•~i4*ţiu îl L e i

CU LT URH POPORULUI LmnineaKă-te şi vei fi! Voeşte m v e i C. A. Rosett

P r i m - r e d a c t o r : CODTST. C I H A Í - R A C O V I T 4 . I R E D A C Ţ I A : C A L E A D O R O B A N Ţ I L O R Ko . 1 0 .

T E L E F O K N o . 1 5 - 7 5 . T W , B ^ u i n e e ä 11 Mov. Ш П Ş C A L E A D O R O B A N Ţ I L O R I O T E L E F O N Wo. 1 5 - 3 » . I A X U L H I .

A P A R E ÍX F I I O A R E I> D l f l K E O Â .

I M ¥ A T A I I I I M T B Un trist exemplu, dar şi plin de

învăţăminte, ni-l oferă statul german. Ajuns la culmea cea mai înaltă a supremaţiei mondiale, ambiţia nesă­ţioasă l-a aruncat în conflictul sîn-geros, ce i-a determinat prăbuşirea. Pătruns de o încredere oarbă în combinaţiile ascunse al unor finan­ciari de reclamă, s'a lăsat convins, că-şi va răzbuna vitregia soartei pe calea armelor, prin o victorie stră­lucită pe calea economică. Când insă deziluzia a luat locul speranţii, când realitatea a făcut să dispară visul himeric, poporul disperat şi-a perdut cumpătul; în faţa nenorocirilor, -ce l'au urmărit, a apucat calea rătăcirii.

Conducătorii statului nu mai au puterea de a ţine în frâu mişcările disperate ale mulţimei: unii chinuiţi de durerile foamei se dedau la de­vastări şi distrugeri, alţii mânaţi de setea revoluţiei şi îmboldiţi de ghim­pele comunizmului, se despart de trunchiul comun al statului şi răzle­ţiţi alunecă pe un povârniş prăpăs­tios, pe când alţii în faţa spazmu-lui haotic din întregul imperiu, odi­nioară a tot puternic, urmăresc cu calm dar pe căi piezişe, cu tena­citate dar şi cu perfidie, ca pe rui­nele trecutului strălucitor, să reîn­vie un viitor, plin de speranţe, de nu vor fi şi ele amăgitoare. Iar în mijlocul acestei babilonii, guvernul vremelnic asurzeşte lumea cu strigă­tul de alarmă, că Franţa, dornică de noi cuceriri, sugrumă Germania, iubitoarea păcii.

Tristă şi dureroasă privelişte, care ar merita să deştepte compătimirea omenirii, dacă ar fi dispărut cu to­tul urmele crimelor săvârşite în be­ţia unei victorii trecătoare. Cu toate acestea, din atari clipe pline de a-mărăciunea disperării, în care se svârcolesc rămăşiţele marelui impe­

riu german, se desprind învăţăminte pe care 'statele în formaţie se cu­vine să nu le dea uitării: Ambiţiu­nea necumpătată a şefilor pregă­teşte adesea desmembrarea unităţii statelor, disperarea poporului urzeşte ruina patriei, tăinuirea adevărului provoacă răzbunarea realităţii, în­vinovăţirea nedreaptă şi tăgăduirea propriei răspunderi distruge germenii ajutorului străin şi săcâtueşte for­ţele neamului însuşi.

De aceea România nouă creată prin întrunirea tuturor ţărilor ro­mâne, e datoare să vegheze necon­tenit, ca aluatul unirei să fie cât mai frământat, e datoare ca în faţa evenimentelor protivnice, fără a as­cunde adevărul, nici să nu exage­reze pericolul, nici să nu micşoreze îngrijorarea, — e datoare, ca în faţa mişcărilor anarhice, care zdrun­cină temeliile statelor să aibă şi vigilenţa de a le preveni, dar şi fer­mitatea de a le pedepsi, — e da­toare a face ca justiţia să lovească fără şovăire dar şi fără părtinire pe orce vinovat, precum e datoare să-şi cruţe de orcare neajuns pe or-ce inocent; mai e datoare că faţă de atentatele sporadice, ce minează armonia socială, să ţină strâns unite forţele vii ale ţării, cu care să ar­boreze idealul sfânt al neamului.

Infiltrând în tot cetăţeanul iubirea muncii cinstite, vom spori producţia şi vom asigura propăşirea materială a ţării, injectînd serul datoriei în tinerele vlăstare, vom înzestra gene-raţiunea viitoare cu virtuţi cetăţe­neşti, care vor înălţa prestigiul sta­tului. Sămănând fructul dragostei între toţi fiii României, vom recolta tăria, autoritatea şi gloria neamu­lui român.

V. DIMITRIU Prof. la Universitatea din Cluj

O m a r e p r i m e j d i e . RĂTĂCIŢII SOCIETĂŢII M o r t a l i t a t e a c o p i i l o r l a n o i .

S O L I D A R I T A T E A Ж О А І Т В А Stim cvi toţi i ce î n s e a m n ă să

fim sol idar i în t r ebur i l e noas­tre zilnice, adică să fim nedes­pă r ţ i ţ i u n u l de a l tu l , c ând a-vem o da tor ie de îndepl in i t . De pilda, dacă noi doi-trei avem o dator ie bănească la B a n c a po­pu la ră din sat, ne l u ă m r ă s p u n ­derea fiecare d in noi p e n t r u toţi , care s'au î n d a t o r a t să p lă­tească da to r i a aceas t a î n t r ' u n t imp dat . Adică r ă s p u n d e r e a m a i mu l to r da torn ic i este p u r ­t a t ă de fiecare din ei. Aşa se fa­ce că r ă s p u n d e r e a p ropr i e a fie­căru i ins se m ă r e ş t e p r i n con-s i m ţ i m â n t u l ce-şi dă să r ă s p u n ­dă şi de fapta a l tu ia , îl iea pe ga ran ţ i e adică. Atunc i n u ga­ran tez i n u m a i p e n t r u t ine în­suti , ci p e n t r u toţi ceilal ţ i .

Dar tot aşa se pe t rec l uc ru r i ­le, când e vorba de îndep l in i rea da tor ie i ce a v e m fiecare că t re ţ a r a noas t r ă . Aici n u m a i e vor­ba de doi-trei şi de o da tor ie bă­nească , ci de toţi câţ i g r ă i m şi s i m ţ i m româneş t e , i a r da to r i a este cea ma i m a r e d in câte ne sun t da te . L a fel însă , c u m îţ i iei r ă s p u n d e r e a oda t ă cu al ţ i i să achi ţ i o da tor ie oarecare , ai r ă s p u n d e r e a une i da tor i i faţă de poporu l sau socie ta tea în care tu s ingur , ci toţi s u n t e m legaţ i solidar. Aceas ta î n s e a m n ă că n i ­men i n u poate fi scut i t de îm­pl in i rea datoriei aceste ia şi s'o lase în s eama a l tora . De ce tre­buie sä fie aşa, e la m i n t e a omu­lui ; căci toţi a v e m de t r a s fo­loase delà v ie ţu i rea n o a s t r ă î m p r e u n ă în poporu l şi S t a tu l r omânesc . Dacă a v e m o ţ a r ă şi u n p ă m â n t r o m â n e s c , aces tea sun t p e n t r u noi toţ i şi ne uşu­rează t r a iu l la toţ i .

Să l uăm, de pi ldă , pe ţ ă r an i i noşt r i care a c u m t rebuie să a-jungă depl in s t ă p â n i pe p ă m â n ­tu l şi m u n c a lor. Cum a r pu t ea ei însă. să t r agă a v e m folos d in toate aces tea , dacă n ' a m fi laola l tă o ţ a ră mare , în care noi s u n t e m m e m b r i sau pă r ţ i soli­da re? Când t r ag i însă a s e m e n e a foloase din p ă m â n t u l şi delà m u n c a ta, t rebuie să te gân­deşte şi la da to r i a ce-o ai fa tă de cei ce te a ju tă să le t rag i . Do aceia t rebuie să munceşti pă­mântul tău, să î înmulţeşti jnun-ca ta, căci în ele s tă a s c u n s ă şi o dator ie pe care o ai fată de socie ta tea şi poporu l r o m â n e s c . Astfel că fiecare d in noi este da­tor că t re toţi din poporu l lui şi toţ i sun t da tor i că t re fiecare. Cum s p u n e a m ma i la început , r ă s p u n d e r e a t u t u r o r a este p u r ­t a t ă de fiecare din noi. Aceasta se cheamă rec iproc i ta tea d a ' o -riei ce avem în societate . F i ind­că societatea, caro e p e n t r u noi ţ a ra românească , ne a ju tă şi nc dă p u t i n ţ a să m u n c i m spre p. t ră i ma i bine, să î n v ă ţ ă m şi síi ne l u m i n ă m sufletul , noi avem la r â n d u l nos t ru da to r i a ca în tot ce facem să garantăm pentru ea, care nu este a l c ă tu i t ă din doi-trei sau p a t r u înşi a n u m i ţ i , ci din toţi care-şi d a u consim-ţ in iân tu l la g a r a n ţ i a ce-o poan­tă. Dar tot a ş a stă luc ru l şi cu funcţionari i S ta tu lu i , care t r ă -esc a şa de greu pe v r e m u r i l e astea de scumpete . Şi ei au o

da tor ie tot a t â t de m a r e către Sta t si poporu l nos t ru , căci aici îşi găsesc spr i j inu l t rebuincios t r a i u lu i lor. De aceia şi lor le cade aceiaşi r ă s p u n d e r e pe ca­re şi-o i au în împl in i rea s lujba la comună , l a judeţ , la şcoală şi o rundc . Nimeni d in t r e ei n u poa te l ă s a s l u j b a s a în s e a m a al­tuia , căci nu e n i m e n i care să n u t r agă foloase d in t ra iu l său î m p r e u n ă cu cei de o seamă în societate .

Dacă ne g â n d i m m a i bine în­că, ne d ă m seama că da to r ia noas t r ă a tuturora , ft foarte m a r e şi n'o p u t e m ocoli cu n ic iun chip, fi indcă tot ce ne înconju­ră şi din care t r a g e m n e n u m ă ­ra te folose nu ne vine n u m a i de­là semeni i cu care t r ă i m as lăzi, ci ma i m u l t încă de la îna in­taşi i , care ne-au l ă sa t moş ten i ­r e a r o m â n e a s c ă d in care t r ă i m . Atâ tea genera ţ i i adică ş i ru r i de oamen i au t ră i t pe p ă m â n t u l r o m â n e s c p â n ă as tăz i şi s 'au jertfi t ca să ne lase u r m a ş i l o r o ţ a r ă m a r e şi pu t e rn i că . Gân-diţi-vă o clipă n u m a i la a t â t ea su te de mii d$ Român i , саг-з a u pier i t în răsboiu , ca să ne lase o ţ a r ă l iberă şi u n i t ă . Nu a jun­ge a s t a ca să p r i cepem ce da­torie m a r e şi ce r ă s p u n d e r e de care n imen i nu poate fi scut i t — ne l u ă m p r i n aceia că noi cei de azi t r ă i m din m o ş t e n i r e a ce ne-au lăsa t p r i n jer t fa cea mai m a r e a vieţii şi avu tu lu i lor? Este deci o da tor ie că t re toţi cei ce-au t r ă i t v r eoda t ă şi a u m u ­ri t pe aces t p ă m â n t , ca să ne la­se o moş leni re s c u m p ă , s'o pr i ­m i m cu r e c u n o ş t i n ţ ă şi s'o lă­s ă m la r â n d u l n o s t r u urmaş i lo r , a ş a ca ei să p o a t ă t r ă i m a i bine de cât noi. Şi cu aceas ta ne îm-p l imim da to r i a că t re îna in taş i , ne p l ă t i m de o da to r ie ce nu se poa te a m â n a . E a n u se poate a-m â n a , tocmai f i indcă n ' a re ter­m e n ; ea curge m e r e u delà un i i la alţ i i p â n ă la p l in i rea v remu­ri lor . F iecare ins t r ebu ie să-şi p l ă t ească aceas tă da tor ie căt re toţi şi fiecare gene ra ţ i e că t re toa­te celelal te.

I a t ă ce se înţelege prin soli­da r i t a t ea noas t r ă .

CCNST. SUDEŢEANU profesor

O descoperire arheologică importantă

! In china s'a făcut de curând, i una din cele mai importante des-j coperiri arheologice de până'n I prezent.

Un lucrător din oraşul Hönau, care era în cursul construirai unui puţ, s'a găsit în apropierea unei imense excavaţiuni funerare. Acea­stă excavaţiune, după cercetările arheologilor, datează încă din tim­pul dinastiei Chuw (1122—256 înainte de Christos) adică de peste 3000 de ani. Mormântul descope­rit conţine numeroase obiecte de mare valoare, peste 100 vase or­nate în aur şi pietre preţioase, în mare parte perle.

_ Această comoară preţioasă isto­rică este evaluată astăzi de spe­cialişti, la aproape 50 milioane lei.

Mortabilitatea copiilor, în ţara noastră e atât de mare, în cât tre­bue să îngrijoreze pe fie care ce­tăţean al ei.

In urma atâtor vieţi, secerate de răsboiul pentru desrobirea fraţilor subjugaţi, ţara a rămas lipsite de braţe. Această lipsă trebue comp­lectată cât mai curând, căci numai aşa vom putea merge cu paşi re­pezi pe calea binelui.

Sporirea numărului de oameni, de care ţara are nevoe, se va face numai dacă vom avea în fiecare an un număr mare de copii năs­cuţi şi dacă ne vom da' silinţa şi statul şi cetăţenii toţi, ca aceşti copii să trăiască şi să crească să­nătoşi.

In trecut ţara noastră a avut totdeauna în mare număr de naş­teri, dar a pierdut atâţia din aceşti copii, mai ales în anii din urmă, în cât populaţia ţării n'a crescut de cât cu foarte puţin, Prin ur­mare număr atunci ne vom face cu toţii datoria pe deplin, când vom da ajutorul statului să alunge toate motivele pentru care ne mor Atâţia copii in feeare an.

Ţara noastră era în fruntea celor­lalte, acum vreo 10 ani, prin ma­rele număr al naşterilor şi din vreo 21 de ţări numai într'una singură se năşteau copii mai mulţi ca la noi, în Rusia.

Dar pe cât de îmbucurător este acest lucru, pe atât de trist e că pierdem un număr foarte mare de copii în tot anul. Aşa, de pildă, în anul 1912 am pierdut 51.049 de copii, înainte de a împlini vârsta de 1 an, iar în anul 1619 numai în lunile Ianuarie—Martie, am pier­dut 16.710 copii, înainte de împli­nirea vârstei de 1 an, din cei 67.956 copii, câţi se năseuresă în acest timp. (E vorba numai de vechiul Regat). Nu mai vorbim nimic de timpul răsboiului, în care ne-a fost dat să vedem părţi din ţară unde au murit toţi copii câţi se năseu­resă într 'un an.

De regulă la noi, din toţi morţii câţi avem într'un an, cam 30 la sută sunt copii ce n'au împlinit vârsta de un an, iar copiii până la 5 ani dau un tribut de 50 de morţi dintr'o sută.

Iată câtva cifre care trebue să ne înspăimânte. In această privinţă stăm pa scara cea mai de jos, faţă de celelalte ţări, şi numai în câteva mai uşor atâţia copii ca la noi.

Motivele acestei mari mortalităţi sunt multe. Să ne amintim numai ca la naştere femeia nu este în­grijită de medic şi nici de moaşă,

aşa dacă e o facere grea; copilul va muri, ne fiind nimeni să-1 scape. Iar dacă, mai târziu, se îmbolnă-reşte copilul, mama nu-1 duce la medic, ci mai de grabă aleargă pe la toate vrăjitoarele şi, numai după ce a văzut că nici un descântec nu i-a ajutat, mama îşi duce copilaşul şi la spital, de multeori atât de slăbit de poală, în cât nici medi­cul n'are ce să-i mai facă.

Acestea se întâmplă nu numai cu mamele care sunt de parte de spitale, sau de medici, ci chiar cu acelea care stau într 'un sat cu medicul.

Poporul nostru nu s'a pătruns nici pană acum de adevărul că nu­mai medicul e în s t a r^şă - i scape sănătatea.

In sfârşit, dacă mama. e bolnavă de o boală molipsitoase, o va da cu siguranţă şi copilului, fără, să se gândească să ceară şi sfatul medicului ; iar dacă acesta i-a spus să se despartă de copil, ca să-1 scape delà moarte, mama nu-i as­cultă sfatul şi-şi duce singură co­pilul la mormânt. ^

Necunoaşterea regulelor, după care să se îngrijiască un copil, de la naştere până a ajuns la 3 ani, cel puţin, credinţa în ajutorul vră­

jitoarelor şi în descântece, neascul­tarea de sfatul medicului şi fuga de spital, sunt cauzele de seamă, pentru care mor atâţia copii în ţara noastră.

E vremea să ne desmeticim cu toţii, din întunericul în care am trăit până acum, să vedem bine pericolul şi să dăm cu toţii o mână de ajutor la îndepărtarea lui.

Statul şi-a făcut datoria, cât a putut şi şi-o face în continuu, dând spitale, mediei, moaşe, cari să ajute pe mame să salveze viaţa copiilor.

E datoria tuturor cetăţenilor să dea şi ei, fiecare ce pot, ca să in-lăturăm acest mare pericol. Şi aju­torul îl poate da fiecare, unii dând bani, alţii sfaturi şi cei ce nu pot da nimic să asculte ceeace le spun cei ce cunosc aceste lucruri.

Nădăjduim că vor fi mulţi oare să-şi plece urechile la planşetele mamelor care-şi pierd copii. Cre­dem că în această ţară, înzestrată cu minţi luminate şi inimi bune, se vor găsi destui cetăţeni cari să se gândească la această chestiune însemnată.

Or. I. GLĂVAN Asistent la Facultatea de Medicină din Cluj.

Din trecutul nostru

TjECHEA MITROPOLIE

Biserica Sfântul Gheoryhe din fosta capitală a Moldovei; Suceava în ea suni moaştele Sf. loan cel nok Biserica mcepntO, de Bogdan la 1614 şi terminată de fiul său

Ştefan-cel-tânăr la 1522,

C r o n i c a l e m a i l u l u i Cu toate că judeţul nostru nu

are propriu zis o activitate cultu­rală serioasă, totuşi se fac pe ici pe colo încercări, cari au frumosul merit să fie desfăşurate pe un fond curat românesc.

Cu venirea toamnei, activitatea culturală a judeţului se lărgeşte, cuprinzând în cercul ei diferite ma­nifestări artistice şi culturale.

In oraşul nostru funcţionează o societate culturală, care poartă nu­mele cunoscutului compositor na­ţional „Gavril Muzicescu". Pe lângă această societate funcţionează o bibliotecă şi se dau concerte ar­tistice cum este acesta care se a-nunţă acum cu D-ra Lucezarschi.

— In ziua de 28 Octombrie a. c. a avut loc o frumoasă serbare, dată în folosul comitetului şcolar local, cu concursul câtorva institu­tori de seamă: P. Lupaşcu, A. Xenzov, Dobrovolschi, etc.

Această demonstraţie culturală a avut scopul de a pune pe local­nici în curent cu mişcarea literară delà noi. Au fost câteva numere de seamă, farse şi scenete.

Aducem viile noastre mulţumiri organizatorilor serbării, cari ştiu la vreme să contribue cu producţii culturale la cimentarea sentimentului naţional.

— Activitatea şcolară în oraş şi judeţ se manifesta treptat, pe mă­sură ce şcoala intră pe făgaşul ei adevărat.

Câţiva tineri entuziasmaţi, sub conducerea unor profesori secun­dari, au luat frumoasa iniţiativă de a se produce în mijlocul sătenilor cu producţii culturale.

Această manifestaţie, pur na­ţională, este şi ea venită la vreme. Câteva sate, cari vor avea fericita ocazie să primească în mijlocul lor pe adevăraţii pioneri ai culturei na­ţionale de peste Prut, sunt trecute pe programul acestor serbări cul­turale.

Urăm succes tinerilor entuzias­maţi, cari şi-au luat frumoasa sar­cină să mai scuture moleşeala ţă­ranului şi să-1 îndemne la fapte.

— Cercurile culturale din judeţ şi-au format programul şedinţelor din anul viitor şi au înaintat pro-ectele, celor în drept, pentru apro­bare.

Ţinem să [remarcăm activitatea desfăşurată a două cercuri culturale mai de seamă: acel din Cazaclia de sub conducerea dlui Chereiu şi cel din Bolgrad.

Şedinţele acestor cercuri sunt iarăşi o demonstraţie cu caracter naţional şi au meritul să fi purces la fapte.

— Participanţi — tineri, luptă­tori pe tărâmul naţional — sunt in-

j văţători şi preoţi cari au frumosul ; merit de a întări credinţa şi a ; purta făclia luminii prin casele

sătenilor.

I — In oraşul nostru mai funcţio-' nează un „Cazinou" şi un cinema-I tograf, din fondurile cărora se va \ construi o şcoală normală. \ Lucrările au şi început în faţa

regimentului 10 Vânători, alături de biserica Sf. Nicolae, şi urmează neîntrerupte,

j Astfel oraşul nostru, care are : pană acum un liceu de băeţi şi

unul de fete, un seminar, o şcoală de industrie casnică şi o şcoală me­die cu localuri proprii, va avea şi 0 şcoală normală în care tinerii vor căpăta educaţia necesară pentru a merge la ţară, să plămădească vii­torul de aur al naţiunei noastre.

— In judeţ comitetele de con­strucţie şcolare au pus baza câ­torva localuri de lumină. Aceste comitete, înfiinţate de curând, au dragoste de muncă şi vor reuşi în opera lor regeneratoare.

Ţinem să le urăm spor la muncă şi tot odată rugăm pe preşedintele asociaţiei învăţătorilor ismaileni, Costeucă, să fie mai activ în pri­vinţa regenerării noastre şi să luc­reze din inimă ca judeţul nostru, care are un rol de seamă din pun­ctul de vedere economic — fiind aşezat dealungul Dunării — să aibă şi un organ în care învăţătorii să-şi arate gândul şi să dea la lu­mină operele de binefacere cari se înfăptuiesc în judeţ.

Aceiaşi rugăminte o facem şi inimoşilor luptători ai cauzei na­ţionale : d-lor Grigorescu şi Cher­eiu, învăţători din judeţ, cari au ştiut întoteeauna să purceadă la fapte.

JDRD. BUCA

Sunt mulţi rătăciţi; din nenoro­cire !

Sunt beţivii, haimanalele, cerşe­torii, leneşii, găinarii, tâlharii, cri­minalii, părinţii denaturaţi cari-şi lasă copii în voia soartei şi le dau exemple urâte, trăind din înşelătorie şi minciună!

Mai sunt femeile care se feresc de a deveni mame, plăcându-le să rămâie sterile şi sterile Ie va fi şi viaţa ; căci ce rol mai frumos poate avea o femeie de cât să devie mamă şi să fie o mamă cuminte, gospodină, harcină şi care inbindu-şi drăgălaşele vlăstare să le crească şi să-şi vadă copiii voinici şi sănătoşi şi cari de­venind adulţi să fie adevărate valori sociale.

Nimeni nu poate contribui la ri­dicarea unei ţări, mai mult ca fe­meile cuminţi, care vor fi de atâtea ori mai folositoare ţării de câte ori an fost mame şi au crescut copii cuminţi ! . . .

Dacă cineva crede că a fi superior înseamnă a fi steril, se înşeală, amarnic. Dacă vom lăsa în grija celorIJce duc o viaţă inconştientă să deie generaţia tânără, va fi vai şi amar de viitorul ţării noastre.

Pentru a micşora numărul rătă­ciţilor, facem apel la concursul pre­ţios al mamelor, mamele sunt acelea care pot avea influenţă fericită nu numai asupra copiilor lor pe care-i îngrijesc şi-i fereşte de boale, dar şi asupra soţilor lor, înpedecându-i de a cădea în patima băuturei, a lenei şi a socului de cărţi.

Mamele sunt acelea care pot ajuta ca bărbatul să nu apuce pe drumul pierzări. Ele snnt acelea care cu vrednicia şi cu iubirea lor pot face

ca locuinţa lor să fie cuibul linişti sufleteşti şi a hodinei trupeşti.

Trebuie să se ştie că: Soţul care intră năcăjit şi obosit

de munca sa şi găseşte o casă mur­dară, şi tristă, fuge ! fuge cât poate şi-şi caută distracţia şi ceva care să-1 desobosească. Aceastea Ie gă­seşte la cârciumă, locul de întâlnire a multor amărâţi şi rătăciţi. La cârciumă omul slab şi cu mintea întunecată îşi lasă banul muncit din greu pentru vinarsul san rachiul cu care-şi otrăveşte corpul şi-şi pân­găreşte sufletul!

Mamele trebuie să ştie că beţia so­ţilor este cauza căreia se datoreşte naşterea copiilor zăpăciţi, schilozi.

In afară de mame, mai facem apel la stat, care dacă vrea să-şi vadă po­pulaţia regenerată, trebuie sä ia mă­suri cât mai grabuice şi radicale pentru a combate alcoolismul ! . . .

Mă adresez oamenilor cuminţi, fa-miilor cinstite şi le spnn următoarele, pe care le spun nmlţi şi le-au mai spus :

Problema alcoolismului este o pro­blemă politică şi socială, care priveşte sănătatea pubiică şi moralitatea cla­selor muncitoare.

