Cunoaterea senzorial

Rolul observaiei i percepiei n activitatea psihicului uman (rolul percepiei i observaiei n ocupatii) Cunoasterea reprezinta latura activitatii nervoase superioare umane prin care se realizeaza reflectarea in constienta a realitatii si se urmareste explicarea ei..Procesele cognitive se mpart n: procese senzoriale (senzaii, percepii), procese de trecere

(reprezentrile) i procese cognitive superioare/ logice/ intelectuale (gndirea, memoria, imaginaia,limbaj ).

Procesele cognitive sunt mecanisme psihice informaional-operaionale care prelucreaz informaiile la

nivel primar care reprezint treapta cunoaterii senzoriale,intuitive, bazate pe aciune i n care sunt implicate mecanismele psihice ale senzaiilor, percepiilor i reprezentrilor (senzaiile, percepiile, reprezentrile) sau secundar ,nivel logic, raional, implicnd operaiile psihice ale gndirii , memoria, limbaj,imaginaia)

. Senzatiilereprezinta procese psihice cognitive elementare prin care se semnalizeaza, separat, sub forma imaginilor simple si primare, insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor, in conditiile actiunii directe a stimulilor asupra organelor de simt (analizatori). Cu alte cuvinte, ele sunt procese cognitive senzoriale primare care ne informeaza despre insusirile concrete si izolate (culoare, duritate, netezime, temperatura, etc.) ale obiectelor si fenomenelor lumii in timpul actiunii acestora asupra analizatorilor

Principaleletrasaturiale senzatiilor sunt:

-reflectadoarinsusiri separate(culoare, gust, miros, temperatura, etc.);

-suntimagini primare(prin actiunea directa a stimulior asupra analizatorilor);

-sunt cele maisimpleimagini (reflecta doar insusiri concrete);

-secaracterizeaza prinintensitate(determinata de intensitatea stimulului si de starea subiectului),calitate(determinata de specificul stimulului si de caracteristicile analizatorului),durata(determinata de durata prezentei stimulului) sitonalitate afectiva(adica ecoul, rezonanta afectiva in functie de experienta personala a su Practic, senzatiile constituielegatura informationala cea mai simplaaomului cu realitatea.

Clasificarea senzaiilor:

Dup natura coninutului informaional, adic dup ce tip de nsuiri concrete sunt semnalizate de

acea modalitate senzorial:

- senzaii exteroceptive (furnizeaz informaii despre obiectele i fenomenele lumii externe): vizuale,

gustative, auditive, olfactive, cutanate;

- senzaii proprioceptive (furnizeaz informaii despre poziia i micarea propriului corp i a diferitelor lui

segmente): proprioceptive (informeaz despre starea de postur), kinestezice (despre micare), de

echilibru;

- senzaii interoceptive (furnizeaz informaii despre modificrile din mediul intern al organismului):

foame, sete, durere visceral etc.

La baza senzaiei se afl sensibilitatea, funcie specific unui aparat specializat numit analizator

alctuit din urmtoarele componente: blocul receptor (veriga periferic), blocul intermediar subcortical

(cile ascendente de conducere/ci aferente), blocul cortical (veriga central), veriga conexiunii inverse

(rol n autoreglarea analizatorului).

Analizatorulesteun subsistem anatomo-fiziologic care realizeaza analiza insusirilor concrete ale stimulilor din mediul extern sau intern.Concret, analizatorii fac posibilaaparitiasenzatiilor.Analizatorulestecompus din:

-receptor: format din celule nervoase de mare sensibilitate fata de stimuli, existente la nivelul organelor de simt (limba, nas, ochi, urechi);

-calea (aferenta) de conducere: formata din fibre nervoase prin care se transfera informatia la nivelul scoartei cerebrale;

-zona centrala: reprezinta zona corticala specializata in operatii de decodificare, adica de transformare a impulsurilor nervoase in fapte psihice;

-conexiuneainversa (calea eferenta): are rolul de a asigura autoreglarea analizatorului in vederea receptarii cat mai bune a stimulilor (stimulii sau excitantii fiind obiectele si fenomenele ce provoaca senzatiile). Cu alte cuvinte, aceasta conexiune inversaesteo modalitate de autoreglare a unui sistem prin care centrul controleaza permanent ceea ce se intampla la periferie.

