david daniel - psihoterapii individuale si de grup

8/12/2019 David Daniel - Psihoterapii Individuale Si de Grup

http://slidepdf.com/reader/full/david-daniel-psihoterapii-individuale-si-de-grup 1/51

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCAFACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEICATEDRA DE PSIHOLOGIE

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

PSIHOTERAPII INDIVIDUALEŞI DE GRUP- SEMESTRUL I -

Le!"# $%&'( )#( *+&,"". D/%&e DAVIDE-0/&1 )/%)2*+&,"($33(+"#"+4(#"

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]



PRE5ENTARE GENERALĂ

SCOPUL1 Modulul de psihoterapie individuală şi de grup constă în curs şi seminariile aferente. El are cascop familiarizarea studenţilor cu tehnicile de intervenţie psihoterapeutică şi asigurarea unui bagaj decunoştinţe declarative şi procedurale care să-i facă apţi pentru o activitate eficientă în optimizarea umană,tratamentul psihologic şi ameliorarea tulburărilor psihice şi psihosomatice şi controlul factorilor psihologici

implicaţi în tulburările somatice. ompetenţa oferit de acest modul studenţilor se referă la !a" dezvoltarea şirafinarea abilităţilor în consilierea psihologică din sănătate şi boală şi !b" crearea prerechizitelor obligatoriiîn formarea postuniversitară ca psihoterapeut.

METODE1 Modulul va fi structurat sub formă de curs şi seminarii aferente pe parcursul unui semestru. ametode cursul va presupune prelegeri şi discuţii interactive iar seminarul va presupune prelegeri, discuţiiinteractive şi activităţi practice.

EVALUARE1 Evaluarea cunoştinţelor declarative şi procedurale dob#ndite în cadrul acestui modul se vaface printr-un e$am oral acoperind temele de curs şi seminar !% puncte", o prezentare de caz !diagnostic şiintervenţie psihologică într-un caz real-& puncte" şi o casetă audio de &' minute care reprezintă un fragmentdin intervenţia psihologică !(-puncte". )entru obţinerea punctajului ma$im la e$amenul oral pe l#ngămaterialele obligatorii !suportul de curs, -* puncte" este necesară şi consultarea bibliografiei obligatorii şifacultative !+ punct" bibliografia este accesibilă la iblioteca acultăţii de )sihologie şi /tiinţele Educaţiei,0niversitatea abeş-ol1ai, luj-2apoca.

TEMATICA CURSULUI

6( I%!#")$e#e 78 "#e+.+ e este psihoterapia3+.& Evoluţia psihoterapiei şi relaţia ei cu disciplinele colaterale+.( 4rientări psihoterapeutice actuale+.* undamentare teoretico-e$perimentală a psihoterapiei+.% 5olul, formarea şi atribuţiile psihoterapeutului+.6 )sihoterapie şi neurobiologie

8( A%/!"0&/ /!$$& *+&,"!e#/*e$!& 7 8 "#e&.+. 7iagnostic şi evaluare clinică&.&. onceptualizare problemei&.(. 5elaţia psihoterapeutică&.*. 8ntervenţia psihoterapeutică&.%. Evaluarea rezultatelor

9( Te,%&& )e &%!e#'e%:&e *+&,"!e#/*e$!&;- 6< "#e(.+. 9ehnici dinamic-psihanalitice individuale şi de grup(.&. 9ehnici umanist :e$perienţiale individuale şi de grup(.(. 9ehnici cognitiv-comportamentale şi de rela$are individuale şi de grup !prezentare generală"(.*. 9ehnci eric;soniene individuale şi de grup(.%. <ipnoză şi terapia sugestivă(.6. =lte tehnici de intervenţie psihoterapeutică

8



TEMATICA SEMINARULUI

8ntervenţia psihoterapeutică în> -&? ore+. 7elir, demenţă, amnezie, tulburări cognitive şi tulburări psihice datorate unor condiţii medicale

&. 9ulburări legate de consumul de substanţe(. @chizofrenia şi alte tulburări psihotice*. 9ulburări afective%. 9ulburări de an$ietate6. 9ulburări somatoforme şi durereaA. 9ulburări factice?. 9ulburări disociativeB. 9ulburări se$uale şi de identitate se$uală+'. 9ulburări de alimentaţie prezentare generală++. 9ulburări de somn+&. 9ulburări ale impulsului+(. 9ulburări de adaptare+*. 9ulburări de personaliate+%. @tresul şi tulburări psihosomatice prezentare generală+6. =lte condiţii clinice !e$. factori psihologici care afectează tulburările somatice, noncomplianţa la

tratamentul medical, pregătire preoperatorie etc." prezentare generală+A. )robleme de cuplu şi familie terapia grupului mic.

ibliografie obligatorieD/'&)= D(= H")e'&&= I(= S>/0"+?">&= S(= B;3/%= AS( @8<<< ). Psihoterapie şi hipnoterapie cognitiv- comportamentală= E)&!$#/ R&+"*#&%!= C$4-N/*"/(<oldevici, 8. !+BB6". Elemente de psihoterapie, Editura =ll, ucureşti.8onescu, C. !+BB'". Psihoterapia, Ed. /tiinţifică, ucureşti.

ibliografie facultativăH/!"%= (= S/?"'+?&+= P(= &#?= J( C/#?= D( @66( Cognitive-behavior therapy for psychiatric

problems= O"#) U%&'e#+&! P#e++(Daplan, <. 8., @adoc;, . ., Crebb, . =. !+BB*". Kaplan and Sadock’s Synopsis of Psychiatry; Behavioral

Sciences and Clinical Psychiatry, Filliams and Fil;ins, Gondon.

9



CUPRINS

CURS1 PSIHOTERAPII INDIVIDUALE ŞI DE GRUP

6( I%!#")$e#e % *+&,"!e#/*&e

+.&. e este psihoterapia3+.(. Evoluţia psihoterapiei şi relaţia ei cu disciplinele colaterale+.*. 4rientări psihoterapeutice actuale+.%. undamentare teoretico-e$perimentală a psihoterapiei

+.6. 5olul, formarea şi atribuţiile psihoterapeutului+.A. )sihoterapie şi neurobiologie

8( A%/!"0&/ /!$$& *+&,"!e#/*e$!&

&.+. 7iagnostic şi evaluare clinică&.&. onceptualizare problemei&.(. 5elaţia psihoterapeutică&.*. 8ntervenţia psihoterapeutică&.%. Evaluarea rezultatelor

9( Te,%&& )e &%!e#'e%:&e *+&,"!e#/*e$!&;

(.+. 9ehnici dinamic-psihanalitice individuale şi de grup(.&. 9ehnici umanist :e$perienţiale individuale şi de grup(.(.9ehnici cognitiv-comportamentale şi de rela$are individuale şi de grup(.*. 9ehnci eric;soniene individuale şi de grup(.%. <ipnoză şi terapia sugestivă(.6. =lte tehnici de intervenţie psihoterapeutică

SEMINAR1 PSIHOTERAPII INDIVIDUALE ŞI DE GRUP

**A+'++++

68

+&+&+%+6+6

6K

+A+?+B&?&B*%

K



PSIHOTERAPII INDIVIDUALE ŞI DE GRUP

6( INTRODUCERE IN PSIHOTERAPIE

6(6( Ce e+!e *+&,"!e#/*&/

)sihoterapia este intervenţie psihologia în patologie şi în optimizarea subiecţilorumani sănătoşi !e$. profila$ia bolilor, optimizarea performanţelor intelectuale etc.".)atologia studiază modul în care se instalează, evoluează şi se termină bolile.Modificarea factorilor psihologici implicaţi în patologie revin intervenţiei psihoterapeutice. 7e asemenea, intervenţia psihoterapeutică vizează nu doar modificareafactorilor psihologici implicaţi în boală ci şi a celor care ne predispun la îmbolnăvireadunc#ndu-şi astfel contribuţia at#t la profila$ia bolilor c#t şi la menţinerea stării de

sănătate şi a optimizării personale.

6(8( E'"$:&/ *+&,"!e#/*&e& & #e/:&&e e& $ )&+&*&%ee "/!e#/e

Hn +B6& 9homas Duhn a publicat cartea numită I@tructura revoluţiilor ştiinţificeIîn care afirma că istoria unui domeniu al ştiinţei trebuie să parcurgă şase etape> !+" perioada preparadigmatică, !&" ştiinţă normală -în care este e$plorată şi elaborată paradigma ştiinţifică, !(" faza de criză, !*" apariţia unei noi paradigme ştiinţifice, !%" fazade luptă între vechea şi noua paradigmă, !6" victoria uneia dintre cele două paradigme şireîntoarcerea la etapa de ştiinţă normală. =ceastă descriere a ştiinţei şi a evoluţieiştiinţifice a e$ercitat o puternică atracţie asupra oamenilor de ştiinţă, cartea lui 9homas

Duhn devenind cea mai citată carte de filosofia ştiinţei în revistele de specialitate !Mconnel, +B?(".! a". )erioada preparadigmatică . =ceastă etapă a evoluţiei ştiinţifice este caracterizată prinurmătoarele> - datele obţinute sunt înt#mplătoare, aleatoare şi superficiale - cercetarea se bazează pe observaţie, nu pe e$periment - majoritatea datelor combină simplul cu comple$ul, adevărul cu falsul, răm#n#ndnumeroase IbreşeI - se dezvoltă şcoli care sunt în competiţie unele cu altele.

=v#nd în vedere aceste caracteristici, putem afirma faptul că în psihoterapie laacest nivel se situează psihanaliza, terapiile umanist-e$perienţiale şi terapia eri;soniană

de la începutul secolului JJ spre mijlocul secolului JJ.!b". aza de ştiinţă normală. =ceasta se caracterizează prin> - descoperirea unor aspecte ştiinţifice semnificative - elaborarea unei paradigme ştiinţifice - elaborarea teoriilor cercetarae se bazează în special pe e$periment, nu pe observaţie - apar ipoteze ştiinţifice testabile şi falsificabile.

)aradigma reprezintă un set de idei elaborate de teoreticienii aprţin#nd uneianumite discipline. Ea este reprezentată de asumpţii fundamentale care nu pot fi testate în



mod direct prin e$periment. 7impotrivă, teoria trebuie formulată în termeni care permitcercetătorilor să o testeze e$perimental !E1senc; K Deane, +BB&". 7in acest punct devedere, în psihoterapie putem vorbi despre ştiinţă normală abia în anii +B%', c#nd aapărut terapia comportamentală. )aradigma ştiinţifică reinterpretează şi integreazăaspectele valide ale teoriilor anterioare şi ale abordărilor din perioada preparadigmatică în

cadrul sistemului său teoretic, utiliz#nd termeni proprii. 7e e$emplu, în psihoterapie,terapia comportamentală a reinterpretat tehnicile analitice în termenii teoriei învăţării carelipsea în abordarea lui reud. 7e e$emplu> !+" transferul este interpretat ca un aspectspecific al fenomenului de generalizare a învăţării !&" represia este un comportamentînvăţat deoarece este întărit prin reducerea an$ietăţii !(" interpretarea este utilă chiardacă nu este adevărată, deoarece oferă pacientului o istorie coerentă de viaţă !*" tehnicaasociaţiilor libere este folositoare pentru obţinerea de material inconştient deoarece pacientul interpretează acceptarea de către psihoterapeut a verbalizărilor sale ca iertare şideci teama asociată cu aceste idei se reduce etc. !0dolf, +B?A". Hn această etapă, paradigma ştiinţifică poate coe$ista cu alte abordări, e$presii ale perioadei preparadigmatice sau ale dezvoltării din etapa preparadigmatică. Hn psihoterapie, alături

de paradigma comportamentală dominantă, e$istă abordări dinamice şi umaniste, şi psihoterapeuţi care nu au acceptat asimilarea teoretică a acestora în cadrul paradigmeicomportamentale. Hn orice caz, forţate de succesul şi de modelul terapiei cognitiv-comportamentale, aceste abordări au încercat să se dezvolte într-un mod propriu, deşi progresul lor a fost relativ mic !ergin K Cardiner, +BB* - vezi terapia dinamică de scurtădurată". =şa cum am menţionat anterior, acest lucru nu este neobişnuit pentru ştiinţă,uneori put#nd fi chiar stimulativ pentru progresul ştiinţific.!c". Etapa de criză. )aradigma ştiinţifică este acceptată de către oamenii de ştiinţă chiardacă ea nu e$plică toate datele obţinute e$perimental. Hn orice caz, perioada de crizăsurvine atunci c#nd vechea paradigmă este este confruntată cu numeroase predicţiieronate şi c#nd apar breşe ale teoriilor sale e$plicative !Mc onnel, +B?(". 7in punct de

vedere al filosofiei ştiinţei, în psihoterapie putem vorbi despre criză în +B6', c#nd behaviorismul şi terapia comportamentală nu au reuşit să e$plice modul în care cogniţiileşi procesările informaţionale ne influenţează comportamentul şi emoţiile.!d". =pariţia unei noi paradigme ştiinţifice. #nd vechea paradigmă nu poate e$plicanumeroase fenomene relavante pentru ştiinţă şi se acumulează predicţii eronate, apare onouă paradigmă. =cesta este momentul începerii revoluţiei ştiinţifice. Hn acest punst, în psihoterapie a apărut terapia cognitivă. !anii +B6'", încerc#nd să e$plice modul în carecogniţiile şi procesările informaţionale ne influenţează comportamentul şi emoţiile.!e". 5evoluţia ştiinţifică este caracterizată prin> - se ad#nceşte aspectul de inutilitate a instituţiilor e$istente - cărţile de ştiinţă sunt rescrise în spiritul noii paradigme - vechile idei sunt considerate false.

Hn psihoterapie lupta a avut loc între terapia behavioristă şi cea cognitivă.!f" 5eîntoarcerea la faza de ştiinţă normală. #nd una dintre abordări c#ştigă e$plic#ndmajoritatea aspectelor ştiinţifice, cealaltă abordare va fi reinterpretată şi integrată în acestsistem teoretic. Hn psihoterapie, lupta a fost c#ştigată de către terapia cognitivă, dar dupăce s-a înt#mplat acest lucru, ea a asimilat asumpţiile corecte ale terapiei behavioriste,astfel înc#t a apărut terapia cognitiv-comportamentală.

K



=stăzi e$istă trei tipuri de abordări terapeutice> !+" cognitiv-comportamentală!dominantă", !&" dinamic-psihanalitică, !(" umanist-e$perienţială !orientarea eric;sonianăeste înglobată-deşi unii consideră forţat acest lucru-în această orientare". a abordaredominantă, terapia cognitiv-comportamentală prezintă o puternică tendinţă de a înglobacelelalte două forme de terapie prin asimilarea aspectelor lor eficiente în termeni

cognitiv-comportamentali.)erioada modernă a psihoterapiei începe în secolul JL88 cu Mesmer !pentruevoluţia conceptului în =ntichitate şi Evul Mediu vezi cursul de psihologie clinică".Mesmer era un medic vienez care considera că bolile psihice şi somatice îşi au originea îndezechilibrul magnetismului animal. Magnetismul animal era un fluid prin care corpurilecereşti influenţau organismele vii de pe păm#nt. )entru a echilibra magnetismul animal seutilizau magneţi. @igur că această perspectivă a fost infirmată de =cademia ranceză de/tiinţe dar Mesmer este acela care a orientat serios eforturile spre o e$plicaţienonreligioasă a tulburările psihice şi somatice pe acest motiv fiind acreditat ca părintele psihoterapiei moderne. 9imp de mai mulţi ani, de la sf#rşitul secolului J8J p#năapro$imativ în anii I%'-I6', influenţa cea mai puternică în psihoterapie a fost cea a

psihanalizei şi a terapiilor derivate din aceast. 7e asemenea, în această perioadă aparterapiile e$perienţial-e$istenţialiste !e$. psihodrama-Moreno" care nu dob#ndesc însă oinfluenţă majoră. 7ezvoltarea terapiei comportamentale în anii I%' şi I6' s-a realizatdatorită> - dezvoltării cercetării fundamentale în psihologia e$perimentală şi maturizării behaviorismului - raportului omisiei 5eunite a olilor Mentale şi @ănătăţii în +B%' către [email protected].=., conform căria psihanaliza nu este foarte eficientă, fiind necesară dezvoltarea altorforme de psihoterapie - publicării de către E1nsec;, în +B%&, a unei metaanalize a &* de studii, concluzion#ndcă nu e$istă nici o cercetare care să susţină eficacitatea psihoterapiei şi că psihanaliza este

mai puţin eficientă dec#t lipsa terapiei acest articol a subliniat necesitatea unei psihoterapii ştiinţifice, bazate pe cercetare fundamentală - publicarea în +B%& a cărţii lui Folpe I)sihoterapie prin inhibiţie reciprocăI.

ele mai importante figuri ale psihoterapiei comportamentale din acea perioadăau fost> 7ollard, E1senc;, Miller, @;inner, Folpe. Hn loc de a vedea problemele apăruteca fiind simptome ale unor tulburări, terapeuţii comportamentalişti le vedeau ca fiindrăspunsuri dezadaptative învăţate, care trebuie să reprezinte ţinta intervenţiei terapeutice.9ot în această perioadă apar terapiile umaniste !terapia centrată pe client-5ogers" careîmpreună cu terapiile e$istenţialiste apărute anterior vor forma curentul umanist-e$perienţial în psihoterapie

Hn anii I6' şi IA' a apărut terapia cognitivă !ca nouă paradigmă". onformterapiei cognitive, problemele emoţionale nu sunt produse de anumite evenimente, ci demodul în care aceste evenimente sunt interpretate. @trategia terapiei cognitive este de arezolva problemele emoţionale prin determinarea pacientului să interpretezeevenimentele într-un mod mai adaptativ. ele mai importante nume sunt ale lui Ellis şiec; !consideraţi fondatorii terapiei cognitive". Hn această perioadă, terapia cognitivă afost puternic legată de cercetarea fundamentală a psihoterapiei cognitive. =cest fapt a datocazia terapiei cognitive să devină în scurt timp cea mai eficace metodă de tratament a problemelor psihologice.



Hn anii IA' terapia cognitivă a asimilat asumpţiile corecte ale terapieicomportamentale prin lucrările lui Ellis, andura, Gazarus, Meinc;ebaum. Hn acest mod aapărut ceea ce azi se numeşte terapie cognitiv-comportamentală.