Dăinuirea alcoolismului şi întinderea lui constitue un pericol îngrozitor; un pericol colectiv peutru societatea întreagă, căci alcoolismului se dato­reşte : pericolui de degenerare a po­porului, mortalitatea crescând, tu­berculoza, natalitatea descrescând care şi ea valoreşte demoralizăm şi rachitismniui ; criminalitatea din an în an tot mai ridicată, alienaţia min­tală excesivă ! . . .

Dr. GH. P. PAMFIL Profesor la Univ. din Cluj.

PREMII L I T E R A R E P r i n t r e p remi i le a n u n ţ a t e , cel

care a t rage a ten ţ ia , a fără în­doială, p r e m i u l „Dimine ţe i "

50.000 de lei, şi încă nedivizi -Jiili, î n s e a m n ă u n a d e v ă r a t r e ­cord la noi! F i i ndcă ne place a crede, că p r e m i a n t u l n u e de­s e m n a t a pr ior i , vom face câ teva reflecţii în l e g ă t u r ă cu p r e m i u l des t ina t , celui m a i b u n r o m a n românesc , t ipăr i t în u l t i m u l t imp . Pare-se că p r i n p r e m i u l „Dimineţei" , r o m a n u l n u c so­cotit n u m a i ca o l u c r a r e de m a ­tu r i t a t e , d a r şi ca o p roduc ţ i e de vii tor, care mer i t ă toată, a-t e n ţ i u n e a şi toa tă î ncu ra j a rea . Credem d impot r ivă , că r o m a n u l n u va fi genu l de vii tor , a t â t la noi, cât şi a iu rea . D inamica so­cială, tot m a i accelera tă nu va îngădu i să se scrie şi să se ci-tey.KCâ r omane , cu fac tu ra obiş­n u i t u l u i roman . Cine va ma i a-vea oare răgaz să depene ori să u r m ă r e a s c ă în su te şi su te de pagini , cine stie ce p rob lemă su­fletească! Vii torul va fi al pie­selor î n t r ' u n act, al nuve le i ş i schi ţei concen t ra te . S imptomole cont ra r i i , îşi a u tâ lcu l , s au m a i bine zis, cân tecul lor! i. D.

M e m o r i u l s t u d e n ţ i l o r macedoneni

Studenţii macedoneni din Capitală, au înaintat guvernului un memoriu în care arată sferinţele pe care le îndură românii din Macedonia grecească din partea refu­zaţilor greci din Turcia. Intre altele, me­moriul spune :

„Familii nenumărate sunt as-vârlite fără milă pe drumuri acum în ajunul ernii, iar în casele lor se instalează nouii proprietari in­vestiţi cu puteri discreţionare de autorităţile greceşti.

Avutul şi gospodăria prover­bială a fraţilor noştri trec direct în mâna refugiaţilor cotropitori, iar bătaia până la sânge şi moartea este singura lege care îi guver­nează cu toate autoritatea.

In zilele din urmă câţiva pintre colegii noştri au primit de acolo dureroasa veste a morţii părinţilor şi rudelor lor căzuţi victime furiei acestor ucigaşi de meserie.

Jalea şi doliul s'a lăsat peste re­giunile Aromâneşti ale Megieniei, Veriei, Vodenie, etc., mii de gla­suri sfâşietoare se indreaptă din aceste părţi spre noi cei de aici.

Ei cer doar atât : să-i mângâiem ca oameni dacă nu ca români pe care i-am uitat de mult"...

PENTRU NAŢIONALIZAREA ŞCOALELOR învăţământul limbii române, intro­

dus oficial în şcolile minoritare transformate din regiunile polig­lote şi înstrăinate ale ţării noastre, a fost până acum împreunat cu multe şi mari greutăţi.

Cauza e lipsa unei metode prac­tice, bazate pe experienţă, de care să se conducă învăţătorul la pre­darea acestui obiect de instrucţie într'o şcoală, cu elevi, cari nu cu­nosc deloc sau numai puţin limba statului român. Toate sistemele metodice şi didactice, în genere cunoscute şi practicate până acuma în predarea limbei române unor copii de altă limbă maternă nu s'au validitat de loc sau foarte puţin, căci succesul a fost de multeori minimal.

Acea mai răspândită şi mai re­gulat întrebuinţată metodă în pre­darea limbii române în şcolile mi­noritare a fost aceea, de a traduce înţelesul cuvintelor româneşti în limba străină respectivă, şi a face poate şi câteva exerciţii gramati­cale. Prin aceasta însă nu s'a putut nicăeri ajunge ţinta, ca, copiii să poată vorbi sau întrebuinţa limba română în viaţa practică.

A fost deci de neapărată lipsă o îndrumare nouă, o metodă mai practică.

Şi aceasta ne-o arată, nu numai în teorie, ci şi prin modele de lec-ţiuni practice dnii Teofil Reus, re­vizor şcolar al judeţului înstrăinat al Coţmanilor şi Simion Ruşceac, institutor în Cernăuţi, într'un povă-ţuitor metodic, alcătuit de d-lor, care a apărut de curând în editura „Glasul Bucovinei" din Cernăuţi, şi poartă titlul „Lecţiuni practice de limba română".

Aceşti merituoşi bărbaţi ai şcoa­lei româneşti din Bucovina, au muncit ani dearândul pentru în­drumarea culturii româneşti în păr­ţile înstrăinate ale Bucovinei, şi au avut deci prilejul, să cunoască din experienţa proprie, la faţa lo­cului, şi nu delà masa verde a unui înalt birou, atât piedicele şi greutăţile, cât şi mijloacele potri­vite pentru învăţarea limbii româ­neşti în şcoalele minoritare sau înstrăinate.

Şi experienţa lor i-a învăţat că cel mai potrivit mijloc pentru atin­gerea ţintei dorite în această pri­vinţă e de a învăţa pe copiii nero­mâni a vorbi româneşte în mod prac­tic, şi numai în această limbă, aşa cum îşi învaţă mama a vorbi copiii ei brudii. Pe acest principiu nou şi practic se bazează cartea amin­tită a numiţilor autori.

Ea e nu numai actuală, ci şi abso­lut necesară atât pentru învăţătorii neromâni, cât şi pentru cei români cari predau limba română în şcoa­lele minoritarea sau transformate şi deci nu se pot înţelege uşor cu copiii cari cunosc deacasă numai altă limbă, străină.

întrebuinţarea metodei practice, îndegetate în cartea amintită, va putea-o avea numaidecât efectul, că copiii de altă limbă maternă vor învăţa mai uşor limba* română, iar

după o instrucţie de 2 - 3 ani şi vorbi-o destul de bine.

E deci o operă folositoare şi naţională cartea mai sus amintită, căci prin îndrumările ei practice se aduce un folos mare nu numai tinerimii şcolare cu minoritare ci şi statului, ale cărui interese mai înalte cer, ca toţi cetăţenii Româ­niei să cunoască limba oficială a patriei lor cât mai curând şi cât mai bine.

E de recomandat deci cu cea mai mare căldură această carte tuturor învăţătorilor şi profesorilor delà şcoalele minoritare şi trans­formate, din ţară şi tuturor eeîorce au interes şi dragoste pentru limba statului nostru.

Şi nu mă îndoesc, ca şi autori­tăţile şcolare in drept, cari au che­marea şi datoria de a îndruma pe cărări bune naţionalizarea şcoalei statului, nu vor ezita de a preţui şi a recomanda cartea numiţilor autori. Ea se poate procura delà librăria „Ostaşul Român" Cernăuţi, strada Templului, şi costă 25 lei plus porto. SIMEON REU

prof. secund., Cernăuţi

INSCRIPŢII

FILME I S T O R I C E

Ches t iunea r ă spând i r i i cunoş t in ţe lor is tor ice pr in filmele c inematogra f ice s'a d i scu ta t în m a i mul t e r â n d u r i la noi, da r n u s'a a juns p â n ă a c u m la nici un rezu l t a t sa t i s făcă tor . P â n ă în p r e z e n t n u sun t c u n o s c u t e decâ t câ t e ­va filme cu sub iec te din is tor ia p o p o ­ru lu i n o s t r u : cel m a i recen t a foet „Povestea neamului românesc" (cu ex­pl icaţ i i scrise de d. N. I o r g a ) , cave a ru l a t a n u l aces ta la T e a t r u l P o p u l a r din Bucureş t i .

F i lme cu apaş i , de tec t iv i , cu aven­turi „ e x t r a o r d i n a r e şi n e m a i v ă z u t e " . . . câ te vrei ! D a r înscenăr i c a r e să ogl in-d iască epoca lui Ştefan cel Mare sau a lui Miliai Vi teazu l de exemplu , de astfel de filme rar se pomeneş t e la noi .

Cu to tu l a l t ceva se pe t r ece in s t ră i ­n ă t a t e . Nu mai d e p a r t e , de c u r â n d ci­nema tog ra fu l amer ican mani fes tă o pred i lec ţ ie tot ma i p r o n u n ţ a t ă p e n t r u filmele i s tor ice . Aşa . celebrul film al lui Griffith „Naşterea unei naţiuni". care s'a r e p r e z e n t a t şi la Pa r i s , e un fel de r ezuma t c inematogra f ic al în-t rege i istorii a S ta te lor -Uni te . t r a t a t ă din p u n c t de vedere favorabi l . .Ku-Klnx -Kla iv - i l o r .

. . . Credem cà a veni t t impul şi la noi de a se da o mai mare desvo l t a re filmelor is torice bine în jgheba te şi bine execu ta t e , căci . s lavă Domnulu i , a v e m câ teva soc ie tă ţ i de filme c inema tog ra ­fice româneş t i , care ar t r ebu i să-^i ia rolul mai în ser ios .

Pagina 2 CULTURA POPORULUI Numărul 33

? a t a l u i I a i r O n m i n e c a a d o n ă z e c i ş i t r e i a d n p ă R u s a l i i ( A ş e a p t e a d e l à b u c a )

P E N T R U S Ă T E N I

Un om eu numele Iair, care era mai marele sinogogei evreeşti, (epi-trop, curator,) s'a apropiat del isus şi căzând la pieiorele lui îl ruga pe el să intre în casa lui, că avea o singură fată de doisprezece ani şi aceea muria. Cunoscând, că Iisus este doftor al sufletelor şi al tru­purilor, Га rugat să-i vindece fata.

înainte de a pleca să împlinească rugarea sărmanului om, lui Iisus i-s'a dat prilej să facă şi altă o minune. O femeie, care pătimia de scurgerea sângelui de doispre­zece ani şi îşi eheltuise la doltori toată averea sa, văzând acum pe dumnezeiescul dascăl, s'a apropiat de el. Avea credinţa vie, că să va vindeca chiar şi numai atingându-se de poale hainei lui.. Credinţa ei n'a fost deşartă: atingându-se de poala hainei lui Iisus, îndată a încetat scurgerea sângelui ei.

Iisus a întrebat: cine s'a atins de mine? Aceasta n'a făcut-o pentru-eă doar n 'ar fi ştiut cine s'a atins de poala hainei lui, ci pentru-că a voit să arete mulţimei de oameni ce-L împresura puterea credinţei.

Petru a răspuns : Invăţătorule popoarele te îmbulzesc şi te strâm-torează şi tu zici: cine este cel ce s'a atins de mine?

Femeia atunci a căzut la picioa­rele lui şi a spus în faţa poporu­lui întreg, cum în . ch ip minunat s'a vindecat de boală. Privind-o cu blândeţă, Iisus îi zice: îndrăz­neşte, fiică, credinţa ta'te-a mântuit, mergi în pace!

In vremea când grăia cu femeia a venit un om din căsenii mai marelui sinagogei şi a spus stăpâ­nului său, că fata a murit, să nu mai supere pe învăţătorul. Iisus auzind această veste, a zis: Nu te teme! Crede numai şi se va mântui !

S'a dus aşadar la casa lui şi împreună cu Petru, Iacob şi Ioan şi cu părinţii fetei a intrat în odaia unde zăcea moarta. Părinţii plân­geau, iar lui Iisus făcându-i-se milă de ei le-a zis : Nu plângeţi, n'a murit, ci doarme! Moartea este un somn, din care omul se va deştepta în ziua luminatei învieri a tuturor. Oamenii, cari erau prin curte auzind de-afară aceste cuvinte alui Iisus, îşi râdeau de el, ştiind, că fata a murit. Iisus atunci, prin­zând mâna fete a zis : Thalita kumi, ceace pe româneşte înseamnă „Fecioară, scoală! Şi s'a întors sufletul ei şi a poruncit să-i dea ei să mănânce.

Sfânta Evanghelie de astăzi ne arată aşadar două minuni ale lui Iisus. Cea dintâi a săvârşit-o prin atingerea hainei lui iar, a doua cu cuvântul. A vindecat pe-o femeie de boala trupului, iar pe cealaltă a înviat-o. In ce priveşte sufletul nostru, aceste două minuni se să­vârşesc şi astăzi şi se vor săvârşi necontenit, până la capătul vea­curilor.

Sufletul nostru încă este bolnav, adeseori. II bolnăvesc păcatele şi răutăţile, cari se încuiba întrânsul pe urma ispitelor diavoleşti. Ca şi femeia bolnavă din sfânta Evan­ghelie de astăzi, sufletul cearcă vindecarea. Femeia s'a vindecat prin atingerea de poala hainei lui Iisus. Sufletului îi dă Iisus un leac şi mai desăvârşit: însuşi dumne­zeiescul lui trup şi sânge. Când noi primim aşadar sfânta împăr­tăşanie, ne nutrim sufletul şi îl vindecăm de toate boalele de care este cuprins.

Fiind păcatele o boală pentru suflet, adeseori îl duc la moarte, întocmai eum la moarte au dus boalele trupeşti pe fata din sfânta Evanghelie de astăzi. Pentru-ca sufletul nostru să învieze, Iisus ne-a lăsat puterea cuvântului. Când noi părăsim păcatele şi ne întoar­cem cu părere de rău la calea ade­vărului, primim învierea prin cu­vântul deslegării, care ni-se dă în sfânta spovedanie.

Sfântul Evanghelist Matei, isto­risind şi el învierea fetei lui Iair ne spune, că Iisus a îndepărtat din casa unde zăcea moarta pe fluiere-tori, adică pe muzicanţii cari după obiceiul de pe-atunci boeiau pe cea răposată. Aceasta este o învăţătură şi pentru noi. Când vrem, să ne smulgem din boalele sufleteşti, când vrem, ca sufletul nostru mort să învieze, avem şi noi datoria să. părăsim plăcerile prea multe ale acestei vieţi, pentru-că numai astfel ne putem tace vrednici ca Iisus să ne învieze Părăsind mormântul deşertăciunilor acestei lumi, sufle­tul nostru va învia şi această înviere îl va duce la mântuire.

Dumineca a douăzeci şi patra după Rusalii. (A cincea delà Luca.)

In sfânta Evanghelie de astăzi Iisus ne spune o frumoasă pildă. Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi se veselia în toate zilele luminat. In casa lui era un veşnic ospăţ, primind el din belşug toate bunătăţile acestei lumi îşi întocmise un raiu pe pământ, un raiu al plăcerilor şi desmirdărilor.

La uşa lui era Lazar, un om

sărac, plin de bube. Acesta, se uita cunesaţ la bogatul, care se îmbuiba în mâncări şi băuturi alese. Ar fi poftit să capete măcar sfârmiturile ce cădeau de pe masa bogatului, ca să-şi stâmpere foamea. Când îl vedea îmbrăcat în hainele lui scumpe, aurite, ar fi poftit iarăşi, să capete vre-o haină mai veche, care bogatul a aruncat-o la o parte, ne mai având lipsă de ea. Dorin­ţele lui erau însă zadarnice, toţi cei ai casei treceau pe lângă el fără să-1 bage în seamă. Cânii erau neasămănat mai miloşi decât oame­nii. Ei se opriau în dreptul lui Lazar şi îi lingeau ranele uşurân-du-i în acest chip cumplitele dureri.

Fiind însă trecătoare toate ale acestei lumi, s'a întâmplat, că a murit şi Lazar şi bogatul. îngerii au dus pe Lazar în sânul lui Avram, adică în raiu. Iar bogatul a ajuns în iad, în munci.

Acolo în iad, bogatul şi-a ridi­cat ochii cătră raiu şi a văzut pe Lazar.

A poftit atunci, ca Lazar să-şi îmoaie degetul în apă şi să coboa­re la el să-i răcorească limba, căci prea se topia în văpaia aceea. Dorinţa nu i-s'a împlinit, ei a pri­mit răspunsul : Fiule, aău-ţi aminte, că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazar cele rele, acum acesta se mângâie, iar tu te ehi-nuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi între voi mare prăpastie s'a întărit; ca cei ce ar vrea să treacă de-aici cătră voi, să nu poată; nici cei de-acolo să treacă la noi.

Atunci bogatul s'a rugat, să fie trimis Lazar la fraţii lui să le spună ce soartă .îi aşteaptă, ca să nu vie şi ei la acest loc de muncă.

I-s'a răspuns : Au pe Moisi şi pe prooroci, să-i ascultepe dânşii. Adică, cu sfintele scripturi, urmeze cele ce sunt scrise acolo şi atuncea nu' vor ajunge în munci.

Bogatul, cunoscând bine pe fraţii săi a zis : Nu, ei nu vor crede sfintelor scripturi. Dar, dacă va merge cineva din morţi la dânşii, se vor pocăi.

Atunci şi-a primit cel din urmă răspuns : Dacă nu ascultă pe Moisi şi pe prooroci, măcar de ar şi învia cineva din morţi, nu vor crede.

In acesta pildă, bogatul închi-pueşte pe oamenii aceia, cari atât de mult se alipesc de averile a-cestei lumi, încât uită să mai facă şi vre-o faptă de milostenie. Astfel de oameni văd la tot pasul lipsa şi sărăcia, dar se prefac că nu le văd. Pe astfel de oameni nu pu­tem să-i privim, decât cu scârbă, cum cu scârbă privim pe bogatul din sfânta Evanghelie de astăzi. Dacă el, ar fi trimis delà masa lui măcar din când în când câte-un blid de sfărmituri, dacă din când în când i-ar fi dat vre-o haină, să-şi acopere trupul plin de bube, atunci altcum l'am privi şi altcum l'am judeca.

Oameni de aceştia sunt destui şi în ziua de astăzi, ei îşi fac un idol, căruia se închină: bogăţiile şi plăcerile acestei lumi. Acestea îi orbesc cu totul, aşa încât nu sunt în stare să vadă, că în lumea asta sunt multe rane, cari trebue

I vindecate. Când trec pe lângă vre-un om sărac, îl privesc cu dis­preţ şi cu batjocură, fără să-şi dea seamă, că acel om nefericit poate nu din vina lui a ajuns la starea ticăloasă în care se află.

Bogatul din sfânta Evanghelie, cu câteva blide de sfărmituri şi cu vre-o haină veche, şi-ar fi cumpă­rat o comoară nepreţuită : fericirea în viaţa de dincolo de mormânt. Am văzut, la ce soartă a ajuns acolo. In viaţa aceasta se nutria în toată ziua cu fel de fel de mân­cări şi beuturi, acolo însă, nu avea nici măcar un picur de apă, ca să-şi stâmpere setea. In viaţa a-ceasta se odihnea la umbră, acolo se chinuia în văpaie. Lazar a ajuns în fericire şi abia acum, când era în sânul lui Avram, bogatul Га văzut şi a poftit să-i stâmpere vă­paia ce-1 ardea cu degetul, muiat în apă.

A fost însă prea târziu, Trebuia să-1 vadă pe Lazar până când era pe pământ. Atunci nu l'a văzut, rămânând surd la vaietele lui, uneori poate chiar a dat poruncă slujilor să-1 scoată din curte. Cât de bucuros ar fi dat acum bogatul lui Lazar, nu numai sfărmituri delà masa lui, ci chiar bucăţi mari de pâne şi de carne, dar era prea târziu !

Iată aşadar, cea dintâi învăţă­tură a sfintei Evanghelie de astăzi : să nu fim surzi la vaietele celor ce plâng, să nu fim orbi, când trecem pe lângă vre-un sărac, pen­tru-că toate faptele bune, de mi­lostenie, vor fi răsplătite. Faptele de milostenie sunt o cheie, care va deschide nouă uşile raiului.

A doua învăţătură este apoi pen­tru viaţa de dincolo de mormânt. Mulţi din cei cari aici sunt cei dintâi, acolo vor fi cei din urmă şi mulţi din cei, cari aici sunt cei din urmă, acolo vor fi cei dintâi. Soarta de-acolo n'o mai putem schimba, afolo nu mai putem face

fapte bune. Prin urmare în viaţa d^-aici trebue să muncim, pentru-ca sa hotărâm soarta ce vom avea în viaţa cealaltă. Aşa va fi soarta noastră, cum vom croi-o noi, cum va fi sufletul nostru în ceasul morţii.

Iar a treia învăţătură este ; să credem învăţăturile sfintei biserici. Cel ce nu crede învăţăturile sfintei biserici, chiar de s'ar scula cineva din morţi, n'ar crede.

Credinţa adevărată a mântuit şi până acum neamul nostru româ­nesc şi îl va mântui şi în viitor.

Credinţa adevărată, împreunată cu fapte bune, va duce chiar şi pe cei bogaţi în locul unde a ajuns Lazar cel sărac.

Sfinţii Arhangeli Mihail şi Gavriil

In această săptămână Joi, în 21 Noembrie (8 Noembrie st. v.) avem sărbătoarea sfinţilor arhangeli Mi­hail şi Guvriil. Aceştia sunt căpe­teniile îngerilor, după cum ne spune proorocul Daniil.

îngerii la început, când i-a făcut Dumnezeu au fost toţi buni şi fe­riciţi, stând în faţa tronului lui Dumnezeu. Dar o parte din ei, din îngâmfare s'au răsculat împotriva lui Dumnezeu. Atunci îngerii cei buni, în frunte cu Arhanghelii Mi­hail şi Gavril au alungat pe înge­rii cei răi în întunericul cel mai din afară. îngerii cei răi se numesc duhuri rele, diavoli, sau draci. Ei urăsc pe oameni şi îi îndeamnă la păcat, ca să ajungă şi ei în nefe­ricirea iadului. îngerii cei buni laudă de apururi pe Dumnezeu, cântând 4 neîncetat : Sfânt, Sfânt, Sfânte Domnul Savaoth, plin este cerul şi pământia de mărirea lui. Ei ne iubesc, se roagă pentru noi şi ne îndeamnă la bine, ca să fim fericiţi.

Fiecare om are un înger păzitor, care îl călăuzeşte pe crărările vie­ţii. Omul însă adeseori alungă delà sine pe acest bun păzitor, as ­cultând mai vârtos de ispitele şi îndemnurile diavolului, ajungând astfel la pierzare.

Sărbătoarea sfinţilor Arhangeli Mihail şi Gavriil o prăznuieşte bi­serica creştină încă din vremea marelui împărat Constantin, care a zidit în Constantinopol o bise­rică frumoasă în cinstea lor. In anul 520 s'a zidit apoi o biserică frumoasă pe muntele Garganos în Italia, iar ceva mai târziu pe mun­tele Tuba, în Franţa, tot în cinstea sfinţilor Arhangeli. Cele mai multe biserici româneştLdin Ardeal sunt indicate în cinstea sfinţilor Arhan­geli Mihail şi Gavriil. Prăznuind astăzi sărbătoarea sfinţilor arhan­geli, cântăm : Mai marilor voevozi, ai oştilor cereşti, rugămu-vă pe voi, noi nevrednicii, ca cu rugăciu­nile voastre să ne acoperiţi pe noi.

SEPTIMIU POPA.

A p e l c ă t r e î n v ă ţ ă t o r i i şi p r e o ţ i i d e l à s a t e Este lucru ştiut, că şcoalele s'au

început şi multe vlăstare tinere dornice de lumină au încercat să meargă la diferite scoale spre a-şi continua educaţia intelectuală dar fie din cauza că s'au prezentat prea mulţi la câte o şcoală, fie că au fost nepreparaţi la examenele de admitere, şi alţii, lucru şi mai trist, nu au mijloace băneşti spre a putea urma şcoalele mai înalte unde îi trebue mulţi bani pentru a plăti cărţi, chirie şi taxele şcolare. Ori, în loc. să rămână la coarnele plugului sau să-1 trimită părinţii cu vitele la păşune credem că mult mai folositor, atât pentru el cât şi pentru stat este de a urma o şcoală profesională.

Şcoală inferioară de viticultură din Diosag, judeţul Bihor, de sub conducerea noastră are vacante pentru clasa I. şapte burse şi ru­găm pe colegii noştri învăţători şi dnii preoţi de a îndemna pe toţi acei ce vor să înveţe ştiinţa viti­culturii şi vinificaţiei să se prezinte cât de curând la această şcoală unde ca bursieri au delà stat: hrană, locuinţă, luminat, spălat şi încălzit timp de trei ani cât du­rează cursurile şcoalei şi iau şi parte la împărţirea v e n i t u r i l o r şcoalei.

Trebue arătat că după termina­rea acestei scoale ese cu o mese­rie învăţată şi absolvenţii cu dip­lomă au dreptul să intre în corpul agronomilor, iar în armată fac ser­viciul cu termen redus, adică nu­mai un an serviciu de militărie la orice armă.

