Universitatea Al. Ioan Cuza IaşiFacultatea de Filosofie şi Ştiinţe PoliticeMaster Politici Publice şi Management Instituţional

Dezvoltare regională şi planificare teritorială

în Bulgaria

Prof. Dr. Univ.: Tiberiu BrăileanStudent: Gavriloaia Bogdan

Iaşi, 2011

Introducere

În anii trecuţi procesul de dezvoltare în Bulgaria a ajuns la o formă foarte

contrioversată de funcţionare. Există pe de o parte, progres macro-economic şi stabilitate, însă

pe de altă parte disparităţile şi diferenţele dintre regiuni s-au adâncit. Regiunile care au fost

influenţate de marea parte a investiţiilor străine în mod direct, se pot evidenţia prin ratele de

creştere în domeniul construcţiilor. Ultimii cinci ani au fost caracterizaţi de investiţii în

domeniul public, mai exact în infrastructură şi facilităţi şi în domeniul privat, în construirea de

clădiri rezidenţiale, spaţii de birouri şi infrastructură turistică (hoteluri şi case de vancanţă).

Ca rezultat, multe centre de larg interes, zone de vacanţă şi de mediu înconjurător au fost

practic „poluate” de ridicarea noilor construcţii. Această lucrare doreşte să arate corelaţia

dintre obiectivele dezvoltării regionale şi regimul de „reglementări” al planificării spaţiale din

Bulgaria.

În ţările în care adesea le atribuim termenul de dezvoltate, planificarea teritorială e un

rezultat nu doar din crearea unor forţe de piaţă, ci al unei planificări specifice, ce reflectă

nivelul de dezvoltare socio-economic şi colaborarea dintre interesele publice şi private.

Aceste interese trebuie să urmeze principiul modern pentru susţinerea dezvoltării teritoriale

prin care părţile interesate – politicieni, administraţie, asociaţii de afaceri, antreprenori şi

organizaţii non-guvernamentale, sunt în măsură să influenţeze procesul de planificare.

Aşadar, numărul mare de actori interesaţi determină diferite abordări de rezolvare a

problemei, în procesul în care geografii îl numesc „decizii locale”. Ca rezultat al unei mari

dependenţe faţă de piaţă, deciziile de locaţie a autorităţiilor private şi publice depind în mare

măsură de specificul folosire a pământului şi a preţului. Specificul situaţiei este că, preţul

reflectă cererea relativă individuală şi nevoile a celor interesaţi, dorinţa lor de a se dezvolta în

afaceri, cât şi în mărimea de influenţă a teritoriului, iar pe de altă parte există restricţiile de

mediu cauzate de diferite afaceri teritoriale şi de interes public. Aceste locaţii depind de

planificarea teritorială, ce trebuie să menţină un nivel bun de dezvoltare a tuturor tipurilor de

teritorii.

În măsura acestor considerente, Bulgaria a făcut eforturi în a crea un sistem mai nou

asupra panificării teritoriale şi a dezvoltării regionale în concordanţă cu nevoile de pe piaţă şi

al nivelului de auto-guvernare a municipiilor.

1

Un alt factor ce joacă un rol important în planificarea spaţială, este necesitatea de a

integra politicile de mediu şi ecologie în mod egal cu efectele sociale şi economice ce vor

trasa viitoarele planuri de dezvoltare.

Mai mult sau mai puţin, planificarea teritorială este o condiţie de iniţiere, parte iniţială

a mediului pentru atingerea unei dezvoltări sustenabile şi mentor pentru o viitoare creştere.

Planificarea teritorială şi dezvoltare în Germania, Biroul Federal pentru Clădiri şi Planificare

Regională, Bonn, martie 2001.

De fapt, cetăţenii şi economia crează cerinţele la structurile spaţiale, care sunt adeasea

controversate. De obicei, oamenii se aşteptă să li se ofere locaţii bune aşa numite de

„deschidere” cu grădini şi un grad scăzut de densitate a construcţiilor, spaţii verzi şi zone

protejate. În plus, oamenii se aşteaptă la locuri de muncă cu un grad ridicat de servicii şi

bunuri, ce pot fi dobândite într-un timp scurt şi cheltuieli minime de transport. Societatea are

nevoie de legături şi noduri pentru trafic, însă şi de poluanţi menţinuţi la un nivel scăzut.

Crearea unei planificări spaţiale, ce asigură toate nevoile şi cerinţele este de o prioritate

importantă în obiectivului guvernului.

