripa protectoare a parintiilor se desface

iar adolescenții trebuie să își ia viața în piept, pregătiți mai mult sau puțin pentru adevăratele provocări ce vor urma în viața acestora. Spun 18 ani pentru că în majoritatea cazurilor, majo-ratul simbolizează maturitatea și independența, inclusiv inde-pendența financiară. Urma să închei ciclul li-ceal pe profil tehnologic-ser-vicii. Eram în clasa a 11-a iar părinții mei au hotărât că ar fi bine pentru mine să lucrez în domeniul studiat pentru a că-păta experiența pe piața muncii și a dobândi noi competențe de comunicare, dar, nu în ultimul rând, pentru a avea un venit numai al meu. După aflarea veștii a urmat o stare de anxietate profundă dar în același timp am luat-o ca

o provocare ce mi-o pregătise viața. Neliniștea mea era pro-vocată de teama că nu voi avea timp suficient. Materia pentru examenul de Bacalaureat era multă și, sinceră să fiu, lipsa de interes din timpul liceului se vedea exact la sfârșit. Regre-tam atunci, cum regret și acum acest dezinteres dar am ajuns să privesc cu mai mult optimism lucrurile. Cu toate acestea, era o provocare, iar, ca orice obstacol, cu suficientă determinare putea fi depășit. În timp ce îmi căutau un loc de muncă, părinții mei mă încurajau spunându-mi că nu este prea mult și că oricine poate face asta dacă nu este leneș. În alte cuvinte, eu aveam o problemă și trebuia să o re-zolv. M-a deranjat, dar mi-am dat seama că o făceau cu gân-dul bun pentru viitorul meu, ca orice părinte, de altfel. N-a

durat mult, și deja mi-au găsit de lucru. Trebuia să lucrez de la ora 14 până la ora 20, cu excep-ția vacantelor, când lucram de la 10 până la 18, și uneori și peste program, inclusiv sâmbăta și duminica program scurt. Vă închipuiți că nu eram prea entuziasmată. În prima zi am plâns în primele 60 de mi-nute de când am ajuns acolo. Șeful meu avea o atitudine foarte zeflemitoare și superi-oară. A fost groaznic și aș vrea să vă pot spune că a doua zi a fost altfel, dar nu a fost. Prima lună a fost un chin continu. Nu reușeam să socializez cu ni-meni, eram cea mai mică și nu le înțelegeam glumele, iar având în vedere atitudinea șefului, cre-deam că toți râd de mine și vor să nu mai lucrez acolo pentru că nu mă pricep.

44

După prima lună de foc am început vacanța de vară și deja eram mai relaxată din punct de vedere al timpului. Această relaxare mi-a permis și o apropiere de colectivul de la locul de muncă și o familia-rizare cu domeniul, care inițial părea mult prea solicitant. Dar vacanța a trecut și a venit mo-mentul începutului de an. Alt șoc l-am avut când am văzut materia pe care urma să o învăț pentru examenul de Bacalau-reat. Însă mă culcam pe ure-chea că mai este timp destul și voi reuși să învăț. Au trecut două anotim-puri și eu nu reușisem să învăț nimic. La serviciu rămăsese-răm jumătate din câți fusesem la început și munca practic s-a dublat. La școală profesorii îmi spuneau că nu am nici o șansa de promovare. Profesoara de matematică mi-a propus să nu mă prezint la examenul scris din sesiunea de vară, pentru că nu voia să aibă elevi picați. Eu am acceptat pentru că eram conștientă că dacă urma să îl susțin, îl voi pica. Știindu-mă emotivă, realizam că un eșec m-ar distruge. Am preferat să mă pregătesc pentru sesiunea din toamnă. Se punea mica problemă a jobului. Nu credeam că îmi

