-dd universit universitatea transilvania din braşovold.unitbv.ro/portals/31/sustineri de...

1

Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”

Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării”

Titlul proiectului: „Burse doctorale pentru dezvoltare durabila” BD-DD

Numărul de identificare al contractului: POSDRU/107/1.5/S/76945

Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov

Universitatea Transilvania din Braşov

Şcoala Doctorală Interdisciplinară

Departament: INGINERIE ŞI MANAGEMENT

Ing. Florin-Cătălin OLTEANU

Fundamentarea deciziei în managementul riscului

la asigurarea afacerilor industriale

Decision making in industrial business

insurance risk management

Conducător ştiinţific

Prof.dr.ing. Gavrilă CALEFARIU

BRAŞOV, 2013

2

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525

RECTORAT

D-lui (D-nei) ..............................................................................................................

COMPONENŢA

Comisiei de doctorat

Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov

Nr. 6088 din 18.10.2013

PREŞEDINTE: Prof.univ.dr.ing. Ramona CLINCIU


CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof.univ.dr.ing. Gavrilă CALEFARIU


REFERENŢI: Prof.univ.dr.ing.ec. Ioan ABRUDAN

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Prof.univ.dr.ing. Nicolae PREDINCEA

Universitatea ,,Politehnica” din Bucureşti

Prof.univ.dr.ing. Vladimir MĂRĂSCU-KLEIN


Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 29.11.2013, ora 13.00, sala

AUDITORIUM, Colina Universităţii, nr.1, Corp A, etajul II.

Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le transmiteţi în

timp util, pe adresa Universităţii Transilvania din Braşov, Departamentul de Inginerie şi

Management Industrial, tel/fax: 0268.477113, sau pe e-mail [email protected]

Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de doctorat.

Vă mulţumim.

3

MULŢUMIRI

Doresc să adresez mulţumirile cuvenite tuturor celor care, direct sau indirect, prin sugestiile

oferite au contribuit la realizarea acestui demers ştiinţific şi m-au susţinut în finalizarea lui.

Adresez sincere mulţumiri conducătorului ştiinţific, domnul prof. univ. dr. ing. Gavrilă

CALEFARIU, pentru îndrumarea, recomandările şi sprijinul acordat pe tot parcursul elaborării

prezentei teze de doctorat. Mulţumesc de asemenea domnului prof. univ. dr. ing. Mircea

BOŞCOIANU, care a fost mereu alături de mine pe tot parcursul elaborarii tezei, contribuind

esenţial la formarea mea pe parcursul stagiului de doctorat.

Adresez mulţumiri deosebite domnului prof. univ. dr. ing. ec. Ioan ABRUDAN, domnului

prof. univ. dr. ing. Nicolae PREDINCEA şi domnului prof. univ. dr. ing. Vladimir MĂRĂSCU-

KLEIN pentru efortul şi timpul acordat la analiza prezentei teze în calitate de referenţi ştiinţifici.

Mulţumesc, în mod deosebit domnului prof. univ. dr. ing. Ion POPESCU, doamnei prof.

univ. dr. Ing. Maria POPESCU – de la Universitatea Transilvania din Braşov şi domnului conf.

univ. dr. Nicolae PIPU-BÂRSAN - de la Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir din Braşov,

pentru pentru sfaturile competente şi deosebitul sprijin acordat.

Sincere mulţumiri adresez şi colectivului Departamentului de Inginerie şi Management

Industrial al Universităţii Transilvania din Braşov, în special doamnei prof. univ. dr. ing.

Adriana FOTA, domnului prof. univ. dr. ing. Romeo CIOARĂ, domnului prof. univ. dr.

ing.Tudor DEACONESCU, domnului conf. dr. ing. Mihai IONESCU, domnului şef de lucrări

dr. ing. Flavius SÂRBU, domnului şef de lucrări dr. ing. Cătălin GHEORGHE şi domnului

cercetător dr. ing. Sorin BARABAŞ, care mi-au oferit sfaturi valoroase în realizarea şi

finalizarea tezei de doctorat.

Mulţumiri adresez colaboratorilor şi specialiştilor din întreprinderile industriale şi societăţile

de asigurare, care mi-au facilitat îmbunătăţirea rezultatelor şi m-au sprijinit cu date în realizarea

studiilor de caz.

Nu în ultimul rând, cele mai calde mulţumiri familiei mele care m-a încurajat şi susţinut pe

toată perioada elaborării tezei.

Cercetările efectuate de autor au fost facilitate de finanţarea proiectului „Burse doctorale

pentru dezvoltare durabila” BD-DD, POSDRU/107/1.5/S/76945, proiect derulat în cadrul

Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Fondul Social

European.

Florin-Cătălin OLTEANU

4

CUPRINS

Pg.

teza

Pg.

