CURS.2 2. EXECUTIA LUCRARILOR PEISAGISTICE2.1. TRASAREA PROIECTELOR PEISAGERE PE TEREN Transpunerea pe teren a desenului proiectului se realizeaza pe baza planurilor care stau la dispozitia executantului: plan al solutiei generale de amenajare, plan de executie al traseului aleilor, plan de terasamente, planul de nivelment (cotele existente si cotele viitoare cele din urma in interiorul unui cerc sau subliniate), planul de plantare, planul utilitatilor (drenaj, udare, electricitate, apa, canalizare, etc.) Transpunerea pe teren a proiectului de amenajare peisagistica se incepe cu lucrarile de pichetare planimetrica si nivelmetrica prin care se transpun treptat pe teren atat cotele cat si desenul in plan orizontal al amenajarii. Planurile din proiectul de executie se raporteaza pe teren, in primul rand prin lucrarile de pichetare. 2.1.1. Elemente de referinta ale pichetarii: In prima etapa se transpun pe teren: Liniile de baza pentru pichetarea planimetrica stabilite pe plan si corect raportate pe teren. Aceasta serveste la toate trasarile ulterioare si poate fi: o o o O latura a terenului (bordura, gard) Limita unui element fix (cladire) Linie directoare desenata pe plan si raportata pe teren

Punctul de nivel de baza (originea de trasare) serveste ca referinta pentru toate lucrarile de nivelment. Acesta este stabilit de proiectant la o cota stiuta (cota drumului exterior, cota terasei, a trotuarului, etc.) fata de care se masoara celelalte cote. se vor pastra

Aceste elemente fixe, fata de care se fac toate masuratorile, nemodificate pana la sfarsitul lucrarilor. 2.1.2. Ordinea trasarii

Ordinea trasarii urmeaza o succesiune logica in raport cu lucrarile de amenajare prevazute in proiect. In general, la transpunerea proiectului peisagistic pe teren, constructiile fie exista anterior, fie sunt in sarcina antreprenorului constructor. De cele mai multe ori, trasarea nu se executa integral, ci in etape, conform esalonarii lucrarilor de executie. I. Pornind de la elementele de referinta se picheteaza pe teren contururile zonelor de rambleu si de debleu, marcandu-se punctele de nivel la cotele

si distantele din proiect, cu ajutorul pichetilor. In acest scop, pichetarea nivelmetrica se imbina cu cea planimetrica. II. Dupa efectuarea terasamentelor generale se face trasarea pe teren a planului de amenajare, incepand cu fixarea locului elementelor importante ale desenului; - axe principale, schema generala a circulatiei, instalatiile subterane, constructiile decorative (bazine, parauri, chioscuri) si terminand cu detaliile. III. Pichetarea plantatiilor se realizeaza in mai multe faze: fie dupa executia circulatiilor principale, a constructiilor si instalatiilor, fie in avans, pe ariile neafectate de lucrari. IV. In succesiunea lucrarilor de executie urmeaza trasarea aleilor secundare, a elementelor de detaliu si a plantatiilor florale.

2.1.3.Trasarea planimetrica Planimetria reprezinta masurarea pe teren a lungimilor si unghiurilor care permit transpunerea pe teren a desenului aleilor, constructiilor, masivelor,etc. Pe suprafete intinse pichetarea traseelor se face prin metode topografice, cu ajutorul intrumentelor uzuale. Marcarea se face cu diferite materiale: picheti de diferite dimensiuni, sfoara groasa, fise, jaloane, etc. Pe suprafete mici se utilizeaza metode mai simple metoda caroiajului. Aceasta consta in raportarea pe teren a unei retele de patrate executate pe proiect la o scara data si transpunerea elementelor din planul desenat (plantatii, alei, bazine,etc.) prin masurarea pe plan si in teren a distantelor fata de liniile de caroiaj. - metoda ridicarii de perpendiculare fata de liniile de baza, cu masurarea distantelor pe acestea si fata de acestea. Executia traseelor se face cu ajutorul instrumentelor si aparatelor topografice ca : ruleta, panglica de diferite dimensiuni, fise, jaloane, prisma octogonala (echer topografic), goniometru, alidada, echer optic, etc. Pichetajul pentru: Aleile principale se face cu - picheti mari galbeni Linii de vedere, perspective picheti mari terminati cu hartie alba Ape picheti albastrii Arbori foiosi picheti mari albi Conifere 2 picheti albi incrucisati Masiv de arbusti picheti mari verzi