vor permite să lipsesc și să mă întorc după examen. Am avut parte de o surpriză plăcută dar și de una neplăcută. Surpriză plăcută a fost că mi s- a per-mis “concediul”, dar majorita-tea mi-au spus că nu cred că îl voi promova, și că mai bine lucrez decât să îl susțin atunci. Un coleg a glumit cu mine, când eram în pragul ușii în ultima zi spunându-mi “sa nu cumva să te întorci fără diplomă!” Destul de stresant dar nu imposibil. M-am prezentat cu mari emoții la probele scrise, și, sincer vă spun, nu am nici cea mai mică idee cum au trecut cele două săptămâni de examen dar până la aflarea rezultatelor eram mai schimbătoare ca vre-mea. Dimineața credeam că pic la matematică, la prânz cre-deam că pic la română și seara

credeam că pic la geografie. Și a două zi la fel. N-a fost așa, și până la urmă am promovat toate probele, în ciuda așteptă-rilor profesorilor, colegilor și a unilor prieteni. M-am reîntors la job cu un zâmbet cât o zi de vară și am dat de veste. Toți s-au bucurat pentru mine, însă șeful, tăios, ca de obicei, mi-a spus “să vedem ce-o să faci cu diploma aia” și eu i-am spus că mă înscriu la facul-tate. A urmat o altă replică acidă “n-o să faci nimic nici cu aia”. Eram mult prea liniștită așa că nu m-am lăsat afectată. Înțele-geam că toate răutățile porneau din frustrările lor și faptul că le lăsăm să mă afecteze însemna că am și eu, la rândul meu, frus-trări. Nu mai aveam frustrări. Realizasem ce îmi propusesem și mă simțeam bine cu mine.


45


Nou găsita liniște m-a aju-tat să progresez în domeniu și, de la fata timidă care era, poate, o povară, ajunsesem indispen-sabilă și mâna dreaptă a șefu-lui. Odată m-a rugat să-l ajut cu aprovizionarea și m-am trezit cărând un coș plin cu marfă pe banda rulantă temându-mă că se va răsturna peste mine iar el doar se uita de la distanță între-bându-se dacă voi reuși. Când am ajuns cu marfa m-am apucat singură să o despachetez, să așez produsele la locul lor și surplu-sul să-l depozitez. Am ajuns să semnez pentru acte, în numele lui, să îl avertizez când aveam nevoie de stocuri, pe care el le

folosea dar eu eram mai atentă ca el și aprecia asta. Aveam două probleme cu primul meu loc de muncă, pe care le ignorasem în perioada aceea, salariul foarte mic și lipsa de perspective de promovare. Însă ca orice capitol al vieții trebuia să se și încheie. Cu tris-tețe, și optimism în acelas timp, mi-am dat demisia și am rămas amici. A fost o perioadă tulbure din viața mea, nu prima și nici ultima. Însă din aceasta am avut pentru prima oară de învățat o lecție foarte importantă. Mă pot considera norocoasă. Abia în-cepusem facultatea și deja îmi

dădeam deimisia de la primul loc de muncă, împăcată cu gân-dul că profilul facultății pe care o urmam mă va ajuta să lucrez unde mi-am dorit mereu: într-o corporație. Au urmat încă două pe-rioade de maturizare pentru mine, dar, aceasta fiind prima, a rămas cea mai frumoasă. Un an și jumătate de emoții. Un an și jumătate de stres. Un an și jumătate de nervi. Un an și jumătate de deziluzii. Un an și jumătate de muncă. Toate la un loc, pentru un copil în pragul dintre adolescentă și viața de adult. A fost ok.

46

Adelina Marotinescu (Studentă la Marketing, anul III)

LUPTA PENTRUSUPRAVIEȚUIRE

Bună din nou, dra-gilor. Pentru că data trecută am

discutat despre cărţi și relaxare, de data aceasta vom discuta despre re-zultatul citirii lor și efor-turile pe care le depunem în încercarea de a ne con-strui un viitor. De data aceasta am ales să vorbim despre piaţa muncii și elemen-tele ce ne ajută în găsirea unui job și obţinerea pos-tului pentru care optăm. Într-o lume a pretenţiilor, a necesităţii experienţei în momentul în care apli-căm și ne depunem CV-ul, orice activitate în plus este foarte importantă. Competiţia este una acerbă și pentru că tot am pronunţat cu-vântul competiţie, vom discuta și despre acest aspect.

