CULTURA POPORULUI Laminează-**) si vei Ш — Toeste şi vei putea!

C A R T E A E S T E © P R I M A T A Spun lucruri ştiute. Dar le repet,

pentruca numai aşa amintite, cât mai des de către scriitori şi ziarişti, vor fi — poate — înfăptuite mai din vreme.

Gândurile, în nopţile acestea lungi de iarnă, îmi aduc cu nemiluita în minte rosturile, cari cer puterea lor de îndreptare socială, nu pentru un om îa parte, ci pentru un popor.

Gândurile îmi aduc icoana vieţii delà sate. Mă văd, cu imaginaţia în­viorată de aducerile-aminte ale copi­lăriei, într'o casă de ţară, ол cum­păna fântânii la poartă şi cu feres­trele mici, parcă erau două licăriri de candeli, înfipte îa depărtarea de argint. In o odaie cu bnsuioc în grindă, cu o sobă albă cât zilele de mari, cn perdelele de creton, era voie bună. Tată citea, iar mama îm-plet-nd în fundul divauulni moale, as­culta cu ceilalţi din casă istoriile frumoase din carte. Aşa treceau cea­surile din nopţile de iarnă, fie la preot, fie Ia învăţător, fie la alt căr­turar.

Şi această viaţă — erau greutăţi şi atunci — se desfăşura cu aceiaş patriarhalitate şi simţ sănătos şi în casele târgoveţilor.

Numai ţăranii, cei mai mulţi, nn ştiau farmecul slovei tipărite. Se stingeau câţiva cărboni în vatră, se stingea opaiţul de pe prichiciul hor­nului şi acelaş întuneric al minţii cuprindea şi pe copiii de pe cuptor şi pe părinţi, robi ai sărăciei.

Iu privinţa aceasta stăteau mai bine ţăranii ardeleni şi chiar fraţii plugari din Bucovina.

Unde am ajaus astăzi? Se citeşte mai puţin de către cărturari ca în trecut, iar ţăranii, deşi au şcoli mai multe ca odinioară, totuşi au rămas aceiaşi nrîndreptăţiţi faţă de carte.

S'a adus numai o pojghiţă de cul­tură. In realitate: acelaş popor în-ferecat în neştiinţă! S'a ocolit învăţă­tura. Cartea este oprimată. Cartea astăzi nu mai poate intra In odaia cu busuioc în grindă. In zadar ar vrea să o aibă preotul sau învăţă­torul sau târgoveţul sau plugarul, dornici de împărtăşania ei. împărtă­şania aceasta binefăcătoare, se sus­trage. Şi safletele rămân moarte. Odată, de demult, erau tiparniţi pe la mănăstiri. Prin ele a înflorit po­porul românesc. Odată scrisul era picătură sfântă din suflet curat.

Astăzi avem o literatură înflori­toare naţională. Scriitori sârguincioşi şi demni de a fi cunoscuţi în litera­tura universală. Cum trăesc ei? Cum sunt răsplătiţi de ţară? Dumnezeu o ştie! Operile lor folositoare nu pot ajunge snb ochii cărturarilor, snb privirile tineretului, оаг?се я avea o carte în bibliotecă, însamnă o jertfă materială pentru omul care trăeşte cin­stit şi na se îndeletniceşte cu moravu­rile vremii.

Poporul poate trăi fără literatură, fără artă dramatică, fără presă na­ţională cinstită; în schimb nu pot trăi politiciauii fără de a confunda averea ţării ca ce brama mai au ei.

Popularizarea tiparului e nesoco­tită; de aceea suntem în inferiori­tate faţă de alte naţionalităţi chiar din cuprinsul ţării noastre.

Prin sate nu străbat foi populare şi nici biblioteci eftine.

Slova cplor chemaţi în literatură nu poate fi răspândită din cauzs scumpetei prea mari a tiparului şi e înăbuşită de mediocritatea scrisului acelora cari şi din tipar au fă­cut o tarabă dc speculă.

Şi îndreptarea în privinţa aceasta o aşteptăm.

De nude va veni ea? Const. CEHAN RACOVIŢA.

D o c t r i n a p o l i t i c e i c u l t u r a l e In acţiunea politică s'au înglo­

bat totdeauna preocupările adm;ni-stative, de apărare în interior şi în afară de expansiune economică sau teritorială a statelor. Nu putem vorbi, prin urmare despre o doc­trină a politicei culturale, fără a sdruncma complect sensul noţiunei în politică în acoepţiunea lui din toate vremurile, că, în anumite se­cole şi sub anumite regimuri po­litice, cultura naţiunilor a ondulat uneori până la complecta întune­care, iar alteori pâaă la ua grad superior de manifestare, aceasta nu însemnează, că intenţia oamenilor politici ai vremurilor era să facă mai intens, sau mai puţin, politică culturală. In erele de pace, după războaiele ce se ţin lanţ în istoria omenirei, cultura era şi ea o reac-ţiuce a vieţii, după pustiirile mor-ţei, tot astfel cum, odată cu ea, răsăreau, în aceiaş nevoie elemen­tară şi înfloreau meseriile, comer-ţrsl şi artele. De ce s'a făcut tot­deauna politică economică şi de expansiune ? Pentruca în toate tim­purile, regimurile politice erau згіз-trocrate sau clericale, şi aceste două clase au avut interesul să nu lărgească sfera luminei în po­poarele pe cari le ţineau subju­gate, pentru că aceste clase, cu sau fără rost, nu se credeau des­tui de bogate, spre a nu se mai gândi la averea vecinilor, şi pen­truca adesea ori, cu drept cuvânt, fragmentul de naţionalităţi opri­mate de către altele în virtutea dreptului celui mai tare, sau al inerţiei tradiţionale, se răsculau cu o putere necesară şi îşi cereau li­bertatea naţională. In asemeni în-prej urări, când situaţia statelor era atât de nesigură şi neadevărată sub regimul aristocraţiei sau cle­rical; când, cei de sus aveau un singur interes permanent: menţi­nerea sau mâuuirea avuţiilor şi poterilor priu oprimarea poporu­lui incult, şi câud cei de jos ade­se ori aveau de făcut o politică pentru ca> e nici o doctrină nu-i poate condamna : aceea a libertăţii naţionale, în această situaţie nu se putea face o politică culturală. Astăzi, examinând situaţia statelor putem vedea că în urma marelui răsboi chiar dacă s'au înfrânt muite ambiţiuni, chiar dacă s'au creat multe nemulţumiri unor popoare anumite, totuşi situaţia politica ge­nerală a statelor s'a ameliorat în sensul adevărului şi a dreptăţii, în sensul marei legi a naţionali­tăţilor.

Suferinţele de astăzi ale statelor cari pe drept au eşit micşorate din lupta, nu sunt decât un aspect for­mal şi trecător ai nemulţumirilor nedrepte şi cele din urma, trecă­toare.

Legea, ideea de dreptate, drep­tatea însămi a eşit răsbunată. Ea pluteşte astăzi deasupra popoare­lor înfrigurate, şovăitoare, fragede, în faţa unei stări a lor înşile, ca copilul în faţa complexului enig­matic al vieţii. Lucrurile sunt bune şi drepte. Deasupra lor, insă, pla­nează norul începutului de veac.

Politica cea veche astăzi nu mai are necesitate ; ea nu mai poate

fiinţa, nevoia de astăzi este nevoia alungărei norului ce acoperă gân­direa: singura care este nedreptă­ţită, singura, căreia nu i s'a dat libertatea. Această nevoie cere re­vizuirea vechilor noţiuni şi formule conducătoare, ea face posibilă chiar obligatorie noţiunea de : politică culturală.

Dar, se poate întreba: idealul social, al claselor muncitoreşti a fost şi el realizat în urma marelui răsboi? Sau a rămas el ca o ne­linişte în sânul naţiunilor, nelinişte care trebuia isbăvită, spre care trebue să încline atenţia oamenilor politici? Şi, atunci iarăş situaţia statelor cum nu poate fi fericită. Viaţa animalică, viaţa fizică îşi cere cu furie dreptul ei desăvârşi? şi implicit nu putem face politica culturală. Această situaţie de fapt nu numai a meseriaşilor, ci, în a-ceiaşi măsură a ţăranilor, nu nu­mai că nu se opune ideii politicei culturale, ci, dinpotrivă ea, este forţa eoa mai reală care reclamă cu desnădojde această politică şi ca mijloc de demonstraţie şi de formulare a dreptului lor incontes­tabil şi ca scop — şi ca ideal şi per­manent ; pentru întreaga umanitate.

Aceasta ar fi situaţia generală a omenirei, care necesită politică cul­turală.

In speţă, însă, argumentele noas­tre, ale României ca naţiune, sunt mult mai tari, dată fiind situaţia noastră specială. Pentru noi poli­tica culturală, nu este numai un platonic deziderat de estetică, ci o nevoie de împlinire, de nivelare grabnică, cu naţiunile cari ne în­conjoară şi al căror nivel cultural este superior.

Tos te revendicările de azi îna­inte, trebuesc făcute numai în nu­mele culturei, toate luptele date numai cu mijloace culturale şi nu­mai pentru scopuri culturale, căci însăşi bunăstare posibilă a clase­lor populare, care va urma nu tre­bue considerată, de cât tot ca un simplu mijloc pentru ridicarea cul­turii.

Idealul nostru, ca şi idealul ce­lorlalte naţiuni, este cultura. Fără cultură nimeni, nici omul cel mai bogat, sau poate mai ales, rl, nu este om liber. înainte de a te cu­noaşte pe tine, de a şti, tot ce-ţi irebue, de a-ţi pricepe rostul, în armonia societăţii şi In faţa împre­jurărilor vieţii, nu eşti om liber, nu poţi avea pretenţia de a te con­duce singur; esti tot sclav. Şi a te cunoaşte pe tine însuţi, a şti tot ce-ţi trebue, a-ţi pricepe rostul m armonia societăţii omeneşti, este să fii luminat, să ai cultură.

PAVEL MACEDONSKI

Vulgarizarea ştiinţii Nu toţ i oamen i i de ş t i in ţă

cred c ă e opor tuna şi posibi l de a o d i v u l g a ; cât p r iveş te posi­bi l i ta tea , uneor i a u drep ta te . Cât p e n t r u o p o r t u n i t a t e n u c red că n u m a i decât po t fi .aprobaţi, din po t r ivă s u n t de pă re re , cà e t r e ­bu inc ioasă o p u n e r e la încerca­re, cu r iz icul de a ofensa, n u pe adevă ra ţ i i oamen i i de ş t i in ţă , ci pe snobi i ş t i inţ i i , ca r i n u s u n t p u ţ i n i .

.Pentru u n d ivü lga to r , a da dovadă de ceeace expune , poa te fi greu, d a r n u e nici m ă c a r ne ­cesa r ; e sen ţ i a l e ca el să ştie p r e z e n t a rezu l ta te le ce divulgă , n u deformate , ci expuse în aşa chip ca să p o a t ă in te resa , p ro ­duce reflexi un i şi să împrăş t i e greşel i . Nu e necesar de a-ţi d a s e a m ă de cauza l i t a tea exactă a u n u i fenomen sau a u n u i eve­n imen t , perftru a te in teresa , a-ţi p roduce p lăce re şi ref lexiune. T o t d e a u n a s 'a a d m i r a t specta­colul lumi i , cerur i lor îns te la te , măr i lo r , p ă m â n t u l u i cu învel i­şu l s ă u de c rea tu r i vii, fără a avea nici o no ţ iune exactă des­pre ele.

Cea m a i pu t e rn i că , cea m a i seducă toa re d i n t r e pas iun i ,

a m o r u l , r â d e de r a ţ i u n e . Dealt­fel e tocmai to ta l i t a tea emoţ iu-ni lor şi cur iozi tă ţ i lor ce trezesc aspectele şi sch imbăr i le lumi i externe , ce î m p i n g la cerceta­rea lor ; u n s a v a n t e î na in t e de toate şi m e r e u u n a r t i s t şi e u n in te res estet ic ce-1 p u n e pe d ru ­m u l ce 4 u r m e a z ă p e n t r u cău­tarea a d e v ă r u l u i .

Atâ t a r a junge n u n u m a i pen­t ru a just i f ica ci şi a î n c u r a j a d ivu lga rea acelor descoperir i ale ş t i inţ i i ce s u n t capabile de a in te resa şi de a s t imu la l a s t u d i u ; d a r e încă o a l t ă jus t i ­f icare. Şt i inţ i i ii t rebuesc m a r i mij loace băneş t i ; e ra o vreme , când a jungea să se fi a d r e s a t p r inc ip i lo r p e n t r u a ie obţ ine ; c h i a r cei m a i sever i savan ţ i , t r ebu ia să-şi poves tească is to­r i a p r inc ipe lu i p e n t r u a-1 aca­pa ra .

Câte m i n c i u n i m a r i si mici vor fi t r ebu i t spuse de oameni de valoare , car i n u m a i î n aces t chip p u t e a u să-şi p rocure m i j ­loacele p e n t r u c ă u t a r e a adevă­ru lu i . De b u n ă s e a m ă m a i m u l t e decât as tăzi , c â n d pub l icu l t re ­bue măgu l i t , p e n t r u că b a n u l publ ic t r ebue să s u s ţ i n ă cerce­tăr i le ştiinţifico. Dar astăzi se făptueşte u n alt p ă c a t : acela de a t r ebu i s ă se exaiteze pa r ­tea u t i l i t a r ă a ş t i inţ i i p e n t r u a d e m o n s t r a că b a n u l chel tu i t p e n t r u cercetară e produc t iv . I n acest chip se subordonează ş t i in ţa b u n u l u i p lac economic şi se s u p u n e a rb i t ru lu i capi ta­lişti lor or icâ t de in te l igenţ i a r fi s u n t cu vederea scur t ă . P e n t r u a ocoli aces t pericol n u se poa­te, decât r ă s p â n d i n d ş t i in ţ a în cli ipui de a in t e r e sa şi a mişca m a s s a m a r e l u i publ ic , s t r ă in in tereselor pa r t i cu l a r e , d a r se­tos de n o u t ă ţ i şi d e idei .

E u n fapt semnif icat iv ace­sta, că, m u l ţ i p r i n t r e cei m a i de s a m ă o a m e n i de ş t i in ţă ai t impur i lo r noas t r e (ajunge c i ta ­r ea n u m e l o r lu i Pa s t eu r , He lm-iiolz, L o r d u l u i Kelwin, Ru the r -îord, Righi) a u scr i s a s u p r a cer­cetăr i lor lor, căr ţ i des t ina te m a ­re lu i pub l ic . P o a t e că ei, p r i n faptu l că ideale lor s u n t p r imi t e cu in te res şi devin ma te r i e de discuţie , f e rment activ în m a s s a cerebra lă a oamen i lo r culţi , da, însă n u in i ţ ia ţ i special , văd o dovadă m a i m a r e despre p r e ­zen ţa în ele a u n u i oa reca re adevă r şi f rumuse ţe .

La aceste cons idera ţ iun i de ordin gene ra l t r ebue apoi să se adauge încă una . Un m a r e ziar ce se poa te socoti că trece p r i n inâni ie a zeci s au sute de mi i de pe r soane , p e n t r u mul ţ i , că­rora le cons t i tue u n i c a h r a n ă in te lec tua lă , a re î n d a t o r i r e a m o r a l ă de a ţ ine in fo rmat p u ­blicul despre toa te a r g u m e n t e ­le, car i formează obiectul cul­turi i , cari cont r ibuesc a consti­tui s t a rea de civilizaţie a ţă r i i . Nu n u m a i faptele t r ecă toa re ale politicii , cronicele tea t re lor , exerci ţ i i lor fizice, nou tă ţ i l e de ar tă , ci şi fazele evolutive m a i î n s e m n a t e ale şt i inţ i i t r ebue să se facă cunoiscute şi cu a tâ t m a i m u l t acelea ce a u în s ine a t â t a pu te re , de cuge ta re şi de suge-s t iune de a î n d r u m a tend in ţe le sufletului , de a. î n c u r a j a vre-o min te sfiită şi de a trezi încă vre-o înc l inare a scunsă .

Să se r id ice î n a i n t e a m u l ţ i m i i dornice p e r d e a u a ce acopere o u imi toa re scenă p l i nă de lumi ­n ă şi de culori , pe care se desfă­ş u r ă ceva ce încă tuşează , sedu­ce, î ncân tă , deşi n u se dist inge, ceeace î n t r ' a d e v ă r se vede. Pe r ­d e a u a va cădea înda tă , da r va iăsa poate a m i n t i r e a u n e i vi­ziuni ce a re ceva d in d u m n e -zeesc, va lăsa do r in ţ a de a ve­dea din n o u şi m a i bine. Acea­sta e, dacă nu greşesc, da to r i a educa to ru lu i .

VICTÍW . JIN8A

Societatea pe acţiuni „Cultura Poporului" In urma propunerii venită din partea inimosului nostru prie­

tin G. C. Ghişescu din Girard, Ohio (America) prin care spune: „Nu s'ar putea pune în Cluj, bazele unei mari

societăţi pe acţiuni, la care toţi românii din larga lume, să ajute pentru construirea unui măreţ palat, în inima Clujului, numit Palatul Cultural?

La astfei de societate cu dragă inimă aş ajuta şi eu cu cel puţin 20 sau 25 mii de lei"*

Şi datorită dragostei şi înţelegerii, ai miilor de cititori şi abonaţi ai noştri, cari sprijinesc această foae, am păşit un pas şi mai departe, luând hotărârea înfiinţării unei societăţi pe acţiuni numită „Cultura Poporului".

Fără nici un ajutor de nicăiri, ci numai cu contribuţia mo­destă a fiecărui cititor ce-1 avem, am putut, atâţia ani, să men­ţinem o foae care şi-a afirmat în destul însemnătatea ei ; o foae — cea mai răspândită săptămânală — care sâ ducă şi la ro­mânii din America şi la fraţii din Banatul sârbesc şi la aromâni, spiritul naţional, şi izbăvirea prin cultura noastră proprie şi prin credinţa neclintită în biserica străbună.

Şi activitatea noastră s'a împuternicit zi cu zi şi inimile bune şi sufletele cu dragoste adevărată de ţară, şi-au îndreptat nădejdiile în scrisul acestei foi: scris cinstit, cuminte, îndrumă­tor de fapte sănătoase şi care aduce în casele în care intră: lumina dreptăţii, a adevărului, a iubirii de oameni şi a contribuirii prin muncă rodnică la întărirea sufletească şi materială a României.

Pe calea aceasta „Cultura Poporului" şi-a câştigat locul de cinste în presa românească, aşa de mult aşteptată, ferită de otrava invidiei, a învrăjbirii, a comercializării sentimentelor naţio­nale şi a distrugerii armoniei sociale.

De aceia „Cultura Poporului" e iubită şi e învăluită de dra­gostea tuturor.

Dar această foae trebue mai bine întărită, ca foloasele ei să fie şi mai mari. A sosit vremea, când presa adevărat româ­nească, trebue să răspândească din belşug sănătatea ei isvorîtă din credinţe una cu ţara, una cu spiritul morţilor noştri, scumpi, cari dorm de veacuri în morminte, una cu glia şi cu idealurile împărtăşite mereu cu sângele acelora cari ne-au lăsat o moşte­nire sfântă, pe care trebue să o păstrăm, să o îmbunătăţim şi să o solidarizăm puternic sufleteşte.

Şi publicul românesc a înţeles chemarea aceasta. „Cultura Poporului" trebue să-şi întindă mai mult spiritul

ei de însănătoşire morală, spiritul ei sănătos constructiv răzi-mat numai pe munca fiilor ţării, fii cari să producă bogăţiile băştinaşe.

Presa românească, trebuie să Ile puternica şi corespunzătoare cerinţilor pe eari le cere vremea si populaţia acestei ţari de atâtea milioane de români.

Nu mai putem trăi în condiţiuni ca să fim tot parcă în faşa dez­voltării ziaristicei, cu foi mici, sărace, pipernicite, ci am ajuns Ia matu­ritatea ca să posedăm o presă culturală şi economică, demnă.

Cultura altor naţiuni chiar din mijlocul ţării noastre, ne îndritueşte, să ţinem piept, ba chiar să o întrecem prin tiparul românesc.

Şi „Cultura Poporului" e menită să ajungă o foae cât mai bogată In pagini, cât mai folositoare şi chiar să apară zilnic.

Şi o astfel de presă are nevoie de sprijinul celor mulţi dar săraci de averi, celor mulţi cari numai prin carte vor învinge.

încrezători în cinstea celor dornici de cuvânt tipărit plin de lumina adevărălui şi a datoriei sfinte, înfiinţăm această societate pe acţiuni. Obolul celor cari ne-au înţeles de la început, obolul săteanului dornic de slovă creştinească şi cu dragostea din stră­buni, obolul preoţilor, învăţătorilor, obolul cărturarilor de la târ­guri şi ai acelora cari muncesc prin ateliere şi fabrici, picătură cu picătură, se va aduna la „Cultura Poporului".

Încrezători în dragostea românilor de peste ocean, că şi el vor con­tribui, de departe, la înflorirea scrisului şi cărţii româneşti, suntem siguri că societatea noastră pe acţiuni va fi una din cele mai puternice, în scopul îmbunătăţirii presei naţionale.

Societatea „Cultura Poporului" are de scop, mai întâi, înfiinţarea unei tipografii, în care să se editeze o mare bibliotecă populară cu cărţi cu caracter religios, economic, industrial, gospodăresc, agricol, ş. a.

0 acţiune va costa 200 de Iei. Statutele societăţii le vom pu­blica în curând. Rugăm pe iubiţii noştri cititori şi abonaţi, să ne răs­pundă, deocamdată cu câte acţiuni s'ar înserie fiecare. Răspunsurile vor fi adresate direcţiunii ziarului nostru. „CULTURA POPORULUI".

C e v a d e s p r e e d u c a ţ i a fizică

TURNUL EPISCOPIEI DIN ROMAN

învăţaţ i i noştri O seamă de intelectuali: profe­

sori universitari, medici, ş. a. s'au hotărât să sărbătorească, aşa cum se cuvine pe doi de seamă învăţaţi de ai noştri, cari au dus faima ştiinţei noastre medicale dincolo de hotare, pe profesorul dr. Victor Babeş, bacteriolog şi unul dintre cei mai mari anatomopatologi st al lumii şi pe profesorul dr. Mari nescu, neurolog cu renume mondial.

Prof. dr. V. Babeş împlineşte 70 de ani, iar prof. dr. Marinescu 60 de ani. Li urăm mulţi ani şi sănătate pentru folosul ştiinţei şi al lumii.

ÎNSEMNĂRILE MELE Тежапгпі nostru delà Moscova

» In Decembrie 1916, am traspor-tat la Moscova, incaşul Băncei Naţionale (care garanta circulaţia biletelor de bancă), în valoare de 315 milioane lei aur.

Ia August 1917, când începuse defecţiunea rusă, am transportat la Moscova noul depozit al Băncei Naţionale, în valoare de un miliard 600 milioane lei (din cari, 5747« milioane lei aur).

Casa de depuneri şi celelalte in­stituţii financiare din ţară, au tran-portat depozite în valoare de mai mult de 6 miliarde.

In total, avem la Moscova: 890 mii oane lei aur şi depozite în va­loare de peste 7 miliarde.

In plus, In pivniţele Kremlinului sau a altor lnstituţiuni, zac, poate şi acum, valorile, efectele şi toate obiectele de preţ depuse în păstrare de particulari, manuscrisele şi do­cumentele istorice cele mai impor­tante din arhivele statului şi delà Academie, cele mai preţioase ta­blouri din Pinacoteca Statului şi din celelalte muzee şi colecţii particu­lare, Intre cari şi cea mai însem­nată parte din opera marelui Gri-goresou.

Şi toate aceste bogăţii, le depu­neam sub garanţia onoarei guver­nului rusesc şi cu girul puterilor aliate.

Ічг astăzi, ni se dă 1°/» din „des­păgubiri". ЦІС91

Fără îndoială că ideile geniale ex­primate de Jean Jacques Rousseau în celebra sa operă „Emile", unde preconizează întoarcerea la natură şi paralelismul între educaţia fizică şi educaţia sufletească, au exercitat o influenţă covârşitoare asupra renaşterii sportive de pretutindeni. „Vreţi să vă cultivaţi inteligenţa? Cultivaţi-vă for­ţele pe cari trebuie să Ie guverneze inteligenţa ţi exercitaţi-vă corpul fără întrerupere" spunea J. J. Rousseau şi aceste principii au avut o repercusiune considerabilă asupra concepţiilor pe­dagogice, cari încetul cu încetul s'au lăsat pătrunse de preceptele celebru­lui dicton latinesc: Mens sana in eorpora sano.

Este evident că dupăcum instruc­ţia şi educaţia spirituală poate mo- 1

dffica şi modela un intelect tot astfel anumite condiţiuni de regim şi anu­mite exerciţii corporale pot modifica organismul, împrimându-i — într'o oarecare măsură — calităţile dorite.

Un individ, pe care exercitarea pro­fesiunii II obligă să utilizeze mai ales un anumit grup muscular, va constata că partea corpului supusă unei supra-activităţi fizice va lua o desvoltare mai mare decât alţi muşchi desvoltaţi în condiţiuni normale. In chipul acesta se po3te ajunge chiar la adevărate disproporţii, pe cari ni le oferă cu de­osebire unele industrii, unde fie care lucrător are de îndeplinit o muncă uni­formă şi invariabilă, ceeace constituie unul din multiplele neajunsuri ale in­dustrializării exagerate. Dar nu asupra acestei chestiuni vrem să insistăm. Pe noi ne interesează exerciţiile fizice armonice, făcute în astfel de condi­ţiuni, încât să intereseze economia întregului organism, pentru a-i păstra elasticitatea şi flexibilitatea, dându-i putinţa să reacţioneze cu cea mai mare perfecţiune la orice influenţă lăuntrică sau exterioară, care ar încerca sa sdruncine echilibrul bunel sale func­ţionări.