rezumat

LISTA DE NOTAŢII 11 -

LISTA DE ABREVIERI 16 -

INTRODUCERE 17 -

Partea I: STADIUL ACTUAL AL FUNDAMENTĂRII DECIZIEI ÎN

MANAGEMENTUL RISCULUI LA ASIGURAREA AFACERILOR

INDUSTRIALE1

21 12

1. CAPITOL 1 Întreprinderea industrială - componentă de bază a afacerilor

industriale

21 -

1.1 Conceptul de afacere industrială 21 -

1.1.1 Definirea şi trăsăturile afacerii industriale 21 -

1.1.2 Grupele industriale 22 -

1.1.3 Relaţia afacere industrială – întreprindere industrială 23 -

1.2 Întreprinderea industrială 23 -

1.2.1 Conceptul de întreprindere industrială 23 -

1.2.2 Întreprinderea industrială - sistem socio-economic 24 -

1.2.3 Organizarea procesuală a întreprinderii industriale 25 -

1.2.4 Organizarea structurală a întreprinderii industriale 29 -

1.2.5 Managementul întreprinderii industriale 31 -

1.3 Mediul întreprinderii industriale 34 -

1.3.1 Mediul extern al întreprinderii industriale 34 -

1.3.2 Mediul intern al întreprinderii industriale 39 -

1.4 Concluzii 41 -

2. CAPITOL 2 Societatea de asigurare şi asigurările pentru industrie 42 -

2.1 Noţiuni fundamentale privind societatea de asigurare 42 -

2.1.1 Definirea şi trăsăturile societăţii de asigurare 42 -

2.1.2 Funcţiile societăţii de asigurare 43 -

2.1.3 Structura organizatorică a societăţii de asigurare 46 -

2.2 Conceptul de asigurare 51 -

2.2.1 Definirea conceptului de asigurare 51 -

2.2.2 Asigurarea sub aspect juridic 51 -

2.2.3 Aspectele economice şi financiare ale asigurării 53 -

2.2.4 Elementele tehnice ale asigurărilor 54 -

2.2.5 Clasificarea asigurărilor 55 -

2.2.6 Asigurările de bunuri 56 -

2.3 Principalele forme de asigurari pentru afacerile industriale 59 -

2.3.1 Asigurarea de întrerupere a afacerilor (Bussiness Interruption) 59 -

2.3.2 Asigurarea de răspundere civilă a managerilor 60 -

2.3.3 Asigurarea creditelor de export 61 -

2.3.4 Asigurarea de avarii şi furt a autovehiculelor (CASCO) 63 -

2.3.5 Asigurarea obligatorie de răspundere civilă (RCA) 64 -

2.3.6 Asigurarea bunurilor pe timpul transportului terestru 64 -

2.4 Asigurări pentru intreprinderile industiale 65 -

2.4.1 Asigurarea de bunuri (clădiri şi conţinut) ce aparţin persoanelor

juridice

66 -

2.4.2 Asigurarea maşinilor, instalaţiilor şi utilajelor pentru riscurile de

avarii accidentale

68 -

2.4.3 Asigurarea de viaţă şi accidente de grup 69 -

5

2.5 Concluzii 70 -

3. CAPITOL 3 Costurile şi riscurile, elemente esenţiale în fundamentarea

deciziilor

72 -

3.1 Noţiuni fundamentale asupra costurilor 72 -

3.1.1 Conceptul de management al costurilor 72 -

3.1.2 Noţiuni fundamentale despre cheltuieli 75 -

3.1.3 Noţiuni fundamentale despre costuri 76 -

3.2 Teoria generală a riscului 78 -

3.2.1 Conceptul de risc 78 -

3.2.2 Riscurile în afacerile industriale 81 -

3.2.3 Aspecte teoretice privind managementul riscului 91 -

3.2.4 Aspecte teoretice ale managementul riscului în afacerile industriale 93 -

3.2.5 Riscul în asigurări 101 -

3.3 Noţiuni fundamentale privind decizia 109 -

3.3.1 . Sistemul decizional al organizaţiei 109 -

3.3.2 Decizia managerială 110 -

3.3.3 Procesul decizional 113 -

3.3.4 Metode şi modele de fundamentare a deciziilor 114 -

3.3.5 Aspecte privind decizia în asigurări 119 -

3.4 Fundamentarea deciziei în managementul riscului la asigurările de bunuri

ce aparţin persoanelor juridice

124 -

3.5 Concluzii 125 -

4. CAPITOL 4 Obiectivele tezei de doctorat 127 12

4.1 Tendinţele actuale ale cercetărilor în domeniul abordat 127 -

4.2 Delimitarea domeniului de cercetare 130 -

4.3 Obiectivele tezei de doctorat 131 12

Partea II: STUDII ŞI CONTRIBUŢII TEORETICE ASUPRA

FUNDAMENTĂRII DECIZIEI ÎN MANAGEMENTUL RISCULUI LA

ASIGURAREA AFACERILOR INDUSTRIALE

133 13

5. CAPITOL 5 Studii şi contribuţii teoretice asupra calculului costurilor la

asigurarea societăţilor industriale

133 13

5.1 Calculul costurilor de producţie 133 13

5.1.1 Calculul costurilor directe de producţie 134 -

5.1.2 Calculul costurilor indirecte de producţie 137 -

5.1.3 Calculul costurilor totale şi al preţului critic 138 -

5.1.4 Costurile fixe şi costurile variabile 139 -

5.1.5 Pragul de rentabilitate 140 -

5.2 Specificul calculaţiei costurilor în asigurările generale 141 13

5.2.1 Calculul costurilor directe 142 13

5.2.2 Calculul costurilor indirecte 143 14

5.2.3 Calculul costurilor fixe în asigurări 144 15

5.2.4 Calculul costurilor variabile în asigurări 146 16

5.2.5 Strategii de mărire a cifrei de afaceri în cazul societăţilor de asigurări 146 16

5.2.6 Model analitic de determinare cifrei de afaceri, corespunzătoare

pragului de rentabilitate, în cazul societăţilor de asigurări

151 20

5.3 Concluzii 154 -

6. CAPITOL 6 Studii şi contribuţii teoretice asupra managementului riscului

în asigurarea afacerilor industriale

156 22

6.1 Procesul de management al riscului în asigurarea afacerilor industriale 156 22

6.1.1 Stabilirea obiectivelor 156 22

6.1.2 Identificarea riscurilor 158 23

6

6.1.3 Analiza riscurilor 163 25

6.1.4 Evaluarea riscurilor 172 30

6.1.5 Tratamentul riscului 174 32

6.1.6 Comunicare şi consultare 177 33

6.1.7 Monitorizare şi revizuire 178 33

6.2 Concluzii 179 -

7. CAPITOL 7 Studii şi contribuţii teoretice asupra fundamentării deciziei în

managementul riscului în asigurarea afacerilor industriale

180 34

7.1 Model decizional pentru fundamentarea deciziei în asigurarea afacerilor

industriale

180 34

7.1.1 Formularea problemei de decizie 180 34

7.1.2 Decizia fără experimentare 181 35

7.1.3 Decizia cu experimentare 183 36

7.2 Concluzii 186

-

Partea III: CERCETĂRI EXPERIMENTALE ŞI STUDII DE CAZ

ASUPRA FUNDAMENTĂRII DECIZIEI ÎN MANAGEMENTUL

RISCULUI LA ASIGURAREA AFACERILOR INDUSTRIALE

187 39

8. CAPITOL 8 Cercetări experimentale şi studii de caz asupra costurilor şi a

cifrei de afaceri a pragului de rentabilitate în domeniul asigurărilor

187 39

8.1 Studiu de caz asupra costurilor în domeniul asigurărilor 187 39

8.1.1 Datele preliminare ale studiului 187 39

8.1.2 Determinarea costurilor fixe, variabile şi totale 188 39

8.1.3 Strategii de mărire a cifrei de afaceri în cazul societăţilor de

asigurare ,,A – Asig.”

189 40

8.2 Studiu de caz privind calculul cifrei de afaceri a pragului de rentabilitate

în cazul unei societăţi de asigurare

192 42

8.2.1 Determinarea cifrei de afaceri a pragului de rentabilitate utilizând

modelul determinist

193 43

8.2.2 Determinarea cifrei de afaceri a pragului de rentabilitate

după model probabilistic

193 43

8.3 Concluzii 199 -

9. CAPITOL 9 Studii de caz asupra analizei şi evaluării riscului în procesul

asigurării afacerilor industriale

200 45

9.1 Analiza şi evaluarea riscurilor în cazul asigurărilor de clădiri şi bunuri ce

aparţin întreprinderilor industriale

200 45

9.1.1 Identificarea factorilor de risc 201 45

9.1.2 Analiza calitativă a riscului de incendiu 201 46

9.1.3 Analiza cantitativă a riscului de incendiu 203 47

9.2 Analiza şi evaluarea riscurilor în cazul asigurării de avarii accidentale a

maşinilor unelte şi utilajelor ce aparţin întreprinderilor industriale

211 50

9.2.1 Identificarea factorilor de risc 212 50

9.2.2 Analiza calitativă a riscului de avarii accidentale 212 51

9.2.3 Analiza cantitativă a riscului de avarii accidentale 214 52

9.3 Concluzii 222 -

10. CAPITOL 10 Cercetări experimentale şi studii de caz privind

fundamentarea deciziei în managementul riscului la asigurarea afacerilor

industriale

223 55

10.1 Decizia asupra încheierii asigurărilor auto de avarii şi furt 223 55



7


10.2 Fundamentarea deciziei asupra încheierii asigurărilor de clădiri şi bunuri

ce aparţin persoanelor juridice

228 58




10.3 Concluzii 233 -

11. CAPITOL 11 Validarea rezultatelor cercetării 234 60

11.1 Validarea cercetărilor teoretice prin cercetări experimentale şi studii de

caz

234 -

11.2 Validarea metodelor şi modelelor teoretice prin consultarea specialiştilor

în domeniul asigurărilor

234 60

11.2.1 Validarea metodologiei de determinare a costurilor în asigurări 235 60

11.2.2 Validarea modelelor de analiză calitativă, cantitativă şi evaluare a

riscurilor asigurabile pentru afacerilor industriale

235 -

11.2.3 Validarea metodelor şi a modelelor de decizie asupra asigurării

afacerilor industriale

236 -

11.3 Validarea fişelor utilizate pentru identificarea riscurilor asigurabile ale

afacerilor industriale

237 61

11.3.1 Validarea fişei de identificarea a factorilor de risc pentru incendiu,

calamităţi naturale şi furt

238 61

11.3.2 Validarea fişei de identificarea a factorilor de risc pentru avarii

accidentale ale maşinilor-unelte

238 -

11.4 Concluzii 239 -

12. CAPITOL 12 Concluzii generale, contribuţii personale, dezvoltări

viitoare şi modalităţi de valorificare a rezultatelor

240 62

12.1 Concluzii generale 240 -

12.2 Contribuţii personale 242 62

12.3 Modalităţi de valorificare a rezultatelor cercetării 243 63

12.4 Dezvoltări viitoare 244 -

BIBLIOGRAFIE 245 63

ANEXE

Anexa 1, Coeficienţi de ajustare ai primei de asigurare 255 -

Anexa 2, Factori de risc utilaje 258 -

Anexa 3, Factori de risc clădiri şi bunuri – persoane juridice 261 -

Anexa 4, Validarea modelelor şi metodelor de cercetare 264 -

REZUMAT 265 65

CURRICULUM VITAE 266 66

8

TABLE OF CONTENTS Pg.

teza

Pg.

