curs internet.ppt

Prof.dr.ing.Angela REPANOVICI

TEHNICI DE DOCUMENTARE 1

INTERNET

•prezentare

•istoric

•impact social



INTERNET – este o reţea globală cu mare debit de informaţie de reţele informatice realizate între ele prin acelaşi mod de comunicare, devenind ca un fel de „bibliotecă şi birou de poştă virtuală”. Reprezintă convergenţa dintre tehnologia informaţiei şi comunicării. Permite dezvoltarea utilizării, apelarea serviciilor INTERNET, permite căutarea, schimbul, prelucrarea informaţiei şi dobândirea cunoaşterii. Serviciile INTERNET sunt din ce în ce mai uşor de utilizat.

INTERNET e compus din multe calculatoare care găzduiesc fişierele informaţionale. Aceste fişiere sunt primite de calculatoarele client conectate prin MODEM (aparat care utilizează o linie telefonică pentru a transmite informaţia electronică) sau cablu.



Graţie INTERNETULUI se poate face schimb de informaţie în cele 4 colţuri ale planetei. Distanţele dispar, se atenuează diferenţele dintre continente. În câteva secunde, simultan ne conectăm la resursele, izvoarele diseminate în toată lumea. Informaţiile circulă, proiectele se realizează, colaborarea se efectuează cu parteneri, indivizi, grupuri situate la mii de kilometri. Mulţi utilizatori şi specialişti compară elanul şi impactul INTERNET asupra lumii moderne cu evenimente care au marcat şi schimbat istoria.

INTERNET, ca fenomen, este la fel de important ca invenţia tipografiei de Gutemberg sau invenţia telefonului şi a televiziunii ca mod de comunicare.

INTERNET induce de asemenea mobilizarea a noi resurse umane, noi forme de comunicare, e speranţa unui schimb de informaţii plasat sub semnul egalităţii accesului la cunoaştere.



Evoluţia Internet

Cunoaşterea logicii de dezvoltare a reţelei INTERNET uşurează înţelegerea structurii actuale.

Etape de legătură: 1960 – 1970;1970 – 1980;1980 – 1990.



Etapa 1960 – 1970 4 oct. 1957 - URSS lansează primul satelit artificial.

Reacţionînd la avansul sovietic, USA pune pe picioare proiectul ARPA.

Sfârşitul anilor 60 – În plin război rece între puterile E şi V, departamentul american al apărării iniţiază o reţea informatică experimentală care vrea probele efectului unui război nuclear.

Reţeaua, numită ARPANET (Advanced Research Projects Agency Network) permite furnizorilor şi cercetătorilor de armament american să schimbe rapid informaţii, documente şi planuri necesare în activitatea lor şi aceasta din motive securitare.



Sub egida DCA (Defence Communication Agency) guvernul american comandă un studiu despre sistemele de interconectare a calculatoarelor prin reţea sfârşind prin dotarea apărării americane cu un instrument performant şi securitar.

Acest studiu a enunţat principiile şi avantajele unei reţele descentralizate cu structură în lanţ. Acestea sunt:1. Funcţionarea reţelei şi în cazul distrugerii ei parţiale. O reţea capabilă a se autoconfigura la survenirea distrugerii unui nod.2. Absenţa unui loc centralizat, evitând astfel paralizia, în cazul distrugerii unui punct al reţelei.3. Conexiunea fiecărui nod sau calculator cu multe altele.Circulaţia informaţiei prin diferite canale în mod securitar.



În iulie 1969, pentru prima dată, două calculatoare la distanţa de 500 mile, au fost interconectate cu succes.

Etapa 1970 – 1980

30 de calculatoare au fost conectate.Foarte repede, cercetătorii au remarcat că pot nu numai să schimbe

programe şi baze informatice, dar de asemenea să comunice între ei subiecte din ce în ce mai diverse.

Au apărut Forumurile sau grupuri de discuţie (newsgroups). Alte reţele apar rapid.

Astfel, în California, cercetătorii au nevoie să facă calcule complexe decizând să partajeze utilizarea calculatoarelor ultraperformante servindu-se de o reţea telematică.