Exemplele oferite de natură ne arată, că mediul acţionează Într'un mod foarte puternic asupra individu­lui, modificându i esenţa fiinţei din fundament. Aşa de pildă s'a constatat că anumite triburi din Peru care tră­iesc pe platouri la înălţime de 4—5 mii de metri, au plămâniii mai des­

voltaţi iar celulele pulmonare simt mai numeroase şi mai voluminoase decât la omul normal, putând astfel să trăiască la altitudini mari, fără a fi incomodaţi de rărirea aerului delà acele niveluri înalte.

Organismul Insă nu stă numai sub influenţa condiţiunilor naturale ci poate fi modelat şi prin exerciţiile fizice organizate în cadrele diferitelor spor­turi. S'a remarcat că anumite popoare prezintă o superioritate sdrobitoare faţă de altele In materie de concur­suri portive. Înainte cu 30—40 de ani rezultatele campionatelor atletice dintre Englezi şi Francezi erau deza­struoase pentru aceştia din urmă, ceeace nu se putea explica printr'o eventuală superiositate fizică înăscută a rasei anglo-saxone. Secretul succe­selor englezeşti stă în altceva. E vorba de aceea îndeletnicire, pe cari sport-smanii o numesc antrenament. Şi care după Dr. Rouhet însemnează arta prin care omul îşi modelează muşchii şi întregul organism cu ajutorul unui regim special destinat să ne dea în anumite exerciţii fizice maximum de rezultat şi să ne facă să suportăm cât mui uşor o muncă fizică dată.

Trebuie să spunem din capul locu­lui că niciodată nu vom putea excela într'o oarecare ramură sportivă dacă nu posedăm un sistem respirator de calitate bună. In primul rând trebuie să ne ocupăm de plămâni. Prin gim­nastica respiraţiei plămânii îşi măresc volumul fiind capabili de a primi o cantitate mai mare de aer în interio­rul lor iar necesitatea de a respira este cu atât mai mare cu cât e mai mare cantitatea de lucru mecanic să-săvârşit de muşchi într'un timp dat. Exerciţiile cele mai practice pentru desvoltarea aparatului respirator nu sunt — cum se crede de obicei — mişcările braţelor, cl mişcările gambe­lor şi ale coapselor. Exerciţiile mem­brelor superioare aduc mai ales o des­voltare a muşchilor părţilor superioare ale trunchiului cum e pectoralul şi bicepsul. Iată o lăture importantă a educaţiei fizice, care în ultimul timp a început să ia un avânt remarcabil şl la noi — ceeace ne îndeamnă să revenim asupra acestor vitale prob­leme naţionale.

Dr. AUREL V01NA

iRPE ВШШЕШСА ŞI ŞCOALĂ Starea în care ne găsim în aceste

vremuri, trebuie să ne umple de grije şi să căutăm mijloace cât mai bune, cu efecte de îndreptare cât mai neîn­târziate. Panta pe care ne târâeşte curentul de după războiu şi pe care alunecăm din ce In ce mai jos nu ne poate duce decât In prăpastie, într'o prăpastie fără fund, din care nu va mai fi chip să ieşim.

Sufletele tuturor, de la vlădică pa­nă la opincă, s'au schimbai, s'au în­răutăţit, s'au înveninat. Zilnic citim In ziare şi auzim lucruri despre cari bătrânii noştri s'ar fi cutremurat şi s'ar fi închinat cu amândouă manile, necrezându~şi ochilor şi urechilor. De jos până sus se fură, se înşeală, se minte şi se jecmăneşte ca odinioară în codrul Vlăsiei. Copii cu priviri ne­vinovate îşi fură tovarăşii de ' joc ; bătrâni cu părul alb se dedau la fapte cari le necinstesc bătrâneţele; cei ce sunt puşi să păziască avutul statului, îl fură ; cei ce au sarcina de a îndruma,pe cei neştiutori, îi jecmănesc şi speculază; cei ce tre­buie să păziască ţara de uneltirile duşmane, ae înfrăţesc cu duşmanii şi luptă Împotriva ţării... Minţi în stare să aducă mult bine neamului, îşi în­dreaptă puterea lor de muncă pe drumuri rele, In paguba progresului, a societăţii şi chiar a ţării. Bandiţii ies la toate răscrucile, aţin calea, je­fuiesc şi ucid oameni cu cari nu au nimic de împărţit şi pe cari de multe ori nici nu-i cunosc... E o luptă de întrecere pe viaţă şi pe moarte, — indiferent mijloacele, — e o stare de anarhie sufletească, cura n'a mai fost vreodată...

Şi această situaţie, In care ne gă­sim astăzi, e — desigur — o slabă prevestire a celor ce vor veni. Delà războiu şi până acum criza morală s'a tot accentuat, a cuprins In mre-jile ei tot mai mult sufletele şi ni­mic nu ne face să credem că ea va înceta să se accentuieze. Dimpotrivă, întâmplările şi descoperirile z'lnice ne întăresc bănuiala.

Cei de astăzi nu mai suntem, suf­leteşte, cei ce am fost odinioară. Doar bătrânii de-au mai rămas... „în urmă", la vechile credinţe. Din mijlocul nostru — a oamenilor noi — se desprind tot mai multe elemente rele, şi aceasta poate deaceia că aba­terile nu sunt totdeauna sancţionate. Vezi trădător de ţară, buni de îm­puşcat, cum se plimbă cu manile la spate pe străzile Bucureştilor şi ora­şelor de provincie. Hoţi de pus In fiare, voiajează în automobile cumpă­rate cu banii stânşi din sudoarea frunţii altora. Ucigaşi cu manile pline de sânge, vârite în mânuşi, se plimbă nesupăraţi de nimeni... N'ar trebui să rămână nici o faptă ori cât de mică şi a oricui, fără răsplata cuve­nită, căci nepedepsirea faptelor rele, ispiteşte pe cei slabi de înger şl tur­ma celor răi se tot îngroaşe.

Atâtea incendii pe la depozite, atâ­tea delapidări de bani, excrocherii

şi panamale şi atâtea banditisme şi bandiţi n'au fost niciodată în ţara românească ca acuma în aceşti ani de după războiu. Pentru cei ce aten­tează la siguranţa ori apărarea sta­tului, pentru cei ce izbesc cu ştiinţă în interesele vitale ală ţării, urmărind planuri criminale, pentru bandiţii cari asyârle poduri In aer, ori deşurubează şinele căilor ferate, cât şi pentru acele fiare, cari ucid pentru a jefui, pede­apsa cu moartea ar fi fost cea mai potrivită lege. Această pedeapsă o au multe state civilizate din apus, iar noi cu un lustru de civilizaţie şi în împrejurări ca cele actuale n'o avem! Şi aşa cum sunt, dacă legile s'ar putea aplica întotdeauna şi cu toată stricteţea, îndreptarea ar veni repede. Din nenorecire »e întâmplă Insă de­seori ca tocmai cei ce le fac, Ie ne­socotesc. Ce să mai zicem de muri­torii de rond ! . .

Sancţiunile sunt prescrise pentru cei răi şi pentru slăbiciunile omeneşti. Răul sau slăbiciunile se pot smulge ori cel puţin reduce, mult mai uşor decât pe cale de reprimare, prin educaţie şi aceasta Încă la început, când pornirile rele sunt de-abia în faşe. Acesta e rolul familiei, dar mai ales al bisericei şi şcoalei. Pe fami­lie nu se poate pune bază totdeauna. La ţară mai ales, rolul educativ al familiei e a aproape inexistent. Rămâne Insă biserica şi şcoala. Actuala lege şcolară e bună, îndeosebi deaceia că asiguri obligavitatea până la 18 ani împliniţi (adulţii). Cu învăţători bine pregătiţi, bine retribuiţi, ţinerile vlăs­tare ar căpăta educaţia şi Instrucţia necesară unor buni cetăţeni. Armata ar contiunua şi desăvârşi opera şcoa­lei primare şi astfel la vârsta de 24—25 ani, când tinerii se eliberează, ar fi deja formaţi şl îndreptaţi pe ca­lea cea bună. Delà această vârstă, omul cu greu se mai schimbă. To­tuşi ar mal rămâne o straje: bise­rica. Aceasta ar veghia asupra lui. Pentru mergerea la biserică nu există Insă o lege obligatorie. Deaceia multe biserici sunt aproape goale. Nici chiar autorităţile comunale nu se duc, cu toate că aceasta li se impune prin lege. Şi aci ca ori unde, de la cap se strieă peştele !

Viitorul se arată nesigur şi întune­cat. In faţa desordinel morale, care ne-a cuprins, foitinzându-se zi cu zi în toate straturile societăţii, nu tre­buie să desnădăjduim, dar nici să mai stăm pe gânduri. Toţi oamenii de bme din aeeastă binecuvântată ţară să-şi dea mâna pentru a salva, ceeace încă nu t'a rătăcit; iar noi, cei desculţi, flămânzi şi goi, — apastoli ai satelor, — să strângem împrejurul nostru turma cea mare a poporului de la ţară ! In safletele acestea, cres­cute în religiozitatea casei bătrâneşti, cu busuioc şl lumânări pe la icoane, răutatea n'a prins încă rădăcini. Să le scăpăm Cât mai e vreme, Indru-mându-le spre biserică şi spre şcoală !

ţ. N DARVANKSSU, hrv,

1

Pagina % CULTÜMA POPORULUI ШИТСЬ"ііЛ 88

S f a n ţ u l I e r a r h Ш е и і а е ( S Â M B Ă T Ă , f ü в D E C E M B R I E )

Delà leagăn, p â n ă la mor­m â n t , o m u l c a u t ă fericirea. Cu­noscând l i sus acest dor a l o m u ­lui d u p ă fericire, oda tă , când era la u n loc şes, a a r ă t a t muf­t iméi de oamen i , care a a le rga t să-1 ascul te , că fericirea n u o af lăm n u m a i în averi le şi p lă ­cerile t r ecă toa re ale acestei l umi . Chiar şi o m u l cel ma i să­rac poate să fie fericit, dacă su­fletul îi este c u r a t şi î m p ă c a t cu Dumnezeu .

„Fer ic i ţ i sun te ţ i sărac i lor , — a zis l i sus , — că a voas t r ă este î m p ă r ă ţ i a ceruri lor ."

Creşt ini i cei d i n vremi le vechi în t runadevăr nu se sbă t eau du­pă aver i şi plăceri , ci ma i vâr ­tos c ă u t a u î m p ă r ă ţ i a lui D u m ­nezeu. Astfel a fost şi s f ân tu l I e r a r h Niculae, a că ru i pomeni ­re o p r ă z n u i m as tăz i . El s'a n ă s c u t în a n u l 280 în Pa tana , u n o raş în Liciar, pe ţ ă r m u l măr i i , care d e s p a r t e Azia-Mică de Grecia. încă idin t inere ţe în sufletul lui s t ă p â n i frica de D u m n e z e u şi i ub i r ea faţă de de-aproapele .

P ă r i n ţ i i lui e r au o a m e n i bo­gaţi şi de b u n neam, da r au m u r i t cu rând , l ă s â n d fiului lor moşi i în t inse şi bani mul ţ i . El însă, nepreţuinid averi le şi voind să se îmbogăţească în D u m n e ­zeu şi-a v â n d u t moşi i le şi p r e ­ţu l lor, î m p r e u n ă cu ceialal ţ i bani ce-i m a i avea, i-a î m p ă r ţ i t celor sărac i . Nici n u se poa t e s p u n e n u m ă r u l neput inc ioş i lor , orfanilor, văduve lo r şi al a l to r n ă p ă s t u i ţ i , pe car i i-a a ju ta t a-cest sfânt şi m a r e i e ra rh . I n t r e numeroase l e lui binefaceri cea ma i ves t i tă este a ju to ra rea u n o r s ă r m a n e fete d in o r a ş u l său .

T a t ă l acestor fete a fost boier, dar p r i n p a t i m a beţiei a a juns la m a r e sărăcie . Atunc i , s'a so­cotit să-şi v â n d ă fetele spre via­ţă desf rânată , i a r el să t r ă i a scă d i n bani i ce ele îi vor câş t iga cu desfrâul lor. S ă r m a n e l e fete se t â n g u i a u cu p lângere şi r u g a u pe t a t ă l lor să p ă r ă s e a s c ă acest păcă tos gând . Sfântu l Niculae a auzi t de ves tea lor, a l u a t o p u n ­gă c u bani şi m e r g â n d noap t ea la c a s a omulu i , i-a a runca t -o pe teres t ră , făcându-se apoi nevă­zut . Omul a tunc i şi-a t r as pe seamă, i a r fata lui cea ma i m a r e s'a m ă r i t a t î n c u r â n d d u p ă le­gea creş t inească .

Da r i sp răv indu-ş i bani i , a v r u t să-şi v â n d ă pe celelalte două . Atunc i Sfân tu l Niculae a a r u n c a t pe fereastre casei l u i a doua p u n g ă cu bani , a ma i fă-cut-o aceas ta şi a t r e i a oa ră . Vroia să se facă nevăzut , d a r o m u l a ieşit în cur te ş;i a d a t pes te Sfântu l Niculae care i-a vorbi t la in imă . Omul s'a în to rs pe calea cea d reap tă , şi-a m ă ­r i t a t cinst i t şi celelalte două fe­te şi s'a făcut a d e v ă r a t creş t in .

In dragos tea lu i fa ţă de l i sus , Sfântu l Niculae a că lă tor i t în Pa les t ina . A cerce ta t sfintele ce­tăţ i , u n d e a t r ă i t l i sus , Viflai-mul , Naizaretul, C a p e r n a u m u l şi lacul Genizare tu lu i . Apoi s'a dus l a I e rusa l im şi s'a î n c h i n a t în b iser ica s fân tu lu i m o r m â n t . Când s'a în to rs acasă , corabia în care că lă torea era să se cu­funde, fiind c l ă t ina t ă în toa te pă r ţ i l e de vân t . La r u g ă c i u n i l e lui însă, v â n t u l a înce ta t şi ma- ' r ea s'a l inişt i t , de-aceea cei c a r i că lă toresc pe m a r e p â n ă în z iua de azi îl pomenesc în rugăc iu ­nile lor.

A a juns acasă, în P a t a r a , d a r i n i m a lui se do r i a că t re locu­rile cele sfinte. A r fi d o r i t să se în toa rcă la Ie rusa l im, ca să-şi pe t r eacă toa tă v ia ţa în s fân ta cetate , da r episcopul cetăţ i i P ă ­t a r ă n u i-a da t î ngădu in ţ ă , spu -nándu- i , că el este r â n d u i t sp re a l tă s lujbă. Sfân tu l Niculae s'a s u p u s voinţei m a i m a r e l u i său . S'a sfinţit d e preot , a şezându-se în m ă n ă s t i r e a d in P a t a r a , pe t r e -cându-ş i zilele în sfinte r u g ă ­ciuni şi fapte bune . A fost r â v -n i to r spre c u v â n t u l lui D u m n e ­zeu, pe ca r e îl ves t ia în biser i ­cile d i n P a t a r a . O m u l ţ i m e de creş t in i ai acelui o raş s 'au în-c reş t ina t pe u r m a m i n u n a t e l o r lui c u v â n t ă r i .

Oda t ă episcopul 1-a înc red in ­ţa t să cerceteze toa te m ă n ă s t i ­rile Liciei. A tunc i el a p leca t la d r u m , din oraş în o ra ş şi d in sat în sat . In toa te locur i le pe u n d e mergea , ves t ia a d e v ă r u l legii lui I sus Hris tos , i a r pe cei păcă toş i în î n d r e p t a cu d u h u l b lândeţe lor . In d r u m u l r ău , a a juns şi la ce ta tea Mira, al că­rei episcop a m u r i t cu câ teva s ă p t ă m â n i m a i îna in t e . Credin­cioşii e r a u cer taţ i , n e p u t â n d u - s e înţelege, pe cine să a leagă epi­scop. In sfârşit , poa te p r i n şoap­tă d u m n e z e i a s c ă a u a d u s ho tă ­r â r e a să a leagă episcop pe ace­la, care în d i m i n e a ţ a zilei u r m ă ­toare v a în t r ă cel d in tâ i în bi­ser ica cea m a r e a cetăţ i i . Acea­s ta s'a î n t â m p l a t tocmai în z iua , c â n d Sfân tu l Niculae a sosit în Mira. După-ce a cerce ta t m ă ­năs t i r ea , în d iminea ţ a zilei u r ­

m ă t o a r e a p lecat încă de cu noap te în d r u m u l său. T recând pe l ângă biser ică şi găs indu-o deschisă , a in t r a t , ca să zică o sfântă rugăc iune , ca astfel în­tă r i t p r i n p u t e r e a d a r u l u i d u m ­nezeiesc să-şi u r m e z e d r u m u l . In biser ică a găs i t î n s ă câţ iva bărba ţ i , car i la i n t r a r e a lu i a u s t r iga t : Tră iască episcopul cetă­ţii n o a s t r e ! I-au spus apoi, că din voia lui D u m n e z e u el a fost a les episcop al Mirelor .

Sfântu l Nicu lae n ' a v r u t за pr imească aceas tă î na l t ă cinste, s p u n â n d u - i u m i l i n ţ a lui , că n u se s imte v redn ic . Bărba ţ i i i -au spus despre h o t ă r â r e a ce s'a lua t în z iua t r e c u t ă şi a tunc i el •a înţeles, că aceas ta este vo in ţa lui Dumnezeu . Episcopi i cetăţ i­lor vecine l-au sfinţi t de episcop, încă în aceeaş zi.

Ca episcop, Sfân tu l Niculae a r ă m a s ace laş om cucern ic şi cu frica lui Dumnezeu . A fost pă ­r in te al celor s ă rac i şi m â n g ă i -tor al celor nefericiţ i . Dar, ca să se înp l inească cuvin te le Dom­nu lu i din s fânta Evangel ie de astăzi , a avu t să sufere şi sfân­tu l Niculae ch inu r i şi du re r i p e n t r u r â v n a lui că t re d r eap t a c red in ţă . In v r e m e a î m p ă r a t u ­lui Dioele ţ ian a fost închis în t e m n i ţ ă şi legat în l a n ţ u r i . Dar el n u s'a l ă p ă d a t de l i sus , în­d e m n â n d şi pe ceialal ţ i creşt ini p r igoni ţ i să r ă m â n ă s ta to rn ic i în credinţă , căci d u p ă î nvă ţ ă tu ­r a sfintei Evanghe l i i de astăzi , p l a t a lor m u l t ă va fi în cerur i . Ia r pe v r e m e a î m p ă r a t u l u i Con­s t an t i n a l u a t p a r t e la s inodul ecumenic delà Nicea, u n d e toţi episcopii d rep t -c red inc ioş i s 'au a d u n a t , oa să ape re d r e a p t a cre­d i n ţ ă împo t r iva î n v ă ţ ă t u r i l o r minc inoase ale lu i Arie. A m u ­ri t în ziua de 6 Decembrie a anu lu i 352, z icând: Doamne, în mani le tale îmi dau sufletul m e u ! A fost î ng ropa t în Mira, d a r în anu l 1087, când Turc i i au p ă t r u n s p â n ă în Licia, creş t ini i i-au d e s g r o p a t sfintele lui oase şi le-au dus în Bar i , o cetate din I tal ia , u n d e s u n t îngropa te sub a l t a r u l bisericii .

P e n t r u d ragos t ea lui căt re le­gea D o m n u l u i şi p e n t r u mul ţ i ­mea faptelor bune ce le-a săvâr ­şit în viaţă , b iser ica c reş t ină i-a înscr is n u m e l e în ca ta logul sfin­ţilor. Şi se face p o m e n i r e a lu i în toate biserici le creş t ineş t i . P e n t r u rugăc iun i l e lui, Doamne , mi lu ieş te-ne şi ne izbăveşte pe noi. i

SEPTIÜIU POPA

І Л T I I W Rolul, însemnătatea ei în viaţa noastră.

„Unde nu intră lumina, întră doc­torul", zice un proverb italian şi ce adevărat este ! Intre celelalte elemente, cari ajută la desvoltarea, fie a unei plante, fie a omului este şi lumina. Ştim că o plantă, cărea îi dăm aer, umezeală şi căldură, fără să-i dăm lumină, creşte, însă se poate în­tâmpla să se usuce.

Acelaş lucru se petrece şi cu omul. E destul sâ ne gândim la nefericiţii mineri, cari majoritatea timpului s'o petrec în fundul pământului, departe de razele binefăcătoare ale soarelui, departe de lumină, care e viaţă.

Din nefericire lipsa de lumină, are urmări întocmai pentru om, cum am văzut şi la plante.

Şi când ne gândim ce mare lipsă de lumină duc, orăşenii cari Jocuesc în subsol sau în înghesuiala caracte­ristică a oraşelor, nu văd iumina aproape niciodată în cameriie lor, unde este chiar întuneric ceiace face ca iumina electrica, să ardă şi ziua.

Dar şi la sate, bordeele sunt ele sănătoase ? De sigur că nu !

Lumina în ele nu poate străbate prin pământul depe ele. Deaceia ve­dem noi, orăşeni veştejiţi ia faţă, fără sânge, şi deaceia găsim ia ţară copii aşa de slabi şi galbeni, adevărate schelete. Văzând răul ce aduce lipsa de lumină, trebue să căutam şi să găsim mijloacele, cari pot fi folositoare.

Aceste mijloace ar fi : I. La construcţia caselor la oraşe

să se ia măsuri ca strada să fie lată cât jumătatea clădirei ca astfel lumina soarelui să străbată peste tot.

II. Construcţiile caselor noastre să fie făcute după un plan, aşa ca faţada să vie de pildă: spre răsărit şi astfel lumina soarelui să bată drep In ea. Ori mai ştim, că razele soarelui au o putere de distrugere a bolilor. Prin urmare avem un îndoit folos delà această lumină.

III. In şcoală să căutăm ca lumina să vie delà stânga spre dreapta ele­vului. Aceste odată realizate noi nu vtm mai suferi de lipsa de lumină, atât de dăunătoare.

Văzând toate acestea despre lumină, putem să ne dăm seama de însem­nătatea ei şi tot odată să avem şi învăţăminte, cari ne sunt folositoare, în viaţa de toate zilele. Ca buni români să cântăm să explicăm aceste principii cu folos, aceasta fiind şi o chestiune de higiena socielă, care poate folosi mult pentru prosperarea nea­mului nostru. P. DtMITRlU-LIPNIŢA

R A T A S E D E L A S A T Din Bodeştii Precista (jud. Neamţ) Duminică 16 Noembrie a. c. s'a

făcut sfinţirea monumentului eroilor morţi în război, din satul Bodeşti de jos. Acest monument s'a ridicat în curtea bisericei, din iniţiativa preotu­lui paroh, S. Mareş, a văduvelor de răsboiu şi mai ales a săteanului Va­sile Săcole Murariu, care a dăruit suma de patru mii şapte sute lei. Cinste i-se cuvine acestui sătean, care ştie să-şi preţuiasca rodul muncii lui în asemenea fapte nemuritoare.

Tot In acea zi s'a întâmplat să fie şi cercul cultural invăţătoresc şi preoţesc. Cu acest prilej câţiva dintre preoţi şi învăţători, precum şi notarul din partea primăriei, au rostit cuvinte adânc simţite, prin care s'a amintit despre vitejia ostaşului român în tim­pul marelui răsboiu pentru unirea tu­turor românilor.

V. D. tnv.

Din Sohodolul Branului (Ardeal). In toamna anului acesta, la noi,

s'a sfinţit biserica reparată aproape din nou. Slujba religioasă a fost oficiată de către P. S. Sa protopo­pul Ioan H-unsea, la care a luat parte multă lume şi de prin satels învecinate.

După strooir.ia bisericii eu apă sfinţită, P. S. Să protopopul a ţi­nut o frumoasă predică despre puterea eredinţii.

La sfârşitul liturghie', preotul local G. Babeş, a arătat jertfa bă­nească pe care au făcut-o eroniaşii săi, contribuind Ia repararea bi­sericii, A. G.

Din Băluşeni (jud. B O Î O Ş S Î Î Î ) .

Focul a prăpădit toată gospodă­ria locuitorului M. Cimpoi din sa-tul Zá;ceşti. Au ars oas-a, o :?ură, mai multe stoguri de lan, o şiră de pae, un coşar plin eu popuşoi, o şiră de popuşoi nedesfăcuţi, co­teţul paserilor,toate îu valoare de 100 de mii de lei.

— Şcoalele din localitate au pri­mit instrucţiuni de modul funcţio­nării şcoalelor de adulţi a căror cursuri au şi început. Vor uri na in aoeastă şcoaiă copiii între 12 şi 18 ani cari. А Л Ш isprăvit cursul pri­mar şi ечгі n'au învăţat de loc la ş;oală.

— In pădurea Rri , îa apropiere de Botoşani, pădurarul a găsit spânzurat, do o cracă trupul ti nui om Îmbrăcat într'un halat de spital.

M. G. BĂLAN.

Din Sân-Mihaiul om&N (Banat) Duminecă, 16 Noemvre, a avut

loc în comuna noastră, «fi aţi rar biserloii şi inaugurarea bibliotecii populare La ora 9 dimineaţa s'a oficiat slujba religioasă de cetre. P. S. Sa protoereul Timişoarei, dr. Ţucra şi de un sobor de preoţi. Răspunsurile au fost data de către corul format din ţărani si de corul şcoalei primare sub conducerea d. Popovici, directorul şcoalei.

P . S. Sa protoereul dr. Ţucra, a vorbit despre însemnăisiea ziiei arătând că credinţa strămoşiasca ne-a întărit neamul. A. N.

Din Cacaamac. (Dobrogea) In ziua de Duminecă, 21 Noem-

vrie, la noi, s'a sfinţit biserica. A oficiat • însuşi P. S. Sa Epis­

copul Ilarie dimpreună cu S. Sa protoereul judeţului şi cu directo­rul Episcopiei.

A fost una din sarbările religi-oare cele mai frumoase din câte le-a văzut gospodarii delà noi. I. U.