Trebuie să recunosc, mereu am fost sceptică în ceea ce privește participarea la di-verse competiţii, având convin-gerea că respectarea regulilor

și evaluarea concu-renţilor nu este una tocmai corectă. Aici, la FEAA, mi s-a de-monstrat că era o gre-șeală. Sub îndrumarea și cu încurajarea anu-mitor cadre didactice, am ales să particip la una din competiţiile desfășurate în cadrul universităţii. Spre surprinderea mea plăcută, profesionalis-mul și corectitudinea au fost peste măsură așteptărilor. Am avut astfel ocazia de a în-vata lucruri noi, de a câștiga experienţă și de a-mi fi recunos-cute eforturile. În

urma evenimentului, părerea mea referitoare la competiţii, cel puţin cele organizate în ca-drul universităţii, s-a schimbat,


47


inducându-mi astfel dorinţa de a participa și pe viitor. Dar ce facem cu competi-ţia în momentul în care suntem chemaţi la un interviu? Ei bine, aici este o altfel de competiţie. Fiecare companie are anumite criterii de selecţie. În mod nor-mal, idea principală este aceea dacă te potrivești sau nu postu-lui pe care încerci sa il obti. Din păcate, lucrurile nu sunt atât de simple precum par și nici la fel de corecte cum ne așteptăm sau cum am vrea. Și fac aceste afirmaţii în urma susţinerii a suficient de multe interviuri încât am deja impresia că sunt prestabilite. Gândiţi-va dacă aţi fost vreodată chemaţi la un in-terviu. Gândiţi-va câte emoţii aţi avut și care a fost rezultatul final. Eu la primul interviu mă simţeam precum la un interoga-toriu. Emoţiile erau mai mari ca niciodată, îmi doream să obţin postul. Răspunsul final? “Te-ai descurcat excelent, am fost în-cântaţi de răspunsurile tale, dar răspunsul este nu, deoarece nu ai experienţă în acest domeniu.” Vai…mare dezamăgire. Da, în-tr-adevăr, nu aveam experienţă. Dar ce mai conta acest aspect dacă m-am descurcat excelent? Și cum puteam avea experienţă ca studentă, din moment de job-ul se adresa studenţilor?

Întrebări inutile. Apoi a urmat un alt interviu, întrebări asemă-nătoare, același răspuns. Apoi au urmat mai multe. Suficient încât dezamăgirea se plictisise să mai apară, iar eu am început să înţeleg adevăratul motiv pen-tru care nu obţineam postul. Din moment ce nimeni din in-teriorul companiei nu mă sus-ţinea, nu aveam o recomandare, rezultatul era mai mult decât evident, încă din momentul în care mă aflam în sala de aștep-tare, cu ceilalţi candidate pen-tru post, iar unul dintre ei ne explica la recomandarea cui se află acolo. Urât! O experienţă ne-plăcută. Dar cine erau ei să mă oprească? Am continuat. Piaţa muncii dezvăluie o latură mai puţin plăcută a com-petiţiilor. Dificultăţile întâlnite în obţinerea unui job sunt ex-perienţe prin care fiecare dintre noi trebuie să treacă. De aseme-nea, fiecare dintre noi trebuie să le depășească. Fii realist, doreș-te-ţi mereu imposibilul! Nere-ușita este doar posibilitatea să iei totul de la capăt, doar că mai înţelept. Cel mai corect drum spre succes este să mai încerci o dată. Fiecare experienţă te face mai mare,totul fiind creat pen-tru dezvoltarea caracterului. Spune: eu asta vreau! Înseamnă

că asta și va fi! Alt interviu. Răspun-sul? “Felicitari! Bine ai venit în echipă noastră!” Ei, asta da surpriză! Îmi doream foarte mult job-ul. Și l-am obţinut. Spre uimirea mea, existau manageri ce își selectau personalul pe baza interviului, a răspunsurilor candidatului și nu în alt mod. Spre surprinde-rea mea, exista corectitudine și în acest mediu. Astfel, cu ajutorul FEAA și a competiţiilor la care am participat în cadrul acesteia, prin intermediul capacităţii de a evalua corect și obiectiv a ma-nagerului meu, activitatea mea profesională a început.