rezumat

NOTATION LIST 11 -

ABBREVIATION LIST 16 -

INTRODUCTION 17 -

Part I: CURRENT STAGE IN DECISION MAKING FOR RISK

MANAGEMENT IN INDUSTRIAL BUSINESS INSURANCE

21 12

1. CHAPTER 1 The industrial enterprise - a basic component of industrial

business

21 -

1.1 The concept of industrial business 21 -

1.1.1 The industrial business’ definition and properties 21 -

1.1.2 Industrial groups 22 -

1.1.3 The relation industrial business – industrial enterprise 23 -

1.2 The industrial enterprise 23 -

1.2.1 The concept of industrial enterprise 23 -

1.2.2 The industrial enterprise - socio-economic system 24 -

1.2.3 The process organization of an industrial enterprise 25 -

1.2.4 The structural organization of an industrial enterprise 29 -

1.2.5 The management of an industrial enterprise 31 -

1.3 The Environment of an Industrial Enterprise 34 -

1.3.1 The external environment of the industrial enterprise 34 -

1.3.2 The internal environment of the industrial enterprise 39 -

1.4 Conclusions 41 -

2. CHAPTER 2 The insurance company and industrial insurance 42 -

2.1 Fundamental notions about the insurance company 42 -

2.1.1 The insurance company’s definition and properties 42 -

2.1.2 The functions of an insurance company 43 -

2.1.3 The organization of an insurance company 46 -

2.2 The concept of insurance 51 -

2.2.1 The definition of insurance 51 -

2.2.2 Legal aspects of insurance 51 -

2.2.3 Economic and financial aspects of insurance 53 -

2.2.4 Technical elements of insurance 54 -

2.2.5 The classification of insurance 55 -

2.2.6 The insurance of goods 56 -

2.3 Main types of insurance for industrial businesses 59 -

2.3.1 Bussiness interruption insurance 59 -

2.3.2 Liability insurance for managers 60 -

2.3.3 Export credit insurance 61 -

2.3.4 Car theft and damage insurance (CASCO) 63 -

2.3.5 Mandatory liability insurance (RCA) 64 -

2.3.6 Insurance of goods during land transport 64 -

2.4 Insurance types for industrial enterprises 65 -

2.4.1 The insurance of goods (buildings and contents) belonging to legal

entities

66 -

2.4.2 The insurance of machinery, installations and equipment against the

risk of accidental damage

68 -

2.4.3 Life and group accident insurance 69 -


72 -

9

3. CHAPTER 3 Costs and risks, essential elements in decision making

3.1 Fundamental notions about costs 72 -

3.1.1 The concept of cost management 72 -

3.1.2 Fundamental notions about spending 75 -

3.1.3 Fundamental notions about costs 76 -

3.2 The general theory of risk 78 -

3.2.1 The concept of risk 78 -

3.2.2 Risks in industrial businesses 81 -

3.2.3 Theoretical aspects of risk management 91 -

3.2.4 Theoretical aspects of risk management in industrial businesses 93 -

3.2.5 The risk in insurance 101 -

3.3 Fundamental notions about decision making 109 -

3.3.1 The organization’s decision making system 109 -

3.3.2 The managerial decision making 110 -

3.3.3 The process of decision making 113 -

3.3.4 Methods and models of decision making 114 -

3.3.5 Aspects of decision making in insurance 119 -

3.4 Risk management decision making for the insurance of goods belonging to

legal entities

124 -


4. CHAPTER 4 The objectives of the thesis 127 12

4.1 Currrent trends in the field 127 -

4.2 Delimiting the research field 130 -

4.3 The objectives of the thesis 131 12

Part II: STUDIES AND THEORETICAL CONTRIBUTIONS TO RISK

MANAGEMENT DECISION MAKING FOR INDUSTRIAL BUSINESS

INSURANCE

133 13

5. CHAPTER 5 Theoretical studies and contributions regarding cost

calculations for the insurance of industrial companies

133 13

5.1 Calculating the production costs 133 13

5.1.1 Calculating the direct production costs 134 -

5.1.2 Calculating the indirect production costs 137 -

5.1.3 Calculating the total costs and the critical price 138 -

5.1.4 Fixed costs and variable costs 139 -

5.1.5 The profitability treshold 140 -

5.2 The specifics of cost calcultion for general insurance 141 13

5.2.1 Calculating the direct costs 142 13

5.2.2 Calculating the indirect costs 143 14

5.2.3 Calculating fixed costs in insurance 144 15

5.2.4 Calculating variable costs in insurance 146 16

5.2.5 Strategies to increase turnover in the case of insurance companies 146 16

5.2.6 Analytical model to determine the turnover for the profitability

threshold in the case of insurance companies

151 20


6. CHAPTER 6 Theoretical studies and contributions regarding risk

management in industrial business insurance

156 22

6.1 The risk management process in the insurance of industrial businesses 156 22

6.1.1 Establishing the objectives 156 22

6.1.2 Identifying the risks 158 23

6.1.3 Risk analysis 163 25

6.1.4 Risk evaluation 172 30

10

6.1.5 Risk treatment 174 32

6.1.6 Communication and consultation 177 33

6.1.7 Monitoring and review 178 33


7. CHAPTER 7 Theoretical studies and contributions regarding decision

making in industrial business insurance risk management

180 34

7.1 Decisional model for decision making in industrial business insurance 180 34

7.1.1 Formulating the decision problem 180 34

7.1.2 The decision with no experimentation 181 35

7.1.3 The decision with experimentation 183 36

7.2 Conclusions 186

-

Part III: EXPERIMENTAL RESEARCH AND CASE STUDIES

REGARDING RISK MANAGEMENT FOR INDUSTRIAL BUSINESS

INSURANCE

187 39

8. CHAPTER 8 Experimental research and case studies regarding the costs

and turnover for the profitability threshold in insurance

187 39

8.1 Case study regarding costs in insurance 187 39

8.1.1 Preliminary date for the study 187 39

8.1.2 Determining the fixed, variable and total costs 188 39

8.1.3 Strategies to increase the turnover in the case of “A-Asig.” insurance

companies

189 40

8.2 Case study regarding the the profitability threshold calculation for an

insurance company

192 42

8.2.1 Using the deterministic model to find the profitability threshold 193 43

8.2.2 Using the probabilistic model to find the profitability threshold 193 43


9. CHAPTER 9 Case studies regarding the risk analysis and evaluation for

industrial business insurance

200 45

9.1 Risk analysis and evaluation for the insurance of buildings and goods

belonging to industrial enterprises

200 45

9.1.1 Identifying the risk factors 201 45

9.1.2 Qualitative analysis of fire risks 201 46

9.1.3 Quantitative analysis of fire risks 203 47

9.2 Risk analysis and evaluation for the insurance of machinery and equipment

belonging to industrial enterprises

211 50

9.2.1 Indentifying the risk factors 212 50

9.2.2 Qualitative analysis of accidental damage risks 212 51

9.2.3 Quantitative analysis of accidental damage risks 214 52


10. CHAPTER 10 Experimental research and case studies regarding risk

management decision making for the insurance of industrial businesses

223 55

10.1 The decision regarding the auto theft and damage insurance 223 55


10.1.2 The decision without experimentation 224 55


10.2 Decision making regarding the insurance of buildings and goods

belonging to legal entities

228 58


10.2.2 The decision without experimentation 230 58


11


11. CHAPTER 11 Validation of the research results 234 60

11.1 Validating the theoretical research through experimental research and

case studies

234 -

11.2 Validating the theoretical methods and models by consulting insurance

specialists

234 60

11.2.1 Validating the methodology of cost determination for insurance 235 60

11.2.2 Validating the qualitative and quantitative models and the evaluation

of insurable risks for industrial businesses

235 -

11.2.3 Validating the decision making methods and models regarding the

insurance of industrial businesses

236 -

11.3 Validating the templates used to identify the insurable risks of industrial

businesses

237 61

11.3.1 Validating the template used to identify the risk factors for fire,

natural disasters and theft

238 61

11.3.2 Validating the template used to identify the risk factors for the

accidental damage of machinery and equipment

238 -


12. CHAPTER 12 General conclusions, personal contributions, future

developments and ways to employ the results

240 62

12.1 General conclusions 240 -

12.2 Personal contributions 242 62

12.3 Ways to employ the results of the research 243 63

12.4 Future developments 244 -

BIBLIOGRAPHY 245 63

ANNEXES

Annex 1, Adjusting coefficients of the insurance premium 255 -

Annex 2, Risk factors for machinery 258 -

Annex 3, Risk factors for buildings and goods - legal entities 261 -

Annex 4, Validating the research models and methods 264 -

ABSTRACT 265 65

CURRICULUM VITAE 266 66

12

Partea I-a: STADIUL ACTUAL AL FUNDAMENTĂRII DECIZIEI ÎN

MANAGEMENTUL RISCULUI LA ASIGURAREA AFACERILOR

INDUSTRIALE

Capitolul 1. Întreprinderea industrială - componentă de bază a afacerilor

industriale 1.1. Conceptul de afacere industrială 1.2. Întreprinderea industrială 1.3. Mediul întreprinderii industriale

Capitolul 2. Societatea de asigurare şi asigurările pentru industrie 2.1. Noţiuni fundamentale privind societatea de asigurare

2.2. Conceptul de asigurare

2.3. Principalele forme de asigurari pentru afacerile industriale

Capitolul 3. Costurile şi riscurile, elemente esenţiale în fundamentarea

deciziilor 3.1. Noţiuni fundamentale asupra costurilor

3.2. Teoria generală a riscului

3.3. Noţiuni fundamentale privind decizia

Capitolul 4. Obiectivele tezei de doctorat 4.1. Tendinţele actuale ale cercetărilor în domeniul aborda

4.2. Delimitarea domeniului de cercetare

4.3 Obiectivele tezei de doctorat

Obiectivul general al tezei de doctorat îl reprezintă fundamentarea deciziei în

managementul riscului în asigurarea întreprinderilor industriale.

Ca urmare a concluziilor stabilite în urma analizei stadiului actual al cercetărilor în domeniu,

prezenta teză de doctorat îsi propune următoarele obiective specifice:

1) Studii şi contribuţii teoretice asupra calculului costurilor, în care se va aborda:

Calculul costurilor de producţie;

Specificul calculaţiei costurilor în asigurările generale. 2) Studii şi contribuţii teoretice asupra managementului riscului în asigurarea

afacerilor industriale, cu referire la

Procesul de management al riscului în asigurarea afacerilor industriale;

Analiza calitativă a riscului;

Analiza cantitativă a riscului.

3) Studii şi contribuţii teoretice asupra fundamentării deciziei în managementul riscului, în cadrul căruia se va alcătui un model decizional pentru fundamentarea deciziei

asupra asigurării afacerilor industriale.

4) Cercetări experimentale şi studii de caz asupra costurilor şi a cifrei de afaceri a pragului de rentabilitate în asigurări, în cadrul căruia vor fi efectuate:

Studiu de caz asupra costurilor în domeniul asigurărilor;

Studiu de caz privind calculul cifrei de afaceri a pragului de rentabilitate în cazul unei societăţi de asigurare.

5) Studii de caz asupra evaluării riscului în procesul asigurării afacerilor industriale, ce va cuprinde studii de caz privind:

Evaluarea riscurilor în cazul asigurărilor de clădiri şi bunuri ce aparţin întreprinderilor industriale;

13

Evaluarea riscurilor în cazul asigurării de avarii accidentale a maşinilor unelte şi utilajelor ce aparţin întreprinderilor industriale.

6) Cercetări experimentale şi studii de caz privind fundamentarea deciziei în managementul riscului la asigurarea afacerilor industriale, pentru care vor fi

efectuate studii de caz privind:

Fundamentarea deciziei asupra încheierii asigurărilor auto de avarii şi furt;

Fundamentarea deciziei asupra încheierii asigurărilor de clădiri şi bunuri ce aparţin persoanelor juridice.

Partea II-a: STUDII ŞI CONTRIBUŢII TEORETICE ASUPRA

FUNDAMENTĂRII DECIZIEI ÎN MANAGEMENTUL RISCULUI LA

ASIGURAREA AFACERILOR INDUSTRIALE

Capitolul 5. Studii şi contribuţii teoretice asupra calculului costurilor la

asigurarea societăţilor industriale

5.1. Calculul costurilor de producţie

Relaţia generală de calcul a oricărui tip de cost (C), este [CAL,11]:

C = Cu × Q [um], (5.1)

în care: Cu reprezintă costul unitar, ce poate fi exprimat în: [um/buc] - unităţi monetare / unitate

produs; [um/m] - unităţi monetare / unitate de lungime; [um/m2] - unităţi monetare / unitate de

suprafaţă; [um/m3] sau [um/l] - unităţi monetare / unitate de volum; [um/kg] - unităţi monetare/

unitate de masă; [um/h] - unităţi monetare/unitate de timp; [um/kwh] [um/kcal] - unităţi

monetare/unitate de energie; [um/om] - unităţi monetare/angajat, iar Q este cantitatea exprimată

în [buc], [m], [m2], [m

3], [l], [kg], [h], [kwh], [kcal],[nr.angajaţi].

După cum este cunoscut, din punct de vedere al posibilităţii de a fi asociate cu un produs al

societăţii comerciale (inclusiv cu produsele societăţii de asigurări) costurile pot fi directe sau

indirecte.

5.2. Specificul calculaţiei costurilor în asigurările generale Relaţia generală de calcul a costurilor (5.1) este valabilă şi pentru domeniul asigurărilor, dar

în acest caz Q semnifică volumul vânzărilor, respectiv numărul poliţelor de asigurare vândute şi

încasate de societatea de asigurare.

La fel ca la societăţile industriale, din punct de vedere al relaţiei nemijlocite pe care o au cu

produsele de asigurări, costurile în asigurări pot fi costuri directe şi costuri indirecte.

În mod similar, din punct de vedere al dependenţei de numărul poliţelor de asigurare

vândute şi încasate, costurile pot fi costuri fixe şi costuri variabile.

5.2.1. Calculul costurilor directe

Costurile directe conţin următoarele componente: costurile materialelor utilizate la emiterea

contractelor de asigurare şi costurile cu personalul direct productiv.

a) Costurile materialelor Costul unitar al materialelor consumabile: hârtie, toner, vignete etc., utilizate la emiterea

unui contract (poliţă) de asigurare este:

N

k

ukcmkMat pnC1

[um/poliţă], (5.34)

în care:

N - reprezintă numărul câtegoriilor de materiale utilizate la emiterea unei poliţe de asigurare;

ncmk - este norma medie de consum pentru materialul k, exprimată în [buc], [ml];

puk - reprezintă preţul unitar al materialului k, exprimat în [um/buc], [um/ml].