Doritorii de a ocupa bursele va­cante să fie sănătoşi, robuşti şi să aibă vârsta delà 14 până la 17 ani împliniţi şi să aibă şcoala pri­mară terminată, deşi avem elevi cu clase de liceu şi avizăm pe cei ce au cursuri liceale şi doresc a urma aceasta şcoală, că cu cât au studii mai înalte, cu atât vor eşi viticultori mai iscusiţi.

DIRECŢIA ŞCOALEI INFERIOARE DE VITICULTURA DIN DIOSAG

judeţul Bihor (Ardeal)

I S T O R I A R O M A N I L O R Ş t e f a n - c c l - I H a r e

V. Am ajum cu Istoria lui Ştefan

cel Mare tot grelele vremuri, când Turcii năvălind cu armate uriaşe în asămănare cu puţina populaţie a Moldovei, ţara era ameninţată cu pieirea. Cu tot puhoiul turcesc însă şi cu toate şiroaiele de sânge vărsate de românii moldoveni îngrăşind pământul lor, Moldova a rămas în viaţă. Aceasta e a se mulţumi dragostei ferbinţi de liber­tate şi de pământul strămoşesc, — dragoste care cuprindea sufletul tuturor Moldovenilor, cari fiecare era pe acele vremuri şi soldat gata să sară oricând cu arma în mână, când duşmanul trecea hotarul. De aceea, înainte de a trece la luptele cu Turcii, cele mai grele pe cari le-a avut Ştefan şi vitejii lui Mol­doveni, e bine să cunoaştem mai întâiu înteflieerea militară, adecă armata acelor vremuri.

In timpul lui Ştefan, armata se compunea din întreg poporul ţării, începând delà Domn, boieri mari şi până la cel din urmă păstor din fundul munţilor.

Partea de frunte a oaste i erau boierii, cari erau mai întâii che­maţi la război. Toţi erau călări, avându-şi armele lor proprii, cari erau în timpul acela suliţa, măciuca şi sabia. Ofiţerii acestor cete de boieri erau slujbaşii cei mai mari ai ţării, sfetnicii Domnului şi pâr­călabii, comandanţii cetăţilor.

O altă parte a armatei era com­pusă din trupe numite viteji sau curteni, soldaţi pe lângă curtea domnească. Mulţi din aceşti curteni erau aleşi din luptătorii de rând, cari s'au distins prin vitejie în luptele cu duşmanii. Mulţi primiau ea răsplată şi moşie. Curtenii erau deasemeni călări şi slujiau în per­manenţă. De aceea şi căpătau pos­tav pentru uniformă şi plată. Nu­mărul lor, pela sfârşitul domniei lui Ştefan, era de vre-o trei mii. Curtenii erau cei mai viteji soldaţi şi cei mai dispreţuitori de moarte, adevăraţi Daci, cum au dovedit în lupta delà Valea Albă (Răsboieni), unde au perit aproape toţi luptând.

Altă parte a armatei erau voinicii, tot oaste permanentă, dar pedestră. Şi aceştia primiau postav pentru uniformă şi plată.

Mai era o ceată deosebită numită hânsari, a căror răsplată pentru serviciul militar nu era leafa, ci o scutire de anumite biruri (dări). Felul acesta"" de soldaţi îi găsim mai târziu şi în Muntenia, unde se numian roşi.

Socotiţi toţi împreună, boieri, curteni, voinici şi hângeri, nu eşia o armată destul de mare. Ea era de ajuns pentru a face năvălire în Transilvania, când Mateiu Corvinul ameninţă pe Ştefan căci va trimite pe cap pe unul din pretendenţi la tronul Moldovei, sau când era vorba de a alunga pe Tătarii, cari năvăliau călări în ţară şi puteau fi urmăriţi tot numai de oaste călăreaţă. Când era însă vorba

de-a se împotrivi armatelor mari turceşti, trebuia să se „ridice ţara" întreagă, adecă trebuiau să vină ţăranii delà munte şi delà câmpii. Şi veniau cu toţi îmbrăcaţi în hai­nele lor de muncă, pe cap căciula ţuguiată, eu suemanul (tundra) sau cojocul pe umeri, a-vând ca arme arcul şi tolba cu săgeţi şi suliţa, arma moldovenească pe care o ştiau întrebuinţa atât de bine, de a-junsese groaza duşmanului. Nu lipseau nici topoarăle şi nici ghioa­gele nestrujite, precum şi coasele. Pentru apărare aveau paveze sau scuturi făcute din nuiele împletite, peste cari se întindea o piele groasă de bivol, în care se opreau săgeţile duşmane.

De ajutor se primiau şi trupe străine, pe plată. Astfel de lefegii dedeau mai ales Săcuii, dar şi Po­lonii. In deosebi pe Săcuii îi gă­sim adeseori în trupele Domnilor noştri, parte pentrucă erau un neam războinic, parte şi pentrucă le plăcea cu Românii, mai ales că unii voevozi unguri ai Ardealului căutau să le răpească drepturile lor de ţărani liberi. De altminteri şi Moldovenii luptau bucuros ca lefegii în armate străine până târ­ziu în secolul al 17-lea, căci, după-cum zice un croniear, Moldovenii — atât de blajini astăzi — ar fi lacomi la dobândă".

Războaiele erau într'adevăr cu dobândă în vremurile acelea. De alimente (de-ale hranei) pentru armată nu se îngrijau cei din frun­tea ei, ci fiecare soldat, fie cu sau fără plată, trebuia să-şi vadă sin­gur de rostul gurii. Despre Mol­doveni spune un scriitor polon, care i-a văzut înlr'o luptă cu Po­lonii, că hrana o aveau legată de oblâncul şelii, şi anume brânză de burduf şi pâne albă de grâu. Iar când se isprăvia previziunea luată de acasă, porniau la jaf nu numai în ţara străină, dar chiar şi în a lor proprie. Căci războiul era în vremurile trecute totdeauna şi jaf, hoţie şi tâlhărie, mai mult decât astăzi, când cel jefuit se mai poate mângâia cu o chitanţă delà jefuitor.

In timpul lui Ştefan erau intro­duse şi tunurile, numite atunci puşti, căci puştile de mână nu erau încă inventate. Tunurile erau mici, puse pe roate mici, câte şase până la opt la un loc. Ţevile erau astfel aşezate una lângă alta, încât se a-prindeau repede una din alta. Mol­dovenii aveau deci un fel de mitrai-leră. Fiind uşoare, tunarii le puteau uşor întoarce înspre duşmanul care ataca de călare.

Armele şi depozite de arme nu existau pe atunci. Fiecare Moldo­vean trebuia să-şi aibă armele lui, ceeace nu era lucru greu. Ţăranul, care nu ar fi avut arcul cu săgeţi, era pedepsit cu moartea.

Astfel era armata lui Ştefan şi cu aceasta a ţinut piept duşmani­lor, cari năvăliau din toate părţile asupra Moldovei. VICTOR LAZÄR

Rachiul e şarpele iadului Nu este boală mai molipsitoare

şi mai pustiitoare ca rachiul, care e patul tuturor bolilor. Spitalele şi casele de nebuni sunt pline de oameni cari au fost robi băuturii.

Ne plângem de mulţimea dări­lor şi aruncurilor celor grele, de cari zicem că nu mai putem scăpa. Dar toate sunt nimica pe lângă darea şi aruncul ce noi, cu capul nostru, din voia noastră, ne punem pe noi; ne plângem de feluritele boale lipicioase, cari seceră mul­ţime de vieţi omeneşti, dar nu este boală mai molipsitoare ca beţia. Ne îngrozim de războaile sânge­roase, ce se fac între ţări, şi între popoare, dar băutura rachiului e Ьлаі pustiitoare decât ori cari răz­boi. Tot ee se întâmplă turburător în viaţa noastră de toate zilele, tot ce e cu încordare, cu zgomot, cu alai fie de jale, fie de bucurie, totul se petrece cu băutură, din pricina băuturii sau întovărăşia băuturi celei blestemate. Mai toate bătăile, toate certele, mai toate uciderele vin delà beţie. Temniţile sunt pline de oameni, cari mai ales băuturii au să-şi mulţumească cinstea că au ajuns acolo.

Mai toată munca fie pe câmp, fie în pădure, fie în fabrică, se petrece cu băutură. Unii beau să se întărească, şi de fapt slăbesc, alţii beau să se încălzească şi mai curând îngheaţă, dar mai toţi beau şi iar beau; mai mult sau mai puţin, dar beau şi iar beau fără lipsă, şi fără de nici un folos şi spre cea mai mare a lor stricăciune. Ori ce petrecere, ori ce lucru se fac cu băutura asta veninoasă şi cu ia se strică toate sărbătorile, toate Duminicile, şi slujbile, după toate închinările ce le aducem lui Dumnezeu, urmează închinările cu rachiu, care este băutura iscodită de diavolul, după rugăciune ur­mează sudalmă, după binecuvân­tare blestem.

Ne creştem copiii cu grijă şi eu gânduri, învâţându-i din cea mai fragedă vârstă cum să puie manile şi să se roage lui Dumnezeu şi toate lucrurile celea bune, însă ar

fi mai frumoşi, mai cuminţi şi mai de nădejde, blestemata de băutură, crâşma cu toate veninurile ei dulci ni-i prinde în mregile sale şi îi desbracă de toată frumuseţea care îi făcea atât de plăcuţi.

Apoi urmează fărădelegile, tra-iurile păcătoase, căsniciile nelegi­uite şi toate năravurile păgâneşti, cari ne fac de ruşine numele creş­tinesc. Pentru numele Domnului, până când se mai suferim pustiirea aceasta între noi? Până când să mai răbdăm aceste ticăloşii ce a căzut pe noi? Până când vom mai strânge la sân şarpele iadului, care ne muşcă şi ne înveninează?

Acest şarpe e mai viclean decât cel ce a amăgit pe Adam şi Eva pentrucă ni se vâră în casă ca un prietin, ca o veselie şi ca o dul­ceaţă înseninătoare, pe când nu e decât duhul cel rău amăgitor al minciunii şi alor toate răutăţile din veac.

Până când să mai suferim noi, ca nişte nepricepuţi, ca băutura asta a păcatului se. învenineze traiul nostru şi rostul înaintării noastre spre bine?

Până când vom mai suferi ace­asta grea iobăgie, în care ne-am băgat capul cu voia noastră?

Şi care este mai ruşinoasă decât vechea iobăgie, din care ne-au scos părinţi noştri. Este mai ruşinoasă, pentrucă în iobăgia veche era în­cătuşat numai trupul nostru şi munca lui, pe când aceasta ne încătuşează şi trupul şi sufletul. In iobăgia cea veche părinţii şi moşii noştri dădeau dijmă din roadele câmpului, noi dijmuim pe seama noilor stăpâni, cari sunt slujbaşii mărirei sale Rachiul; dijmuim şi roadele câmpului şi roadele trupului şi ' roadele sufle­tului nostru. Noi ne robim iarăş de slobozi ce suntem; noi ne în­cătuşăm iarăş de bună voie şi ne băgăm în sclavie în loc să folosim libertatea, care ne-a dat-o.

ILIE PANDA, înv

R A T A S E D E L A S A T E D i n C h i ţ c a n i (jud. Tighina)

Prin stăruinţa preotului Gr. Ma-carevici, Fior Linlov şi M. Grosul învăţător, C. Zerin, I. Miron şi alţi fruntaşi din comuna noastră, s'a putut obţine o carte de milă (pentru strâns fonduri) pentru în­fiinţarea unei biserici, de care avem atâta nevoie la noi.

I. M.

D i n C a l u g ă r c n i (jud. Dâmboviţa)

In satul nostru s'a format un comitet pentru ridicarea unui sfinte biserici, care lipseşte de 30 de ani, şi altul pentru ridicarea unei local de şcoală, care de asemenea ne lipseşte. Prin stăruinţa acestor două comitete s'a început o nouă viaţă în aceste două sate : Călugăreni şi Mireni, sate uitate cu desăvârşire de autorităţile superioare, cari ştiu numai să-şi ceară anume drepturi, dar cari nu dau dovezi de de în­grijirea părintească pentru poporul nostru.

Temeiul sfintei biserici s'a tur­na t ; cărămida s'a cumpărat, aşa că în anul viitor de sigur* vom avea şi un locaş de închinare către Domnul.

Comitetele se luptă azi să înzes­treze biserica şi şcoala cu pământ expropriat pentru ca preotul şi în­văţătorul, ce vor servi şcoala şi biserica, să " fie asiguraţi şi să poată îngriji de frumoasele lor slujbe.

D. 6. P. D i n Corcova

(Mehedinţi) Cu două săptămâni în urmă Du­

minecă, după serviciul liturghiei a avut loc, în curtea bisericii, împăr­ţirea hainelor, cărţilor şi rechizite­lor şcolare, la elevii săraci de către proprietarul satului, prinţul Anton Bibescu, prin d-1 A. Sauget, ad­ministratorul moşiei.

Dupăce preotul a citit molifta lucrurilor ce se împart de pomană, pomenind morţii familiei prinţului, la care a dat răspunsuri corul mixt al bisericii locale, a început îm­părţirea.

Micii cupilaşi, cuprinşi de ne­spusă bucurie, treceau prin faţa domnului, doamnei, şi drăgălaşei d-soare Sauget, care erau aşezaţi fiecare înaintea unui pachet cu cărţi, haine sau opinci, primind delà fiecare câte ceva.

La sfârşit d-1 învăţător V. Bot-gros, a mulţumit d-lui proprietar şi d-lui administrator al moşiei în numele copiilor pentru grija ce le poartă şi pentru frumoasa faptă pe care o fac în fiecare an şi la toate sărbătorile mari, iar corul a întonat „Mulţi ani trăiască". Dorim că fapta creştinească proprietarului moşiei Corcova să fie de pildă şi ftltOFÍt

UN CĂRTURAR DIN SAT.

D i n F r a t ă u ţ i i V e c h i (Bucovina)

In ziua de Sf. Paraschiva a avut loc în satul Hurjueni, sfinţirea temeliei bisericei, la care au dat ajutorul lor preţios părintele Vasile Boca, învăţătorul Ilarion Ursachi şi gospodarii Petrea Corfus, Costea Hurjui, Gavril Hurjui, Meliton Hur-jui, Ştefan Hurjui, George Prelip-cean precum şi alţi buni creştini din Hurjueni. Dorim credincioşilor din Hurjueni să-şi vadă cât mai degrabă lăcaşul sfânt înălţat şi sfinţit. D. N.

D i n Cotnar i (jud. Iaşi) în comuna noastră, în ziua de

sf. Paraschiva, s'a sfinţit biserica lui Ştefan-Cel-Mare, reînoită prin stăruinţa preotului Liciu, cu con­cursul d-lui Fântânaru, prefect de judeţ, d-lui Iacovochi şi mai multor alţi credincioşi din sat.

Slujba religioasă a fost ţinută de P . S. Sa Cosma Petro viei, vi­carul sf. Mitropolii, ajutat de pro-toereul judeţului, preoţii Liciu, Bosie, Bogdan, Matei şi diaconul Cesarie. Cu acest prilej a fost hiro-tenisit un diacon.

După liturghie P . Sfiniţiul Cosma a rostit o frumoasă predică îndem­nând pe credincioşi să fie următori învăţăturilor lui Hristos şi să-şi iubească ţara, la a cărei ridicare şi înflorire să munciască în cea mai desăvârşită unire.

In urmă a avut loc, după obicei, o masă în curtea bisericei.

In cuvinte pline da însufleţire a închinat Prea Sfinţitul Arhiereu Cosma pentru întreaga familie re­gală. Cuvântarea sa a fost întim-pinată cu urale, ce păreau a nu se mai isprăvi, de către cotnăreni şi lumea venită din comunele vecine şi din Iaşi.

A închinat apoi d. Petre Fânt-tânaru, prefectul judeţului, pentru toţi acei cari nu vor ocoli biserica. A stăruit îndeosebi în cuvântarea sa asupra datoriei de a fi duşi copiii de însăşi născătorii şi crescătorii lor la biserică şi să nu se lase a-

ceaslă grijă numai învăţătorilor. A mai dovedit că femeile nu se cade să lipsească de la biserică dumini-cele şi sărbătorile mari.

Sfaturi frumoase a dat şi părin­tele protoereu Nieulea, mamelor de familie.

D. Onu, directorul şcoalei nor­male din Bădeni aminteşte îndato­ririle poporenilor de a ajuta pe preot ca acesta să fie cât mai în­lesnit întru îndeplinirea chemărei sale.

Părintele Bossie închină pentru cei ce dau sprijin bisericei înţele­gând rolul acestei instituţiuni.

Părintele Bogdan aduce cuvinte de laudă celor ce-au contribuit la reînoirea bisericei.

Dl. Adace, din Iaşi, în cuvinte calde, vorbeşte sătenilor ce au luat parte la această serbare sfătuindu-i să nu uite niciodată îndatoririle ee au faţă de ţară, care nu poate fi tare de cât numai prin tăria aşe­zămintelor ei printre care este şi biserica.

Părintele Liciu îşi ia rămas bun de la poporeni, Sf. Sa fiind tran­sferat, după dorinţă, într'o parohie din judeţul Dorohoi şi mulţămoşte celor care au contribuit ca Biserica diu Cotnari să fie reînoită.

Dl. diriginte Buzench, închină pentru acei cari luptă pentru, şcoală şi biserică. c. I.

D i n M i h ă e ş t i (jud. Vâlcea) Noul local de şcoală din Comuna

Mihăeşti, satul Tătărani, clădit pe locul dăruit de dl Ioniţă Tătăranu, a fost terminat şi s'a sărbătorit deschiderea Sâmbătă 27 Octom­brie a. c.

Seara, s'a dat o frumoasă ser­bare şcolară de către dl Olieauu, învăţătorul satului, cu elevi şcoalei.

S'au spus poezii, s'au cântat cân­tece şcolare, iar la sfârşit s'a jucat frumoasa piesă „Beat-mort".

De şi a fost prima serbare dată în acel sat, totuş sala era plină cu lume, dornică de lumină.

Au luat parte şi persoane diu satele vecine.

La serbare a privit şi directorul şcoalei normale de băeţi, dl Meta, precum şi dl Buricca, revizor şcolar.

Dl Buricca, a ţinut o cuvântare, de şi pe alocurea cu accente poli­tice, mulţumind sătenilor pentru dragostea avută şi munca depusă la ridicarea noului local, spunând că în judeţul Vâlcea, s'au ridicat 128 de scoale noui, cu buna voinţa locuitorilor, şcoli cari în timpul сэі mai scurt se vor deschide.

Aici s'a adeverit cuvintele spuse de d. profesor universitar S. Mehe­dinţi, prin Dumineca Poporului că „Satul poate mai mult de cât Statul."

Să dea Dumnezeu ca îrr toate a-ceste n o i . localuri, precum şi în cele vechi, sufletele învăţătorilor să devie adevărate focare de lumină, formând din elevul de astăzi, ce-tăţeanu harnic şi cinstit de mâine.

Serbarea a luat sfârşit prin o plăcută petrecere, ca să nu-i zic bal.

D. DOGĂR0IU D i n B r ă n i ş t c n i (jud. Roman) In ziua de Sf. Paraschiva, în faţa

P . S. Sale Episcopului Lucian Tri-teanu, a avut loc sfinţirea bisericii reînoită în satul nostru.

După ţinerea sfiintei slujbi P . S. Sa Episcopul Romanului a ri­dicat la rangul de econom pe preo­tul Al. Bălăceanu, fostul preot din Brămşteni, datorită căruia s'a re­făcut biserica.

À mai fost ridicat la gradul de econom şi parohul N. Pavelache din comuna Carol. Deasemenea e-piscopul Romanului a făcut diacon pe tânărul Dumitriu Zugravu.

După oficierea serviciului divin episcopul Triteanu a ţinut o pre­dică vorbind despre credinţă şi despre însemnătatea istorică a bi­sericei din Brănişteni, înăuntrul căreea se află mormântul marelui cronicar Miron Costin şi a soţiei sale Ileana, decapitaţi de domni­torul Moldovei Constantin Cante-mir. c. N.

D i n S ă i (Jud. Satu-Mare) Duminecă 28 Octombre cr. a so­

sit în comuna noastră, şcoala nor­mală din Satu-Mare, în frunte cu dl director Roman şi dl profesor de muzică Popa. La gară a ieşit întru întâmpinare toată comuna cu steaguri în frunte. După slujba bisericească, elevii şcoalei normale au dat o frumoasă serbare în şcoală. A vorbit d. Roman, iar corul con­dus d. Popa, a cântat diferite cân­tece. A fost o adevărată sărbătoare pentru locuitori. Băeţii şi fetele s'au strâns la olaltă şi împreună cu elevii normalişti au jucat de-ţi era mai mare dragul să-i priveşti. Se întruneau într'o dulce armonie câteva costume olteneşti cu acelea ale sătenilor din Sâi. Locuitoii au dat o masă plină cu bunătăţi ele­vilor, şi i-au condus la plecare, în cântece până la gară.

AB0NA3ÎÊ№UZ: Pe un an 180 lei. Pentru săteni, învăţători, profesori, preoţi, studenţi, funcţionari, mese­riaşi şi muncitori 120 lei pe un an. Abonamentul plătit înainte; se poate face şi pe jumătate de an. oooooo Cultura $*o

ABONAMENTUL i Pentru instituţii financiare, ale statului şi biblioteci 300 lei pe an. Pentru sprijinitorii foaei minimum 300 lei. In America 3 dolari. In Jugoslavia 100 dinari pe an. In străinătate 250 lei pe an

PLUGARII AU DEZERTAT Dinire sătenii de az', mujţi au părăsit munca şi au dezertat delà brazdă. Câmpiile, dealurile şi văile nu mai răsună ca altă dată de cântecul

plugurilor. Unde's ţăranii, adevăraţii ţărani aceia cari cântau? Au dezertat ia oraşe, ademeniţi de viaţa dezordonată, de munca mai

uşoară, dar şi mai înjositoare. Au dezertat la oraşe pentru a fi servitori sau funcţionăraşi.

Celor vechi le trebuia câmpul şi plugul, aerul curat şi suflul care leagănă spicele grâului. Cei vechi admirau natura şi la cântecul minunat al ciocârliei îşi ridicau ochii spre cer privind'o cum se'nalţă în sbor şi o dată cu aceasta îşi adresau şi ruga către Dumnezeu ca să le deie roadă bună pentru hrănirea familiei lor cinstite şi muncitoare şi pentru binele patriei, scumpei lor patrii. Cei vechi erau albine harnice, cei de azi sunt viespi rozătoare.

Cei de azi au părăsit brazda ca să bată drumurile şi pe cei tineri i-au tulburat dorinţele bolnave...

Oh!... dezertorilor, opriţi-vă şi vă întoarceţi de pe drumul ruinii şi a pierzării!...

Reîntoarceţi-vă la fermă, în satul unde vi's părinţii îngropaţi şi amin-tiţi-vă fugarilor de meşteşugul uitat şi părăsit.

Munca pământului hrăneşte, înstăreşte şi face caractelele sănătoase si tari.

De ce vă plecaţi înaintea nebuniei? Noi vrem plugari puternici, cu pieptul ars de soare. Noi vrem ca pământul cu care va înstărit statul să'l munciţi şi să fiţi mândri că aveţi prilejul să nu mai umblaţi ca nişte câni a nimănui; slabi şi goi sau îmbrăcaţi cu sdrenţe nemţeşti!

Nouă ne trebuie ţărani demni de strămoşii lor, mândri, cari să-şi iubiască satul cu sfinţenie, prietenoşi şi credincioşi celor ce s'au gândit şi se gândesc la ei şi cari vor să'i vadă voinici şi roşii la faţă iar nu roşi de boli ascunse şi de oftică.

Ce fel de fii va avea patria, care trebuie să trăiască, să crească şi să înflorească? Tării noastre îi trebuie fii vrednici, cari la nevoie să fie bravi soldaţi şi cari să repete avântul şi elanul delà Măritşeşri; dacă cumva liftele duşmane s'ar mai năpusti asupra ogorului românesc.

Deschideţi ochii şi destupaţi-vă urechile cu un ceas mai de vreme buni fraţi români! Lăsaţi coteţele murdare în careva chinuiţi trupul prin oraşe şi faceţi-vă în satul vostru o colibă măcar, dar sorită şi înflorită cu munca voastră.

DR. G. T. PAMFIL profesor la universitatea din Cluj

G L O R I I L E N O A S T R E

M a e s t r u l E n e s c u

D e pr in me leagur i l e B o t o ş a n i l o r

Un cuvânt pentrn acela care a fost. A închis ochii a c u m câ teva

luni , când Braşovu l e ra înfăşu­r a t în m a n t i a lui sc l ip i toare ; când brazi i şi mes t eacăn i i dor­meau liniştiţi, când florile şop­t eau în t r e ele. In n o a p t e a aceea sen ină , de p r i m ă v a r ă caldă , s te­lele îi l u m i n a u m a i m u l t faţa, desch izând calea îngeru lu i , ca­re s'a coborît , de-a închis pleoa­pele şi de-a opr i t p a n a sc r i to ru-lui, care n â n ă ' n u l t imi le clipe to t m a i s b â r n â i a pe h â r t i a ga lbenă .