Din Zebroaia (Jud. Chişinău). In ziua de 17 Noemvrie, în comuna

noastră, a avut loc inaugurarea cămi­nului cultural „Junimea".

La aceasîă serbare su luat parte dd. general Popovici şi Zadic, d-i G. Infrim preşedintele Atenului din laşi cum şi alte persoane de samă din Iaşi.

Au mai fost de faţă d-nii ag>onom Ionescu, proprietarul G. Gonata, preo­tul Luca Gorceag, preotul Harghel, sub­prefectul plăşii Nisporeni M. Cráciu-neşcu, şeful secţiei Jand. Nisporeni. pbt . major Ioan Cazan precum şi învăţătoarele de la noi cu elevii de sub conducerea lor.

Cu prilijul sfinţirei drapelului acestui cămin s'au rostit cuvântări de către dl. generai Popovici, preotul Gorceag, preotul Harghel cum şi de inimosul şi harnicul agronom Ionescu, care a pus bazele acestui cârnia, ajutat fiind de d. general Popovici.

Cuvântarea D-lui Ifrim a mişcat adânc inimile celor de faţă şi va rămâne multă vreme întipărită în me­moria populaţiei prin faptul că a fost rostită numai în cuvinte moldoveneşti şi pe înţelesul poporului.

I. CAZAMIR

Din Ludeşti (jud. Dâmboviţa) Comuna Ludeşti, aşezată pe apa

Potopului din sus de orăşelulGăeşti, a jucat un rol însemnat în istoria neamului nostru. înconjurată de codri seculari, aci era local de be­jenie al b ie r i lo r tâigovişteui, atunci când capitala era ocupată de turci şi se vede, eă o mulţime de Dom­nitori între cari şi Mihai Viteazul au poposit în acest sat. Tot aci, se zice, că ar fi fost casieria generală a ţării româneşti. Iar domnitorul Şerban Cantacuzin, ca să răsplă­tească serviciile aduse ţării de către boierul acestui sat, evlaviosul Stoica Ludeseu, a ridicat sei o biserica nespus de frumoasă, declarată astăzi monument istorie.

Prin sârgumţa slujitorului bise­ricii lui Şerban Cantacuzin, vene­ratul preot Nicolae C. Cercel, a ridicat alături de Sf. lăcaş un mo­nument în amintirea vitejilor din acest sat, în număr de 78, căzuţi în războiul pentru întregirea neamu­

lui. Printre aceştia un fecior al preotului, viteazul locotenent Gheor­ghe N. Cercel, a murit eroic în luptele din Viasca.

In ziua de 16 Noembrie s'a fă­cut desvelirea acestui monument. Au luat parte la aceasta sărbătoare d-1 Câmpeanu, prefectul judeţului, deputaţii Cezar Spmeanu şi G. Manolescu, revizorul şcolar, căpi­tanul de jandarmi, un pluton de soldaţi şi muzica militară a Reg. 22, profesorul V. Нзпѳз, avo­caţii. M. Cornescu, C. Dăneseu şi N. Iordăcheseu din Târgovişte, fruntaşii satelor din împrejurimi în f runte cu şeful ocolului sil rie, Grozeecn şi toţi preoţii, din cercul pastoral respectiv. Apoi preoţii Şte­fan, Constantin şi Corneliu Cercel, feciorii preotului N. Cercel.

La parastas a vorbit preotul Corneliu Cercel, o faţă a corpului preoţesc d?n judeţul Dâmboviţr. Iar la desvelire au vorbit : preot:-! N. Cercel, învăţătorul Al. Drago­mirescu si învăţătorul Bacuri eă.

Iu sunetul mnzicei a avut loc defilarea armatei pr in faţa monu­mentului. Poporul, strâns în număr neebiöinuit de mare, plângea în ho­hote şi proslâvia în şoapte pe bunul Dumnezeu, care nu a lăsat nerăs-plătită jertfi» celor 78 de copii ai satului, ridicând din cenuşă şi ţă­rână ţara mândră, visată do Mihai Viteazul, e. ŢĂNDĂRICĂ

Pin Coţmani (Bucovina) Iu 11 Noen'iV! ie n. o. a avut loc

îu b i ser icH parohială un tedeum, oficiat de părintele Tâutu. După tedeum s'au adunat toate autorităţile şi şcoalele îu faţa monumentului Unirii. Aets t monument a fo.t ră­dicat de îavaţătorimea d i n Coţmani

M O N U M E N T U L UNÍRíI D J N COŢ1MANI

in 1908 cu prilejui împlinirii a 60 ani de domnie a fostului împă­rat Franz losef, iar, în 1918, la prăbuşirea monarhiei austriace, a fost dărâmat de Ruteni. Cu această ocazie ţiu să relevez eà meritul cel mare, de a fi contribuit, ea pri­mul cu cuvântul şi eu fapta ia restaurarea acestui monument, — care e şi cel dintâi monument al Unirii din Bucovina — revine dom­nului director Leonida Bodnărescu. D-sa a venit la Coţmani îa 1920, când a pus bazele liceului-internat „Diai. Cantsmir". luând totodată iniţiativă pentru înfiinţarea Clubu­lui român „Unirea" din loc, — ceea ce s'a înfăptuit, — şi munoind din răsputeri n u numai în şcoală, dar şi Inafarä de şcoala peatra o mai grabnică imprimare a românismu­lui în aceste regiuni. D-sa a mai fost adevăratul iudiumător pe tă­râmul pedigogic şi moral — fiind primul director al liceului curat românesc din Rădăuţi (Bucovina), numit mai târziu Liceul „Eudoxiu Hormuzaohi" şi înfiinţat aici în 1910 pentru fiii de români, dor­nici de învăţătură, din judeţ în arma deselor stăruinţi pe lângă guvernul dm Viena a d-lui Teoîii Simionoviei, căruia îi exprim res­pectuoase mulţumiri în numele tu­turor acelora, ce ani absolvit po­menitul liceu, ajungând azi oameni folositori neamului românesc. In al doilea râ-.-.d d l u i Leoirida Bodnă-reseu n'a cruţat nici-o jertfă. în anul 1917 a redeschis, în bubuitul apropiat-altun urilor ruseşti,liceui din Câmpulungul-moldovenesc, unde au putut continui, studiile cea mai mare parte dintre tinerii, cari erau ame­ninţaţi să piardă mai mulţi ani şcolari. A, B.

С А Я Т Е С Foae verde ca aluna, Dedei arvună la una Pentni toată săptămâna, Şi năroada umplu lumea Că mă duc întotdeauna, Că mă duc să-i sărut gura, — Guriţa şi ochiul drept Caia face buba 'n piept.

Din Brabeva de '•(№ MART N

IHn mijlocul hore lor Joacă şi tu prostule, Că te râde fetele, Nu sta 'ntruná bosumflat Că rămâi neînsurat.

Foae verde de cicoare Ia te uită fată mare, Ia te uită la picior Cum îl joc de binişor,

ION MARTIN-BRABOVA

I n d r u m s p r e l u m i n a r e a p o p o r u l u i Pătura ţărănească a fost îndea-

lungul vremurilor, pentru mulţi, un mijloc de exploatare.

Istoria ne dă dovezi în această privinţă şi nu este nevoe de alte mărturii.

Păstor şi agricultor din naştere, ajunsese rând pe rând, fugar, iobag şi proletar agricol, din pricina îm­prejurărilor sociale.

Ostaş păstrător sl moşiei, gata oricând la punetul de alarmă, era ţapul ispăşitor al tuturor pavatelor ţării noastre

Neluminat şi ţinut departe de iot ce era manifestare politică şi socială, era totuşi expresia ultima, de vigoare şi conservare a româ­nismului.

Războiul oc-1 mare a pus pe ta­pst numeroase probleme de ordin politieo-soeial.

Dia cels m u Însemnate pentru ţara noastră sunt două şi anume : împroprietărirea şi votul universal.

Dacă împroprietărirea ţăranilor, a putut deveni mai uşor o situa-ţiune de fapt, dfct fiind şi împreju­rarea unui lucru materisl — ргч.«~ prietfttea —•. apoi votul universal — departe de a ti în acest cadru — rămâne încă un principiu de drept, — un ideal — atâta vr<=me cât, putură ţărăr/.-aaca, nu ѵн fi în stare de a-1 exerc-ua. *

R'-ieunoscători aşadur oamenilor, ce au înscris în eonstituţi* ţării noastre drepturile depline a k tuiuro-claselor soeia'e din. România, să t e îndreptăm psşii, pe drumul idea­lului 'luminării păturii ţări-neşti, de apostolat, pentru u ajunge la situa-ţiunea de fapt » exercitării drep­turilor câştigate m atâtea jsrtfe.

Situaţiunoa ţăranului — din p r r e t de vedere materia) — nu-i r>ie: din cele mai rele, азля ne gândim Ь folosul ce l-й. :idus războiul îa fa­voarea lui şi anume în răsplătirea muncii. Dar sub acest ;<spe&t, tre­bueşte judecată starea ţăranu!ai.

Ar fi să confundăm pe ţărtintil agricultor, cu muncitorul — prole­tarul nr-mual.

Ţara noastră eete o ţsră agricolă şi 03.'3paţiunoa celor mai mulţi lo­cuitori esto agricultura. Pe aceşti agricultori, îi vrem sä fie, numai şi numai agricultori.

Şi înţelegem prin agricultor, un KUïîîïitor d e pământ, proprietar al acestuia şi d e p e urma eărua să-şi hrăner.scS şi să-şi întreţină familia lui. Starea acestui fel de agricultor ne urmăreşte pe coi şi am vrea, ca toţi ţăranii agricultori, să intre în acest cadru.

Din nefericire, lucrurile stau cu totul altfel.

Ca urmare îutâlnim pe proleta­rul agricol deia sate, caro se ocupă de o sumedenie de meserii — fără a fi maestru în vreuna — şi în acelaş timp cu agricultnva.

Această stare eete desigur din cele. mai rele şi privirile oamenilor de bme, tröbuesc aţintite îri acea­stă direcţiune.

Pe ţăranul împroprietărit în urma reforma agrare din 1917, sau pro­prietar mai de înainte, să-1 deprin­dem a fi agricultor, dar numai agricultor.

Lipsit de inventar agricol, să-1 ajutam sâ şi-l cumpere.

Nedeprins cu o cultură rationtlä, să-1 înd» umani să şi-o însuşiaseă, deprinzându-1 să urmărească în aceasta direcţie o cale ştiinţifică.

In neputinţă sâ-şi procure singur maşini agricole perfecţionate, sa-i îndemnam să se asorieze cu con­sătenii lui şi astfel să fondeze aso­ciaţi uni săteşti, pentru cultivarea pământurilor agricole, prin mijloa­cele cele mai moderne. Băncile po­pulare pot juca aici un mare rol.

Pe deoparte se va gj uta „asocia­ţiunea de cultivare", iar pe de altă parte, va fi un depozit, unde ţăranii îşi vor putea strânge şi da spre fructificate, din economiile lor.

Dar pentru aceasia, ne trebuiesc oameni cinstiţi în fruntea acestor bănci şi îa acelaş timp pricepuţi.

Pentru un moment, — mai târ­ziu poate nu —, cei mai în măsură să conducă aceste bănci sunt : preoţii şi învăţătorii. Alături de activitatea lor culturală, vor în­cadra şi pe cea economică, pe eare, de vor şt; să le armonizeze, vor culege roade dm cele mai bune.

Odată ajunşi ia îndeplinirea for­mării acestui tip de agricultor : muncitor pe ogo.rai lui, indepen­dent, eu inventar agricol şi capital, priceput în cultivarea pasxâmului, trebue să ne gândim la menţinerea lui.

O primă condiţie centru acest scop este nefărămiţarea, pământului, într'un cuvânt menţinerea proorie-tăţii mijlocii. Pentru aceasta este absolută nevoe, ca ţăranii să-şi în­drepte feciorii spre şcoală şi meşte­şuguri.

In situaţia de astăzi, când toţi feciorii uuui săîcaa de-al nostru, vin să moştenească pe tatăl lor, mergem cu paşi grăbiţi spre o fărâmiţare a pământurilor de agri­cultură, ceeace va aduce delà sme, o situaţiune grea per t ru ţăran. Şi ne încredinţam uşor de acest lucru, dacă ne gândim la succesivele exproprieri din ţara noastră, la nu­mărul prea mic de proprietari mari, ce-au mai rămas de pe urma ace­stor exproprieri şi la faptul, eă sstăzi nu mai putem vorbi la nci despre latiftmdiiie de pe vremuri.

Şi atunci se mai poate spera în vre o expropriere?

Nimeni nu trebue să se gândea­scă la scest lucru.

Ţăranii să se încredinţeze de acest adevăr şi să nu se lase înşe­laţi de gândul acesta.

Mai trebue adăugat apoi faptul,

eă populaţia României este în de­plină creştere şi dacă astăzi avem terenuri agricole îndeajuns, nu tre­bue să uităm şi ce va fi mâine. Şi spunem aceat lucru, nu spre a alarma lumea, dar spre a o preveni.

Trecând la starea ţăranului din punct de vedere politico social, tre­bue să afirmăm delà început, că starea Iui în acest domeniu este înapoiută.

Poporul nostru este încă tânăr şi toate mişcările din ţara noastră, au fost datorite păturii boereşti, acelei pături boereşti, caro a ieşit din sânul neamului nostru şi în vinele căreia curgea sânge româ­nesc. Revoluţia delà 1848 d n ţara noastră, a fost făcuta de tinerii boeri, ia lumina principiilor de ega­litate, libertate şi fraterni late, propă-văduite de revoluţionarii francezi deia 1789.

Transformările mari sociale, ce a sguduit puterrie edificiul orga­nismului nostru social, a găsit pe ţântn nepregătit.

Exercitarea votului universal ne dă o puternică dovt>dă. Alegerile

parlamentare ne-au dat prilejul să vedem, până unde duce această stare de lucruri. Bă'<Si şi vrăjmăşie între săteni, din pricina interpuşilor politiei, sau a câtorva «ârcotaşi. electori. Listele votate cu punerea' ştampilei pe uu semn oarecare şi Insfârşit nici o preocupare d« un program p:>íitie şi de oamenii demni d-1 a-i reprezenta. Damagogii pes­cuiesc în apă tulbure şi înşslă buna credinţă a omului «.-»pregătit

Dar de aiei nu vom încheia, că votul universal nu trebuia întrodua

Drumul cividîzaţiunei ne ішр-.ше*; acest lucru, în baza principiilor de egaütete a oamenilor.

Pregătire* ţăranului se va înfăptui treptat, căci el are multe î»si.*ş?ri şi într 'un viitor apropiat îşi va apropii), şi această nouă stare de lucruri. Dar pânâ atunci să nu se pescni«scá ia apă tulbure.

Pătura intelectuală să mijloeesscá s;rre a pregăti pe ţăran, în drumul prea spinos ee are ari bătători şi alături de dânsul, să raerrg.; dru­mul luminării msselor popular*.

I O A N 6. ISP'S

;

Un sat din Transilwaiiîa Cine a călătorit cu trenul, d e b

Feldioara spre Sighişoara, îa drep­tul satului Agoşt'-a, trecs Oltul pe un pod mure şi frumos ai-şi con­tinuă drumul pe Vnlea Oltului, până în dreptul, unde Oiiul ia dra­mul spre FagíVas.

Aici p2 malul Oltului, pe un şes de 4 km. închis de toate porţile cu munţi, este aşezat satul Bacoşal-L;ferior.

Satul eista aşpza* în forma unui T. cu braţele lungi de 2 k m . în partea de miazăzi a OUuim, iar prin mijlocul său curge p â r â u l Tepeo, c a r e so varsă în Olt.

La primtt vedere străinul, care nu cunoaşie acest sat, s r crede că a ir. Irat într 'un oraş.

Dacă pleci delà gară, pe goseriua judeţeană, care leagă Braşovul cu Sighişoara, şosea es re trece prin mijloi-.ui satului, ţi se desfăşoară o udfïvàrata strada frumo-să, ca dintr'uîi oraş.

Deoparte şi de aha a şcsalei, sunt aşezate et;sele locuitorilor, li­pite una de alta, cele mai multe cn două rânduri şi toate zidite din piatră.

In mijloeul satulai, îu partea de miazăzi lângă calea ferată, pe ma­lul Oltului, se înalţă mândru un C3ietfl vechiu, în sül gotic, încon­jurat dia toate părţile cu un zid de piatră, gros de 1 m. şi înalt de 5.m., având o singură poartă de fier.

Aici, odinioară, era cuibul gro­fului maghiar, Andrei TaUohieom, având întinse moşii, eu prtnr sate de iobagi, cei mai mnîţi români.

Din acest castel, porno.RU toate urile împotriva rom anilor iobagi pe moşiile acestui grof; la aesst castel se aducea toată munca bie­ţilor români; în curte erau spân­zuraţi fără de milă acei iobagi români, cari nu msi puteau suferi nedreptatêV.

La zidurile acestui castel în 1848, s'au adunat peste 1000 de români, jurând moarte asupritorului şi dând lupte, cari au ţinut două zile şi trei nopţi, până ee a venit un re­giment de maghiari, de a scăpat vi?ţa grofului şi a familiei sale.

Şi astăzi se cunosc urmele aces­tei bătălii.

Zidurile sfârmate de atunci n 'au mai fost refăcute, iar castelul în­tunecat de blesteme şi de picatele acelui ce la locuit, se distruge în­cet, încet.

A riăzi, pe turnul iui înalt de 50 metri, unda era clopotul ce chema îa fiecare sâmbătă seară pe Iobagi la judecată, fâlfâie mândra trico­lorul român, i a r în castel se află aşezate, secţia şi postul de jan­darmi.

Toi în mijlocul satului, e şcoala primară de stat, cu un post, secţia română şi eu 4 posturi secţia mag­hiară.

Această şsoală, e%re a fost zidită Iu 1821 de grof şi de lo suitori, este de o frumuseţe rară.

E clădită numai din piatră cu >-'ouă rânduri şi împrejmuită de jur împrejur, cu z : d înalt de 2 metri.

In această şcoală, în 1916, era aşezat un spital pentru răniţi, fraţi de-ai noştri, iar în timpul retragerii armatei române, furia maghiară a ucis peste 100 de soldaţi români.

Tot în această şrjoală, în 1918, s'au adunat fruntaşii unguri din convină, au declarat şi ei revoluţie, pornind măcel împotriva locuitori­lor români din mi, prinzând şi gard?, noastră ds 15 soldaţi din eare 9 au fost omorîţi în această şcoală, iar la 6, după ce li-au le­gat manile şi picioarele, iau aruncat în Olt.

Alte clădiri mai de samă în s&t sunt cele patru biserici: ortodoxă, reformată, unitară şi catolică.

Din toate aceste biserici, cea mai mare şi frumoasă este biserica re­formată, deoarece mai bine de ju­mătate de sat, e de această relegie.

Biserica este aşezată pe un deal, în mijlocul satului în partea de miază-noapte.

Preotul acestui lăcaş, care era plecat cu un regiment de unguri fa Muntenia, a adus delà o Mănăs­tire din Muntenia, în Mertie 1917, un clopot mare şi la aşezat în tur­nul acestei biserici.

Dar n'a stat acolo aşezat nici o zi, căci pedeapsa a venit curând.

Un trăsnet a dărâmat turnul,

fără ca clopotul e ă se fi •sfârmat Aoîst clopot, eare fusese luat

delà MânSstirea Ceclaim din j«d. Buzău, eiă iarăşi în turnul acestei mănăstiri, chemând .U rugăeime o» glasul său Mitele din apropiere.

Cealtită biserică, unitara, aşezată în parte* de apuo n satului. ' este mică şi mai vec-hr*.

B'seri catolică, sşr:z^t.h în mij­locul, satului lângă castel, e шіей, dar frumos zidită ;fa grof, cave era do religie eaîolicii.

La'pailea de răsărit se *Jă bi-, serica ortodoxă, un lăc-jş ѵьеЫц de mângâiere н гоша:-;?!ог.

Aici se adunau ei ş i eu ochii plini de lacrimi, eeruau delà Dum-*. nezfiu, să l i s e iacă şi lor drer.tii-e.

Aici, în "podul acestei biserici îri 1916, bietele românce, s'au ascuns ca pruncii lor U sân, t-ecim ai sc-ăpa de furia maghiarilor.

Ceiace este vm dureros pentru, arvst i-gt frumos., e s t e numărul mare al üarcHUTüior.

L i 2000 da loeuito ,î, ram, пц mai puţin de 14 cârciumi1.

Ia mijlocul 'satului, se mai află sala de joc a І іпшшаі , unde as-tazi iv:i se cântă şi nu ac jo^ei* decât jocnrib noastre naţiotrue.

ln parter de m«azä-no?»pte n sa­tului, pe malul părâum Tupeo, se află fi.bri.ea de ţiglă şi cărămidă.

Tot pe această vale, la 2 km. de sat, se află un izvor eu avă І sărata. ' "

Bin acest izvor locuitorii îşi l aduc ap» săra*â, гЫ slatină.

In partea de răsărit a satului numai la 200 m. depărtare, se află •< un munte de piatră de granit, • unde este instalată din 1897, o • fabrică de spart granit şi unde lucrează peste 1000 de iuerf.tori. i

Această bogăţie, e în mână uoei societăţi de evrei din Budapesta, unde duc toată bogăţia unui sat îmbelşugat din Ardeal.

In dosul găeei se află 2 fabrici ds ciment si. aceasta î n m â n a unor' evrei din Braşov şi Racoş.

Lor.uitorii acestui sat, în număr de peste 2000, sânt cei mai mulţi unguri şi numai vreo 300 de ro­mâni.

Maghiarii sunt de 3 confesiuni, reformată, unitară şi eatalieă, iar românii ortodocş'.

Ei se ocupă cu munca câmpu­lui, creşterea vitelor, tăierea pădu­rilor, arderea varului, scoaterea pi- • etrei de granit, lucrători la fabrica -de ţiglă, ciment, iar mulţi şi cu pescuitul în Olt.

In munţii acestui mt, munţi cari sunt proprietatea locuitorilor, s'au mai descoperit şi cărbuni de pă­mânt, îaespându-se chiar primele ' sănătari cu rezultate frumoase.

Natura u înzee ta t acest snt eu multo bogăţii, dar toate %ш% în stare de producţie primitivă.

Dacă administraţi,*, ar da o mai mare însemnătate bogăţiilor aces­tui sat, eare are la îndemână toată căile de comunicaţie, ar deveni nn centru destul de industrial tn jude­ţul Târnava-Mare. •

fih D SmU-OCPâLBI

CÂNTECE DIN MOLDOVA Foaie verde foi măsline Despărţeşfe-te de mine. Pe sub cea pădure deasă Vine-o ploaie 'nceuroasă. Nu ştii ploa-i ori ninsoare Ori îi jalea de-o fată mare. — Taci drăguţă nu mai spune Câ rochiţa nu m'ajunge Colanaşui râu mă strânge —• Taci drăguţă nu mai spune Că bădiţa-i negustor Şi-a duce-o la croitor S'o lărgească subsuori Să-ţi fie de sărbători.

Auzit de la HEAVA RfŞC* din Şentiiceni- orch

Trecui podul pe ia leasă Leano fa ! M'o ajuns un dor de-acasă „ „ De copii şi de nevastă. „ „ Da de dorul de nevastă „ „ Lăsai m-jrgul să mai p?scă Da de dorul de tată Eu fac tnurgui numai apă Şi de dorul de la mamă Să fac murgul numai spumă Şi de dorul de la fraţi Să dau murgul printre brazi Iar de dorul de surori Să dau murgul printre flori...

Auzit de la Maria a !r:nei din Shikasa-Şendiceni

6И. S. CANEA.

BON ÁMENT ÜL: Pe un an 250 lei, mtru săteni, învăţători, profesori, xeoţi, studenţi, funcţionari, mese-aşi şi muncitori 200 lei pe un an. bonamentul se plăteşte înainte*,' se ee abonamente şi pe jumătate an

Abonamentul pentru instituţii finan­ciare, biblioteci, cluburi şi localuri publice âOO lei. Pentru sprijinitorii foaei minimum, 500 lei. In America S dolari, in Jugoslavia 120 dinari pe an. In străinătate 450 lei pe an

II I V I R E A A R D E A L U L U I Cu şase ani in urmă, în cea dintâi zi a lui Decemvrie, la Alba luli a,

Înmormânta pentru totdeauna o nedreptate istor că. Vitejia ereditară a ostaşilor români doborî hotarul

străm al Carpaţilor. Şi munţii aceştia, atât de dragi lui Delavrancea, nu mai despărţiau pe fraţi de fraţi.

A fost deajuns cea dintâi picătură de sânge a zbu­rătorului din ţărani, dela Biţinţi, ca ea să se prefacă în şiroae ce-au înroşit pământul de la Tisa până la Nistru.

Cetatea Unirii Ardealului pentru o clipă, a Voevodului fără de noroc Mihai-Viteazul, pentru a doua oară purta în măreţia adunării ei naţionale, nu numai spiritul viu al aceluia, care a putut înfăptui trecător visul măreţ al neamului românesc, dar şi al altui Voevod al zilelor noastre, urmaş în vitejie şi năzuinţă, — de data aceasta pecetluită pe vecie.

Voinţa poporului dela Alba-Iulia, va trebui păzită cu sfinţenie: fraţi fraţi uniţi, în iubire pe Dumnezeu, în dragostea sufletească.

Acest crez să ne fia mereu călăuza în faptele noastre. Să nu ne în-lărtâm niciodată dela el.

Se cuvine în această zi de prăznuire, să ne coborîm cu toţii ш taina iştiintii noastre şi să ne cercetăm faptele.

Г ? „CULTURA POPORULUI".

3 8 Noemvrie 1 5 9 9 Vineri, 28 Noemvrie s'au împlinit 325 ani decând geniul militar,

vodul Minai, învinge ia Şeiimber, l â n g ă Sibiu, armatele u B g a r e ş t i cardinalului Andrei Báthory.