Trebuie precizat faptul caesteobligatoriu ca toate componentele unui analizator sa fiein buna starepentru ca senzatia sa apara. De exemplu,unaccident cerebral (afectarea zonei centrale a analizatorului) poate sa faca imposibila aparitia senzatiei, cu toate ca celelalte segmente (receptor si cale aferenta) sunt intacte.

PerceptiilePerceptiilereprezinta procese senzoriale complexe si, totodata, imagini primare, continand totalitatea informatiilor despre insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor, in conditiile actiunii directeaacestora asupra analizatorilor. Lumea care ne inconjoara nuesteformata din pete informe de culoare si lumina, nici din valuri de caldura sau frig, ori din gusturi si mirosuri. Eaesteformata din obiecte si fenomene care au culoare, gust, miros, dar si alte insusiri cum ar fi forma, marime, volum. Asemenea insusiri launloc pot fi cunoscute prin intermediul perceptiilor.

Principaleletrasaturiale perceptiei sunt urmatoarele:

-imaginea perceptiva esteunitarasiintegrala, cuprinde toate insusirile concrete ale obiectului reflectat (integralitate), organizate intr-o structura integrala;

-perceptiaesteobiectuala, adica este imaginea unui obiect concret (masa, tablou etc.);

-perceptia este oimagine primara, se formeaza numai in prezenta obiectului concret, prin actiunea acestuia asupra analizatorilor;

-perceptia este oimagine bogata in continut, cuprinde in ansamblul ei atat insusirile importante, cat si pe cele de detaliu;

-perceptia unui obiect estecontextuala, se realizeaza concomitent cu imaginile celorlalte elemente existente intr-un context spatio-temporal (percep catedra, dar si bancile, elevii, profesorul);

-perceptia depinde derelatia activa a subiectului cu obiectul; ceea ce este important pentru activitate este perceput clar, precis, in detaliu;

-perceptia este influentata delimbaj; prezenta cuvintelor mareste viteza si precizia identificarii obiectelor sau a interpretarii imaginilor (desenul unui mar incomplet va fi recunoscut mai usor daca se precizeaza ca avem de-a face cu un fruct);

-perceptiaestesuperioaraprin faptul ca nu se reduce la o suma de senzatii, ci ofera si informatii cu privire la relatiile intre partile obiectelor.

Fazele perceptiei, manifestate cu o foarte scurta durata, practic insesizabile de catreom, sunt urmatoarele:

-detectia: consta in sesizarea prezentei unui stimul in campul perceptiv. Subiectul, asadar, isi orienteaza atentia spre stimul (ceva este);

-discriminarea: presupune detasarea stimulului de fond si sesizarea insusirilor care il deosebesc de ceilalti stimuli (acel ceva este un caine);

-identificarea: se refera la cuprinderea intr-o imagine unitara a informatiei obtinute si raportarea acesteia la modelul perceptiv corespunzator (cainele este un dalmatian);

-interpretarea: consta in precizarea semnificatiei obiectului, a posibilitatii de a-l utiliza in activitate etc.-manipularea formelor identificate

. Roluri: Percepia are un rol de cunoatere, informnd despre obiectele i fenomenele lumii externe

n integralitatea nsuirilor lor concrete i caracteristice, precum i un rol reglator pentru activitate

contribuind la orientarea i la buna desfurare a acesteia.