Am a d m i r a t a c u m o j u m ă t a t e de an ch ipu l sc r i i to ru lu i N. N. Be ld iceanu şi as tăz i , c â n d s t a u de vorbă cu el, eitindu-i operile în suf le tul meu , p l in de a m ă r ă ­c iune dureoasă , se s t r ecoa ră p i c ă t u r ă cu p i c ă t u r ă r eg re tu l d u p ă cel d i s p ă r u t . . .

A c u m iată , în conş t i in ţa m e a n e a d o r m i t ă , a p a r e f igura sobră a i l u s t ru lu i scr i i tor moldovean , m a r t i r u l u n e i vieţ i l i t e r a re ; şi eu, cu buzele tremurânde, eu bra ţe le că t re cer, evoc i m a g i n e a i e r t ă toa re şi n u m e l e s c u m p a l n e m u r i t o r u l u i .

N. N. Beld iceanu , v l ă s t a r u l l a ­şului , p u r t a t pe bra ţe le celor car i Tau iubit , s'a coborît în a-t îâncul t a in i cu lu i m o r m â n t .

El d o a r m e s o m n u l cel veşnic şi 'n sufletele celor car i l ' au cu­noscu t şi l 'au iubi t cet indu-1, domneş t e m e r e u u n gol t r i s t şi ta in ic . Deşi suf le tul lu i N. N. Beld iceanu t r ăeş t e în noi şi p la ­nează d e a s u p r a capete lor noas ­tre , t r u p u l lu i d o a r m e n e s u p ă ­r a t de n imen i , î n t r ' u n colţ de ci­mit i r , fără v re -un semn , care s ă a r a t e cu iva că acolo zace u n o m de m a r e va loare l i t e ra ră . Nici u n picior de s t r ă i n n ' a că lca t pe ţă ­r â n a m o r m â n t u l u i şi n imen i , n i ­m e n i n ' a veni t să-i cure ţe bă lă­ri i le din împre ju r imi l e m o r m â n ­tului-'

Noi, car i t r ă i m ş i 'n sufletele c ă r o r a ba te o i n i m ă de r o m â n , s u n t e m da to r i să a d m i r ă m pe a r t i s tu l , pe p i o n u l şi c t i to ru l l i ­t e r a t u r i i n o a s t r e ; el care a t r ă i t p â n ă m a i eri în mij locul nos t ru , î m p ă r t ă ş i n d u - n e c'o p a r t e d in v laga min ţ i i .

Cineva — imed ia t d u p ă moa r ­t ea lui — 1-a cr i t ica t a sp ru , în-vinuindu-1 că a cre ia t t i p u r i de m a h a l a . Dar s'a înşela t , căci n u i-a cunoscu t g â n d i r e a şi senti-, mentül. El n'a fost un scriitor prol ix nici m a n i e r a t , ci u n ade­v ă r a t a r t i s t a l conde iu lu i . N. N. Beld iceanu a creia t o operă de a r t ă , p e l u c r â n d în sens a r t i s t i c tot ma t e r i a lu l l ua t d in d o m e n i u l rea l i t ă ţ i i omeneş t i şi astfel, i s -bu t ind să dee operei sale o rezo­n a n ţ ă p u r omenească . F ieca re c r âmpe i descris , cu a t â t a m ă e s -tr ie , e u n locşor p l in de toa tă ve rva şi de to t fa rmecul v r e m u ­r i lor t r ecu te , care te face să te 'nbeţ i de fa rmecul une i l umi să­nă toase .

Opera lui N. N. Beld iceanu se r id ică tot ma i sus , în sfera rea ­l i tă ţ i i şi va r ă m â n e ca o m ă r t u ­r ie a v r e m u r i l o r f rumoase şi l egendare . . . Dar vai ! poa te că r ă u t a t e a omenească i-a s c u r t a t f irul vieţ i i şi s 'a d u s la o v r â s t ă a ş a de vremeln ică , la 44 an i ! Şi e ch ia r a d e v ă r a t ce spun , căci îna in te de-aş i înc leş ta m â n a pe p a n ă , mi-a z is : „Eroi i tă i a u su­ferit ca şi p a t r i a r h u l Iov din Biblie. îm i p lac m u l t eroii, căci toţi s u n t or ig inal i şi t ocma i dea-ceea se a ş t e rne pes te cuge tu l t ă u

l impede u n vă l de pes imism. Când a m sta t de vorbă cu t ine, în ochii tăi calzit pe cari răuta­t ea omenească îi face să lăcră­meze ca şi ai mei, am cetit mul­te, tinere !" . . . Şi astăzi nu mai vorbeşte n i m ă n u i d o a r m e ; pr ie­teni i , z iarele , a u spus câ teva cu­vin te de p ă r e r e de r ă u , l 'au înăl­ţ a t în s lavă , d a r vai! n u m a i pen­t r u d o u ă c e a s u r i ! . . . căci dea-tunc i n u se m a i a u d e n i m i c ; p a r ' c ă nici n -a fost. Vălul tăcer i i s 'a împânz i t , î n c ă t u ş â n d mor ­m â n t u l n e m u r i t o r u l u i scr i i tor d in cele p a t r u col ţur i .

N. N. Be ld iceanu m e r i t ă o s ta­tue în mij locul l a şu lu i , u n d e s 'a născu t , s t a tue , care să a s c u n ­d ă în s ine v i a ţ a acelui ca re a t r a s b r a z d ă a d â n c ă pe ogorul cu l tu r i i noas t r e româneş t i .

Şi n u m a i a tunc i , c ând se v a r id ica o s t a tue , în o r a şu l lu i na ­tal , p ioni i cu l tu ra l i vor veghea necon ten i t a s u p r a focului sacru , ce va pâlpâi pe statue şi vor fi d e m n i de r e c u n o ş t i n ţ a şi de în­ţe legerea of randelor depuse de N. N. Be ld iceanu , în a l ta r , pen­t r u c u l t u r a n o a s t r ă b ă t r â n ă .

El e în in imi le noas t re , s imte şi ne vede ; d a r p â n ă ce îi vom înă l ţ a fa ln ica s t a tue , să n u ne a p r i n d e m , ci s ă ne în ţe legem şi să m e r g e m cu paş i uşor i , pen-t ru -ca noi , cei d in l u m e a a s t a r ău t ăc ioasă , să nu- i t u l b u r ă m o d i h n a lu i N. N. Beld iceanu, ca re d o a r m e l iniş t i t şi nes t in ­gher i t de n imen i , în l u m e a bu­n ă de dincolo.

N. C. Muntmarg.

Scrisori delà Oraşe D E N B U C U R E Ş T I

Duminecă 28 Octombrie a. c , societatea „Zorile" a ţinut-o şeză­toare culturală, în una din sălile liceului „Lazăr". Cel d in tâ iua lua t cuvântul dl preşedinte al societăţii, arătând lupta pe care o duce so­cietatea „Zorile", de a împrăştia cultura până departe, pe întreg pă­mântul românesc.

Dl Oosta-Foru, a desvoltat con­ferinţa cu subiectul „Naţionalism şi patriotism", arătând care e ideia de patrie şi care de naţiune. Spune că tinerimea are datoria de a munoi mult pentru fericirea patriei şi a naţiunei. Dl Ionescu, directorul li­ceului „Lazăr", a vorbit despre trecutul nostru istoric, perioada nă­vălirilor barbare. Dl Filoreanu a vorbit despre Gh. Asachi.

In partea a doua a şezătorii, elevii delà conservator s'au produs cu muzică şi recitări. Elevul Geor-geseu a cântat cu multă măestrie bucăţi la pian, cântând şi compo­ziţii originale. D-ra Cotoceanu a spus o fabulă. Elevul Emil Geor-gescu a recitat „Sus la Crâşmă" de Octaviau Goga. Elevul Atanasiu „Ucigaşul fără voie" de Gr. Ale-xandreseu şi o poemă de Schiller. ElevulPârvuleseu„Peneş-CurcanuP' de V. Aleeeandri. Tenorul Mihăi-

i lescu a cântat cu mult talent din Verdi si Schubert. Toţi au pus mult talent pentru reuşita şezătorii.

La sfârşit, dl preşedinte a mul-i ţumit, în cuvinte călduroase, eelor

ce au dat concursul, amint ind că ! pentru viitor se va vorbi despre s „Budism". & BOSEl.

í

In c u r â n d o raşu l cu l t u r a l Cluj, îşi va îmbrăca haina de să rbă toa re şi m â n d r i e na ţ iona ­lă, căci va veni : m a e s t r u l Enescu .

Gloria n o a s t r ă muz ica lă re­p rezen t a t ă p r i n gen ia la persona­l i ta te a compozi to ru lu i şi violo­n i s tu lu i Enescu , va î m p r ă ş t i a din m u l t e suflete fel de fel de pete ale m a t e r i a s m u l u i şi ale pa t imi lor .

El va aduce în a r c u ş u l lui so­no r i t a t ea une i l umi ideale, ma i b u n ă şi cu f run tea m a i spre soare , de câ t sp re l a tu l de sub picioarele noas t re .

Oaspetele Enescu , va fi v n s imbol al a r te i noas t r e na ţ iona ­le, — şi cei m a i ră i şi oamen i d u ş m ă n i ţ i poli t iceşte, se vor în­frăţi p e n t r u o clipă m ă c a r în fa­ţa sen ină a ar tei , şi vor în ţe lege că hu truesc micimile omeneşti ci valor i le .

II a ş t e p t ă m cu drag , ca să ne a d u c ă p r i m ă v a r a în in imi , cu c i r ip i tu l t u t u r o r paser i lor d in codru s t r ă b u n .

El vine la 17 Noembrie .

Un pribeag se roagă nopţii: Regină blândă-a tutulor,

ce dărui lumU-alinul, înfrânt puterea ţi-o implor

o. Noapte: — curmă-mi chinul!...

. . . Pribeag pe-o lume fără rost, eu în surghiun amarnic,

îndur destinul ce mi-a fost numai în lacrimi darnic . . .

Şi, vezi, în crudul vieţii joc luptând mi-am stors puterea,

dar inimei far' de noroc nu i-am învins durerea...

Dă, Noapte, sufletului meu adânca ta hodină:

el de amar şi-obidă-i greu şi-i încărcat de vină.

II sapă suferinţa grea şi îl sugrumă huma:

spre umbră şi uitare-ar vrea să 'şi iee sboru'-acuma.

De-al păcii dor e-adânc durut şi tremură 'n suspine:

ar vrea să fie aşa tăcut şi liniştit ca tine.

GEORGE V0EV1DCA.

Iiubite Cititor, Dacă dragos tea de a vedea, ori

nevoia te face să te duci la Ba-toşani , ai face u n m a r e păca t dacă nu te-ai abate şi prin par­tea de n o r d a f rumosu lu i o raş .

C u m te da i jos, în g a r a P o -pău ţ i , laşi o ra şu l spre a-1 vizita la în toa rce re şi iei d r u m u l ce merge la Costeşti , l ă s â n d în u r ­m ă o raşu l în d r e a p t a s a t u l Ciu-ş u m e a , cu ves t i ta fabr ică de be­re, te aprop i i pe nes imţ i t e de dea lu l B a t o ş n e a n c a d in fa ţa Costeşti lor.

P r ive l i ş tea se m ă r e ş t e cu ia­zul, presărat ici şi colo de câr­du r i albe de gâşte ce îl s t r ă b a t în l u n g şi 'n lat. De o pa r t e şi a l t a a dea lur i lor t u r m e l e de oi şi cele două cirezi de vi te pasc l iniş t i te , pe deal clăile de g r â u s t au în aş tep ta re .

In vale câ t cupr inz i cu ochii satul Costeşti acoperit cu girezi şi stoguri de grâu ne arata hăr­n ic ia să teni lor .

Legăna t uşor de t r ă s u r a aşe­za tă pe a r c u r i ne p o m e n i m pe m a l u l iazulu i .

L ă s ă m s a t u l în spa te şi ne clu-Cem pe drumul Teişoara însoţit în s t â n g a de s a r m a t i c u l iaz, a-coperi t cu p ă p u r i ş şi în d r e a p t a dea lu l acoper i t cu nepre ţu i t e le lu i bogăţi i .

In d e p ă r t a r e se vede u n sa t î n p ă d u r i t , " s u n t Nicşenii . In ju­ru l lu i câmpi i cât vezi cu ochii acoper i te de bogate holde. Ia tă -ne în sat , casele acoper i te cu s t u h aşezat înt r 'o formă des tu l de p l ă c u t ă ochiului . La mijlo­cul s a t u l u i b iser ica bine în t re ­ţ inu tă . Din toate pă r ţ i l e se văd care încă rca te , p u r t a t e de cele

m a i m u l t e ori de cai. Oamen i respectoşi , f ă ră să ai cunoş t in ­ţă cu ei te m ă s o a r ă d in cap p â n ă în picioare şi în u r m ă te sa lu tă cu m u l t ă băga re de seamă .

Cum eşi din Nicşeiii, ochii se p r imb la fără să se mai s a t u r e pe d e a s u p r a dea lur i lo r . Pe coa­s ta d in faţă la o zvâr l i tu ră de băţ din N i e ş e n i , sui ir Doro­banţ i i , u n sat cum r a r se găseş te în judeţ .

Soarele se coboară l iniş t i t în­du lc ind pr ivel i ş tea . A m a juns şi în sa tu l is tor ic p r in n u m e l e lui, sat care de la prima vede­re a p a r e p l in de v i a ţ ă cu gos­podăr i i bine în jghebate , cu d r u ­m u r i a l in ia te şi cu o biser ică ca­re ar face c ins te şi u n u i o raş . U r c â n d u - n e la deal , pe d r u m u l drept de oda tă ochii îşi î n d r e a p ­tă razele spre iazul d in v a t r a sa­tu lu i pe m a l u l c ă ru i a se obişnui ­eşte să se încoroneze şcolar i d is t inş i .

P u ţ i n ma i la deal , şcoala ; pe d r e a p t a cum uric i , în colţ, sun t casele p ă r i n t e l u i Arbore înpă-dur i t e cu o l ivadă c u m n u m a i la Rădăşen i -Fă l t i cen i se m a i gă­seşte. In aceas tă g r ă d i n ă vei găsi arbori î n c e p â n d *cu zona şuso, deluroasă şi terminând cu ce-a m u n t o a s ă , este o a d e v ă r a ­t ă g r ă d i n ă bo tan ică . Pes t e d r u m s u n t casele ves t i tu lu i p r i m a r Ion Bendas .

Soarele nu se m a i vede, roşa-ţa pe cer îşi p ă s t r e a z ă fa rmecu l i a r ae ru l că ldu ţ de peste zi în­cepe a se răcor i .

E noapte ne întoarcem la Bo­toşani .

C. COVOTARU, învăţător Boroaia-Fălticeni

L A P O R Ţ I L E Lt T E R A T U R I I

Un î n d e m n c a t r a n e g o ţ In z iua de azi c â n d l u p t a pen­

t ru agon is i rea h r a n e i de toa te zilele este a t â t de pu te rn ică , n u cred să se afle o m i n t e omenea­scă să n u se gând iască la găs i rea u n u i mijloc, da tor i t c ă r u i a să-şi poa tă m ă r i veni tu l , şi astfel să aibă o m a s ă mai d in belşug, o haină mai curată şi un colţişor u n d e să-şi poa tă od ihn i în li­niş te t r u p u l obosit de m u n c a zilei.

T impur i l e pe car i le t r ă im, t i m p u r i de car i b ă t r â n i i şi s t r ă ­buni i noş t r i n ' a u p o m e n i t vre-o da t ă p r i n hr i soave le găs i te de pe u r m a lor, au mişcora t î n t r a -t â t b a n u l n o s t r u încât n u n u ­m a i lefegiul da r ch ia r şi gospo­d a r u l cu h a m b a r u l p l i n şi cu o g r a d a p l ină de p ă s ă r i îşi încre­ţeş te f run t ea de gri jă l a cea în­tâi ad ie re a v â n t u l u i de t o a m n ă .

Şi gr i ja lu i n u este mică , deoarece m u n c a de o v a r ă în­t r e a g ă pe a rş i ţă , v â n t şi ploaie , o a re s t r â n s ă t o a t ă la u n loc ; şi d in ea va t r ebu i ca înce tu l cu înce tu l pe to t t i m p u l e rn i i cu socoteală şi m u l t ă ch ibz iun ţă să se h r ă n e a s c ă în a ş a m ă s u r ă în­cât să nu-1 p r i n d ă cocorii cu h a m b a r e l e goale.

Munc i to ru l p l u g a r cu gospo­dărie de adevărat român cu mi­l a şi frica lu i Dumnezeu , m u n ­c i t o r ca re n u cunoaş te vi ţ iul , ca re n u ştie ce e c â r c i u m a , este a d e v ă r a t u l p r o d u c ă t o r şi devine comerc ian t d in m o m e n t ce p le ­când la t â r g pe l ângă ce a r e m a i

Cor mixt

LA FÂNTÂNĂ (Cântec popural) A. Bena.

m u l t ma i dă d i ' umul pe p i a ţ ă la o a l tă mar fă , la al te p roduc te ce le-ar c u m p ă r a , de la u n me­gieş sau alt consă tean , care ai* putea merge !a târg.

In to rcându-se acasă p lă teş te în bani meg ieşu lu i p r e ţ u l învoit , i a r ă lui îşi opreş te p a r t e a ce i se cuvine p e n t r u că răuş i e şi p e n t r u m u n c a ce o d e p u n e v â n ­zând m a r f ă şi făcându- i rec la­m ă la t â r g spre a c ă p ă t a u n pre ţ m a i m a r e .

I a t ă d a r că m u n c i t o r u l p lu­ga r cu pa lme le c r ă p a t e şi cu fa­t a b ă t u t ă de v â n t u r i , cu ş t i m ţ ă de car te , este u n a d e v ă r a t co­merc ian t , care p r i n i s t e ţ imea lu i reuşeş te să-şi măreasci? ve­ni tu l , şi deci b a n u l s ău p r i n o s implă m ă n u i r e , ca re nu cere n imic a l t ceva de câ t u n dor de muncă pentru binele lui şi al fa­miliei sale.

F iecare s ă t e a n cu p u ţ i n ă chib­zu in ţ ă poa te să fie comerc ian t fie că a r e p răvă l i e l a d r u m , fie că în t i n d a sa, în podu l casei s t r â n g e d in t i m p de be lşug m ă r ­furi p e n t r u t i m p u r i m a i grele.

Comer ţu l n u este o r u ş i n e c u m de obicei se crede ia ţa ră , comerc i an tu l în tocmai ca ori şi care p r o d u c ă t o r m u n c e ş t e cu a d e v ă r a t cuvân t , şi p r i n m u n c a sa contr ibuie în bună m ă s u r ă la m ă r i r e a avuţ ie i na ţ iona le , d â n d u n o r p r o d u s e a d e v ă r a t a lor va loare .

S ă t e a n u l ca re este conş t ien t şi a re şi p u ţ i n ă î n v ă ţ ă t u r ă fără m u l t ă bă ta ie de cap v a reuş i p r i n o m â n u i r e de bani , cât se poate de s implă , să-şi v a d ă avu­tu l c rescând zi cu zi.

RICHARD R. TUFFLI fost ataşat comercial şi prof.

V A R A - I PE S F Â R Ş I T E . . .

Vara-i pe sfârşite, toamna este aproape Şi'n adânc de codrii cânturi nu mai sună, Iar din frumuseţea luncii d'astă vară A rămas doar vraja nopţilor cu lună....

Ploile de toamnă a'nceput să cadă; Podoabele verii ş'au schimbat veşmântul Şi pe văi şi dealuri şi chiar pe vâlcele Frunze 'ngălbenite au umplut pământul.

Vara-i pe sfârşite, toamna'n uşe bate Iar prin codrii veseli frunza e uscată Şi... din frumuseţea luncii d'astă vară A lămas doar vântul... vântul trist să bată..

Delabrädiceni C. GH. POPESCU-TICÄ

NOCTURNA Pe ceruri luna străluce Şi umple câmpia de nea... La biserică pe-o cruce, Se tângue o cucuvea.

In a lunei lumină O frunză cade tăcută, Cu jale vântul suspină Tăcere... natura ascultă.

Boreşti-Vaslui KOSTYA AGAP1E

Sunt atâţia entuziasmaţi şi tineri cari plini de avânt bat la porţile literaturii. încercările lor se asea­mănă £U acele întâi flori plăpânde de primăvară. Şi deşi aceste flori trăesc de multe ori puţin, totuşi sunt frumoase, gingaşe şi-şi scaldă peté­idé fericite în lumina soarelui. Câţi tineri nu au începuturi bune, câţi tineri nu încearcă şi câţi nu au pro­ducţii cari merită încurajarea. Acei carirşi risipesc sufletul către frumos, către ideal, către literatură, în acea­stă rubrică vor găsi un colţ al lor.

REDACŢIA

Ş t i i n ţ ă p e n t r n p o p o r

1. La fântână subt rozor 2. L a fântână la izvor 8. Şi la umbră se aşează 4. Şi-şi visează mândrul i ţa 5. Peste dragui de mijloc Să'ntălneşte doi cu doi Vine un mândru călător Apoi doarme şi visează C'a bătut-o muieuliţa Tot cu fir de tămăiţă Să sărută până mor. Es te badea, bSdişor. Murgii-ipaşteşinechiazft Tot cu flr de buenioc Pes te drag-a-i de gur i ţ ţ .

Cum vorbesc furnicile F o a r t e de m u l t ă v reme se ştie

c u o m u l ţ i m e de a n i m a l e se pot înţelege în t r e dânse le , cu a ju to­ru l u n o r a n u m i t e sune te scoase din a p a r a t u l vocal . Insectele n ' a u u n astfel de a p a r a t şi to­tu ş i ele se în ţe leg de m i n u n e . Organele care le servesc la vor­bire n u s u n t decât an tene le (corniţele) ; p r e l u n g i r i toarte m i ş c ă t o a r e şi foarte s imţ i toa­re aşezate la cap . Ju l e s Fabre , văzuse foarte b ine că dacă se t ae an t ene l e insectelor , se poa te ca ele eă ' ş i p i a r d ă s i g u r a n ţ a mişcăr i lo r , m i r o s u l şi ch ia r i n s ­t inc tu l r ep roduce re i . Astfel de cerce tă r i a u fost făcute şi cu fur­nicile, şi s 'a scos d in ele rezu l ta ­tu l că furnici le a u o l imbă cu­r ioasă . C â n d o furn ică v r e a să s p u n ă ceva vecinei sale, ea se duce la d â n s a , şi începe să o lo­vească u ş o r cu an tene le sale pe cap s au p e corni ţe . R i t m u l cu care ea face aceste lovi tur i este foarte diferit, d u p ă ideea pe ca­re v r e a să 'i-o s p u n ă . S 'au p u t u t deosebi vr 'o 12 cuvin te s a u no­ţ i u n i pe ca re furnici le şi le pot comunica , v a r i i n d r i t m u l lovi-ture lor . P o t să 'ş i t r a n s m i t ă as t ­fel ş t i r i a s u p r a pericolelor , asu­p r a î n d e m n u r i l o r la lup tă , a su­p r a chemăre i î n a jutor , a s u p r a băgăre i de seamă , a s u p r a hoţ i ­lor ca re s 'a r apropia , ş. a. E m a ­re a s e m ă n a r e în t r e m o d u l de vorbi re a l furnici lor şi cel al să lba t ic i lor d in cen t ru l Africei, care se în ţe leg delà d i s t an ţ e m a r i , p r i n a ju to ru l u n o r sune ­te de r i t m diferit , pe care le p ro ­duc cu n i ş te tobe a n u m e făcute.

Divorţul în lumea păsărilor Via ţa casn ică a păsă r i l o r se

a s e a m ă n ă neobic inui t de m u l t cu cea a oameni lo r . Cu p u ţ i n e excepţii , c ă să to r i a lor este cea „legală", ad ică m o n o g á m i a (că­să to r i a cu o siftgură femee). Cor­bii, ciorile, vrăbi i le , po rumbe i i şi a l te m u l t e p ă s ă r i s u n t mono­g a m e toa t ă v ia ţa . Toamna , când păsă r i l e că l ă toa re se a d u n ă în s to lu r i m a r i ca să plece, şi a-t u n c i soţii r ă m â n s t r â n s un i ţ i . S u n t şi cazur i c â n d bă rba ţ i i că­lă toresc în s to lu r i deosebite de cele a le femeilor, dar , o d a t ă câr­dur i l e a junse la des t ina ţ ie , pe­rechi le se regăsesc repede .

D u p ă spuse le p r eo tu lu i Snell , u n observa to r a l vieţei p ă s ă r i ­lor, căsător i i le se fac de obiceiu în p r i m ă v a r a ca re u r m e a z ă du­pă a n u l naş t e re i . Se face şi la ele

o a legere în t re soţi, ca şi l a oa­m e n i . Dese ori î n t â m p l a r e a ho-tă reş te , i a r dacă m a i m u l ţ i p r e ­t e n d e n ţ i cand idează la aceiaş i mi reasă , a t unc i „d rep tu l celui m a i t a r e " este ho tă r î to r . Ch ia r c â n d s u n t m a i m u l t e mi re se de­cât p re t enden ţ i , l u c r u ce se în­t â m p l ă foarte r a r — fi indcă l a cele m a i m u l t e p ă s ă r i bă rba ţ i i s u n t m a i n u m e r o ş i ca femelele — tot se nasc lup te d in cauza geloziei.