Ceeace l-a îndemnat pe Mihaic să pătrundă în Ardeal ca să-1 ia stăpânire pentru el ş i împăratul Ruduif, a fost tocmai ca să pue »at u n u i şir îutreg de certe şi uneltiri, contra lui în special, pentruca iarul principe, Andrei — venit in locul vărului lai, nestatorincul prin-e Sigismund — făcea politică turcească, voia îndepărtarea casei de istria dela stăpânirea Ardealului şi periclita scaunul lui Mihaie.

Dacă prin învingerea lui Andrei — şi moaiteii lui — nu s'a pus «ut certurilor din Ardeal, dm cauza геѵешгеі lui Sigismund, nici liai n 'a scăpat de uneltirile duşmanilor ţărei lui. Ziua care aminteşte ita dela Şelimber — unde vedem şi azi movila, care ascunde osemm-9 românilor şi ungurilor căzuţi, este de o mare im t/ortanţă pentru noi, jtrucă Mihai luă î n stăpânirea Ardealul, ca locţiitor al împăratului, şi lost cel dinţam domn a două provieii române unite şi mai târzia trei.

Mihai ştia, ca Ardealul este o ţara românească, ştia că majoritatea pulaţiei erau români, şi dacă a u s'a gândit la unitatea naţională, el rfut să stăpânească satele româneşti din Ardeal aşa cum stăpânea pe eele din Ţara Românească, a oarei domn era.

Soarta i-a .fost vitreagă însă, pentruca, deşi lupta pentru împărat, pandantul armatei împărăteşti, generalul Basta, după c e i baîe la

i, apoi împăcat cu Basta, după o lungă pribegie psla. Viena şi }ga, înving armatele lüi Sigismund — ea o rev.ne iarăşi în local lui idrei, — îl ucide mişeleşte pe cămpm Turdei, tocmai, când se pre-[ea să se reîntoarcă în ţara lui.

Aceasta zi ne dă prilejul să uităm pentru un moment interesele gstre egoiste şi să ne îndreptăm cu gândul către cel care a făcut atru scurt timp unirea Românilor să ne gândim la eei eari şi-au dat ce au avut mai sfânt, pentruca să ajungem unde am ajuns astăzi:

ţară mate şi bogata, eare cuprinde aproape pe toţi românii. Const. PĂSMERIŢĂ

S C R I S O R I D I N A R A D E x p o z i ţ i i d e p i c t u r ă . Ş e z a t o r i l e „ S a l o n u l u i L i t e r a r ş i A i t i s t i c " . B i b l i o ­t e c i p o p u l a r e i a s a t e . U n i v e r s i t a t e a p o p u l a r ă „ I o s i f V u l c a n " . U n b u s t a l JH. S . R e g i n a M a r i a . P i e s e d e t e a t r u r o m â n e ş t i t r a d u s e î n u n g u r e ş t e .

ericicultura îu regiunea Megleniei (Macedonia) Jna din ramurile cele mai princi-

şi mai productive ale agricultu-şi care cere o cultură mai deli­

ii, o îngrijire deosebită şi o supra-here de aproape este creşterea rmelui de mătasă. Cultura acestui vierme, aşa util în inomia naţională a unui popor, itru produsul lui atât de preţios, e cunoscuta încă din timpurile cele ii îndepărtate. In Franţa viermele de mătasă este tivat de acum câteva sute de ani, le a luat un avânt foarte mare. riitorul francez, B. Chauzit în luc­ea sa intitulata: „Traiate d' Agri-;ure" din anul 1893 la pagina 310

Vers là commencement du XIX-me ele, cette culture produisait de 20 5 mitions de kilogrames de cocons", turnai din această fraza fiecare poate face o idee clară de marea ndere ce ocupă această cultură fanta.

ii Italia cultura viermelui de mă--este tot aşa de muit cultivată ca Franţa.

fceastă cultura foarte apreciată în cident formează ocupaţiunea prin-ală a macedoneanului, mai aies a nanului şi aceasta în ţinutul Megie-i. Românul meglenit, aşezai fund apropiere de litorarul Mediteranei cărei climă dulce favorizează creş-ea dudului, care formează hrana acipală a viermului de mătasă, şi

• iţie spiritului său de observaţie şi itului fin ce are, s'a îndeletnicit cu ilte sute de ani înainte cu greşterea stui vierme. iu mai puţin adevărat este că şi cii, sârbii, grecii, bulgarii şi alţii, ipândiţi prin Macedonia, se ocupă această cultură; dar nici unii nu

ocupat şi nu se ocupă aşa de tematic şi cu aşa tragere de inimă aromânul meglenit carele, prin felul de a cultiva viermele de mătasă irumutat de sericicultorii apusului recolte cu mult mai remarcabile

acelea a celorlalte naţiuni şi aceasta minimum de cheltueli. nainte de a intra in descrierea mo ui cum aceşti ' aromâni cultivă

vierme, cred că e necesar, să următoarele:

Sămânţa viermului de mătasă a fost ISă în Európa pentru prima dată

China de către nişte misionari •? Qcezi şi aceasta în bastoanele lor,

după cum se ştie, chinezii nu să iasá nimic afară din zidurile

şi cultivat pentru prima dată în IUţa sub domnia Reginei Caterina Medicis care încurajând cultura

iului, creşterea viermului de mătase luat o extindere mare. Acest vierme aşa de util oamenilor, cursul vieţei sale suferă 3 trans-mări succesive $i anume: larva, Й acea, pe la finele existenţei sale mează coconul (gogoşul) din care extrage mătasea aşa de preţuit?, toând luxul femeiei unde după câ-a zile se transformă în crisalidă fse din gogoş puţin timp mai îna-! de a se transforma în fluture.

- 4 ' ă

Este o adevărată plăcere să urmă­reşti aceste transformaţiuni, mai ales In timpul când îşi ţese coconul.

Na este mai puţin curios şi demn de admirat cum natura a înzestrat pe aceasta vieţuitoare ciudată care, cu o mâesirie minunată îşi ţese gogoşul dându i o formă aşa de regulata.

In tot timpul cat este ca larvă, el trece succesiv prin mai multe vârste sau faze de existenţă, marcabile prin schimbarea pielei, ln decursul acestor sehimbâri cari sunt la număr de -4, viermele rămâne complect imobil şi refuza orice hrană. Acestor fenomene, ţăranii noştri le zic „Viermeie dorame: somnul 1, al 2 lea, al 3-lea şi al 4-lea.

Ca crisalida esteroşcat,scurtşiimobil. Rămâne încâ 10-15 zile în cocon,

dupâ care timp ese ca fluture. După cerinţele naturei şi regulile

ei, ca orice animal, se împerechiază, dând naşterea la seminţe. Fiecare femelă dă aproximativ dela 6—700 de oua, din cari anul viitor vor eşi viermii de mâtase.'

Aceasta sămânţă după ce este tra­tată de diferiţi specialişti, este pusă îa cutii de carton special făcute pen­tru acest scop, de o capacitate unele 9 grame, cărora în limbajul popular li se zice „cutii man", alteie cu câte 47г gr. denumite „cutii mijlocii" şi în fine altele cu câte 2V2 cu denu­mirea de „cutii mici".

Dând mici indicaţiuni asupra aces­tui vierme, nu ne rămână decât să re­venim la adevâratul scop al prezen­tului articol.

Românul meglenit, pe lângă cul­tura piperului, cerealelor, se mai ocupă după cum am spus mai sus şi cu cultura acestui vierme.

La începutul toamnei grija fiecăruia este să-şi procure sămânţa' necesară şi aceasta In raport cu numărul du­zilor ce posedă.

Odată sămânţa cumpărată, grija fiecărui ţăran sau orăşan este s'o pue în păstrare. Pentru acest scop ea este pusă în nişte săculeţe mici făcute anume pentru acest scop şi puse la căldură, atârnate fiind pe unul din pereţii vetrei, aşteptând so­sirea zilei de „Buna Vestire" când trebue ca sămânţa să învie. In cazul contrariu fiecare crede că anul nu va fi roditor. I. N. DELAVAS)DAR

(Va игта)

Arad 18 Noembrie. Cerul s'a posomorât şi peste tot

şi toate s'a lăsat ceva greu şi trist, ca o atmosferă a poeziilor lui B j c o -via. Natura nu mai are nimic, din bogăţile culese sub razele soarelui cald! A sărăcit-o ultimul venit: vân­tul de toamnă. Visătorii — vânduviţi de privelişti gratuite — au tot cău­tat-o şi în cele din urmă au găsii-o... in pânzele exposiţiiior, cari se ţin lanţ în sala Palatului Cultural. Au îitâlnit aci : primăverile lui Pál Adalbert, ve­rile lui Toader şi Balla, livezile îm­belşugate pe povârnişuri repezi, ale lui Kiss şi Paula Poster şi s'au în­călzit în splendidele interioare ale lui Wolf. Aci, îu faţa acestor coiţuri de Natură — transpuse pe pânză — s'au putut întâlni toţi cei, cari — odată cu venirea toamnei — simţiseră in ei lă-sându-se un gol: dorul priveîiştelor din măreaţa grădină a Creatorului.

In primăvara acestui an, poeţii Al. T. Stamatiad, A. Cotruş şi subsem­natul, au înfiinţat un cenaclu de pro­pagandă artistică — culturală, pe care l'au denumit „Salonul Literar şi Ar­tistic", de înfiinţarea lui toţi trei am zâmbit, ca de ori care glumă. Minune însă ! Giuma s'a prefăcut în fapt şi chiar în primăvară „Salonul" al cărui preşedenţie i-se încredinţase ambiţio­sului Al. T. Stamatiad, şi-a ţinut pri­mele două şezători. Rezultatul mate rial satisfăcător, cel moral ceva mai mult. A venit vara . . . poetul Stama­tiad a lücfat pentru a'şi scoate de sub tipar a treia ediţie a mult trâm­biţatului volum de versuri: „Din trâm­biţe de aur", poetul A. Cotruş şi-a în­cheiat volumul ce va apare — nu peste multă vreme — în editura „Cul­turei Naţionale", iar subsemnatul, luc­rând corespondenţe — cu, sau fără plată — la diferite ziare şi reviste.

Toamna ne-a adunat iarăşi Ia un loc şi „Salonul" şi-a reînceput acti­vitatea. A treia şezătoare s'a ţinut în ziua de 29 Octombrie, bucurându-se de participarea unui public, mult su­perior în număr, celui dela manifes­taţiile culturale similare, anticedente; iar a patra şezătoare a avut loc în ziua de 16 Noembrie.

Aceasta ultimă şezătoare, prin reu-şita-i — atât morală cât şi mate­rială — se poate socoti ca o adevă­rata sâîbătorire a tinerii înjghebări culturale. Programul executat a fost următorul: 1. d-1 A. Popescu a vor­bit despre „Poezia populara" 2. d-na Aurora Borel a cântat: „L'adieu des roses" de John Openshaw şi „Ro mance" de A. Rubinstein, acompa­niamentul la pian, avându-1 dr. Onora Luca. 3. Căpitanul Al. Grigoriu, din Reg. 2 c. f. a spus câteva poezii originale, foarte spirituale. 4. d-1 P. Andriescu a excutat la violoncel — acompaniat la pian de d-1 A. Toca­eiu — bucăţile : „La Foi" de G. Gol-termann şi „Chanson triste" de P. Tschaikowsky. 5. Locot C. Fortu-nescu, din Reg. 93 Infanterie, a spus — cu mult temperament artistic — „Ucigaşul fără voe" de Grigore Alexandrescu, 6. d-1 Oc'avian Lipo» van a executat, la vioară: „Adagie de Rode VU" şi „Serenade" acompaniat la pian de d-na B. Aurica Szay. Şezătoarea a fost încheiată cu declamarea cântecului „Ugolino" din „Infernul" lui Dante, de către d-1 C. Pâtuieanu.

întregul program a fost-viu aplau­dat de numerosul public, care um­pluse sala. Palatului Cultural, până la ultimul loc, aplauzele şi chemările la rampă a colaboratorilor transfor-mânduse în adevărata sărbătorire.

N'am lăudat nici odată oficilitâţiie şi — aşi putea spune — că sunt un duşman al lor. Au posibilitatea atâtor fapte frumoase, cari să le înrădăci­neze numele în sufletele populaţiei a căror conducători sunt şi cu toate acestea înfăptuirea acestor posibiîităţi a întârziat. Aradul are însă şi oficia­lităţi, cari au înţeles rostul vremurilor şi de aceia, dacă în această scrisoare aduc oaricari laude, cele relatSe mai jos, mâ vor scuti de critică răutăcioasă.

Prefectura judeţului Arad — la in-sistenţile d-lui I. C. Georgescu pre­fectul judeţului — a primit din partea mai multori edituri din ţară, diferite cărţi. D-l prefect, intrat odată în*po-sesiunea acestor cărţi a chemat la prefectură doi dintre publiciştii locali, rugându-i a forma câteva zeci de bi­blioteci, care urmau să fie dăruite di­feritelor comune în special celor de frontieră. Aceşti publicişti au reuşit după multă muncă să formeze 45 de biblioteci de trei categorii ; I. categorii de câte 95 volume, a H-a de câte 80 volume şi a III. categorie de câte 70 volume. In ziua de 15 Noembrie bi

bliotecile au fost expediate comunelor, cu ceie de categoria I. înzestrându-se comunele de frontieră, iar cu restul diferite comune din restul judeţului.

La fiecare bibliotecă a fost ataşat un apel scris de d 1 prefect al ju­deţului, din care vom desprinde ur­mătoarele fraze:

„Suntem un judeţ de frontieră, deci ne trebue un plus celor din interiorul ţârii. Nimeni şi pe nici un altfel de drum, nu ne poate da şi nici nu putem ajunge la acel ceva mai mult, decât prin carte. Froniieriie temute vecini­lor — dornici de năvăliri — nu sunt decât două : munţii cu crestele în nori şi apele cu is/oarele repezi şi adânci.

Frontiera de azi a judeţului, care o formăm, nu are nici una din aceste două avantagii temute. Ne trebu-e deai ceva omenesc, acolo unde Natura a fost vitregă în dărnicii. Acest ceva omenesc ieste tocmii acel ceva mai mult, de care vorbeam mai sus: este oţelirea unei conştiinţi de grăniceri descalicători ai vechilor strămoşi, cari în denumirea de grăniceri, tăimăce-:u cea mai mare favoare care le-o putea da conducătorul. Oamenii graniţelor, din cele mai vechi timpuri, au fost tot ce au avut ţările mai naţional, mai conştient.

Cărţile învăţate în şcoală nu deschid deeât drumuri, dar acestqţ drumuri ca să fie frumoase, trebuesc plantate cu arbori folositori şi roditori. Rostul cărţilor din biblioteca pe care v-o în­credinţez astăzi, es^e tocmai această plantaţie de podoabe sufleteşti. Acum vine rândul D voastră a şti s'o ad­ministraţi, adică să-i scoateţi la lu­mină acest suflet.

In zilele de sărbătoare, ca şi în serile, când după munca fizică, mintea cere o recompensa a frumosului, în­demnaţi locuitorii comunei D-voastră, să desch dă cărţile bibliotecei şi sunt sigur că print'o metodă raţională, fie care cetăţean se va convinge de a-devăratul repaos, nespusa linişte şi limpezire, precum şi îmbogăţirea min ţei cu cunoştinţi folositoare, nu se pot găsi decât în filele unei cărţi pe paginele căreia oamenii învăţaţi au aşternut prinosul lor de gânduri fru­moase şi folositoare.

La rândul meu ca un vechiu şi convină iubitor al păturei ţărăneşti— atunci când voi veni în comuna Dv. vâ promit câ pe aceia cari îmi vor tălmăci „prin grai" înţelesul unei cărţi cetite, îi voi recompensa aşa cum se cuvine celor dornici de a cunoaşte tâlmăciiea cărţilor, distribuind în a-cest scop : premii băneşti, precum şi alte avantaje. De aceea sfatul meu este acesta : chemaţi în biblioteca co­munei Dv. pe fiecare locuitor in parte arâtaţi-i roadele cărţilor citite, inva-ţaţi-i să le păstreze curat şi cu sfin­ţenie. Printre autorităţile care'şi cu­nosc adevărata menire putem nu­măra pe d-nii: dr. i. Robu primarul oraşului şi dr. Augustin Lazăr sub­prefect despre a căror frumoase fapte voi vorbi intr'o scrisoare viitoare."

— Din iniţiativa td-lui V. Babescu directorul şcoalei medii „Iosif Vulcin" din localitate, în fiecare iarnă, s'a des­chis şi funcţionează în localul numitei scoale o Universitate populară, ale cărei roade sunt din cele mai lăuda­bile. In acest an Universitatea popu­lară s'a deschis in ziua de 15 No­embrie, şi va rămâne deschisa până la 15 Aprilie 1925.

— Subprefectura judeţului a însăr­cinat pe sculptorul Romul Laida cu executarea unui bust al M S. Regina Maria, care urmează a fi aşezat în parcul Prefecturei. Bustul a şi fost executat şi putem zice că este cea mai bună lucrare a tânărului sclup-tor de origina bănăţeană.

— D-l Aurel Tamaşiu un talentat traducător din româneşte îa ungu­reşte şi viceversa, a tradus în ungu­reşte pentru teatrele din Ardeal ur­mătoarele piese de teatru româneşti : „Suflete tari" de Camil Petrescu, „Primejdioşii" de C. Râuleţ şi „Sapă mâna luminată" de regretatul Mihail Sâulescu. Aceste piese vor vedea Iu mina rampei în cursul acestei stagiuni.

AL. NEGURĂ

O F A T A Cu câţi feciori în sat la horă Pe înserate am jucat, Pe tine te-am ales Ioane, Că tu mai bine te-ai purtat.

Dar Intr'o sară la o clacă Aşa de rău mai strâns la piept. Câ mama de-ar şti cum a fost, M'ar bate câ te mai aştept ! . . .

G 'GORE A. BISTRIŢ*

OPERA LUI HAŞDEU II.

In anul 1964 publică sub titlul de : Studii critice asupra istoriei române, Luea Stroîci, părintele filo­logiei Latino-Române şi scoase şi ziarul umoristic, politic şi literar în preză şi în versuri „Aghiuţă". El mai publica o mulţime de descrieri ea : Trei Jidani, Industria naţională şi industria străină, Răsvan şi Vidra, dramă istorică, s. a.

Alături cu pregătirea sa pentru istorie şi filologie mai sc ise şi un număr mare de lucrări imaginative dsa care multe sunt cu adevărat frumoase. Aşa să cităm o mică poezie de pe atuaeî:

DORUL. Privind tăcuta ^mdă Pe gânduri am rămas Cât este de profundă La fiecare pas Şi tuiuşi isvorăşie Din depărtate văi Şi apoi se risipeşte Prin mii şi mn de eăi I Asemenea-i şi dori i In pieptul meu sădit E depărtat isvorul

' Din care Гаш primit Şi 'a multe lumi străine Cărăriie-i S ' : j scund Dar revărsat în mi'.e Cât este de profund 1

Dramele şi poezile заіе însă erau un prisos de gândire şi deşi aveau calităţi superioare, nu-i puteau con­centra toată puterea şi toate facultă­ţile, tn cercetarea documentelor vechi, eitJüd de pildă o pagină de istorie mai vie, găsea prilejui unei drame sau unei potzii şi o iâeea imediat. Era, dacă se poate zice, o floare găsită întâmplător ia marginea drugului mare. El mai scrise : Istoria Toleranţei religioase în România. Tot dânsul făuri articole de eco­nomie naţională ea : Ocnele în Ro­mânit-, Moşieie statului român, Sa­tui model, ş. a., aplicând pentru prima data ştiinţa economică în România,

Pregătit încă de tânăr cu cuno-ştiinţeie necesare, îmboldit încă şi de avântul generaţiei bătjâne — de dragostea ei pentru toi ce era ro-mâneso şi de ferbintea ei dorinţă de a crea o Rornáoie nouă —, do-

1 minunat de istorie, cu care îl înzeztrase natura, puterea de a da viaţa trecutului, se deştepta în sine. Diplome vechi şi îngălbenite, ou peeeţile domneşti pe ele, începură ai vorbi ca mărturii vii ai acelui trecut. Voevozii morţi, ee dormeau în ele, prinseră a mişca, însufleţiţi de închipuirea sa. Faptele ior mă­reţe începură a-1 mâudii ea român, aşa ea luat cu asaic de atâtea man pilde şi îndemnări se hotărî a des-gropa Istoria Românilor, dm epoca formaţiunei naţionali ţâţei române. Istoria — s'a zis —, ea este racla închisă a trecutului unui popor. Nicàeri însă, raciâ mai ferecata йе cat aceea în eare zăcea începutul vieţei româneşti. Caie fura mijloa­cele pentru a putea pătrunde în ea, eare fură metodiie şi pregătirele?

Cunştient de greutatea sarciuei ce-şi lua, Huşddu lărgi orizontul studiilor sale istorice asupra ţărei ; pâuă în aaâncui antichităţii, până ia obârşiile străvechilor eivilisaţii, fără iumineie căi 01a nu se mai poate taue astăzi istorie. Nu fu nimic şi nici un semn grăitor al trecutu­lui pe care să nu-i li cercetat, in-t i tbat şi ascultat. Toate descoperi­rile şi studieie imguistiee ale unui Bournoui, Oppen, Lepöiuá şi aie altor inuiauişti, egiptologi, orientali îi iură eu.iOsűutü şi numai cu aju­torul ior putu întrevedea tirul ideal ai originel noastre: fondul dacic, deasupra căruia veniră de se aşe­zară coloniile romane aie mare­lui Traian, aâud mpreună dealun-gui veacurilor: Poporul Român de astăzi. Acestor întinse eunoştimţi se datoreşte că lucrările s^le lötorice sunt întărite prin toate ştiinţele vecine şi mapnâ siguranţă şi în­credere cititorului. Cand eia vorbă de o chestiuue oarecare, Întâi lua la cercetat ceea ce a spus alţii, observa apoi pe ee s'au întemeia­tei, respica eu mmuţioshate teme­iurile acelea, apoi se îndrepta singur către isvoare noi, de unde se in-toreesi cu rezultatul definitiv al cer­cetărilor. Mai mult înejă, chiar în studiarea fautâneior pe care îşi în­temeiază ediliciul său istoric, el le deosebeşte după autenticitatea şi valoarea lor. Cronicele, memoriile, tradiţieie, diplomele trebuesc supuse mai întâi criticei astfel că să râmâe miezul de adevăr. Cu liniile trase de mai di'nainte începu să scrie istoria Critică a Romanilor.

RÂOU 8 N'CULESCU-MiSLEA

Purtători ai condeiului, veniţi s ă aduceţi lumina minţilor voastre gânditoare în Ardeal.

Ardeaiul vă primeşte ca pe nişte aducători ai scri­sului vostru, pe care suflarea românească de peste Carpaţi o are necurmat în faţa 'ochilor minţei sale.

.Voi aduceţi la noi, tradiţia unei culturi frumoase, pe care au plămădit-o toţi marii noştri înaintaşi.

Când descălecaţi peste Carpaţi, în întreg Ardealui trăeşte alături d e voi amintirea lui Grigore Alexand­rescu, Eminescu, Gane şi a tuturor c e prin scrisul lor au muncit la orientarea culturei româneşti pe temelii solide şi sănătoase.

Foaea noastră, care aducători ai adevărului meritat:

Bine ati venit!

vă cons ideră ca pe nişte soli si frumosului vă urează un

S I T U A Ţ I A P O L I T I C A P A R L A M E K T I L

In ziua de 24 Noembrie la adu­narea deputaţilor a vorbit deputa­tul Buzdugan despre nemulţumi­rile locuitorilor dui Basarabia, ce­rând ca toate acestea să se îndrep-teze, iar guvernul să îndestulească nevoile euiturale ale acestei pro­vincii. Tot despre Basarabia a vor­bit şi deputatul Ciugureanu, ară­tând, că stările din timpul de faţă sunt neasemănat mai bune ca cele din timpul stăpânirii ruseşti.

In ziua de 25 Noembrie deputa­tul I. Moldovan a cerut îndrepta­rea unor greşeli ce s'au făcut la înfăptuirea relormei agrare îa ju­deţul Bălţi.

SENATUL, La senat d-1 senator Paciu a

cerut guvernului une'e lămuriri eu privire la afacerea paşapoartelor. S'au votat apoi cheltuielile sena­tului pe luna Decembrie^ după eare senatul s'a închis, având se lucreze comisiile, la cercetarea legilor, asupra cărora seoatui va avea sâ se sfătuiarea în săptămâna viitoare.

I n ţară. Sfatul Miniştrilor. La sfatul mi­

niştrilor din săptămâna trecută s'a făcut cea din urmă cercetare amă­nunţită a legii despre venitele şi cheltuielile ţării pe anul viitor. Această lege arată, că în anul vii­tor statul vti avea o 1 miliarde şi jumătate lei venit şi 28 miliarde cheltuieli.

Intre aietele la acest sfat s'a ho­tărât să se ceară perlamentului îm­bunătăţirea stării slujbaşilor de tot felul ai statului şi piătirea despă­gubirilor de războiu în ţinuturile ocupate de duşman. Cheltuielile căilor ferate se vor îmulţi cu 780 milioane de lei. Se vor face multe îmbunătăţiri ia căile ferate, se vor repara multe vagoane şi chiar se vor clădi unele drumuri noui. Dl ministru Lapedatu a arătat legea cea' nouă pentru organizarea bise­ricei ortodoxe-româue. In înţelesul acestei legi, biserica ortodoxă-ro­mâna în vntor va ii eârmuită la fel în toate ţinuturile locuite de români şi s'a întocmit în bună înţelegere cu toţi episcopii ţârii.

Alegeri noui. Pe urma morţii de­putatului Micşa, la Dej se va face alegere nouă de deputat în zilele de 3 şi 4 Deijembne. In vederea acestei alegeri se dau lupte mari în toate comunele circumscripţiei. Pentru dobândirea deputăţiei luptă patru partide, având fiecare nă­dejdea sa iasă biruitor în alegere.