Formele complexe ale percepiei sunt:

- percepia nsuirilor spaiale ale obiectelor: percepia formei, percepia mrimii, percepia

tridimensionalitii (volumului), percepia poziiei obiectelor n spaiu, percepia distanelor;

- percepia timpului

- percepia micrii

Iluziile perceptive sunt situaii de reflectare deformat a realitii. Pot fi: vizuale, auditive, tactilo-

kinestezice, de micare etc n desfurarea activitilor sale zilnice, omul poate realiza percepii spontane, fugitive, cu rol informaional i reglator-limitativ , dar mai ales percepii contiente, complexe i clare, integrate n comportamentele sale de mare importan. Alteori poate desfura chiar o activitate special de percepere a obiectelor i fenomenelor observaiaObservaia este strns legat de limbaj, gndire, reglaj voluntar.Pe baza organizrii i desfurrii repetate a activitilor de observaie, se poate dezvolta spiritul deObservatiase defineste caactivitate perceptiva intentionata, orientata spreunscop, reglata prin cunostinte generale, organizata si condusa sistematic, constient si voluntar.Asadar, observatia presupune formularea unui scop pe baza caruia se vor selecta din campul perceptiv elementele corespunzatoare.Ea presupune, de asemenea, si elaborarea unui plan de desfasurareaobservatiei, in care sa fie specificate fazele care vor fi urmate. In activitatea observativa,unrol foarte important il aumecanismele verbale.Astfel, prin intermediul limbajului se stabilesc scopul observatiei si planul desfasurarii acesteia.Dacaperceptia spontanaare caracteristice verbe precuma vedea,aauzi,a simti un miros,a simti o atingere,observatiafoloseste verbelea privi,a asculta,a mirosi,a palpa.

Spiritul de observatiese dezvolta ca urmare a repetarii si organizarii activitatii de observatie (adica prin experienta) si reprezintaaptitudineade a sesiza rapid si precis ceeaceeste slab, ascuns, nerelevant, darsemnificativpentru scopurile omului.

Iluziile perceptivesunt perceptii caredeformeazaunele aspecte ale realitatii. Majoritatea iluziilor sunt explicate prinefectul de camp. Unele componente ale campului perceptiv actioneaza concomitent cu obiectul central al perceptiei si determina (in plan neurofunctional)subestimareasau supraestimarea unor elemente ale obiectului perceput. Supraestimari sau subestimari pot fi cauzate si de relatiile de contrast intre excitanti.Astfel, o persoana de statura mijlocie poate parea inalta intre altele scunde si poate parea foarte mica intre cele care o depasesc cu mult.Pe baza intelegerii efectelor de camp s-au construit, mai tarziu, asa-numiteleiluzii optico-geometrice; unele din ele au mare aplicare in scenografie.Ex.: segmentele care se deschid in unghi spre exterior exercita o influenta dilatanta asupra dreptei pe care o delimiteaza la cele doua extreme; invers, unghiurile care se deschid spre interior exercita o actiune comprimanta asupra dreptei.

ReprezentarileReprezentareaeste un proces psihic cognitiv-senzorial prin care sunt semnalate, in forma unor imagini unitare si schematice, insusirile concrete si caracteristice ale obiectelor si fenomenelor, in absenta actiunii lor directe (concrete)asupraanalizatorilor.

Principalelecaracteristiciale reprezentarilor sunt urmatoarele:

-esteun processuperior perceptiei, fiind secundara (ulterioara) acesteia si formandu-se pe baza ei (a perceptiei); numele reprezentarilor semnifica, de altfel, re-prezentarea, adica o prezentare din nou, realizatain absenta obiectuluirespectiv.

-are o intensitate mai slaba in comparatie cu perceptia; reprezentarea unui arbore este mai stearsa decat perceptia lui, dar cuprinde in mod accentuat toate componentele sale semnificative: radacina, tulpina, coroana;

-nu cuprinde detaliile, dar contine, cu necesitate,insusirile caracteristicepentru un obiect sau o clasa de obiecte, manifestandu-se, prin aceasta, ca intermediar in formareanotiunilor, pastrand in imagine ceea ce este important;

-poate fi desprinsa de contextul spatio-temporal in care a avut loc perceperea unui obiect (imaginea unui trandafir este aceeasi, fie ca a fost perceput initial intr-o gradina, iar apoi intr-o florarie);

-este influentata deactiunile practice ale subiectului cu obiectele; cu cat am perceput un obiect mai activ, implicandu-ne mai multe simturi, cu atat imaginea lui ne va reveni in minte cu mai mare claritate;

-limbajulare un rol important in reprezenatri; pronuntarea unuicuvantevoca imaginea respectivului obiect; cuvantul asigura inlantuirea si organizarea unor serii de imagini (cartea este pe biroul din sufragerie, langa vaza de flori);