Hn anii I?' terapeuţii cognitiv-comportamentalişti au făcut o importantă eroare,nebaz#ndu-şi suficient tehnicile terapeutice pe cercetarea fundamentală din domeniu,

astfel înc#t progresul realizat din punct de vedere al eficienţei a fost relativ mic faţă deanii IA'. Hn orice caz, la sf#rşitul anilor I?' şi în aniiIB', terapia cognitiv-comportamentală a reînceput să se apropie de psihologia cognitivă, asimil#nd rezultateleacesteia !de e$. cercetarea procesărilor informaţionale inconştiente". =.).=. !=sociaţia)sihologilor =mericani" a fondat o societate numită @ocietatea pentru /tiinţele)sihologiei linice !7ivizia J888 @ecţiunea 888 =.).=.", al cărei obiectiv este de a stimularelaţia dintre cercetarea fundamentală şi practica clinică. 7e fapt, cred că încep#nd dinanii IB' putem vorbi despre terapia cognitiv-comportamentală modernă, mai str#nsrelaţionată cu cercetarea ştiinţifică fundamentală. 4 numesc terapie cognitiv-comportamentală modernă sau intervenţie psihologică în practica clinică şi o văd ca pe oinginerie psihologică. igurile importante ale acestei orientări sunt> Ellis, E1senc;,

Mandler, @tein, @al;ovs;i, lar;.P+&,"!e#/*&e 'e#+$+ 0e)&&%;

Medicina este ştiinţa care vizează aspectul curativ şi profilactic al bolilor.8ntervenţiile medicale vizează mai ales modificări la nivelul organismului uman învederea profila$iei şi tratamentului bolilor. 8ntervenţia psihoterapeutică urmăreştemodificarea unor aspecte psihologice implicate în profila$ia şi tratamentul bolilor. umde cele mai multe ori factori somatici şi cei psihologici se află în intercaţiune şiintervenţia medicală şi psihoterapeutică se pot combina în scopul eficientizării profila$ieişi tratamentului bolilor.

P+&,"!e#/*&e 'e#+$+ *+&,"".&e()sihoterapia, aşa cum a fost definită şi mai sus, este intervenţie psihologică în patologie şi în optimizarea subiecţilor umani sănătoşi. =şadar în tre psihoterapie şi psihologie este o str#nsă legătură psihoterapia fiind fundamentată de dezvoltărileteoretico-e$perimentale care aparţin psihologiei ştiinţifice.

6(9( O#&e%!;#& *+&,"!e#/*e$!&e /!$/e

Hn acest moment e$istă trei mari orientări psihoterapeutice>!+" 4rientarea cognitiv-comportamentală!&" 4rientarea dinamic-psihanalitică!(" 4rientarea unamist-e$perienţială !incluz#nd şi orientarea eric;soniană".)rezentarea generală a acestor orientări psihoterapeutice a fost făcută la cursul de

psihologie clinică !pentru detalii vezi cursul de psihologie clinică". 9endinţa în psihoterapia modernă este de a integra aceste trei mari orientări psihoterapeutice înscopul unui demers unitar în psihoterapie. )rezentăm în continuare un astfel de demers.



M")e$ CCBS @0")e$ %&'ee"# ".%&!&'= "0*"#!/0e%!/= 3&"".&= +$3&e!&'(

2ivelul cognitiv se referă la procesările informaţionale şi la conţinutul acestora.E$istă două tipuri de procesări informaţionale> conştiente şi inconştiente. )rocesărileinformaţionale conştiente se referă la conştientizarea şi verbalizarea conţinutului mentalşi a procesărilor informaţionale. )rocesările informaţionale inconştiente se referă la faptulcă nu putem verbaliza conţinutul mental şi procesările informaţionale şi că nu suntemconştienţi de e$istenţa acestora. 2ivelul cognitiv determină calitatea nivelului subiectiv.

2ivelul comportamental se referă la ceea ce în psihologie este denumitcomportament operant. omportamentul operant este reprezentat în special decomportamentele motorii învăţate aflate sub control voluntar.

2ivelul biologic se referă la toate modificările ce au loc în organismul nostru lanivel fiziologic şi anatomic. Modificările la nivelul sistemului nervos vegetativ genereazăintensitatea stării noastre subiective.

2ivelul subiectiv se referă la trăirile subiectului şi la descrierile pe care subiectulle face propriei stări> pozitivă, negativă sau neutră. Mai mult, acesta se referă la eticheteleverbale ale stării emoţionale !e$. Imă simt an$iosdezamăgitruşinatI etc.".

E$istă numeroase interacţiuni între aceste nivele !vezi fig. +">

+$34e!&'e -e'e-

e'e%!+

".%&!&'e

-e'e-

3&"-".&/-

-e'e-

3e,/'&"#/-

-e'e-

e%'&#"%0e%!

6 8

9

JN K

O

P

D6<

66

68

ig. +. Modelul cvadrinivelar al analizei psihologice CCBS!"

săgeata +- se referă la procesările informaţionale ale stimulilor din mediul e$tern!e$. procesul percepţiei".

săgeata &- se referă la faptul că propriile emoţii influenţează selecţia stimulilor din

mediu ce urmează a fi procesaţi. 7e e$emplu, în cazul depresiei, stilul cognitiv negativ îlva determina pe subiect săgeata selecteze din mediu în special aspectele negative.

săgeata (- se referă la faptul că procesările informaţionale pot influenţa nivelul biologic. 7e e$emplu, discrepanţa cognitivă este una dintre cauzele de activarevegetativă.

săgeata *- se referă la procesările informaţionale ale stimulilor din mediul intern.Hn cazul atacului de panică, de e$emplu, senzaţiile corporale generează şi amorsează procesările cognitive negative ale acestor senzaţii.



săgeata %- se referă la faptul că comportametul nostru este e$presia procesărilorinformaţionale !e$. achiziţionarea deprinderilor".

săgeata 6- se referă la procesările informaţionale ale stimulilor interni în timpulunui anumit comportament !e$. achiziţionarea deprinderilor".

săgeata A- se referă la faptul că comportamentul poate influenţa nivelul biologic

!e$. comportamentul de a mţnca, stilul de viaţă etc.".săgeata ?- se referă la procesările informaţionale ale stării subiective, mai e$ect lasemnificaţia etichetei sale lingvistice.

săgeata B- se referă la faptul că starea noastră subiectivă este o variabilădependentă sau un efect al interacţiuni dintre celelalte trei nivele> cognitiv,comportamental şi biologic !vezi e$perimentul lui @inger şi @chacter, +B6&".

săgeata +'- se referă la faptul că starea noastră subiectivă pozitivă sau negativădetermină mecanisme de coping la trei nivele> cognitiv, comportamental şi biologic.

săgeata ++- se referă la influenţa pe care comportamentul nostru o are asupramediului e$tern.

săgeata +&- se referă la faptul că mediul e$tern poate influenţa mediul intern, nu

doar prin procesările informaţionale, dar şi prin acţiune directă asupra nivelului biologic!e$. acţiunea virusurilor, bacteriilor, traumatismele fizice etc.".Hn psihopatologie, trei căi sunt importante>!a". alea +.&.B. Hn acest caz, interacţiunea dintre mediul e$tern şi procesările

informaţionale pot determina o stare subiectivă negativă sau o stare de distres. )entru amodifica stares de distres, trebuie să se modifice>

- mediul e$tern, prin tehnica rezolvării de probleme- procesările informaţionale, prin tehnici de restructurări cognitive şi prin

hipnoterapie- nivelul comportamental, prin modificări comportamentale şi tehnici

hipnoterapeutice

- nivelul biologic, prin chimioterapie, tehnici de rela$are, flooding, desensibilizareşi tehnici de hipnoterapie.Este foarte important ca modificările să se realizeze la toate cele patru nivele

!dacă este posibil", altfel, intervenţia noastră va fi eficientă doar pentru o scurtă perioadăde timp datorită nivelelor rămase nemodificate care vor funcţiona ca prerechizite pentru oaltă stare de distres, în noi condiţii.

!b". alea +'.B. Hn acest caz, dacă mecanismele de coping sunt dezadaptative,atunci ele pot amplifica starea noastră subiectivă negativă. Hn această situaţie este utilătehnica inoculării stresului prin faptul că îl învaţă pe pacient mecanisme de copingadaptative pentru a înlătura distresul !vezi ap. &".

!c". alea ?.B. Hn acest caz, modul în care subiectul îşi interpretează stareasubiectivă poate influenţa distresul. 7e e$emplu, dacă el nu îşi înţelege distresul şi îlconsideră ca fiind semn al unei boli grave, atunci această discrepanţă cognitivă vaamplifica la r#ndul ei starea de distres. Este necesară o intervenţie la nivel cognitiv caresă îi ofere pacientului o e$plicaţie raţională a propriului distres. =ceastă e$plicaţie trebuiesă aibă următoarele caracteristici>

- să fie acceptată de către subiect- să îi e$plice pacientului cauza tulburărilor, acest lucru suger#ndu-i şi e$istenţa

unui tratament

6<



- nu este necesar să fie adevărată pentru a fi utilă.7upă cum am menţionat anterior, în abordările integrative sunt utilizate trei tipuri

de tehnici> cognitiv-comportamentale, dinamic-psihanalitice şi umanist-e$perienţiale,toate fiind interpretate din punctul de vedere al perspectivei cognitiv-comportamentale. Hncele ce urmează vom prezenta felul în care acest model interpretează eficienţa terapiilor

dinamic-psihanalitice sau umanist-e$perienţiale.9erapiile dinamic-psihanalitice sunt în oarecare grad eficiente, deoarece>- relaţia terapeutică reduce intensitatea distresului la începutul terapiei şi apoi genereazănevroza de transfer aceasta este o prerechizită pentru modificarea mecanismelordezadaptative de coping- interpretarea oferită pacientului influenţează direct calea ?.B şi îi sugerează în modindirect necesitatea modificării la nivelul +.&.B şi B.+' !de e$mplu, în lumina interpretăriioferite, subiectul înţelege că stilul său cognitiv şi mecanismele sale de coping sunt justificate pentru perioada vieţii sale c#nd era copil, dar nu sunt justificate pentru perioada de adult".

4ricum, aceste tehnici au c#teva dezavantaje>

- durează o perioadă lungă de timp- sunt utile doar pentru indivizi aparţin#nd claselor sociale superioară şi medie, cu unînalt nivel educaţional- sunt utile doar în caz de tulburări mai puţin severe.

9erapiile umanist-e$perienţiale sunt în oarecare grad eficiente pentru că>- relaţia terapeutică este caracterizată prin empatie, congruenţă, acceptare necondiţionată,astfel înc#t reduce starea de distres, oferind pacientului posibilitatea de a descoperi noie$perienţe,- reduc#nd starea de distres şi amors#nd o stare subiectivă pozitivă şi de asemeneastimul#nd pacientul să-şi discrimineze şi să-şi înţeleagă simptomatologia, sunt influenţateindirect căile +.&.B, ?.B şi +'.B.

7ezavantajele acesor tehnici sunt>- nu este sigur că tehnicile umaniste vor modifica calea respectivă pentru a influenţatulburarea- nu sunt foarte ecologice în viaţa reală, pacientul va fi abordat mai degrabă direct dec#tindirect- sunt folositoare doar pentru începutul terapiei- pentru alte critici vezi terapiile dinamice.

6(( F$%)/0e%!/#e/ !e"#e!&"-e*e#&0e%!/; / *+&,"!e#/*&e&

#nd discutăm despre fundamentarea teoretico-e$periementală a psihoterapieitrebuie să avem în vedere două aspecte. )rimul se referă la ancorarea pe care psihoterapiatrebuie să o aibă în cercetarea fundamentală din psihologie !vezi curs-psihologie clinică".=l doilea aspect se referă la validarea e$perimentală a pachetelor de intervenţie psihoterapeutică. =ceastă idee este preluată din medicină. Hn medicină înainte ca un pachet de tratament să fie eliberat pe piaţa el trebuie testat riguros !uneori ani în şir"lu#ndu-se în calcul> !a" eficienţa lui în comparaţie cu efectul placebo, !b" efectelesecundare şi riscurile pe care le implică, !c" populaţia căreia i se adresează, !d" recăderileetc. )e acest model şi sub presiunea caselor de asigurări de sănătate intervenţia

66



psihoterapeutică trebuie să facă faţă acestor constr#ngeri, favoriz#ndu-se acele pachete deintervenţie psihoterapeutică care au trecut testul acid al verificării lor !vezi pentru detaliihttp>NNN.apa.org".

6(( R"$ "#0/#e/ & /!#&3$:&&e *+&,"!e#/*e$!$$&

)sihoterapeutul îndeplineşte mai multe funcţii>!+" 7iagnostic psihologic şi evaluare clinică se referă la identificare factorilor

psihologici implicaţi în problema în care se cere intervenţie psihoterapeutică!&" onsiliere psihologică şi intervenţie psihoterapeutică se referă la controlul factorilor

psihologici în boală şi în optimizarea subiecţilor umani sănătoşi!(" ercetare se referă la investigarea rolului factorilor psihologici în sănătate şi boală!*" Educaţie.

ormarea psihoterapeutului se face conform unor norme bine precizate de cătreonsiliul Mondial al )sihoterapiei prin 7eclaraţia de la @trasbourg, +BB&. ormarea

presupune>!+". 4 pregătire teoretică. =ceastă pregătire teoretică este asigurată de curiculauniversitara a facultăţilor de psihologie. )entru cei care nu sunt psihologi aceste cursuri pot fi oferite în regim de învăţăm#nd la distanţă.!&". ormare într-o formă specifică de psihoterapie. )rofesori care fac formarea trebuie săfie psihoterapeuţi formatori acreditaţi în acea formă de psihoterapie.!(". )ractică cu caz. ursanţi trebuie să fie angajaţi într-o instituţie a Ministerului@ănătăţii, Ministerului Educaţiei 2aţionale sau în organizaţii guvernamentale saunonguvernamentale unde oferă servicii de consiliere psihologică şi psihoterapie.!*". @upervizare. @upervizarea se face de psihoterapeuţi acreditaţi în acea formă de psihoterapie.

=ceastă schemă generală de formare în psihoterapie ia o formă specifică înfuncţie de programul de formarea al fiecărei şcoli de psihoterapie.

6(K( P+&,"!e#/*&e & %e$#"3&"".&e

)sihoterapia modifică factorii psihologici implicaţi în patologie modificareafactorilor psihologici este însoţită de o serie de manifestări biochimice. Hn acest conte$t seafirmă că orice psihoterapie este într-o ultimă analiză farmacoterapie. =ceastă afirmaţieeste susţinută de următoarele argumente>

!+" psihoterapia afectează rata metabolismului cerebral!&" psihoterapia modifică metabolismul serotoninei!(" psihoterapia afectează activitatea glandei tiroide!*" psihoterapia determină creşterea plasticităţii cerebrale.Mai detaliat> psihoterapia cognitiv-comportamentală determină modificări la nivelul

amigdalei, nucleii bazali şi hipocampus !prin tehnici comportamentale-condiţionareclasică şi operantă" şi la nivelul neocorte$ului !lobul frontal" prin tehnicile cognitive!modificarea schemelor cognitive". )sihoterapia dinamic-psihanalitică influenţeazălateralizarea emisferică cerebrală şi ariile subcorticale !modificarea reprezentărilorinterpersonale încărcate afectiv". )sihoterapia unamist-e$perienţiala influenţează

68



activitatea sistemului nervos implicat în stările emoţionale !hipotalamusus, sistemullimbic".

=desea în practica clinică o combinaţie între intervenţia psihoterapeutică şi ceafarmacologică este de dorit sporinde-se astfel eficienţa actului terapeutic. @pre e$emplu,în cazul depresiei intervenţia farmacologică este însoţită de o reducere mai rapidă a

simptomatologiei iar intervenţia psihoterapeutică de o reducerea mai lentă dar cu recăderimai puţine !o stabilitate mai mare a efectului terapeutic" aşadar o combinaţiei a lor estede dorit.

8( ANATOMIA ACTULUI PSIHOTERAPEUTIC

4rice intervenţie psihoterapeutică indiferent de orientare ei conţine mai multeingrediente. Ga o analiză atentă aceste componente sunt> !a" diagnosticul şi evaluareaclinică, !b" conceptualizarea problemei, !c" relaţia psihoterapeutică, !d" intervenţia psihoterapeutică şi !e" evaluarea rezultatelor

8(6( D&/.%"+!&$ & e'/$/#e/ &%&;7iagnosticul şi evaluare clinică se poate face în două mari modalităţi. )rima se

referă la următoarea secvenţă> analiza nosologică prin care încercăm să încadrăm bolnavul într-o anumită categorie de patologie, apoi particularizăm categoria printr-oevaluare clinică centrată pe bolnavul din faţa noastră iar apoi ne focalizăm pedescompunerea în probleme specifice a patologiei pacientului. =cest model este preferatde orientarea cognitiv-comportamentală. = doua modalitate începe cu definirea problemelor cu care se confruntă pacientul evaluarea şi diagnosticul realiz#ndu-se pe parcursul intervenţiilor în problemele specifice. 7iagnosticul nosologic se face doar dacăse cere din punct de vedere administrativ !e$. fişă medicală". =cest model este îmbrăţişat

de psihoterapia cognitiv-comportamentală-şcoală lui =lbert Ellis, orientarea dinamic- psihanalitică şi orientarea umanist-e$perienţială. )entru detalii privind diagnosticul şievaluarea clinică vezi cursul de psihologie clinică.

8(8( C"%e*!$/&>/#e/ @e*&/:&/ &%&;

onceptualizarea făcută simptomelor pacientului> - stimulează nevoia de a modifica cogniţiile şi comportamentele dezadaptative - reduce de asemenea şi simptomatologia pentru că pacientul îşi înţelege tulburarea,astfel înc#t an$ietatea determinată de incontrolabilitatea şi neînţelegerea simptomelor esteeliminată, şi pentru că accentueză speranţele şi e$pectanţele de recuperare !efect placebo" - este o prerechizită pentru schimbarea mecanismelor dezadaptative de coping, acogniţiilor şi interacţiunii cu mediul.

E$plicaţia terapeutică este fundamentală în reducerea simptomatologiei. 4 e$plicaţieinadecvată, negativă, poate amplifica simptomatologia sau o poate chiar genera. @pree$emplu, dacă modificările benigne ale ritmului cardiac ca urmare a unui efort fizic suntinterpretate ca semne ale unui iminent atac cardiac sau ale unei boli severe, treptat vomdezvolta un atac de panică sau o nevroză cardiacă.

69



aracteristicile esenţiale ale unei e$plicaţii terapeutice eficace sunt> gradul în care esteacceptată de pacient gradul în care conceptualizează teoretic problemele pacientuluitransform#nd incomprehensibilul în comprehensibil gradul în care sugerează e$istenţaunor tehnici de intervenţie legate de conceptualizarea teoretică în reducereasimptomatologiei.

7eci, aşa cum se observă, nu este important ca e$plicaţia terapeutică să fie adevărată pentru a fi utilă. )acientul are nevoie de o conceptualizare care să-i e$plice simptomele şisă-i spună cum le poate ameliora, nu de un adevăr ştiinţific. @igur că mitul poate fi unadevăr ştiinţific !şi este de dorit" dar dacă nu reuşim să-l facem pe pacient să accepte cae$plicaţii adevărul ştiinţific, nu este o tragedie. )utem construi un mit care să-iîndeplinească această funcţie ca adevăr ştiinţific !e$.> vezi impactul e$plicaţiei religioase, psihanalitice etc.". 7eci, contrar a ceea ce credea reud, nu adevărul eliberează pe bolnavul psihic ci ceea ce el consideră a fi adevăr !mitul".