Candidatul partidului liberai este advocatul Vietor Niháiyi, care a şi cutrierat eele mai multe din comu­nele circumscripţiei. Ait candidat este advocatul iosif Boca din parti­dul poporului de sub conducerea dlui Generai Averescu. Partidui naţional a candidat pe fostul depu­tat d. Aurel Dobrescu. A mai can­did «t şi d. Tit Mălam din Gherla Sub stoagui partidului socialist-creş­tin, un partid nou, care pânâ-acum n'a luat parte în alegeri.

Certele din partidul naţional, Unele gazete au nădejdea, că certele din partidul naţional se vor potoli şi ca nu se va face ruptură. Săptă mâna trecută d. Goidiş a fost la Cluj, dar a stat numai o jumătate de zi. Atunci a cerut d-lui Maniu, ca d. Alexandru Vaida să pară sească slujba de ѵісэ-preşedinte al partidului naţional. Dl Maniu încă n'a dat răspuns acestei cereri.

Adunări de partide. Partidul Na­ţional i'ouiari a ţinut Dumineca tre cută mai multe adunări poporale îu judeţul Gorj şi Covurlui. La aceste adunări s'au adus mari laude conducătorilor partidului naţional-român pentru luptele politice din trecut şi s'au trimis telegrame de încredere dlui Iuliu Maniu.

COR M I X T Ş T I I T U B A D E C U M Z I C E A I

( C ä n t e c v e c h i u p o p u l a r d i n B ă n a t , c u l e s d e M c o l a e F i r u ) A r a n j a t ş i a r m . d e IiAURIAU NICORESCU

1) Ştii tu bade cum ziceai (bis) Când la noi pe scaun şedeai (bis)

2) Să te bată pastele De iubeşti pe altele.

3) Că dragostea noastră dragă In pământ cu noi se bagă.

4) Şi dragostea noastră dulce In pământ cu noi se duce.

5) Puştile te vor şi bate Că ţii mândro şasă, şapte.

— O mare adunare a ţinut şi par­tidui liberal la Oradea Mare, la care au luat parte alegatorii din toate comunele judeţului Bihor. A voi bit d. ministru Traian Moşoiu, înşirând faptele guvernului si gân­durile lui pentru viitor.

Intre d-nii lorga şi Argetoianu. Mai multe organizaţii ale partidului na­ţionalist al poporului au primit în­ştiinţare, ca în viitor în toate tre-bile obşteşti să ceară sfatul dlui Argetoianu, — nu al dlui lorga, ca până acum. Din această cauză partizanii vechi ai dlui Ioga sunt nemultàmiti.

Ce fac ţărăniştii? Partidul ţără­nist şi-a pus în gând să lupte pentru răsturnarea guvernului. în­trebat asupra planurilor de viitor ale acestui partid, dl M. Cmta -cuzino a deelai'iit, că deocamdată partidul ţărănist are da gând să răstoarne guvernul. Şt numai după înfăptuirea acestui plan se va gândi să-şi întocmească planu­rile pentru viitor.

I n străinătate. Stările din Italia. Gazetele aduc

ştirea, că Italia este în ajunul unor mari frământări. La mişcarea de răsturnare a guvernului s'a alăturat şi Giolitti, fostul prim-ministru, care dela răsboiu încoace nu s'a amestecat în politică. Deputaţii din opoziţie au cerut regelui să cin­stească constituţia ţării.

Faţă cu aceste ştiri, gazetele gu­vernului italian, scriu, aceste ştiri sunt născocite de închipuirea unor speculanţi, cari ar vrea sâ scadă preţul banilor din Italia. In ţară domneşte pretutindeni linişte şi nu este nioăiri vre-un semn de tulburări.

Amnestie în Franţa. Parlamentul francez a votat o lege, care iartă pedeapsa tuturor acelora, cari în vremea răsboiului nu şi-au împlinit datoria de cetăţeni ai ţării. Guver­nul a declarat, că aceasta este o lege a împăcării şi a uitării şi crede, că cei ee se vor împărtăşi de bine­facerile ei îşi vor recunoaşte gre­şeala. Ce priveşte desarmarea, pri­mul ministru a declarat,-că Franţa va desarma numai după ee va fi luat toate măsurile, să nu ajungă în starea Belgiei din timpul mare­lui răsboiu.

încercare de revoluţie în Grecia. Ştirile sosite din Atena spun, că în Grecia s'a dat de urmele unei noui încercări de revoluţie. S'au făcut mai multe arestări, iar între cei arestaţi se afla şi un general cu numele Mmaloaopulos. Cei are­staţi au foat daţi în judecata. Re­voluţia urmărea răsturnarea repub-lioei şi chemarea în ţară a fostu­lui rege George.

Alegerile din Germania. Gazetele din Berlin sunt de părerea, că la alegerile din Germania vor ieşi biruitoare partidele republicane. Acestea urmăresc o desăvârşită împăcare cu Franţe şi Anglia. In aceiaş timp urmăresc şi o unire cu Austria, ca astfel să se despăbu-bească de perderile, suferite în tim­pul marelui războiu.

Neînţelegere între Anglia şi Egipt. Câţiva locuitori din Egipt au arun­cat două bombe asupra unui auto­mobil, în care călătoriau Ttack şi Campbel doi delegaţi ai guvernu­lui din Anglia. Cel dintâi a murit, iar al doliea a fost rănit mai uş )r. Pe urma acestei încercări de omor guvernul din Anglia a cerut înde­părtarea primului ministru egiptean Zugiul Paşa, despre care se crede, că a pus la cale încercarea de omor. Câteva corăbii de răsboiu engleze sunt în drum către Egipt.

Noul guveru austriac. încercările lui Reippel de-a întocmi un nou guvern în Austria n'au isbutit. De-aeeea adunarea naţională au­striacă a încredinţat cu formarea gu­vernului pe Ramek un fruntaş al partidului socialist-creştin, unul din cele mai puternic partide ale Au­striei.

Un nou partid politic în Jugosla­via. O mare parte a Croaţilor nu sunt mulţumiţi eu politica lui Ră­dici, care a fugit în Elveţia din pricina, eă acesta urmăreşte desfa­cerea Croaţiei de Jugoslavia. Cei nemulţumiţi au format un nou par­tid, care se numeşte partid monar­hist croat şi e condus de fruntaşul Lovracovici. Deaitcum în Jugosla­via, lupta în vederea alegerilor o în toiul ei.

â. CULTURA POPORULUI Numărul 81

Ş T I R I Ş I F A P T E E x a m e n u l d e a d m i t e r e ş i l e g ă m â n t u l

Pentru eereetaşii din Cluj zilele de 21 şi 23 Noemvrie 1924 au fost zile însemnate. In 21 Noemvrie s'a şi ţinut examenul de cercetaş la care s'au prezentat cerceta şii începători pregătiţi pentru punerea legământului. Examenul s'a ţinut Vineri în 21 Noemvrie dela orele 15 înaintea unei comisiuni compuse

" din comandanţii : Simion Ilieşiu, Atanasie Popa, Const. Răzmeriţă, Valentin Orăşan, George Oraşăn, Gavrilă Gavrilaş, Suciu cercetaş de frunte dela centuria I şi Nie. Munthiu şeful grupei II din cent. I.

Examenul a mers frumos, cer-cetaşii s'au prezentat destul de bine. Fiecare cercetaş a fost prezentat de şeful grupei sale fiind de faţă şi şeful patrulei. Au fost controlaţi cercetaşii dacă posed unele cunoş-tinţi practice din cadrul celor im­puse de comandament, căutând a cunoaşte şi felul lor de a le stu­dia din carnetul cercetaşului res­pectiv.

Fiind pentru mulţi cercetaşi de interes să ştie ce se cere dela un cercetaş reproducem tot ce putem din rezumatul cunoştinţelor:

1. Legea şi aplicarea ei, cu fapte pozitive şi negative;

2. Cum se face focul în liber folo-s i n d u n e de cel mult două chi­brituri ;

3. Să cunoască busola, direcţiile principale, abaterea acului mag­netic ; l

4. Să se cunoască singur măsurân-du-şi : înălţimea corpului, grosimea pieptul la ex şi inspiraţie, grosimea gâtului, şi capului, lungimea de­getului mare, a palmei, a căluşu­lui, grosimea pântecelui, pulpei, piciorului, a mâinii, lungimea mâinii şi a piciorului, lungimea tălpii şi grosimea piciorului de jos, putând face şi unele măsurări cu mem­brele sale fără altfel de măsurare;

5. Orientarea după Soare în loc închis, în liber, în pădure, noaptea după stele, în timp noros după copaci.

6. Cunoaşterea sporturilor inteli­gente potrivite pentru întărirea şi frăgezimea corpului.

7. Să facă 2 km. în 15 minute în pas cercetăşesc, 20 normali, 20 în fuga.

8. Să explice felurile salutului : mic, la pălărie şi baston şi să ex­plice pentru ce se face salutul în aşa fel.

9. Cum se face un serviciu şi cum se face raportul către şefi despre îndeplinirea serviciului.

10. Să cunoască specialităţile centurei ca la caz de nevoie să ştie la cine să se adreseze.

11. Să ştie aprecia lungimile şi distanţele mai mari cu o greşală de 1 0 ^ 2 0 % .

12. Să ştie face desenul locului unde se află în o scară de 1:1000 sau 1:100;

13. Să dovedească fapta bună a zilei şi alte fapte însemnate prin cari a folosit cuiva.

14. Să cunoască felul de for­mare şi grupare a centuriei.

15. Să cunoască cel puţin 3 jo­curi cercetăşeşti.

16. Să spună cu ce serveşte şi cu ce poate servi pe altul ca cer­cetaş.

17. Să cunoască o specialitate, pentru care se pregăteşte în aşa fel, ca şi el să poată învăţa pe alţii.

18. Să cunoască felurile de mar­şuri şi felurile umbletului.

19. Să ştie recita şi cânta imnul cercetaşilor, autorul muzical şi poetul.

20. Să ştie oând şi cum se face odihnă, când se bea apă, etc.

21. Cum începe un serviciu şi cum îl termină.

22. Să cunoască semnele ierar­hice din legiune.

23. Să ştie tariful şi serviciul poştal pentru scrisori, bani şi pa­chete.

24. Să ştie desena drumurile şi străzile pe unde umblă. Numele străzilor şi instituţiilor însemnate.

25. Să ştie face şi deslega no­duri folositoare să ştie unde şi la ce folosesc.

26. Să ştie face un pachet şia-1 adresa.

27. Să cunoască unităţile prin­cipale de măsură.

28. Cum se face tabăra, cortul şi coliba cercetăşească.

29. Să prezinte un lucru făcut de el.

30. Să-şi arate planul lui de lu­cru pentru fiecare zi din săptă­mână. Felul de ocupaţiune în tim­pul liber.

31. Să-şi cunoască simbolul pa­trulei sale, să-1 deseneze şi să-i imiteze strigătul.

Iată, câte-va din ele. Vor mai fi ele şi altele, deocamdată cercetaşul începător să fie mulţumit cu atâta.

Fiecare întrebare se clasifică prin puncte dela 1—20. Se dau 10—15 întrebări se face media punctelor pentru a obţine o clasificaţie justă oa merit.

Toate întrebările cercetaşul le in­troduce în carnetul său împreună cu rezultatul obţinut. Admiterea la legământ se face cu media ds 12.

In procesul verbal al centuriei se introduc toate eelea, va fi sem­nat de toţi membrii comisiunei examinatoare.

Cercetaşii admişi în baza reco­mandării comandantului de cen­turie se pot prezenta şi la legă­mânt. La fel s'a întâmplat şi cu cercetaşii noştri deîa centuria I a liceului Gh. Bariţiu şi dela centu­ria V dela şcoala normală de în­văţători.

Serbarea legământului a fost frumoasă. Liturghia a fost oficiată în sala festivă a şcoalei normale de către prof. catichet E Ramon-ţisn, răspunsurile le-a dat corul mixt al şcoalelor normale de băieţi şl fete, condus de prof. catechet P. Curea.

Totul a fost frumos, mulţi elevi şi eleve dela şcoalele normale, liceele de băeţi si fete. liceul real, dela atelierele C. F . R. etc., іа^ printre oaspeţi alături de corpul profesoral defa şeoale, an fost şi d-nii prol. uuiv. Borza şi Bilaşcu, Aurel Ciortea reßtorul Academiei comerciale fostul comand, de Le-giunp, Generalii Petala şi Atanasiu patronul cercetaşilor centuriei V, comandanţii deia centuria I, IV şi V, şi alţii pe cari nu i-am cunoscut.

După liturghie s'a început serba­rea propriu zisă în sala de g i m ­nastică. După Imnul R°gHÎ cântat cu orhestra elevilor, comandantul centuriei prezită cercetaşii p< ntru legământ. Au urmat declarări le alor 2 pui de şoimi, un mic concert al puiului de şoim de 8 ani Virgil Pop la vioară cu pro*. Şerban. Un talent real, a făcut o impresie deosebită asupra tuturor. Doinele cercetaşului Purcel şi cele din flu­ier ale lui Moţ au plăcut mult. Corurile au fost binişor. Legămân­tul a fost luat după sfinţirea apei, cetindu-se din partea unui cercetaş vechi u, Legea, apoi comandantul Legumei după-ce atrage atenţia cercetaşilor asupra acestui moment, ia legământul pe patrule rostind rar şi accentuat formula legămân­tului în aşa fel :

Eu, cercetaşul X. Y. făgăduiesc să-mi slujesc eu credinţă şi cu dragoste Patria şi Regele, să-mi ajut pe deaproapele meu şi să mă supun legii cercetaşului. Aşa să-mi ajute D-zeu.

Cercetaşii au fost aşezaţi în careu (pătrat) şeful grupei forma patrula pe care o conducea înaintea co­mandantului. Patrula stă front şi salutând hi pălărie rosteşte formula după comandant. Apoi le strâege mâna tuturor. După luarea legă­mântului cercetaşul trece la preot, pentru a fi stropit cu gghiasmă.

Terminat legământul, un cercetaş' vechiu salută pe noii camarazi do-rindu-le spor la muncă, la care răspunde cercetaşul nou Morariu loan, subliniind importanţa zilei şi mulţumind turor celor de faţă pentru bunăvoinţă şi participare, a urmat Imnul cercetaşilor care a fost înălţător. După imn, d-1 gen. Petala în cuvinte calde şi pline de avânt le evocă legea, şi în urale pentru Rege şi Ţară se încheie festivalul nostru. Defilarea a fost mai anevoioasă. Patrula de onoare a cohortei a condus trupele de cercetaşi şi puii de şoimi.

Emoţia cercetaşilor a slăbit cu câte-va puncte disciplina. Cu cât se vor obişnui mai mult cu ser­bări de acest caracter cu atât. vor fi mai siguri.

Aranjamentul ,salei a fost urmă­torul : jumătate din sală rezervată pentru public. In cealaltă jumătate având, având faţa spre public, la dreapta a fost masa comandanţilor cu toate registrele, iar la stânga masa preoţilor. In mijloc liber. Marginile le formează ca 3 laturi ale unui pătrat cercetaşii în rândul al doilea stând cei noi, iar în pri­mul şi celelalte cei vechi. Drapelul cu patrula de onoare la mijloc.

Ca ştire amintim că la serbarea Unirii dela Cernăuţi, serbare na-naţională şi cercetăşească Cohorta Fântânele a trimis 11 cercetaşi, sub conducerea comandantului A. German, prezentându-зе foarte de bine.

O nouă serbare de legământ se anunţă la 23 Aprilie 1924, când va fi o mare serbare cercetăşească a întregului ţinut. CERCETAŞUL.

CETATEA ISMAIL XI.

In 1711 se dete bătălia de la.Stă-nileşti pe Prut, între Rusi şi Turci. Ruşii fiind învinşi, Cantemir este ne­voii să se refurgieze la ţar şi scapă, după cum spun unii, ascunzându-se In cutele rochiei împărătesei...

Ruşii făceau de- multă vreme o po­litică de expansiune spre Constanti-nopol.

Pentru acest scop, Ana, împără­teasa Rusie (1734) aduse la ascul­tare pe Cazacii de la Don şi-şi croi­eşte drum spre Constantinopol.

In 1739, Generalul Minich, ajutat de Leşi, loveşte pe Turci la Hotin şi cucereşte Bugeacul, proclamând pe Ana, Doamnă a Moldovei. Moldo­venii primiră cu entuziasm pe noua lor stăpână, dar foarte curând vă­zură cât s'au înşelat în credinţa lor, pentru că puţin timp după aceia Ana a fost isgonită din Moldova, pierzân-duşi chiar tronul, pe care îl ocupă Ecaterina ii, o femeie ambiţioasă. Noua împărăteasă plănueşte să mute capitala Rusiei la Constantinopol. Pentru aceasta era nevoie ca mai În­tâi să cucerească Ismailul, vestita ce­tate dunăreană, care era prima greu­tate în drumul împărătesei.

Turci cucerind cetatea Ismail şi-au pus ia gând să înfiinţeze aici un nou Imperiu otoman, — şi In acest scop au chemat ingineri din Apus, cari au lucrat zilnic la zidurile cetăţii, făcând-o una din cele mai for­midabile cetăţi de pe lume, despre ale cărei metereze, vorbind In lucra­rea sa „Don Juan", Lordul Byron, afirmă că „aceste metereze se ridicau mai sus decât ţi-ar plăcea să fii spânzurat". Şanţul care înconjura ce­tatea, era adânc ca marea, astfel că cetatea, in desele nenorociri, cari s'au abătut asupra ei, a putut să reziste cu străşnicie, jucând rolul unui Waterloo, sau unui Verdun modern. La Ismail, după cum afirmă cei mai mulţi isto­rici, s'a dat Intre Ruşi şi Turci, la care râsboiu au luat parte şi Românii sub comanda lui Ciceagov, cel mai înfricoşător răsboiu din câte s'a dat vreodată.

Dar despre aceasta vom vorbi la vreme.

In 1767, pe când Ecaterini II era In ceartă cu Francezii, din cauză, că aceştia se opuneau la alipirea Polo­niei cu Rusia, o ceată de Cazaci Malo-ruşl, ataca satul de graniţă, Balta.

Guvernul turcesc din raia, cere numai decât socoteală împărătesei despre această îndr'âsneaţă incursie in pământul raialelor şi declară răs­boiu Ruşilor (1768). Acest răsboiu a durat 6 ani de zile (1768—1774) şi s'a desfăşurat în primii ani ai dom­niei Ecaterinei II, care nu. se prea îngrijea de armată. Această sarcină era încredinţată generalilor, cari la rândul lor o încredinţau polcovnicilor, aceştia căpitanilor, ş. a. m. d.

In 1770, Iulie 21, după victoria de la Cahul, Rumianţev, general rus, a îndreptat corpul de armată al lui Repnin spre Lmail, cu ordine severe de a-1 cuceri. Pentru apărare, Turcii au adus In cetate 20 000 soldaţi, cari erau cam desorientaţi, pentru că toţi luaseră parte la înfrângerea de Ia Cahul.

La 26 Iulie, acelaş an, în timp ce Rapnin înainta victorios spre Ismail, Turcii s'au învrăjbit Intre ei şi au prădat pe locuitorii din cetate.

într'o desordine complectă, arma­tele turceşti s'au refugiat spre Chilia, iar Repnin, căpătând cetatea, a pă­truns Intrânsa. In cetate s'au găsit 37 tunuri, 6 steaguri, o mulţime de me­rinde şi animale.

La 12 Decembrie 1771, generalul Veissman a dat o împuternicire sta­reţului Mânăstirei Adormirea Maicei Domnului din cetate, prin care II fă­cea să dispună de toată averea ce­tăţii.

Pacea Intre Ruşi şi Turci s'a în­cheiat la Kuciuc-Kainardji (1774), în urma căreia Ismailul, Renii, Chilia şi Cetatea Albă au fost redate Turcilor, cari au întărit cetatea Ismail şi mai puternic, făcând-o de neînvins.

Ruşii s'au mulţumit cu partea dintre Nipru şi Bug, precum şi cu dreptul de protecţiune asupra cetăţilor du­nărene.

Afară de aceasta, In 1772, au că­pătat şi Polonia. In urma acestor succese, Ruşii părăsiră Moldova

Tătarii rămaseră tot în Bugeac, dar în 1792, cei mai mulţi dintre dânşii trecură în Crimeia sub comanda lui Schagin-Ghirai.

(Va urma) I0RD. TR. BUCÂ.

P O V E S T E Adinioară se născuse din ploaia frun-

[zelor uscate, O ploaie fragedă, frumoasă ca gân­

du l fără de prihană... Purta şi dragostea şi dorul a florilor

[ce zac brumate. Mirosul ei, suav ca dorul şi ea sul­

tana din poiană...

Şi'n pragul zilei, zi cu soare, ea-şi [revărsă bobocul...

Potopul de cu zori gingaşe furau a [soarelui rubine...

Dar vântul toamnei, Ii smulse totul, [Ii sdrobi norocul.

Şi smulse'n pragul zilii potopul de [culori, risipind sfamine.

Ce vis ! . . .

O floare născută din potop de foi, Răsare, creşte'Incet, din clipă'n clipă, Ş I moare... Aşa se nasc şi'n noi Simţiri frumoase noui, şi se'n înfiripă... Ş'apoi, — nu-s de cât vestejite foi Ce'n pragul toamnei — e-o risipă...

GH. M AR HU GIIBE6A învăţător.

Sfaturi contra boalelor lumeşti (venerice BOLILE LUMEŞTI SUNT: BLENORAGIA, ŞANCÂRUL MOALE ŞI SIFILISUL.

M a i î n s e m n a t e s u n t :

SIFILISUL (cel pierit, sfrâţia, frenţul). După războiul ce ne-a hărăzit soarta să-1 trăim, sifilisul s'a răspândit

şi la noi In ţara înfricoşător de mult. E una dintre cele mai rele boli cu­noscute. Sămânţa boa lei se cunoaşte bine. Ea trece la om prin împreunare trupească, prin sărut, prin mucuri de ţigări, prin briciu de ras, prin lulea, prin jucării, prin instrumente de muzică şi altele ce sunt murdărite cu sa-•nânţa boalei.

Boala se poate moşteni. Copiii părinţilor sifilitici şi cari nu s'a căutat, sunt sifilitici.

Sifilisul In general începe cu o rană mică (ulcer, şancăr,). E locul pe unde a in­trat otrava sifilitică. Ea se răspândeşte re­pede în sânge şi otrăveşte tot trunvl : pielea, părul, dinţii, ochii, oasele, inima, creerul, mă­duva spinării;, încheeturile, ficatul. Nu i mă-_ Sămânţa Sijihbutui. (Microbul,

Treponema palida).-

Arată o rană sifilitică la limbă.

Dinţi sifilitici

runtai, care să nu se îmbolnăvească de S I F I - E foblgrafiia unei babe. Ne­ils. Sifilisul scurtează potul său a sărutat-o şi i-a viaţa şi omoară pe om dat sifilisul la pleoapa stângă, adesea chinuindu-1 groaznic. Sifilisul e foarte adesea cauza lepădăturilor (avorturilor) şi a morţii noilor născuţi.

Un medic a urmărit 150 de părinţi sifili-litici şi a aflat următoarele lucruri:

172 avorturi; 229 copii noi noscuţi morţi In primele luni; 390 copii schilozi, idioţi, orbi, surzi. Ţifrele acestea nu vă sperie ? Dar puşcăriaşii ? Dar clienţii spitalelor ? Dar cei din ospiciile de nebuni ?

hăm sifilitice pe picioare

Fotografia aceasta arată : Cerul gurei mâncat de sifilis.

Omul făcea serviciul de bucătar într'o fa­milie bnerească Uşor înţelegeţi ce au sim­ţit stăpânii, când le-a spus doftorul că bu­

cătarul are sifilis. ••

Degete sifilitice,

z ţ o

Microbul noragiei, 1

nococul

« PLANŞA No. 2. Imitată după o broşură a Ci

cei Roşii din Belgia

BLENORAGIA (Scurgerea, Triperul). E o boală foarte răspândită. Cei mai muiţi o privesc ca o bo

uşoară. Ce amarnic se Înşeală ? E foarte lipicioasa şi tot aşa de pericuk» ca şi sifilisul. Sămânţa boalei se cunoaşte bine. Boala se ca­pătă prin împreunare trupească dar şi prin mâini sau rufe murdărite de sămânţa (microbul) boalei. Astfel se pot îmbolnăvii ochii. Dacă mama In timpul naşterei e bolnavă de scurgere, boaia trece la ochii noului născut.

De obicei durerile ce le face boală privesc căile urinare (canalul udului). Nu rareori îmbolnăveşte băşica udului, încheeturile, inima.

Jumătate din cei rămaşi sterpi (Sterili, neapţi să faeă copii) au ajuns abtfel din cauza blenoragiei.

Femeia, adesea nevinovată, se îmbolnăveşte din prima zi de casâto La ea se vindecă foarte greu şi de multe ori are nevoe de operaţii gl şi primejdioase.

Victime nevinovate sunt şi copiii. Un sfert din copiii orbi sunt cauza blenoragii aşa.

Iată neajunsuri le ce ni le pricinuesc atari boli, cai i dacă am fi cu băgare de seamă, am fi feriţi, i odată nenorociţi ne-am putea vindeca. Nu vă lăsaţi îfl in mâinile neştiutorilor, căci vă sdruncină sănătatea. I alocurea, bolnavii de scurgere întrebuinţează leacuri ù beşti, ca spre pildă „gândăcei dospiţi în rachiu tare"

Otrava aceasta pe lângă că nu te scapă de boi dar îţi mai strică şi rinichii. Mai deunăzi a muri t un ăpital u n u l care a crezut că-i mai bine să asculte de sfaturile unei babe firoscoase decât de medic.