In căsnic ia pă să r i l o r n u se ivesc m a i n ic ioda tă ce r tu r i , de v r e m e ce soţ ia este cu to tu l su­p u s ă so ţu lu i . A s c u l t a r e a m e r g e a t â t de depa r t e în câ t dacă so­ţul , care alege t o t d e a u n a locul p e n t r u cuib, a făcut, d in n e p r i ­cepere s au de frică, o a legere nepot r iv i tă , soţ ia începe î n d a t ă să a d u n e m a t e r i a l u l t r ebu i to r , deşi ea n u poa te cons t ru i cu ibu l în locul a les . N u m a i la u l iu l cio­câr l i i lor a p u t u t vedea Snel l c e a r t ă î n t r e soţi , care însă n ' a m e r s n ic ioda tă p â n ă la bă t ae .

Cred in ţ a soţ i lor t r ebueş te r e ­c u n o s c u t ă la toa te pă să r i l e ca­re t r ăesc în m o n o g a m i e . Totuş i , d u p ă spuse le lu i Snell , bă rba ţ i i s u n t m a i ş t r enga r i decâ t feme­lele; înşelă tor i i le s u n t î n să foar­te r a r e . Dacă ne g â n d i m că fe-meea — ch ia r la p a s ă r i — este de là n a t u r ă m a i t imidă , a t u n c i în ţe legem aceas t ă deosebire în­tre sexe.

S 'au văzu t î n să şi d ivo r ţu r i (despăr ţ i r i ) la păsă r i , î n tocma i ca şi la oameni , d a r ele se p r o ­duc r a r e ori şi, l uc ru cur ios , a-tunc i femela se de spa r t e cu toa­tă bună-vo ia de b ă r b a t u l său . L a p o r u m b e i acest d ivor ţ cons im­ţit se p roduce n u m a i a t u n c i c â n d căsă to r ia n ' a fost de là în ­ceput l iberă ci a fost s i l i tă şi execu ta tă de crescă tor cu sco­pu l de a împerech ia d o u ă r a s e s au va r i e t ă ţ i deosebi te . C â n d însă astfel de soţi p r i n cons t r ân ­gere a j u n g să fie l iberi , ei îşi c a u t ă n u m a i decât t o v a r ă ş u l de m a i îna in te , de care îi despă r ţ i ­se în mod b r u t a l u n s t ă p â n in­te resa t .

La păsă r i l e să lbat ice , cazur i le de divorţ t r ebue să fie încă şi m a i r a re , p e n t r u că la con t rac ­t a r e a căsă tor ie i nu in t e rv ine nici o cons t r ânge re s t r ă ină .

CĂLUGĂREANU Prof. la Univ. din Cluj

Pagina é. CULTURA POPORULUI Numărul 33

I L E N II T i P E U T R i i c o p h i Temeiurile c ui tur ii no a s tre

— Cinei —- cinei, ce e mic şi mi t i t e l şi îngrădeş te f rumuşe l ?

Aşa în t r eba I l enu ţ a pe su r ioa ­ra ei cea m a i mică .

— Păianjănu.1! r ă s p u n s e gră­bi tă Mar ioara .

I l e n u ţ a r ă m a s e o cl ipă încur ­cată , fiindcf; t j c m a i de -a sup ra ferestrei de la oda ia Iov, u n vnic p ă i a n j ă n îşi ţ esuse o pânză sub­ţ i re ce de abea se zărea .

— Ba nu , îi zise I l enu ţa , este acul , căci cu el poţ i î ng răd i tot felul de c u s ă t u r i u rz i t e tot a t â t de sub ţ i re ca şi p â n z a de p ă i a n ­j ă n .

I l enu ţa e ra o fa tă t a r e c u m i n ­te şi ha rn i că , de aceia toa te fe­tele d in sa t o u r a u , d a r ea n u băga s a m a şi t a r e de m u l t e ori îşi l ua l uc ru l în m â n ă şi mer ­gea la câte o fată ca să lucreze î m p r e u n ă . Pe câte fete n u le-a î n v ă ţ a t ca să coase c ă m ă ş u ţ i de p â n z ă a lbă în broder i i şi aju-r u r i ; cu toa te aces tea ele to t n u o p u t e a u suferi .

î n t r ' o zi, se vest i că la c u r t e a t inere i domni ţ e , se c a u t ă o lu- î c r ă toa re care să ştie b ine a l uc r a cusă tu r i pe fir. I l enu ţ a cum auzi , se î m b r ă c ă c u r a t şi p lecă r u g â n d pe m a m a ei că, d a c ă va r ă m â n e la c u r t e a domni ţe i , să v ină câte oda t ă s'o m a i v a d ă în t i m p u l câ t va s t a ea acolo.

De c u m a junse la cur te , dom­ni ţa , î n d a t ă ce i se spuse că a sosi t l uc ră toa rea , o şi c h e m ă la d â n s a .

Când i n t r ă I l enu ţ a în odaie, văzu s t â n d pe o s t r a n ă i n a l t ă s c u l p t a t ă cu flori în l emn, pe d o m n i ţ a î ncon ju ra t ă de m a i m u l t e fete î m b r ă c a t e toa te în roch i albe. I se p ă r u u n înger că­zu t d in l u m i n a soare lu i , o icoa­n ă din cadru , a t â t e r a de fru­m o a s ă şi g ingaşă domni ţ a . Dân­sa ţ inea în t re degetele mic i şi subţ i r i , î ncă rca te cu inele bă tu ­te în p ie t re s t r ă luc i toa re , p â n z a a lbă ca z ă p a d a care t r e b u i a sa fie cusu tă .

Sfioasă şi smer i t ă , I l enu ţ a îna in ta , se p lecă şi-i s ă r u t ă m â ­na în timp ce fetele cari o încon­j u r a s e r ă p l eca ră din oda ia m a ­re şi l u m i n o a s ă l ă sându- le s in­gu re .

Atunc i d o m n i ţ a o l uă de mâ­nă , o duse î n a i n t e a ferestrelor m a r i pe u n d e i n t r a t o a t ă l umi ­n a zilei, o aşeză pe u n s c a u n şi-i vorbi b l â n d şi înce t :

— Mi s 'a s p u s că lucrez i a t â t de f rumos încâ t şi zânele a r pu­t ea fi î m b r ă c a t e în rochi i cusu­te de t i ne ; t e -am c h e m a t să -mi

lucrezi pe aceas tă p â n z ă a lbă , subţ i re , b roder i i în d e s e m n u r i cu m ă t ă s u r i a lbe şi fir de aur , p r e c u m şi acest văl de m a t a s ă , căci cu el îmi voi încinge f run­tea în z iua când voi fi m i r ea să .

I l enu ţ a roşi de p l ăce rea vorbe­lor bune ce i le rost ise d o m n i ţ a şi se apucă de brodat la pânză albă şi sub ţ i re şi la vă lu l de m a ­t a să care aveau să fie podoabe­le domni ţe i în z iua c â n d e ra să fie m i r e a s ă .

Mult a m a i lucra t , zi şi noap­te, cu drag înşira firul de aur pe p â n z ă albă ca z ă p a d a p â n ă ce i sprăv i cea d in u r m ă c rengu ţă de b roda t . I l e n u ţ a fu b ine răs­p lă t i t ă cu d a r u r i şi b a n i şi se în toarse acasă .

Dar din z iua aceia p i z m a fete­lor ci'escu şi m a i m u l t ; cu toa te îi î n to rceau capu l şi o ocoliau când o î n t â lneau , ba de cele m a i m u l t e ori îi a r u n c a u şi vorbe ba t jocor i toare : „că, poa te te-i fi c rezând şi tu d o m n i ţ ă de c â n d ai fost la cur te , n u c u m - v a aş­tepţ i şi t u u n fecior de d o m n să te ieie de s o ţ i e ? " . . . şi câte a l te care o m â h n i a u pe b i a t a fată a-tâ t de s implă şi c u r a t ă în gân­d i rea ei t â n ă r ă .

I n să fiind-că e r a a t â de b u n ă . Dumnezeu o r ă sp l ă t i cu bine , căci de la c u r t e a domni ţe i u n s lujbaş, bă i a t t â n ă r şi h a r n i c o iubea şi veni să-I cea ră m â n a . Copila p r i m i cererea t â n ă r u l u i , n u n t a se făcu şi I l enu ţ a p lecă cu b u c u r i a în suflet că de acu­m a îna in te va t r ă i pe l ângă dom­ni ţa pe care o iubea cu c red in ţă şi s u p u n e r e .

ELENA I. IURAŞCU

întrebări:

1. Am 100 picioare şi 37 de ca-puri, câte gâşte şi câţi epuri sunt?

2. Care-i băutura cea mai ta­re? Şi pentru ce?

Copiii cari vor deslega aceste două întrebări, să ne trimeatä răspunsul. Numele acelor cari au deslegat se vor tipări aici şi cine va eşi la sorţi, va căpăta: Două căr ţ i cu poveşt i f rumoase , cu ch ipur i .

Totodată rugăm pe copiii pâ­nă la 12 ani, să ne scrie istori­siri scurte, descrieri de pe locu­rile unde trăesc, iar cele mai bu­ne lucrări se vor publice tn foae şi se vor premia. Deasemenea primim desemne in cerneală,

N. R.

Dacă vorba cultură vine delà înde­letnicirea plugarilor romani, vnde în­semna lucrarea şi 'îngrijirea pământu­lui ca să dea roade bune, iar de aici s'a înţeles apoi îngrijirea sufletului ca să dea fapte bune, apoi mai mult ca la alte popoare, temeiurile culturii noastre sunt legate de îndeletnicirea plugărească.

UZINA ELECTRICA A ORAŞULUI CLUJ.

No. 1913—1923.

Anunţ In urma întrunirii ţinută Luni 5 Noembrie la Camera de Comerţ,

s'a stabilit împreună cu reprezentanţii industriei şi comerţului din Cluj următorul program de întrerupere a curentului electric, întreruperi necesi­tate de lipsa totală de apă la Someşul-Rece.

6 7 г — 7 7 i Regiunea oraşului pe partea stângă a Someşului, Str. Gh. Bariţiu delà Teatrul Maghiar până la Str. Suluţiu.

7 7 2 — 8 7 г partea oraşului pe malul drept al Someşului, limitate de următoarele străzi :

Strada Băii, Piaţa Carolina, Vechea Cetate, Baronul Pop şi îm-prejururi, Piaţa Cuza Vodă, Calea Dorobanţilor şi partea Vestică a Pieţei Ştefan-Cel-Mare. Această regiune va primi curent şi delà 12—2.

11—12 centrul oraşului, Calea Regele Ferdinand până la Postă. Calea Victoriei până la Camera de Comerţ, Str. M. Kogălniceanu până la Colegiul Evangelic, Str. Nicolae Iorga.

2—3 Restul Oraşului. Acest program se va menţine până ce condiţiile hidraulice actuale

se vor îmbunătăţii. Cluj, la 6 Noemvrie 1923. Inginer, ROATĂ.

Geograful vechia, grec, Strabon zice că Geţii, cari împreună cu Dacii lo­cuiau în şesul Dunării şi în Carpaţi, erau foarte religioşi, credincioşi. Cre­dinţa lor se îndrepta spre Cer. Ei fiind plugari •— g e t e s — agricultor — iar clima ţării foarte schimbăcioasă, cu ploi, cu furtuni, cu grindină, care ici nimiceşte iar alături cruţă, cu secetă uneori, de lasă muritor de foame pe om şi vitele lui, când în spre miază­noapte ploile sunt liniştite, ca cele de toamnă la noi — această putere a ce­rului făcea pe vechii locuitori religioşi. Iată din acele timpuri un chip aflat pe o peatră, ce înfăţişază o fată (poate orfană) cu îmbrăcăminte dacică, aşa ca ţărancele noastre, ţine în ti ihn un fruct şi o frunză şi aduce jertfă pe un tripied zeilor, poate pentru că i-au scă­pat pometurile de grindină.

Calendarul gospodarului Omul lumina t , h a r n i c şi gos­

podar , Juptă ca în locul bă lă r i i ­lor, a sa lcâmi lo r (acutelor) să va­d ă c rescând flori m â n d r e şi cu mi ros p lăcu t , ori z a r zava tu r i necesa re h r ă n i r e i noas t re , ori pomi fructiferi , car i de p r i m ă ­v a r a şi p â n ă t o a m n a , p r i n flo­rile şi fructele lor m u l ţ u m e s c p r i v i r ea şi a d u c câşt ig, căci f ruc­tele f rumoase şi gus toase se v â n d cu p re ţ bun , şi m a i a les e o .h rană gus toasă , şi s ă n ă t o a s ă p e n t r u famil ia b u n u l u i gospo­dar .

Vom a r ă t a în fiecare lună , pe scur t , ce lucră r i , t rebuie să facă b u n u l gospodar , p e n t r u a'şi în­griji g r ă d i n a , p e n t r u a p ă s t r a să­nă toş i pomii , folositorii pomi, s au ce t r ebu ie făcut p e n t r u le­cu i rea celor bolnavi .

In luna Noembrie. 1. In magazia de fructe d aca

este u m e d ă , se p u n lăzi cu bu l ­găr i de va r ne s t i n s (varul nes . t ins a t r age umezea la şi se cu­noaşte aceasta prin aceea că se fă rămi ţeş te ) .

b) Se observă ca ra f tur i le pen­t r u fructe să fie c u r a t e şi bine

' îngr i j i te . F ruc te l e puse p e n t r u p ă s t r a r e se cont ro lează şi se fl­ieg cele care încep a se s t r ica .

c) Se s t r â n g în magaz i e scăr i ­le care servise la culesul f ructe­lor.

2. In pepiniere: a) Se s m u l g pomi i de r e p l a n t â t , cu m u l t ă bă ­gare de seamă , p e n t r u a n u c iunt i r ădăc ine le , şi se n ivelea­ză gropi le .

Dacă pomi i de r e p l a n t â t t r e -buesc t r a n s p o r t a ţ i li se vor în­f ă şu ră r ă d ă c i n a cu pa ie şi m u ş c h i .

Dacă se p r imesc pomi de re ­p l a n t â t de là a l tă pep in ie ră , se p u n în ş a n ţ u r i p e n t r u a'şi r e ­veni .

b) Se începe t ă i e rea r a m u r i l o r fructifere inu t i l e s au bolnave la pe r i şi mer i .

3. In l ivadă: Se p l a n t e a z ă po­mi i l iberi şi se vă ruesc t u l p i n e -le. Se m a i pot cu r a ţ i m u ş c h i i şi cojile p lesn i te la pomi i sufe­rinzi. Dr. G. P. P.

De aceia credinţa creştină a piins adânci rădăcini la străbunii noştri, cari erau temători de Dumnezeu, iar boierii şi voevozii au zidit multe biserici; pentru aceea şi pronia cerească a aju­tat acest popor de n'a pierit, între cele trei împărăţii, cari i-au căuta-, pcirea mereu.

Un alt temeiu cultural este simţimân-tul de dreptate şi de omenie, moşte­nite şi din îndeletnicirea plugărească — dacă strici tu altuia şi el îţi poate strica ogorul tău} precum şi în bună parte moştenite delà vechii Romani. Dovadă despre asta este că, deşi nu avem pedeapsa cu moarte, nu sunt la noi mai multe crime făptuite de ro­mâni.

Al treilea temeiu este mila şi dărni­cia; când plugarului îi rodeşte pămân­tul, întâi dă pomană sau duce la bise­rică din roade; el zice cu mândrie, dar şi cu înţeles, că din munca lui trăeşte şi cioara, şi şoarecele şi furnica.

Tot din îndeletnicirea plugăriei vine iubirea de patrie, curia îi zicem ţară — t e r r a , pământ, sau moşie .

Se vor mira unii că avem şi un te­meiu de cultură artistică. Apoi da, ţe­săturile, alesăturile şi lucrăturue de mână ale ţărancelor noastre, multe neştiutoare de carte, sunt admirate în Europa şi în America.

Aceste temeiuri culturale au suferit mult de urgia timpurilor trecute; ele însă trebuesc reîntărite şi sporite prin şcoală şi biserică. Bucurie mare tre­bue să simţim când aflăm că în multe sale ţăranii, azi înstăriţi, se grăbesc a'şi clădi şcoli şi biserici; numai că şcoala, nu trebue înţeleasă ca o fabri­că de domni leneşi, cari vor trăi bine fără să muncească, ci ca o luminătoare şi îndrumătoare a sufletelor spre fapte spornice şi bune.

ALEX. RESMERIŢA.

S ă p t ă m â n a e c o n o m i c ă şi f i n a n c i a r ă

In săptămâna trecută eu 100 lei Puteai cumpăra: 8 franci şi 20 e ent ime franţuzeşti.

33 mii—44 mii coroane austriace 51 leva bulgăreşti 9600—9700 coroane ungare 300.000.000—1.450.000.000 murei

CEREALE S'a vândut 100 kgr. de :

Grâu cu 378—426 lei porumb 300—350 „

COLONIALE Cafeaua 63—67 lei kgr. Ceaiul 160—245, , „ Orezul 25 lei kgr. Untdelemnul bun de masă

76—120 lei kgr. vinurile de masă între 13—30 1.

C A R N E De vacă 20—30 lei kgr. „ porc 34—50 „ „ „ berbec 2 6 - 3 0 „ „

Untura 70 lei kgr. ZARZAVATURI ŞI L E G U N E

Pătlăgele roşii 4 lei kgr. Cartofi 2 - 8 0 - 3 „ ., Fasolea 7—13 „ „

P E Ş T E Ştiuca 14 lei kgr. Peşte sărat 28—30 lei kgr. Brânza 48 lei kgr. Ouăle 1 '50—2-50 lei un ou

V I T E O vacă cu lapte 2500—5000 lei O pereche boi 5000—15000 ., O oaie 250—300 „ Un porc gras 3000—3500 „ Oper, cai buni 10000—20000 „

I. CI0ICÄ. Acad. comerţ.

Mişcarea muzicală în Cluj

Concertul pianistei Anicuţa Voileanu

Sâmbătă în 3 Noembrie a fost în sala Prefecturei primul concert, din acest sezon, al d-şoarei Voi­leanu, distinsa profesoară de pian a Conservatorului Român din lo­calitate.

D-şoara Voileanu nu este o în­cepătoare, ci o artistă desăvârşită, în cel mai mai adevărat sens al cuvântului. Prin concertele sale, numeroase, date până acum în ţară şi străinătate sa impus ca una din­tre cele mai perfecte virtuoase a pianului, ca o interpretă erudită şi subtilă a literaturei muzicale cla­sice şi moderne, şi înainte de toate ea o personalitate artistică intere­santă şi deosebit de simpatică.

Programul bogat, de o valoare artistică superioară, compus din o-perele lui Bach—Liszt, Hässler, Kirnberger, Ramean, I. ehr. Bach, Pb . E. Bad, Beethoven, Chopin şi Bebussy a fost interpretat foarte just, cu o uşurinţă şi resistenţă uimitoare.

D-şoara Voileanu este una dintre acei puţini artişti, inteligenţi, cari nu urmăresc succesul prin acrola-tism; la dânsa technica desăvârşită este un mijloc natural şi cinstit pentru a tălmăci torentul simţirilor cari o frământă şi principiile este­tice superioare cari o stăpânesc a-tunci când contemplează şi repro­duce o capodoperă. Lipsită de ori ce scop egoist de a se impune personal, ea cântă de dragul mu-zicei, pe care o iubeşte şi o înţă-lege aşa de mult, şi cântă pentru ceice o ascultă, ca arătându-le frum-seţile divine create de maeştri ne­muritori, să le procure plăcere, să-i câştige prietini ai muzicei, să le rafineze gustul şi să le îmbogă­ţească cultura muzicală.

Conştientă de importanţa covârşi­toare şi incomparabilă pe care o au concertele, serioare, în crearea culturei muzicale a unui popor, a anunţat, cu modestia caracteristică adevăraţilor artişti, o serie de serate musicale cari vor cuprinde bucăţi alese şi caracteristice din literatura universală a pianului, pe cari le aşteptăm cu placare.

Publicul,1 select şi inteligent, care a participat la primul concert a răsplătit prin aplauze însufleţite şi sincere, intenţia nobilă şi plă­cerea deosebită pe care li-a pro-eurat-o maestria, cultura şi perso­nalitatea artistei Anicuţa Voileanu.

LAUR IAN NIC0RESCU

9 1 1 Í F A T I I L Ţ A R I I Camera:

30 Octombrie 1923: Şedinţa s'a deschis la 3 ceasuri

după amiază. Iau parte la şedinţă şi noui miniştri aleşi: dd. Al. Le-pădatu, N. N. Săveanu şi Tancred Constantinescu. Dl prim-ministru Brătianu, citeşte nouile decrete (nu­miri) ale miniştrilor.

Dl Halipa, din partidul ţărănesc, învinueşte pe partidul liberal, că nu s'a retras delà putere.

Dl 1. 1. Brătianu, răspunde că e cu sufletul curat căci guvernarea ţării e bună.

Se aleg doi vice-preşedinţi ai Ca-merii în persoana dlor Popa Li-seanu şi Iorga Torna.

31 Octombrie 1923; Dl Iuliu Maniu, preşedintele par­

tidului naţional citeşte o declaraţie în numele acestui partid, prin care arată că partidul liberal nu con­duce aşa cum trebuie, ţara învino­văţeşte guvernul că nu aduce drep­tate, că nu ridică bogăţia ţării, că nu eftineşte traiul.

Dl Ionel Brătianu, primministru, răspunde la aceste învinuiri, cari — spune dsa — sunt aduse din răutate.

1 Noembrie: Dl D. V. Toni, în numele par­

tidului naţionalist-democrat, pro­testează împotriva guvernului, că la adunarea de Duminecă 28 Oct. a partidului dlui Iorga, cetăţenii au fost loviţi de armată.

Dl Juga, (deputat liberal) cere guvernului să vină în ajutorul dăunaţilor din război din jud. Vlaşea, de oarece peste 3500 de familii n'au nici până azi adăpost.

Dl dr. Lascu, (deputat naţional)

Delà Teatrul Naţioual din Cluj O activitate îmbucurătoare se

desfăşoară la Teatrul Naţional din Cluj. Iu vremea din urmă ca pre­mieră s'a reluat : „Heidelbergul de altă dată", unde toţi actorii au ju­cat bine.

Pe d-1. Braborescu, îl vedem pentru a două oară într'o piesă sub­tilă, ca „Papa" de Robert de Flers şi G. A. de Caillavert.

Acest artist desăvârşit şi cu a-cest prilej ne-a arătat calităţile dis­tinse în artă. înţelegător şi modern în jocul de scenă, în toată accep­ţiunea cuvântului. D-1 Mihăilescu-Brăila şi de data aceasta a dovedit un talent real.

O contribuţie care aduce o ridi­care a acestei instituţii este reve­nirea de la cuibul care a plecat a d-nei M. Igănetescu-Dobrescu. D-sa lăsase un gol prea simţit şi îl com-plectează iar cu talentul ei.

Cu toată intenţia bună a direc­ţiei, pentru a aduce pe scenă tea­trul lui Ibsen, o sfătuin — şi credem că s'a convins — că actorii delà Cluj, nu pot juca acest gen de teatru. „Un duşman al poporului" a fost o încercare care n'a reuşit.

C. C-R.

întreabă guvernul eu privire la tăerea unor păduri din Bihor.

Dl Preot Drăghici, (deputat ţără­nist) cere dosarele cu. exproprierea din judeţul Teleorman.

Dl 1. Mrejeriu (deputat liberal) atrage luarea aminte a guvernului asupra stării băneşti de plâns a învăţătorilor. Cere mărirea lefuri-lor acestora.

•9 Noembrie: Dl V. Madgearu, (deputat ţără­

nist) întreabă pe dl ministru de finanţe, asupra crizei (lipsei) de bani pe piaţă, din care cauză co­merţul cu cereale e în scădere.

Dl 1. I. Brătianu, răspunde că nu mai are nevoie de această în­trebare de oarece chestia va fi în desbatere în Cameră.

Senatul : 31 Octombrie 1923: Dl 1. 1. Brătianu, mulţumeşte

pentru încrederea ce are Senatul în guvern.

Dl Costăchescu, (ţărănist) spune că partidul din care face parte va lupta împotriva guvernului.

1 Noembrie: Dl N. Butureanu, arată că la

adunarea partidului naţional-de-mocrat, armata a lovit pe cetăţeni.

2 Noembrie: Dl Adam I, arată soarta tristă

şi cum trăesc de greu învăţătorii. Cere guvernului să-le îmbunătă­ţească soarta.

Dl dr. Bianu, citeşte nişte do­cumente din vremea Voevodului Minai-Viteazu, din care se vede inima bună a românului faţă de celelalte naţii, care trăeşte pe pă­mântul strămoşesc.

Hei a medic

U n per ico l : S C A K L A T O A De pretutindeni ne vine vestea

că anghina cea rea, scarlatina, se întinde repede şi înfricoşător. Se cade deci să vorbim despre ia mai ales având în vedere că fiecare trebue să ia măsuri. E o molimă foarte lipicioasă (molipsetoare) ; mai ales copiii se îmbolnăvesc. De obi­ceiu unul care a mai zăcut de scar­latina nu se mai îmbolnăveşte a doua oară.