-

Parter picheti verzi de 1,5 m inclinati in exterior

2.1.4.Trasarea nivelmetrica Transpunerea planurilor pe teren implica pozarea punctelor de nivel. Se folosesc instrumente de nivelment; pornind de la profilul existent se marcheaza punctele de nivel la cotele si distantele din proiect, situand astfel zonele de rambleu si cele de debleu marcate pe plan cu rosu, respectiv galben. In afara profilelor longitudinale si transversale se folosesc si planurile cu curbe de nivel cazul santierelor mai importante. Pentru zonele mai mici si pentru detaliile de amenajare se folosesc planuri cotate (cota terenului si cota proiectata). Pentru pichetarea valonamentelor mici se utilizeaza corzi intre pichetii de cota. Pichetarea in plan orizontal a conturului sapaturilor si umpluturilor si implantarea pichetilor de cota: - pentru pichetaj se folosesc tarusi de 30-60cm lungime si diametru de 3-4cm (din lemn) cu capatul retezat neted, orizontal si baza ascutita. Pe tarusi se inscriu cotele din proiect si eventual diferentele de nivel intre cotele terenului si cota proiectului. Pentru pozitionarea lor in rambleu sau debleu se face fie un con de pamant bine stabilizat, fie o incastrare, astfel incat capatul superior sa indice nivelul proiectat. Pichetul in sapatura este insotit de o bagheta de reper, pentru a putea fi observata pozitia lui de la distanta. Pentru sapaturile adanci se instaleaza si picheti martor ai nivelului anterior, care se mentin pe o mica suprafata care nu se sapa, ramanand ca un trunchi de con in pamant. Nivelmentele se implementeaza: Pentru aliniamente de profil cu picheti mari rosii Pentru ramblee cu picheti rosii la inaltimea nivelelor Pentru deblee cu picheti galbeni

In practica, culorile nu se respecta intotdeauna. Diversele trasari pornesc de la elementele de baza, pentru a se evita erorile cumulative. Lucrarile de modelare a terenului prin terasamente sunt prevazute in planurile si profilele proiectului tehnic, planul de terasamente (volumele, distantele si mijloacele de deplasare a pamantului).

2.2. LUCRARILE DE TERASAMENT Interventiile pentru sistematizarea verticala a terenului se fac pe baza pichetarii de nivelment. Terasamentele sunt precedate de recuperarea stratului de pamant fertil de pe suprafetele supuse lucrarilor de terasamente, prin decaparea pe adancime a de 3040cm, in functie de situatie. Pamantul rezultat se depoziteaza temporar in amplasamente initial stabilite, in vederea refolosirii lui ca strat acoperitor pentru zonele supuse debleului sau rambleului, sau pentru gropile de plantare. Uneori terenul este bine inierbat, cu iarba de buna calitate; pe astfel de suprafete se executa extragerea brazdelor de iarba care vor fi utilizate pentru inierbarea rapida a taluzurilor, rambleelor si debleelor. Prin terasamentele principale se realizeaza modelarea de ansamblu a reliefului, urmata de terasamente secundare care au ca rezultat modelarea de detaliu si realizarea cotelor definitive prin asternerea pamantului vegetal. In functie de fertilitatea terenului se respecta prevederile proiectului privind diferitele grosimi ale stratului vegetal pentru peluzele de gazon, plantatiile florale, masele de trandafiri si alti arbusti in plantatii cu desime mare. Pe terenurile inapte pentru vegetatie (ramblee heterogene, marne, nisipuri) se asigura grosimi minime ale stratului nutritiv de: 0,2 0,3m pentru gazon 0,4m pentru flori 0,5m pentru trandafiri