Cercetătorii pot astfel, la distanţă, să efectueze în câteva minute operaţii pe un calculator specializat situat la sute de kilometri. Aceste operaţii vor dura ore în loc de zile pe calculatoarele locale din centrul lor de cercetare.

Din vorbă în vorbă, o multitudine de mici reţele regionale, specializate sau nu, şi utilizând aceleaşi protocoale, s-au integrat formând ceea ce noi numim INTERNET.

Practica de colaborare şi regulile de schimb au fost puse în lucru între utilizatori şi răspândite pe întreaga planetă.Dintr-o vocaţie pur militară, la origine, această reţea devine un instrument de partajare, de colaborare şi schimb de informaţii. Astgel sunt demne de remarcat câteva reguli: În 1972, primul protocol de primire-recepţie de mesaje electronice este pus în joc cu succes în SUA.



În 1973, protocolul FTP (File Transfer Protocol) permite schimbul de fişiere importante. Prima conexiune internaţională între 2 colegii militare (Anglia şi Norvegia) e efectuată. În 1974 apar primele protocoale TCP/IP care armonizează comunicarea între reţele. În 1979, crearea reţelei NSFnet (National Science Foundation NETwork) şi interogarea reţelei ARPAnet sunt originea primei definiţii INTERNET. Aceasta a fost miza în legarea unei reţele de reţea.

În continuare, numărul de calculatoare conectate în reţea s-a multiplicat cu o viteză vertiginoasă în principal în America:

213 în anul 1981; 1024 în anul 1984; 5089 în anul 1986; 28000 în anul 1987; 130000 în anul 1989; 535000 în anul 1991.



În 1986 NSFnet a instaurat prima arhitectură a unei reţele naţionale de interconectare (reţea federală) oferind astfel o bună partajare a supercalculatoarelor. Acţiunea NSFnet năştea reţeaua actuală INTERNET.

CNF a încurajat crearea de reţele regionale şi intermediare care sunt conectate între ele şi utilizează protocoale TCP/IP. Utilizând un protocol unic, au devenit astfel posibil de conturat diferenţele constrânse de programe, spaţiu şi reţele. În 1987, NSFnet a semnat primul acord cooperativ între IBM, Universitatea din Michigan şi Merit, unul dintre organismele de dezvoltare a instrumentelor INTERNET.Reţeaua s-a mărit între Danemarca, Franţa, Islanda şi Suedia. În 1989 sunt efectuate primele schimburi comerciale pe NET.



Comercializarea

Guvernul american a fost primul comandant de fond al reţelei, deoarece proiectul s-a iniţiat de armata americană. A continuat cu orice preţ expansiunea reţelei cu finalităţi nemilitare, a subvenţionat INTERNET prin reţeaua National Science Foundation (NSFnet). Încet, încet NSFnet a devenit coloana vertebrală

Referitor la această perioadă constatăm următoarele: Până în 1990, gestionarea reţelei e dirijată de organisme în care regăsim reţele universitare. Universităţile şi centrele de cercetare devin principalii ei furnizori de acces şi utilizare a serviciilor.



La începutul anilor 1990 contextul economic global favorizează privatizarea telecomunicaţiilor; guvernul american a abandonat NSFnet şi a dizolvat proiectul ARPANET. NSFnet se consacră de acum înainte cercetării (INTERNIC); preia atribuţiunile domeniilor nemilitare şi oferă servicii specifice Net: repertoare, bănci de date. În 1991, crearea CIX (Commercial Internet Exchange) iniţiază primele pieţe comerciale pe INTERNET.

Creşterea Actuală A Reţelei Şi A Utilizatorilor

După restricţiile comerciale de pe reţea a urmat un dezangajament şi atatul american a favorizat utilizarea INTERNETULUI de către companiile particulare. În plus, dezvoltarea interfeţelor grafice (Mosaic, Netscape) şi serviciile (web) a cunoscut accesibilitatea.



În 1993, preşedintele Clinton anunţă lansarea proiectului „Information Super Highway”, proiect de 17 miliarde de dolari pentru construirea unei reţele de fibră optică.