Sunt cazuri, când sămânţa acestei boale, a blenoragiei e aşa de puternică, încât îm­bolnăveşte încheeturi le de îl lasă pe om schilod toată viaţa, alteori at inge inima, din care cauză omul poate mur i repede.

Părinţ i i să fie cu băgare de seamă la odraslele lor, când e vorba de căfeătorie.

/ '

Iată un copil nenorocit. A rămas orb din cauza blenoragii ce a avut părinţii lui din cauză că nu a fost căutat la vreme. Nu-i oare un păcat strigător la cer avsla ? Nu merită acei părinţi focul Gheenei ?

lânărul acesta, toată viaţa lui пц i-a plăcut să mun. ceaşcă. Lenea şi

băuturile spirtoase l-au împins la des. frâu, boală şi mi. zerie.

S'a plimbat din spital în spital dar... prea târziu.

Blenoragia i-a stricat încheeturile şi acum cerşeşte pe stradă, uitaţi, vă la el ! ù/u-i unul ca el, din

nenorocire sunt mii.

Bolile venerice produc mai multe pierderi ca răsboiul. * * * Păziţi-vă de boli venerice. S ingur omul e vinovat, căci le ea*cu vrere.

* * Fugiţi de femei stricate, de femei de noapte, servitoare, chelneriţe. Acestea sunt izvorul de căpetenie răspândir i i bolilor lumeşti .

* * Fugiţ i de băuturi spirtoase căci ele vă îndeamnă la desfrâu. 90 la

sută din cazurile de sifilis, se datoresc beţiei. * *

Bolile lumeşt i sunt vindecabile. Căutaţi-vă cu doftori (medici), n u cu babe sau cu şarlatani că vă

nenorociţi . j Nu întrerupeţi t ra tamentul înainte de a vă vindeca complect. N u vă căsătoriţi fără a cere părerea medicului .

* * Ingrijiţi-vă soţia şi copiii.

* * * Munca, sporturile gonesc bolile.

Înebunit din cauza sifiilisului * * * Deschideţi-vă ochii ca să n u vă blestemaţi ziua în care v'aţi născut.

, O cerşetoare fostă puşcăria^ ajunsă în halul acesta din

cauza sifilisului

DR. O. APOSTOL

RUBRICA TINERETULUI DIN ŞCOALELE SECUNDARE

Ferească Dumnezeu de mai râu . . . Iacă, să nu zici c'ai stat cu

„Moş Iordan" şi nu ţ'a spus ceva. Mi-am adus aminte de-o istorie

pe care mi-o povestit-o buaică-mea. — Spune, că te-asoult cu bucu­

rie,—făcui eu,— doritor de aşa ceva. Şi din mers, bătrânul îmi povesti, ceiace ştia dela bunică-sa.

— Apoi cică demult, tare, că tre­buie să fi trecut vre o două velea-turi, că de, eu eram un ţânc nu­mai de-o şchiopă şi acum numai şapte ani nu-mi ajung până la un veleat şi bunică-mea să fi avut şi ea vre-o trei sferturi şi apoi ea, cică o ştia dela un nsş de-a ei, care era cântăreţ de strană ; aşa, atunci, se dase vestea prin târg că trebuia să fie spânzurat un om în cutare z i . . . Un om ? Mare socoteală ? ! Atunci nu preţuia nimic. O fi fost el vinovat, n'o fi fost, nu pociu să ştiu, da pe atunci aşa era : o leacă de judieată la Eş, ş'apoi ştreangul de g â t . . . Acu se împlinise omu­lui zilele, şi într'o Marţi trebuia să-1 împlinească şi pe el. Cu câ-tăva vreme înainte, venise gâdea delà Eş, cu ajutoarele lui şi lucrau la aşăzat. Bătuse furca în pământ, pregătise juvăţul şi în sfârşit tot ce trebuia pentru aşa ticăloasă treabă. Omul cu pricina, cică venea pe drum cu pază multă şi după el se ţineau roată o grămadă de ro­mâni . . . Ştii d-ta, când e vre'un mort sau alt alai, cum se strânge lumea. Care mai de care ! Aşa ş'atuncia. Şi cum mergea alaiul cela cătră spunzurătoare, erau şi oameni mai miloşi şi mai tari de fire. Cei mai miloşi îl căinau pe bietul om, că de, nu-i aşa uşor să

t ranc . numai mânt ;

mori cu laţul de gât. Acu, în tim­pul răsbelului ăst depe urmă îl aşăzau lângă o groapă, făceau

. şi gata era omul, mort, cât îl prăvăliau în mor-da cu spunzurătoarea mer­

gea mai g r e u . . . Şi cum îl căinau unii oameni, numai se întoarce omul, *şi le zice cu grai blajin : „măi oameni buni, de ce mă căi­naţ i? Mai bine bateţi-vă este gură şi ziceţi — ferească Dumnezeu de mai rău." Oamenii n'au priceput ce vrea să spuie. Ce să ferească Dumnezeu de mai r ă u ? l Pe el îl aştepta gâdea cu ştreangul în mâ­nă, gata, numai să i-1 anine de gât ; era sortit să moară, trebuia să moară ! Iar ei nu se ştiau vinovaţi cu nimic. Mai scurtau o bucată din cale ceia, iar îl plângeau mai -ales muerile, că ele 's mai bocitoare. Omul iar se întorcia şi le zicea: „ferească Dumnezeu de mai rău"... Ceia, 'vezi, nu pricepeau... şi aşa tot drumul le-o tot spus : „ferească Dumnezeu de mai rău, ferească Dumnezeu de mai râu, „până ce au ajuns Ia locul cu pricina. Toate erau gata. Furca prinsă în pământ, sus, pe o movilă, se înălţa ca o ameninţare deasupra tuturor. Juvăţul, încă ud de sânge, era ani­nat şi şedea ca un şarpe care îşi aşteaptă prada. Toate îl aşteptau să-1 primească. Şi ceasurile şi me-пшпТе îi erau numărate. Gâdea, cu manile la piept, chel, numai cu un moţ de păr în frunte răsfloit de vânt, privia fioros prada. Omul urcă încet, şovăelnic coasta deluşo-rului împovorat de privirile nerăb­dătoare, care vreiau să se sfâr­

şească într 'un fel. Ajunse sus. Paznicii îl deslegară. Un boer se înălţă, dispătură o hârtie şi rosti cu grai tare slovele, care îl înştiin­ţau de moarte. Omul tăcea. Nici o vână a feţii nu se clinti din loc şi nici o cută nu se brăsdă mai adânc de groază. Pedeapsa şi-o ştia. O ştia de mult. Ridică ochii către cer, făcu o cruce şi apoi chemă duhovnicul ca să-i erte pă­catele şi sä-і dea împărtăşania cea depe urmă.

Preotul se depărta cu paşi mă­runţi după ce-1 încuraja. Ajutoa­rele călăului se repeziră şi-1 legară de mâni cu o funie. Omul rabdă in tăcere, apoi mai privi odată la cele lumeşti şi se aşeză sub ştreang. Călăul îi asvârli laţul în gât. Parte din oameni închiseră ochii ca să nu mai vadă grozăvia. Nimeni nu se mai gândea la cuvintele rostite de acel om : „ferească Dumnezeu de mai rău." înaintea morţii le amuţiseră gândurile. Gâdea vrea să facă semn ajutorului să sumucească de funie, dar mai fulgeră odată cuprinsul, cu privirile-i grozave, îşi întoarse capul spre soare-apune, tresări şi rămase aţintit, ca o stauă de piatra cu privirile într'acolo. în­tinse gâtul, sgâi ochii şi se opri aşa adulmecând văsduhul, apoi săltă o mână, flutură mânica largă şi se întoarse răstit de porunci aju­torului să opriască. Lumea se uita cu gurele căscate, neştiind ce să creadă. începură a se întreba ce-i, dar un strigăt de mirare le rămase pe buze : pe drumul depe dealul dela asfinţit, se cobora în goana mare într 'un nor de praf, un că­lăreţ, care făcea semne către cei dela spânzătoare.

Era o ştafetă dela Eş . Vine că­lăreţul roş la faţă, alb de praf, nă­

duşit, calul leoarcă, de curgei У şirloaie depe el şi dă boerilor ti plic mare cu peceţi roşii. Oamen începură a şopoti eă o fi iertăciun Л dela seaunui domnesc.

Boerii deschid cartea, degrabă I uită şi rămân ca trăsniţi.

Ce crezi că spunea îutr ' însaî „Ca împricinatul să nu mai Щ1

spânzurat, ci tras în tapă!" * GH. DAMASCHH

Bârlad elev ol. 7 reali

i Şi în ai fc

si J a Vi Б lo vs Ş' de se g Pi st ci si in ci 5.

ci & сг Şi le bi In Şi

TII

H ;

C(

N n le P

d ti d te n si P VI

d ti si bi P P

d ft d ţi ti P s TL

i r

V

V

•

(jospodarie casnică Turtă dulce.

Se pune : 6 ouă 400 grame i miere de albine, 400 gr. de făii de grâu, 1 pahar zahăr, un pab miez de nucă.

Se bate mai întăi albuşul de < cu zahăr până se topeşte şi se fa spumă groasă se amestică cugă benuşul, se pune mierea la calda să se mai subiie apoi pui în mie o linguriţă de bicarbonat şi o am« tici până se albeşte şi o torni ou. Pui şi nuca turnând câte p ţină făina, având grijă să se bi mereu până se pune toată făină, urmă se unge bine o tavă, toafl compoziţia în ea, se pune la ou tor nu tare ars, se lasă un şi jumătate. Se serveşte rece

TASIŢA I CAZAN d:n Kisporuri (Basi

numărul 88 0Ю LTV RA. POPOM UZ VI S Pagina

C R O N I C A B U C U K E S T E A H Í A Din iniţiativa d-lui prof. dr. Obreja

şi a d-şoarei dr. Vlaicu, s'a înfiiţat în Capitală, lui Institut de Psicholgie aplicată., a căruia nevoe se simţea foate mult.

Adunarea de constituire s'a ţinut, săptămâna trecută, în loialul soc. „Crucea Roşie", când d. dr. Obreja a expus scopul acestui institut, care va avea următoarele secţii: 1) Secţia Educaţiei, cu o clinică medico psiho­logică, de o mare însemnătate, căci va contribui la o îndrumare sănătoasă şi ştiinţifică a tineretului ; 2. Secţia de orientare profesională ; 3. Secţia selecţiiunii profesională ; 4. Secţia or­ganizaţii ştiinţifice a conducerii între­prinderilor, care va avea de scop să studiază organizarea raţională a mun­cii manuale şi intelectuale, economi­sind multe din cheltuelile ce se fac în unele întreprinderi tocmai din pri­cina lipsei unei asemenea organizări; 5. Secţia cercetărilor ştiinţifice.

S'a ales nu comitet de acţiune, a căruia principală grijă va fi să strân­gă, cât mai curând, un prim fond, cu care să se înceapă primele lucrări şi examinări. Nu ne îndoim că inte­lectualii, industriaşii şi alţi oameni de bine vor da iot sprijinul !or acestui Institut, cu un scop aşa da frumos şi de folositor pentru propăşirea ţării.

— Un nou cămin peniru adâpostirea tinerilor dornici de a mari oastea harnică Ь comercianţilor români, se construieşte în Capitelă. Duminecă 9 Noembrie a fost spusă piatra de te­melie a acestui internat, alăturat şcoa­lei elementare de comerţi No. 1, de pe sír. Trăiau. ' La această serbare a iuat parte şi d. dr. C. AngeLscu. ministrul ins­trucţiunii, care ca şi d. V. Dumitru, directorul şcolii, Ь arătat însemnăta­tea internatelor şcolare şi a învăţă­mântului profesional, care trebuie să se bucure de cât mai mult spijin din partea bunilor români, dornici de a vedea înflorind comert-.il românesc.

Studenţim_\4 bucureşteană, dornică de a şi avea cât mai curând cu pu­tinţă nu cămin a! ei, lucrează cu mură sârgninţă la strângerea fondurilor tre­buincioase pentru clădirea căminului, pe terenul care le-a fost dsruit de primărie.

Au fost înfiinţate, peniru acest scop, două comitete, unul format din pro­fesori universitari şi oameni de bine doritori de a veni în ajutorui studen-ţimii şi altul din studenţi. Banca Na­ţională a fSgăuuit o sumă mai mare pentru clădirea căminului şi e de sperai că tot aşa vor face şi ninis-terele de instrucţie, culte, justiţie şi industrie.

In acest cămin, a cărui construire va începe în primăvara viitoare, îşi vor avea sediile nu numai societăţile

studenţeşti, ci şi căminele şi cantinele centrului universitar.

In cartierul Gării de nord a înce­put să lucreze, pe iărămul cultural, soc. studenţească „Stinţa şi Arta", care şi-a început şirul de şezători din anul acesta, printr'o fn-moaşă şezătoare artistică literară, care a avut loc Sâm­bătă 15 No'/etnbrie, ora 9 seara, în sala de teatru a atelierelor C. F. R., din str. Atelierului.

La această şezătoare au dat con­cursul, cu diferite producţii literare şi artistice, d-na Blanche Rádulescu, şi d-nii: B. G. Jugureanu, O. Niculescu, E. Precup, D. Gheorghe, C. Budu-lescu şi altji.

Activitatea tinerilor stânşi în soc. „Ştiinţa şi Arta" e vrednică de laudă şi'nădăjduim că va fi din cele mai rodnice, întemeind şi o casă de ce­tire peniru lucrătorii delà C. F. R.

— Pentru ca chestiunele pedagogice, ce au desebitâ însemnătate in educa­ţia tinerimei, să fie mai bine cunos­cute în cercurile corpului didactie, casa şcoalelor a organizat un ciclu de conferinţe pedagogice pentru membri corpului didactic şi publicul intelectual.

Conferinţele se vor ţine în fiecare Sâmbătă, între ora 5 jum. 7, în sala de conferinţă a casei şcoalelor.

Prima conferinţă a fost ţinută Sâm­bătă 19 Novembrie, de către d. I. Ursu, profesor universiior, care a vorbii despre : „Unitatea noastră na­ţională".

— „Casele Naţionrle", secţia Bucu­reşti, şi-a început înteresaiale şe­zători culturale, care adună întotdea­una un numeros public în amfiteatru! Fundaţiei Coro! I. unde se ţin aceste şezători.

întâia şezătoare s'a ţinut Miercuri 12 Noembrie, iar a doua Miercuri 19 Nov. iar la amândouă şezâtorile a vorbit DR prof. universitär Tiţeica, despre „Impresii de călătorii din America'1, ocupându.-se de ѵк-ţa fra­ţilor noştri, în număr de peste 500 mii de emigranţi acolo. Au urmat apoi, la ambele şezători, o producţie artistică aranjată de d. prof. Aurel Eiiad.

Institutul de literatură românească, de sub preşidenţia d-lui prof. univ. Mihail Dragomirescu ia ale cărui şe­dinţe se fac studii critice aie noilor opere literare apărute în cursul anu Iui, şi-a redeschis şedinţele Miercuri 19 Novembrie, ora 10 dira., în am­fiteatrul Fundaţiei Carol 1.

D Raul Teodorescu a vorbit de­spre „Păcatul", dramă de d na Luc­reţia Petrescu iar d. D. Murăraşu a vorbit despre „Tragedia unui come­dian", roman de d. Victor Eftimiu.

După aceaste comunicări, a avut ioc o interesantă discuţie critică In jurul lucrărilor de mai sus.

TR* I»W 6 STOENESCU.

Prin coclaurile Moldovei de peste Prut Maşina pufăie din greu, trăgând

după dânsa şiragul de vagoane mari şi ticsite cu călători. O şue-rătură ascuţită şi prelungă se aude şi trenul se opeşte în gara Ungheni.

Unghenii, poarta veche,, pe unde odinioară se intra în I m j . ă i a ţ i a ru­sească, astăzi s'a schimbat în sta­ţie românească, unde paşaportul nu-şi mâi are iocul. Şi astăzi, ea şi atunci eând muscalul era stăpân când el te vămuia, cum îi convenea, se găsesc mici funcţionari, uscăţivi cari caută să şi câştige existenţa pe spinarea moldovenilor nevoiaşi, sau pe a nepăsătorilor ruşi,

Clădirile sunt mărturia vremilor de bejenie. Totuşi, pe lângă ve­chile aşezăminte, altele şi-au luat •fiinţă, cari mai de cari mai măreţe, mai aproape de gestul nostru ro­mânesc. Orfelinatul, clădire nouă, ascunde în ea atâtea suflete nevi­novate şi naive, pe a căror frunţi senine este încâutat entuziasmul ,şi eroismul neasemuit ae mare ai

^ p ă r i n ţ i l o r lor, cari au murit vite-вя jeşte peniru cauza cea dreaptă^

pentru idealul sfânta! străbunilor. D-l V. Morţurs, directorul acestui

institui înălţător de inimi şi de fapte mari, cu toată râvna şi cu toată dragostea sinceră, munceşte pentru prosperarea orfelinatului.

Prutul liniştit, îa loc de а curge 1 ia vale înroşit, astăzi în ciuda ce­

lor ca râvnesc asupra noastră, curge lin şi curăţă rămăşiţă zile­lor amare, făcând ca de departe să se întrezărească, prin iuinma ochilor îndepărtată, apa cristalina, care poartă cu dânsa dragoste şi linişte desăvârşită.

In Ungheni, trenul nu sta decâi zece minute după care, maşina pornind alene lăsăm în urmă a-eeastâ staţie, ce stă mândră, c a o

.«chezăşie a durerilor mute de altă-r1 dată. .

Delà Ungheni spre Chişinău, o privelişte încântătoare se desfă­şoară în faţa ochilor noştri. Sun­tem pe la sfârşitul lui Septemvrie şi totuşi, câmpiile sunt desbräcate

PSde haina lor aurie, ne încredin­ţează roiui îmbelşugat al acestui bineiăcător an. Deoparte şi de alta, aproape de staţia Carareşti se vede ici-colo câte o fâşie de vie, în cere oamenii culeg în voie, chiuind.

Deia Ungheni încolo, totul pare schimbat. Rar de mai auzi vor-bindu-se româneşte; toţi se bălă­cesc în limbu rusnacului, atât de greoaie! Doar câte un bătrân mai [Vorbeşte în limba adevărat moldo-

enească. Portul tot rusesc; cu bluză chisă c ' o curea, în cap căciuli zâceşti, de sub care se destramă

moţ de păr, vâivoiu, care cade tr'o parte peste oshi ; cizme mari

äe toval şi cu nedespărţita mahorcă b chimir. Nu-i aproape nici o deo-lebire între moldoveni, bssarabeni,

iu hi

u ie;

ri u e

ruşi şi evrei, fiindcă vorbesc şi se poarta la tei. Pe evrei, accentul ior 'rang pe ultima vocală, îi fac deo­sebiţi de ceilalţi. Daeă-i moldovean, îi cunoşii după privirile agere, după caracterul lui mai rafinat, decât al celorlalţi, după blândeţă, după în­creţiturile frunţii, cari dovedesc anii ior de suferinţă, după vorba dulce românească, pe care o schimbă uneori — după împrejurări — pe cea rusească, par'că ar fi trăind tot sub scutul ţarist.

După două ore ajung în Chişinău. Oraş mare, dar neorganizat; stră­zile nepavate cum ar trebui; înoţi în praf până la glesne.

Oamenii împiestriţaţi la îmbrăcă­minte mişuna deeoio până colo, tramvaiie îşi fac eursa regulat delà gară, prin str. Puşchin, Spital şi Adulţi.

In acest oraş, ca şi în toate oraşele moldoveneşti, n'ai unde te învârti de neamul iui Isiail. Aici scump de tot 1 Pe cale culturală puţin m a i înaintaţi ca celelalte oraşe um Ba­sarabia. Teatrul de sub conducerea d-iui Ludovic Dauş îşi duce viaţa între cele patru ziduri ale Chişinău-lui, iar trupa bine organizată aduce laudă ţării noastre. Păcat, că nu se găsesc organizaţii culturalei Ce folos de organizaţiile bolşevice, as­cunse, eari sunt cât firii capului. Case de citire lipsesc. Nu sunt oameni, eari să ia iniţiativa. Totul pare cu doarme în acest oraş ; tre­buie stimulentul de trezire şi acesta îi poale da tot studenţimea creştină, oropsită, bântuită de Intrigi, supusa ia grele încercări. Criza morală s'a aşezat şi'n culcuşul Ohişinăului.

E nevoie de o îmbunătăţire pe toate terenurile. Nu mai merge ca până acum. Sentimentul antinaţio­nal îi găsim şi ia elevii de liceu, cari nu- şi cunosc aproape iimba şi cari îmi spun că ţara noastră nu e ш т і е faţă de Rusia şi că e locuită de nomazi. Iată dar, că după pă­rerea iicienilor, cari bat străzile toată noaptea, românii umbla cu caravanele prin pusta României, deci noi suntem o şleahtă de nomazi 1 Bravo 1 Iată educaţia veche a rus­nacului, cât de mult a influenţat asupra tinerilor licieni ¥ 1 Profesorii, cari îşi dau seama de pericol şi cari îşi cunosc menirea să ia aminte.

Să mă ierte, dar strădania pro­fesorilor e zadarnică, căci licienii pe cari i-am cunoscut — nu gene­ralizez — nu poseda cunoştinţe su­ficiente, ei n'au aprofundat nici carţiie de studii.

Am avut ocazia să vorbesc cu'n elev şi am rămas cu totul indignat, de cele ce-am auzit deia el. Printre aitele mi-a spus că „mica şi săraca Românie se găseşte in gubernia Rusiei". Câtă înapoiere culturală.

N. MUNTMAR6.

Scrisori djela Oraşe DIN CRAIOVA

In ziua de 2 Noembrie d-1 Dr. Laugier, a vorbit, în faţa unui pub­lic numeros, despre „Contribuţia medicinei la etnografie". —

Bazat pe multe cercetări ce a făcut în unele comune din judeţul Dolj şi împrejurimi, d-sa, scoate în iumiuă simplicitatea şi în acelaşi timp puterea de spirit pratie ce caracterizează pe săteanul .român în felul lui de a trăi, — cu mult mai desvoitat faţă de acel al oră-şanului. Adevărul care dovedeşte în deajuns această afirmaţiune se poate vedea, din chiar întrebuin­ţarea medicamentelor recomandate pentru vindecarea diferitelor boli ce bântuie în mare parte satele noastre. Pe acele, cari au un efect sigur de vindecare, săteanul le pri­meşte înaintea tuturor altor născo­ciri; pe celelalte însă, cari n'au nici-o putere de vindecare sau cel puţin de ameliorare, le respinge categoric, înlocuindu-le cu metoda practice, cari la un loc formează aşa zisa „Medicină Empirică". —

Ilustrând acest subiect cu mai mul­te exemple, conferenţiarul face, — în legătură cu medicina empirică — uu scurt istoric al popoarelor vechi, cari au trecut pe locurile acestea şi au lăsat, odată cu dispariţia ior, multe din obiceiurile rămase până azi îu tradiţia poporului nostru, eare, se înţelege, a adoptat pe cele folositoare şi a înlăturat pe celelalte.

E adevărat însă că o parte din aceste obiceiuri se practică contrar regulilor stabilite de higiena şi în astfel de împrejurări e nevoe ca mediaina ştiinţifică să intervină, dar nu să le înlăture. Dimpotrivă, pentru a nu se pierde, ele trebuesc culese cât mai neîntârziat, căci ca acest mod se va putea stabili et­nografia poporului nostru.

încheind, d-sa se une, că societatea „Prietenii Silinţei", pe lângă cele­lalte obligaţiuni ce şi-a luat e şi aceea de a scoate în lumină virtu­ţile poporului nostru, care nu peste mult timp va ajunge printre cele mai de frunte.

IUE PĂSiULEftCU DIN DICIOSÄNMARTIN (JUD. TARNAVA-MICÀ)

In sara de 23 Noemvre, clubul sportiv „Dacia" a dat serb».re cul­turală, urmată de dant, pentru mărirea fondului.

S'a jucat comedia „Cântecul focosului" de Z. Bârsan. In roluri au fost bine d-şoara Victoria Man-teanu şi dnii Aurel Pop şi D. Radu.

Dl profesor Iul iu Mureşim, care întotdeauna dă concursul său când e vorba de serbări culturale şi de data aceasta a cântat mai multe cântece, fiind acompaniat la pian de d-na Lengyel.

La reuşita acestei serbări şi-a 'lat toata silinţa d. V. Frăţilă, no-Larul judeţuiui.

Danţul a început delà miezul nopţii până 'n. ziuă.

Rezultatul atât material cât şi moral, a fost satisfăcător, v. MM

DIN STREHAIA (MEHEDINŢI) In ziua de 16 Noemvre, în ora­

şul nostru, s'a sărbătorit inaugu­rarea spitalului. A luat parte d. ministru Săvesnu, însoţit de dd. Dr. Hasnaş senator, Dr. I. Zianu, V. B&beanu, P. T. Băbeaou şi Con st. Georgescu deputaţi, I. Bor-dea directorul general al serviciu­lui sanitar, Miiteescu şi Baciu di­rectori, Enescu, arhitect şef şi Dr. Gh. Laugier, directorul regiunei sa­nitare.

Ls sosire d. ministru. Săveanu, a fost întâmpinat de d. colonel A. B/âescu, preşed. comisiei interi­mare, d. P. Hergot adminislratorui pîăşii şi M. Bacua, şeful poliţiei locale. La spital s'a oficiat de către P . S. Sa protopopul 1. Bălăceanu. Au ţinut cuvântări: Părintele Proto­pop, d. M. Vorvoreanu prefectul judeţului, Dr. V. Zianu, Dr. I. Bor-dea, C. Georgescu, P. T. Băbeanu, Gh. L-uigier şi N. Ciocărdia ziarist din Craiova.

A urmat şi un ospăţ la care au luat parte' peste 200 de persoane.