-

0,6m pentru masele de arbusti

In unele amenajari lucrarile de terasament se limiteaza la decaparea superficiala a solului necorespunzator si inlocuirea lui cu un strat fertil. Acestea pot fi incadrate in proiect la capitolul referitor la pregatirea peluzelor. La executia lucrarilor de sistematizare verticala se urmareste echilibrarea debleelor si rambleelor, astfel incat sa se limiteze la maximum evacuarea sau aducerea de pamant din exterior. Acest deziderat este greu de atins in cazul folosirii utilajelor mecanice. 2.2.1. Epocile de realizare a terasamentelor Intrucat terenul trebuie sa fie apt pentru plantarile de primavara sau de toamna este preferabil ca lucrarile de terasament sa se execute cu cateva luni inainte, interval care avantajeaza asezarea naturala a pamantului. Epoca optima este vara, cand se manevreaza mai usor pamantul. Daca insa proiectul sau antreprenorul a ales scurtarea intervalului, terasamentele se executa in perioada planificata, cu exceptia timpului geros sau cu ploi abundente, recurgandu-se la lucrari de compactare a rambleelor. Tasarea integral naturala dureaza cca.un an; in acest caz, fata de cotele proiectate ale rambleelor, se prevad cote mai mari cu: 8-12% pentru nisip 14-18% pentru pamant vegetal 16-20% pentru pamant argilos

Afanarea naturala se ia in calcul la dimensionarea transporturilor: Pentru nisip procentul de afanare este de 10-15% Pentru pamant vegetal procentul de afanare este de 15-25%

2.2.2. Modul de efectuare a lucrarilor de terasament Reprezentarea sistematizarii verticale se face prin: curbe de nivel cu echidistante adecvate ; plan de terasament cotat (Fig. 6.1 .); profile (Fig. 6.2. a, b - dupa H.Brison ); marcarea grafica a depresiunilor si taluzurilor in planul orizontal (Fig. 6.3. dupa H.Mattern).

Pe langa terasamentele principale, care stabilesc microrelieful, se stabilesc si terasamentele secundare prin profile care indica sapaturile pentru asternerea stratului de pamant fertil si pentru diferite incastrari (pavaje, dalaje, pietris, bazin, trepte s.a.) - Fig. 6.4.

Pe suprafete mari si pe deblee si ramblee importante lucrarile se executa cu mijloace mecanice speciale (buldozere, screpere, excavatoare, etc.), utilizandu-se anumite tehnologii. Mecanizarea conduce la economii de 35-50%. Necesita finisare manuala a lucrarilor. Pe suprafetele mici, cu sapaturi si umpluturi de mici proportii, ca si in locurile unde nu este posibil accesul sau manevrele utilajelor, lucrarile se fac manual, cu anumite tehnici de lucru. Executia manuala este mai costisitoare si mai inceata, in schimb permite o mai buna echilibrare a volumelor de sapatura si umplutura. Rambleele pe care se vor realiza elemente constructive (circulatii, constructii diverse) necesita compactare mecanizata cu ajutorul utilajelor cu percutie, vibrante sau compresoare. Adesea, dupa executarea terasamentelor, inainte de asternerea pamantului vegetal, este necesara subsolarea terenului si afanarea de suprafata, pentru a permite penetrarea apei si reluarea activitatii microbiene a solului. La realizarea pantelor si taluzurilor cu inclinari de 30-35% se recomanda ca inainte de asternerea stratului de pamant vegetal sa se faca mici santuri de priza, paralele cu curbele de nivel. Pentru pante mai mari de 35% se pot utiliza mijloace artificiale de consolidare: - plase din materiale sintetice geotextil, geogrile, ancorate de sol. Alte modalitati de evitare a alunecarilor sunt practicarea rigolelor de interceptie a apelor de suprafata, rigole oblice pe panta, drenuri, inierbarea si plantarea pantelor, cleionaje, sustinerea cu dale simple sau perforate, cu ziduri de sprijin, s.a. Deblee Reprezinta denivelari negative ale terenului. Saparea pamantului se poate face manual sau mecanizat, in functie de cantitatea si felul pamantului care trebuie deplasat, de rapiditatea ceruta pentru efectuarea lucrarii, de amploarea amenajarilor. Mijloace manuale: cazmale, lopeti, tarnacoape, rangi pene, ciocane, roabe. Mijloace mecanizate: excavatoare, greifere, buldozere,screpere, gredere, -pe pneuri, senile sau sine. Executarea sapaturilor in profunzime se face prin mai multe metode, in functie de relief, modul de dispunere a straturilor, forma suprafetei de excavare : metoda frontala - abordarea sapaturii din fata si transportul pamantului in sens invers directiei de inaintare; rezulta un front ingust, o singura linie de transport. Pentru a largi frontul de lucru se fac mai multe linii paralele de transport. In cazul inaltimilor mari sapatura frontala se poate face in mai multe trepte. metoda longitudinala - directia de stapare este perpendiculara pe directia transportului; asigura un front mai larg de excavatie. Si in aceasta metoda se poate avansa pe mai multe niveluri, cu mutarea permanenta a frontului de transport.