Semnele boalei : Copilul e apucat deodată de un scutur de frig, îi clăntăe dinţii adesea ; după aceea îl apucă fierbinţeli mari, dureri mari de cap şi caznă mare la în­ghiţit. Toate semnele acestea ne arată că boala s'a încuibat în sân­gele copilului.

A două zi boala îşi arată numele pe piele. Intr'adevâr, băgaţi de seamă şi uitaţi-vă ! O să zăriţi întâi la gât, apoi la piept şi celelalte părţi ale trupului, pete de culoarea coacăzei coapte.

Să deosebesc mai bine la coate şi genunchi. La obraz dacă te uiţi ţi se pare că e lovit cu palma. Dacă-1 pui să-şi scoată limba o s'o vezi roşie şi ca o smeură. Gâlcile gâtu­lui sunt umflate. După 5 zile, u-neori şi patru, fierbinţeala scade, durerea în gât aşijderea, petele pier şi în locul lor ies jupuitori, începând tot delà gât. Bolnavul năpârleşte.

Aeu-i acu ! Băgare mare de seamă! Prin jupuiturile acestea se răspândeşte boala.

Dacă bolnavul: nu-i bine îngri­j i t ; nu-i destul de ta re ; nu i se dă decât lapte; nu-i ţinut la căl­dură poate să dea în dropică, oftică, să i se strice urechile (scurgere

din urechi), să-i umfle ghindurile, să rămână damblagiu, ba chiar să moară. Să nu vi să pară glumă sau eă-i boală uşoară. E o molimă foarte ticăloasă.

Ce trebe să faceţi ? Ca să vă păziţi de boala aceasta

sau ca să vă faceţi datoria de ade­vărat creştin pentru bolnav şi pen­tru cei din jurul său, iată ce tre­bue să faceţi!

Când s'a ivit boala în satul tău : a) Nu întră în casele unde za<-

copii. b) Nu lăsa copiii să alerge şi să

hoinărească pe stradă sau prin vecini.

c) Dă de ştire doftorului, agen­tului sanitar, felcerului, primarului, jandarmului, ca să se ia măsurile necesare.

d) Nu împrumuta nimic (ţoale şi altele) bolnavilor. Mai bine dă-rueşte-i.

e) Nu ascundeţi pe bolnav Duce-ţi-l la ispital, că acasă nu-l puteţi îngriji cum trebue.

f) După ce s'a vindecat bolna­vul, sau l-ai adus la spital, sau, Doamne fereşte, a murit, vărue în casă bine, spală cu leşie tare tot, fierbe rufele în leşie şi vasele, calcă hainele cât poţi de bine, nu face priveghiu la mort, nu da nimic de pomană, mai bine dă-i foc, mai mare pomană faci aşa, că nu mai răspândeşte boala. Să nu crezi că o să te pedepsească Dumnezeu dacă nu vei face aşa !

Boala o ştie căuta numai medi­cul. Indreptăţi-vă la el !

Nu umblaţi cu leacuri băbeşti că omorâţi bolnavul !

DR. 0D. APOSTOL

B E UŞOARĂ

LEI: ?-5©

N Z I N A LA

AUTO-MECANICA c L U

STRADA DOROBANŢILOR Nr. 18.

P o v e s t i r e I n s e r i l e «le t o a m n ă

І Ш B O E R 9 I O L D O T A N de CONSTANTIN CEHAN-BACOVIŢĂ

Eram copil de zece ani şi 'n casa noastră se adunau Costachi Negri1, Conu Mihalache, Rosetti, Pilat şi colonelul Cuza, ajuns Vodă. Uite chiar aici unde ne găsim noi, ei sfă­tuiau ceasuri întregi. Ce vremuri, Io­nică, n'am să le uit niciodată. Cu vre-o doi ani mai târziu, tata, par'că îl văd şi acum, tata fericit mă luă pe mine şi pe mama, la Eşi. Ce-a fost atunci n'am să uit cât voi trăi. Lume puzderie ; veselie la fiecare pas. Eşii ura sărbătoare. Stau şi acum şi mă gândesc în unele nopţi şi văd ae-vea. Clopotele de la biserici sunau duios cum poate din vremea voevo-zilor Ştefan-ceLSfânt şi Vasile Lupu, nu se mai auziseră aşa, — Mai cu seamă clopotul cel mare al Mitropo­liei. Muzicile câratau pe toate uliţile. Casele împodobite iar în piaţa Ba_ calu, horă mare şi întinsă cu noro­dul ce abia putuse să încapă în locul cam strâmt. Juca şi conu Mihalache şi Costachi Negri şi Pilat şi tata şi alţi boeri. Ionică, ce_a fost atunci... Acum vei pricepe că eu sunt un om vechi şi au pot lupta alături cu Pa­trioţii de astăzi. Eu sunt un om rugi­nit în idei faţă cu moravurile de a_ cum".

Şi conu Iorgu ar fi povestit mai mult căci i se deschisese inima sâ spue multe dacă ceasornicul din pă­rete, cu un portret în oloi, înfăţişând

pe Napoleon în faţa focului de la Moscova, n'ar fi picurat 12 sunete melancolice, urmate de muzica erou­lui, portret încadrat m ramă de aba­nos.

De pe buzele coanei Voichiţei se desprinseră vorbele : „E târziu". Bo­erul adaugă : „Să ne culcăm Ionică. După această oră nu întârziem a-proape niciodată. Cine vine la Plo-periii, se supune obiceiului de aici". Şi râse. Cu toţii îşi luară bună seara iar peste scurtă vreme curtea era în întuneric.

A doua zi fu Duminecă. Boerul se sculă ca totdeauna desdedimineaţă. El cutreeră prin ograda curbi ; se in­teresă de toate ; intră în grajd şi diiatre toţi caii, alintă pe coamă şi pe gât pe Şoimu, care aştepta cu ure­chile ciulite, zahărul matinal.

Câinii vre_o cinci se gudurau şi ei împrejurul boerului. Trecu şi prin parcul altă dată plin cu flori, acum cu frunzele îngălbenite şi cu tristeţea pretutindeni. Clopotul delà biseri­că suna melancolic. Mai târziu, a-proape de liturghie, in t ra ră în lo­caşul de rugăciune coana Voichi­ţ a îmbrăcată în o mantie de măta­se neagră, domnul Stavăr şi boe­rul. Interiorul bisericii cu mirosul de tămâie era plin de credincioşi. Candelele aprinse pe la icoane vechi, licăriau mistic. Mai întâi

femeile smerite şi apoi bărbaţii din fa­ţă, în haine curate de sărbătoare, îşi înclinară frunţile în faţa boerilor. Boerii se aşezară în stranele de ste­jar, ctitoreşti. Preotul cânta cu vo­cea slabă şi părea un sfâot cu barba albă, de câteori apărea m uşa alta­rului. Avea aproape 80 de ani. Sluj­ba se sfârşi. La anatoră veniră fete, copii, femej, bărbaţi cu plete dace iar la eşire sărutau dreapta cucoanei şi a boerului. Nu mai era nimeni. Ră­maşi singuri intrară în altar. Boerul ceru Evanghelia. Preotul cu mâinele tremurâmde o ridică de Ia locul ei. Chipul conului Iorgu părea mai senin iar în privire avea ceva blând ca nici odată. Evanghelia avea o învelitoare de piele, cu iconiţă de email în mij­loc şi alte patru la margini şi colţuri­le legate îni aur. Boerul o deschise întrebând : „Stavăre, ştii să citeşti greceşte? Uite şi ce mândre chena­re. D'apoi scrisul de mână cu buchi slavone. Ascultă prietine : „Dăruit-am această sfântă Evanghelie tipă­rită la mănăstirea Cetăţuia, bisericii

Í ridicată de ctitorul Iancu Negrea, I postelnic la Curtea lui Petru Rares i Vodă, cu vornicul Ţărei de gios, Si-! meon Negrea, ca să rămâe în vea-

cu veacurilor la acest locaş spre ru­gă şi sece-i manele şi afurisit să hie până 'n al nouălea neam cine va în­străina sfânta Evanghelie". Şi ce mL nunată iscălitură cu cerdac de mâna dumisale şi leatul 1675 la Sfânta zi a Adormirei Maicei Domnului.

Melancolia toamnei picura pareri-de-rău din fnmzile moarte ce cădeau

pe aleea ruginită ce ducea la curtea cu ziduri g roase . . .

Trecuseră vreo cincisprezece ani. La Plopeni dispăruseră liniştea, bi­nele şi zilele pline de bucurie cum erau odată. Acum lacrămi şi des-nădejde. Satul aproape pustiu. In ferestre nu mai licăriau luminile în nopţi târzii. Nunţile încetaseră; glumele şi râsetele la şezători ase­menea; nici basmele nu se mai auzeau în faţa jăratecului de pe vatră. Parcă nu fusese niciodată veselie. Bătrânii gârboviţi şi cu privirile obosite de durere iar fe­meile cu ochii plânşi, se strecurau ca fantome pe drumurile întroe-nite ale satului. Ciorile croncăniau sinistre. La curte tristeţe. Numai venise de multă vreme nici un prietin; vânătorile cu hăitaşi înce­taseră; odăile altă dată pline cu farmec lipsite de voie bună. Boie­rul trecea prin grele chinuri, era abătut. Citia zilnic gazetele aduse din Fălticeni de către un călăreţ de la curte; nu-i venea să creadă ee vedea tipărit. îşi ducea batista la gene, fuma cu pasiune şi ofta. Neliniştit se scula din jilţ, cu pri­virea vroind să spintece depărta­rea albă şi pustie. Suspinele se repetau adânc.

„Voichiţo Moldova frumoasă a ră­mas un petic de pământ. Oştirea învinsă. Boalele o prăpădesc. Moar­tea seceră cu miile pribegii iar ostaşii nu mai încap în ţintirime. Bejenie şi nenorocire. Voichiţo, ce

s'a ales din ţara noast ră! . . . Cu ce greşit-a norodul nostru înaintea Atotputernicului? Voichiţo, moşia ni se pierde. Voichiţo, zile amare!" Şi boerul rămase cu privirea pi­ronită în pământ câteva minute. De o dată fruntea parcă i se lu­mină; privirea-i căpătă ceva din energia-i tinerească, de altă dată grăind neşovăelnic: „Nu, nu se poate Voichiţo, nu ne pierdem. Am credinţă. Nu mai plânge Voichiţo!"

Viscolul şuera ascuţit lovind în geamuri iar crengile arborilor pă­reau schelete. Candela pâlpâia tristă la icoana Maicii Domnului. Cucoana Voichiţa, mai mult o um­bră, palidă la faţă, cu sbârcituri adânci în chipu-i gingaş de odi­nioară, îmbrăcată în negru, cu ochii în evanghelie. Buzele-i tremurau ceva iar lacrămile se prăvăliau pe obrazu-i îndurerat. In liniştea ia­tacului vorbele ei cădeau ca pică­turi de plumb fierbinte peste ini­ma boerului: „de ce nu mă strân­ge şi pe mine Dumnezeu? De ce mă lasă pradă zbuciumului? Fiul mamei nu mai este!" Ar fi vrut să mai spue ceva, dar plâsul o podidi.

In felul acesta se perindau z i ­lele triste la Plopeni. Nopţile lungi de iarnă grozav de dureroase. Vre­mea trecea în lacrămi şi suferinţă. Boerul, într'o sară citi pentru a treia oară răvaşul primit de la o rudă a dumnisale de aproape.

„Voichiţo, auzi ce spune Irimia,

ar fi mai bine să ne mutăm la el la Eşi. Vremurile-s tulburi. Acolo sunt şi copii băiatului nostru. Soţia lui şi copiii au nevoie şi de mân-găerea noastră in nenorocirea care i-a cuprins.

— Să plecăm lorgule. Boerul tăcu o clipă, adâncind

cu mintea toată nefericirea din juru-le, apoi grăi:

— Să plecăm, dar cum rămâne sa­tul? Femeile desnădăjduite de aici şi bătrânii cari au rămas pe la vetre, au nevoie de un sprijin. Să mă duc când au nevoie mai multă de mine? Ce-au să cugete în du­rerea lor? Ruşii şi aşa îşi fac de cap, pradă, dar, dacă nu voi fi aici? Voichiţo, o datorie de conştiinţă mă opreşte aici la Plopeni, să străjuesc în timp de furtună aproa­pe de moşie." Ornicul din părete bătu ora unu. Coana Voichiţa, se închină la icoane şi după ce spuse rugăciunea, luă o fotografie de pe măsuţa de lângă pat, se uită mult la ea şi începu să plângă înăbuşit. Din odaia de alături se auziau fragmente de cântece şi râsete.

„Ce oameni răi, Voichiţo, începu boerul indignat. Ruşii nu ni-au fost niciodată prietini. Aceştia-s ofiţeri de dincolo? Beau toată noap­tea, joacă cărţile, nepăsători ca nişte animale. Satul a rămas a-proape pustiu din pricina lor, iau tot ce găsesc în cale. Uite ce fac din casa mea, cu care le-am pus tot laîndămână. în loc să fie cum­

secade şi să respecte odihna din timpul nopţii."

Cântecele deveniră stridente, mai mult sberături de cât armonie. Boerul, furios, se ridică din pat. Coana Voichiţa speriată: „Ce vrei să faci? Te pui cu nebunii?"

Deodată boerul descuie uşa şi din prag cu glasu-i energic, zise : „Puteţi fi mai civilizaţi!"

Toţi rămaseră cu ochi holbat işi cu feţele buhave de băutură. Ca­mera era plină de fum de ţigară, cu aer închis şi cu sticle de vin, răsturnate pe sub masă, pe masă, la un loc cu cărţi de joc şi ruble mototolite.

înfăţişarea energică a boerului le impuse. Câţiva din ei în frunte cu prapoşcec Nechita Nechitovici, scrâşniră din măsele, cu'n murmur de revoltă pe buze. Apoi boerul închise iar uşa şi se făcu tăcere. Se auziau numai şoapte din când în când.

De la o vreme pe coana Voi­chiţa o birui somnul, numai boerul nu putea închide ochi. Prin întu­nericul nopţii genele lui puteau fi pline cu lacrămi, nu'l vedea doam­na, îşi aducea aminte de toate evenimentele mai însemnate din copilărie până la vârsta ce-o avea de 70 de ani. Se vedea la Paris, atunci când studia dreptul; viaţa plină de emoţii de acolo; reîntoar­cerea în ţară; moartea tatălui său cea dintâi deziluzie; căsătoria cu Voichiţa, apoi încă o durere mare, ducerea la cele de veci a mame i lui

Numărul 33 CULTURA POPORULUI Pagina 5

Expoz i ţ ia A g r i c o l ă şi de Industr ie casnica din I a ş i

I I a construit un album pe care exa-minându-1 de aproape vedem în el nu numai frumuseţea motivelor"şi isvoadelor combinate şi prinse în toate culorile lor originale, dar o muncă stăruitoare şi o voinţă de adevărată patrioată. De altfel dsa a fost recompensată prin atenţia deo­sebită ce a arătat însuşi M. S. Re­gele, interesându-se în deaproape de toate aceste comori de cusături.

Despre Industria casnică şi arta naţională care a luat un mare avânt la mănăstirile din Moldova este foarte mult de spus şi ne-ar tre­bui zeci de pagini pentru a des­crie valoarea de gust şi de muncă ce fiecare bucată cuprinde.

• Măicuţele, aceste neobosite albine un dulap, o masă 1 au adus rodul nepreţuit al muncii

lor, întrecând în folosinţă şi

Casa Moldovenească din Câmpu­lung Bucovina Acesta casă împrej­muită cu cerdac, are două cămări şi o tindă. In prima cămară, un pat de lemn de paltin deosebit ca formă, lustruit în cafeniu şi apoi sculptat în motive româneşti îţi dă impresia că e încrustat cu fildeş ; o frumoasă ramă ţărănească în care sunt reuşite figurele Suvera­nilor noştri. Pe lăviţi şi pe jos lă-vicere şi scoarţe, pe păreţi, multe ştergare şi cămăşi cu izvoade vechi, icoane, un policandru de lemn în felul patului. In tindă un minunat lăicer şi o scoarţă veche. In că­mara a doua se admiră iarăşi două paturi şi aceste înadevăr artistic lucrate; apoi două săerieşe (lădiţi pentru zestre) eu sfeşnicar în trei ramuri toate de acelaşi lemn de paltin şi în a-celaşi ton fel fucrate cu multă artă şi talent de elevul Pintilescu Ne-culai cl. HI-a şcoala de arte. Pă-reţii şi a i c i s u n t împodobiţi cu foarte frumoase ştergare vechi de borangic, precum şi un păretar (strecurătoare în formă de lăicer) cu isvod negru şi roş bine combi­nat perdele frumoase vechi ca mo­del' diferite cămăşi cu motive de sute de ani, o ploscă, icoane, etc. Dar cea mai frumoasă bucată din aceasta casă — a cărei lucruri sunt dăruite Dlui Generai (Berthelot — este fără îndoială „Doina" un baso­relief admirabil ea idee şi lucrare 1 Ea reprezintă pe un ciobănaş cân­tând din Auer pe când oiţele pasc în jurul lui ; mai sus pe un trun-chiu la umbra unui stejar o copilă, în cea mai desăvârşită înfăţişare de naivitate şi duioşie îl ascultă; pe cranguţa unui fag o privighi-toare aplecată parcă ar căuta să prindă ceva din melancolia doinei; in zările depărtate să văd munţii cu pădurele lor de brazi, iar la poalele lor îu umbră, castelul din valea Putnei.

E o bucată plină de viaţă şi de o înfăţişare şi fineţe uimitoare. Tâ­nărul Dumitru Ungureanu, absol­vent al şcoalei de arte şi meserii din Câmpu-Lung, autorul acestei mici capo-doperă va ajunge de si­gur pe lângă un bun meseriaş şi un mare artist. De ştiut că fru­moasa Casă Moldovenească şi mo­bila sunt composiţiile dlor Archi-tect profesor Alexe. Moroşeanu şi Director I. Veslovschi.

Industria Casnică pavilionul No 1 şi 2 pus sub şefia d-nei Maria Popescu-Ţuchel, profesoară la şcoala de industrie şi arta naţională din Chişnău, Moldova întregită. Aici Basarabia se prezintă prin o co­lecţie de icoane vechi şi scoarţe mult admirate de M. S. Regele care a şi făcut cumpărături; prin felurite postăvarii, blănării, ţăsături de tot felul, industria lânei, a câ­nepei, a eovoarelor cu diierite iz­voade româneşti foarte căutate pentru frumuseţea lor originală şi vechime; prin cusături naţionale cari s'au păstrat cu sfinţenie vea­curi întregi; prin broderii, ştofe pentru haine bărbăteşti, ţăsute şi transformate în haine, rochii din tot felul de pânză, de mătase, de borangic, perne ţesute, ştergare, batiste.

Apoi diferite lucruri în piatră,-mobile diferite în răchită învârtită, şi în vergele, paneraşe, o sumedenie de lucruri admirate de toată lumea ce se perindează.

Pe lângă frumuseţile ţinuturilor Chişinău, Orhei, Hotin, Cetatea-Albă, Ismail, Vascăuţi şi altele se mai observă obiectele colecţionate şi din alte părţi de dl Nuşi Tului şi dl Bahtaloschi inspector agricol, între care un covor de o rară fru­museţe în motive orintale, având dimensiunea 9 m. pe 6 colecţionat delà şcoala eparchială condusă de dna directoare Alistar.

Bucovina se prezintă cu ţăsături de tot felul, costume naţionale, pân-zături artistic lucrate în felurite motive care de care mai variate.

Din Putna se admiră interiorul unei cămări ţărăneşti eu laviţe, aşternute cu felurite velinţe, lăzi pline cu zestre deasupra cărora strălucesc pernele îneroşetate şi aşternutul alb ca zăpada, gata parcă să fie încărcate.

Pe păreţi ca şi pe jos aşternute frumoase lăicere şi scoarţe vechi, nu lipseşte nici măsuţa rotundă pe 3 picioare şi nici oule roşi frumos încrestate, nici busuiocul de după icoană, candela e la locul ei ca şi lumânărica delà Paşti. Când priveşti toate acestea ţi se umple sufletul de mângăere dar şi de jale, căci sunt lucruri şi obiceiuri bătrâneşti delà care noi mult ne-am abătut. Dar prin aceste expoziţii ni-se aminteşte iarăşi că nu trebue să ne uităm nici obârşia nici obiceiu­rile acele sfinte ale moşilor şi stră­moşilor, încercaţii noştri fraţi deşi au fost veacuri înstrăinaţi şi-au păstrat totuşi cu sfinţenie legea şi datinele care i-au ţinut deştepţi şi veghetori până în ceasul acesta când ne-am regăsit.

Multe vinovăţii mai avem încă asupra noastră pe care trebue să-le îndreptăm. - La Gura Humoréi, admirăm răb­darea dnei Maria Ciupercovici, care a reuşit a colecţiona cele mai vechi cămăşi, de sute de ani păstrate de pe la străbunici şi date ca zestre din fiică în fiică drept comoară a isvoadelor româneşti. Au avut ele oare viziunea că aceste bogăţii de cusături vor face azi admiraţia re­gelui şi a miniştrilor.

Dar înţeleaptă dna Ciupercocivi

Ş t i r i de p r e t u t i n d e n i

în folosinţă şi fru­museţe tot ce s'a văzut ca lucru casnic în această expoziţie.

Mănăstirile Văratec, Agapia şi Agafton, s'au întrecut pe ele în-să-şi, scoarţele de tot felul şi de mărimi diferite nu au pereche. Se observă minunate broderii pe cea mai fină pânză românească cu di­ferite motive, care de care mai in­teresante prin frumuseţe şi vechime cămăşi femeeşti şi bărbăteşti de zi şi de noapte, lucrate în şabac, benzi brodate pentru garnituri de rochi, feţe de masă şi şervete brodate, tartaje pentru cărţi biseri­ceşti, se remarcă 2 perne în punct de goblen cu sabaee în mătase lu­crate cu mult gust şi fineţe de Maica Zanaida, stariţa Mănăstirei Văratic ; frumoase perdele în pânză românească văpsită, pânzări pentru ştergare, de cânepă, in, de lână de bumbac în 5 şi 3 iţe. Patru rochi de pânză cu broderii goblemuri albe şi colorate, o rochie albă de borangic cu şabace, o minunată veste albă de olandă brodată în motive româneşti, pânză de Alsacia de borangic alb în 3 iţe, 8 covoare mari a căror isvoade au mai lost lucrate pentru general Berthelot şi Vopika ministrul Americei, iar în urmă pentru casa regală mai multe covoare mici patra carpete cu cea mai fină lână în isvoade ţărăneşti, perdele în 2 iţe cu alesături 2 co­voare în stil oltenesc mai multe ; valuri de mohair şi alte nenumărate ; obiecte care fac admiraţia tuturor. ;

Mănăstirea Agapia se întrece cu aceleaşi lucrări plus 2G covoare mari, rochii de lână, şeicuri, etc., iar mănăstirea Agafton, are multe lucruri în tricotaj, fuste, polcuţe, flanele împletituri, ciorapi mănuşi şaluri, cravate, pânzături dein, câ­nepă borangic ş. a.

Vechea şcoală de sericicultură a dnei Mironeanu Vitlimescu rămâne fără pereche. Cele 2 dulapuri de sticlă strălucesc prin bogăţia şi fineţea, mătăsurilor a borangicului şi a maramelor fără preţ iar costumul ţărănesc bănăţean este neîntrecut. De altfel această şcoală a făcut în totdeuna ciustea laşului.

Asoc. „Cercurilor de gospodine" expune scoarţe, ţăsături împletituri, broderii, croşetării, pânzări de tot felul şi mai ales pânza de gospo­dărie pentru sterş farfurii, pahare ş. a. ca şi pentru bucătărie apreciate foarte mult de dnii inspectori.

Şcoala de arte şi£me$erii din Iaşi are multe şi frumoase bucăţi : mese, scaun, rame, ulcioare, farfuri în lemn şi pictate în desemne şi culori na­ţionale ; această şcoală recunoscută în ţară pentru felul cum execută ori ce lucrare, aici în expoziţie a fost la înălţimea aşteptărilor.

Mai sunt multe pavilioane cu păsări de diferite specii cari de care mai frumoase.

Grajduri fine de cai străluciţi, de tauri nemai văzuţi, vaci minu­nate, berbeci, oi, porci şi alte ani­male care au fost premiate pentru rasa şi frumuseţea lor, iar stăpânii răsplătiţi cu prisosinţă pentru munca şi devotamentul ce au depus în creşterea şi îngrijirea lor.

încheind spun că aceste sunt palide cuvinte faţă de importanţa şi scopul pe care l'au urmărit neobosiţii şi vrednicii organizatori.

Prin această expoziţie s'a dat pri­lejul şi s'a statornicit — unicul mijloc de apropiere — o minuţioasă şi dreaptă constatare de tot ce poate produce munca şi inteligenţa — în materie de agricultură şi industrie casnică — din toată Moldova în­tregită, devenind de aci înainte după cum am spus delà început un stimulent pentru acei de azi, ca şi pentru viitorime.

MARIA DR. GAVR1LESCU

CĂTRE ABONAŢII NOŞTRI Lipseşte s imţul datoriei a mai

tuturora, de aceea şi serviciul poştei merge greu. Telegrame­le sosesc cu întârziere; scriso­rile cad in mâna oricui; se rătă­cesc; numai ajung la destinta-ţie; iar în ce priveşte poşta la sate, e o adevărată jale. Şi mai cu seamă cu jurnalele. Ele a-jung la primărie şi aici le citeşte cine vrea; se folosesc de ele şi nu le mai primesc acei cărora 11 sunt adresate.