La această valoare se poate adauga costul de achiziţie.

14

Pentru un număr anual de poliţe Q costul materialelor consumabile va fi:

CMat/An = CMat×Q [um/an] (5.35)

b) Costurile cu personalul direct productiv

În cazul societăţilor de asigurare sunt direct productive următoarele următoarele câtegorii de

costuri:

Costurile anuale legate de retribuirea inspectorilor de asigurare sunt: CIA/An = 12× SIA× nIA, [um/an] (5.36)

unde: SIA - este cheltuiala totală (salariul lunar brut plus contribuţia angajatorului la bugetul de

stat), legată de retribuirea unui inspector de asigurare;

nIA - numărul inspectorilor de asigurare angajaţi în societatea respectivă.

Costurile legate de indemnizarea agenţilor de asigurare sunt date de relaţia:

CAg/An = fAg×Q×cAg×p [um/an] (5.40)

în care: QAg - reprezintă volumul vânzărilor realizat, în exclusivitate, de agenţii de asigurare,

sAg - reprezintă suma medie, exprimată în unităţi monetare, pe care o primesc agenţii de

asigurare pentru o poliţă vândută şi încasată fAg - reprezintă ponderea volumului vânzărilor

realizat de agenţii de asigurare, din volumul total (Q) al vânzărilor realizat în cadrul societăţii de

asigurare.

Costurile cu indemnizaţiile anuale cuvenite societăţilor de brokeraj pentru asigurări (CBr/An), pentru poliţele vândute şi încasate de acestea, se determină urmând raţionamentul

utilizat în cazul cazul agenţilor de asigurare, şi sunt date de relaţia:

CBr/An = fBr×Q×cBr×p, [um/an] (5.41)

în care: fBr - reprezintă ponderea volumului vânzărilor realizat de brokeri din volumul total (Q)

al vânzărilor realizat în cadrul societăţii de asigurare, iar cBr - este comisionul societăţilor de

brokeraj.

Costurile anuale cu personalul direct productiv sunt:

CPDP/An=CIA/An+CAg/An+CBr/An [um/an] (5.42)

Costurile directe, ale societăţii de asigurare, pentru o perioadă de un an, vor fi, deci:

CD/An=CMat/An+CPDP/An [um/an] (5.43)

5.2.2. Calculul costurilor indirecte

Costurile indirecte conţin următoarele componente:

costurile cu întreţinere şi reparaţiile utilajelor de calcul - CIR/An [um/an] costurile cu energia electrică, care se calculează cu relaţia:

CEE/An=NTI ·Tef · pUE [um/an] (5.44)

unde: NTI [kW] este puterea totală instalată, Tef [ore] este timpul efectiv de funcţionare şi

pUE [um/kWh] este preţul unitar al energiei electrice.

costurile cu combustibilul destinat încalzirii şi preparării apei calde menajere, notate CGM/an se determină, ca şi în cazul întreprinderilor industriale, cu relaţia (5.16).

costurile anuale cu amortizarea mijloacelor fixe, respectiv tehnică de calcul, autoturisme pentru deplasări în teren, notate CA/An [um/an], se calculează cu relaţia (5.17) ;

costurile anuale cu impozitele şi taxele sunt notate - CIT/An [um/an] ; costurile anuale cu chiriile, pentru locaţiile închiriate de societatea de asigurare, se

calculează cu relaţia:

CCH/An=∑CChi [um/an] (5.45)

unde : CChi este chiria anuală pentru locaţia ,,i’’ ;

costurile anuale cu personalul indirect productiv (directori, contabili, inspectori subscriitori, inspectori de daune etc.) se determină cu relaţia (5.20);

costurile anuale aferente despăgubirilor ( DC ), reprezintă totalitatea cheltuielilor

societăţii de asigurare legate de rezolvarea daunelor. Rata daunei este definită ca reprezentând

raportul dintre despăgubirile plătite de asigurator ( DC ) şi primele de asigurare încasate,

respectiv cifra de afaceri (CA), aferentă activităţii de exploatare, a acestuia, conform relaţiei

[VĂC, 98]:

15

100A

DD

C

CR (5.46)

Având în vedere relaţiile (5.27) şi (5.46), costurile anuale aferente despăgubirilor, sunt:

CD/An = Q × RD × p, [um/an] (5.47)

relaţie în care p reprezintă preţul mediu de vânzare a unei poliţe de asigurare.

Costurile indirecte totale sunt:

CIND/An = CIR/An+ CEE/An+ CGM/An+ CA/An+ CIT/An+ CCH/An+ CPIP/An+ CD/An (5.48)

Calculul costurilor directe şi indirecte serveşte la evidenţierea aspectelor legate de eficienţa

activităţii, deoarece doar activităţile direct productive sunt legate de obiectul de activitate al

societăţii. Activităţile indirect productive asigură condiţiile de realizare a activităţilor direct

productive.

5.2.3. Calculul costurilor fixe în asigurări

În câtegoria costurilor fixe intră costurile fixe propriuzise şi costurile relativ fixe.

a) Costurile fixe propriuzise (CF0) reprezintă acele costuri operaţionale care rămân constante

în timp sau care se modifică la intervale de timp mari [ CAP, 08]. În domeniul asigurărilor,

costurile fixe propriu-zise anuale au următoarele componente: costul cu întreţinerea şi reparare a

utilajelor de calcul (CIR/An), costul energiei electrice (CEE/An), costul combustibilului utilizat

pentru încalzire şi apă caldă menajeră (CGM/An), costul legat de amortizarea mijloacelor fixe

(CAM/An), costul cu impozitele şi taxele (CIT/AN), costul chiriilor (CCH/An), costul legat de

retribuirea personalului indirect productiv (CPIP/AN ) [OLT, 11].

În concluzie, costurile fixe propriuzise anuale se calculează cu relaţia:

CF0 = CIR/An + CEE/An + CGM/An + CAM/An + CIT/AN + CCH/An + CPIP/AN (5.49)

b) Costurile relativ fixe (CFR) sau convenţional constante, reprezintă acele costuri operaţionale

care manifestă o sensibilitate mai mare faţă de volumul fizic al producţiei, respectiv faţă de

capacitatea de producţie [CAP, 08]. În cazul societăţilor de asigurare ele sunt reprezentate de

costurile anuale legate de retribuirea inspectorilor de asigurare:

CRF = 12 × SIA × nIA, [um/an] (5.50)

unde: SIA - este cheltuiala medie înregistrată de organizaţie, legată de retribuirea unui inspector

de asigurare şi nIA - numărul inspectorilor de asigurare angajaţi în societatea respectivă.

Costurile fixe totale anuale (CF) se calculează cu relaţia [OLT, 11]:

CF = CF0 + CRF = CF0 + 12 × SIA × nIA [um/an] (5.51)

Cifra de afaceri anuală realizată în exclusivitate de inspectorii de asigurare (CAIA) se

calculează cu relaţia:

CAIA = p × QIA, (5.52)

în care: QIA - reprezintă volumul anual al vânzărilor realizat de aceştia.

Se notează fIA - ponderea volumului anual al vânzărilor realizat de inspectorii de asigurare,

din volumul total anual (Q) al vânzărilor realizat în cadrul societaţii de asigurare, pondere care

se calculează cu relaţia:

Q

Qf IAIA (5.53)

Dacă avem în vedere relaţia (5.53), CAIA se calculează cu relaţia:

CAIA = fIA × p × Q (5.54)

Pe de altă parte, avem:

CAIA = nIA × TIA (5.55)

unde: TIA – reprezintă suma anuală pe care trebuie să o încaseze, din vânzarea poliţelor, un

inspector de asigurare.

Egalând relaţiile (5.54) şi (5.55), se obţine numărul inspectorilor de asigurare cu care se

poate realiza volumul total (Q) al vânzărilor. Acest număr, care trebuie să fie un număr natural,

va avea forma:

16

IA

IA

IA

IA

IA

IAIA

T

Qpf

T

Qpfsign

T

Qpfn (5.56)

în care :

IA

IA

T

Qpf reprezintă partea întreagă a expresiei respective.

Dacă se notează: IA

IA

T

pf şi se înlocuieşte relaţia (5.56) în relaţia (5.51), se obţine

dependenţa costurilor fixe totale de volumul vânzărilor (Q):

QQsignQS12C)Q(C IAFF 0 [um/an] (5.57)

5.2.4. Calculul costurilor variabile în asigurări Categoria costurilor variabile, în asigurări, cuprinde [OLT, 11]: costurile materialelor

utilizate la emiterea contractelor de asigurare (CMat), costurile aferente despăgubirilor (CD),

costurile cu indemnizaţiile cuvenite agenţilor de asigurare pentru vânzările realizate de aceştia

(CAg) şi costurile cu indemnizaţiile ce trebuie plătite societăţilor de brokeraj pentru vânzările

realizate (CBr). Însumând elementele enumerate mai sus se obţine relaţia de calcul a costurilor

variabile anuale:

CV = CMat/An + CD/An + CAg/An + CBr/An (5.58)

Înlocuind relaţiile (5.35), (5.40), (5.41) şi (5.47) în relaţia (5.58), se obţine relaţia (5.59) ce

reprezintă dependenţa costurilor variabile de volumul vânzărilor:

CV(Q) = [CMat + p×(RD + fAg ×cAg + fBr ×cBr)] ×Q, (5.59)

Dependenţa costurilor totale de volumul vânzărilor se obţine înlocuind relaţiile (5.57) şi

(5.59) în relaţia (5.33) şi pentru simplificare, aceasta este o prezentată sub forma:

CT(Q) = CF (Q) + [CMat + p×(RD + fAg ×cAg + fBr ×cBr)] ×Q (5.60)

5.2.5. Strategii de mărire a cifrei de afaceri în cazul societăţilor de asigurări Mărirea cifrei de afaceri, aferentă activităţii de exploatare, a unei societăţi de asigurare

respectiv trecerea de la nivelul ,,1” al vânzărilor, caracterizat de volumul anual al vânzărilor Q1,

la nivelul ,,2” al vânzărilor, caracterizat de un volumul anual al vânzărilor Q2 mai mare,

se poate realiza prin două strategii de dezvoltare, respectiv:

mărirea numărului de inspectori de asigurare,

intensificarea colaborării cu agenţii şi brokerii de asigurare.

a) Creşterea volumului vânzărilor prin mărirea numărului de inspectori de asigurare În cazul acestei strategii de creştere, mărirea volumului vânzărilor se realizează prin

angajarea unui număr suplimentar de inspectori de asigurare, volumul vânzărilor realizat de

intermediarii de asigurări, agenţi şi brokeri de asigurare, urmând să rămână acelaşi. Această

strategie de dezvoltare se va numi ,,strategia I”.