=ceastă teză că Oceva nu trebuie să fie adevărat pentru a fi util în psihoterapieP, deşisfidătoare, greu de digerat pentru practicienii şi psihanaliştii, este o realitate care a primitun enorm suport e$perimental. E$istă mai multe tipuri de conceptualizări

psihoterapeutice> nosologice, funcţionaliste, dinamic-psihanalitice, umanist-e$perienţiale.E*&/:&/ %"+"".&;

E$plicaţia nosologică conceptualizează problemele pacientului sub forma unuidiagnostic nosologic !depresie, an$ietate etc.". =cest diagnostic nosologic joacă rolulunei e$plicaţii terapeutice eficace dacă>!+" este dat de o autoritate !terapeutul, medicul etc."!&" pacientului i se e$plică ce înseamnă categoria nosologică !e$.> depresia este o

tulburareboală emoţională care implică factori psihici sauşi biologici şi care vă facesă nu puteţi dormi, să nu aveţi poftă de m#ncare etc."

!(" pacientului i se dă a înţelege că av#nd un nume pentru ce se înt#mplă cu el !boala",

înseamnă că avem şi un tratament pentru boala respectivă.7upă cum se poate observa din punct de vedere logic, e$plicaţia nosologică este otautologie fără valoare ştiinţifică. 7epresia nu îmi e$plică simptomele, ci este un termencare simbolizează tocmai simptomele respective. 7acă angajez depresia ca un mecanisme$plicativ al simptomatologiei mele, atunci comit o eroare de argumentare care în logicăse numeşte tautologie.

7ar cu toate că din punct de vedere ştiinţific această e$plicaţie nu are valoareterapeutică, ea este uneori e$trem de eficace, salv#nd pacientul de la alte e$plicaţiidezadaptative care ar putea să-i amplifice simptomatologia.

E*&/:&/ $%:&"%/;E$plicaţia funcţională porneşte de la observaţia că pacienţii îşi prezintă

simptomatologia în termeni globali, de trăsături de personalitate !e$.> sunt dezamăgit,trist, mă simt fără speranţe, mi se face rău etc.". =ceşti termeni nu au o realitate în sine, cidescriu anumite comportamente ale subiectului. 2umai comportamentele sunt obiective,observabile şi măsurabile.

4rice comportament este determinat de prelucrările informaţionale angrenate destimuli şi menţinute de consecinţele sale !întăriri pozitive, negative". =stfel că sarcina

6



terapeutului este de a traduce termenii globali ai pacienţilor în comportamenteobservabile şi măsurabile.E$. în depresie>

stă mai mult în pat pl#nge

măn#ncă rar nu vorbeşte la telefon cu prietenii merge rar la şcoală

7upă această etapă, pentru fiecare comportament se face analiza funcţională căut#ndu-se antecedentele !stimulii şi prelucrările informaţionale" şi consecinţele sale !întăriri pozitive, negative". onceptualizarea funcţională constă în a e$plica apariţia unuicomportament prin antecedentele sale şi prin consecinţele sale. 4dată identificate, pentrua elimina comportamentul respectiv, se elimină sau se modifică prin tehnici specificeantecedentele şi consecinţele sale. 4dată modificat un comportament, se trece laurmătorul etc. p#nă se elimină întregul spectru comportamental etichetat prin depresie.4dată eliminate comportamentele, în fapt am eliminat ceea ce subiectul numea depresie.

7e cele mai multe ori conceptualizarea nosologică şi cea funcţională se fac împreună.E$plicaţia nosologică clarifică problemele de ansamblu ale pacientului, iar e$plicaţiafuncţională detaliază mecanismele implicate în problemele specifice ale pacientului.

E*&/:&/ )&%/0&-*+&,/%/&!&;E$plicaţia dinamică presupune ca prerechizită realizarea unei relaţii terapeutice de tip

transferenţial. Hnt#i i se e$plică pacientului faptul că comportamentele sale faţă deterapeut !nevroza de transfer", reprezintă o transpunere în prezent a unor capacităţi, stăriafective din trecutul său aceasta se realizează prin analiza materialului adunat în cursul psihoterapiei, prin compararea pattern-urilor afective şi comportamentale din terapie cicele relatate de pacient din trecutul său. Eventual se poate relata mecanismul e$plicativ al

acestui transfer. =cest demers întăreşte credinţa pacientului că, vechile conflicte potinfluenţa reacţii actuale evidente. =ceastă etapă poate genera reacţii puternice în care pacientul retrăieşte conflicte trecute. 5etrăite în prezent cu ajutorul terapeutului, prinasistenţa şi prezenţa acestuia, ele vor fi rezolvate. ontribuie la rezolvare faptul că pacientul, adult fiind, are o altă perspectivă, alte modalităţi de interpretare dec#t atuncic#nd era cazul. 0lterior, prin acelaşi procedeu, se arată cum conflictul bazal a determinatîn fapt conflictul actual.

)sihanaliza clasică freudiană considera că interpretarea primită de pacient, dacă i-aredus simptomatologia, este şi adevărată. 2imic mai fals. 2u ştim, nu este important,dacă este adevărat faptul că conflictul bazal e$plică conflictul actual. 8mportant este căinterpretarea pe care i-o dăm pacientului îi oferă acestuia o istorie coerentă de viaţă, o

alternativă la e$plicaţia dezadaptativă pe care acesta a avut-o faţă de propriasimptomatologie. 8nterpretarea oferită este adaptativă deoarece>!+" e$plică pacientului conflictul şi problemele actuale!&" e$plicaţia oferită face apel la trecutul său şi toţi ştim că este e$trem de probabil ca

trecutul să ne influenţeze prezentul deşi poate fi uşor asimilată, considerată de pacient ca adevărată

!(" este greu de verificat şi de contrazis at#t de pacient c#t şi eventual de evenimenteledin prezent sau din inventarul pacientului, deoarece angajează fapte petrecute cu

6



mulţi ani în urmă de aceea este bine să găsim un conflict bazal c#t mai îndepărtat, pe care pacientul în fapt de mulţi ani îl reconstruieşte în cursul terapiei !uneori îlconstruieşte total : false memorii".

!*" interpretarea produce restructurări cognitive pacientul înţelege că modul său de areacţiona la situaţii frustrante este infantil. El era adecvat şi justificat într-o

anumită etapă a vieţii sale. =cum, ca adult, nu se justifică şi trebuie modificate.=ceasta va constitui premisa asimilării unor pattern-uri cognitive şicomportamentale noi în cursul terapiei, care apoi vor fi testate în condiţiiecologice.

E*&/:&/ $0/%&+!-e*e#&e%:&/;Hn acest caz terapeutul nu oferă propriu-zis o e$plicaţie pacientului. 7ar prin

reflectările empatice structurate pe care le face, ajută pacientul să descopere mecanismeletulburărilor sale. 4dată clarificate aceste mecanisme, pacientul, de cele mai multe orisingur, dar la nevoie şi ajutat de terapeut, ştie şi poate elabora modalitatea eficace derezolvare a simptomatologiei. @curt spus, în acest caz terapeutul oferă e$plicaţia indirect,

d#nd impresia pacientului că a descoperit-o singur, ceea ce ar contribui la o mai mareacceptare a e$plicaţiei de către pacient.Hn încheiere facem observaţia că în practica clinică e$plicaţia nosologicăfuncţionalistă

tinde să se impună deoarece salvează timp, bani, energie iar eficienţa este comparabilă cua celorlalte. Ga nevoie, pentru a demonstra pacientului evoluţia istorică a mecanismelor presupuse a e$plica simptomatologia, ea poate fi dublată de o interpretare istorică.=ceasta însă nu se confundă cu e$plicaţia dinamic-psihanalitică ci se construieşte pe bazadatelor culese în interviul clinic. E$plicaţia dinamică consumă prea mult timp şi energie,fiind nepractică în condiţiile în care ţi se cere să fi eficient în timp scurt.

E$plicaţia unamist-e$perienţială singură este o intreprindere temerară care are parte desucces doar în condiţiile în care pacientul nu este grav afectat şi are răbdare să asculte

reflectările noastre empatice !vezi congruenţa cu modelul cultural al tratamentuluimedical". 8ntegrată însă în cadrul e$plicaţiei nosologicfuncţionale, poate spori gradul dereceptivitate al subiectului şi continuă în fapt relaţia empaticcolaborativă dintre pacientşi terapeut.

8(9( Re/:&/ *+&,"!e#/*e$!&;

5elaţia terapeutică !pentru detalii vezi cursul de psihologie clinică" -estecaracterizată ca o alianţă de lucru şi este descrisă ca o atitudine caldă, colaborativă şi deîncredere a pacientului faţă de terapeut, determinată de speranţa pacientului căsimptomatologia va fi eliminată şi de acceptarea necondiţionată a pacientului de cătreterapeut. Ea poate reduce an$ietatea pacientului, ceea ce reduce la r#ndul săusimptomatologia, furniz#nd clientului o nouă e$perienţă emoţională şi oportunitatea de adiscrimina între trecut şi prezent !ergin K Carfield, +BB*". Mai mult, în cazul terapieidinamic-psihanalitice, relaţia terapeutică generează şi nevroza de transfer aceasta estestimulată prin comportamentul terapeutului şi este foarte importantă pentru următoareaetapă a tratamentului dinamic-psihanalitic. Hn alte forme de terapie, !e$. terapia cognitiv-comportamentală, terapia umanist-e$perienţială", alianţa de lucru nu generează nevroza

6K



de transfer pentru că terapeutul menţine această IalianţăI printr-un comportamentempatic, congruent şi colaborativ faţă de pacient.

8(( I%!e#'e%:&/ *+&,"!e#/*e$!&;

9ehnicile sunt str#ns legate de e$plicaţia terapeutică şi vizează modificareamecanismelor etiopatogenetice responsabile de boală. Hn plus, ele pot elimina an$ietateade performanţă, cresc#nd autoeficacitatea pacientului. =ceasta, la r#ndul ei, este o prerechizită pentru schimbarea mecanismelor dezadaptative de coping, a cogniţiilor şiinteracţiunii cu mediul de către pacientul însuşi.

8(( E'/$/#e/ #e>$!/!e"#

Evaluarea rezultatelor intervenţie psihoterapeutice este importantă din cel puţin douămotive. Hn primul r#nd ea oferă un feedbac; pozitiv psihoterapeutului şi pacientuluireferitor la intervenţia psihoterapeutică !este ea eficace3, dacă nu, ce trebuie făcut3 etc.".

Hn al doilea r#nd evaluarea este necesară activităţilor administrative din cadrul în care psihoterapeutul îşi desfăşoară activitatea !e$. statistica intervenţiilor psihoterapeutice, areuşitelor şi eşecurilor într-o anumită perioadă de timp în cadrul unui spital". Hn al treilear#nd datele culese pot face obiectul unor analize ştiinţifice şi a publicării. )entru detaliivezi e$perimentul cu un singur subiect descris la cursul de psihologie clinică.

9( TEHNICI DE INTERVENŢIE PSIHOTERAPEUTICĂ

9ehnicile de intervenţie psihoterapeutică vor fi prezentate în cadrul orientării din

care fac parte. E$istă în practica psihoterapeutică un eclectism la nivel de tehnici!putem folosi tehnici diverse" acelaşi eclectism nu este însă încurajat la nivel teoreticunde se accptă acele teorii care au o susţinere e$perimentală. =şadar tendinţa este dea utiliza o varietate de tehnici conceptualizate însă în cadrul teoreti oferit de teoriileînvăţării !orientarea cognitiv-comportamentală".

9ehnicile care urmează a fi prezentate pot fi utilizate individual !vezi prezentarelor din prezentul volum" sau în grup. 0tilizare lor în grup nu angajează modificărisemnificative. Modificările intervin mai ales în organizarea grupului. onstruireaunui grup terapeutic în principiu !e$istă mai multe variante" presupune următoarele!grup în terapia cognitiv-comportamentală">

!a" subiectul trebuie să beneficieze de pe urma grupului şi grupul de pe urmasubiectului

!b" nu se introduc în grup subiecţi e$trem de agresivi deoarece aceasta afecteazădinamica grupului pentru subiecţii agresivi se organizează grupuri speciale

!c" numărul membrilor grupului este între 6-? membri un număr prea mare desubiecţi pot afecta negativ dinamica grupului

!d" pot fi inclusi subiecţi cu diverse probleme respect#ndu-se doar grupele maride v#rstă !copii, adolescenţi, adulţi".

6



/edinţele de grup au loc de apro$imativ două ori pe săptăm#nă. 4 atenţiespecială se acordă şedinţelor iniţiale de construcţie a grupului. E$erciţiile deîncălzire şi de familiarizare a subiecţilor în grup sunt foarte importante.

E$emplu>9ehnica scaunului. )entru a facilita discuţiile subiectul se prezintă caşi cum ar fi o altă persoană care stă l#ngă el pe un scaun se descrie la

persoana a doua.7e asemenea, terapeutul trebuie să fie atent ca să stimuleze toţi membrigrupului> încurajează pe cei tăcuţi, OstruneşteP pe cei prea vorbăreţi şi intruzivietc. 2umărul mediu de şedinţe de grup este de &%.

)sihoterapia de grup spre deosebire de cea individuală actionează prin altemecanisme. 7acă în psihoterapia individuală factorii principali ai reuşitei sunt> orelaţie terapeutică eficientă, un diagnostic şi o conceptualizare clinică corecte şitehnici eficace de intervenţie în psihoterapia de grup factorii reuşitei sunt>

!a" accesul la un număr mai mare de informaţie terapeutică!b" instalarea speranţei văz#nd că unii membri ai grupului au reuşit

subiectul înţelege că şi el poate reuşi

!c" învăţarea prin modelare şi imitaţie!d" suportul social al grupului!e" universalitatea problema pe care o are nu îl vizează doar pe el ci apare

şi la alţi subiecţi.=desea o combinaţie între psihoterapia individuală şi de grup este e$trem

de eficace. 4ricum psihoterapia individuală este indicată în cazuri mai severe iar psihoterapia de grup în cazuri mai puţin severe adesea cu rol educativ şi profilactic !dificultăţi de relaţionare interpersonală, lipsa asertivităţii etc.". aregulă generală înainte de psihoterapia de grup este indicată o psihoterapie

individuală. 9ot în acest conte$t trebuie menţionat faptul că unii autori fac distincţie între psihoterapia de grup şi psihoterapia în grup. )sihoterapia în grup este focalizată pe

individ şi problemele lui care beneficiază de cadrul grupului terapeutic !un subiect an$iosîntr-un grup terapeutic". )sihoterapia de grup care ca obiect grupul ca întreg şi nu at#tindividul !e$. terapia de cuplu, terapia de familie etc.".

4rientarea cognitiv-comportamentală şi umanist-e$perienţială şi-au dezvoltattehnici care funcţionează bine at#t la nivel individual c#t şi la nivel de grup. Hn schimborientarea dinamic.psihanalitică este mai mult focalizată pe psihoterapia individuală.

9(6( Te,%&& )&%/0&-*+&,/%/&!&eQ &%)&'&)$/e & )e .#$*

9ehnicle dinamic-psihanalitice au ca scop conştientizarea unor conţinuturiinformaţionale inconştiente, considerate răspunzătoare de manifestările psihopatologieceşi psihosomatice. onştientizarea acestor manifestări şi modificarea semnificaţiei lorduce la remiterea simptomatologiei.

Tehnica interpretării viselor 9ehnica se aplică în cazul în care un vis repetitiv an$ietizează pacientul sau în

cazul în care se urmăreşte obţinerea de informaţii suplimentare !dacă pacientul declară cănu îi vine nimic în minte prin asociaţii libere de la teme discutate în terapie se trece laanaliza viselor pe care acesta le are" pentru a construi o interpretare dinamică.

6



9ehnica interpretării viselor angajează următorul algoritm>!+". )acientul este pus să-şi povestească visul. 9erapeutul notează temele visului,

evenimentele în ordinea prezentată de pacient. 7e asemenea este atent la emoţiilee$perenţiate de pacient în cursul povestirii şi legătura lor cu temele e$puse, relaţiilespaţiale care pot semnifica relaţii interpersonale

!&". )ornind de la evenimentele relatate !conţinutul manifest", pacientul este rugatsă facă asociaţii libere adun#ndu-se treptat un volum mare de informaţii !conţinut latent"!(". )e baza materialului obţinut, terapeutul oferă o interpretare a visului şisau a

repetării sale ce pune în legătură în fapt conţinutul manifest cu conţinutul latent.Eficienţa tehnici depinde nu de valoarea de adevăr a interpretării, ci de

plauzibilitatea şi gradul acceptării ei de către pacient. =ltfel spus, un vis care se repetăan$ientiz#nd pacientul este incomprehensibil. =ceastă incoprehensibilitate,impredictibilitate şi sentimentul lipsei de control pe care îl e$perenţiază subiectul înraport cu apariţia şi semnificaţia visului, generează an$ietate anticipativă care în faptmenţine şi perpetuează visul respectiv în diverse variante. Hnvingerea an$ietăţiianticipative şi în consecinţă reducerea frecvenţei repetării visului se face prin oferirea

unui mit terapeutic, în forma interpretării visului. @igur, în unele cazuri, interpretarea poate fi adevărată dar nu acest lucru este important în terapie, ci caracterul de coerenţă şi predictibilitate pe care aceasta îl dă pacientului.

Tehnica asociaţiilor libere)acientului i se cere să spună tot ce îi vine în minte atunci c#nd terapeutul va

pronunţa numele temei de interes. @e precizează ca este necesar ca pacientul să spunătotul fie că este logic fie că nu este logic, orice îi vine în minte. 9ema o stabileşteterapeutul în funcţie de domeniul în care doreşte să afle mai multe informaţii pe care el leconsideră relevante pentru simptomatologie !e$. relaţia cu mama".

)entru tehnicile de construcţie a relaţiei transferenţiale şi pentru tehnica

interpretării vezi cursul de psihologie clinică sau &.& din prezentul volum.9(8( Te,%&& $0/%&+!-e*e#&e%:&/eQ &%)&'&)$/e & )e .#$*

9ehnicile umanist-e$perienţiale urmăresc asigurarea unui cadru psihoterapeuticfacilitator şi suportiv în care pacientul îşi poate găsi spontaneitatea şi libertatea facilit#ndastfel dezvoltarea personală, capacitatea de a-şi rezolva problemele cu impact favorabilasupra remiterii psihopatologiei.

Lezi tehnicile de construcţie a relaţiei psihoterapeutice caracterizată prin empatie,acceptare necondiţionată şi congruenţă !cursul de psihologie clinică" şi tehnicile de psihodramă !seminarul de psihologie clinică".

Tehnica jocului de rol n condiţii ecologiceHn acest caz se realizează un contract cu pacientul în care se precizează că acesta

timp de o săptăm#nă trebuie să se comporte conform unui rol prescris de terapeut.9erapeutul va prescrie un rol pentru pacient care este opus modului său cotidian de a secomporta. =cest lucru are două consecinţe pozitive pentru demersul terapeutic. Hn primulr#nd, va apare o disonanţă cognitivă între comportamentul nou şi credinţele anterioare alesubiectului. 4r, noi ştim din cercetările de psihologie socială !estinger, +B%A" că în acest

6



caz de disonanţă neforţată normele se schimbă pentru a fi congruente cu comportamnetul.@e modifică astfel cogniţiile dezadaptative ale pacientului modificarea este însă indirectăterapeutul ajut#ndu-l pe pacient să înţeleagă că e$istă posibilităţi de soluţionare eficientăa problemelor sale. Hn al doilea r#nd pacientul are posibilitatea de a se decentra de pesistemul său anterior de relaţionare cu mediul şi de a e$perienţia alte modalităţi de

relaţionare. ontează foarte mult ca terapeutul să creeze un scenariu realist, adaptativ,incompatibil cu cel vechi pe care pacientul să-l accepte şi să-l implementeze e$perimentalîn viaţa cotidiană.