-

In anumite situatii, pe terenurile stancoase debleele se pot executa si cu ajutorul explozibililor (numai de catre personal specializat). Deplasarea pamantului se face manual sau mecanizat, in functie de cantitatea de pamant, distanta de transport, mijloacele la dispozitie. Transportul manual este recomandat pentru santuri, paturi de drum, fundatii pentru constructii decorative. Se face cu : lopata, prin aruncarea la inaltimi maxime de 1,5-2m si pe distata de 3-4m. Cand adancimea santului este mare se evacueaza pamantul prin aruncare pe podine intermediare. cu roaba si targa (1/18 - 1/20 m.c.) pe traseu cu panta pana la 10%, cu podine de scandura. Cand distanta este mare se lucreaza in echipe mari si plecare in grup.

-

Transportul mecanic se face cu autocamioane, tractoare, cu pneuri, senile, basculante,buldozere pentru impingere pana la 100m, screpere pentru taiat, incarcat, transport, descarcat cu cupa, vagonete pe sine inguste (pana la 500m), locomotive ecartament sine 90cm (dist. mai mare de 500m), benzi transportoare (lacuri, fundatii mari).

Ramblee Sunt denivelari pozitive ale terenului, se fac pe baza pichetilor ce indicia inaltimea umpluturilor. Uneori se folosesc, pentru anumite taluzuri, sipci cu traverse sau profile din sipca, amplasate la schimbarile de panta. Umpluturile se fac cu cote mai mari, tinandu-se cont de coeficientul de tasare, in functie de natura solului si inclinarea pantei. Executia: decapare de iarba, uneori de stratul fertil (daca H >50 cm) asezarea pamantului - in straturi de 0,3- 1,0m compactare - in straturi de 0,3m cu ajutorul maiului (manual sau mecanic), a cilindrului (pentru drumuri, de la taluz spre ax) vibrare- pe terenuri putin coezive, cu aplicare de noroi.

Consolidarea taluzurilor. Masuri preliminarii : in cazul pamantului heterogen se aseaza straturi alternative, deasupra se aseaza cel mai bun. pante mai mari de 10%- se executa santuri de priza adanci de 15-20cm, paralele cu curbele de nivel, distantate pe panta la 1m.