Diferenţa de volum al vânzărilor, respectiv ΔQ = Q2 – Q1, este realizată în exclusivitate de

inspectorii de asigurare noi angajaţi, adică fIA = 1. Ţinând seama de acestea şi de relaţia (5.56),

numărul suplimentar de inspectori de asigurare n2IA, necesar realizării volumului suplimentar de

vânzări ΔQ, în cazul trecerii de la nivelul anual al vânzărilor Q1 la un nivelul Q2, este dat de

relaţia :

IAIAIAIA

T

)QQ(p

T

)QQ(psign

T

)QQ(pn 1212122 (5.61)

Costurile fixe CF2 , corespunzătoare noii situaţii, vor fi :

CF2 = CF1 + 12×SIA×n2IA . (5.62)

Dacă se notează: IAT

p, şi se ţine seama de relaţia (5.61), atunci relaţia (5.62) devine:

CF2 = CF1+12×SIA×{[β×(Q2 - Q1)] + sign{ β×(Q2 - Q1) – [β×(Q2 - Q1)]}}, (5.63)

17

în care costurile fixe (CF1) aferente nivelului 1 al vânzărilor sunt date de relaţia (5.60), în

care Q =Q1.

Generalizând, în cazul trecerii de la un nivel al volumului vânzărilor Qi-1 la un nivel Qi,

costurile fixe aferente nivelului vânzărilor Qi vor fi:

CFi = CFi-1+12×SIA ×{[β ×(Qi – Qi-1)] + sign{ β×(Qi – Qi-1) – [β×(Qi – Qi-1)]}} (5.64)

În figura 5.2 este reprezentată variaţia în trepte, a costurilor relativ fixe, pentru trecerile la

diverse niveluri ale volumului maxim al vânzărilor.

Fig. 5.2 Variaţia costurilor relativ fixe pentru

diverse niveluri ale volumului maxim al vânzărilor

În situaţia, când Q depăşeşte nivelul 1 producţiei Q1, contribuţia agenţilor şi a brokerilor de

asigurare, la realizarea diferenţei de volum a vânzărilor ΔQ = Q - Q1, este nulă, adică fAg = 0 şi

fBr = 0, iar costurile variabile vor fi:

CV2 = CV1 + (CMat + p×RD) × ΔQ, (5.65) Dependenţa costurilor variabile de volumul vânzărilor este o funcţie de forma:

11

1

QQ,QRpCcfcfpQ

QQ,QcfcfpRpCQC

DMatBrBrAgAg

BrBrAgAgDMatV (5.66)

Această funcţie este reprezentată în figura 5.3.

Fig. 5.3 Graficul costurilor variabile

Dependenţa costurilor totale de volumul producţiei este dată de funcţia:

112

11

QQ,QRpCcfcfpQC

QQ,QcfcfpRpCCQC

DmBrBrAgAgF

BrBrAgAgDMatFT (5.67)

Q1 Q2 Q3

Q1

18

Reprezentarea grafică a funcţiilor ce descriu costurile fixe, variabile şi totale este prezentată

în figura 5.4.

Fig. 5.4 Dependenţa costurilor fixe, variabile si totale de volumul producţiei

În figura 5.4 sunt evidenţiate pragul costurilor fixe, cel al costurilor totale şi punctul de

inflexiune al costurilor variabile, corespunzatoare nivelului 1 al producţiei

b) Creşterea volumului vânzărilor pe seama intensificării colaborării cu intermediarii de asigurari

În acest caz, la realizarea producţiei suplimentare, contribuie numai agenţii de asigurare şi

societăţile de brokeraj pentru asigurări. Se va numi această strategie de dezvoltare ,,strategia II”.

Contribuţia inspectorilor de asigurare, la realizarea volumului suplimentar de vânzări, este

nulă, iar ponderea, din volumul suplimentar de vânzări, realizată de agenţi (f*

Ag) şi ponderea

realizată de societăţile de brokeraj (f*

Br) vor satisface relaţia:

f*

Ag + f*

Br =1 (5.68)

Costurile fixe vor rămâne constante şi vor fi aceleaşi atât pentru nivelul 1 al volumului

vânzărilor cât şi pentru nivelul 2, adică C*

F = CF1. (5.69)

În cazul depăşirii nivelului 1 al volumului vânzărilor, costurile variabile vor avea expresia:

C*

V2 = C*

V1 + [CMat + p × RD + p × ( f*

Ag × cAg + f*

Br × cBr)] × ΔQ, (5.70)

unde costurile variabile maxime, aferente nivelului 1 al volumului vânzărilor (C*

V1), sunt date

de relaţia (5.59), în care Q = Q1.

Funcţia care descrie dependenţa costurilor variabile de volumul vânzărilor (Q), este:

1

1

1

QQ,Q)]cfcf(pRpC[

]c)ff(c)ff[(pQ

QQ,Q)]cfcf(pRpC[

)Q(C

BrBr*

AgAg*

DMat

BrBrBr*

AgAgAg*

BrBrAgAgDMat

V* (5.71)

Dependenţa costurilor totale de volumul vânzărilor (Q), este dată de relaţia:

1

11

11

QQ,Q)]cfcf(pRpC[

]c)ff(c)ff[(pQC

QQ,Q)]cfcf(pRpC[C

)Q(C

BrBr*

AgAg*

DMat

BrBrBr*

AgAgAg*

F

BrBrAgAgDMatF

T* (5.72)

Evoluţia celor trei câtegorii de costuri (fixe,variabile şi totale), este redată în figura 5.5.

Q1

19

Fig. 5.5 Dependenţa costurilor fixe,variabile şi totale de volumul vânzărilor

c) Alegerea strategiei de dezvoltare Pentru alegerea strategiei de dezvoltare se poate utiliza atât o metodă grafică, cât şi una

analitică.

Metoda grafică, are la bază reprezentarea costurilor ca în figura 5.6 şi presupune: trasarea graficului funcţiei (5.67) ce modelează costurile totale CT2(Q) în cazul strategiei I de dezvoltare cât şi trasarea graficului funcţiei (5.72) ce modelează costurile

totale C*

T2(Q) pentru cazul strategiei II, iar la intersecţia lor se obţine Q**

, ce reprezintă

volumul vânzărilor pentru care costurile totale sunt egale în cazul ambelor strategii;

Fig. 5.6 Metoda grafică de alegere a strategiei de dezvoltare

trasarea dreaptei verticale corespunzătoare volumului maxim al vânzărilor Q2 al nivelului 2, iar prin intersectarea acesteia cu graficele funcţiilor ce modelează costurile totale

CT2(Q) şi C*

T2(Q) se obţin valorile maxime CT2(Q2) şi C*

T2(Q2) ale costurilor totale.

În concluzie, comparând nivelul maxim al vânzărilor, ce trebuie atins, adică Q2 cu

valoare lui Q**

se pot întâlni două situaţii:

- dacă Q2 > Q**

, ceea ce înseamnă că C*

T2(Q) > CT2(Q), se alege strategia I în cadrul

căreia mărirea volumului vânzărilor este realizată prin suplimentarea numărului de inspectori de

asigurare;

- dacă Q2 ≤ Q**

, ceea ce înseamnă că C*

T2(Q) < CT2(Q), se alege strategia II adică mărirea

volumului vânzărilor se realizează prin intensificarea colaborării cu agenţii de asigurare şi

firmele de brokeraj.

Metoda analitică constă în calcularea volumului vânzărilor Q**, pentru care costurile totale sunt egale pentru ambele strategii de dezvoltare şi compararea acesteia cu volumul

Q1 Q**

Q2

Q2

Q1

20

vânzărilor Q2, care trebuie atins. Pentru această se egalează relaţiile ( 5.67 ) şi (5.72) şi se obţine,

pentru Q**

, următoarea expresie:

112 Q

)cfcf(p

CCQ

BrBr*

AgAg*

FF**

(5.73)

Evident că acele concluzii, prezentate anterior la metoda grafică, rămân valabile şi în acest

caz, în sensul că, dacă Q2 > Q**

, se alege strategia I, iar dacă Q2 ≤ Q**

se va opta pentru strategia

II de dezvoltare.

5.2.6. Model analitic de determinare a cifrei de afaceri, corespunzătoare pragului de

rentabilitate, în cazul societăţilor de asigurări

Pentru determinarea cifrei de afaceri, corespunzătoare pragului de rentabilitate, se utilizează

relaţia:

mm

FmAPR

vp

CpC

(5.74)

unde: pm – reprezintă preţul mediu ponderat, iar vm - costurile variabile medii ponderate.

Preţul mediu ponderat se calculează cu relaţia:

n

iiim app

1

(5.75)

în care pi - reprezintă preţul unitar al produsului ,,i”, iar ai - reprezintă ponderea volumului

produsului ,,i”, din totalul volumului producţiei (Q) şi îndeplineşte relaţia 11

n

iia .

Costul variabil mediu ponderat, se calculează cu relaţia:

n

iiim avv

1

(5.76)

în care vi - reprezintă costul variabil unitar al produsului ,,i”.

În cazul unei societăţi de asigurare, produsele sunt reprezentate de tipurile de poliţe de

asigurare care sunt vândute de aceasta.

Calculul cifrei de afaceri a pragului de rentabilitate se poate realiza, atât după un model

determinist, cât şi după un model probabilistic.

a) Modelul determinist de calcul a cifrei de afaceri a pragului de rentabilitate

Determinarea cifrei de afaceri, corespunzătoare pragului de rentabilitate, utilizând modelul

determinist presupune următoarele etape:

- stabilirea, pentru costurile fixe, a valorilor minime (CF-min), medii (CF) şi maxime (CF-max);

- stabilirea, pentru preţuri, a valorilor minime (pi-min), medii (pi) şi maxime (pi-max);

- stabilirea, pentru preţuri, a valorilor minime (vi-min), medii (vi) şi maxime (vi-max);

- calculul valorilor minime, medii şi maxime ale preţului mediu ponderat şi ale costului

variabil mediu ponderat. utilizând relaţiile (5.75) şi (5.76);

calculul valorilor minime (CAPR-min), medii(CAPR) şi maxime(CAPR-max) ale cifrei de afaceri a

pragului de rentabilitate, cu ajutorul relaţiei (5.74).

b) Modelul probabilistic de determinare a cifrei de afaceri a pragului de rentabilitate Pentru simularea variabilelor de intrare în model se utilizează distribuţia triunghiulară, iar în

urma agregării valorilor simulate, în modelul probabilistic, obţine variabila de ieşire, respective

cifra de afaceri a pragului de rentabilitate. Pentru a genera o variabilă triunghiulară, se ia în

considerare, pentru fiecare variabilă de intrare, o valoare minimă (a), o valoare considerată cea

mai probabilă (m) şi o valoare maximă (b).