9(9( Te,%&& ".%&!&'-"0*"#!/0e%!/eQ &%)&'&)$/e & )e .#$*

9ehnicile cognitiv-comportamentale urmăresc modificare cogniţiilor şicomportamentelor care susţin simptomatologia subiectului. 9ot în această categorie suntincluse tehnicile de rela$are, de control al comportamentului respondent !învăţat princondiţionare clasică" şi de control al respiraţiei.

=. 9ehnicile de intervenţie la nivel cognitiv se clasifică în trei categorii>!+" tehnici de restructurare cognitivă. Ele vizează modificarea cogniţiilor

dezadaptative. =ltfel spus, problema psihologică generatoare de distres rezidă în moduleronat în care subiectul interpretează situaţiile din realitate, interpretare care intră îndiscrepanţă cu aşteptările şi dorinţele subiectului. 9ehnicile de restructurare cognitivămodifică modul în care subiectul interpretează realitatea reduc#nd discrepanţa cognitivăşi în consecinţă distresul.

!&" tehnica rezolvării de probleme şi antrenamentul asertiv. Ele urmărescmodificarea situaţiilor generatoare de discrepanţă cognitivă din realitatea e$ternă !e$.relaţiile interpersonale". Hn acest caz problema psihologică sau discrepanţa cognitivărezidă in faptul că subiectul nu are abilităţile necesare rezolvării unor situaţii din realitate pentru a le adapta e$pectanţelor şi necesităţilor lui, aceasta gener#nd o discrepanţăcognitivă între ce aşteaptă subiectul şi ce se înt#mplă în realitate. 9ehnica rezolvării de probleme şi antrenamentul asertiv învaţă subiectul cum să controleze situaţiile dinrealitate, elimin#nd discrepanţa cognitivă şi distresul asociat acesteia.

!(" tehnica inoculării stresului !@89-stress innoculation training". Ea vizeazămodificarea mecanismelor de coping dezadaptativ emoţional. Hn acest caz, cauza situaţieide distress nu poate fi eliminată dar subiectul poate fi învăţat cum să se adapteze situaţieirespective diminu#nd sau chiar elimin#nd stare neplăcută de distres. =ceasta se realizează prin eliminarea mecanismelor de coping dezadaptative ce amplifică şi menţin starea dedistres şi asimilarea unor mecanisme de coping adaptative ce reduc distresul. Hnmodificarea mecanismelor de coping utilizăm, pe l#ngă tehnici specific şi tehnicile derestructurare cognitivă, rezolvarea de probleme şi antrenamentul asertiv, dar într-unconte$t diferit. =stfel, tehnica restructurării cognitive vizează, în acest caz, nu modul încare subiectul percepe realitatea e$ternă ci modul eronat în care îşi percepe starea dedistres nemodificabilă. 9ehnica rezolvării de probleme şi antrenamentul asertiv vizeazănu modul de control al situaţiilor din realitatea e$ternă ci modul de control şi gestionareale stării de distres.

8<



. 8ntervenţia la nivel comportamental este ghidată de două legi importante.

Re.$/ 6 precizează că orice comportament este determinat de antecedente !+.stimuli e$terni &. stimuli interni- modificări fiziologice, subiective (. prelucrăriinformaţionale" şi este menţinut de consecinţele sale !+. întăriri pozitive &. întăriri

negative (.pedepse". )entru a modifica un comportament, trebuie făcute modificări lanivelul antecedentelor şi consecinţelor acelui comportament. =ltfel spus, oricecomportament este determinat de procesări informaţionale amorsate de stimuli e$ternisau interni şi este menţinut de consecinţele sale.

Re.$/ 8 precizează că accelerarea sau decelerarea unui comportament estenatural şi automat însoţită de decelerarea respectiv accelerarea comportamentului opus!=Q". Hn terapie însă de multe ori urmărim o decelerare a unui comportament dezadaptativ!=" însoţită de accelerarea unui comportament adaptativ !". omportamentul adaptativ trebuie să aibă următoarele caracteristici !atania şi righam, +B?A">

• să fie incompatibil cu comportamentul dezadaptativ =• să aducă aceleaşi beneficii cu comportamentul dezadaptativ =

• să fie adaptativ@e observă că dacă am răm#ne doar la tendinţa naturală de a accelera =Q în loc de

, nu am respecta cu certitudine dec#t prima condiţie a unei schimbări eficace decomportament !să fie incompatibil cu =" ceea ce face ca intervenţia terapeutică să nu-şiaibă rostul.

Ee0*$(!+". comportamentul => fumează=cest comportament are următoarele beneficii> elimină an$ietatea şi stresul,

atrage atenţia şi stima celorlalţi, etc.!&". comportamentul =Q> nu fumează=cest comportament este incompatibil cu =, este adaptativ, dar nu are aceleaşi

beneficii ca = !e$. nu îi reduce an$ietatea".!(". comportamentul > face sport, aleargă=cest comportament este incompatibil cu = !este greu să alergi şi să fumezi în acelaşitimp", este adaptativ, are aceleaşi beneficii ca şi = !reduce stresul şi an$ietatea, atrageatenţia şi stima celorlalţi".

. 9ehnicile de rela$are induc modificări la nivel biologic prin modificarea balanţei neurovegetative în sensul echilibrării acesteia şi scăderii dominanţei sistemuluinervos vegetativ simpatic. =cest fapt este benefic în sensul că reduce parametrii psihofiziologici ai stresului şi an$ietăţii cu impact pozitiv asupra tratamentuluitulburărilor psihosomatice şi recuperării după stres şi an$ietate !atania şi righam,

+B?A". ele mai utilizate tehnici de rela$are sunt>• trainingul !antrenamentul" autogen• rela$area progresivă acobson• tehnica biofeedbac; • hipnoza !vezi partea a doua a lucrării"

86



!. "ntrenamentul autogen@tarea autogenă se obţine printr-un antrenament de c#teva luni în cursul cărora se

efectuează următoarele e$erciţii>!+". e$erciţiul bazal prin care se obţine starea de rela$are

• introducere !+-& şedinţe"

• e$erciţiul greutăţii !&-( şedinţe"• e$erciţiul căldurii !&-( şedinţe"• e$erciţiul cardiac !& şedinţe"• e$erciţiul respirator !+ şedinţă"• e$erciţiul ple$ului solar !+ şedinţă"• e$erciţiul răcelii frunţii !& şedinţe"

!&". e$erciţiul prin care se induc modificări somatice!(". e$erciţiul prin care se induc modificări psihice!*". e$erciţiul meditaţiei.Lom prezenta în cele ce urmează una din variantele primului e$erciţiu în scopul

obţinerii rela$ării.E$erciţiul bazal prin care se obţine starea de rela$are #ntroducere$ se prezintă tehnica, istoricul ei, aplicaţiile acesteia, se alege poziţia

confortabilă !cele mai indicate> culcat pe spate sau într-un fotoliu comod" apoi într-oambianţă liniştită se spune>

• acum te rog să închizi uşor ochii şi să respiri ad#nc de &-( ori,• începi să fii calm şi rela$at,• la început, încerc#nd să te rela$ezi, s-ar putea să-ţi vină în minte mai multeg#nduri dec#t erau înainte lasă-le să treacă, cum vin aşa pleacă,• o linişte plăcută te cuprinde,• eşti tot mai calm şi mai rela$at.

E%erci&iul greut'&ii=cum te concentrezi uşor asupra m#inii drepte !sau st#ngi în funcţie de braţul

dominant -se începe cu braţul dominant".M#na dreaptă începe să devină mai grea.M#na dreaptă este mai grea.4 greutate plăcută cuprinde m#na dreaptă.M#na dreaptă este grea.M#na dreaptă este grea ca plumbul.M#na dreaptă este grea ca un braţ de statuie.M#na dreaptă grea. !repetă de %-&' ori".!8dentic pentru m#na st#ngă".

raţele sunt grele, grele ca plumbul, ca nişte braţe de statuie. !repetă de %-&' ori".=cum te concentrezi uşor asupra picioarelor.)icioarele încep să devină mai grele.)icioarele sunt mai grele.4 greutate plăcută cuprinde picioarele.)icioarele sunt grele.)icioarele sunt grele ca plumbul.)icioarele sunt grele ca nişte picioare de statuie.

88



)icioarele grele. !repetă de %-&' ori".Hntregul corp este greu.Creu ca plumbul.@unt calm, rela$at.întregul corp este greu ca plumbul.

@unt calm, rela$at. E%erci&iul c'lduriiM#na dreaptă începe să devină mai caldă.M#na dreaptă este mai caldă.4 căldură plăcută cuprinde m#na dreaptă.M#na dreaptă este caldă.M#na dreaptă caldă. !repetă de %-&' ori".!8dentic pentru m#na st#ngă".raţele sunt calde. !repetă de %-&' ori".)icioarele încep să devină mai calde.)icioarele sunt mai calde.

4 căldură plăcută cuprinde picioarele.)icioarele sunt calde.@unt calm, rela$at.Hntregul corp este greu ca plumbul.raţele şi picioarele sunt calde.4 linişte plăcută mă cuprinde.@unt calm, rela$at. E%erci&iul cardiac8nima bate liniştit şi ritmic. !repetă de %-&' ori". #$erciţiul respiraţiei 5espiraţia este ad#ncă şi liniştită. !repetă de %-&' ori".

#$erciţiul ple$ului solar )le$ul solar este mai cald.4 căldură plăcută cuprinde ple$ul solar.)le$ul solar este cald. !repetă de %-&' ori". E%erci&iul frun&ii4 răcoare plăcută cuprinde fruntea.runtea este răcoroasă. !repetă de %-&' ori".@unt calm, rela$at.4 linişte plăcută m-a cuprins.4rice senzaţie neplăcută a dispărut.@unt calm, rela$at. E%erci&iul de anulare a st'rii autogene5espir ad#nc, liniştit.Mă simt refăcut ca după un somn lung, odihnitor.7eschid uşor ochii, mă trezesc.Mişc braţele şi picioarele.

89



Mecanismul antrenamentului autogen)oziţia aleasă, închiderea ochilor şi condiţiile de mediu induc în mod natural, prin

mecanisme fiziologice specifice, o stare de rela$are musculară. E$emplu> lipsa stimulării proprioceptive intense !prin poziţia aleasă" şi a stimulărilor din mediu !prin închidereaochilor şi organizarea mediului" reduc activitatea formaţiunii reticulate şi gradul de

stimulare pe care aceasta îl e$ercită asupra scoarţei cerebrale. Hn consecinţă, tonusulmuscular se reduce şi muşchii se rela$ează.)e acest fond se e$ercită ulterior formule verbale specifice. =cestea îndeplinesc

două funcţii>!+" se asociază cu starea de rela$are naturală indusă prin mecanismele amintite

anterior prin asocieri repetate se ajunge să se poată declanşa ulterior rapid starea derela$are ca urmare a cone$iunii puternice e$istente la nivel cortical, formate prine$erciţiu, între formulele verbale şi starea de rela$are musculară. =ltfel spus, ulteriorsubiectul îşi generează prin formule verbale rela$area musculară.

!&" în primele şedinţe ale trainingului autogen, formulele verbale joacă deasemenea rolul unor atribuţii eronate. Mai precis, subiectul interpretează subiectiv

senzaţiile musculare ca o stare de rela$are etichetată de formule verbale !vezi teoriadetectării semnalului -alarme false". =ceastă etapă este esenţială în învăţarea traininguluiautogen, deoarece ea învinge an$ietatea de performanţă care ar rezulta în cazul în caresubiectul nu ar simţi în scurt timp, la nivel subiectiv, senzaţiile sugerate. Mai mult,această an$ietate de performanţă ar împiedica realizarea rela$ării.

%. &ela$area progresivă 'acobsonEste o metodă de rela$are iniţiată de acobson. Ea constă în alternarea rela$ării şi

tensionării principalelor grupe de muşchi p#nă la eliminarea contracţiilor musculare şiobţinerea rela$ării.

+. 8ntroducere> se prezintă principiile tehnicii, istoricul, aplicaţiile ei se alege o

poziţie confortabilă într-un fotoliu sau culcat pe spate.&. =cum închide uşor ochii şi respiră ad#nc de trei ori.(. @tr#nge puternic pumnul drept astfel înc#t să simţi tensiune în m#nă şi antebraţ,

ţine aşa, observă ce simţi, bine, acum rela$ează.*. 5epetă (.%. 5epetă ( şi * pentru pumnul st#ng.6. @tr#nge puternic pumnul drept şi îndoaie antebraţul astfel înc#t să simţi

tensiune în antebraţ şi biceps, ţine aşa, observă ce simţi, acum rela$ează.A. 5epetă 6.?. 5epetă 6 şi A pentru m#na st#ngă.B. =cum repetă simultan A şi ?.+'. @tr#nge puternic muşchii din jurul ochilor astfel înc#t să simţi tensiune în jurul

ochilor şi a frunţii, ţine aşa, observă ce simţi, bine, rela$ează.++. 5epetă +'.+&. @tr#nge puternic ma$ilarul, ridică bărbia astfel înc#t muşchii cefei să fie

contractaţi, observă ce simţi, bine, acum rela$ează.+(. 5epetă simultan +' şi +&.+*. Hmpinge puternic pieptul în faţă şi trage umerii în spate, astfel înc#t să simţi

tensiune în muşchii spatelui, ţine aşa, foarte bine, acum rela$ează.

8



+%. 5epetă +* şi în plus trage abdomenul asfel înc#t să simţi încordaţi muşchiiabdomenului, ţine aşa, observă ce simţi, bine, acum rela$ează.

+6. 5epeţi +%.+A. 5espiră ad#nc de trei ori şi repetă simultan B, +( şi +%.+?. 5idici degetele de la picioare astfel înc#t să simţi o puternică tensiune în

gamba şi coapsa dreaptă, ţine aşa, bine, acum rela$ează.+B. 5epetă +?.&'. 5epetă +?, +B pentru piciorul st#ng.&+. 5epetă &' şi +B simultan.&&. 5espiră ad#nc de trei ori şi repetă simultan B, +(, +% şi &+.iecare e$erciţiu durează apro$imativ &'-(' de minute.+. )racticaţi cei && de paşi cel puţin de ( ori în decursul a & zile.&. )racticaţi paşii +, B, +A, && de ce puţin ( ori în decursul a & zile.(. )racticaţi paşii + şi && de ce puţin ( ori în decursul unei zile. Mecanismul rela%'rii progresive (aco)son)rin tehnica rela$ării progresive acobson, subiectul învaţă să operaţionalizeze

conceptele de rela$are şi tensiune. 0lterior, ca urmare a e$erciţiilor repetate, se întăreştecone$iunea între eticheta lingvistică de rela$are şi starea efectivă pe care aceasta odefineşte, subiectul reuşind astfel să-şi controleze lingvistic şi voluntar rela$areamusculară.

(. Tehnica biofeedbac iofeedbac;-ul este o metodă dezvoltată din anii R6' în @tatele 0nite. @intetic

prezentată, tehnica presupune utilizarea unor instalaţii electronice pentru detectarea şiamplificarea unor procese fiziologice inconştiente !e$. conductanţa electrică a pielii, pulsul, ritmul cardiac, undele alfa cerebrale, etc.". @emnalul fiziologic- transformat cuajutorul acestor instalaţii electronice în stimul auditiv sau vizual-, este prezentat

subiectului, care astfel conştientizează indirect !cu ajutorul semnalului vizual sau auditiv" procesele fiziologice inconştiente respective. =ceasta constituie premisa controlului pecare subiectul îl poate dob#ndi asupra proceselor fiziologice inconştiente. )e scurt spus, biofeedbac;-ul este o tehnică prin care ajungem să controlăm funcţiile biologice interneale organismului. Hn comparaţie cu tehnicile de rela$are amintite mai sus, biofeedbac;-ulrealizează o mai mare discriminare a proceselor fiziologice inconştiente. @pre e$emplu,în trainingul autogen şi în rela$area progresivă acobson subiectul discriminează numaiîntre starea de rela$are versus starea de tensiune. @igur că aceste stări presupunmodificări specifice ale proceselor fiziologice !e$. starea de rela$are presupune reducerearitmului cardiac, reducerea conductanţei electrice a pielii, apariţia undelor alfa, etc.", darsubiectul nu conştientizează şi nu controlează modificarea fiziologică specifică !e$.reducerea ritmului cardiac" ci doar o stare de ansamblu !e$. starea de rela$are" care presupune uneori implicit starea fiziologică specifică. =ceastă diferenţă între tehnicile prezentate nu are importanţă dacă scopul pe care îl urmărim este inducerea unei stărigenerale de rela$are. onsecinţa însă este alta dacă urmărim modificarea specifică a unor parametri fiziologici inconştienţi, cum se înt#mplă în cazul unor tulburări psihosomatice-ţintă !e$. reducerea tensiunii arteriale în cazul hipertensiunii". Hn acest ultim caz,utilizarea tehnicii biofeedbac; pentru modificarea parametrului fiziologic-ţintă în opoziţiecu utilizarea unei tehnici de rela$are ce determină o modificare globală a tuturor

8



parametrilor fiziologici se e$primă într-o eficientizare a modificării parametruluifiziologic de interes at#t sub aspectul vitezei, c#t şi al stabilităţii şi intensităţii. @igur că şiîn cazul tehnicii biofeedbac;, modific#nd un parametru fiziologic !e$. reduc#nd ritmulcardiac", influenţăm şi parametrii altor procese fiziologice !e$. reducerea tensiuniiarteriale" dar tehnica se focalizează în principal pe parametrul care ne interesează, cu

consecinţele pozitive amintite mai sus. Procedur'$/edinţa +. 8ntroducere. @e urmăreşte> !a" justificarea faţă de subiect a utilizării

tehnicii biofeedbac; raportată la problema pe care urmărim să o rezolvăm !b"operaţionalizarea termenilor de rela$are şi tensiune !c" prezentarea tehnicii biofeedbac;ca tehnică de rela$are şisau de modificare a unor parametri specifici> istoric, evoluţie, procedură, eficienţă !d" prezentarea instalaţiei şi a aparaturii> este important ca subiectulsă manipuleze aparatul pentru a se familiariza cu el !e" alegerea funcţiei fiziologicespecifice care va face obiectul controlului prin tehnica biofeedbac;. 7acă scopul esteinducerea unei stări de rela$are este indicat ca subiectul să fie determinat indirect săopteze pentru modificarea pulsului !deoarece este o funcţie mai uşor controlabilă

comparativ cu undele alfa sau cu conductanţa electrică a pielii, corespunde cu miturilesubiectului referitoare la ceea ce înseamnă rela$are şi nu implică o stare de an$ietate cares-ar genera în cazul în care am încerca să modificăm funcţiile str#ns legate de un organvital -e$. modificarea ritmului cardiac". 4ptăm pentru o modificare a oricărui parametrufiziologic, în cazul în care condiţiile şi boala pacientului o cer.