-

pentru umpluturi mai inalte si pante mai mari - priza in trepte -50cm

Consolidarea de suprafata a pantelor se face cu ajutorul : - plantelor ierboase tapisante Vinca sp., Sedum sp. - plantelor lemnoase puternic drajonante, cu radacini trasante - Hippophae rhamnoides (catina), Lycium halimifolium (licium, catina de garduri), Amorpha fruticosa (amorfa, salcam mic), Populus alba (plop alb), Alnus incana (arin), Ulmus procera sin. campestris (ulm de camp), Juniperus horizontalis (ienupar tarator), Euonymus fortunei (evonimus, salba moale) - cleionaje (gardulete din nuiele impletite, fixate in pamant cu tarusi (diam. 3,5 cm. inaltime 60-70cm), paralele cu curbele de nivel, dist. intre gardulete = 30-50cm. - fascine (manunchiuri de ramuri verzi - anin, ulm asezate in lungul pantei, ancorate cu tarusi, acoperite cu sol si insamantate) - pereuri (cu piatra de cariera cu muchea mai mare de 20cm, incastrate in pat de nisip sau zidite cu mortar de ciment sau cu dale de piatra - sprijiniri rustice, sau ziduri de sprijin. - drenuri - sistem de canale colectoare la adancimea stratului impermeabil al terenului, din piatra grosiera sau tuburi de drenaj -riflate- montate dupa scheme de amplasare, la adancimea de cel putin 0,8m . - rigole de interceptie - pe versanti, in amonte, pavate sau betonate, cu sectiuni trapezoidale sau semicilindrice, cu profil mai mare pe masura cresterii lungimii pana la canalul colector sau putul de evacuare . Inierbarea taluzurilor se face prin: insamantare : - obisnuit (lucrare cu grebla de jos in sus) amestec cu pamant maruntit, umezit, batere cu lopata hidrosat (insamantare prin proiectii hidraulice) insamantare +brazduire: o o o in sah sah oblic incrucisat

brazduire

Tunderea se face cu masini in doi timpi sau cu perna de aer. Unghiul de alunecare depinde de natura solului si umiditate: B (baza) = H x 3/2; rezulta o inclinare de 1:1,5. Limita: nisip 30%, pietris 35%, argila 35% (45% uscat).

Surparea bazei taluzului se previne prin evacuarea apelor de siroire si mai ales prin consolidarea bazei taluzului. Diminuarea pantelor se poate realiza cu gradene, ziduri de sprijin, cleionaje, sau prin echilibrarea debleelor si rambleelor (nu este intotdeauna posibil din lipsa spatiului). Pentru calculul volumului de pamant terasat se poate incadra forma terasamentului intr-o figura geometrica si se poate calcula dupa formule matematice. Sapaturi masurabile: santuri gropi de plantare incastrari (circulatii, fundatii)

Pentru sapaturile nemasurabile pe teren se poate calcula cu ajutorul programelor de proiectare electronica. Sapaturi nemasurabile pe teren: - nivelmentul unui teren framantat - desfiintarea unui valonament Metoda profilelor: daca terenul este suficient de lung, volumul total rezulta din insumarea volumelor partiale.

Volumul sapaturilor = X+X1 Volumul umpluturilor =Y+Y1 Metoda caroiajului : daca forma terenului este divizata in figuri aproximativ patrate, volumul total al teraselor este suma volumelor prismelor. Inaltimea fiecarei prisme este diferenta nivelurilor (inainte si dupa terasament) = cota de terasament. Volumul total poate fi estimat plecand de la suprafata totala inmultita cu media cotelor de terasament. Cu cat caroiajul este mai mic cu atat calculul este mai corect.

Metoda curbelor de nivel:

2.3. MODIFICARI ALE MICRORELIEFULUI Terenul orizontal prezinta un interes peisager relativ minor, de aceea este necesar sa se exploateze orice posibilitate topografica de creare a relieflui, pentru evitarea monotoniei. Astfel, se pot crea denivelari interesante prin debleuri si rambleuri de mici proportii. Denivelarile existente in terenurile general plane se pot amplifica prin deplasari de pamant de proportii reduse, in concordanta cu solutia de proiectare. 2.3.1. Crearea de denivelari pe terenul plan orizontal a. Modelarea terenului in suprafete plane, cu diferente de nivel mai mici sau mai mari, care pot fi consolidate cu ziduri de sprijin sau cu taluz (Fig. 6.5).