Aceasta nu este doar o condiţie necesară pentru viitoarele dezvoltări de natură

economică, însă este foarte importantă pentru viitoarele relaţii de competitivitate cu pieţele

lumii. O astfel de politică va asigura pace şi sustenabilitate pe scena politică. De aceea

planificarea spaţială trebuie considerată la o scală mai înaltă a obiectivului politic.

2

Politica de planificare spaţială trebuie să se dividă la niveluri importante – tipul de

teritorii (regiuni urbane şi rurale), precum şi diferitele tipuri de oraşe apropiate localizate ce

au rolul potenţial de a coordona centrele spaţiale.

Schimbările economice şi sociale expun întotdeauna pericolul asupra acestei structuri

desirabile de spaţialitate. Când nucleele de aglomerare cresc îndeajuns pentru a include toate

teritoriile din împrejurimi, această ceştere urbană în teritoriu şi trafic duce la o supra-încarcare

a zonelor urbane şi în final ameninţă vitalitatea şi atractivitatea lor pentru mai mulţi migranţi –

oameni şi afaceri. Rezultă un declin al ratei de angajare aşa numitele „vechi regiuni

industriale”, unele aglomerări se confruntă cu pericolul de a cădea în spatele ratelor

economiei – aşadar teritoriul lor oferă un profit mai mic. Pe de altă parte, regiunile rurale se

află în poziţia inegală din pricina structurei economice nefavorabile şi accesibilitatea

transporturilor precară. Ca rezultat aceste regiuni au foarte puţine oportunităţi de dezvoltare.

Bulgaria e un caz specific pentru o ţară din Sud-Estul Europei. E una din ţările în care

aşa-numita perioadă de tranziţie ia prea mult timp, însă societatea lor este martora unor trend-

uri pozitive de dezvoltare . Factorii cruciali ai acestui succes au fost principalii actori NATO

şi Uniunea Europeană, unde puterile geopolitice au catalogat Bulgaria ca o zonă stabilă în

Europa. Acest indicator şi direcţiile viitoare de dezvoltare au cauzat un interes fără precedent

de invesţiţie imobiliare şi proprietăţi de către oameni şi companii din toată lumea. Din

fericire, reacţiile posibile ale pieţelor internaţional coincide cu stabilizarea economiei în

Bulgaria, rate scăzute la bănci şi proceduri uşoare de creditare, cel puţin până la apariţia pe

marea scenă economică mondială a crizei fincanciare. În toate aceste procese regimul de

reglementări ale statului ar trebui să joace un rol important.

3

Planificarea teritorială în Bulgaria

În Bulgaria, auto-guvernarea încă se află la un stadiu relativ de început, atât dintr-o

perspectivă a unui context retrospectiv, precum şi din privinţa tradiţiei capacităţilor şi a

managementului. Pe o durată de aproape 50 de ani, acest stat a avut de suferit de pe urma

naţionalizărilor, deznaţionalizarea corporaţiilor, terenurilor arabile, pădurilor, şi în cele din

urmă a procesul invers – privatizări în masă a corporaţiilor din proprietatea statului. Noii

patroni şi acţionari au avut în plan cu proprietăţile câştigate idei şi informaţii diferite asupra

viitorelor planuri de dezvoltare iar în final au acţionat în concordanţă cu interesele lor

corporatiste.

Pentru o perioadă îndelungată de timp fermieritul în Bulgaria nu a avut parte de

perspective de dezvoltare, care în final a epuizat regiunile rurale. Acest lucru a cauzat migraţii

semnificative a oamenilor în perioadele feritle şi o descreştere continuă a capacităţilor de

producţie din agricultură. Acesta a fost moivul pentru care toate proprietăţile se aflau la un

nivel foarte scăzut al preţului. Pe de altă parte, aglomerările urbane, datorită procesului de

reconstrucţie şi a creat o clasă de proprieteri, a dat naştere unei alte linii de dezvoltare –

„balonul” imobiliar.

După anul 2000 municipalităţile ce se situau la un nivel de auto-guvernare

administrativ au inţiat folosinţa proprietăţilor imobiliare ca un instrument de atragere a

investiţiilor, ce a cauzat schimbări în natura folosinţei terenurilor, în zone important vitale

pentru infrastructura transporturilor pentru centrele urbane.