/edinţa &. @e începe e$erciţiul propriu-zis într-o ambianţă liniştită, cu luminădifuză şi după ce pacientul îşi alege o poziţie confortabilă încerc#nd să se rela$eze.0neori este indusă o rela$are prealabilă de către terapeut, treptat pacientul învăţ#nd cuajutorul tehnicii biofeedbac; să şi-o inducă singur. )e măsură ce apar modificările dorite!e$. reducerea intensităţii sunetului în cască pe măsura reducerii frecvenţei pulsului",terapeutul administrează întăriri pacientului !e$. O7aP, OineP, OE$celentP, OontinuăP

sau semne non-verbale de încurajare", efectele biofeedbac;-ului fiind condiţionate în faptde binecunoscuta lege a efectului - un comportament urmat de o consecinţă pozitivă tindesă-şi crească frecvenţa. 9reptat întăririle sunt administrate de pacient !autoîntăriri", pentruca apoi să funcţioneze ca întărire tocmai apariţia în diverse grade a efectului dorit !e$.reducerea intensităţii sunetului". #nd subiectul reuşeşte să-şi controleze voluntar funcţiainternă în aceste condiţii, se trece în şedinţele următoare la încercarea de a controlaaceastă funcţie în condiţii mai ecologice, trec#ndu-se prin următoarele gradaţii>

!+" aceleaşi condiţii ca mai sus, dar cu ochii deschişi!&" aceleaşi condiţii ca mai sus dar fără aparat!(" într-o cameră bine luminată, cu aparat!*" într-o cameră bine luminată, fără aparat!%" într-o cameră bine luminată, în prezenţa a &-( persoane, cu aparat!6" într-o cameră bine luminată, în prezenţa mai multor persoane, fără aparat.Hn condiţiile în care e$erciţiile se desfăşoară fără aparat, înregistrarea modificării

se realizează ulterior efectuării e$erciţiului. 4ri de c#te ori o fază nu funcţionează, neîntoarcem la faza anterioară pe care o stabilizăm şi încercăm apoi să abordăm din nou, înmod gradat, faza la care au e$istat probleme. Hntre şedinţele terapeutice, este indicat ca pacientul să e$erseze singur acasă cel puţin de două ori pe zi în faza de învăţare. 0lterior,după ce subiectul a învăţat tehnica, frecvenţa e$erciţiilor se poate reduce, cu condiţia ca

8K



tehnica să fie efectiv practicată pentru modificări fiziologice specifice sau generale !vezistarea de rela$are".

Mecanismul )iofeed)ack*ului)rin tehnica biofeedbac;, subiectul învaţă să operaţionalizeze conceptul de

rela$are şisau de modificare a unui parametru specific !e$. apariţia ritmului alfa".

0lterior, ca urmare a e$erciţiilor repetate, se întăreşte cone$iunea între etichetalingvistică de rela$are şisau modificare specifică şi starea efectivă pe care acestea odefinesc, subiectul reuşind astfel să-şi controleze lingvistic şi voluntar rela$areamusculară şisau modificarea specifică.

9ehnica biofeedbac; este favorizată de următoarele premise>!+" 7e cele mai multe ori o funcţie internă a organismului nu este liniară, ea

variind continuu între anumite limite în momentul în care terapeutul observă o variaţie afuncţiei în sensul urmărit, va administra întăririle care conform legii efectului vor duce lacreşterea frecvenţei modificării dorite.

!&" )oziţia aleasă, închiderea ochilor şi condiţiile de mediu induc în modnatural, prin mecanisme fiziologice specifice, o stare de rela$are musculară. E$emplu>

lipsa stimulării proprioceptive intense !prin poziţia aleasă" şi a stimulărilor din mediu!prin închiderea ochilor şi organizarea mediului" reduc activitatea formaţiunii reticulate şigradul de stimulare pe care aceasta îl e$ercită asupra scoarţei cerebrale. Hn consecinţă,tonusul muscular se reduce şi muşchii se rela$ează.

!(" Hn cazul în care după mai multe încercări, modificarea dorită nu apare saunu se menţine nici măcar un timp scurt, terapeutul poate schimba uşor !în sensul dorit şiaşteptat de subiect" şi intenţionat valoarea parametrului conştientizabil !e$. sunet" princare funcţia internă se e$primă. =ceasta duce la scăderea an$ietăţii de performanţă asubiectului, care se presupune că interfera cu apariţia modificării dorite. Mai mult, pentrua stimula apariţia modificării dorite, terapeutul poate da pacientului sugestii asemănătoarecelor din cadrul trainingului autogen nu este însă indicat a se abuza de aceste formule,

deoarece astfel se elimină unul dintre aspectele fundamentale ale biofeedbac;-ului, şianume acela care conferă individului sentimentul de independenţă şi autocontrol, cuefecte benefice asupra eficientei terapiei.

9ehnica biofeedbac; este indicată în special atunci c#nd dorim să modificăm preponderent un proces fiziologic-ţintă. 7e asemenea, este indicată în cazul subiecţilor cuo pregătire tehnică, în ştiinţele e$acte.

Conclu*ie. 9ehnicile de rela$are propuse se constituie în metode eficace deintervenţie nu doar pentru remiterea simptomelor generate de o situaţie an$iogenă şisaustresantă, ci şi pentru prevenirea acestora şi îmbunătăţirea performanţelor subiecţilor însituaţii în care starea de rela$are este un factor ce poate creşte eficienţa !e$. performanţesportive - tir cu arcul, etc".

ercetările actuale se focalizează în special pe circumscrierea profilului psihologic al subiecţilor care pot obţine beneficii printr-o tehnică sau alta, precum şiasupra modului în care tehnicile pot fi combinate în scopul creşterii eficienţei lor !înspecial trainingul autogen cu biofeedbac;-ul, rela$area progresivă cu biofeedbac;-ul,hipnoza cu fiecare dintre ele".

7. 9ehnici de control al comportamentului respondent. =ceste tehnici au fostelaborate de terapia comportamentală în scopul modificării efectelor biologice !activarea

8



@2L" ale stimulilor ţintă. =ltfel spus, se modifică legătura între stimulul condiţionat şireacţia necondiţionată.

+!) Tehnica flooding +tehnica epui*ării sau a inhibiţiei de protecţie)5uperea legăturii între stimulul condiţionat !e$. stimulul fobic" şi reacţia

necondiţionată !reacţia an$ioasă e$primată prin dominanţa simpaticului" se face pe baza

inhibiţiei de stingere. @ubiectul este e$pus stimulului fobic, fiind lăsat să e$perienţiezetimp îndelungat starea de an$ietate p#nă la apariţia inhibiţiei de stingere. 8nhibiţia destingere se referă la faptul că dacă stimulul condiţionat nu este însoţit de stimululnecondiţionat treptat acesta nu mai deterimină răspunsul condiţionat. =ltfel spus, dacăstimulul fobic nu este însoţit de un stimul necondiţionat care determină o reacţie dean$ietate acesta treptat nu mai determină an$ietate condiţionată !intensitate an$ietăţii sereduce treptat în cursul e$punerii".

E$istă c#teva variante ale acestei tehnici>!+" stimulul an$iogen poate fi prezentat in vivo !real"-integral sau gradat!&" stimulul an$iogen poate fi prezentat în imaginar -integral sau gradat.8ndicaţii> fobii de intensitate subclinică timpul de e$punere c#t mai mare.

ontraindicaţii> cardiaci nu se fac e$puneri de scurtă durată. +%) Tehnica desensibili*ării progresive5uperea legăturii între stimulul condiţionat !e$. stimul fobic" şi reacţia

necondiţionată !e$. an$ietatea" se face în baza inhibiţiei reciproce. @timulului condiţionati se ataşează un nou răspuns !e$. rela$are" incompatibil cu reacţia anterioară !e$.an$ietatea". )rocedura presupune următoarele etape>

!+". se identifică stimulul an$iogen !e$. înălţimea în cazul fobiei de înălţime"!&". stimulul an$iogen este gradat !e$. gradaţia + etajul +, gradaţia & etajul &, etc."

astfel înc#t evaluarea pe o scală de la '!stimul nean$iogen" la +'' !stimul e$trem dean$iogen" a fiecărei gradaţii să nu depăşească cu mai mult de % puncte gradaţia imediat

inferioară @e fac apro$imativ +%-&' de gradaţii încep#nd de la gradaţia ' p#nă la +'' sau peste +''!(". subiectul este învăţat o tehnică de rela$are!*". subiectului i se prezintă, pe fondul stării de rela$are,în mod gradat, stimulul

an$iogen in vivo sau în imaginar. @e începe cu prima gradaţie !e$. etajul +". @ubiectuleste e$pus timp de +' secunde la acest stimul . 7acă reacţia an$ioasă nu apare !evaluareagradaţiei pe care o face subiectul în această condiţie pe scala de la ' la +'' este ' sau maimică dec#t %" se trece la gradaţia &. 7acă apare reacţia an$ioasă, atunci se efectueazăurmătorul algoritm>

!a" se repetă prezentarea gradaţiei + pe fondul de rela$are. 7acă nu aparereacţia an$ioasă, atunci se trece la gradaţia &. 7acă apare reacţia an$ioasă, atunci se trecela !b"

!b" se prezintă pe fondul de rela$are gradaţia + timp de &' secunde. 7acă nuapare reacţia an$ioasă, atunci se trece la gradaţia &. 7acă apare reacţia an$ioasă, atunci setrece la !c"

!c" gradaţia + se descompune în alte componente mai puţin an$iogene !e$.gradaţia +a parter, gradaţia +b urc treptele către etajul + etc."

!d" se prezintă gradaţia +a şi algoritmul se reia.8ndicaţii> fobii clinice e$trem de intense.

8



7acă desensibilizarea se realizează în imaginar, treptat, spre sf#rşitul terapiei, eatrebuie transpusă in vivo. E$istă o diferenţă cam de % situaţii din cele ierarhizate întree$punerea în vivo şi e$punerea în imaginar, e$punerea în imaginar devans#nd aşadare$punerea în vivo cu % situaţii.

+! ,ehnica e%punerii gradate5uperea legăturii între stimulul condiţionat şi reacţia necondiţionată se realizează prin inhibiţie de stingere. Mai precis, stimulul an$iogen este prezentat gradat la ointensitate e$trem de slabă, el neput#nd declanşa răspunsul necondiţionat. 5epet#ndaceastă procedură, stimulul fobic îşi pierde valoarea de stimul condiţionat. 4 variantă aacestei tehnici este tehnica modelării , în care subiectul este e$pus la stimulul fobic gradatşi indirect, observ#nd involuntar comportamentul terapeutului !de abordare gradată" faţăde stimulul fobic. )acientul urmează şi imită comportamentul gradat al terapeutului faţăde stimulul fobic.

8ndicaţii> terapia copilului.

E. 9ehnici de control al respiraţieiTe,%&/ e*$%e#&& &%!e#"e*!&'e@e cere pacientului să respire ad#nc şi cu frecvenţă mare pe gură timp de +-&

minute. =cest e$erciţiu va duce la apariţia hiperventilaţiei şi în consecinţă la declanşareaunor simptome asemănătoare celor declanşate în crizele an$ioase !e$. leşin, ameţeală,ritm cardiac crescut etc.".

8ndicaţii> 9ehnica este utilă în modificările cognitive din atacul de panică, c#nd pacientul trebuie convins că, crizele sale sunt declanşate prin mecanismul hiperventilaţieişi nu se datorează unei boli grave, incurabile şi incontrolabile.

Te,%&/ )e "%!#" / #e+*&#/:&e&()acientul este învăţat să respire uşor şi lent pe nas !(-* secunde inspiraţia, *

secunde e$piraţia".8ndicaţii> 9ehnica este utilă c#nd dorim să învăţăm pacientul să prevină şi săcontroleze hiperventilaţia.

9(( Te,%&& e#&?+"%&e%eQ &%)&'&)$/e & )e .#$*(

9ehnicile eric;soniene urmăresc accelerarea răspunsurilor adaptative şi reducerearezistenţei şi a răspunsurilor dezadaptative.

Tehnici de accelerare a răspunsurilor adaptative9ehnica amorsajului. )entru a facilita un comportament sau o interpretare

terapeutul amorsează anterior reprezentarea mentală a comportamentului sau ainformaţiilor utilizate în interpretare. E$emplu> înainte de a efectua o tehnică de rela$are pacientul este întrebat de momentel plăcute de rela$are pe care le-a e$perienţiat anzterior.

9ehnica imersiei în scenariu. )entru a faciliat un anumit comportament, pacientului nu i se cere doar să facă un anumit comportament dar i se dă şi o justificare plauzibilă pentru acel comportament.

8



9ehnica justificării efortului. )acientul este implicat în sarcini e$trem de dificile,mai dificile dec#t ar fi nevoie în mod real. ercetările arată că cu c#t efortul angajat însarcină este mai mare cu at#t subiecţii se simt mai ataşaţi şi mai implicaţi în sarcină.

Tehnici de minimi*are a re*istenţei

9ehnica parado$ului. )orneşte de la ideea că dacă se încercă blocarea unuicomportament pozitiv atunci acesta îşi creşte frecvenţa. 7aca subiectului care suferă de odepresie uşoară i se cere să e$perienţieze o depresie severă atunci este posibil ca acesta sănu mai e$perienţieze simptomatologie depresivă.

9ehnici de stimulare a controlului. )acientul este învăţat cum să-şi e$agerezesimptomatologia. 4bserv#nd că aceasta este sub controlul său înseamnă că o poatecontrola şi în sensul reducerii. 7esigur aici intervin şi mecanismele descrise în cazultehniclor parado$ale.

9ehnica reinterpretării. 4rice manifestare în cadrul psihoterapeutic esteinterpretată ca fiind favorizantă pentru psihoterapie. E$emplu> dacă pacinetul cască încursul psihoterapiei i se spune că este pregătit pentru rela$are sau că este rela$at, nu că

este plictisit.9(( H&*%">/ & !e#/*&/ +$.e+!&';

)uţine teme atrag în psihologie în măsura în care o face hipnoza. auzele acestuiinteres sunt multiple. <ipnoza fascinează prin neobişnuitul său şi nu ştim dacă ceea ceatrage este interesul de a-i descifra taina sau dorinţa de a te lăsa furat de ea. !Cheorghiu,+BAA". /tim însă cu certitudine că cercetările e$perimentale moderne sunt e$presia a două paradigme aflate fundamental în opoziţie> !+" paradigma clasică sau a transei av#nd careprezentanţi de marcă pe <ilgard, Eric;son, @piegel şi Edmonston !&" paradigmacognitiv-comportamentală de inspiraţie socială, av#nd ca reprezentanţi pe arber,

@panos, Fagstaff, G1nn, Dirsch şi Corassini. 2e aflăm, parafraz#ndu-l pe Duhn !+BA6" într-o fază de cercetare ştiinţifică ahipnozei, e$traordinară dar şi parado$ală.

ercetarea este e$traordinară deoarece este e$presia luptei între cele două paradigme mai sus menţionate. ercetarea este parado$ală deoarece lupta între paradigme durează de apro$imativ (' de ani fără a se întrevedea clar un c#ştigător. 4r,Duhn !+BA6" arată că ar fi trebuit să se înt#mple unul din următoarele două lucruri> !+"schimbarea de paradigmă prin înlocuirea paradigmei vechi !clasică" cu noua paradigmă!cognitiv-comportamentală" !&" asimilarea paradigmei noi în paradigma clasică.

2u s-a înt#mplat nimic, şi această stagnare la nivel paradigmatic are consecinţenegative asupra elaborărilor teoretice şi aplicative în domeniu în cărţile noi !anii RB'"despre hipnoză găsim tratate şi prezentate apro$imativ aceleaşi tehnici şi proceduri caacum &'-(' de ani, progresul fiind deci infim.

<ipnoza nu este considerată astăzi un domeniu major de interes în cercetareaştiinţifică mondială. Hn @0= şi Marea ritanie ea nu este văzută ca o întreprindereserioasă. auzele sunt naivitatea, ambiguitatea şi uneori comicul conceptelor utilizate în paradigma clasică, fără valenţe euristice pe de o parte şi dogmatismul teoretico-metodologic behaviorist care limitează încă abordarea cognitiv-comportamentală pe dealtă parte. @e face simţită astfel necesitatea unei perspective noi asupra hipnozei care să

9<



depăşească impasul în care s-a ajuns şi care să revitalizeze activitatea de cercetarefundamentală şi aplicativă în domeniu integr#nd însă asumpţiile valide ale paradigmeloranterioare. 7in punct de vedere istoric, paradigma clasică a fost prima care s-a impus înstudiul modern şi e$perimental al hipnozei !de aici şi denumirea de clasică".

P/#/)&.0/ /+&; % +!$)&$ ,&*%">e&)aradigma clasică a generat at#t teorii şi orientări ştiinţifice asupra hipnozei,fundamentate e$perimental, !e$. teoria neodisociaţionistă - <ilgard" c#t şi teorii şiorientări naive situate în apropierea simţului comun, fără o bază e$perimentală riguroasă!e$. orientarea 2eN =ge cu implicaţii asupra hipnozei". u toată această diversitate se poate evidenţia un nucleu comun de asumpţii teoretico-metodologice proprii acestei paradigme>

• prin procedura de inducţie hipnotică se induce o stare de transă hipnoticănumită şi hipnoză neutrală !Edmonston, +B?+" sau transă = !arber, +B6B". Hnţelegem prin transa = o stare de conştiinţă caracterizată prin faptul că subiectul OrupeP legătura cumediul înconjurător, comportamentul este e$perienţiat ca involuntar, atenţia se

concentrează pe un stimul intern sau e$tern iar la nivel fiziologic apare o stare derela$are• transa hipnotică are diferite nivele de ad#ncime care pot fi evaluate cu

diverse scale de hipnotizabilitate !e$. scala arber, @calele @tanford> =, , sau de grup,etc."

• pe fondul transei = se fac sugestii hipnotice specifice gener#ndu-sefenomenele hipnotice ţintă !e$. catalepsia braţului". 9ransa = este considerată o condiţieabsolut necesară pentru producerea fenomenelor hipnotice ţintă. Ea poate fi interpretatăca un fenomen hipnotic OdifuzP care urmează şi este indus de procedura de inducţiehipnotică, şi care precede, condiţionează şi e$plică apariţia fenomenelor hipnotice ţintă

• realizarea fenomenelor hipnotice depinde de nivelul de ad#ncime a

transei unele necesită ca o condiţie prealabilă pentru apariţia lor doar un nivel superficialde ad#ncime a transei !e$. catalepsia braţului", altele presupun un nivel profund dead#ncime a transei !e$. amnezia posthipnotică"

• hipnotizabilitatea este o trăsătură relativ stabilă de personalitate, fiindgreu şi puţin modificabilă prin tehnici şi e$erciţii specifice !e$. biofeedbac;, deprivaresenzorială etc.".

igura & prezentată în continuare ilustrează această perspectivă.9eoria dominantă din cadrul acestei paradigme este teoria neodisociaţionistă

!teoria observatorului ascuns - <ilgard, +B6%, +BA(". Ea îşi are rădăcinile în cercetările luianet !+B&%" asupra fenomenelor de disociere. Hn această teorie se afirmă că prin procedura de inducţie hipnotică se induce o stare de transă caracterizată printr-o disociere

a conştiinţei. =dică unele sisteme de prelucrare a informaţiei se separă de procesorulcentral - conştiinţa - funcţion#nd automat şi independent. =ceastă capacitate de disociereeste stabilă pentru fiecare subiect în parte, neput#nd fi modificată prin diverse proceduri!e$. biofeedbac;, rela$are, etc." dec#t într-o măsură e$trem de mică. 7isociereaconştiinţei indusă prin proceduri de inducţie hipnotică este condiţia absolut necesară pentru producerea fenomenelor hipnotice.