48

Alina Belu (Studentă la EAI în limba engleză, anul I)

Oportunități oferite deAIESEC Craiova

AIESEC este o asociație stu-dențească globală, non-gu-vernamentală, independentă, non- profit, condusă de stu-denți sau proaspăt absolvenți ai unei instituții de învățământ superior. AIESEC este pre-

zentă în peste 2400 de univer-sități, 126 țări și teritorii și are ca scop dezvoltarea abilităților de leadership ale membrilor săi. AIESEC are peste 5.000 de par-teneri, aceștia implicându-se în dezvoltarea tinerelor talente.

Mă numesc Alina Belu! Sunt studentă a Facultății de Economie și Adminis-trarea afacerilor , speciali-zarea Economie și Afaceri internaționale cu predare în limbă engleză. Viață de studentă mi-a construit o altă perspectivă asupra a ceea ce este cu adevărat im-portant. Conștientizez că primordial este să profiți la timp de oportunitătile care ți se oferă Un prilej prin care pot să mă cunosc reprezintă Cronică Studentului FEEA! Aștept de la studenție, să mă conducă spre o carieră care să mă reprezinte și să îmi deschidă noi drumuri ! Va încurajez să va testați limitele și să va dezvoltați cât mai multe abilități!


49


În România există de aproxima-tiv 26 de ani, având parteneriate cu peste 14 universități, iar în Craiova există de 25 de ani. Programele oferite de AIESEC Craiova sunt diverse și acoperă toate sferele: de la programe de voluntariat in-ternațional, la internshipuri în Start Up-uri, până la stagii pro-fesionale de practică plătită în străinătate. Programul Global Talent oferă oportunitatea tinerilor de a lucra într-un cadru profe-sional pe o perioadă cuprinsă între 6 și 18 luni, pe diferite domenii, precum: Educație(Co-lumbia, Egipt), Marketing și Administrarea Afacerilor(Bel-gia) și IT(Norvegia, Germania, Olanda). Programul vizează studenții din anul terminal la licență sau master, dar și ab-solvenții ce nu depășesc 29 de ani. Se cere un nivel avansat de limbă engleză și experiență profesională de minim 3 luni în domeniul în care aplicantul dorește să lucreze. Dezvolta-

rea profesională și personală, o rețea de contacte internațio-nale, siguranța și independența financiară sunt doar câteva din-tre avantajele programului de internshipuri plătite. În ultimii 3 ani, 30 de tineri craioveni au beneficiat de stagii de pregătire profesională pe diferite dome-nii. Programul Global Entre-preneurs este un concept relativ nou pentru România și mai ales pentru Craiova. Acesta repre-zintă stagii de antreprenoriat în străinătate într-o companie de tip Start Up, care nu are o experiența mai mare de 5 ani. Caracteristicile programului ar fi: perioada cuprinsă între 6-10 săptămâni, 35-40 ore de lucru/săptămână și domeniile pentru care pot aplica studen-ții sunt: Marketing, IT, Vânzări și Publicitate. Cerințele pro-gramului sunt: nivel avansat al limbii engleze, minim student în anul 2, cunoștințe universi-tare în domeniu pot fi cerute pentru anumite proiecte, dar nu

sunt obligatorii pentru a putea accesa acest program, abilități practice pot fi cerute în funcție de proiect. Avantajele sunt ne-numărate, precum: suport din partea AIESEC pe toată durata experienței, numărul mare de țări în care se poate aplica, va-rietatea de proiecte sau posi-bilitatea de a alege perioada plecării. Beneficiile ar fi: expe-riența profesională, dezvolta-rea abilităților de comunicare, cunoașterea punctelor forte și punctelor slabe, cazare asigu-rată, crearea unei rețele de con-tacte internaționale, experiență multiculturală în străinătate și oportunitatea de a vedea cum funcționează și cum se lucrează într-un Start Up din străinătate și a contribui la dezvoltarea acestuia. Programul Global Entrepreneurs poate fi văzut ca o soluție pentru lipsa de experi-ență profesională a studenților. Pentru mai multe detalii legate de aceste programe și nu numai, cei interesați pot intra pe site-ul: http://aiesec.ro/ .

http://aiesec.ro/

50

Alexandra Călinoiu (Studentă la MAF, anul I)

1Descoperi locuri noi.Cu cât călătorești mai mult, cu atât descoperi mai multe locuri. Fiecare zonă are obiective turistice consacrate care sunt adevărate frumuseți. Cel mai bine este ca înainte de fiecare călătorie să te documentezi și să îți faci o listă cu ce poți să vizitezi în locul respectiv.