-princontinutulei, reprezentarea se aseamana cuperceptia, iar prinmodul de producere, se apropie degandire; spunem, astfel, ca reprezentarea are o dubla natura: unaintuitiv figurativa, care o apropie de perceptie si unaoperational-intelectiva, care o apropie de gandire;

-reprezentarea este oimagine panoramica, adica reconstituie in plan mental si apoi reda integral si simultan toate informatiile depre un obiect; cu alte cuvinte, reda obiectul pe toate fetele, de parca s-ar roti cumva in mintea noastra; perceptia cuprinde doar insusirile la care subiectul are acces in mod direct din pozitia in care se afla, in timp ce reprezentarea trece dincolo de aparente (sa ne gandim la reprezentarea extrem de complexa a unui motor cu ardere interna fata de perceptia lui);

-implica, asa cum deducem din cele prezentate,operatii intelectualesisemnificatii verbale; eapregateste generalizarea conceptuala, dar nu se confunda cu ea;

-estelipsita de fond, spre deosebire de imaginea perceptiva care are intotdeauna un fond (cand imi reprezint o nuca, aceasta imi apare, in primul moment, singura, izolata, de parca ar fi suspendata in aer);

-reprezentarile au o functie importanta in procesulimaginatiei reproductivesi a celeicreatoare; productia imaginativa are la baza combinarea si recombinarea imaginilor din experienta anterioara; bogatia si varietatea reprezentarilor favorizeaza activitatea imaginativa si activitatea mentala in general;

-esteinstabila, se pierde sau revine;

-actul deciziei, in general, este precedat de reprezentarea diferitelor posibilitati, cu avantajele si dezavantajele lor;

-readuce in minte imagini ale obiectelor care nu mai sunt prezente, permitand gandirii sa prelucreze in mod complex o multime de date ale experientei anterioare;

-reprezentarilenu ne permit inca accesul la esenta obiectelor si fenomenelor, lucru ce va fi realizat prin intermediul intelectului, care lucreaza cu notiuni (un copil mic isi poate reprezenta fulgerul, dar nu cunoaste aceasta notiune in sens stiintific, pentru ca nu stie ce fel de fenomen este acesta, cum ia nastere etc., operatiile gandirii sale nefiind inca dezvoltate).

Rezumand, se poate spune ca reprezentarile contin in ele caracteristici ale celorlalte procese senzoriale, dar si ale notiunilor, motiv pentru care nu suntincanotiuni, ci seminotiuni (semiconcepte).Reprezentarile sunt considerate o punte de trecere intre senzorial si logic in cunoastere.Este important de semnalat si urmatorul aspect: reprezentarile sunt interpretate desubiectul normalca fiindimagini ale trecutului, raportandu-se la ele ca atare. La uniibolnavi psihici, imaginile mintale sunt interpretate ca reale (halucinatii), subiectul cautand sa actioneze asupra lor; de exemplu, intinde mana dupa o cana inexistenta, se adreseaza unei persoane inexistente etc.

Nu exista forma de activitate umana, simpla sau complexa, care sa nu implice unele sau altele dintre formele perceptiei, unele sau altele dintre abilitatile perceptive

activitate banala de joc, insuficienta dezvoltare a unor forme ale perceptiei, face ca jocul sa nu se poata dezvolta normal, sau sa fie impropriu. Un prescolar care are dificultati de apreciere a marimii obiectelor, deoarece perceptia marimii nu s-a elaborat nca, n jocul de-a v-ati ascunselea se va "ascunde" n spatele unui obiect mic, ramnnd practic n cmpul vizual al celui care urmeaza sa-1 descopere. nvatarea, ca forma importanta a activitatii umane, presupune ntr-o si mai mare masura interventia perceptiei. Exista chiar si o forma de nvatare numita nvatare perceptiva care consta n a nvata sa percepi (sa privesti, sa asculti, sa pipai etc). Copilul nu se naste cu anumite capacitati perceptive, el trebuie sa le nvete n decursul existentei sale

Practica unete omul cu realitatea prin experiena senzorial, individul n practic coreleaz ideile i gndurile sale cu lucrurile contemplate senzorial

Cunoaterea senzorial i raional este important n activitatea medicului att la nivelul

examinrii pacientului (este foarte necesar de a vedea i recunoate simptomele), ct i n

procesul formulrii diagnozei

Clasificarea reprezentarilorExista mai multe criterii de clasificare a reprezentarilor.1.Dupaanalizatorul dominant, distingem: a)reprezentari vizuale, b)auditive, c)kinestezice, d)gustative, e)olfactive, f)tactile.