In gradinile clasice sau mixte, parterele amplasate in lungul unei axe de perspectiva pot fi situate in totalitate sau partial pe o cota inferioara, dand impresia unei mariri a spatiului, in raport cu terenul plan (Fig. 6.7.).

b. Valonarea Reprezinta modelarea terenului in profile larg ondulate, prin deplasarea unor volume reduse de pamant. Este caracteristica parcurilor si zonelor de parc peisagere. Valonamentul pe teren orizontal confera peluzelor cu suficienta intindere o buna vizibilitate (concavizare) si orientarea perspectivei pe directia debleului (Fig. 6.7.- dupa H. Mattern). 2.3.2. Modificari ale microreliefului pe terenurile denivelate

a. Crearea unor coline artificiale permite echilibrarea unor forme pozitive, deja existente in teren. Se amplaseazia lateral sau in fundal pentru a nu intrerupe vizibilitatea si a nu reduce marimea aparenta a terenului. Colinele se proiecteaza cu un contur sinuos, cu pante racordate lin prin valonamente cu zonele invecinate. Similar se creaza colinele pentru rocarii(Fig. 6.8.).

b. Terasarea Reprezinta instalarea unor suprafete orizontale: terase, platforme, belvederi, prin deplasari mai importante de pamant (Fig. 6.9.). Terasele se amplaseaza paralel cu curbele de nivel, respectand principiul echilibrului dintre debleu si rambleu.

In cazul taluzurilor neconsolidate artificial se recomanda inclinari care asigura stabilitatea pamantului (Fig. 6.10).

Declivitatile admisibile sunt : pentru taluz in debleu 1:1,5 ( max. 1:1 ) pentru taluz in rambleu 1:3 ( min. 1:1,5 ) In cazul pantelor puternice se evita construirea teraselor perfect orizontale, atat din motive financiare cat si pentru faptul ca intervin anumite deformari ale liniilor de perspectiva si in acelasi timp permit scurgerea apelor de pe versant (Fig. 6.11).

c. Valonarea Pe terenurile accidentate, cu neregularitati care dau profile frante, acestea se corecteaza dupa o linie generala valonata, in concordanta cu profilul de ansamblu al terenului (Fig. 6.12. ).

Prin valonament relieful nu este modificat radical ci numai in detalii. In gradinile peisagere o diferenta de nivel nu se rezolva prin taluz ci se racordeaza prin valonare (Fig. 6.13.).

c. Corectarea pantelor Pantele instabile trebuie rectificate pentru prevenirea efectelor de eroziune. Inclinarile terenului se stabilesc in functie de unghiul de alunecare al pamantului. Acesta depinde de natura solului si umiditate: Limite: - 30- nisip - 35- pietris; pamant argilos umed - 45 - pamant argilos uscat

2.3.3. Inscrierea aleilor in sistematizarea verticala a terenului Pe teren orizontal

Profilul aleilor se inscrie in linia terenului - se executa doar terasamentul secundar pentru incastrare. Pe pante Platforma aleii necesita lucrari de terasament mai importante: de regula profilul aleii se stabileste partial in debleu si parfial in rambleu; pe zone limitate aleea poate fi situata numai in debleu sau numai in rambleu (Fig. 6.14.).

Profilul transversal al aleii poate fi ascuns observatorului, pe anumite directii, pentru continuitatea vizuala a unei pante inierbate (Fig. 6.14.).

In general, terasamentele pentru alei trebuie sa se inscrie armonios in profilul pantei. Traseul aleilor se proiecteaza traversand curbele de nivel perpendicular (cand panta este mica) si oblic (pe pante mai mari - Fig. 6.15.).

Pantele longitudinale maxime pentru aleile pietonale: - 15 % alei balastate. - 10 % alei pavate. - 5% alei asfaltate, betonate, dalate. Pe terenuri cu inclinari mai mari, se introduc gradenuri (Fig. 6.15.) si scari (Fig.6.16.). Gradenurile sunt trepte largi situate in lungul aleii, pentru reducerea pantei. Distanta minima intre trepte este de 1,50 m; intervalul poate fi multiplu par al unui pas (0,6 m) + 0,3m (1/2 pas). Scarile (suita de trepte), necesita o modelare corespunzatoare a microreliefului: incadrarea corecta pe panta si racordarea taluzurilor si platformelor la panta ( Fig. 6.16).