Curiozități despre stele

Glisă AndreeaJîjie AidaUngureanu CristinaClasa a V a

De ce stelele au aspect de stele?

“Imaginea punctelor luminoase, formată în interiorul ochiului, sclipeste neîntemeiat. Vina o poartă cristalinul, ale cărui fibre sunt așezate în șase direcții radiale. Razele ni se par că provin dintr-un punct luminos – de exemplu de la stele sau de la lumini îndepărtate - nu sunt altceva decât manifestări ale conformației radiale ale cristalinului. Cât de generalizat este acest neajuns al ochiului reiese din faptul că orice obiect strălucitor se spune, de obicei, că are formă de stea.”

Art. ”Succesele teoriei văzului” Helmholtz

”Privește – stele fără raze. Aceasta se poate realiza privindu-le printr-un orificiu extrem de mic, printr-o gaură de ac, de care îți apropii ochiul. Vei vedea stelele atât de mici, încât nimic nu poate să ți se pară mai mic ca ele.”

Leonardo da Vinci

DE CE STELELE AU ASPECT DE STELE?

“Imaginea punctelor luminoase, formată în interiorul ochiului, sclipeste neîntemeiat. Vina o poartă cristalinul, ale cărui fibre sunt așezate în șase direcții radiale. Razele ni se par că provin dintr-un punct luminos – de exemplu de la stele sau de la lumini îndepărtate - nu sunt altceva decât manifestări ale conformației radiale ale cristalinului. Cât de generalizat este acest neajuns al ochiului reiese din faptul că orice obiect strălucitor se spune, de obicei, că are formă de stea.”

Art. ”Succesele teoriei văzului” Helmholtz

”Privește – stele fără raze. Aceasta se poate realiza privindu-le printr-un orificiu extrem de mic, printr-o gaură de ac, de care îți apropii ochiul. Vei vedea stelele atât de mici, încât nimic nu poate să ți se pară mai mic ca ele.”

Leonardo da Vinci

Stelele privite cu ochiul liber au raze. Motivul se datorează ochiului nostru, al cărui cristalin nu dispune de o suficientă transparență, deoarece are constituție fibroasă și nu o constituție omogenă ca sticla de bună calitate.

Afirmațiile făcute de Helmholtz despre proveniența ”razelor stelare” nu contravin celor făcute de Leonardo da Vinci. Experiența descrisă confirmă această teorie: privind printr-un orificiu foarte mic, lăsăm să treacă spre ochiul nostru doar o fâșie subțire de lumină, care trece prin centrul cristalinului, motiv pentru care nu suportă influența structurii sale ˡ.

În consecință, dacă ochiul nostru ar avea o conformație perfectă, am vedea pe cer mici puncte luminoase, nu ”stele”.

DE CE STELELE SCLIPESC, IAR PLANETELE LUCESC FĂRĂ A SCLIPI?

”Această lumină – când vie, când slabă, schimbându-se de la o clipă la alta, ba albă, ba verde, ba roșie, sclipitoare ca un diamant transparent, înviorează pustiurile stelare, îndemnându-te să vezi în stele niște ochi ce privesc spre pământ.”

Flamarion

”Există metode care permit să se calculeze de câte ori își schimbă o stea culoarea într-un interval de timp anumit. S-a constatat că aceste schimbări se petrec cu multă rapiditate, iar numărul lor oscilează de la caz la caz, între câteva zeci până la o sută de ori mai bine pe secundă. Ne putem convinge de acest lucru foarte simplu, în felul următor: luați un binoclu și priviți prin el la o stea luminoasă mișcând în cerc cu rapiditate partea dinspre obiectivul său. În locul stelei veți vedea un inel format din mai multe stele de culori diferite. Când sclipirea stelelor nu este prea vie, sau când răsucim binoclul mai încet, în locul inelelor de stele obținem niște dungi de culori și mărimi diferite”

G.A. Tihov

Planetele lucesc cu o lumină constantă, în timp ce stelele sclipesc fără întrerupere, parcă ar exploda, au o vibrație, intensitatea lor de lumină variază.

Planetele, spre deosebire de stele nu sclipesc deoarece sunt mult mai aproape de noi ca stelele, de aceea ochiul nostru nu le vedeca niște puncte ci ca niște cerculețe luminoase sau discuri, însă atât de mici încât, datorită strălucirii orbitoare a lor aproape că nu se observă.

Fiecare punct în parte al unui astfel de disc sclipește, dar variația de intensitate și culoare a variatelor puncte se produce separat unul de altul, în momente diferite de timp, dovadă fiind că se completează unul pe celălalt.

În consecință, planetele nu sclipesc în ochii noștri, pentru că mai multe puncte de pe suprafața lor sclipesc laolaltă în momente distincte.

SE VĂD STELELE ZIUA?

Atmosfera Pământului este luminată de Soare și ne împiedică să le vedem.

O experiență simplă ne poate confirma această dispariție a stelelor în timpul zilei. În peretele unei cutii de carton se perforează câteva puncte asemănătoare unei constelații oarecare, iar pe partea exterioară se lipește o coală de hârtie albă. Cutia este pusă într-o cameră întunecoasă și se luminează în interiorul ei. În orificiile peretelui compostat apar în evidență puncte luminoase. Dacă aprindem lumina în cameră, fără a o stinge pe cea din interiorul cutiei, stelele artificiale de pe coala de hârtie vor dispărea fără urmă.

Această ”lumină a zilei” trece în umbră stelele.

DE CE SE SPUNE DESPRE STELE CĂ SUNT FIXE?

În antichitate s-a atribuit stelelor acest calificativ pentru a sublinia că, spre deosebire de planete, stelele își mențin pe bolta cerească o poziție fixă. Desigur că ele asistă la mișcarea boltei cerești în jurul Pamântului, însă această mișcare aparentă nu schimbă cu nimic reciprocitatea poziției lor pe cer. Planetele, însă, își schimbă mereu locul în raport cu stelele, hoinăresc printre ele, pentru care au fost numite cândva ”stele rătăcitoare” (adevăratul sens al cuvântului ”planetă”)

SFÂRȘIT...