Așa vei fi mai eficient și vei avea parte de distracție pe măsură. Un plan bine pus la punct te ajută să economisești timpul și să ai obiective clare cu privire la ce vei face în vacanța respectivă. Astfel, te vei întoarce acasă cu poze din cât mai multe locuri și cu amintiri din fiecare loc.

2Întâlnești oameni noi. Fiecare om are povestea lui. Fie că oprești pe cineva pe stradă să îți dea indicații și îți spune și istoria locului sau de ce se numește așa, fie că socializați în autobuz, la o cafea, pe pârtie, pe plajă, când stați la rând la ceva, în tren sau pur și simplu mergi să faci cu-

noștință cu cineva fără motiv. Sunt persoane pe care le vei vedea doar o singură dată în viață, însă îți vei aminti de ele de mai multe ori. Sunt persoane pe care le-ai cunoscut într-una din călătorii și le vei întâlni și peste ani. Sunt persoane cu care ai mai vrea să călătorești. Sunt persoane cu care vorbești în vacanță fără să faceți cunoștință sau persoane cu care te vei împrieteni și veți mai vorbi și după.

Când ai călătorit ultima dată? În ce scop? Cu cine ai fost? Ți-a plăcut acea experiență? Vrei să o mai repeți. Ți-am pregătit 10 motive pentru care ți-ar prinde bine să călătorești în următoarea perioadă.


51


3Îți faci prieteni la distanță. Sunt și persoane pe care le cunoști în călătorie și cu care vei mai face și alte călătorii. Persoane despre care

afli în timp că le pasă de tine, persoane care te sună doar ca să vadă dacă ești bine, persoane pe care le vezi rar și care se bucură că te-au cunoscut. Eu îi nu-mesc prieteni. Brusc, un oraș devine special pentru tine pentru că acolo locuiește o persoană dragă ție. Niciodată nu îți e dor de locuri. Mereu îți e dor de oamenii cu care ai fost în acele locuri.

4Te scapă de stres. Sunt zile în care ești activ 20/24, când viața ta se măsoară în deadli-ne-uri, devi un robot, faci lucruri din inerție,

alergi dintr-un loc în altul, abia ai timp să mănânci, de somn nu mai vorbesc și devi irascibil. Tot ce trebuie să faci e să evadezi din propria agitație. Fă-ți bagajul și pleacă! Nu contează unde, contează doar cu cine. Ai nevoie de o vacanță în care să faci ce îți place. Trebuie să îți faci timp pentru tine. Va fi benefic și pentru activitatea ta. Vei observa, la întoarcere, că ai scăpat de stres și ești pregătit pentru noi task-uri, vei fi mai productiv și vei da un randament mai bun.

5Este relaxant. Nimic nu se compară cu o va-canță pe care o aștepți de mult. Să te trezești la ce oră vrei, fară alarmă dimineața devreme,

fără să trebuiască să faci ceva, doar să te bucuri de timp, de soare, de zăpadă, de prieteni, de liniște. Va-canța e terapie pentru suflet. Te scapă de oboseală și te vei întoarce acasă relaxat și plin de energie.

6Este benefic pentru sănătate. Orice călătorie îți lasă amprenta asupra sănătății tale. Dacă știi să alegi locul potrivit, va avea efecte spec-

taculoase asupra sănătății tale. Aerul curat de munte te va înviora, soarele îți va îmbunătăți imunitatea, favorizând producția de vitamina D, aerosolii îm-bunătățesc imunitatea, sistemul respirator, armoni-zează procesele cerebrale. Mai vrei să rămâi acasă când prietenii tăi călătoresc?