În cazul distribuţiei triunghiulare, funcţia de densitate de probabilitate este dată de

relaţia [BÂR, 03]:

21

bx,

bxm,)mb()ab(

)xb(

mxa,)am()ab(

)ax(

ax,

)x(f

0

2

2

0

, (5.77)

iar funcţia de distribuţie cumulativă este dată de relaţia:

bx,

bxm,)mb()ab(

)xb(

mxa,)am()ab(

)ax(

ax,

)x(F

1

1

0

2

2

(5.78)

Media distribuţiei triunghiulare (μ) şi dispersia (σ2) sunt date de relaţiile:

3

bma , (5.79)

18

)bm)(am(ab2

2 . (5.80)

Pentru generarea unei variabile aleatoare ],[ baxi , se utilizează metoda inversă şi se

obţine relaţia [BĂR, 03]:

bxm,mbabu-1b

mxa,bmabuax

ii

iii , (5.81)

în care ),( 10iu este o variabilă aleatoare uniformă.

Algoritmul de simulare a cifrei de afaceri a pragului de rentabilitate, în cazul unei societăţi

de asigurare, implică următorii paşi:

b.1) Stabilirea variabilelor de intrare în sistem, (notate Vk) care sunt: costurile fixe ale societăţii

de asigurare, preţurile unitare medii ale principalelor tipuri de poliţe de asigurare şi costurile

variabile medii ale acestor poliţe.

b.2) Stabilirea valorilor: minimă (Vk-min), cea mai probabilă (Vk-prob) şi maximă (Vk-max), pentru

variabilele de intrare în sistem stabilite.

b.3) Simularea variabilelor aleatoare de intrare: CF, pi, şi vi, ale modelului probabilistic, pentru

care se utilizează distribuţia triunghiulară. Pentru fiecare variabilă de intrare Vk se va genera o

variabilă aleatoare triunghiulară cu parametrii de intrare Vk-min, Vk-prob si Vk-max, şi se va obţine un

vector de valori Vkj, cu j = 1000 valori.

b.4) Determinarea variabilei de ieşire, anume cifra de afaceri, corespunzătoare pragului de

rentabilitate, pentru care se obţine un vector de valori CAPRj, la a cărui analiză se utilizează

urmatoarele tehnici statistice:

Histograma frecvenţei relative a distribuţiei simulate;

Diagrama frecvenţei cumulate;

Indicatorii tendinţei centrale.

d) Analiza de senzitivitate Etapele prin care se realizează analiza de senzitivitate sunt următoarele:

c.1.) Analiza multidimensionala a influenţei variabilelor de intrare asupra modelului

c.2) Analiza variabilitaţii modelului, prin analiza amplitudinii şi a varianţei variabilelor de

intrare

22

Capitolul 6. Studii şi contribuţii teoretice asupra managementului riscului în

asigurarea afacerilor industriale

Managementul riscului în asigurarea afacerilor industriale (MRAAI) trebuie să fie o

componentă principală a managementului riscului în cadrul SCIAI, implicit în cadrul

întreprinderii industriale, deoarece aceasta este supusă unor riscuri, precum: incendii, explozii,

accidente, riscuri naturale etc., care o dată produse îi pot provoca acesteia pagube însemnate, ce

pot duce chiar la întreruperea definitivă a activitaţii. De asemenea MRAAI prezintă importanţă

deosebită pentru societatea de asigurare, având în vedere, atât valorile mari ale primelor de

asigurare ce le poate încasa aceasta, dar şi valorile ridicate ale posibilelor daune.

6.1. Procesul de management al riscului în asigurarea afacerilor industriale

Procesul de management al riscului, în cazul asigurării afacerilor industriale (PMRAAI) are

aceeaşi structură, ca procesul de management al riscului din cadrul oricărei organizaţii

productive [PAT, 04], [VIŞ, 09], componentele sale fiind următoarele:

6.1.1. Stabilirea obiectivelor

Stabilirea obiectivelor reprezintă o condiţie esenţială pentru identificarea, evaluarea şi

stabilirea tratamentului riscurilor. Structura procesului de stabilire a obiectivelor este prezentată

detaliat în figura 6.1.

Fig. 6.1 Procesul de stabilire a obiectivelor

a) Categorii de obiective

Obiectivele strategice Obiectivele tactic Obiectivele operaţionale

b) Atitudinea generală faţă de risc

Această etapă presupune, pentru fiecare tip de poliţă de asigurare:

stabilirea categoriilor generale de riscuri ce urmează a fi preluate în poliţele de asigurare;

stabilirea limitelor până la care riscurile sunt acceptate;

categoriile de riscuri ce constituie excluderi. În funcţie de atitudinea generală faţă de risc, unele societăţi de asigurare pot prelua în

asigurare, anumite categorii riscuri, pe care alte societăţi le pot exclude.

Obiective

strategice

Obiective

tactice

Obiective

operaţionale

Atitudine

generală

faţă de risc

- Cifra de

afaceri

- Extindere

teritorială

- Cota de

piaţă

- Tipuri de

poliţe pentru

asigurări

industriale

- Segmente de

clienţi

- Tarife

- Operare

- Raportare

- Conformare

- Riscuri

acoperite

- Excluderi

- Limita de

acceptare a

riscurilor

23

6.1.2. Identificarea riscurilor

Procesul de identificare a riscurilor, prezentat în figura 6.2, presupune parcurgerea

următoarelor etape:

a) Analiza evenimentelor

În cadrul PMRAAI societatea de asigurare trebuie să aibă în vedere atât evenimentele

trecute, cât şi pe cele ce pot să apară, care sunt generate de riscuri şi care pot afecta bunul mers al

afacerilor industriale. O parte din aceste riscuri sunt asigurabile. În cazul acestui proces, pe lângă

riscurile asigurabile trebuiesc luate în considerare şi factorii, care pot mări probabilitatea de

apariţie şi/sau impactul riscurilor, numiţi factori de risc.

.

Fig. 6.2 Procesul de identificare a riscurilor

b) Provenienţa factorilor de risc

b.1) Factori de risc externi Factorii de risc externi provin atât din mediul extern general, cât şi din mediul extern

concurenţial [BĂC, 97], [BĂC, 06A], [BĂC, 06B].

Factorii de risc din mediul extern general aparţin următoarelor categorii:

Factori politico-legislativi;

Factori economici;

Factori socio-culturali;

Factori tehnologici;

Factori naturali. Factorii de risc din mediul concurenţial sunt următorii:

Factori de risc datoraţi rivalităţii;

Factori de risc datoraţi consumatorilor;

Factori de risc datoraţi furnizorilor;

Factori de risc datoraţi produselor de substituţie;

Factori de risc datoraţi barierelor de intrare.

b.2) Factori de risc interni Aceşti factori sunt legaţi de mediul intern al organizatiei şi capătă o importanţă deosebită în

cazul întreprinderii industriale. Din această categorie se pot aminti:

Infrastructura;

Amplasarea teritorială;

Resurse umane;

Analiza

evenimentelor

Provenienţa

factorilor

de risc

Mijloace

de identificere

a riscurilor

Stabilirea

factorilor

de risc

Analiza

evenimentelor

cu impact

distructiv:

-trecute;

-ce pot apărea.

- Internă

- Externă

- Metode de

identificare

- Documente de

identificare

- Categorii de

factori

- Factori de risc

24

Procese;

Mijloace de producție;

Tehnologie;

Resurse financiare.

c) Mijloace de identificarea a factorilor de risc

Drept mijloace de identificare a factorilor de risc societăţile de asigurare au la dispoziţie, atât

metode de identificare, cât şi documente de identificare.

c.1) Metode de identificare a factorilor de risc

Metodele, cel mai des utilizate, pentru identificarea factorilor de risc în domeniul asigurărilor

sunt următoarele:

completarea cererii de asigurare;

inspecţia de risc.

c.2) Documente utilizate la identificarea riscurilor

Cele mai utilizate documente la identificarea factorilor de risc, sunt:

Cererea de asigurare;

Raportul inspecţiei de risc.

Lista de identificare a factorilor de risc; Cererea de asigurare se prezintă sub forma unei cereri - chestionar şi conţine o serie de

elemente. Spre exemplu, în cazul asigurării de clădiri şi bunuri ce aparţin persoanelor juridice,

aceste elemente sunt:

Datele de identificare;

Bunurile care fac obiectul asigurării;

Istoricul daunelor în ultimii cinci ani;

Elemente privind protecţia la incendii, calamităţi, catastrofe

Elemente privind protecţia la furt, Raportul inspecţiei de risc reprezintă documentul rezultat în urma efectuării inspecţiei

de risc, principalele elemente ale acestuia fiind următoarele:

Datele persoanei care a efectuat inspecţia de risc;

Documentele în baza carora s-a efectuat inspecţia de risc;

Constatările inspecţiei de risc: dacă datele din cererea-chestionar completată şi semnată de Asigurat (Solicitant)

coincid cu cele din teren;

descrierea sistemul de protecţie la furt şi starea lui de întreţinere; descrierea stării de întreţinere a instalaţiilor electrice; descrierea stării de întreţinere a conductelor de apă care alimentează bunurile

asigurate în cadrul procesului tehnologic (de asemenea şi pentru sprinklere);

descrierea stării de întreţinere a pereţilor portanţi, căile-uşile de acces, acoperişul clădirilor în care se află bunurile asigurate;

descrierea stării de întreţinere a instalaţiilor periculoase; descrierea modului de depozitare a materiilor prime, produselor finite etc.; alte constatări (pentru hidranţi, stingătoare, căi de acces etc.).