Ca rezultat al acestor noi condiţii economice, în 2001, Bulgaria a adoptat un nou Act

ce trebuia să reglementeze interrelaţiile dintre nevoile private şi cele publice (Actul de

planificare spaţială). Acest Act a înlocuit Actul pentru Dezvoltare Teritorială şi Domiciliere

a Bulgariei. Conform noului Act cerinţele asupra planificării spaţiale în Republica Bulgară

este definită de schematica de încadrare şi planuri de structură. Această schemă este de două

feluri: naţională şi regională. În conformitate cu conţinutul acestora acestea se pot împărţi la

rândul lor în două tipuri – complexe şi specializate. Toate schiţele regionale reflectă

predicţiile a Structura Schemei Naţionale. De fapt, acestea sunt legătura între programare şi

dezvoltarea regională.

Planurile de structură sunt doar de două tipuri: - Planul General de Structură –

defineşte structura diagramei a părţilor separate a teritoriilor, şi Planul Detaliat de Structură –

ce concretizează structura teritoriului, regimurile de construcţie şi funcţie a fiecărui pâmânt.

4

Dezvoltarea regională în Bulgaria

Dezvoltarea regională şi politica regională sunt o parte importantă a politcii în

Bulgaria de o perioadă îndelungată de timp, însă ca un imperativ legal al statului are o istorie

relativ scurtă. Actul Regional de Dezvoltare a fost adopotat în 1999. Pentru a societatea

ştiinţifică din Bulgaria a avut un rol crucial. Multe studii geografice au alarmat ani de-a rândul

asupra demografiei negative, schimbărilor economice şi sociale, ce sunt foarte tare

diferenţiate între regiuni.1 Mai mult sau mai puţin, se poate considera acest Act ca o cosecinţă

a discuţiilor ştiinţifice şi aşteptările din partea populaţiei.

Acest sistem a fost construit în mare parte pe o nouă gândire de abordare. Este totuşi

cam devreme să le menţionăm rezultatele, deoarece acţiunile lor sunt planificate până în 2013,

însă se presupune că au atins cam 30% din obiective până acum. Cel mai important aspect ce

trebuie luat considerare Bulgaria este diferenţa de număr al populaţiei între teritorii.

Numărul populaţiei în Bulgaria pentru perioada 1980-2007

Migraţiile externe către ţările din Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii au

dus la creşterea numărului populaţiei vârstnice, iar mediana de vârstă a ajuns la 42 de ani.

Unele regiuni au ajuns în pragul depopulării, ce a cauzat dispariţia a sute de sate. Pe de altă

parte, migraţia internă a cauzat o concentrare a populaţiei fără precedent în regiunea de Sud-

Vest şi în special în capitala Sofia. Aşadar, regiunea de Nord-Vest şi Sud-Est au scăzut în

importanţă şi a cauzat aşadar schimbări în configuraţia sistemului NUTS II în 2006, la numai

7 ani de la adoptarea sa iniţială.

1 Национална стратегическа референтна рамка, програмен период 2007-2013, София, 2006.

5

Sursa: Strategia Naţională pentru Dezvoltare Demografică 2009-2020

Procesul de planificare teritorială şi dezvoltare regională în Bulgaria se confruntă cu

numeroase probleme. În afara planurilor de structură, nu există alte acte normative şi

conexiuni funcţionale. Aşadar, planificarea teritorială şi dezvoltarea regională sunt activităţi

programate de către autorităţi cu compenţe diferite şi ce este mai important, resursele

financiare acestor activităţi nu se află într-o acţiune reciprocă. Din acest motiv, planificarea

spaţială şi instrumentele ei are parte de o finanţare mai bună faţă de dezvoltarea regională.

Corporaţiile şi autorităţile municipale preferă să investească în planuri structurale deoarece

aceste planuri sunt în puterea de a legaliza investiţiile intenţiilor lor. Oricum, aici se obesrvă

lipsa unei legături între obiectivele pe termen lung pe care dezvoltarea regională trebuie să le

garanteze. Bulgaria trebuie să depăşească această dezintegrare a ambelor sisteme altfel,

sistemul de dezvoltare regională poate deveni un instrument ce „captează” orientările negative

6

socio-economice, şi nu are puterea de a le coordona. O abordare asupra deciziei a acestei

probleme este iniţierea unei discuţii la scală largă, iniţierea a multor proiecte ştiinţifice ce

trebuie să creeze o nouă regionalizare a ţării şi un nou viitor asupra regiunilor sale.

7