Noi primim mereu scrisori de la abonaţii noştri, că li se pierde ziarul. Vina n u e a noastră; de la administraţie foaia se trimi­te regulat. Şi in zadar reclamăm şi noi la Direcţia poştei, căci nu se mai Îndreaptă lucrurile.

Rugăm pe abonaţii noştri, ca­de câte ori l i se pierde foaea, să ni comunice prin o carte poş­tală, pentru a li se trimite nu-merile lipsă.

VIZITA PRINCIPELUI CAROL 31 A PRINCIPESEI ELENA LA IAŞI. Fosta capitală a Moldovei, uitatul oraş Iaşii — cel mai plin, de fapte târg al românismului — zilele trecute, s'a bu­curat de fericirea ca în mijlocul lui a primit vizita AA. SS. R. E. Principele Carol şi Principesa Elena.

La sosirea trenului princiar în gara laşi, înalţii ouspeţi, au fost întimpinati de către l. P. S. Sa Mitropolitul Pinten al Moldovei, dd. miniştrii Gh. Mârzescu si Al. Constantinescu; Torna, primarul oraşului, precum şi alte persoane de seamă.

La descâlicare A. S. R. Principele Moştenitor al Tronului, trece în revistă compania de onoare, iar d. primar Vo­ma, esă înaintea oaspeţelor după obi­ceiul strămoşesc cu: pane şi sare.

De aici toată lumea se îndreaptă spre Mitropolie, unde se ţine slujba bi­sericească.

De la Mitropolie AA. SS. RR. Prin­cipele Carol şi Principesa vizitează bi­sericile: Trei Erarhi, Sf. Neculai; Li­ceul militar, fiind pretutindeni întimpi­nati cu multă dragoste.

Apoi au vizitat expoziţia agricolă. Primăria cu acest prilej a dat un ospăţ domnesc.

După aceasta Alteţele Lor Regale au mai vizitat aşezăminte culturale, prin­tre cari: grădina de copii Principesa Elena, strada Tataraşi, Orfelinatul Is­raelit, spitalul Caritatea, Universitatea. Şcoala Reuniunea femeilor române.

Corpul ofiţeresc din garnizoană au dat un ceai în cinstea în alţilor оачпе-t.Uor.

După o si de fnt/uoasă petrecere în Iaşi, A. L. R. au părăsit oraşul istoric, plin de atâtea amintiri scumpe ale tre­cutului românesc.

Venirea în ţară a Reginei Mă-rioara a Jugoslaviei . S ă p t ă m â ­n a t r ecu tă a sosit în (ara noas­t ră , Regina Măr ioa ra a Jugos la ­viei î m p r e u n ă cu micu l pr inc i ­pe Pe t re Ştefan.

Suveran i i a u fost î n t imp ina t i când au dcscăl icat la Giurgiu, pe p ă m â n t u l ţăr i i , de că t re M. S. Regele F e r d i n a n d , pr inc ipe le Carol şi pr incipesele Elena, I l eana şi I r ina , pe u r m ă p lecând cu au tomobi lu l la Bucureş t i .

Un cămin pentru studenţii din Olt. Un comite t din jud. Olt,

; compus d in - d-nii A lexandru 1 A l imăn i ş t eanu , Vasile Al imăn i ş -: t e anu , Al. Beletti , N. M. Bircii , I I. I. Florescu, Th. D. Fir icel , , P r eo tu l N. Ionescu, I. A. Ton-i cescu, N. R ă d u c a n Popescu, Ilie j I. Popescu , C. S tava rache , I. ; I l iescu-Pere th , P reo tu l G. Dumi-í t rescu şi N. R. Căpăţ înă , a lua t I h o t ă r î r e a de a înf i inţa a n u l a-

cesta u n cămin al s tuden ţ i lo r ; d in jude ţu l Olt ca în m o d u l a-

cesta să vină în spr i j inu l ţ ine-I r i lor s tuden ţ i fără mij loace.

I O şcoală de negoţ. In z iua de J L u n i 12 Noembrie cr., se va des­

chide p e n t r u în tâ ia oa ră în chi­ş inău , şcoala p rac t i că de negoţ .

Cursu r i l e vor fi prac t ice . Deschiderea unor şcoli. In

z iua de 1 Noembr ie cr., s'a far­bator i t cu m a r e însufleţ i re inau­g u r a r e a nou lu i local al şcoalei de a r t e şi meser i i d in Focşan i .

Tot în aceas tă zi s'a ma i des­chis în o r a şu l Suceava d in Bu­covina, o şcoală nouă , profesio­n a l ă de fete.

56 mii locuinţe construite în-tr'o lună în — Yokohama. Ora­şul japonez Yokohama, b â n t u i t pu de m u l t de c u t r e m u r , începe să se refacă. Oameni i re ­fugiaţi se în torc înapoi . S'au cons t ru i t deja 56.000 de locuin­ţe de l e m n p e n t r u adăpos t i r ea lor. Te pomeneş t i că J a p o n i a b â n t u i t ă de groazn icu l cu t r e ­m u r se reface m a i repede ca ţa­r a n o a s t r ă b â n t u i t ă de r â v n a de îmbogă ţ i re peste noap te şi de corupţ ie .

Noui premii literare. Societa­t ea l i t e r a r ă „Academia Bâr l ă -deană" , de sub conduce rea poe­t u l u i G. Tu toveanu , în u r m a do-n a ţ i u n i l o r ce i s 'au făcut, a con­s t i tu i t u r m ă t o a r e l e p r emi i l i te­r a r e , car i se vor decerne în z iua de 6 Mai 1924, celor m a i b u n e luc ră r i l i t e ra re d in câte se vor t r imi te aces te i societăţ i , p â n ' la 31 Decembrie 1923:

1. „ P r e m i u l l i t e ra r „Mon étoi­le", în va loare de 1000 de lei, se va decerne celei m a i b u n e poezii l irice, s au cele ma i bune luc ră r i în proză sau t ea t ru , n u m a i cu subiect a s u p r a iubir i i .

2. „ P r e m i u l l i t e ra r Profesor G. Taşcă" , în va loare de 1000 de lei.

3. „ P r e m i u l l i t e ra r „Vasile Chircă" , în va loare de 2000 de lei, divizibil .

4. „ P r e m i u l l i t e ra r „Vasile Stoi­ca", în va loare de 1000 de lei.

P remi i l e Taşcă, Chi rcă şi Stoi­ca, se vor decerne o r i că ru i gen l i terar , făr ' de nici o p re fe r in ţă : poezie, proză, t e a t r u ; şi t r a t â n d orice fel de subiecte .

Toate luc ră r i l e l i te rare t r imi ­se la premi i le „Academiei Bâr-lădene" , vor fi cu desăvâ r ş i r e ined i te ; şi se va specifica a n u m e p e n t r u care p r e m i u a u fost p re ­zen ta te .

Es t i nde rea luc ră r i lo r n u in te ­re sează ; vor p u t e a fi p r e m i a t e ch ia r şi u n sonet, o schi ţă , u n cântec . . .

Membri i „Academiei Bâr l ăde -ne", se 'nţelege că n u vor concu­r a la premi i le acestei societăţ i .

că din zi în zi aducem noi îmbu-vremea când tiparul cât şi hârtia

Cititorii noştri îşi dau seamă nătăţiri la această foae, în costă prea mult. Din toate unghiurile ţării ne sosesc scrisori de încurajare, iar oamenii de ştiinţă şi publiciştii cei mai deseamă îndesesc rândurile împrejurul „Culturii Poporului", care urmăreşte luminare şi înfrăţirea tuturor claselor sociale. Crezul nostru este: munca pozitivă, cinstea, îndrumarea băştinaşilor la industrie şi comerţ, şi prin ridicarea celor mulţi, prin o educaţie sănătoasă, prin formare de c a r a c t e r e , prin cetăţeni conştienţi, ia înflo­rirea României, numai prin cultură şi hărnicie. Sus, mai cu seamă sus, la clasa conducătoare: muncă atât cât este şi în massele largi ale poporului. Nu vrajbă, nici politică rău înţeleasă de am­biţii personale, ci u n i r e a suf le teasca a t u t u r o r r o ­m â n i l o r . Pentru înfăptuirea aceasta ne trebue mai întâi o presă cinstită românească. 0 aveţi: „Cultura Poporului". Faceţi ca această foae să fie cât mai mult sprijinită, să o citească tot ştiutorul de carte; slova ei să fie dusă în cel mai mic cătun, înţeleasă atât la coarnele plugului cât şi în casa săracă a lucră­torului ce-şi câştigă pâinea cu trudă în faţa nicovalei în atelier sau în fabrică. Drepturile sociale şi o viaţă umanitară, se c â ş t i g ă n u m a i p r i n c a r t e şi i u b i r e de ţ a r ă .

Academia Bârlădeană. Din iniţia­tiva domnilor: 6?. Putoneanu, S. Galiu şi G. Pallady, s'a înfiinţat în Bârlad,, o societate, care să ia în arendă Teatru „Carol* cu in­tenţia de-a face din el, subauspri-ciile „Academiei Bârlădene", cen-

Către şcoli şi biblioteci populare. Şcoalele şi bibliotecele populare, precum şi orice aşezământ pentru educaţia poporului, sunt rugaţi să-şi trimită adresa D-lui Daniil S. Constantinescu, invalid din răz­boi, str. Rotariu No. 38, Bucureşti,

trul tuturor manifestaţiunilor cul- j pentru care le voi trimite gratuit

Burse. C a m e r a de Comer ţ <d Indus t r i e d in Braşov a h o t ă r â t să acorde p a t r u burse (stipendii) de câte 4000 lei p e n t r u complec-t a r e a s tud i i lo r de specia l i ta te , la doi t iner i mese r iaş i şi a l to r doi t ine r i elevi comercial i .

Răsplata slujitorilor cinstiţi. In sate le u n d e se găsesc jan- , d a r m i care-şi îndepl inesc cu d rep ta t e şi cinste s lujba lor, j an ­d a r m i car i ocrotesc şi se por t bine cu ţ ă ran i i , acolo, s u n t r u ­gaţ i gospodar i i f runtaş i s au preoţ i i şi învă ţă tor i i , să ne t r i -m e a t ă fotografiile j a n d a r m i l o r , cu câ teva date , ad ică : n u m e l e şi p r o n u m e l e şi a n u l naş te r i i şi lo­cul. P r i n felul acesta , l u m e a să cunoască pe j a n d a r m i i , cari , în sate le lor, sun t adevă ra ţ i sluji­tori ai ţăr i i , b lânzi cu cei bun i , şi s t r ic t cu ap l ica rea legii faţă de cei r ă i .

Târg de vite. Minis terul In­dus t r ie i şi Comer ţu lu i a ap ro ­bat desch ide rea la Ce rnău ţ i u-nu i al doi lea t â r g s ă p t ă m â n a l de vi te pe l ângă cel de Luni , ca­re se va ţ inea în ziua de Vineri pe aceiaş i p i ţă . P r i m u l t â r g se va ţ inea în ziua de 16 Noembr ie .

înlăturarea unor funcţionari. Pe z iua de 1 Noembr ie cr., au fost î n l ă t u r a ţ i u n m a r e n u m ă r de func ţ ionar i de la p r i m ă r i a şi j ude ţu l Cluj, pen t rucă , cu toa te păsu i r i l e da te şi în v r e m e de cinci an i de la un i re , aceş t ia n ' a u v ru t să înveţe l imba r o m â ­nească .

Sărbătoare naţională. La 1 De­cembrie a n u l acesta, o r a şu l Tg-Mureş d in Ardeal , v a să rbă to r i cu deosebi tă însuf le ţ i re , cinci an i de la i n t r a r e a t r u p e l o r ro­mâneş t i , desrobi toare , în aces t o raş . Cu acest prilej se va des-veli şi s t a t u i a so lda tu lu i r o m â n , r id ica tă în a m i n t i r e a acelei zile is torice şi de înă l ţ a re na ţ iona lă .

Bani de metal . In l u n a Feb­r u a r i e se vor p u n e în c i rcula ţ ie ban i m ă r u n ţ i de meta l . Se vor p u n e în c i rcula ţ ie 50 mi l ioane lei în monede meta l ice de 2 lei şi 100 mi l ioane , în de cele de câ­te 1 leu.

Cât v in s'a produs în Oradea. In u r m a u n u i r e c e n s ă m â n t , s'a cons ta ta t că podgori i le Oradiei-Mar i (Ardeal) a u p r o d u s a n u l a-ces ta pes te 16.000 HI. vin. P r o ­duc ţ i a de là 1919 încoace, c â n d a fost de 8430, este m e r e u în creş­te re . Cal i ta tea v inur i lo r p a r e a fi cu m u l t supe r ioa ră celor d in an i i t r ecu ţ i .

CĂTRE OAMENII DE BINE. Rugăm pe preoţii din sate, cum şi pe învăţători sau alţi cărtu­rari, să ne trimeată din satele lor dhipul (fo­tografia) a celui mai bun gospodar, care a făcut fapte bune, fie pentru biserică, fie pen­tru şcoală sau alt-ceva, chipul acelui gospodar care e harnic, are gospodăria cea mai fru­moasă, şi se bucură de toată cinstea. Chipul gospodarului tl vom tipări în foae, ca să vadă miile noştri de cititori, pe oamenii cei de su­flet, de inimă bună şi de cinste. La fiecare chip (fotografie) se va adăuga numele şi pro­numele ţăranului, vârsta, din ce sat este şi pe scurt ce a făcut el tn viaţă.

Inima i n dreapta şi ficatul în stânga. Gazetele d in Viena a d u c ş t i r ea că î n t r ' u n spi ta l d in Tirol a fost ope ra t u n bolnav, la care s'a găsi t i n i m a în p a r t e a d r eap ­t ă şi f icatul în s t ânga . S'au mi ­n u n a t toţ i medici i de c iudă ţe ­n i a aceas ta .

O bibliotecă. In h a n u l Co cor a, r id ica t de d r u m e ţ i în t r 'o p o i a n ă cu molifte d e a s u p r a Peş te r i i Ia-lomicioara , la 1700 m. înă l ţ ime , se va în jgheba o bibliotcă, cu tot felul de că r ţ i î n deosebi de­scr ier i de călă tor ie .

Faptă bună. D-l Arv in te co­m e r c i a n t d in Tomeşt i jud. Iaş i , a d ă r u i t s u m a de 10 mi i de lei, p e n t r u r e p a r a r e a a c o p e r ă m â n ­tu lu i şcoalei d in Tomeşt i .

Aceas ta , în u r m a s t ă ru in ţ i i d-lui D. Cazian, subprefect .

F a p t a aces tu i b u n r o m â n , me­r i t ă să fie cunoscu tă în n ă d e j ­dea că v a avea u r m ă t o r i .

C ă t r e s p r i j i n i t o r i i n o ş t r i . Preoţi, învăţători şi săteni cărturari, vă rugăm să răspândiţi această foae cât mai mult. Mijlocul ar fi aces ta :

Să îndemnaţi pe prieteni să o citească; Să ne trimiteţi liste cu numele acelor gos­

podari cari credeţi că s'ar abona la foae; Cineva din sat, iubitor de carte, să ne

ceară un număr de foi, ca să le împartă pe bani, la ţărani. Dacă In sat s 'ar găsi o pră­vălie unde să se vândă foaia ar fi şi mai bine.

0 foaie costă 3 lei, iar pentru strădanie dăm 60 bani, adică să primim numai 2 lei şi 40 bani.

Cu felul acesta de Imprăştiere a „Culturei Poporului", vom fi In stare să aduoem cât mai multe îmbunătăţiri la ea.

Acei cari ne scriu. — In rân­durile mişcării noastre cultura­le, din zi în zi, se strâng cei mai de seamă oameni ai ţării noas­tre. Cititorii noştri, vor putea citi folositoare articole datorite cunoscutului scriitor d. Gh. Ghi-bănescu , profesor şi acele izvo-rite din pana talentului publi­cist d. Dan Rădulescu , profesor la Universitatea din Cluj.

Mulţămire. Cercul c u l t u r a l „Nicolae . Iorga" d in Broşcău ţ i i -Noui (Bucovina) m u l ţ u m e ş t e că lduros d-lui Dr. Aure l Mora-riu, avocat şi d e p u t a t d in Cer­n ă u ţ i p e n t r u s u m a de 1000 lei, d ă r u i t ă p e n t r u r ec l ăd i r ea P a l a ­tu lu i na ţ iona l d in aceas tă co­m u n ă , — drep t c u n u n ă în a m i n ­t i r ea neu i t a te i sale m a m e E lena Morar iu şi a neu i t ae i sale su­rori , Victor ia Grecu.

Rubrica femeei. — începând cu numărul viitor vom deschi­de o importantă: Rubr ică a fe­meii . In ea se va oglindi toate problemele şi chestiunile socia­le femenine, precum şi educaţia — de care avem atâta nevoie — a mamelor şi gospodinelor.

Pentru aceasta am căpătat colaborarea unei distinse scrii­toare din Ardeal, d-na S a n d a I. Mateiu, fosta directoare a re­vistei „ L u m i n a femeei"; afară de aceasta va mai seri şi publi­cista d-na Maria Dr. Gavrilescu din Iaşi, cum şi alte scriitoare de seamă, pe care le v o m anun­ţa la timp.

O nouă bancă în Oraviţa. In-c u r â n d va lua fiinţă o n o u ă ban­că în Oravi ţa (Banat ) . Acţio­nar i i (părtaşi i) acestei bănci vor fi ţ ă ran i i de pe valea Carasu­lui, car i vor în tovărăş ie , p ropă­şirea economică- f inanc ia ră a a-cestui ţ inu t . Dor im spor la m u n ­că şi să fie î n t r ' u n ceas cu no­roc.

Contrabandă de ouă. La Timi­şoara s'a descoperi t o m a r e con­t r a b a n d ă de ouă . Un negus to r a n u m e Iacob Poper , a c ă u t a t să t r eacă p r in c o n t r a b a n d ă 80 de mii de ouă.

Autor i tă ţ i l e au c o n d a m n a t pe negus to r să p l ă t ea scă a m e n d ă s u m a de 340 mii de lei.

Imedia t ce P o p e r a văzu t că este c o n d a m n a t să p l ă t ea scă a-ceas tă a m e n d ă a scos ban i i d in b u z u n a r şi a p lă t i t î n d a t ă a-m e n d a .

După aceas t a ouă le a u fost t recu te pes te g ran i ţ ă , l u â n d dru­m u l înspre ţ a r a Elveţ ie i .

O fată naşte un copil şi-1 în­groapă singură in cimitirul sa­tului. In c imi t i ru l comune i Zvo-r i ş t ea (jud. Dorohoi) a fost p r in ­să fa ta E l e n a N. Bahnovic i pe când s ă p a o g r o a p ă p e n t r u a p u n e cadav ru l u n u i copil de cu­r â n d născu t .

S'a s tabi l i t că fa ta a avu t le­g ă t u r i de dragos te cu u n t â n ă r d in Dorohoi .

T e m â n d u - s e de p ă r i n ţ i şi de g u r a sa tu lu i , c r im ina l a de înda­t ă c u m l'a n ă s c u t l'a uc i s înă-duşindu-1 cu o pe rnă .

Ea a s ă p a t g roapa copi lu lu i său, în t i m p u l nopţ i i , cu a ju to­ru l une i bă rd i ţ i .

Ea a fost închisă . Câte ceasuri trebue să doarmă un

copil. S'a constatat că copiii de şcoală cari nu dorm îndeajuns sunt mai slabi, mai nervoşi şi mai în pericol de a căpăta diferite boli.

In urma cercetărilor făcute s'a ajuns la cifrele următoare: Copiii de 4 ani să doarmă 12 ore (în 24 ore), cei de 7 ani să doarmă 11 ore, cei de 9 ani să doarmă 10 ore cei între 12—14 ani delà 9—10 ore iar copii delà 14 ani până la 21 ani, delà 8 până la 9 ore.

Turcia republică. Partidul kemalist a proclamat republica turcească şi a ales ca preşedinte pe Mustafa Kemal.

turale din acest oraş Către comerţ. Este o nouă ru­

brică pe care o deschidem în foaei noastri, călăuziţi de preocuparea ce o avem către aceasti ramură de activitate în viaţa noastră. Co­merţul este brăţara de aur şi încă o temelie sănătoasă pe care se va ridica statul român. Ne vom da mei ea toată silinţa ca să îndemn pe băştinaşii noştri să se ocupe cu comerţul iar tineretul românesc să se îndrepte spre acest izvor de bogăţie naţională. Colaborator la această rubrică îl avem pe d. Ri­chard Tuffii, fost reprezentantul României în Ceho-Slovacia şi pro­fesor. Şi credem că îşi vor da tri­butul folositor al cunoştinţelor practice şi alţi oameni de specia­litate, pe care îi aşteptăm alături cu noi, la fapte.

Deschiderea unui nou liceu In ziua de Sf, Paraschiva, la Tecuci, cu o deosebită sărbătoare la care au luat parte toate scoale din acest oraş, s'a sfinţit noul liceu de fete „Tache şi Elena Anastasiu", liceu ce ia fiinţă cu un număr de 280 de eleve, având deocamdată 5 clase.

Liceul e chiar în mijlocul ora­şului, un palat foarte frumos, dă­ruit de răposaţii Tache şi Elena Anastasiu, cu limba lor de moarte ca în el să se înfiinţeze o şcoală secundară de fete.

După sfinţire, vorbeşte P . S. Sa Econom Conduratu, protopopul ju­deţul, arătând însemnătatea şcoalei şi a bisericii pentru luminarea po-

Pădurile din Valea Uzului în flă­cări. La începutul lunei aceştia un foc a izbucuit în pădurile din Valea Uzului, proprietatea societăţii fo­restiere „Transilvania". Focul a durat 2 zile şi a nimicit plantaţia care se compunea din fag şi stejor, în total 300 de hectare.

Au mai fost distruse 60 mii de metri cubi de lemne tăiate. Pagu­bele întrec suma de 30 de milioane de lei.

Biletele de 500 de lei vor fi schim­bate. De oarece în vremea din urmă s'au văzut foarte multe hârtii de 500 de le falşe, ţara prin Banca Naţională a României, a hotărât să schimbe biletele de 500 de lei cu altele. j

Monument eroilor. Datorilă consi­liului comunal din Roşiori-de-Vede, j judeţul Teleorman, în frunte cu d. i N. Popescu-Vedea, au reuşit să strângă fonduri pentru ridicarea unui monument al eroilor, monu­ment ce va fi lucrat de către sculp­torul D. Măţăoanu. Monumentul va costa 400 mii de lei.

SĂTENI, dintre domniile voastre sunt cei mai mulţi cari ştiţi să puneţi pe hârtie gândul vostru, aşa cum trebue; de aceea vă rugăm, cari vă bizuiţi a spune lucruri bune, — ca să învăţăm şi noi cărturarii delà domniile voastre — să ne scrieţi pentru a se tipări în foaea aceasta, care este a voastră. Vrem să auzim sfaturile voastre, vrem să ne cunoaştem de aproape, vrem să vă spuneţi şi voi păsurile voastre, cum mai este prin sate şi cum aţi dori să fie. Şi vorbind un sătean din Basa­rabia, şi altul din Banat, şi altul din Bucovina, şi altul din Ardeal şi altul din Dobrogea, ne vom cunoaşte mai bine şi ne vom iubi mai mult.

Omorirea unui prim-ministru bul­gar. Săptămâna trecuta a fost omorit în Sofia, capitala Bulgariei, cu focuri de revolver, fostul prim-ministru bulgar Dr. Ghenadieff. Ion Gheşoff, directorul Academiei de ştiinţe din Sofia, care însoţea pe d. Ghenadieff, a fost grav rănit.

Criminalii nu au fost prinşi. Pentru clasa muncitorească. Gândul

nostiu este îndreptat de aproape la clasa muncitorească, aşa de fo-sitoare acestei ţări. Foaia noastră se va ocupa de soarta acestor braţe, cari alături cu sătenii, sunt teme­lia societăţii ^omeneşti. In acest scop, am deschis o rubrică: Pentru clasa muncitorească, scriind la ea un tovarăş al muncitorilor d-l in­gener V. Mişicu, inspectorul Atelie­relor C. F . R. din Galaţi şi Di­rectorul revistei industriale „Arte şi Meserii".

Muncitorii sunt rugaţi şi ei să-şi spue păsurile, să aducă discuţii, dar în legetură mai întâi eu dra­gostea acestui pământ al ţării noa­stre şi pentru organizarea în pri­mul rând al muncitorimei române, fără a fi împotriva, ci din contră a iubi şi pe ceilalţi tovarăşi de alte naţionalităţi.

Dar interesul cel mare de întări re a acestui stat românesc, este ca să avem o clasă muncitorească băştinaşe, bogată în ţară bogată.

Moartea unui fost prim-ministru, A murit Bonar Law, fost până acum câteva luni prim-ministru al Anglei. Bonar Law a fost un mare bărbat de stat. El a condus la bun sfârşit tratativele între Franţa şi Anglia.