52

7Te bucuri de natură. Bucuria stă în lucruri mici. Când ai fost atent la detalii ultima dată? Când te-ai bucurat ultima dată de ce e în jurul tău, de o

floare, de un parfum, de un copac, de un fluture? Sunt peisaje care îți taie respirația. Sunt minuni ale naturii care te lasă fără cuvinte de atâta frumusețe. Probabil acum ești la birou sau acasă. Ieși afară și bucură-te de splendoarea naturii! Stai! Sunt blocuri și e mult praf? Prea multe zgomote? Mergi la marginea orașului, mergi într-o pădure sau oriunde te poți bucura liniștit de pei-saje. E primăvară și natura oferă un adevărat spectacol de lumină și culoare, iar mireasma florilor cu sigurantă te va încânta.

8Te (re)descoperi. Atunci când călătorești, te de-tașezi de tot ce crezi că înseamnă viața ta și ai timp să meditezi. Vei surprins să descoperi că e

mai mult de atât, că ești prea departe de ce înseamnă ea cu adevărat. Fiecare călătorie e o provocare. Afli lu-cruri noi despre tine, îți descoperi noi pasiuni și noi abilități. Înot, ciclism, parapantă, parașutism, bungee jumping, scuba diving, fotografie, blogging. Mereu te întorci acasă cu ceva nou, o poză (de fapt, mult prea multe), un articol, o experiență. Timpul trece, dar amin-tirile rămân.

9Înveți să prețuiești „acasă”. Oricât de mult ai pleca și oricât de departe, mereu te întorci. Și cu fiecare întoarcere vei prețui mai mult ceea ce ai acasă. Nu pentru că îți lipsește ceva în călătorie sau nu îți place, ci pentru simplu fapt că ți se face dor. Nu dor de casă ca și clădire, ci dor de

cei pe care îi lași acasă, părinți, copii, prieteni (asta dacă nu mergi cu ei în vacanță). Dacă în călătoria ta, întâlnești oameni care nu au ceea ce ai tu, dar se bucură cu puținul pe care îl au, iar tu ești nemulțumit de ceea ce ai și vrei ma mult, vei învăța să prețuiești ceea ce ai. Nu e un lucru rău să îți dorești mai mult sau mai bine, însă trebuie să te bucuri și dacă e mai puțin sau mai rău și să lupți pentru ceea ce îți dorești.


53


Tu ce alegi? Sfatul meu: când ai ocazia, fă-ți bagajul și alege-ți persoanele potrivite alături de care ai vrea să călătorești. Sunt sigură că există un loc, un oraș, o stradă pe care să vrei să o vezi. Sau pur și simplu, pui degetul pe hartă și pleci unde se nimerește. Poate ai curajul să pleci în locul unde ajunge primul tren. Împortant e să pleci. Restul va fi poveste. Și sunt convinsă că vei vrea să o povestești. Bucură-te de fiecare călătorie!

10Realizezi cât de mult înseamnă cei dragi pentru tine. Fie că alegi să călătorești cu familia sau cu prietenii, fie că îi lași acasă, mereu realizezi ce înseamnă ei pentru tine. Dacă sunt cu tine în vacanță, ajungeți să vă cunoașteți mai bine, trăiți anumite experiențe împreună care vă

apropie și mai mult, învățați câte ceva unii de la alții, vă schimbați părerile pe care le aveați unii despre alții, strângeți amintiri împreună și le veți povesti mult timp când vă întoarceți acasă. În schimb, dacă alegi să călătorești singur sau cu un grup nou, vei vorbi mai des (la telefon sau online) cu cei dragi de acasă, le vei împărtăși experiențele tale, le vei trimite poze, le vei lua câte un suvenir și te vei gândi la ei mai mult decât te gândeai când erați acasă împreună. Cel puțin o dată le vei spune că îți e dor de ei. E normal.