2.Dupagradul de generalizare, intalnim: a)reprezentariindividualesi b)reprezentari generale.

3.Dupanivelul operatiilor implicate in geneza lor, sunt: a)reprezentarireproductivesi b)reprezentari anticipative.

4.Dupatipul de activitate in care se integreaza, distingem: a)reprezentariliterare, b)istorice, c)geograficeetc.

5.Dupaprocesul psihic mai complex in care se integreaza, sunt: a)reprezentariale memorieisi b)reprezentari ale imaginatiei.

6.Dupaprezenta sau absenta intentiei si a efortului voluntar, intalnim: a)reprezentarivoluntaresi b)reprezentari involuntare.

Saanalizam pe rand cele mai importante dintre aceste reprezentari.

1.a.Reprezentarile vizualeexprima cel mai bine calitatile generale ale reprezentarilor. Imagineaestedetasata de fond, lipsesc detaliile cromatice, culorile se reduc la cele fundamentale. Este o imagine bidimensionala; cea tridimensionala se realizeaza mult mai greu.Aceste reprezenatri cunosc o dezvoltare deosebita la pictori, arhitecti, constructori.1.b.Reprezentarile auditivereproduc zgomote, sunete muzicale si verbale singulare, dar mai ales structurile melodice sau verbale. Melodiile sunt reprezentate sub forma ritmului, a variatiei de intonatie sauainaltimii sunetelor.Reprezentarile verbale se refera la ritmuri, intensitati si particularitati fonetice.Aceste tipuri de reprezentari sunt importante in invatarea limbilor straine si in munca dirijorilor si a compozitorilor.1.c.Reprezentarile kinestezicesunt imagini mentale ale propriilor miscari. Ele sunt insotite de micromiscari (miscari ideomotorii)cese produc in grupele de muschi corespunzatoare si care pregatesc desfasurarea miscarilor viitoare.Rezultate importante s-au obtinut, pe aceasta cale, in activitatea sportiva.Cei care au realizat inainteunantrenament ideomotor si-au elaborat apoi mai repede si mai bine deprinderile necesare. Miscarile ideomotorii (miscari doar la ideea de miscare) pot fi utile si celor imobilizati pentru o perioada la pat.

1.d.e.f. Putem vorbi si desprereprezentari gustative(imi reprezint gustul lamaii),olfactive(imi reprezint mirosul de brad) sitactile(imi reprezint finetea catifelei).

a.Reprezentarile individualesunt imagini ale unor obiecte, fiinte, fenomene foarte semnificative pentru o persoana (imaginea mamei, a casei parintesti, a scolii, a primei prietene etc.).Aceasta categorie de reprezentari cuprinde multe detalii, iar insusirile caracteristice nu se detaseaza prea usor si evident.b.Reprezentarile generalecuprind in structura lor insusirile comune pentru o clasa de obiecte; pe baza acestora, orice nou exemplar poate fi recunoscut ca apartinand aceluiasi grup.Figurile geometrice ating cel mai inalt grad de generalitate si sunt foarte apropiate de concept.Ele au cea mai mare importanta in formarea conceptelor.Reprezentarile generale sunt imagini aparute prin interventia operatiilor intelectului.3.a.Reprezentarile reproductivesunt cele care redau obiectele sau fenomenele percepute anterior.Intalnim imaginistatice, care reflecta obiecte nemiscate (o bila care sta pe masa), imaginicinetice(bila se rostogoleste pe masa) si imaginide transformare(deformarea bilei daca aceasta ar fi din plastilina).Imaginile cinetice si de transformare sunt posibile dupa varsta de 7-8 ani.Aceste reprezentari fac trecerea catrememorie, careesteun fenomen logic, mai complex decat simpla redare a imaginilor concrete, intrucat memoria retine si reda si notiuni abstracte, si produse ale imaginatiei etc.