Această situaţie a redeschis poarta activităţilor de natură comercială pe INTERNET. Se constată de acum că aceste activităţi se dezvoltă rapid în anii următori.1. Grupurile informatice au tendinţa generalizării utilizării produselor lor asupra utilizatorilor pentru a face standarde de produse furnizând gratuit multe programe.2. Întreprinderile de telecomunicaţii se luptă pentru a pune în funcţiune infrastructura naţională şi a primi o piaţă lucrativă.3. Grupurile mediatizate se întrec în a concepe oferte de alegere pentru a promova conţinutul şi activitatea lor, cybereconomia; posibilitatea de a face tranzacţii comerciale în linie se profilează la orizont.



Americanii au fost primii care au iniţiat noţiunea de „autostradă de informaţie” cu iniţiativa dezvoltării unei infrastructuri naţionale de informare.

Acest termen regrupează noţiunile foarte diverse între ţări, pentru că se întrezăreşte crearea de infrastructuri comune unde poate circula la fel de bine telecomunicaţia tradiţională sau informatizată ca şi formele noi care preiau serviciile televiziunii.

Dar, pentru toate guvernele, dezvoltarea unei reţele naţionale şi accesul la INTERNET devin prioritare.

Efectele realizate de INTERNET sunt încă departe de a fi cunoscute. Poate avea efecte care sunt susceptibile de a modifica sau influenţa câteva moduri de funcţionare în societate.

Dezbaterile privitoare la aceste efecte sunt de mare actualitate şi întâlnim atât argumente favorabile cât şi defavorabile privind mondializarea utilizării INTERNET.



PRO (FANI) CONTRA (SCEPTICI)

Orice cultură va putea să-şi afirme avantajele în specificul ei în contact cu alte culturi. E o tehnologie care încurajează diversitatea deoarece accesibilitatea la informaţii e din ce în ce mai rapidă şi puţin costisitoare. E o legătură între fluxul şi accesibilitatea informaţiei pe de o parte şi democraţie pe de alta; de exemplu în efortul de descentralizare a guvernelor.O civilizaţie nu va şti că dacă va face dintr-un limbaj al imaginii o provocare la reflexie şi nu o invitaţie la hipnoză. INTERNET creşte eficacitatea şi productivitatea muncii. INTERNET, facilitând comunicaţiile, contribuie la o mai mare solidaritate între persoane.

Va fi o pierdere a integrităţii culturale, a valorilor şi a identităţii naţionale. Omogenizarea umanităţii pe care am observat-o parcurgând radio şi massmedia nu va creşte cu INTERNET. Accesibilitatea al informaţie ne face distincte două categorii de cetăţeni: producătorii şi consumatorii de informaţie. Această situaţie nu va face decât să crească prăpastia dintre săraci şi bogaţi. Telemunca întreţine o presiune de frontiere între munci şi alte activităţi ale vieţii muncitorilor, creând dezechilibre în viaţa lor. INTERNET va avea ca efect izolarea indivizilor de mediul lor natural de viaţă închizându-i într-un fel de univers cibernetic.



Câteva Impacturi Pozitive Ale Internet-ului

Utilizarea INTERNET a avut deja efecte puternic pozitive şi măsurabile în câteva sectoare de activitate şi anume:Sectorul SĂNĂTATE: accesul la cunoştinţele de bază despre sănătate şi maladii şi a informaţiilor internaţionale, de exemplu după Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS); posibilitatea schimbării informaţiilor cu medici, epidemiologi etc. Asupra problemelor urgente; livrare imediată şi automatică, alertă privind sănătatea (epidemii etc.), participarea la crearea reţelelor specifice sănătăţii „HEALTHNET”.Sectorul ECONOMIC: schimburi de baze pe zi în interiorul ţărilor (birouri regionale), cât şi în exteriorul ţării (organisme internaţionale): cybereconomie.



Sectorul AGRICULTURĂ: acces la bibliotecile specializate, acces la informaţia economică pentru piaţă, acces la site-urile de informare relativă despre oferte preconizat, constatările prin observare pe satelit.