96



!nivel de ad#ncime"

@tare deveghe

)rocedura deinduc ie hipnotică

)rocedura de

anulare a induc iehipnotice

9ransahipnotică

@ugestiispecifice

=nularea

sugestiilor specifice

enomenehipnotice

uşoară

medie

profundă

E$.> catalepsie,amnezie

posthipnotică,hipermnezie

hipnotică,anestezie şianalgezie,

etc.

F&.$#/ 8( -)ordarea clasic' a hipnozei !după elloNs, +B?6".

=ceastă perspectivă asupra hipnozei a fost criticată serios de programul cognitiv-comportamental iniţiat de arber !+B6B, +BAB". a urmare a acestui fapt, impactul eiasupra cercetării fundamentale şi asupra hipnozei e$perimentale a fost drastic redus. utoate acestea, ea domină în practica clinică şi juridică, deoarece prin tehnicile şi procedurile riguroase şi sofisticate pe care le presupune, hipnoza se constituie într-un

Oprete$tP şi OritualP cu funcţie terapeutică. =ltfel spus, nu tehnica în sine este eficientă, cisemnificaţia şi funcţia care i se atribuie de către pacient tehnicii este fundamentală. 0tileîn anumite situaţii, astfel de tehnici sunt totuşi departe de a genera aplicaţii şi intervenţiide anvergură. 8mpactul lor pragmatic ar putea fi comparat cu eficienţa clinică aritualurilor religioase. 4r, deşi nu trebuie ridiculizate, ele trebuie depăşite, altfel riscămsă ne situăm la nivelul unor intervenţii practice situate cu o palmă deasupra simţuluicomun, rupte de aplicaţiile de v#rf din ştiinţă. @chimbarea care trebuie realizată ar fisimilară trecerii de la vindecarea prin ierburi tămăduitoare la farmacologia modernă saude la altoiri la ingineria genetică. 4 astfel de intreprindere şi încercare de schimbare este programul cognitiv-comportamental iniţiat de arber !+B6B, +BAB".

P/#/)&.0/ ".%&!&'-"0*"#!/0e%!/; % +!$)&$ ,&*%">e&)rogramul de cercetare asupra hipnozei iniţiat de arber !+B6B" s-a derulat pe parcursul a două etape> +" etapa de negare şi invalidare a rezultatelor teoretico-e$perimentale obţinute p#nă la el, caracterizată printr-o poziţie behavioristă radicală &"etapa de construcţie a unei noi paradigme de orientare cognitiv-comportamentală,îmbogăţită ulterior prin cercetările lui @panos !+BA+" şi Fagstaff !+B?+" cu elemente de psihologie socială.

Hn etapa de negare, arber aduce următoarele argumente pentru a discreditarezultatele teoretico-e$perimentale obţinute în studiul hipnozei p#nă la el>

• e$plicaţia tautologică a fenomenelor hipnotice în paradigma clasică şi, înconsecinţă, lipsa suportului logic pentru astfel de e$plicaţie. @e afirmă, arată arber, că

hipnoza este o stare de transă iar fenomenele hipnotice apar ca urmare a faptului căsubiectul se află în stare de transă. Hn acelaşi timp însă, continuă autorul, starea de transăeste evaluată şi identificată prin producerea fenomenelor hipnotice. =vem deci oe$plicaţie tautologică, circulară, în care starea de transă este definită prin fenomenelehipnotice, iar acestea la r#ndul lor prin starea de transă

• e$istenţa unor variabile mascate în studiile anterioare. @pre e$emplu, procedura de inducţie hipnotică are o structură ce cuprinde următorii factori> !+" situaţiaeste definită de subiect ca hipnoză !&" sugestiile vizează inducerea greutătii, închiderea

98



ochilor, somnul !(" subiectului i se spune ca îi va fi uşor să răspundă la sugestii !*"subiectul este motivat să realizeze sugestiile. ercetările lui arber !+B6B" arată căfactorii ( şi *, reuniţi sub numele de Osarcina de supramotivareP, sunt tot at#t de eficienţiîn producerea fenomenelor hipnotice ca şi procedura de inducţie considerată în structuraei !fact.+,&,( şi *.". =cest lucru înseamnă că nu procedura de inducţie este răspunzătoare

de producerea fenomenelor hipnotice, ci doar factorii ( şi * din cadrul procedurii• studiile anterioare utilizau design-uri e$perimentale în care acelaşi lot de

subiecţi era e$aminat în stare de veghe şi sub hipnoză pentru a se înregistra eventualelediferenţe. 7ar este posibil ca sub hipnoză subiecţii să se comporte diferit dec#t în stareade veghe deoarece cred că hipnotizatorul aşteaptă acest lucru de la ei. Hn consecinţă,sugerează arber, studiile asupra hipnozei trebuie să se realizeze pe eşantioaneindependente de subiecţi, nu pe eşantioane paralele în care acelaşi lot de subiecţi estetestat în pretest şi posttest

• multe rezultate obţinute anterior nu au putut fi reproduse utiliz#ndu-se ometodologie e$perimentală riguroasă sau dacă s-au obţinut, amplitudinea lor !e$primatăîn mărimea efectului şi prag de semnificaţie" a fost mult mai redusă comparativ cu

e$agerările anterioare• fenomenele hipnotice pot fi produse utiliz#ndu-se sarcina de

supramotivare cu aceeaşi eficienţă ca şi în cazul utilizării procedurii de inducţiehipnotică.

7eşi unele critici sunt e$agerate şi nefondate !Cauld, +BB&", în ansamblu ele suntvalide şi se menţin, pregătind drumul pentru o schimbare de paradigmă.

Hn etapa de construcţie, ca urmare a unei activităţi de cercetare sistematică şi prolifică, arber !+B6B, +BAB" !arber este considerat după @panos cel mai prolific autorîn domeniul hipnozei" iniţiază o nouă paradigmă, paradigma cognitiv-comportamentală,av#nd următorul nucleu tare>

• hipnoza este o stare de transă, dar transa nu are valoare e$plicativă ca în

paradigma clasică, ci este o variabilă dependentă alături de celelalte fenomene hipnotice,care trebuie ea însăşi e$plicată

• avem două tipuri de transă, şi anume transa = şi transa . 9ransa = esterezultatul procedurii de inducţie hipnotică şi se caracterizează prin faptul că subiectulOrupeP legătura cu mediul înconjurător, comportamentul este e$perienţiat ca involuntar,atenţia se concentrează pe un stimul intern sau e$tern, iar la nivel fiziologic apare o starede rela$are. )e fondul transei = se fac sugestiile specifice, gener#ndu-se fenomenehipnotice ţintă !e$. catalepsia braţului" şi transa . 9ransa este rezultatul unor sugestiispecifice care vizează declanşarea unor fenomene hipnotice ţintă pe fondul transei = saudupă sarcina de supramotivare. =cest tip de transă se caracterizează prin faptul căsubiectul este Oabsorbit în imaginarP, efectu#nd involuntar sugestia hipnotizatorului,

rup#nd legătura cu mediul înconjurător altfel spus, transa este o stare de conştiinţă ceînsoţeşte fenomenele hipnotice ţintă, generate prin sugestii specifice, pe fondul transei =sau după sarcina de supramotivare

• variabilele independente care condiţionează apariţia fenomenelorhipnotice sunt> !+" sugestiile hipnotizatorului !&" atitudinile, e$pectanţele şi motivaţiilesubiectului !(" abilităţile imagistice ale subiectului

• hipnotizabilitatea nu este o trăsătură stabilă de personalitate, ci estemodificabilă relativ uşor. Corassini şi @panos !+B?6" elaborează programul arleton care

99



vizează modificarea hipnotizabilităţii. )e scurt, programul are următoarele componente>!+" restructurări cognitive cu scopul de a elimina concepţiile greşite despre hipnoză şi dea crea atitudine şi motivaţie pozitive ale subiecţilor faţă de hipnoză !&" dezvoltareaabilităţilor imagistice ale subiecţilor şi încurajarea utilizării lor în cursul hipnozei !("oferirea de informaţii cu privire la modul în care trebuie interpretate sugestiile. @e insistă

asupra faptului că subiectul trebuie să interpreteze şi să iniţieze activ fenomenelesugerate, cel puţin în faza iniţială, în acelaşi timp lăs#ndu-se Oabsorbit în imaginarP pentru a genera în plan subiectiv senzaţia că fenomenele sugerate se produc involuntar,automat, ca de la sine

• procedura de inducţie hipnotică şi transa = sporesc sugestibilitateasubiecţilor evaluată cu scala arber cu apro$imativ &,% puncte !din ? posibile" încomparaţie cu sugestibilitatea evaluată în starea de veghe. =celaşi efect îl are însă şisarcina de supramotivare, ceea ce îl face pe arber să afirme că tot ce se face cu hipnozase poate face şi fără ea, utiliz#nd doar sarcina de supramotivare. Hn acest conte$t prinhipnoză se înţelege utilizarea procedurii de inducţie hipnotică.

igura (, prezentată în continuare, ilustrează această perspectivă.

7eşi iniţial revoluţionar şi progresist, programul iniţiat de arber s-a blocat la unmoment dat, neput#nd depăşi dogmatismul teoretico-metodologic al behaviorismuluiclasic din care s-a inspirat, ignor#nd totodată dezvoltările teoretice recente din psihologiacognitivă. Mai mult, el nu a penetrat niciodată serios practica clinică şi juridică. =ceastadeoarece, în numele unui pozitivism logic e$trem, ridicat de behaviorişti la rangul delege, s-a abordat preferenţial relaţia stimul-răspuns sau variabile antecedente - variabiledependente în studiul hipnozei, ignor#ndu-se !în prima fază a programului" sauminimaliz#ndu-se şi neabord#ndu-se sistematic !în a doua fază" prelucrărileinformaţionale intermediare. Hn plus, acest program cognitiv-comportamental în studiulhipnozei s-a rupt de cercetarea avansată din psihologia cognitivă, lipsindu-se astfel de osursă serioasă de cunoştinţe riguroase care i-ar fi dat un ascendent în lupta cu paradigma

clasică. =stfel, tehnicile elaborate nu au generat aplicaţii practice de anvergură, eledomin#nd însă hipnoza e$perimentală şi cercetarea fundamentală datorită rigorii şicaracterului lor obiectiv susţinute de cercetări e$perimentale serioase.

=bsorb ieM8mplicareîn imaginar 95=2@=

enomenehipnotice

@ugestiiverbale

intă

=titudinea,e$pectanţa şi

motiva iasubiectului

=bilită ile

imagisticeale subiectului

=bsorb ia!în lectură,

audiat muzică,etc."

E$.> catalepsie,amnezie hipnotică,

etc.

F&.$#/ 9( -)ordarea cognitiv*social' asupra hipnozei!după elloNs, +B?6".

5ecapitul#nd, deşi paradigma cognitiv-comportamentală în studiul hipnozei areuşit în foarte scurt timp să penetreze acest domeniu, ea nu a putut să se impună definitiv

9



în competiţia cu paradigma clasică, în acest moment ele coe$ist#nd paşnic. =ceastăcoe$istenţă paşnică parado$ală a două paradigme aflate fundamental în opoziţie este posibilă deoarece ele şi-au epuizat potenţialul creativ şi valenţele euristice,nemaireprezent#nd una pentru cealaltă un pericol. Hn ştiinţă, însă, o asemenea coe$istenţăa două paradigme opuse cu aceeaşi influenţă asupra unui domeniu ţintă, este periculoasă

deoarece nu se stimulează competiţia şi progresul, acest lucru av#nd un impact negativasupra elaborărilor teoretico-metodologice în domeniu.u toate acestea, cele două paradigme au avut o contribuţie cov#rşitoare în

abordarea şi cercetarea ştiinţifică a hipnozei prin reprezentanţii lor marcanţi, oameni demare capacitate intelectuală şi ştiinţifică> arber, <ilgard, 4rne, @arbin, @panos,Fagstaff, etc., într-o perioadă c#nd în hipnoză se manifestau şi încercau să-şi facă loc cu pregnanţă influenţe pseudoştiinţifice ca mesmerismul, magnetismul animal, orientarea 2eN =ge reprezentată prin neoeric;sonieni şi programare neurolingvistică !2G)",caracterizate prin comicul conceptelor, naivitate, simţ comun sau, şi mai grav, uneori prinfraudă !<eap, +B??, +BB+". )aradigma clasică şi paradigma cognitiv-comportamentalăvor răm#ne în istoria hipnozei ca puncte de referinţă, iar abordările noi nu pot face

abstracţie de ele şi de rezultatele lor teoretico-e$perimentale valide, care trebuie integrate,reevaluate şi dezvoltate.Gaboratorul de cercetare creat la luj-2apoca în cadrul O@eminarului de @tudii

=vansate asupra <ipnozei şi @ugestieiP încearcă să depăşească această stagnare paradigmatică în cercetarea hipnozei printr-o infuzie de cunoştinţe fundamentale din psihologia cognitivă care vor face posibilă trecerea peste impasul în care se găseşte paradigma cognitiv-comportamentală integr#nd şi dezvolt#nd totodată asumpţiile salevalide. =ltfel spus, încercăm să revigorăm paradigma cognitiv-comportamentală înstudiul hipnozei prin ancorarea ei la cercetarea fundamentală recentă din psihologiacognitivă.

ANGAJAMENTUL COGNITIVIST ÎN STUDIUL HIPNO5EI( PROGRAMUL DECERCETARE AL “SEMINARULUI DE STUDII AVANSATE ASUPRA

HIPNO5EI ŞI SUGESTIEI”

ercetările realizate p#nă acum asupra hipnozei şi asupra temelor din psihologiacognitivă care pot avea un impact considerabil asupra acesteia !7avid, +BB6a, +BB6bMiclea, +BB*, +BB6", coroborate cu rezultatele cercetărilor fundamentale din literatura despecialitate !arber, +B6B, +BAB 2aish, +B?6 5hue, G1nn şi Dirsch, +BB( 0dolf, +B?A"susţin următoarea perspectivă asupra hipnozei>

•

hipnoza este un termen care descrie următoarea situaţie din realitate> unsubiect numit hipnotizator îi sugerează altui subiect numit subiect hipnotizat modificări lanivel, subiectiv, cognitiv, comportamental şi biologicfiziologic. @ugestiile se pot face>!+" în stare de veghe, fără a se obţine un rezultat evident !doar +6 dintre subiecţi obţin unscor mare la scalele de sugestibilitate în aceste condiţii" !&" pe fondul transei =, după procedeele de inducţie hipnotică, gener#ndu-se transa şi fenomenele hipnotice ţintăsau !(" după sarcina de supramotivare, gener#ndu-se transa şi fenomenele hipnoticeţintă. =ltfel spus, hipnoza este o tehnică prin care se induc modificări subiective,

9



cognitive, comportamentale şi fiziologice ţintă numite fenomene hipnotice !vezidetalierea lor în cele ce urmează" prin sugestii posthipnotice şi tehnici specifice unelemodificări cognitive, comportamentale şi fiziologice din cursul hipnozei se menţin şidupă anularea stării de transă !e$. restructurările cognitiv-comportamentale". =ceasta areimplicaţii pozitive pentru psihoterapie. Mai mult, prin sugestii posthipnotice se pot

induce în starea de veghe modificări subiective, cognitive, comportamentale şi fiziologiceadaptative, chiar dacă acestea nu au fost produse în stare de transă !e$. emoţii, pattern-uricomportamentale, etc."