Donaţie, Ministerul Gulteldr (Bi­sericii) a dăruit 20 mii de lei pentru repararea bisericii din Jucu ldeJos jud. Cojocna unde s'a născut marele patriot şi luptilor Gheorghe Bariţiu.

un foarte frumos tablou în o cu­lori, tablou cari reprezintă groză­viile beţiei. In cazul când n'au scutire de taxe poştale vor trimite şi mărci pentru transport.

Vizita Mitropolitului Suciu la Tg.-Mureş. I. P. S. Sa Mitropolitul greco-catolic din Blaj, Vasile Suciu, zilele trecute a făcut o vizită cano­nică în Tg.-Mureş din Ardeal. Po­pulaţia atât cea română cât şi cea minoritară l'a primit cu multă în sufleţire.

Nenorocirea din gara Bonian. O m a r e nenoroc i re s'a î n t â m p l a t zilele t r ecu te în g a r a Roman .

Negus to ru l Veisman, a v â n d n u m a i de cât nevoe să plece la Mirceşti şi ne ma i a v â n d nic i u n t r e n a c ă u t a t să facă acest d r u m cu u n t r e n de marfă .

In m o m e n t u l când voia să se u rce în t r en ca re e r a în m e r s , a a luneca t şi a căzut sub roate le vagonu lu i , roa te car i t r e c â n d peste el l 'au t ă ia t în două.

Cadavrul unui jandarm. Pe l in ia fera tă în t re Tg.-Ocna-Gara-Oneşti , a fost găsit , groazic răn i t , c a d a v r u l u n u i j a n d a r m r u r a l .

In u r m a cerce tăr i lor făcute s'a găsi t că v ic t ima e j a n d a r m u l Torna Necula i din reg. 4 Bata ­l ionul de ins t ruc ţ i e din Tg;.-Ocna.

Ard pădurile in Banat. In toamna aceas t a a a r s o m u l ţ i m e de p ă d u r i , c u m de m u l t ă v reme nu s'a m a i î n t â m p l a t aşa. Cu câ­teva zile în u r m ă au a r s p ă d u r i l e Comuni tă ţ i i de avere şi ale Sta­tu lu i , ce ocupă te r i to r iu l d in t r e Moldova Nouă şi Orşova, din Bana t . Focul a d i s t rus u n teri­to r iu de p ă d u r e în l ă ţ ime de 60—70 chi lometr i .

R E V I S T E P R I M I T E

A apărut No. 5, a n u l III al re­vistei de l i t e r a tu r ă şi a r t a Gân­direa, cu proză şi ve r su r i de : Nichifor Crainic , Luc i an Blaga, Demos tene Botez, Ion Pi l lâ t , E m a n o i l Bucu ţă , M. M. Con-diescu, Virgil Drăgbiceanu , Oscar W a l t e r Cizec, P a u l Clau­del, Ion Marin , Sadoveanu , Vin-ti lă Rusu-S i r i anu , etc.

P a r t e a a r t i s t ică a aces tu i nu­m ă r e î nch ina t în în t reg ime descoper i r i lor nep re ţu i t e p e n t r u t r e cu tu l ar te i r omâneş t i , delà Biser ica Domnească din Cur t ea de Argeş . N u m e r o a s e r ep rodu ­ceri nî neg ru şi în culor i d u p ă p ic tur i le celei m a i vechi biserici r o m â n e , p u n astfel sub ochii tu­tu ro r , î n t â i a oară , o comoară de a r t ă despre care de m u l t ă vre­me, în t r e savan ţ i i noş t r i şi acei s t r ă in i chiar , s'a vorbi t ca des­pre o m i n i m e a veacu lu i al XIV-lea.

Revista Balcanica, revistă lunară, anul 1 No. 6 pe Noembre 923 Bu­cureşti, Căsuţa poştală 328.

Apărarea naţională, anul 2 No. 14 pe Octombre 923, Bucureşti, str. Pitcor Grigorescu 9.

Gazeta Copiilor, anul 1 No. 22 pe Octombre 928, Bucureşti, str. Ionică 5.

Lectura, revistă literară, anul I No. 6 şi 7, Septembrie 923, Craiova Mircea Vodă 2.

Foaia plugarilor, anul 3 No. 10 pe Octombrie 923, Chişinău, str. Gogol 11.

Comoara Satelor, anul 1 No. 7-8 pe Sept. Oct. 923, Blaj.

Renaşterea, anul 2 No. 10 pe Octombrie 923. Craiova, Biserica Sf. Apostoli.

Şcoala, anul 8 No. 13 şi 14 pe Sept. şi Oct. 923. Cernăuţi, căsuţa poştală 87.

Câmpul, anul 16, No. 17 pe Sep­tembrie 923. Bucureşti, Căsuţa Poştală 80.

Răsăritul, revistă pentru învă­ţături şi îndemnuri bune. Anul 6, No. 1—4 pe Septembrie 923. Bu­cureşti,' str. Sf. Apostoli 22.

Omul liber, publicaţie socială-literară, anul 1, No. 1 cu data 1 Noembrie 923. Bucureşti, str. Ma-tasari, 23.

Annuţnri gramite. Ca să fim cât mai de folos abonaţilor noştri, —:

cu condiţia însă să nu fie nici ne­gustori, nici comercianţi — primim spre publicare fără bani, anunţuri de vânzări şi cumpărări, ori de altă natură.

De vânzare sau Cont asociat sau reprezentanţă. Posedând 2 terenuri în Călăraşi, capitala judeţului Ialo­miţa, unul bun pentru băcănie, cârciumă, spirtoase, atelier meca­nic, ţesâtorie şi depozit de maşini industriale, 350 m. p. situat în strada Gării, obor cereale şi Re­gimentul 20 Obuziene.

Celalalt 1000 m. p. tot colţ la 2 strade cu acces la Regt. 23 In­fanterie, bun pentru deposit de lemne, fabrică de ţig'ă, de cără­mizi de beton, de spirtoase, de băcănie şi ori ce întreprindere.

Doritori se vor adresa : C. Anas­tasiu, strada Viitorului No. 77, Călăraşi, jud. Ialomiţa.

Pagina d. CULTURA POPORULUI Numărul 33

P r i e t e n i i n o ş t r i In luate oraşele şi târguşoarele din

România, vrem să avem p r i e t i n i . A-ceşti prietini grupaţi în jurul mişcării noastre culturale, vor trebui să ne scrie în foae: fapte bune, mişcarea cultura­lă, artistică, economică şi iiulustrială din localitatea în care trăesc. Ştiri de aşa fel în cât să intereseze intelectualii oraşelor, muncitorii de prin ateliere şi fabrici şi pe lumea de ta sate.

Prietinii ne vor trimite aderarea lor iar redacţia noastră le va răspunde ce au de făcut.

l'jhui acum avem: .

Redactor ia Cernăuţi pe d. At. I i i t r ie . publicist.

Redactor la Sucea ca (Bucovina) pe d. (.:. Y o e v i f l r a . scr i i tor .

Retinelor la Craiova pe d. Ion Don-gorozzi , profesor şi scriitor.

Redactor la laşi pe d. S ; m < h i - T e l e a -j e n , scriitor.

Retinelor la Timişoara pe d. S t . Y l ă -d e s i ' i i . directorul ziarului ..Cuvântul Banatului."

Reporter cui!ural la Aiud (Ardeal) pe d. P a u l l - ' o i l o r ean .

Reporter cultural la Slatina pe d. I. X. l 'drişfe-OU.

Redactor Itt ('udaţi şi -judeţul Covur-luî pe ti. V. (.!. Savin . seriilor. N

Reporter cultural pentru pul. Trei-scaune pe fi. ( \ Deda i .

Reporter cultural la l'efroşt ni (Ar­deal) pe ti. (". T u r c i i , director de şcoală.

Redactor la Calafat pe d. A. T ă n a s e -Măcoi, publicist.

Redactor la Ismail pe d. l o r d . Bucă . publicist.

Redactor ta Bacău pe d, I. I. S to ican , avocat şi publicist. N

Redactor la T ig hi na pe d. 1). Cazacii,, avocat.

Redactor la Bucureşti pe d. T ră i au G. Sto.cn eseu, avocat şi publicist.

Reporter cultural la Coţmani (Bu­covina) pe d. Vasi le P a v e l , student,

Redactor la Câmpulung (Muscel) pe d. I). Ghi teseu . directorul revistei „da­tat Ţării."

Redactor le R-Sărat pe d. Ion Oane , directorul revistei „Analele Râmnicu­lui."

Reporter., cultural la Bălţi (Basara­bia) pe d. C. V. Ursu leac , ziarist.

Reporter cultural al perdra jud. Făl­ticeni şi Neamţ, d. V. P o p e s c u - B o r o a e a .

Reporter cultural la Scule ni (jud. Bacău) pe d. Sca r l a t Burghe lea .

Redactor pentru jud. Mehedinţi pe d. Dimitrescu-Bistri t .a, d i rec toru l re-vistei „Izvoraşul."

Redactor la Tg-Măgurele pe d. C. Xedelescu-Zloteş t i . directorul revistei ..Drum nou."

Red ac lor Iu Orhei (Basarabia ) d. dr. Mihai! V. Co teanu . directorul ziarului ..Frăţia Românească."

Redactor la Satu-Marc pe d. George M iha il-Zainf ires c u, publicist.

Reporter cultural în jud. Bacău pe I P r e o t Gh. Gheo ldum. ! Reporter cultural in jud. Bihor pe d. ', Aure l H. T o a d e r . ! Reporter cultural în jud. Vâlcea pe -, d. G. G. F i e r ă scn .

P u b l i c a ţ i u n e Direcţiunea Uzinelor Electrice

în urma îndrumărilor căpătate şi în conformitate cu regulamentul orăşănesc, roagă onor. cetăţeni ai acestui oraş, precum şi toate in­stituţiile publice şi particulare să binevoiaseă a achita facturile ră­mase în restanţă a căror sumă re­prezintă costul ôurentului electric consumat. Achitarea acestor re­stanţe se va face în termen de 8 zile delà data apariţiei acestei pu­blicaţii făeându-se cunoscut toto­dată, că se lansează acest apel din cauza lipsei de numerar ce să simte pentru acoperirea cheltueli-lor de reparaţie a maşinelor. Aceia ce nu se vor conforma prezentei publicaţii a doua zi după expira­rea acestui termen Ii se va între­rupe furnizarea curentului.

Cluj, l a '24 Octombrie 1923. DIRECŢIUNEA UZINELOR

Deja Direcţia Uzinelor electrice din Cluj Direcţiunea Uzinelor electrice

ale oraşului înştiinţează Onor. pu­blicul clujan că desele întreruperi de curent ce se produc delà un timp încoace, provin din cauza lipsei aproape complecte de apă la Someşul-rece.

De când există aceste uzini nici într 'un an nu s'a simţit o aşa lipsă mare de apă, statisticele ce există la uzină, ne arată un maximum de scădere de minus 39, iar acum în timpul din urmă noi am înregi­strat minus 43 aport de apă. Acea­stă lipsă de apă ne înpedică de a merge cu turbinele cari trebue să dea un maxim de 1700 kilovaţi, ori actualmente cu apa care este, nu se obţine decât 1400 kilovaţi. Astfel stând starea faptică, uzinele lucrează mai mult cu maşinele cu aburi şi cu motoarele Diesel, care j în total dau 1000 kilovaţi. De oa­rece seara în timpul încărcărei maxime, Oraşul nostru are nevoe de 2700—3300 kilovaţi, Direcţiunea uzinei se vede nevoită a întrerupe pentru scurtă durată, câte un fee-der, lăsând în întuneric fie care sector alternativ.

Tot din această cauză a lipsei de apă, se încarcă maşinele cu aburi şi motoarele peste totalul putinţei lor, ceia ee influenţează la uzarea rapidă a maşinelor şi prin asta, la necesitatea de a face

reparaţii şi cheltueli, de exemplu Duminecă 28 curent seara a plesnit o ţeava de la un compresor, din care cauză s'a oprit maşina şi în­trerupt curentul parţial. Dacă acea­stă lipsă de apă va persista încă mai mult, Direcţiunea uzinelor va fi nevoită a stabili un orar de în­treruperea curentului, ce se va aduce la cunoştinţa Onor. publi­cului din vreme.

Sperăm însă că capetele de ci-lindre ce s'a comandat delà Firma Schlica—Nicholson din Budapesta, vor sosi în curând şi se va putea termina reparaţia începută la mo­torul I., care actualmente lucrează numai cu 3 cilindre şi nu produce decât 150 kilovaţi în loc de 300 şi favorizaţi poate şi de timp, nu vom ajunge a pune în aplicare acel program, dictat prin forţa îm­prejurărilor.

In interesul absolut al cetăţe­nilor Direcţiunea Uzinelor roagă ca fiecare să facă restricţiune pe cât e posibil la curentul electric, şi aceasta numai pentru perioada critică prin care trece uzinele ora­şului astăzi.

Cluj, la 29 Octombrie 1923.

DIRECŢIUNEA UZINELOR

"I R I S" J S o c i e t a t e A n o n i m ă română p e n t r n 8 n d u s tri a C e r a t a î<*u.

C a p i t a l s o c i a l : b e i 1 3 , 0 0 0 . 0 0 0 . — d e p l i n v ă r s a t .

S o c i e t a t e a „ I R I S " e s t e p r i m a ş i s i n g u r a f a b r i c ă d i n î n t r e a g a R o m â n i e , c a r e p r o ­d u c e a r t i c o l e d e p o r ţ e l a n , c a r i p â n ă a c u m a :-: :-: s e i m p o r t a u d i n s t r ă i n ă t a t e . :-: :-: P r o d u c e c ă r ă m i z i r e T r a c t o a r e ş i c u p ­t o a r e d e c a Ii a l e d i f e r i t e c a l i t ă ţ i e g a l e c u

c e l e d i n s t r ă i n ă t a t e ,

» B i r o u l C e n t r a l : C l u j , Cal . R e g e l e F e r d i n a n d No, » *

T K L E F O X No. 6 — 3 9 .

Lepage-Condică de Termene pentru avocaţi 192 va apărea în cursul Noembrie cu textul complect al nouei Legi avocaţilor t a b l o u l t u t u r o r a v o c a ţ i l o r d i n R e ­m a n i a - M a r e şi al notarilor publici, în mărime de 20/25 cm. legată în jum. pânză şi tipărită pe hârtie albă, în măsura abonamentelor făcute din vreme, într 'un număr de exemplare limitat. Preţul Condieei comandat şi plătit imediat e 220"— Lei, eu porto eu tot. — Comenzile ulte­rioare nu le vom putea îndeplini decât pe un preţ mai mare de retipărire. Abonamente deja achitate efectuim :-: :-: conform circ. I., III. şi IV. :-:

Librăria LEP AGE Cluj. Editorul Condieei de Termene pentrn avocaţi.

ECLAMA folositoare se face îi . *. care s e t i p ă r e ş t e în 5 6

BANCA CENTRALA P E N T R U I N D U S T R I E Ş I C O M E R Ţ S . A . C l U J J мшшшшшяшЁЁЯвш^яиЁшткяшшяшяшіаяяяшЁВШяпшшяшЁВЁШжмяшшштшЁШвв Capital 50,000,000 iei. * Rezerve 18,000,000 iei. * Depuneri de iibei 125,000,000 lei în 3 an\

P r i m e ş t e şi f r n e t i f i c ä t o t d e a u n a m a i f a v o r a b i l d e p n n c r i p e l i b e l ş i i n c o n t e u r e u t , p l ă t i n d d: r e a c ă t r e s t a t d i n a l s ă u . I m p u n e r i l e l a v e d e r e l e f r u c t i f i c ă c n 5°/o n e t t o . D e p u n e r i l e Ia t e r m e n f i x d e Vs a u c u 6 % — W o n e t t o . D e p u n e r i l e p e t i m p m a i î n d e l u n g a t ş l i n s u m e m a r i , a p o i f o n d u r i c o ­m u n a l e , b i s e r i c e ş t i , ş c o l a r e , e t c . f r u c t i f i c ă I n c o n d i t i o n ! s p e c i a l e . A d r e s a ţ i - » * l a B a n c a C e n t r a l ă , S e c ţ i a A m e r i c a n ă , i n C i n ) ş i l a f i l i a l e l e s a l e c u : d o l l a r i , c e c u r i , d r a f t u r i ş i c u a s i g n a t e a m e r i c a n e .

Servici prompt şi culant. * Corespondenţă în toate limbile. * Cumpăraţi acţii delà Banca Centrală

Alba-I i i l ta . A r a d . Bistri ţa . ÎSaţeg, Oradea-ЭІаге , Sibiu, T u r d a . — Reprezentanţ i stabili In toate oraşe le din ţara şi străinătate

Specialităţi le fabrice i de b e r e ( » E L L din C l u j

'Hercules' l ) •-, ч t r i t oare , s p e c i a l i t a t e a b r u n ă

d in m a l t d u b l u — ş i

9 M o n o s t o r 9

B e r e d e s c h i s ă — m u l t a p r e c i a t e , 1 4 — 2 5

din c a m a calităţi lor l or neîntrecute s'au dove« dit ca m a r c a c e a m a i s u p e r i o a r ă , Ше c a p ă t ă pretut indeni

« È9»

Sîicie şi oglinzi pentru mobilă, şlefuite in stil baroc, in formă de stea şi flori, procum şi după desenuri se pregătesc artistic !a fabrica şi şîefuito-

ria rîe sticle şi oglinzi

H I J I V A L CLUJ, Str. Vlalioţă 3. Telef. 147. RESMĂLŢUIM OGLLNZISTRICATE Lloyd Expres 1570. 10-87-26

MAGAZIN DE MODE

„ B - A - R - Z - A " A . G U T T F R I E D

C L U J , C a l e a Reer. F e r d i n a n d 1 1 Lloyd 1657. g 50—25

4 »

Toată lumea preferă să bea la ori ce ocaziane

INSTITUTE

AFILIATE:

S.A. Cassa de püs-trare a judeţului Turda Arieş din Turda, S. A. Casa de păstrare a ju­deţului Odorhei în Odoi'lieiuSecuiesc, S. A. Casa de păs­trare şi BancaEco-nomică diu Jude­ţul Alba Inferioa­

ră din Aind.

CASA DE PĂSTRARE ŞI CRE­DIT S. A. PE ACŢIUNI CLUJ.

P I A Ţ A І Л І К Е І 7

CAPITAL: 16,000.000 LEI REZERVE: 15,000.000 LEI

FILIALE: DEJ, DlCIOSÂNMARTIN, ALBA-IULIA ŞI TÂRGU-MUREŞ

i i - e - u

Magazinele de marfă ale casei de păstrare şi de cre­dit S.A. pe acţiuni diu Cluj se află lângă gară. — Se primesc depuneri, se escontează po­liţe, se execută plăţi în ori ce lo­calitate, şi se exe­cută în mod avan­tages ori ce afa­ceri de bancă. 0-feră casete spe­ciale cl ienţi lor (safe) Bancă cu dreptul de a opera şi cu devize.

L I Q U E R U L . B ' O ' G ' S - Z - A pentrucă este cel mai Ьрл, mai plăcut şi neîntrecut 1

Cele mai b u n e maşini de scris să capătă la

M I H A I K & R M E N O Y s p e c i a l i s t i a r e p a r a ţ i i

CLUJ, Strada Regina Maria 25. Telefon 9-51 Lloyd 1658. 6 50—25

L O H N B E R I B L A K A R

C l u j , S t r . M e m o r a n d u l u i Hr . 3 . Telefon 13—13 Telefon 12—U Lloyd iese. 8 50-25

\ TRAIAN G. ST0ENESCU

avocat Bucureeti, Calea Şerban-Vodă 43.

F a b r i c a d e b e r e d i n T a r d a S. A.

KORONA F A B R I C A : T U R D A . T E L E F O N N O . 5 GLORIA

CEA MAI GUSTUOASĂ BERE DESCHISĂ Ü R CALITATE RECUNOSCUTA CA ВШ^ BERE DIN M A L T D U B L U o o o

h T E L E F O N N o . 3 9 4 «» DEPOZIT PRINCIPAL: C L t J , CALEA DOROBANŢILOR II c/» TELEFON No. 3 9 4 твмтттштж S6 9 -14

„CULTURA POPORULUI" ii de e x e m p l a r e . \1

Cu deplină garanţia ca înainte de răzuoiu cele mai bune

CURELE f

de următoarele speciafităţi : Curele de piele pentru dinamuri, Compre-soare şi tot telul de piei pentru întrebuinţare technică — liferează

F R A Ţ I I R E N N E R & COMP

1 3 — 2 1

SOCIETATE ANONIMA C I i U e l .

i

n

- . * \ Ѵ У А \

ţîl>-Fabricile Eleonóra Szilágyi

Societate pe aoţii. Furnisoare ale Curţii Regale Române. Cluj, Calea Regele F e r d i n a n d (07

TELEFON 2 Î 0 22121-1

BANCA ARDELEANA ŞI CASA DE ECONOMII S.A. Primeşte depuneri spre fruc­tificare cu livrete şi cont­aient, pe lângă dobânzile cele mai avantagioase, efec-tuiază plăţile oricând fără nici un anunţ prealabil. — 000000000000000000000000000 Scontează cambii. Efeciuiazd remiteri în ţară şi slrcină-tate în cel mai scurt timp şi pe lângă condiţiunile cele mai avantagioase. Cumpără şi vinde monede streine, xx

F O N D A T Ă Î N A N U L Í894.

CLUJ, PIAŢA UNIRII 32.

SUCURSALE ÎN T.-MURAŞ, UIOARA,REGHINUL-SÂSESC ŞI TURDA. INSTITUŢII AFI-LIATE : „BANCA DE CREDIT S.A." DEJ; „BANCA ŞI CASA DE ECONOMII SOCIETATE PE ACŢII" ÎN GHEORGHENI

Safe-depositele le ţine la dis­poziţia on. clientele, pe lângă

Í rovizionul cel mai mic xx nlreprinderi industriale a-

parţinătoare sferei de interes a băncii: „Întreprinderea p. îngrăşarca de porci şi indus­tria de carne" S. a. Gherla; „S. A. p. Morărit, Industria Lemnului şi Mărfuri" 'Ig.-Murăş; „Agricultura Arde­leană" s. a. Cluj; „Societatea Anon. de clădiri" Cluj, etc.

Capital social 40 milioane lei deplin vărsat. Rezerve 8 milioane lei ie-6-20

O a c â v r e i b o m b o a n e b u n e

" J l E X I S S A " 1 5 - 1 4 Telefon 648 şl 6 6 5

Clu] - Calea D o r o ­banţilor 4 0 şi 41-э

fi F K R A R I A s o c i e t a t e a n o n i m i Clnj, Calea Victoriei No. Я9. ooooo Telefon 4-40, 3-47. oooeo Axlresa telegrafica : „Ferarla" Ctaj ooooo L i f e r e a z ă : ooooo Sârmă laminată, sârmă, cuie, fler de beton, etc.

DEPOZIT DE FABRICĂ ^ ţ K Z i ş t i e O S M PREŢUiU DE FABRICĂ

CLUJUL INTRECi UNDE POATE PROCURA CU PREŢURILE CELE MAI EFTINE TREBUINŢELE SALE IN HAINE PENTRU ORI CE SEZON

RAGLANE ŞI ROCURI DE IARNA. LA SUCCESORII CAROL SCHERER ŞI FII

C i K O I E » Ş I H E R B E R T HEPOZITUL FABRICEI DE POSTAV DEN SIBIU. - CLUJ, І . .ШЛ PODUL MARE PESTE SOMEŞ (PALATUL BABOS)

32—5

BAIA DIANA CAMERE RU ABUR ŞI RANE, PRECUM si TRA­TAMENT HIDROTERAPEUTK, BĂI IGIENICE CU sul fur, CU SARE SAU CU EXTRAS ac BRAZI

C O N T R O L MEDICAL Lloyd 1631 î. M>..*%

Izvorul cel mai eftîn de cumpărare

REGELE PĂLĂRIILOR

CLUJ, P I A Ţ A U N I R I I Lloyd 1656. 7 50—23

îl Societatea Adriatică de Asigurare în Trieste 1 » C A S A P R O P R I E

FONDATĂ t \ 16381

DIRECŢIUNEA PENTRU ROMÂNIA: CLUJ, STRADA MEMORANDULUI NR

Ä R E P R E Z E N T A N Ţ A G E N E R A L A P E N T R U T R A N S I L V A N I A s C L U J , S T R A D A M E M O -R A N D ULUI N U M Ä R U L ÎO. T E L E F O N N R . 64 A G E N Ţ I I L E G E N E R A L E Şt P R I N C I P A L E ÎN-, A R A D , BRAŞOV, C E R N Ă U Ţ I . T I M I Ş O A R A , O R A D E A - M A R E , S À T M A R , SIBIU, T . - M U R E Ş

10. T E L E F O N N R . 670.

« 8

34-7

» PRIMEŞTE ASIGURĂRI ÎN RAMURILE: INCENDIU, GRINDINĂ, VIAŢA, FURT * é

* PRIN SPARGERE, ACCIDENTE, ETC., ETC., ÎN CONDIŢIUNI AVANTAGIOASE * t t t a i « t « « t t > « â > é t « « t « « a « » ê ê è â 4 « t * 4 * « é â i * t m « t i t u t t t t t » i i

Tiparul tipografiei „VIAŢA e

f Cluj, Strada Baba Novac No. 13/a — Telefon No. 6—13.