Măsuri obligatorii (cu termene) şi recomandări stabilite pentru asigurat. Lista de identificare a factorilor de risc reprezintă un formular care cuprinde, într-o formă

uşor identificabilă şi comprimată, principalele categorii de factori de risc cu factorii de risc

aferenţi. Categoriile sunt stabilite după criteriul elementului generator de risc din cadrul

sistemului respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de producţie, mediu de muncă etc.

25

d) Stabilirea factorilor de risc

În această etapă se definitivează, în urma inspecţiei de risc, categoriile şi factorii de risc,

notaţi - Ri, ce urmează să fie evaluaţi, în vederea stabilirii tratamentului la care urmează să fie

supus riscul. Spre exemplu, în cazul asigurării de avarii accidentale a utilajelor unei

întreprinderi industriale, câteva din principalele categoriile de factori de risc şi factorii aferenţi,

sunt următoarele:

Factori umani, între care se pot aminti: calificarea personalului, experienţa şi disciplina operatorilor etc.

Factori datoraţi utilajelor, categorie în care pot fi incluşi factori precum: provenienţa, vechimea, starea de întreţinerea a utilajelor etc.

Factori datoraţi mediului de lucru pot fi: amplasarea utilajelor, iluminatul secţiei, prezenţa substanţelor periculoase (explozibile, inflamabile), lucrul cu foc deschis,

prezenţa surselor de vibraţii, starea instalaţiilor electrice etc.

Fig. 6.3 Procesul de analiză calitativă a riscului

6.1.3. Analiza riscurilor

a) Analiza calitativă a riscurilor Procesul de analiză calitativă a riscurilor este prezentat în figura 6.3 şi presupune parcurgerea

următoarelor etape [BÂR, 03]:

a1) Alegerea scărilor de probabilitate şi de impact ale riscului

Analiza riscurilor cu ajutorul probabilităţii şi impactului ajută la identificarea acelor factori

de risc ce au un scor ridicat şi asupra cărora trebuie să se acţioneze, fie prin eliminarea lor, fie

prin excluderea lor din poliţa de asigurare sau prin majorarea primei de asigurare.

Probabilitatea riscului reprezintă posibilitatea de apariţie a riscului respectiv.

Impactul riscului reprezintă, în cazul asigurărilor, nivelul daunei ce poate fi provocată de

manifestarea riscului respectiv.

Scala de probabilitate a riscului, prezentată în tabelul 6.1, poate fi alcătuită cu ajutorul a

două categorii de valori, anume [BÂR, 03], [VIŞ, 09]:

valori ordinale, respectiv foarte scăzută (aproape imposibilă), scăzută (improbabilă), medie (posibilă) , ridicată (probabilă) şi foarte ridicată (aproape sigură);

valori cardinale, caz în care calificativelor de mai sus li se atribuie scoruri de

Probabilitate

şi impact

Instrumente

de analiză

a riscului

Scorurile

riscurilor

Ierarhizarea

riscurilor

- Scări de

probabilitate

şi impact

- Atribuirea

scorurilor de

probabilitate

şi de impact

riscurilor

identificate

- Matricea

nivelului

riscului

- Matricea

scorului

riscului

- Determinarea

scorurilor

factorilor de

risc

- Ordonarea

riscurilor

funcţie de

scorurile

obţinute

- Determinarea

nivelului

fiecărui factor

de risc

- Lista riscurilor

prioritare

26

probabilitate, respectiv 1, 2, 3, 4 şi 5. Evaluarea cantitativă a probabilităţii se realizează

funcţie de probabilităţile de manifestare a riscurilor asigurabile la asigurările de bunuri.

Tab. 6.1 Scala de probabilitate a riscului

Evaluarea calitativă

a probabilităţii

Evaluarea cantitativă

a probabilităţii

Scorul probabilităţii

Foarte ridicată (foarte

probabilă)

O dată în 2 ani 5

Ridicată (probabilă) Între 2 şi 5 ani 4

Medie Între 5 şi 10 ani 3

Scăzută (puţin probabilă) Între 10 şi 20 ani 2

Foarte scăzută (foarte puţin

probabilă)

Între 20 şi 40 ani 1

Scala de impact a riscului, prezentată în tabelul 6.2, reflectă severitatea daunei, în cazul

producerii riscului respectiv, şi poate fi:

ordinală, cu valorile de impact: foarte scăzut, scăzut, moderat, ridicat, foarte ridicat;

cardinală, cu valorile scorurilor de impact ale riscului 1, 2, 5, 10 şi 20. Evaluarea cantitativă a impactului se realizează funcţie de capacitatea şi disponibilitatea de

despăgubire şi de atitudinea faţă de risc a societătii de asigurare.

Tab. 6.2 Scala de impact a riscului

Evaluarea calitativă

a impactului

Evaluarea cantitativă

a impactului

Scorul impactului

Foarte ridicat Dauna să fie ≥ de 20% din

suma asigurată (SA)

20

Ridicat Dauna să fie cuprinsă între 5 şi

20% din SA

10

Moderat Dauna să fie cuprinsă între 2 şi

5% din SA

5

Scăzut Dauna să fie cuprinsă între 1 şi

2% din SA

2

Foarte scăzut Dauna să fie ≤ 1% din SA 1

a.2) Stabilirea matricii de referinţă a riscului

Matricea de referinţă riscului, este o matrice construită prin combinarea scalelor de

probabilitate şi de impact ale riscului, prezentate în tabelele 6,1 şi 6.2. Matricea riscului, poate fi

reprezentată, atât într-o formă ordinală, numită în acest caz matricea nivelului riscului, cât şi

într-o formă cardinală, în acest caz numindu-se matricea scorului riscului.

Matricea nivelului riscului, prezentată în tabelul 6.3, se obţine prin combinarea scalelor ordinale de probabilitate şi de impact ale riscului, din tabelele 6,1 şi 6.2. Valorile foarte scăzute

de ale nivelului riscului se colorează de obicei în verde închis, valorile scăzute în verde deschis,

cele moderate în galben, valorile ridicate în portocaliu, iar cele foarte ridicate în culoarea roşie.

Scorul riscului, notat – SR, este un criteriu după care pot fi ierarhizate riscurile şi se

calculează ca fiind produsul dintre scorul probabilităţii de apariţie a riscului respectiv (SP) şi

scorul impactului acestuia (SI), conform ralaţiei:

SR = SP×SI (6.1)

27

Tab. 6.3 Matricea nivelului riscului

Matricea scorului riscului, ce conferă un aspect cantitativ analizei calitative a riscului este prezentată în tabelul 6.4 şi este obţinută prin parcurgerea a două etape, anume:

înlocuirea scărilor ordinale de probabilitate şi de impact ale riscului, din tabelul 6.3, cu scările cardinale alese conform tabelelor 6.1 şi 6.2;

stabilirea, în fiecare căsuţă a tabelului 6.4, a valorilor scorului riscului, calculate cu relaţia (6.1).

Tab. 6.4 Matricea scorului riscului

Nivelurile scorurilor riscurilor sunt următoarele:

Nivelul 1 - Risc foarte scăzut (tolerabil), la care scorul riscului este cuprins între 1 şi 4, adică suficient de mic, caz în care riscul respectiv nu trebuie luat în consideraţie, de către

SCIAI.

Nivelul 2 - Risc scăzut, în care scorul riscului este cuprins între 5 şi 8, fiind suficient de mic ca riscul respectiv să constituie doar o preocupare scăzută, din partea SCIAI.

Nivelul 3 - Risc mediu, pentru care scorul de impact este cuprins între 10 şi 20. Este ultimul nivel pentru care riscurile respective pot fi preluate în asigurare fără a fi necesar

vreun tratament de atenuare a lor din partea SCIAI.

Nivelul 4 - Risc ridicat, în cadrul căruia riscul este identificat ca fiind suficient de mare,

Foarte mare

(aproape

sigur)

5

Scăzut

Moderat

Ridicat

Foarte

ridicat

Foarte

ridicat

Mare

(probabil)

4

Foarte

scăzut

Scăzut

Moderat

Ridicat

Foarte

ridicat

Medie

(posibil)

3

Foarte

scăzut

Scăzut

Moderat

Ridicat

Foarte

ridicat

Mică

(improbabil)

2

Foarte

scăzut

Foarte

scăzut

Moderat

Moderat

Ridicat

Foarte mică

(aproape

imposibil)

1

Foarte

scăzut

Foarte

scăzut

Scăzut

Moderat

Moderat

Scor 1 2 5 10 20

PROBABILITATE

Foarte

scăzut

Scăzut

Moderat

Ridicat

Foarte

ridicat

IMPACT

Foarte mare

(aproape

sigur)

5

5

10

25

50

100

Mare

(probabil)

4

4

8

20

40

80

Medie

(posibil)

3

3

6

15

30

60

Mica

(improbabil)

2

2

4

10

20

40

Foarte mica

(aproape

imposibil)

1

1

2

5

10

20

Scor 1 2 5 10 20

PROBABILITATE

Foarte

scăzut

Scăzut

Moderat

Ridicat

Foarte

ridicat

IMPACT

28

scorul de impact este cuprins între 25 şi 40. Riscurile, de pe acest nivel necesită un tratament

adecvat, din partea SCIAI, trebuind să fie luate măsuri de reducere a probabilităţii de apariţie

şi/sau a impactului.

Nivelul 5 – Risc foarte ridicat, la care riscul este identificat ca fiind foarte ridicat, scorul

acestuia fiind cuprins în intervalul 50 şi 100. Riscurile ce aparţin acestui nivel sunt

intolerabile, iar SCIAI trebuie să ia măsuri de eliminare a acestora, în caz contrar societatea

de asigurare trebuie să excludă aceste riscuri din poliţa de asigurare sau să nu încheie

contractul.

a.3) Determinarea scorului riscurilor şi alcătuirea matricii de risc

Pentru fiecare din riscurile sau factorii de risc identificaţi (Ri), se stabileşte scorul de

probabilitate - SPi şi scorul de impact - SIi, conform scărilor de probabilitate şi de impact alese, şi

se calculează scorul SRi, unde i = 1, 2,…, n, utilizând relaţia (6.1).

Scorul global al riscului se calculează, utilizând relaţia:

n

ii n/SRSRM

1

, (6.2)

în care: n – reprezintă numărul factorilor de risc

Cu ajutorul acestor date, se întocmeşte matricea de risc, prezentată în tabelul 6.5.