• modificările la nivel subiectiv se referă la trăirile subiectului aflat înstarea de transă, operaţionalizate prin descrierile pe care subiectul le angajează stării salesubiective !e$. mă simt calm, rela$at, etc.". 2ivelul subiectiv este o variabilă dependentăa interacţiunii celorlalte trei nivele> cognitiv, comportamental şi biologic

• modificările la nivel cognitiv sunt reprezentate de modificări alesenzaţiilor şi percepţiilor !halucinaţii hipnotice, iluzii, anestezie şi analgezie, etc.", alememoriei !hipermnezie, amnezie hipnotică, etc.", ale g#ndirii !logica transei, modificăriale cunoştinţelor, etc.", ale limbajului şi imaginaţiei !vis hipnotic, etc.". ercetările

e$perimentale care urmează a aborda aceste modificări trebuie să aibă ca premisecercetări riguroase din psihologia cognitivă asupra prelucrării primare de informaţie!Marr, +B?&", memoriei !addele1, +B?6 @chacter, +B?A acob1, +BB+", imaginaţiei!Dossl1n, +BB'", teoriei detectării semnalului !2aish, +B?6", cercetări din psihologiacognitivă realizate sau care urmează a fi realizate

• modificările la nivel comportamental se caracterizează prin faptul că prinhipnoză putem produce orice comportament al subiectului din starea de veghe. Hn acestcaz însă, comportamentul este e$perienţiat de acesta ca fiind automat, involuntar,declanşat de sugestiile hipnotizatorului şi nu generat voluntar. =bordarea e$perimentală amodificărilor comportamentale din hipnoză trebuie să ia în considerare cercetărilecognitive asupra atenţiei, controlului şi prelucrărilor automate de informaţie !vezi

roadbendt, +B%? 2orman, +B6? 9reisman, +B?? acob1, +BB+"• modificările la nivel fiziologic sunt induse prin starea de rela$are sau

arousal !activare" fiziologic !în cazul inducerii hipnotice a unor stări emoţionale sau încazul hipnozei activalerte". ercetările arată că nu e$istă pattern-uri şi modificărineurofiziologice specifice hipnozei

• pentru e$plicarea fenomenelor hipnotice !modificări la nivel subiectiv,cognitiv, comportamental şi fiziologic" optăm în favoarea microteoriilor. =bordărileanterioare !vezi <ilgard şi arber" propuneau pentru e$plicarea fenomenelor hipnotice o perspectivă Oholistă şi globalistăP. @pre e$emplu, at#t <ilgard c#t şi arber încearcă săe$plice printr-o singură teorie globalistă şi unificatoare !vezi figurile & şi (" întreagadiversitate a fenomenelor hipnotice. 7ar abordarea holistă este astăzi văzută în ştiinţă ca

nerealistă, ţin#nd mai mult de dorinţă dec#t de activitatea ştiinţifică şi performanţă. Estenevoie de teorii distincte pentru a e$plica fenomenele hipnotice de la nivele diferite !e$.nivelul cognitiv, comportamental, fiziologic" sau chiar din cadrul aceluiaşi nivel !e$.amnezia şi hipermnezia hipnotică din cadrul nivelului modificărilor hipnotice cognitive".)este tot în ştiinţă lucrurile stau la fel. Hn inteligenţa artificială, spre e$emplu, s-a renunţatla mitul construirii unui sistem artificial inteligent în general, cercetarea focaliz#ndu-se peconstruirea unor sisteme artificiale inteligente într-un domeniu bine circumscris. @tudiulhipnozei perseverează încă pe o linie greşită, căut#ndu-se Omecanismele hipnozeiP,

9K



răspunz#ndu-se la întrebări globaliste de genul Oce este hipnoza3P sau Ocare suntmecanismele hipnozei3P, etc. )rin aceasta, studiul hipnozei se îndepărtează de demersulştiinţific. Hn consecinţă, această abordare trebuie abandonată în favoarea elaborăriimicroteoriilor ce încearcă să clarifice mecanismele implicate într-un fenomen hipnoticţintă şi nu mecanismele implicate în hipnoză. @igur, ideea unei teorii unificatoare nu

trebuie abandonată ci trebuie lăsată viitorului. 2e putem pune problema ei atunci c#ndvom avea microteorii riguroase ce se cer articulate pentru a oferi o perspectivă deansamblu, unitară. Hnsă, în studiul hipnozei nu s-a ajuns încă la acest nivel. )utem totuşiangaja Oteorii asupra hipnozeiP în măsura în care găsim elemente comune tuturorfenomenelor hipnotice. 7upă cum vom vedea în capitolul următor, un astfel de elementcomun este involuntaritatea care caracterizează toate fenomenele hipnotice. u aceastăe$cepţie, teoriile asupra hipnozei trebuie focalizate, cum argumentam mai sus, pefenomene şi mecanisme specifice

• răspunsul hipnotic la stimulul sugestie apare în patru modalităţi> !+"automat, direct şi într-un timp scurt !&" subiectul angajează conştient anumite modalităţicognitive !e$. imaginaţia" pentru a genera automat şi involuntar răspunsul sugerat în

acelaşi timp nerealiz#nd faptul că el a angajat iniţial voluntar aceste modalităţi cognitive!(" subiectul angajează conştient anumite modalităţi cognitive !e$. imaginaţia" pentru agenera automat şi involuntar răspunsul sugerat în acelaşi timp realiz#nd faptul că el aangajat iniţial voluntar aceste modalităţi cognitive !*" subiectul a generat voluntarrăspunsul sugerat. 5ăspunsuri hipnotice sunt considerate doar primele trei modalităţiultima modalitate fiind considerată complianţă sau simulare hipnotică. )e măsurae$ersării şi repetării inducţiei hipnotice răspunsurile hipnotice de tip !(" şi !&" tind sădevină răspunsuri tip !+" datorită automatizării. Hn cursul unei inducţii hipnoticerăspunsurile tip !+", !&", !(" apar totdeauna împreună deşi într-o proporţie variabilă înfuncţie de antrenamentul subiectului

• valoarea pragmatică a hipnozei trebuie văzută cu realism şi ca deriv#nd

din modificările pe care ea le induce dincolo de dorinţele şi aşteptările nerealiste aleomului modal vizavi de Omiracolul hipnozeiP sau de scepticismul nejustificat izvor#t, decele mai multe ori, din ignoranţă şi necunoaştere, al omului de ştiinţă sau al practicianului.

Modific'rile la nivel su)iectiv în hipnoză se constituie în e$perienţe de viaţă noi pentru subiect, cu impact asupra stimei de sine şi evoluţiei speranţei de rezolvare a problemelor pentru care hipnoza a fost angajată.

Modific'rile la nivel cognitiv ne permit să sperăm în utilizarea hipnozei ca>!a" tehnică de restructurări cognitiv-comportamentale în psihologia clinică şi

psihoterapie !e$. terapia an$ietăţii, depresiei, etc."

!b" tehnică de anestezie şi analgezie, induse prin mecanisme cognitive înintervenţiile medicale acolo unde anestezia prin substanţe chimice este ineficientă sauimposibil de aplicat

!c" tehnică de ameliorare a capacităţii mnezice cu implicaţii în psihoterapie şi practica juridică !memoria martorilor".

Modific'rile comportamentale sporesc încrederea pacientului în eficacitatea unorsugestii posthipnotice, amelior#nd astfel integrarea lui ecologică.

9



Modific'rile la nivel fiziologic se constituie în stări de rela$are utile în tratamentulan$ietăţii şi a tulburărilor psihosomatice !0dolf, +B?A", sau, prin inducerea unui arousalfiziologic, contribuie la realizarea unor tehnici de inoculare a stresului, cu implicaţii psihoterapeutice.

7upă cum se observă, aceste modificări nu aduc nimic miraculos sau

supraomenesc. Mai mult, eficacitatea lor pragmatică trebuie evaluată în comparaţie cualte tehnici asemănătoare utilizate deja în practica psihologică. 7ar şi a te situa pe o poziţie din care să afirmi că hipnoza este o tehnică neştiinţifică, şamanică, care creează o puternică dependenţă a pacientului de terapeut, fără valenţe pragmatice, este o eroareizvor#tă fie din ignoranţă, fie din e$aminarea unei bibliografii de Om#na a douaPcumpărată de pe Otaraba de la colţP. <ipnoza, în măsura în care este bazată pe o relaţie decolaborare şi nu de autoritate e$tremă între pacient şi terapeut şi este transformată spresf#rşitul şedinţelor de psihoterapie în autohipnoză, nu produce o dependenţă mai maredec#t alte tehnici psihoterapeutice.

Hn concluzie, am putea spune că tehnica hipnotică în sine nu este eficientă sauneeficientă. Eficienţa ei depinde de valoarea şi cunoştinţele celui care o utilizează.

Hn acest conte$t merită să ne oprim puţin asupra rolului de Oprete$tP al hipnozei în psihoterapie, rol care ar merita să fie investigat amănunţit şi sistematic şi care ar generaaplicaţii practice interesante. Hn cele ce urmează vom oferi două e$emple.

#$emplul !. .neori/ 0n cursul psihoterapiei/ pacien&ii evit' s' aduc' 0n discu&ieanumite fapte sau evenimente care i*ar pune pe ei sau pe terapeut 0ntr*o pozi&ie delicat'" -ceste fapte 1i informa&ii ar putea avea 0ns' o importan&' cov2r1itoare pentrudesf'1urarea psihoterapiei 1i remiterea simptomului" .tilizarea hipnozei poate eli)era pacientul de responsa)ilitatea aducerii 0n discu&ie a acestor evenimente 34enante5/responsa)ilitatea c'z2nd pe utilizarea hipnozei$ 3nu am vrut s' vor)esc despre asta/ dardac' m*ai hipnotizat/ nu am avut 0ncotro/ nu m*am putut opune s'*&i spun5 cazuistic' proprie!" 6n acest caz hipnoza este un prete%t pe care su)iectul 0l folose1te prin delegarearesponsa)ilit'&ii/ pentru aducerea 0n discu&ie a acestor evenimente 34enante5 pe carealtfel nu ar avea cura4ul s' le a)ordeze"

#$emplul %. .tilizarea regresiei 0n v2rst' poate a4uta su)iectul s'*1i aminteasc' sau s' cread' c'*1i aminte1te o mul&ime de informa&ii pe care le considerase uitate" 7uconteaz' dac' aceste informa&ii sunt corecte/ tr'ite de su)iect sau sunt doar construitede acesta 0n cursul hipnozei" 6n m'sura 0n care su)iectul le consider' ca fiind adev'rate 1i tr'ite de el c2ndva/ ele do)2ndesc o func&ie terapeutic' prin faptul c' 0l a4ut' s'*1iconstruiasc' o istorie de via&' coerent' cu implica&ii directe asupra remiterii simptomatologiei" 8ipnoza 0n acest caz este tocmai prete%tul construirii unei astfel deistorii coerente de via&' cu func&ie terapeutic'"

5olul de Oprete$tP al hipnozei în cursul psihoterapiei, utilizat des dar nesistematicîn paradigma clasică, a fost total ignorat în paradigma cognitiv-comportamentală a luiarber. )robabil aceasta este şi e$plicaţia impactului redus în practica clinică a acestei paradigme. redem că el trebuie reconsiderat şi dezvoltat.

Ga întrebarea O@e induce prin hipnoză o stare de transă3P răspundem în felulurmător> da, dar transa este un fenomen hipnotic, o variabilă dependentă fără valoaree$plicativă ea este o trăire la nivel subiectiv e$presie a modificărilor de la nivelelecognitiv, comportamental şi biologic. Mai mult, e$istă două tipuri de transă> transa = şitransa . =bordarea clasică consideră că transa = este absolut necesară pentru producerea

9



fenomenelor hipnotice !pe fondul ei se fac sugestiile specifice care generează fenomenelehipnotice ţintă". =bordarea cognitiv-comportamentală consideră că apariţia fenomenelorhipnotice şi a transei presupune doar sarcina de supramotivare şi sugestii specifice, put#ndu-ne dispensa de transa = şi, în consecinţă, de procedura de inducţie hipnotică cafactor absolut necesar pentru geneza fenomenelor hipnotice !transa în acest caz este o

variabilă dependentă ca toate fenomenele hipnotice, în fapt un fenomen hipnotic care secere e$plicat". ercetările iniţiate de noi !vezi în continuare" sugerează următoareaconcluzie> transa = nu este absolut necesară pentru producerea fenomenelor hipnoticeţintă şi a transei , dar le poate favoriza. C#ndind prin analogie, ea joacă rolulcatalizatorilor într-o reacţie chimică> se poate şi fără ei, dar eficienţa şi rapiditatea reacţieichimice sunt mult mai mari c#nd sunt prezenţi.

=ceastă perspectivă asupra hipnozei poate fi rezumată şi sintetizată aşa cum apareilustrată de figura *.

absorbţie

sugestii specifice

atitudine, motivaţie,

e$pectanţe

imaginaţia

stare de veghe

procedura de

inducţie

anularea

inducţiei hipnotice

transa

atitudine, motivaţie,

e$pectanţe

sugestii specifice

imaginaţia

sugestiile

fenomene

hipnotice

sarcina de supramotivare

sarcina de supramotivare

fenomene hipnotice

absorbţie în lecturS, vizionarea unui film, etc.

- subiecţi cu imaginaţie mică, medie sau mare

- practica clinică M studii e$perimentale

- subiecţi cu imaginaţie mare

- studii e$perimentale

evaluare

uşoară

medie

ad#ncă

- amnezie hipnoticS

- halucinaţii, etc.

9igura :" -)ordarea cognitiv comportamental' modern' asupra hipnozei"

COMPONENTE ALE ABORDĂRII COGNITIV-COMPORTAMENTALEMODERNE ASUPRA HIPNO5EI @FIG( 9( DETALIERI ŞI PRECI5ĂRI

SUPLIMENTARE

! Procedura de induc&ie hipnotic' care apare ca un factor important în această perspectivă are următoarele componente>

• 0nceputul induc&iei; @e asigură un mediu liniştit şi securizant, ferit pe c#t

posibil de zgomote, o poziţie confortabilă pentru subiect, sugestii securizante şi deinducere a calmului• concentrarea aten&iei se poate face pe un stimul intern !e$. respiraţia

subiectului, propriile senzaţii corporale-e$. rela$area, etc." sau pe un stimul e$tern !e$. punct luminos, obiect, etc."

• rela%area corporal' se face prin sugestii specifice şi se regăseşte înmajoritatea procedurilor de inducţie hipnotică !deşi alte tehnici hipnotice se bazează nu pe rela$are, ci pe declanşarea unui arousal fiziologic -e$. hipnoza activ-alertă"

9



• ad2ncirea transei -; se face prin sugestii specifice în scopul creşteriieficienţei sugestiilor ţintă

• evaluarea ad2ncimii transei prin scale de hipnotizabilitate standardizate pentru cercetarea e$perimentală sau prin forme prescurtate ale acestora şi itemi specifici pentru practica clinică

• tehnici de hipnoterapie în tulburări specifice sau cercetare e$perimentală• procedura de anulare a st'rii de trans' @e insistă asupra faptului că

orice sugestie dată sub hipnoză !e$cept#nd sugestiile posthipnotice" trebuie anulată încursul acestei proceduri

• discu&ii; @e insistă asupra e$perienţelor pe care le-a trăit subiectul, roluluilor diagnostic şi de tratament iar apoi se programează şedinţele următoare.

9oate procedurile hipnotice respectă această structură, cu mici variaţii diferenţelemajore între diversele tehnici de inducţie hipnotică constau nu în structura acestora, ci înconţinutul lor.

!&" -titudinea pozitiv' spre hipnoz', motivaţia de a fi hipnotizat şi stimulareacapacităţilor imagistice ale subiectului se realizează prin sarcina de supramotivare.

!(" Sugestia este o componentă fundamentală a acestei perspective astfel că eaeste abordată detaliat în cele ce urmează. @ugestia o definim ca un stimul ce urmăreştedeclanşarea unui răspuns !comportamentul =" cognitiv, comportamental şisau fiziologic prin amorsarea unor procese informaţionale ţintă. )entru ca un stimul să fie consideratsugestiv, trebuie să e$iste posibilitatea subiectului de a nu declanşa răspunsul sugerat!comportamentul " iar costurile răspunsului sugerat = şi al răspunsului opus să fiecomparabile. Mai mult, pentru a considera un stimul -sugestie şi un răspuns -răspunssugerat, trebuie îndeplinite mai multe constr#ngeri. 5ăspunsul sugerat să fie involuntar şiconştientizat în momentul e$ecuţiei, subiectul comport#ndu-se Oca şi cumP în conte$tuldat aceasta ar fi singura posibilitate de răspuns. 7acă răspunsul este voluntar şi conştient,atunci vorbim despre simulare şi complianţă. 7acă răspunsul este involuntar şi

inconştient, atunci subiectul nu are opţiunea alternativei, deci nu discutăm despre sugestieşi sugestibilitate. E$tinz#nd această idee, prelucrările inconştiente de informaţie !e$. în procesul de atribuire, evaluare etc." nu trebuie incluse în domeniul sugestiei şisugestibilităţii, modul lor de funcţionare e$cluz#nd din start opţiunea alternativei şi posibilitatea subiectului de a se comporta Oca şi cumP doar răspunsul sugerat este posibil.red că este mai pragmatic să separăm cele două domenii în beneficiul rigorii studiuluilor, răm#n#nd deschisă însă posibilitatea de a găsi mecanisme comune şi analoge.

7acă aceste constr#ngeri nu sunt satisfăcute, nu putem vorbi despre sugestie, cieventual despre comandă, constr#ngere sau cerere. Hn funcţie de tipul de sugestie, avemtrei tipuri de sugestibilitate !sugestibilitatea este eticheta lingvistică pentru răspunsul vizatde stimulul sugestiv">

!+" sugestibilitate motorie !primară" -c#nd stimulul sugestiv urmăreşte direct sauindirect declanşarea unui răspuns motor

!&" sugestibilitate senzorială !secundară" -c#nd stimulul sugestiv urmăreşte directsau indirect declanşarea unui răspuns senzorial şi fiziologic

!(" sugestibilitatea cognitivă sau terţiară -c#nd stimulul sugestiv vizeazădeclanşarea unei modificări la nivel cognitiv !e$. memorie, g#ndire" în acest caz dacăstimulul sugestiv apre sub forme unei întrebări sugestiv-cognitive, se numeştesugestibilitate interogativă

<



!*" sugestibilitatea de tip placebo Hn acest caz apar un agent chimic inactiv saunespecific determină modificări la nivel biologic asemănătoare celor determinate de unagent chimic activ sau specific. Mecanismul presupus aici este cel al e$pectanţelor pecare le are subiectul vizavi de acţiunea agentului chimic

!%" sugestibilitatea de tip hipnotic. Ea se referă la evaluarea sugestibilităţii după o

procedură de inducţie hipnotică. @ugestiile hipnotice se clasifică în trei categorii> !+"sugestii de inducţie şi deinducţie hipnotică !&" sugestii date în cadrul hipnozei pentruevaluarea hipnotizabilităţii sau în scop terapeutic şi !(" sugestii posthipnotice.

ele mai studiate tipuri de sugestibilitate sunt> sugestibilitatea motorie directă,sugestibilitatea senzorială indirectă, sugestibilitatea placebo, sugestibilitatea hipnotică şisugestibilitatea interogativă. ercetările au arătat ferm următoarele>

• aceste tipuri de sugestibilitate nu corelează între ele• cu hipnotizabilitatea cel mai puternic corelează sugestibilitatea motorie

directă.0rmează ca viitoarele cercetări să clarifice şi să detalieze mecanismele şi relaţiile

reciproce ale sugestiei şi hipnozei.

@ugestiasugestiile stimul, pentru a fi eficace, trebuie să îndeplinească o serie deconstr#ngeri>!+" să fie simplă şi concisăorect> M#na dreaptă este grea.8ncorect. )arte de sus a corpului şi capul este grea şi rela$ată ca o bucată de plumb

sau ca o bară de fier.!&" să fie repetatăQ simplu> raţul drept e greu. raţul drept e greu.Q parafrazat> raţul drept e greu, o greutate plăcută cuprinde braţul drept, braţul

drept e greu ca de plumb.Q sinonim> raţul drept e greu, braţul drept e ca de plumb.

!(" să fie credibilă şi dezirabilăorect> 4 energie plăcută şi reconfortantă te cuprinde... 9e simţi tot mai refăcut...tot mai energizat şi puternic.

8ncorect> 4 energie plăcută te cuprinde. 9e simţi puternic, tot mai puternic... eşticel mai puternic om.

!*" să fie încadrată temporal> e$.> OacumP, Oîn scurt timpP, Oc#nd voi ajunge la +'Petc.

orect> Eşti calm, rela$at !implicit acum". #nd voi ajunge la +' vei fi într-o staread#ncă de rela$are.

8ncorect> Lei fi calm şi rela$at. Lei fi într-o stare ad#ncă de rela$are.!%" pe c#t posibil să nu fie ambiguă

orect> M#ine la concurs vei alerga ca o căprioară, vei alerga la ma$imumcapacităţii tale, vei da tot ce poţi.8ncorect> M#ine la concurs vei alerga ca o căprioară.!6" pe c#t posibil sugestia să fie bine ţintită, să vizeze o problemă şi nu două sau

trei simultanorect> raţul drept este greu. 5espiraţia este ad#ncă, liniştită.8ncorect> raţul drept şi picioarele sunt grele, iar respiraţia şi rela$area sunt ad#nci

şi liniştitoare.

6



!A" dacă problema ţintă vizată de sugestie este prea comple$ă, atunci ea se spargeîn probleme mai simple

orect> M#ine la concurs vei fi în formă ... vei alerga la ma$imum capacităţiitale... orice sentiment neplăcut de an$ietate va dispărea.

8ncorect> M#ine la concurs vei fi cel mai bun.