3.b.Reprezentarile anticipativese refera la miscari sau schimbari care inca nu au fost niciodata percepute.Ele sunt rezultatul interventiei operatiilor gandirii si procedeelor imaginatiei.Sunt, la randul lor, cinetice si de transformare.Ele sunt deosebit de utile in activitatea mentala.Ex.: potsaimi imaginez cand arunc bila cum vor arata popicele rasturnate. Intrucat si acestea apar tot dupa 7-8 ani, intelegem de ce copiii mici se atarna de coada tigaii incinse sau trag fata de masa cu tot ce este pe ea, ori baga mana in cusca ursului, intrucat ei nu pot anticipa ceea ce vaurma.,ceea ce li se poate intampla.

SINTEZASENZATII-PERCEPTII-REPREZENTARI

1.Senzatiilene informeaza despre insusiri concrete, izolate ale obiectelor (culoare, temperatura etc.), fara a ne permite sa stim despre ce obiect este vorba.

Perceptiilene informeaza despre obiecte in intregime, aducandu-neunplus de informatii cu privire la forma, structura (alcatuirea), marimea lor, pozitia in spatiu etc.Astfel, perceptia nu rezulta din simpla insumare a senzatiilor.Senzatiileprelucreaza informatiile concrete, simple, prin functionarea separata (relativ) a analizatorilor si conduc la producerea unei imagini simple, nonfigurale..Perceptiileprelucreaza informatii provenite din corelarea functiilor mai multor analizatori si duc la obtinerea unei imagini complexe, bogate in continut (cu toate detaliile structurale si cromatice), situata peunfond.omul dispune de capacitatea de a avea percepii pentru a putea stabili relaii informaionale cu obiectele i fenomenele ce exist n spaiu i se desfoar n timp, pentru a se putea adapta la ele.

Reprezentarile, utilizand operatii intelectuale (analiza, comparatia, generalizarea), prelucreaza informatii deja pastrate in urma perceptiilor anterioare, facand posibila aparitia unor imagini secundare, schematice, panoramice.3.Toateaceste 3 procese sunt numitesenzoriale, deoarece prelucreaza informatiile provenite prin simturi. Totusi,

-senzatia vizuala ne spune ca cevaesterosu, galben, luminos, intunecat

-perceptia vizuala ne permite sa identificam obiectele din preajma noastra:masa, dulap

-reprezentarea vizuala ne pun pune la dispozitie obiecte absente; ele exista numai in mintea noastra si numai dupaceau fost percepute anterior.

4.Toateaceste procese permit omului doar ocunoastere superficialaa lumii, insuficienta activitatilor complexe, constructive pe care le desfasoara. Bazandu-se pe aceasta cunoastere senzoriala, omul poate face pasi mai departe si accede la intimitatea obiectelor si fenomenelor, la esenta lor, ajungand sa dobandeasca cunostinte despre cauzalitatea si utilitatea obiectelor si fenomenelor pe care le ia, astfel, in stapanire. Numai prin cele 3 procese discutate, omul nu ar fi ajuns niciodatasacunoasca si sa inteleaga structura materiei, cauzele bolilor etc. Astfel de informatii nu pot fi dobandite decat printr-o seama de alte procese psihice, numitecognitive superioare(logice), anume:gandirea,memoria,imaginatia(acestea 3 din urma facand parte dintr-un ansamblu numitintelect).