C. I. ACH'MFSîUI.

Ş t i r i l e S ă p t ă m â n i i

Premiile „Culturii Poporului" ZiarnI „Cultura Poporului" invită

pe toţi ceice vor să concureze Ia premiile foii noastre să trimită până la 1 Ianuarie 1925 culegeri de des­cântece, vrăji, leacnri, plante medi­cale întrebuinţate în popor, se pot trimite şi plante cn nnmele popnlar şi cn modul lor de wtrebninţare, credinţe în legătură cu medicina populară, procedee populare de tra­tament, insecte, şi altele.

a) Gondiţiunile : Manuscriptele vor fl întocmite pe

o singură pagina, foarte citeţe, şi se va menţiona de nnde s'a cnles (localitatea, judeţul, materialul, deia cine, numele, vârsta). Manuscriptele pot fi însoţite de desemne, fotografii, s.a.

b) Premiile: Premini I. 1200 lei

II. 500 „ „ Ш. 300 „

c) Materialul va rămânea pro­prietatea „Culturei Poporului", care intenţionează să le publice în edi­tura ei, natural, menţionândn-se nu­mele culegătorului.

d) Materialul trimis va purta menţiunea: Pentrn premin.

Şi vor fi adresate : Redacţia zia­rului „Cultura Poporului", secţia ştiinţifică.

Toată lumea e încredinţată că trebuie să sprin-jine tiparul românesc. Fără carte e/tină şi fără publicistică sănătoasă nu mai putem trăi în rân­dul popoarelor civilizate. Cititorii noştri, au prilejul să-şi arate dragostea faţă de scrisul cinstit, înscriindu-se cu acţiuni la societatea „Cultura Poporului".

•Jj^jT S. REGELE a dat următorul ordin de ZÍ:

„Cu ocaziunea ridicării „Monu­mentului Unirii Bucovinei", desvelit în garnizona Cernăuţi în ziua de 11 Noembrie 1924, dorind să arăt încă odată dragostea neţărmurită ce port scumpei Mele armate şi recunoştinţa pentru neîntrecutele sale însuşiri ostăşeşti, iau proprietatea „ Batalionul II vânători de munte."'

Acest vădit semn de legătură su­fletească între Tron şi armată do­resc să servească de imbold bravelor Mele regimente, rămânând deapururi neclintite la datorie, pentru bucuria Mea şi mândria Ţârn.u

Dat în Bucureşti, la 24 Noem­brie 1924.

FERDINAND p U P R I L E J U L săvbătoriei Uni-

rii Ardealului cu patria-mremă, sărbătoare eare va avea ioc ia 1 Dee?mvre, îa toate biaerioile din cuprinsul României, se vor eluji liturghie, la care preoţii vor citi şi rugăciunile pentru M. S. Regele şi Familia Regală. Preoţii vor mai rosti o cuvântare, arătând însem­nătatea acestei zile.

JN SARA ZILEI de 1 Decomvre, * vor veni ia Ciuj, o parte din scriitorii români vor ţine o şe­zătoare literară ia Teat.ul Naţio­nal, citind din lu-згагііе lor minunate. T A T . SEVERIN, ï k -mincà , 30 *^ Decani vre, в'а inaugurat clădi­rea teatrului. Cu acest prilej, d. ministru N. N. Săveanu, a ţinut o conferinţa despre „Oriza morală". Seara, în noul teatru, a ju ta t tru­pa Teatrului Naţional dm Bucu­reşti. S'au jaost presole : „Năpasta" dramă de Caragiale şi „Legea ertării" da H. Lecca.

IN VEDEREA NUMĂRULUI DE * sărbătoare pe care îl vom scoate cu prilejul Crăciunului şi a Anului nou, rugam pe colaboratorii noştri, să ne trimită articole cât mai dm timp.

Si anul acesta voim să scoatem un număr care să facă cinste publicis­ticii româneşti, prin urmare sunteţi rugaţi ca materialul trimis, tipar să ţie cât mai bun.

Colaboratorii noştri mai sunt ru­gaţi dacă au stampe, fotografii, de­semne după lucruri din trecutul ro­mânesc, să ni le trimeată spre a le reproduce, luându-ne oblig aţia să le restituim.

Fiecare colaborator va avea în ve­dere materialul ce se cere pentru un număr de Crăciun, nu trebuie să se uite colinde, obiceiuri, pluguşorul, — bine înţeles variante necunoscute de toţi.

Articolele trebuesc să fie la redac­ţie până cel mult 12 Decemvrie 1924.

O ACTIVITATE minunată cul­turală desăvârşeşte Ateneul

Popular-Tătăraşi din Iaşi, condus cu multă pricepere de preşedintele Ateneului, d. O. N. Ifrim.

A cincea serie de conferinţe anul acesta, la Ateneu, s'a deschis în ziua de 23 Noemvre, eu conferinţa d-lui prof. dr. Siâtmeanu, rectorul universităţii din Iaşi. D-a a vorbit despre „Problema învăţământului superior ia noi şi în Rusia". Con-fermţile vor avea ioc îu fiecare Duminecă.

Cu acest prilej se va inaugura şi cursurile Universităţii populare a Ateneului. Aceste uursuri vor avea loc în fiecare zi de lucru, de la 7—8 jum. seara. Ceie dintâi cursuri vor fi ţinute de următorii dd. profesori universitari : I. Gavă-nescu, (Filosofie şi Pedagogie); I. Simionesou (Şuinţi Naturale); Al. Siäüneanu (Medicină şi Higiena) ; M, Sadoveanu scriitor (Literatura Română) ; prof, de liceu C. Stam-boliu (Istoria Neamului) şi preot. I. Ţincoca (Morala şi istoria religii).

RUGĂM pe reporterii noştri cul­turali, sa ne ţie mereu în cu­

rent şi să ne trimită cât mai multă corespondenţă despre viaţa satelor. Д BON AŢII noştri, când nu pri-

шезз vreun număr din foae, sunt rugaţi ca se ne încuuoştiin-teze piin o carte poştală, spre a ii se trimite foaea lipsă. Administra­ţia expediază regulat dar pierderile foilor provin din cauza serviciului poştal. C Ă T E A N U L I. P o p e a u din eo-

muna Vâlcele, jud. Huniedoara, ducându-se la vânat a tras cu arme după un epure. Dur nenorocire a făcut ca alicele să nimerească pe o femee, care se afia in o porum-bişte. Femeea a murit. Gospodarul s'a predat singur postului de jan­darmi.

O AMERICANĂ din oraşul Cle­veland, d-şoara Jenny Reed,

a fost arestată până acum de vro 40 ori pentru patima beţiei. Jude­cătorii nu mai ştiau сз fel de pe­deapsa potrivită să-i mai dea pen­tru a o îndepărta cât de cât de această patima, In ceie din urmă se găsi un judecător care avu o ideie mi­nunată : d-şoara Jenny a fost con­damnată să vie zilnic timp de o lună înaintea biroulri pentru opri­rea băuturilor spirtoase şi în faţa judecătorului, să bea 25 pahare cu apă.

T A ŞCOALA primară din ora-şelul Brive din Franţa, mai

dăunăzi, a fost sărbătorită o elevă de 15 ani, anume Marcela Ribette. Eleva, astă vară, cu pericolul vieţii s'a cufundat, în râul din apropri­erea orăşelului şi a scăpat delà moarte pe o futiţă de 4 ani, ce se scalda.

Fata îndrezneaţă a primit o me­dalie a societăţii „Salvarea" şi un premiu de 1000 de fra.iei. p \ I R E C Ţ Î A poştelor a pus sub

tipar noui timbre poştale de 7 lei şi 50 bani şi de 10 lei i«r curţi poştale de 4 lei şi 50 bani.

Nouile timbre de 7.50 şi cărţile poştale de 4 şi 50 vor servi pentru corespondenţa cu Austria, Cehos­lovacia, Italia, Polonia şi Ungaria, iar timbrele de 10 lei pentru cele­lalte state.

TOATĂ întinderea nădur#asă a ţăriie de 3 milioane 988.818 ha.,

dintrecare suprafaţa pădurilor sta­tului e de 1.869,536 *ha., a comu-nelo-, judtţ'jio-, eforiilor şi altor persoane de 476.491 ha, si a pă­durilor particulare de 1.642,791 ha.

N COMUNA RÀCHITENI, judeţul Roman, s'a întâmplat o nenorocire,

care a costat viaţa a trei copile. Niţa Dabsş, Catalina Martin şi Ca-tinca Cirninchi, se dădeau pe ghiaţă pe râul S.ret. Deodată ghiaţa s'a rupt şi fetele au căzui în apă, înecându se.

Trupurile ior au fost pescuite.

MAI MULŢI săteni din comuna Ţuţora, ju L Iaşi, s s al'lau la

nunta lui Icp C. Iancu. Pe oâûd sătenii petreoeau, deo­

dată ш: tlăcău scofi.se un revolver di-i buzansr îi începu să tragă focuri. Páná ce xmniaeH să-şi dee sama ie f»pta nesocotúuliu flăcău, trei gloanţe au faa.it mai multe vkrtime omeneşti.

Au fost răniţi sătenii Gh. Albeş-teanu la fruute, fata Catinca Stan Ia obraz <Д Anton Popescu ia nu­mărul drept. Sătenii au fost la un spital din Iaşi.

CU CÂTEVA ziie din urmă, tâl­harii au spart biserica ortodoxă

româna din O răsti e (Ardeal) Ei s'au nepustit asupra dulapul üi în care epitropii puneau b.aiii c?. se *duuau din vânzarea de lumini şi discuri. Dar epitropii nu lăsau toţi bunii aici, de cât doar 20—30 de lei, eeiltfiţi îi puneau în cassa de fier a bisericii, păstrată în altă parte, aşa că hoţii n 'au avut ce fura

PENTRU CITITORII NOŞTRI „Cul­tura Poporului" se gândeşte in flecare clipă, ca să fle mai folositoare cititorilor ei. Şi pentruca foaea e răspândită destul de mult in America, de aceea se pune la îndemâna acelora cari au neamuri peste Ocean, şi dacă vor să-i întrebe ceva, sau sâ aibă ştiri despre e i t . — într'un cuvânt tot ce i-ar interesa — vor trimite în­semnările lor la „Cultura to­porului' unde vor fl publicate.

acelaş lucru şi pentru^ ro­mânii din Amerika, dacă do­resc sâ aibă şti>i delà ru­dele de acasă diu România, să ne trimeată răvaşe şi ele vor fl publicate în foaie.

Tipărirea se va face fără bani.

O FEMEE din Statele Unite (Ame­rica) anume dna Bişop, după ce

a trăit 33 de ani ca soţul ei şi cu care avea 18 copii, dintre cari 13 trăesc, s'a divorţat pentru a se mă­rita cu un altul.

Noii căsătoriţi au intre 60 şi 70 de ani. í A TIMIŞOARA, asociaţia rnuncito-

riior, şi a luat ia primire terenul dăruit de primărie, pentru a clădi pe el un cămin. "IN ORAŞUL SATU-MARE din Ar-*• deal, trei surori, anume: Maria, Julia şi Bözsi Brsth, în vârstă de 19, 23 şi 26 de ani, fără părinţi, au fost găsite moarte, într'o o bună zi, la locuinţa lor. Ele erau îmbrăcate în negru şi spânzurate la rând de o grindă din odae.

O scrisoare a fost găsită pri-isăde hainele fetei cele mai tinere, în care se arăta felul cum sâ lie împărţite averea lor.

Se crede că din cauza asta s'au spânzurat pentru că aşa a fost do­rinţa mamei lor, moartă nu de mult, ca să se întâlnească mai curând în lu­mea celor drepţi.

FEMEIA MARIA CURELAR din co­muna Clopotiva, judeţul Hunie-

doara, a fost otrăvită de soacra-sa, care i-a pus otravă în mămăligă. Fe­meea a fost dusa la spitalul din Haţeg iar soacra închisă,

SĂPTĂMÂNA trecută, într'o noapte, doi drumeţi necunoscuţi au bătut

la uşa casei gospodarului V. I. Bo­ţea din com. Fâiiineni, jud. Buzău, cerându-i adăpost. Acesta a poftit pe drumeţi în casă. Drumeţii după ce au ospătat s'au culcat într'o odae. 'reste noapte, necunoscuţii, cari erau doi temuţi tâlhari au eşit din odaia lor şi trecând prin tindă au pătruns în odaia unde dormäa V. Boţea îm­preună cu soţia şi o fetiţă a lor de 12 ani.

Bandiţii ajungând la patul soţilor, au scos revolverele delà brâu, întin-zându-le asuara celor cari dormiau. Copila auzind paşi în casă s'a trezit. Văzând pe tâlhari în apropierea pa­tului, ea a început să ţ !pe, sculând din somn pe părinţi. Aceştia voind să dea alarma, hoţii s'au repezit asupra lor cu cuţitele. După ce i-au făcut să tacă, le-au cerut să arate unde sunt ascunşi cei 100 de napoleoni aur şi 10 mii de lei în bancnote a câte o mie de lei. V. Boţea, văzând că e în primejdie de a fi omorît a destăinuit hoţilor ascunzătoarea bani­lor, spunând că averea lor e îngro­pată într'un şopron din ogradă.

Bandiţii au condus pe victime cu revolverele întinse până la şopron, unde înadevâr au găsit banii.

După ce au luat toată suma, unul din tâlhari i-a dat lui Boţea, o pu­ternică lovitură de cuţit în cap. La ţipetele soţiei, criminalii s'au repezit şi asupra ei, dându-i în piept cinci lovituri de cuţit. Fioroşii tâlhari n'au cruţat nici pe fetiţă, ci cu o lovitură de cuţit au omorît-o pe loc.

A doua zi dimineaţa un vecin a descoperit victimile. Victor Boţea măi trăia, astfel că a patnt da relaţiuni despre criminali. După puţin timp a murit şi el. Unul din tâlhari a fost arestat de jandarmi. El se numeşte T; Vancea din comuna Cislău şi ?Л doilea, care încă n'a putui fu prins, e fratele său N. Vancea.

CĂTRE OAMENI! DE BINE. Rugăm pe preoţi1

din sate, cum şi pe învăţători sau alţi cărtu­rari, sä ne trimeată din satele lor chipul (fo­tografia) a celui mai bun gospodar, care & făcut fapte bune, fie pentru biserică, fie pen­tru şcoală sau ait-ceva, chipul acelui gospodar care e harnic, are gospodăria cea mai fru­moasă, şi se bucură de toată cinstea. Chipui gospodarului îl vom tipări în foae, ce să vadă toţi fapteie iul

JN 1916, Iosif Todorean din loc din * Armeniş (Huniedoara) a căzut pri­zonier la ruşi. El era abia căsătorit de 6 luni. După o bucată de vreme a prinrt o scrisoare de la un neam ai său că soţia lui a murit iar soţia asemenea o scrisoare că bărbatul ei şi-a dat sufietul în Siberia. Scrisorile erau, Iasă, mincinoase ; le făcuse unul Codreûnu, ca să poată lua în căsă­torie pe tânăra nevastă. Pe urmă Iosif Todorean s'a însurat în Rusia iar Codreanu cu soţia acestuia de acasă. Mai dăunăzi, Todorean s'a întors din Rusia, în sat la el, îm­preună cu noua sa nevastă şi doi copilaşi.

A rămas cu lacrimi în ochi, văzând pe s oţia lui cea dintâi că trăeşte ; murise doar numai Codreanu. ÎN GARA BUŞTENI, jud. Prahova, * se descărcau lemne groase. Un lemn s'a rostogolit peste copilul E. Alexandrescu, omorându 1. Nenoroci­rea s'a întâmplat din pricină câ lucrătorii nu văzuse pe copil, în mo­ment când dădeau drumul la buşteni diiitr'un vagon. T R E C Ă T O R I I dia oraşul Chişi-

* na ' .? , au descoperit înecat în râul Bak. pe funcţionarul Ciobanu delà administraţia financiară din o a ş . Funcţionarul având darul bi­eţii, mai dătiîiăai, mergând spre casă, ». alunecat şi s'a înecat. Iută sfârşita! trist al unui beţiv.

SĂTEANUL N. Jugaru, din co-окша Hălciu, jud. B-aşov, a

gésit o bombă pe câmp. El a des-făcut--o şi bomba făcând explozie l'a omorît. De atâtea ori am sfă­tuit ps săteni, c-ă de eâte ori Răsese bombe pe câmp sä nu umble, să nu le dey tacă, ci să aducă 'faptul ia cunoştinţa autorităţilor din sat.

í A FABRICA de spirt din Sa-lonta, Ardeal, cazar.nl a făcut

explozie din pricina nebăgare! de samă a r u m lucrător. Mecaoieul Oíüh Ft-ienţ, şi a găsit moartea iar focul a fost stiüis de lucrători. iNAINTE de câteva zile o doamnă * din Anglia, ou nuinoie Cushoa, a născut un copilaş. Doctorul, che­mat îu grabă, & constatat că noul născut e mort. Dopa nouă ceasuri copilaşul a fost dus ia groapă. Dară îa clipa când groparii au început a anuiea bulgări în groapă, s au auzit ţipete din sicriu. îndată a fost scos afară sicriul deschis. Cei de faţă au putut vedea eă copilul era viu şi nu cerea altceva decât

# i a ţ ă .

In America „Cultura Poporului" se vinde cu 10 centime exempl. I N LOCALITATEA New-Jersey * din America, a izbucnit un foc, care a prefăcut în cenuşs patiu case foarte тні-і. Peste 500 de fa­milii au râmi s fără adăpost. Mai multe fabrici au fost şi ele nimi­cite. Pagubele se ridbu la peste două milioane de dolari. La stin­gerea foauliţi au luat parte î l sec­ţiuni de pompieri din New-York. Au fost răniţi vreo 25 de pompi­eri. Focul a izbucnit ls o fabrică de salpetru. Exploziile aa rănit foarte multe persoane». Intre aceştia sunt 15 rănile râu. Fabrica de să­pun CoigHte şi un mare magazin au sărit în aer. ÎNDEMNĂM pe cititorii noştri să * se aboneze ia revista literară „Progresai roman" din oraşul Can­ton. E o foarte bună publicaţie scoas* de f-aţii noştri de peste Ocean. Redactor :&1 acestei reviste e. d. T. Andi 'h; . Abonamentul pe m 200 de iei, în Canton, Ohior 134 Va [aut А\ч:--ч-, North East. U. S. Аюягісз. T O J U i T O R U L Fui;. ChPvereşan " dia соти.ла Pe-ku Română, jud. Ai-v-Â, a omeriî pe iatul său, în vârstă de 54 de ani. Dupa omor, fiul t icăl 'S a îngropat trupul vic­timei î.-itr'o gf.-apä, la 5 km. de-r»ărtuîe de s st. Orimiaaiui a fost d f soper i i şi stă îm-his. O ATE ANULUI. Gh. Ibäncscu din *^ comuna Buhăeşti, jud. laşi, i-a as s « îs** áiv. p vi cină i>& soţii? a ces­tui н nltú ît>. podul casei o lu.-iiă-.чиго '*роп£.4 dei-x счго tou'.à t;os-poâaria » luat foe. Pagubds se urcă la ре.-Де 28 гпі de Щ. ÍN POLONIA o bandă da 45 de » tâlhari, й 'а •.'••p-,/btit asupra unui tren în aproprie ta -rie gr»niţa Ru­siei. Bandiţii, •: --i erau înarmaţi cu g-o nat* de mână şi mitraliere, ou j of uit trenul şi pe călători. A fost ucis un poliţist, iii: un ofiţer şi ua subofiţer au fost răniţi. Poliţia a început îndată să urmărească banda de tâlhari şi a izbutii să puie mâna pe 20 dia ei.

GOSPODARUL Matei Bobeescu din comuna Cărbunari (Banat)

umblând după poşte eu dinamita, a avut nenorocul să-i explodeze dinamita în palmă, rupâudu-i mâna dreaptă din. cot şi rănindu-1 tara la pfc'O'-. Omul a fost dus la spi­talul din Arrina.

АШІІШГІ gratuite! ^ І Л Й abonaţi!'!? mustri, - cu coadiţia iasă să uu ße nici negustori, uici comercianţi — primim spre publicare fără bani, anunţuri de vân-sări şi camparări, ori (ie altă natură.

ŞCOALA INFERIOARĂ de agricul­tură şi horticultura din comuna

Filiaşi judeţul Dolji, are vac,?nt pos­tul de horticultor grădinar.

Doritorii se vor adresa înscris sau personal şcoalei, cerând informaţii.

*

ŞCOALA INFERIOARĂ de agricul­tură Filiaşi fosta până în auul

1915 la Strehaia ca elementară, roagă pe toţi absolvenţii acestei şcoli să comunice şcoalei adresele unde se găsesc, data absolvirei şi dacă se poate şi numărul certificatului de absolvire cum şi ce colegi au mai avut peniru a se puiea întocmi ma­tricola şcoalei delà infin{are, matri­colă ce a fost distrusă ele ocazia războiului.

* p Ă T R E REUNIUNILE CORALE SI ^ SOCIETĂŢILE DE LECTURA, „Privighetoarea albă" operetă popo­rala de Oct. Moşescu, muzica de Fi-larét Barbu, jucată cu mult succes in Lugoj şi Caransebeş (Banat) s'a pre­lucrai mai nou de Fiiaret Barbu în piesă populara cu cântece, în 2 acte, pentru a putea fi jucată de trupe de diletanţi sau coruri săteşti. Reuniunile corale şi societăţile de lectura, cari au interes de această frumoasa piesă ţărănească, cu o muzică foarte me­lodioasă, să se adreseze la autor. .Vor primi atât libretul, cum şi cântările diferite; la cerere primesc şi acom­paniamentul de pian, ori orchestră. Adre ,a : Fiiaret Barb.i Lugoj, str. Pre­fecturii Nr. 8.

Л\АААДААААААААААДААААААААААААДААААДДАААААААІАААААДАААА>

Nu aş tepta ptlnà câztd poréul sau vita d-tale se va îmbolnăvi !

FOLOSEŞTE regulat sai-ea antiseptică nutritoare de desinfecţie şi preparatele de apărare » Ü S I N F E C T O R ale prim-medicului veterinar Dr. DA VID E L E M É R concesionată prin lege.-—Prin folosirea regulată a acestor preparate n u m a i e x i s t ă b o a l ă la porci, la vitele cornute durere Ce gară, boale de ficat san aprindere de splină. Fiecare gospoda r cu aceasta îşi asigură o p r ă s i r e l e r i t e s ă n ă t o a s e ş i b i n e d e s v o i t a t e ş i pure i m a i i u t e î n g r ă ş a ţ i . Aceste p repara ie nutritoare şi de apărare ss găsesc în fiecare comună, în pmvălii şi consum. Un pachet d e ' A kgr . cu instrucţiunile de folosi»e co>tă 20 le' . — Comer­cianţilor un pachet de poştă de cate 20 cutii pe lângă trimiterea înainte a sumei de lei 300— şi m i B b : ! ^ cu Ы 320— ii se trimitri scutit de taxele postale. 97,1—x R E P R E Z E N T A N T U L G E N E R A L P-TRU TOATĂ ROMÂNIA :

SO ÓS & COMP, TÂRGU-MIJRÂŞ, (TRANSILVANIA) STRADA PRINCIPESA MARI OARA 2. R u g ă m c i t i t o r i i n o ş t r i c a eu r e c o m a n d e c o m e r c i a n ţ i l o r s a r e a a n t i s e p t i c ă s p r e p r o c u r a r e , c a a s t f e l a c e ş t i a s 'o r e v a u d a g o s p o d a r i l o r d i n c o m u n a .

•

•

• •

Pagina 6 € ÜLTVMÄ PÚPOMULm Híumilrul 88

B A S A R A B I A E C O N O M I C A

Situaţia împroprietărire! din judeţul Bălţi

D e v o r b ă c u «1. M i n a i a l G e o r g e s c u

Pe lângă cercetările noastre în­treprinse prin judeţul Bălţi asupra situaţiei împroprietăririlor sătenilor, doritori de a avea cât mai multe date statistice precise ne-am adre­sat şi d-lui Mihail Georgescu con­trolor agronom al judeţului Bălţi.

D-sa cu multă bunăvoinţă ne-a dat unele informaţiuni interesante ou care ne-am complectat investi­gaţiile făcute de noi.

Pământul expropriat. Judeţul Bălţi, oreiat Ia 1890, dată

până la care chiar ruşii iau păs­trat denumirea de laschii Uezd, adică judeţul Iaşi, este udat de râurile Prut, Ciugurel şi Râuţel şi se mărgineşte 1« Est cu judeţul Sorooa şi Orhei, la Vest eu jud. Bo­toşani şi Iaşi de care se desparte prin râul Prut, la Nord cu jud. Hotin şi la Sud cu jud. Chişinău.

Terenurile judeţului se clasifică ast-fel: Nisipos, argilos pe margi­nea Prutului o suprafaţă de apro­ximativ 100.000-120.000 h a ;

Cernoziom, nordul şi centrul jud. Bălţi scoborându-se la sud de oraşul Bălţi cu 10 km. cam 300.000 —380.000 h a ;

Calearos (cariere) o fâşie oare trece prin comunele Parcova, Che-troşiţa, Druţa, Brânzari, Pocium-băuţi, Horodiştea, Văratic, Costeşti Camoenca, Buteşti, Cabani, Balo-tina, Chetriş, 5—10.000;

Argilos şi săraturi, în partea de Est-Sud a judeţului apoximativ 70—70.000 ha.

Suprafaţa totală a judeţului Bălţi este de 613.228 ha ;

In pământ arabil 408.902 ha ; Imaş cu iazuri mici 112 026 h a ; Vii, livezi, păduri mici şi gră­

dini 20.500 h a ; Păduri expropiate 20.687 h a ; Vetre de sate 17.500 h a ; Drumuri 33.612 ha. In tot cursul anului trecut ser­

viciile agronomice şi consilieratul agricol al judeţului Bălţi a lucrat intens Ia lucrările de expropriere şi împroprietărire, dirijind o acti­vitate de îndrumare a culturei ţă­răneşti spre a se asigura producţia în judeţul nostru, însă din cauza secetei ce a bântuit în anul acesta

provincia noastră, producţia este aproape compromisă.