Tab. 6.5 Matricea de risc Risc Probabilitate Impact

IPR Scor 1 2 3 4 5 1 2 5 10 20 R1 SP1 SI1 SR1= SP1∙ SI1

R2 SP2 SI2 SR2= SP2∙ SI2

... ... Ri SPi SIi SRi= SPi∙ SIi

... ...

Rn SPn SIn SRn= SPn∙ SIn

SRM ∑ SRi/n

a.4) Clasificarea factorilor de risc

Se ordonează matricea de risc după valorile descrescătoare ale scorurilor riscurilor. Fiecare

factor de risc, funcţie de scor este încadrat în nivelul de risc corespunzător, conform tabelului

6.4, şi i se asociază culoarea aferentă. Clasificarea riscului este prezentată în tabelul 6.6.

Tab. 6.6 Clasificarea riscului

Valoare SR Nivel risc Culoare asociata

50 ≤ SR ≤ 100 5 - Risc foarte ridicat Roşu

25 ≤ SR ≤ 40 4 - Risc ridicat Portocaliu

10 ≤ SR ≤ 20 3 – Risc mediu (moderat) Galben

5 ≤ SR ≤ 8 2 - Risc scăzut Verde deschis

1 ≤ SR ≤ 4 1 - Risc foarte scăzut Verde

b) Analiza cantitativă a riscului

b.1) Simularea riscului

Etapele simulării riscului sunt următoarele [BÂR, 03]:

Alcătuirea modelului probabilistic de simulare a riscului Variabilele aleatoare, de intrare în sistem, sunt scorurile riscurilor - SRi. Pentru fiecare risc

Ri, valorile scorului riscului, prezentate în tabelul 6.5, reprezintă valorile cele mai probabile, se

calculează o valoare minimă a scorului riscului, notată SRi-Min şi o valoare maximă a acestui scor,

notată SRi-Max .

29

Fig. 6.4 Analiza cantitativă a riscurilor

Calculul acestor valori urmează etapele următoare:

Se determină valorile minime, cele mai probabile şi maxime ale scorurilor de probabilitate. Pentru fiecare risc Ri se consideră valoarea scorului de probabilitate SPi, ca

fiind valoarea cea mai probabilă, adică SPi = SPi-Prob. Fiecărui scor de probabilitate i se

ataşează valoarea din stânga, conform tabelului 6.5, care va reprezenta scorul minim de

probabilitate, notat SPi-Min şi valoarea din dreapta ce reprezintă scorul maxim de

probabilitate, notat SPi-Max. Pentru cazurile extreme, în care SPi-Prob = 1, se consideră

SPi-Min = 1, iar dacă SPi-Prob = 5, se va considera SPi-Max=5.

Similar se procedează şi în cazul scorurilor de impact. Valorea minimă a scorului riscului se calculează cu relaţia:

SRi-Min= SPi-Min∙ SIi-Min, (6.3)

iar valoarea maximă cu relaţia:

SRi-Max= SPi-Max∙ SIi-Max. (6.4)

În tabelul 6.7 este prezentat modelul probabilistic de analiză a riscului.

Tab. 6.7 Matricea de risc – modelul probabilistic Risc Probabilitate Impact

SRMin

SRPr

SRMax 1 2 3 4 5 1 2 5 10 20 R1 SP1Min SP1 SP1Max SI1Min SI1 SI1Max SR1Min SR1Pr SRMax

... Ri SPiMin SPi SPiMin SIiMin SIi SIiMax SRiMin SRiPr SRiMax

... Rn SPnMin SPn SPnMax SInMin SIn SInMax SRnMin SRnPr SRnMax

SRM SRMMin SRMPr SRMMax

Generarea variabilelor aleatoare de intrare în modelul probabilistic Pentru simularea variabilelor aleatoare de intrare în modelul probabilistic se utilizează, în

acest caz, modelul distribuţiei triunghiulare, care se foloseşte atunci când nu sunt deţinute date

privind istoricul evoluţiei fenomenului analizat sau timpul scurt nu permite un experiment

statistic. Parametrii distribuţiei sunt determinaţi de o valoare minimă – a, o valoare de bază (cea

mai probabilă sau plauzibilă) –m şi o valoare maximă –b.

Modelul

probabilistic

Simularea

variabilelor

de intrare

Determinarea

variabilei de

ieşire

Analiza de

senzitivitate

- Calculul

valorilor

minime,

probabile şi

maxime ale

scorurilor

factorilor de

risc şi ale

riscului

global

Pentru fiecare

factor de risc:

- se generează o

variabilă

aleatoare;

- se obţine un

vector de

valori.

Pentru scorul

riscului se

obţine:

- un vector de

valori;

- histograma;

- ogiva;

- indicatorii

tendinţei

centrale

- Diagrama

,,spider”

- Fişa ,,tornado”

30

Urmează simularea variabilele aleatoare de intrare în modelul probabilistic, care sunt

scorurile riscului, anume SR1, SR2, ..., SRn, utilizând distribuţia triunghiulară. Pentru fiecare risc

Ri cu parametrii: SRi-Min, SRi-Pr şi SRi-Max, stabiliţi în tabelul 6.7, se generează câte o variabilă

aleatoare triunghiulară, cu ajutorul relaţiei (5.81) şi se obţine un vector de valori SRij, în care

3101,j . Prin atribuirea celor trei parametri (SRi-Min, SRi-Pr şi SRi-Max ) variabilelor de intrare se

atenuează doza de subiectivism ce se manifestă, în mod inevitabil, la atribuire scorurilor de

probabilitate şi de impact ale variabilelor de intrare (factorii de risc).

Determinarea variabilei de ieşire În urma compunerii, cu ajutorul relaţiei (6.2), a valorilor simulate ale variabilelelor de

intrare, anume scorurile factorilor de risc (SRi), în modelul probabilistic, se obţine pentru

variabila de ieşire, adică scorului mediu al riscului, un vector de valori – SRMj, pentru care

3101,j .

Pentru variabila de ieşire se obţine:

histograma frecvenţei relative;

distribuţia frecvenţei cumulate;

indicatorii tendinţei centrale.

b.2) Analiza de senzitivitate

Cu ajutorul analizei de senzitivitate sunt simulate reacţiile modelului, la diferitele variaţii ale

variabilelor de intrare, în cazul de faţă scorurile factorilor de risc.

Analiza de senzitivitate presupune următoarele modele de analiză:

Analiza multidimensională a influenţei variabilelor de intrare asupra modelului în urma căreia se întocmeşte Fişei ,,spider”, pentru scorul mediu al riscului, ce reprezintă o fişă de

analiză multidimensională a efectului variaţiei scorurilor factorilor de risc asupra scorului mediu

al riscului.

Analiza variabilitaţii modelului, prin analiza amplitudinii şi a varianţei variabilelor de intrare, în urma căreia se întocmesc următoarele diagrame:

fişa ,,tornado” pentru amplitudine, ce arată variaţia amplitudinii scorului mediu al riscului, datorată variaţiei scorurilor factorilor de risc;

fişa ,,semi-tornado”pentru variaţie care indică, în procente, variaţia amplitudinii varibilei de ieşire din sistem funcţie de variaţia fiecărei variabile de intrare în

modelul studiat.

6.1.4. Evaluarea riscurilor

În această etapă riscurile, ale căror scoruri şi niveluri au fost stabilite, sunt încadrate în

anumite niveluri ,,etalon”, stabilite funcţie de o serie de factori, printre care se pot aminti:

gravitatea unor evenimente anterioare, obiectivele stabilite şi atitudinea faţă de risc a

decidenţilor.

Cea mai des întâlnită abordare în evaluarea riscurilor, cunoscută şi sub acronimul ALARP

(As Low As Reasonably Practicable), prezentat în figura 6.5 şi tratată pe larg în literatura de

specialitate [VIŞ, 09], [MEL, 01], divizează riscurile în trei zone (regiuni):

Zona de neacceptare ce include nivelurile de risc ridicat şi foarte ridicat, zonă în care riscul este considerat inacceptabil, indiferent de beneficiile ce le poate aduce activitatea. În acest

caz tratamentul riscului este obligatoriu, indiferent de costurile pe care le implică.

Zona de tolerabilitate (ALARP), ce include riscurile de nivel mediu, în care riscul este tolerabil, în măsura în care reducerea lui este imposibilă, sau costurile cu reducerea depăşesc

rezultatele ce se pot obţine.

31

Zona de acceptare, ce include nivelurile de risc scăzut şi foarte scăzut. Pentru aceste riscuri nu sunt necesare măsuri de tratament, cu condiţia ca ele să rămână la aceste niveluri.

Fig. 6.5 Conceptul ALARP

Graficului factorilor de risc, prezentat în figura 6.6, se întocmeşte pe baza matricei

ordonate a riscului. Această diagramă realizează ordonarea descrescătoare a riscurilor, funcţie de

nivelul determinat pentru fiecare, iar dreapta orizontală reprezintă nivelul critic, până la care

riscurile pot fi acceptate.

Fig. 6.6 Graficul factorilor de risc

Zonă de

neacceptare

Zonă de

tolerabilitate

ALARP

Zonă de

acceptare

Riscul nu poate fi

justificat şi acceptat

Riscul este acceptabil

numai dacă reducerea

este imposibilă, sau

dacă costurile reducerii

întrec rezultatele ce se

pot obţine

Necesitatea de a se

asigura că riscurile

ramân la acest nivel

Risc neglijabil Zonă de

acceptare

Risc inacceptabil

32

Diagrama este utilă, atât pentru evidenţierea riscurilor ce necesită tratamente precum

eliminare sau reducere, cât şi pentru evidenţierea risurilor ce pot fi acceptate.

Etapa evaluării riscului se încheie cu întocmirea fişei de evaluare, care reprezintă

documentulul centralizator al tuturor operaţiilor de identificare şi evaluare a riscurilor.

6.1.5. Tratamentul riscului

Procesului de tratament al riscului sau răspunsul la risc, este prezentat în figura 6.6, şi

presupune următoarele etape:

a) Prestabilirea tratamentului riscului

În această etapă se alege, pentru fiecare factor de risc, una din strategiile de răspuns la risc,

care sunt următoarele: evitare, atenuare, transfer şi acceptare.

Evitare înseamnă abandonarea activităţii care conduce la creşterea riscului respectiv. Atenuarea este o st

-dd universit universitatea transilvania din braşovold.unitbv.ro/portals/31/sustineri de...

Documents