54

Începând cu 7 martie 2016, Uniunea Studenților din România (USR) a lansat

o amplă campanie pe zona de Educație care are ca principal obiectiv asigurarea calității în instituțiile de învățământ su-perior și a serviciilor pe care universitățile le livrează stu-denților. Campania este structu-rată pe mai multe etape și își propune să facă o radiografie a calității sistemului de educație din România, să identifice plu-surile și minusurile din acest segment prin implicarea directă a studenților în acest proces și nu în ultimul rând să aducă la cunoștința factorilor decidenți aceste aspecte pentru îmbună-tățirea calității procesului di-dactic și a vieții studenților în universități.Campania a debutat luni, 7 mar-tie 2016 cu lansarea unui ches-

tionar online, prin intermediul căruia, studenții din toate cen-trele universitare din România vor avea ocazia să raspundă unui set de 60 de întrebări, apreciind astfel calitatea proce-sului didactic, a ser-viciilor sociale și de dezvotare personală și profesională pe care universitățile le asigură în momen-tul de față, analizate atât prin prisma re-sursei umane cât și prin prisma finan-țării învățământului superior românesc.În paralel cu desfă-șurarea campaniei online, în centrele universitare din țară vor avea loc dezba-teri care vor viza în mod special struc-tura și aspectele

prevăzute în chestionar, dezba-teri la care studenții, alături de cadre didactice și reprezentanți ai mediului angajator, vor putea aduce la aceeași masă proble-mele, cu care se confruntă dar

Yamina Șoșa (Studentă la master AEFO, anul I)

STUDENȚII CONTRIBUIELA ASIGURAREA CALITĂȚII

ÎN UNIVERSITĂȚI


55


și idei și soluții pentru îmbună-tățirea procesului didactic.Campania își propune să atingă un target de minim 10000 de respondenți din rândul stu-denților din toate centrele uni-versitare din țară, iar la finalul campaniei, pe 3 aprilie, rezul-tatele interpretării chestionaru-lui să poată fi transmise către factorii decidenți în procesul de educație: ARACIS, CNFIS, MENCS, MTS, CNR, Comisiile de specialitate din Parlamentul României și nu în ultimul rând către universități.Raportul de activitate al cam-paniei, rezultatele chestionaru-lui, problemele identificate cât și soluțiile acestor probleme vor fi dezbătute în cadrul „Congre-sului Studenților din România” ce va avea loc la București în perioada 21-24 aprilie, eveni-ment ce va reuni studenții din centrele universitare din țară și reprezentanții instituțiilor amintite anterior.

Asociația Studenților din Fa-cultatea de Economie și Admi-nistrarea Afacerilor (ASFEAA), organizație membră a Uniunii Studenților din România, va desfășura în perioada 14 -21 martie 2016, în cadrul campa-niei COMMENT, proiectul ”Îți cunoști drepturile?” ce aduce la cunoștință și pre-vine eventualele abuzuri ale facul-tăților aspura stu-dentului și invers. Așadar, studenții pot accesa Codul drepturilor și obli-gațiilor studentu-lui, aprobat prin Ordinul Ministe-rului Educației, Cercetării, Tinere-tului și Sportului nr.3666/30.03.2012 online sau în vari-antă fizică la punc-tul de informare ASFEAA.

Acestă initiativă își propune să informeze un număr cât mai mare de studenți cu privire la drepturile și obligațiile acestora, precum să încurajeze expri-marea părerilor și semnalarea problemelor, urmărind înde-plinirea obiectivelor campaniei COMMENT.

56


https://www.facebook.com/MaricaAdvertising/?fref=ts

3. Cercul de Marketing Craiovean, un grup care vă pune la dispoziție știri din domeniul marketingului, dar și alte oportunități oferite în acest domeniuhttps://www.facebook.com/groups/Cerculdemarketing/

4. Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, Craiova, pagina de facebook a facultății https://www.facebook.com/FEAACraiova si site-ul http://feaa.ucv.ro