S'au expropiat 498 moşii în su­prafaţa totală de 285,569,8141 ha, la 293 sate cu o populaţie de 53476 locuitori şi 736 colonişti.

Distribuirea titlurilor de propie-tate nu s'a făcut până asuma fiind încă în curs de predare îa săteni, loturile de la 4 sate.

Mărimea lotului variază îotre 2—6 ha. la care s'au mai adăugat câte 1000—2300 m. p. pentru lo­curi de casă.

Starea sătenilor. Sta! ea sătenilor în general este

că ei se află într'o rmre criză de numerar, lipsă de unelte şi o-biecte necesare gospodarilor, iar efectele în bine al împroprietă-rirei In judeţul Bălţi în ce priveşte sporirea recoltei nu se cunoaşte până în prezent, ba din contră se observă pe alocurea vânzarea pe ascuns ai loturilor la diferiţi ne­gustori sau la oameni cu bani din sate. Preţul unui hectar teren a-rabil variază între 8—12.000 lei.

In ajutorul sătenilor ar fii bine venite cooperativele agricole, însă aşa cum sunt organizate şi înzes­trate, se pare că vor dispărea ea nişte umbre care nu lasă nimic în urma lor.

încercarea de a da ajutor în mod bănesc a făeut-o Federala Băncilor popuiare din Bălţi, denu­mită „Colaborarea", a căreia pro­cente până să intre banul în mâna omului nu a ajuns de cât la 20— 22%.

Apoi „Casa de împrumut şi gaj" de pe lângă Banca Naţională din Bălţi, care a dat bani la săteni cu procente mici de 6—12% însă sű­rűdé fiind mici adică de 2 mili­oana la mici cultivatori şi 500 000 iei !a mari cultivatori, nu s'au pu­tut aduce un folos real şi nu s'au putut satisface nevoile populaţiutsei.

Faţă de această stare de lucruri d-1 E. Cateb', prefectul judeţului Bălţi a cerut guvernului o seriedé măsuri care ar avea menirea de a îmbunătăţi situaţia de azi şi a in­troduce o agricultură mai raţională, cum şi o aprovizionare a sătenilor eu vite de rasă, instrumente agri­cole ş. a. c v. imsui EAC.

F O L K L Ó R

F A B H Ë C Ë . ,Facerea ca ulc ica 6 6

K U L T E D I N T O A T E D I A V O L U L

„Facerea cu ulc ica" care se ma i n u m e ş t e şi „Chemarea ste­lei", este u n farmec, care se face de către fete, a tunc i când vor să fie iubi te , juca te mai m u l t decât celealal te fete, s au când a lesul in imi i lor şi-a în tors faţa deia ele.

Fanmecu l este în l e g ă t u r ă cu acea c red in ţă a poporu lu i r o m â ­nesc, că fiecare om, în m o m e n ­tu l când se naş te •pr imeş te o stea pe cer, s tea care este a lui şi de care îi este s t r â n s legat norocul . Când r o m â n u l e perse­cu ta t de soa r t ă ceice se î n t â m ­plă cam adeseori , n u m a i ce-1 auzi z icând: „ Iar mi s'a î n tune ­cat s teaua" , i a r c â n d cineva m o a r e : „I s'a s t ins s t ana . "

I a t ă c u m se face f a rmecu l : F a t a care voieşte să facă acest

farmec, ia o ulcică de p ă m â n t p l ină cu apă n e m e e p u t ă (apă proaspă tă , l u a t ă din izvor) şi ese S â m b ă t ă seara , pe t imp senin şi cu lună nouă, în g răd ină , de un­de rupe cu m â n a d r e a p t ă u n m ă n u n c h i din 9 fire de busuioc , pe care le p u n e în ulcica cu apă, a v â n d o deosebită gr i jă să nu cază nici un s t rop de apă pe pă­m â n t .

Apoi cu ochii î nd rep ta ţ i asu­p r a stelelor, rosteşte u r m ă t o r u l farmec:

O stea logostea Adu-mi dragos tea mea, Două stele logostele Daţ i -mi dragost i le mele, Trei stele logostele Aduceţ i dragostele mele De trei ori P â n a 'n zori La ulc ica m e a cu flori, Ulcică cu flori u m p l u t ă Si cu apă ne 'ncepu tă . P a t r u stele logostele Dragoste le mele Veniţi voi cu ele De trei ori P â n ă 'n zori La ulcica m e a cu flori. Cinci stele logostele Dragost i le mele Veniţ i voi cu ele De trei ori P â n ă 'n zori La ulcica mea cu flori. Şase stele logostele Cău ta ţ i dragostele mele Si veniţ i încoace cu ele De trei ori P â n ă 'n zori La ulcica m e a cu flori •Ulcică cu flori u m p l u t ă Si cu apă ne 'ncepu tă . Şapte stele logostele Dragost i le mele Veniţi voi c u ele De t rei ori La ulcica m e a cu flori.

Opt stele logostele Dragost i le mele Veniţi voi cu ele De trei or i P â n ă 'n zori La ulcica m e a cu flori. Iar tu, a n o u a stea. Tu eşti s t e a u a m e a . . . Când fata a junge la aceste

versur i se opreş te cu ochii asu­p r a stelei la care a a juns cu n u m ă r ă t o a r e a şi care este ste­aua ei. D e a c u m pr iv ind necon­teni t aceas tă stea, rosteşte ma i depa r t e f a rmecu l :

Tu a n o u a stea, S t e lu şoa ra m e a Eu mă voiu culca Şi voi adormi Şi voi odihni Ia r tu n u d o r m i Nu te od ihn i Ci treci ogoarele Şi toate ho ta re le Umblă toate ţăr i le Şi treci toa te măr i l e Şi să te duci Să-mi aduc i Delà n o u ă mi r i cu mirese Delà n o u ă crai cu crăiese Delà n o u ă î m p ă r a ţ i cu împă­

ră tesc , Delà n o u ă preo ţ i cu preotese Delà n o u ă p o r u m b e i cu po­

rumbi ţ e Delà n o u ă p ă u n i cu p ă u n i t e Du-te d r a g ă s tea Şi adă-mi dragos tea mea De trei or i P â n ă 'n zori La ulc ica m e a cu flori Ulcică cu flori u m p l u t ă Şi cu a p ă ne 'ncepu tă . O stea logostea Două stele logostele Trei stele logostele Opt stele logostele Ajuta ţ i s te lu ţe i mele . Dupăce fata a ros t i t de n o u ă

ori acest farmec, se duce şi se culcă, l ă sând u lceaua cu flori în grăd ină .

A două zi. Duminecă , î na in t e dc r ă s ă r i t u l soare lu i se duce în grădină , scoate busu iocu l d in ul­cică şi b e a trei î ngh i ţ i t u r i de apă, apoi îşi u d ă cu p u ţ i n ă apă păru l , obrajii şi sâni i , iar cu re­stul de apă s t ropeş te c ă r a r e a de­là d r u m şi p â n ă la p regu l casei.

Din cele n o u ă fire de busuioc, şase Ic a r u n c ă pe aceas tă căra­re, iar t re i fire le leagă la chee-t ca rea cămăşi i cea m a i f rumoa­să ce are .

Apoi se îmbracă cu cele mai f rumoase ha ine şi p leacă Ia bi­serică, convinsă că de a c u m va fi cea mai iubi tă şi j uca t ă fată din tot sa tu l .

Cules de pe Valea Oltului de 0. St. T.

Se spune oă la Începutul lumii, diavolul a fost înger luminos, dar ridicându-se împotriva lui Dum­nezeu, care 1-a blestemat şi 1-a gonit din înălţimile luminoase ale cerului, în cele mai întunecoase adâncimi ale haosului, unde şi-a aşezat împărăţia lui în care se duc şi se chinuesc ticăloşii. De niciun spirit rău nu ee tem săteni ca de diavol, geniul răului şi al păca­tului.

Multe sunt legendele scornite pe socoteala diavoluhű :

La începutul lumii, când oamenii erau rari pe pământ, diavolul nu avea aşa de mult lucru ea în zilele noastre şi ca să nu şadă cu mâinele în sân s'a apucat şi a clă­dit pe un râu o moară, care a fost cea dictai moară depe pământ. Ii iăcuse el tot ceace-i trebuia, o în­tocmise cum era mai bine şi acuma dupăce se îngâmfase de ceeace fă­cuse, se căsnea ca să o facă să umble şi eă mscine. Se întoarse diavolul într'o parte, dote şi în cealaltă, nimic, moera nu mergea. Se căsni diavolul zile întregi până ce-l treceau năduşelile, dar moara se încăpăţina şi nu se mişca din loc.

Tocmai pierduse orice nădejde de a-i mai da de rostul cel bun, când veni la el Dumnezeu şi-1 întreabă, că de de este trist şi mărît.

— Cum să nu fiu Doamne, răs­punse bosunflat diavolul, când, după cum vezi, am făcut o moară şi nu pot ca s'o fac să umble şi să macine. Vrei să-mi ajuţi, Doa­mne ?

— Cu plăcere, îi răspunse Dum­nezeu dar cu o condiţie.

— Care? — Să fie moara a mea. — Bine, Doamne, dar mie ce­

rni dai? — Ceeace rămâne în covaţana

morii. Covăţana morii este o ladă de

lemn în care curge mălaiul mă-oinat.

S'au învoit şi Dumnezeu tră­gând stavila, dete drumul apei şi moara se porni pe măcinat.

De atunci şi până azi moara a rămas a lui Dumnezeu şi diavolul nu ia decât ceeace rămâne în co­văţana morii. In fiecare uoapte vine diavolul şi-şi ia partea lui, de aceia niciun sătean nu s'ar duce noaptea ca să macine singur la moară.

Iată ce-mi povestea un moş bă­trân pe care-1 aveam în curte la noi:

M'am dus într'o noapte la moară la Bulbeşti, moară părăsită azi, şi aici, până o veni morarul ca să macin, m'am culcat pe vatra morii lângă foc. Nu ştiu cât voi fi dor­mit, dar ştiu că atunci când m'am deşteptat focul se stinsese şi în moară era întuneric beenă.

Când voiam ca să mă scol şi să aprind focul am auzit un sgomot ca o răcăitură de şoarece. M'am uitat bine în jurul meu, şi când o Doamnei, părul mi-se făcuse mă­ciucă în cap, am văzut pe diavol scormonind prin covăţa cu lopata.

Venise oa să-şi ia partea lui. După ce şi-a luat mălaiul ce

era în covăţa a deschis uşa şi s'a dus, iar eu m'am sculat, am aprins focul si am turnat grăunţele în coş.

Aşa îaţeleg sătenii noştri des­coperirea şi lucrarea morii de diavol, pe care însă Dumnezeu nu 1-a lăsat oa să stăpânească un lu­cru atât de folositor omenirii.

După ce diavolul a terminat cu moara s'a apucat ьа facă un car pe care i-a lucrat în moară uşa cum se vede şi azi. După ce 1-a terminat s'a căznit să-1 scoată n~ fară pe uşă. Trase diavolul de pro­ţapul carului, trase, dar cărui, care se proptea în stâlpii uşii, nu voia ca să se mişte din loc.

Târziu de tot, dupăce toate în­cercările au rămas zadarnice, a venit Dumnezeu şi ia propus că dacă carul rămâne al lui, i-1 scoate el din moară.

— Dar mie ce-mi dai Doamne? a întrebai Diavolul.

— Scărţăitul. Şi Dumnezeu desfăcâud carul 1-a

scos bucată cu bucată afară unde 1-a înjghebat din nou.

De atunci şi până azi carul e al lui Dumnezeu şi diavolul nu se bucură decât atunci când osia e neunsă şi carul scârţâie. Dar să­tenii noştri se îngrijesc In aşa fel că niciodată osia nu rămâne neunsă şi nu voesc ea să dea diavolului nici cea mai mica plăcere.

într 'o seară când ne-am dat în vorbă despre diavol — eram la o şezătoare — au început ca să spună unu una, alţi alia, căci fiecare vede şi crede în felul său.

Sunt femei, zicea unul, cari pot scoate pe diavol şi se servesc de el, căci dacă-i dai ceva diavolul face orice ai porunci. Aeesto fe­mei, vrăjitoare cum lo numesc ei, se due la râu şi aici lovind apele cu o prăjină şi spu: ând anume vorbe descântate, cheamă pe dia­vol, care ese şi le întreabă că ce doresu. Femeia îi spune, dăruindu-i totodată şi un copil s'au o vită, în cari diavolul se vâră şi-i omoară.

Unii spun că-i dă cămaşă şi is-mene de pânză, alţii că-i dă un ban ds argint.

Era, acum câţiva ani, un flăcău în sat care fusese în dragoste cu o fată, pe care nu voia ca s'o ia în căsătorie. Fata aceia a scos pe diavol şi I-a trimis ia ei.

Era iarnă şi frig de crăpau pie-trile. Flăcăul nostru dormea în casă, când s'a auzit chemat pe nume de cineva do afară. Repede s'a sculat şi a eşit pe sala casei. Aici, dia­volul i-a luat minţile şi 1-a pornit, desculţ şi în cămaşă numai, spre casa fetei.

Flăcăul, zăpăcit a luat-o pe urma strigătului şi & mers până aproape de capul satului unde era casa fetii, dar aici s'a întâmplat de au cântat cocoşi, farmecul a dispărut şi flă­căul nostru s'a desmetecit văzând în ce ioc se află şi simţindu-se îngheţat de frig, s'a întors repede acasă, unde a căzut bolnav la put, zăcând câie-va săptămâni.

Pe fată n'a luat-o. Azi el e în­surat cu o istă dintr'un sat vecin şi are doi sau trei copii.

Această întâmplare e adevărată. Cum se poate explica ? Oare n'a fost aceasta ideia lui fixă şi influ­enţele vorbelor femeilor din sat, cari unde îl întâlneau îi spuneau că fata are să-1 farmece ?

Se spune că puterea diavolului este în fesul lui şi dacă cineva îi ia fesul, diavolul îl urmează şi-i face orice doreşte stăpânul iui.

Se zice că diavolul, se poate face orice fel de animal sau de pasăre numai oae nu. De ce? Se spune că atunci, de mult, la înce­putul lumii, Dumnezeu ia spus că poate să se facă orice animal sau pasăre, dacă va putea să le nu­mere fulgii sau părul. La toate ie-au numărat diavolul, numai la oae n'a putut, căci când a ajuns la jumătate, oaia ia arătat un om care trecea pe acolo şi diavolul întorcând capul, oaia s'a scuturat şi diavolul a pierdut şirul numă­rătoarei, iar a doua numărtoare n'avea voe s'o mai facă.

Şi deaceia diavolul nu se poate face oa*e.

Când e furtună şi fulgeră şi trăsneşte, sătenii închid uşile şi ferestrele crezând că diavolul, care fuge de sf. TI te, s'ar ascunde aici în casă.

Unii spun că l-au întâlnit in drum noaptea, căutând oa să-i is­pitească, întruchipat în om, în copil sau în fel de fel de chipuri.

D. niACOWPSCy-DAEŞTI.

Societate Anonimă Română, caji~ tot 200.000.000 lei deplin vărsa*-. Sucursale: Sibiu, Galaţi, Brăila, Con-stantinopol, New- York.

Convocare D-nii acţionari al Băncii Chrisso-

veloni, societate anonimă română, sunt convocaţi în adunare generală extraordinară în ziua de 7 Decembrie 1924, ora 11 juni. a. m., la sediul societăţii din Bucureşti, str. Lip­scani Nr. 17.

Ordinea de zi este următoare : 1. Sporirea capitalului social delà

suma de lei 200 000.000, la suma de lei î:00.000.000 prin emiterea unui număr de 200.000, noui acţiuni a câte lei 500, valoare nominală fiecare.

2. Autorizarea consiliului de ad­ministraţie de a efectua această sporire prin una sau mai multe emisiuni la epocile şi în condiţiunile ce va crede necesar.

3. Modificarea art. 5 din statut căruia urmează a i se da următoarea redacţiune :

Art. 5. Capitalul social este fixat la suma de lei 300.000.000, împăr­ţit J n 600 000 acţiuni^ la purtător, a 500 lei fiecare, purtând numerile

delà 1.—600 000, putâodu-se emite şi titluri de 5,10 sau orice număr de acţiuni fiecare.

D-nii acţionari, cari doresc să ia parte la această adunare sunt invi­taţi ca în conformitate cu dispozi-ţiuuiie codului de comerţ sâ depue acţiunile ior cel mai târziu până în ziua de 2 Decembrie a. c. la sediul Băncii in Bucureşti, str. Lipscani No. 17, sau ia sucursalele dm ţară: Sibiu, Galaţi, Brăila,Cbj,Constanţa sau la sucursalele din străinătate şi anume : New-York 115 Brodway, Constantinopol, Sieurta Hau sau ia Banca Chrissoweloni & Co. din Paris 58 Avenue Montaigne, sau la Banca Chrissove'.oni Bistegni & Co. Wiena Kanowagasse No. 5.

Cunsiliul de Administraţie

Р Ю В И С А Т І Ш Е Crâşma comunală din comuna Cub-

leşul-Român jud. Cojocna, se dă în arendă pe timp de un an. Licitaţia prin oferte scrise se va ţinea la pri­măria din Cubîeşul Român la 8 Ianuarie 1925 oara 11 a. m. Tot acolo se pot vedea şi condiţii'e. Preţul de stri­gare 5000 Lei.

Primăria

Din Râmnicu-Sârat întreruperea aparsţiei revistei

„Analele Rîmnieului" după un an de existenţă, a făcut şa înceteze anumite cercetări ce se începuseră cu privire la trecutul judeţului R.-Sărat. Căci, o recunoaştem, revista nu publica cine ştie ce mari studii, dar cele câteva documente şi arti­cole ştiinţifice apărute, au fost fără îndoială un real îndemn pentru cercetări conştiincioase. Dar o ase­menea revistă regională nu putea dăinui multă vreme într'un oraş ca R.-Sărat, care, lipsit de tradiţie, abia acum se trezeşte la adevărata viaţă culturală şi ştiinţifică. Cu. to­tul altfel se poate vorbi despre un orăşel ca Folticenii, unde apare, să nu vă mire, de 30 de ani re­vista „Şezătoarea," care publică material folkloristic şi articole pri­vitoare la literatura populară.

Revistele msi vechi dispar, altele noui le iau locul. Aşa sa întâmplă în unele oraşe de provineie, unde e un adevărat eroism a face să apară o revistă câţiva ani în şir, ba chiar un singur an. In Octom­brie B apărut primul număr din „ Machina," revistă culturală şi de interes local, de sub direcţia d-lui Octavian Moşeecu şi cu colaborarea d-lor Nicu Proiopopescu, Virgil Sotirescu, Th. Zarnoveanu, V. Di­mitriu. ş. w. Scopul revistei este, după cum însuşi titlul o arată, să despartă boabele de p leavă . . . Pa lângă articole locale, mai găsim versuri inedite de poetul. Ion I. Pave'.escu, mort anul acesta în lo­calitate. Din neîntrecutele i epig­rame, d'sprind una adresată lite­ratului Nigrim ca epitaf:

Zace aici ia ţintirim Un lipsit de duh, Nigrim. Duhul lui a existat Doar atunci când şi 1-a d a t . . .

Cercul studenţesc „Alexandru Sihleanu" din localitate pare a se fi pus cu tot dinadinsul pe muncă pentru uşorarea nevoilor studenţi-mii râmnicene. După ee în vară a dat o reuşită şi înălţătoare ser­bare câmpenească, în toamna ace-asta a obţinut delà d-1 Mitti I. Zamfiresou, prefectul judeţului, su­ma de 20 de mii de lei, pe care o va distribui studenţilor nevoiaşi şi silitori, sub formă de burse.

In editura d-lui Iorga Constan­táim, un înţelegător tipograf din localitate, s'a tipărit piesa săteasca „Ape adânci" a d-lui V. Dimitriu, lucrare ce a fost premiată anul acesta cu 10 mii de Iei la un con curs cetăţenesc.

ION GANE.

Uin. popor Foae verde bob şi linte Măi bărbate fii cuminte Ia coasa şi hai 'nainte Ia coasa şi gresia Şi coseşte cânepa Şi-o coseşte mai de sus Ca să aibă loc pe fus.

Nu ştiu cine mi-a şoptit Ca să mă duc înpeţit La cine n'aşi fi gândit. A fost noapte şi-a plouat N'am văzut pa cine'am luat. M'aşezai cu ea la masă O momâs scurtă groasă, Mă culcai cu ea în pat Iar dupăce m'am sculat. Mă mir cum nu m'a mâncat.

Foae verde şi-o lalea Bărbată-i nevasta mea Puse oala să se lea Dar o a dracu de purcea Vărsă oaia peste ea, Puse peştele pe foc Veni mâţa 1 mancă tot Şi ea se linse pe bot. Foae verde flori de baltă Nevasta mea e bărbuţă Spală rufele în baltă Le usucă pe surcele De latră câinii ia ele Le ridică şi mai. sus Latră câinii ca la urs.

f-ules de D. D)AC-"NFSC''-DĂfŞTI

ІУ BUCUREŞTI :

IN AMERICA:

Calea Şerban Vodă 42, redactor d. Tra­ian Stoenescu. T>7, oraşul Detroit Mich, 2980 Franklin St redactor d. G. ВгапЩіп. In oraşul longstown, Ohio, 263 E. Front St, or P. O. Box 4:18, redactor d. M. T. Roman. In oraşul Saint Faul, Minnesota 854 Woodbridge St, redactor Grigoriu I. Coste. In oraşul Uniontorow Fa. 260 N. G állatin ave, redactor d. George E. Tempea. In oraşul Canton, Ohio, 1924 Garfield Avenue I. W. d. Teodor Andrica. In oraşul Whit-лгап wra, redactor Puseu Crişan.

De prima calitate plăcută şi răcoritoare este

Falnica : Turda, Telefon 5.

Depozit principal:

CLUJ, Telefon 394.

Aromatizatoni! cafelei este

V VERITABILUL FRANCK"

EN VÂŞNIŢA DE CAFEA

41—14

Prima FabricăRomână de VagoaneşiMotoareS. A. DIRECŢIUNEA G E N E R A L A :

BUCUREŞTI, Str. Lascar Catargiu 11 Telegrame: VAGONASTRA BUCUREŞTI.

Scrisori: CĂSUŢA POŞTALĂ 136, BUCUREŞTI

Autobuse de pasageri pentru oraşe şi localităţi balneare. Pro­iecte de exploatare şi de rentabilitate la cerere.

Camioane cu transmisiune prin car­dan, sau lanţuri. Capa­citate 37s tone.

Automobile-oisteme pentru transportul de uleiuri, benzină, şi petrol. Capacitatea 3550 litri.

Automobile cu pompă de Ineendiu pentru pompieri.

Automobile stropitoare pentru oraşe, lărgimea de stropit 5 metri.

8trunguri de precizie pentru tăiarea de ghevin-duri Withwor h, mili­metrice şi n od I. Dis­tanţă între vârfuri 1000, 1200, 1600 şi 2500 mm.

Piese cu excentric cu cursă de 30 mm. pre­siune de 8 tone.

Grupuri electrogene de 35 Kw, 110 sau 220 Volţi, putând alimenta 150 becuri de 25 lumini.

Motoare de benzină de 6, 14, 45, 60 şi 90 HP.

Maşini de găurit de 15 mm. şi 35 mm.

Produsele noastre se găsesc cu preţurile originale de fabrică la următoarele firme:

ARAD: Întreprindere de Maşini şi Automobile, Str Alexandri 6. BRAŞOV : „Sitamia* întreprinderea Technica, Strada Spitalului 64. CtiVJ: Blaga Emil, întreprinderea Technica, Piaţa Ştefan cel Mare 3 LU&OJ! Schwäbische Zentralbank, Filiale Lugoj. MEDIAŞ : Departamentul Maşinelor al reun. agr. s. a. suc. ОЖАІІЕА-МА R 8: rEconomia" S. A, Comerţ şi Induat., P. M. Viteaecl BĂTMAH: „Mecanic", întreprindere Technica SIBIU : Departamentul Maşinelor al reun. agr. s. a. suo SIGHIŞOARA : Departamentul Marinelor al reun. agr, s a. suo TÂKGC-3ÍUHEŞ : Biró E., Iiisj. moch. cu dipl. întreprinderea !sch

nici, Str. Ştefan Voda l/a. TIMIŞOARA : Sobwäbiecher Landwirtscbaftaverei»

**> о м а * Ф * « « » « « « а * а а а « * » » * Л Л А А > л л 4 к Л » Л * * ц . t « t « ê « « « ê « è â * « e a a e * A * * ф»*.аі**Л»АЛ*»»*в>л*л «I* 4 »

I Specialităţile fabricei de bere CZELL din Cloj Ц

HERCULES" b e r e n a t v i t o a r e , s p e c i a l i t a t e a K E A G R Ä d in m a l ţ d u b l e

U R S I h e r e A L B A , m a l t a p r e c i a t ă

саіажа calităţilor lor neîntrecute н9пш d.ove« 5Î tlit ca mărcile cele mai superioare. !§e capata pretutindeni» i\ _ . -, • — «>: <eL*Aâ* **** **<ь * A j M § J Ţ & « Û & * * * * * *. uEß IL* A* S A ? ; * ЛЛЛА <»<> л * ^».A>A » * . A a » ţ * * £ & H

• « » T Xt -g » « © « * » «• » * * » * « «' * »? v* ŞWWv* * 9 « 9 Ţ ? 9 V F Î » » 9 » » 9 » 9 » 9 ¥ 9 ' # » * # 9 9 Ъ~<)Ѵ 9 9 9 9 » 9*»- 9 9 * 9 9 9 9 «

4 » «»

4 * 4 *

O RECLAMA folositoare se face în „CULTURA POPORULUI" care se tipăreşte în 56 mii de exemplare

Tiparul Tipografiei „Viaţa", Cluj, Strada Regina Maria 36.