.Utilizand analitic informatiile stocate, scoarta cerebrala umana le poate combina in cadrul unor sinteze din ce in ce mai complexe de tipul perceptie, reprezentare, imaginatie.Perceptia. Spre deosebire de senzatie, care reflecta o insusire a unui obiect sau fenomen oarecare, perceptia este procesul nervos de reflectare a ansamblului pe baza experientei anterioare rezultate din actiunea nemijlocita a acestora.Perceptia rezulta din tratamentul particular al informatiei senzoriale constientizate, facand obiectul atentiei, interpretarii si moemorizarii. Realizarea perceptiei in absenta mesajului senzorial din timpul halucinatiei demonstreaza ca aceasta are o existenta proprie, distincta de senzatie.Procesul de nvare este un proces de cunoatere i -ca urmare -n desfurarea sa, prelucreaz informaiile la dou nivele:

-la un nivel primar, care reprezint treapta cunoaterii senzoriale,intuitive, bazate pe aciune i n care sunt implicate mecanismele psihice ale senzaiilor, percepiilor i reprezentrilor;

-la un nivel logic, raional, implicnd operaiile psihice ale gndirii(analiza,sinteza,comparatie,abstractizare,generalizare,clasificare,sistematizare ,toate aceste operaii nu se pot manifesta izolat, fr legtur reciproc ntre ele.). Practica are rolul verificrii veracitii cunoaterii, fiind criteriul adevrului

Aceste nivele de prelucrare informaional de ordin psihic, nu trebuie privite izolat unele de altele, procesul cunoaterii fiind un demers unitar i complex, n care mecanismele psihice menionate se ntreptrund. Astfel cunoaterea senzorial, dei se bazeaz n principiu pe activitatea primului sistem de semnalizare, ntr-o anumit msur (mai ales n cadrul percepiei) implic i activitatea cuvntului, a celui de al doilea sistem de semnalizare care -dup cum tim -reprezint o cunoatere mijlocit, presupunnd generalizri. Activitatea generalizatoare a celui de al doilea sistem de

semnalizare se manifest n special n activitatea de observare (form a percepiei), unde cuvntul orienteaz, regleaz i optimizeaz percepia. Aceste exemple ne arat c eficiena cunoaterii senzoriale depinde de interaciunea optim dintre cele dou sisteme de semnalizare.

Cunoaterea senzorial este o cunoatere direct, nemijlocit, adic se realizeaz pe aciunea obiectelor i fenomenelor lumii reale, asupra organelor de sim. De aici rezult caracterul ei obiectual -pe de o parte, dar i posibilitile limitate de cunoatere, pe de alt parte, n sensul c nu poate surprinde esena lucrurilor i fenomenelor.

senzaiileconstituieproceselepsihice elementare care stau la bazadezvoltriipercepiilor- fr senzaii nu am putea avea percepii,care sunt o organizare superioar ainformaiilor furnizate deanalizatorii senzorialipercepiile asigur informaiile necesareconstituirii reprezentrilorreprezentrile sunt procese psihice care sedezvolt doar dac anuimte percepii au avutloc la un moment-dat-cu ct percepiile sunt mai clare, reflectndntr-un mod complex nsuirile obiectelor, cuatt calitatea reprezentrilor va fi mai bun iinvers: cu ct calitatea percepiilor este maislab, cu att i calitatea reprezentrilor va fimai slab-reprezentarea nu e o simpl nsumare apercepiilorpercepiilefurnizezazinformaiilenecesareconstituirii noiunilor, conceptelor iprototipurilor cu care opereaz gndireaanaliza i sinteza proprii gndirii suntprecedate de analiza i sinteza perceptiv,care se desfoar ntr-un planconcret-intuitiv, asupra unor obiecte i situaiiconcrete. Analiza i sinteza de tip logic (caoperaii ale gndirii) se desfoar ntr-unplan mental, dup un model i sunt mediateprin cuvnt i alte sisteme de semne isimboluricomparaia ca operaie a gndirii i areoriginea n comparaia dup criteriiperceptive de culoare, form, mrime,contrast.-n procesarea ascendent, gndirea estemijlocit i dirijat de date empirice, deexperiena perceptiv

PERCEPII-MEMORIE

informaiiledesprestimuliiexterniiinternireflectate de percepii sunt stocate nmemorie, constituind astfel materia primpentru constituirea reprezentrilor, anoiunilor, conceptelor i prototipurilor, aimaginilor i proiectelor noi etc.-n primii anide via memoria este mijlocitde obiectele concrete; de exemplu, putem ineminte sau ne putem aminti ceva doar dac