!?" să fie formulate în termeni pozitiviorect> @unt calm, rela$at.=lerg din ce în ce mai mult.umez din ce în ce mai puţin.8ncorect> 2u mai sunt tensionat.ac sport, nu fumez.!B" la începutul inducţiei, sugestiile care vizează rela$area să nu amorseze g#nduri

sau imagini prea bogate sau prea vii acestea pot fi uneori an$iogene, interfer#nd curela$area

!+'" pe parcursul inducţiei, sugestiile să fie dublate de conţinut imagistic care le poate potenţa efectul

8ndicat> 8maginează-ţi realmente cum braţul drept e rigid ca o bară de oţel.ontraindicat> raţul e rigid.!++" sugestiile să fie formulate cu o voce hipnotică. 4 voce hipnotică se

caracterizează prin faptul că>• este monotonă sau ritmică, uşor mai gravă dec#t vocea pe care o folosim

în mod normal• distorsionează uşor cuvintele importante> OEşti tot mai caaalm şi

rela$aaatP• accelerează uşor ritmul la sugestiile ţintă• este un raport adecvat între un ritm continuu !susţinut prin operaţii logice>

şi, sau" şi pauze !necesare pentru a da ocazia apariţiei raspunsului sugerat"

!+&" sugestiile pot fi directe sau indirecte7irecte> raţul drept e greu, braţul drept coboară uşor jos, tot mai jos.8ndirecte> - 8maginează-ţi că pe braţul drept ţi se aşează un dicţionar şi mai

greu. raţului îi este greu să susţină dicţionarul şi coboară uşor în jos. - în cazul utilizării metaforelor

!+(" să fie aplicate în condiţii favorizanteEfectul stimulului-sugestie este mai eficace dacă acţionează într-un conte$t mai

puţin structurat, ambiguu, care nu impune constr#ngeri, dar nici nu favorizează evidentrăspunsul sugerat.

Hn ansamblu, tehnicile hipnotice pot fi de două feluri>

!+" predominant autoritare> folosesc predominant sugestii directe, o voce ritmatăşi mai autoritară. =ceastă tehnică este indicată la subiecţii care se supun autorităţii, cautăautoritatea ca mijloc de protecţie şi respectă autoritatea în viaţa cotidiană !e$. militari, profesori, părinţi, leaderi, etc.". Este utilizată în hipnoza individuală şi nu de grup.

!&" predominant de colaborare> foloseşte sugestii directe sau indirecte, o vocemonotonă, multă imagerie. Este indicată subiecţilor creativi şi cu multă imaginaţie, caredoresc să-şi depăşească continuu propriile limite.

8



8n concluzie, mizăm pe faptul că această perspectivă cognitiv-comportamentalăasupra hipnozei va genera aplicaţii de anvergură în practica clinică şi în încercarea de astimula performanţele subiecţilor umani.

H&*%"!e#/*&/( <ipnoterapia este hipnoza utilizată în tratamentul diverselor afecţiuni psihice, somatice şi psihosomatice !<oldevici, +BB6".<ipnoterapia se derulează pe parcursul mai multor faze>!+". 7ecizia de a utiliza hipnoterapia ca formă de tratament. =ceastă fază este

condiţionată de>• angajamentul teoretico-pragmatic şi pregătirea psihoterapeutului• calităţile pacientului care se constituie în disponibilităţi pentruhipnoterapie• gradul de eficienţă a hipnoterapiei în tratamentul tulburărilor ţintă reflectatde cercetarea de specialitate şi de e$perienţa clinică.

!&". =plicarea programului arleton de sporire a hipnotizabilităţii

!(". @tăp#nirea unei tehnice hipnotice şi a intervenţiei hipnoterapeutice propriuzise.

7in punctul nostru de vedere şi lu#nd ca şi criteriu sursa angajamentului teoreticce fundamentează intervenţia hipnoterapeutică, hipnoterapia poate fi utilizată în psihoterapie în două forme>

• hipnoterapie propriu-zisă• hipnoterapie combinată cu psihoterapie cognitiv-comportamentală>

hipnoterapie cognitiv-comportamentală.

HIPNOTERAPIA PROPRIU-5ISĂ

<ipnoza, prin modificările la nivelele subiectiv, cognitiv, comportamental şi biologicfiziologic pe care le induce, se constituie în tehnică de intervenţie psihoterapeutică prin ea însăşi.

,oficările la nivel subiectiv prin e$perienţele generate au un rol stimulativ asuprastimei pacientului faţă de propria persoană, e$pectanţelor de vindecare şi prin aceastea unrol catalizator asupra procesului terapeutic. =ltfel spus, modificările la nivelele cognitiv,comportamental şi fiziologic determină la nivel subiectiv :o stare de transă- care seconstituie într-o e$perienţă de viaţă nouă pentru subiect, cu efect stimulator asupraeficienţei psihoterapiei şi modificărilor pe care aceasta le vizează.

Modific'rile la nivel cognitiv• regresia în v#rstă, visul hipnotic pot ajuta pacientul să îşi genereze o

istorie coerentă de viaţă cu implicaţii în reducerea simptomatologiei• amnezia posthipnotică pentru informaţii traumatizante poate reduce

diconfortul emoţional pe termen scurt sau în situaţiile de criză, p#nă c#nd se rezolvă problema prin tehnici de psihoterapie mai adecvate

9



Modific'rile la nivel comportamental Hn cazul multor pacienţi simptomatologia este întreţinută printr-un cerc vicios în

care cauza şi simptomatologia îşi schimbă locul continuu !vezi e$emplele + şi & de mai jos".

E$.+

simptomatologia>

consumul de alcool,

alimente, tutun, etc.

an$ietate

anticipatorie

cogniţii dezadaptative>

nu poate renunţa la ele,

ar vrea dar nu reuşeşte.

E$.&

simptomatologia>

comportament

nonasertiv.

an$ietate

de performanţă

cogniţii dezadaptative>

ar dori să fie asertiv,

dar nu se poate comporta astfel.

Hn aceste cazuri sugestiile posthipnotice pot sparge cercurile vicioase reduc#ndsimptomatologia şi apoi în combinaţie cu alte tehnici să o elimine. Mecanismul esteurmătorul>

• subiectul realizează faptul că el poate e$ecuta orice sugestie dată lui decătre hipnotizator în cursul hipnozei

• sugestia posthipnotică vizează declanşarea unui comportament a cărui

realizare este împiedicată de an$ietatea anticipatorie sau de performanţă• sugestia posthipnotică fiind dată de către hipnotizator în cursul hipnozei,

elimină în fapt tocmai an$ietatea de performanţă cresc#nd eficacitatea individuală a pacientului.

Ca*uistica proprie)entru e$.+> @ubiectul .L., &6 ani, internat cu delirium tremens. = început să bea

la v#rsta de +* ani pe fondul unor probleme familiale şi şcolare. 7upă două săptăm#niîncepe terapia de desensibilizare. 5elatează însă că ori de c#te ori vede o sticlă cu alcoolnu se poate stăp#ni !în timpul curei de dezinto$icare" să nu consume alcool. =nalizadetaliată arată că vederea sticlei cu alcool îl face pe subiect să se îndoiască de eficienţatratamentului început, iar pe fondul an$ietăţii generate de această stare, începe să

consume alcool. Hn acest caz sugestiile posthipnotice incluse în tratament s-au doveditsalutare în continuarea şi eficienţa tratamentului, reduc#nd în fapt an$ietateaanticipatorie>

O)e zi ce trece vei consuma tot mai puţin alcol, vei fi mai sănătosPOonsumul de alcol este sub controlul tău. 9e simţi stăp#n pe situaţie. 4rice

situaţie o tratezi cu calm şi superioritate.P)entru e$.&> @ubiectul ).7., +% ani, are probleme de relaţionare interpersonală. Hn

urmă cu & luni a fost aleasă şefa clasei, dar problemele sale interferau cu rolul cerut de



această numire. 9ratamentul ales a fost antrenamentul asertiv. 7eşi în imaginar reuşeştesă îşi îndeplinească atribuţiile, în vivo dădea greş. =naliza atentă a relevat mecanismul dela e$.&. )entru a elimina an$ietatea de performanţă am optat pentru următoarele sugestii posthipnotice>

OM#ine la ora 6 vei anunţa în faţa clasei programul e$cursiei.P

Modific'rile la nivel fiziologicGa nivel fiziologic hipnoza este o e$celentă tehnică de rela$are, mult mai eficientădec#t tehnicile clasice, deoarece>

Q timpul necesar obţinerii stării de rela$are este redusQ hipnoza poate fi transformată în autohipnoză, pacientul dob#ndind astfel

autonomieQ rela$area este e$trem de profundă.7ezavantaje>Q nu implică de la început în mod activ pacientulQ nu se aplică !sau necesită mult timp pentru aplicare" pacienţilor non-

hipnotizabili sau greu hipnotizabili.

4ricum, hipnoza ca tehnică de rela$are este indicată dacă dorim să obţinemrezultate în timp scurt. )entru a avea rezultate durabile şi pentru a stimula o activitate de prevenţie> !+" hipnoza trebuie transformată în autohipnoză, sau !&" pacientul trebuieînvăţat o tehnică de rela$are prin care să devină autonom faţă de terapeut .

HIPNOTERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ

)sihoterapia cognitiv-comportamentală presupune tehnici de intervenţie la nivelcognitiv, comportamental şi fiziologic. Eficienţa acestor tehnici poate creşte dacă suntasociate cu tehnica hipnotică !7avid, +BB?".

#nterven&iile la nivel cognitiv0nele tehnici de modificare la nivel cognitiv> blochează influenţa informaţiilor

false asupra comportamentului !e$. oferirea informaţiilor alternative, restructurareaglobală etc. vezi cap.&". şi favorizează astfel procesul de asimilare a cogniţiiloradaptative. =lte tehnici favorizează procesul de asimilare a cogniţiilor adaptative prinrepetarea acestora !a cogniţiilor" un timp îndelungat. 7eşi eficiente la nivel e$perimentalunele sunt mai greu de implementat în practică. =ceasta deoarece ele creează unsentiment de penibilitate şi de neverosimil.

E$emple. !+" 9ehnica repetiţiei> 5epetă de +'-&'-('-*' de ori>P@unt cel puţin lafel de valoros ca ceilalţiP sau !&" 9ehnica restructurării globale-vezi cap.& O0ite, hai să presupunem că eşti o persoană nouă, uităm toate trăsăturile pe care le-ai avut înainte şi îţiformezi o nouă personalitate caracterizată prin-se enumera aspectele pozitive- ...P.

9otuşi, aplicate sub hipnoză, în conte$tul special creat de aceasta, aceste tehnici par mai verosimile şi acceptabile, nefiind cu mult mai ciudate ca alte lucruri care seînt#mplă sub hipnoză.

#nterven&iile la nivel comportamental Hnainte de a implementa in vivo un anumit comportament, el poate fi e$perimentat

sau simulat în imaginar sub hipnoză. @e pot identifica astfel consecinţele pozitive ale



realizării lui, creşte sentimentul de autoeficacitate al subiectului, se anticipă eventualele piedici şi modul de depăşire a lor, se elimină an$ietatea de performanţă.

8ntervenţille la nivel fiziologicHn acest caz hipnoza poate fi folosită în locul tehnicilor de rela$are, cu avantajele

şi dezavantajele pe care aceasta le aduce !vezi mai sus". Mai mult, flooding-ul şi

desensibilizarea progresivă în imaginar pot fi realizate mai eficient pe fondul hipnozei,deoarece>• rela$area este mai ad#ncă şi mai rapidă• imaginile sunt mai vii şi mai clare.9rebuie însă să se aibă în vedere şi să se elimine dezavantajele pe care utilizarea

hipnozei ca tehnică de rela$are le-ar putea aduce.

9(K( A!e !e,%&& )e &%!e#'e%:&e *+&,"!e#/*e$!&;

@ub acest nume includem orice tehnici şi proceduri care nu au un angajamentteoretic riguros şi bine sistematizat dar care totuşi duc la obţinere unor rezultate pozitive.

Mecanismul răspunzător de efectul acestot tehnici de efectul pacebo !vezi cursul de psihologie clinică".

K



SEMINAR1 PSIHOTERAPII INDIVIDUALE ŞI DE GRUP

@eminarul îşi propune să particularizeze în cadrul unor tulburări psihice şi

psihosomatice tehnicile de intervenţie psihoterapeutică prezentate în cadrul cursului.9ehnicile vor fi grupate în pachete de intervenţie psihoterapeutică vor fi prezentate doaracele pachete care au o susţinere e$perimentală. )rezentarea pachetelor de intervenţie vafi detaliată prin lucrări şi demonstraţii ce urmează a fi realizate împreună cu studenţii şi prin bibliografia obligatorie.

6( De&#= )e0e%:;= /0%e>&e= !$3$#;#& ".%&!&'e & !$3$#;#& *+&,&e )/!"#/!e $%"#"%)&:&& 0e)&/e

)achetul de intervenţie psihoterapeutică>9ehnici cognitiv-comportamentale-cu rol educativ şi pentru optimizarea

memoriei9ehnici umanist-e$perienţiale-cu rol suportiv9ehnici dinamic-psihanalitice-reducerea mecanismelor defensive asociate

tulburărilor.

8( T$3$#;#& e./!e )e "%+$0$ )e +$3+!/%:e

)achetul de intervenţie psihoterapeutică>9ehnici umanist-e$perienţiale-cu rol suportiv9ehnici cognitiv-comportamentale-controlul comportamentului dezadaptativ,

restructurarea cogniţiilor dezadaptative, inducerea rela$ării pentru a

contracara an$ietatea de performanţă asociată tratamentului<ipnoterapie-sugestii directe şi indirecte viz#nd reducerea consumului de substanţe.

9( S,&>"#e%&/ & /!e !$3$#;#& *+&,"!&e

)achetul de intervenţie>9ehnici cognitiv-comportamentale-cu rol educativ !încadrarea în grupul social",

prevenirea recăderilor, reducerea delirului şi halucinaţiilor care nucedează la medicaţie, creşterea complianţei la tratament, reducereasimptomatologiei negative

<ipnoterapia-întărirea eului.

( T$3$#;#& /e!&'e

)achetul de intervenţie>9ehnici cognitiv-comportamentale-modificarea comportamentelor şi cogniţiilor

dezadaptative, rol educativ9ehnici dinamic-psihanalitice-reducerea simptomatologiei depresive.



( T$3$#;#&e )e /%&e!/!e

)achetul de intervenţie>9ehnici cognitiv-comportamentale-modificarea comportamentelor şi cogniţiilor

dezadaptative, inducerea rela$ării.K( T$3$#;#&e +"0/!""#0e & )$#e#e/

)achetul de intervenţie>9ehnici cognitiv-comportamentale-modificarea cogniţiilor dezadaptative !interpretările eronate ale semnalelor coprorale"<ipnoterapia-sugestii viz#nd reducerea durerii.

( T$3$#;#&e /!&e

)achetul de intervenţie> nu e$istă încă tehnici eficiente de intervenţie psihoterapeutică.=sistenţa psihologică vizezază mai ales personalul medical şi grupul primar al bolnavuluicare sunt incluşi în programe educaţionale cu referire la boală pentru o relaţionare maieficientă cu bolnavul.

( T$3$#;#& )&+"&/!&'e

)achetul de intervenţie>9ehnici dinamic-psihanalitice-integrarea aspectelor conştiente şi a celor

inconştiente<ipnoterapia-sugestii viz#nd reducerea disocierii.

( T$3$#;#& +e$/e & )e &)e%!&!/!e +e$/;

)achetul de intervenţie>9ehnici cognitiv-comportamentale-controlului an$ietăţii de performanţă asociată

tulburărilor, rol educativ, modificarea comportamentelor dezadaptative.

6<( T$3$#;#& )e /&0e%!/:&e

)achetul de intervenţie>9ehnici cognitiv-comportamnetale-controlul comportamentelor dezadaptative, acogniţiilor iraţionale, controlul an$ieatăţii de performanţă asociată tulburărilor,întărirea eului.

66( T$3$#;#& )e +"0%

)achetul de intervenţie>9ehnici cognitiv-comportamentale-controlul an$ietăţii asociată tulburării,

eliminarea comportamentelor dezadaptative.



68( T$3$#;#& /e &0*$+$$&

)achetul de intervenţie>9ehnici cognitiv-comportamentale-reducerea tensiunii asociate tulburării,

controlul comportamentelor dezadaptative.69( T$3$#;#& )e /)/*!/#e

)achetul de intervenţie>9ehnici cognitiv-comportamentale de control al stresului şi consecinţelor acestuia.

6( T$3$#;#& )e *e#+"%/&!/!e

)achetul de intervenţie>

9ehnici cognitiv-comportamentale-modificare comportamentelor şi cogniţiilor care susţin manifestări dezadaptative şi relativ stabile, adaptarea la situaţii problematice

9ehnici dinamic-psihanalitice-eliminarea conflictelor care susţin manifestări 7ezadaptative

9ehnici umanist-e$perienţiale-favorizarea e$primării libere şi a dezvoltării personale.

6( S!#e+$ & !$3$#;#&e *+&,"+"0/!&e

)achetul de intervenţie>

9ehnici cognitiv-comportamnetale-controlul cogniţiilor dezadaptative implicate înstress, reducerii dezechilibrului balanţei vegetative, reducerea an$ietăţiiasociate tulburărilor psihosomatice

9ehnici dinamic-psihanalitice-eliminarea mecanismelor defensive şi rezolvarea conflictelor implicate în tulburările psihosomatice.

6K( T$3$#;#&e &%&e /e "*&$$& & /)"e+e%!$$&

)achetul de intervenţie> intervenţiile utilizează tehnicile descrise în cazul psihoterapieiadultului care au fost însă adaptate particularizăţilor de v#rstă !vezi psihologia clinică"

6( A!e "%)&:&& &%&e

9ulburările somatice. actorii psihologici intervin în etiogeneza tulburărilorsomatice favoriz#nd dezvoltarea sau menţinerea bolilor. 8ntervenţia psihoterapeuticăurmăreşte modificarea acestor factori cu impact favorabil asupra stării de sănătate.7omeniile majore unde intervenţia psihoterapeutică s-a dovedit eficace sunt> oncologia!psihooncologia", imunologia !psihoneoroimunologia", nefrologia !psihonefrologia".

<



=sistenţa psihologică în chirirgie. ontrolul factorilor psihologici preoperator, perioperator şi postoperator contribuie pozitiv la pregătirea bolnavului, desfăşurareaintervenţiei chirurgicale şi starea de recuperare a bolnavului !e$. reducerea an$ietăţii,durerii, consumului de medicamente etc."

6( P#"3e0e )e $*$ & /0&&eQ !e#/*&/ .#$*$$& 0&)achetul de intervenţie>

9ehnici cognitiv-comportamentale> de comunicare şi negociere eficientă, tehnicacontractului analiza sistemică şi a relaţiilor interpersonale !tehnici deterapie interpersonală"

9ehnici umanist-e$perienţiale> tehnica jocului de rol în condiţii ecologice9ehnici dinamic-psihanalitice> tehnica interpretării relaţiilor transferenţiale şi a

mecanismelor defensive.

david daniel - psihoterapii individuale si de grup

Documents