5. Universitatea din Craiova, pagina de facebookhttps://www.facebook.com/UniversitateaDinCraiovaPaginaOficiala

6. ASFEAA, pagina de facebook https://www.facebook.com/asfeaa

7. AIESEC Craiova, pagina de facebook https://www.facebook.com/aieseccraiova și site-ul http://www.aiesec-craiova.org/

8. Grupul Teatrul Național Marin Sorescu, www.facebook.com/groups/130319718051

9. Blogul studentei Alexandra Călinoiu, https://www.facebook.com/olteancaindeplasare

10. FEAA Craiova Cariere, https://www.facebook.com/FEAACariere

11. Blogul studentei Alina Ivanovici, https://seetheworld437.wordpress.com, https://www.facebook.com/See-the-world-1645061305727098

57

1. Grupul de Management și Marketing Club, un grup cu peste 1300 de membri https://www.facebook.com/groups/mgmkfeaa/Acest grup oferă informații utile legate de orar, tutori, rezultate la admitere, sesiune, concursuri, știri, evenimente, sfaturi, etc.

Selecția vă este oferită de Silvia Puiu

CÂTEVA LINKURI INTERESANTE ȘI UTILE

2. Canalul de Youtube al Departamentului de Management, Marketing și Administrarea Afacerilor, care vă oferă informații despre studenții și profesorii MMAA în format videohttps://www.youtube.com/channel/UCBPmLiPjfLjJY5z3PuF7Vbw


https://www.facebook.com/groups/Cerculdemarketing/

https://www.facebook.com/FEAACraiova

site-ul http://feaa.ucv.ro

https://www.facebook.com/UniversitateaDinCraiovaPaginaOficiala

https://www.facebook.com/asfeaa

https://www.facebook.com/aieseccraiova

http://www.aiesec-craiova.org/

http://www.facebook.com/groups/130319718051

https://www.facebook.com/olteancaindeplasare

https://www.facebook.com/FEAACariere

https://seetheworld437.wordpress.com

https://www.facebook.com/See-the-world-1645061305727098

https://www.facebook.com/See-the-world-1645061305727098

https://www.facebook.com/groups/mgmkfeaa/

https://www.youtube.com/channel/UCBPmLiPjfLjJY5z3PuF7Vbw

58

Cercul de Marketing Craiovean, Decembrie 2015

EVENIMENTE & OPORTUNITĂȚI MARTIE-APRILIE

17-18 Martie:Workshop Strategie în procesul de achiziții, Universitatea din Craiova

31 Martie:Deadline competiția clipuri video Alege FEAA Craiova

1 Aprilie – 2 Aprilie:Finala Simformer Business Cup 2016Notă: Se pot face înscrieri pentru Liga de Amatori AICI

Erată pentru nr. 5Alina Ivanovici ne-a sesizat că a făcut o greşeală, din neatenție, şi, în loc de Grant SEE, a scris Erasmus în articolul despre experiența sa în Islanda.


https://simformer.com/events/simformer-business-cup-2016

59

COLECTIVUL REVISTEI

Coordonator: Silvia PUIU

Colaboratori: Lavinia BĂLANCorina Beatrice IOVUAndreea Lavinia MĂRĂCINELavinia FLORESCUIrina IVANCristina ZARĂAna-Maria BORCOȘIAdelina MAROTINESCUAlina BELUAlexandra CĂLINOIUYamina ȘOȘA

Grafică: Laurențiu Mihai BADEA

Ne puteți găsi pe Facebook la următoarele adrese:Pagina de Facebook: www.facebook.com/cronicastudentuluiFEAACraiovaGrupul colaboratorilor: www.facebook.com/groups/114321912247734

Notă: Autorii materialelor publicate răspund de originalitatea și conținutul propriilor articole.

În calitate de coordonator, încurajez creativitatea, dar revista Cronica Studentului FEAA Craiova este o revistă studențească și fiecare student își asumă responsabilitatea pentru ceea ce publică.


http://www.facebook.com/cronicastudentuluiFEAACraiova

http://www.facebook.com/groups/114321912247734

www.facebook.com/cronicastudentuluiFEAACraiova

THANKS FOR READING...

CRONICA STUDENTULUI

FEAA CRAIOVA

http://www.facebook.com/cronicastudentuluiFEAACraiova

cronica studentului feaa craiova nr. 6

Documents