Sectorul EDUCAŢIE: accesul cercetătorilor din întreaga lume, facilitări de cercetări conjugate, de asemenea la distanţă, schimburi culturale între studenţi din mai multe ţări, formare la distanţă, material pedagogic utilizabil la cursuri, acces în toate bibliotecile traversând lumea.



Concluzii

1. INTERNET e o reţea de calculatoare care a fost cunoscută la începutul anilor 70.

2. INTERNET e o reţea internaţională, care dă acces la o multitudine de informaţii.

3. Departamentul apărării americane e la originea INTERNET.

4. INTERNET are un impact social incredibil. Globalizarea comunicării e ceva pozitiv sau negativ?



INTERNET-UTILIZARE



De ce să ne conectăm?

1. Schimb foarte rapid de poştă scrisă, în toată lumea.2. Schimb de documente informatice foarte rapid, în toată lumea.3. Consultarea în câteva părţi din lume a unui index de bibliotecă.4. Citirea rapidă a marilor cotidiene din lume, ediţia din fiecare zi.5. A face parte dintr-un grup de schimb de subiecte care vă interesează.6. Pentru a vizita centre artistice, muzee.7. A călători într-o lume virtuală8. Comunicare în vizioconferinţe cu colegi din alt loc din lume



Cum ajunge informaţia la utilizator? Utilizatorul contactează un prestator de servicii (furnizorul)

şi îi comunică o comandă precisă: conectarea pe un site Web. ExempluPrestatorul de servicii comunică pe INTERNET cererea

utilizatorului. Contactează serverul descris în cererea utilizatorului. Serverul transmite la utilizator, prin prestatorul de servicii, informaţiile cerute.



Un prestator de servicii INTERNET dă utilizatorului servicii variate: poştă, transfer de fişiere, legătura cu diferite reţele extene, dar cel mai important este www (World Wide Web), constituit din milioane de site-uri de informaţie. Posedă o conexiune server la www şi vinde accesul la clienţii săi, utilizatorii. Utilizatorul e o persoană sau organizaţie care se conectează la un prestator de servicii pentru a avea acces la serviciile INTERNET. Fără această legătură la un prestator de servicii utilizatorul nu poate avea acces la reţeaua INTERNET. Dacă e o organizaţie, e posibil ca mai multe calculatoare conectate în reţea locală sau LAN şi că această reţea este o entitate care e racordată la prestatorul de servicii.



Cele mai multe dintre serviciile INTERNET funcţionează în modul client/server. Aceasta semnifică că trebuie cel puţin 2 programe pentru a funcţiona: program client (instalat pe calculatorul client) şi un program server (instalat pe calculatorul server a prestatorului de servicii). Diferite servicii INTERNET necesită găsirea de programe server şi client care sunt compatibile.

Programele client sunt utilizate pentru conectarea la

serviciile INTERNET.



Programele server care rezidează în calculator cuprind resursele INTERNET şi răspund cererilor programelor client.

Programul aparatului dvs. (client) vorbeşte programului prestatorului de servicii (server). Toate comunicările se fac între servere pe diverse reţele de transmisie, de unde expresia: a fi legat în modul client-server.



De ce avem nevoie pentru a ne conecta? 1.Un calculator cu tastatură şi mouse;2. Un microprocesor minim 386 şi de 486 cu Windows 3.1;3. Windows 95;4. Spaţiu liber pe hard de cel puţin 10 megaocteţi pentru a putea instala programele de comunicare cu prestatorul de servicii;5. 8 sau 16 megaocteţi de memorie liberă;6. programe adecvate: Netscape sau Explorer, în funcţie de serviciile dorite;7. Un racord prin intermediul unui modem de 14000 sau 28000 bps şi o priză telefonică (modemul este un aparat care transformă informaţiile numerice în unde analogice pentru retransmisia lor pe linii telefonice);8. Calculatorul poate fi legat la o linie RNIS – o reţea telefonică numerică de performanţe înalte;9. Acces (cont) la un prestator de servicii INTERNET;10. O placă de sunet şi boxe (opţional, dacă dorim să ascultăm fişiere sonore).

curs internet.ppt

Documents