t ' 279230

f Oie beletristica si sociala

I L U S T R A T A

I I R ■ ' . ^V >TOTODATĂ

ORGANUL PUBLICAŢIUNILOR „SOCIETĂŢII PENTRU FOND DE TEATRU ROMÂN“

F*-'.- a-j IV

X .

p r o p r ie t a r , r e d a c t o r şi editop

I OS I F Y U LL-

ANUL XX. — 1884,

ORADEA-MARE, 1884

CU TIPARIUL LUI EUGENIU HCi.

279290

C U P R I N S U L .Portrete şi ilustraţiuni.

1. Nicolae V. Scurtescu...............................2. Logodiţi din Rusia mică : .....................3. Amazonă turcomană . . . . . . .4. Culegătore de zdrenţe...............................5. Datine la nuntă in Japonia ....................6. Agata Bârsescu.........................................7. Un episod din evul de mijloc . . . .8. O luptă la S u d a n ....................................9. Prometeu lânţuit . . . . . . . .

10. Vasile Boerescu.........................................11. Dorul neveste i.........................................12. Circul R om an ilo r ....................................13. Suferinţe tantalice....................................

*. Matilda P on i..............................................% m a u s ...................................................

'O

'list de piaţă in Ita lia ....................cadavrelor in India resăritena.

' n u me iubesce. . .

I.

’i

^n Dalmaţia

Pag. 5

. 17

. 28

. 41

. 53

. 61

. 77

. 89

. 101. 109. 125. 137. 149. 157. 173. 181. 189. 201

• ’ : •. . . 225. , . 237

cea

II.

P o e s i i.

V. Alecsandri: Odă din , Fântâna Blandusie A. Bârsean: Crâşmăriţa din Isvor .C. Bengescu: Poetului Alecsandri . lason Biano: Cântecul voinicului .Isaia B. Bosco (lason Biano): Cărarea Sevasta Chirica: Aş dori . .

, Nu se stinge» Dorul paserei, Regretul . .

Ar. Densuşian: Secerişul . .» La moră . .» Negriada, epopeă, cântul IX

Dan Dry: Prăpastia lui Mihale, legendă Petru Dul/u: Monolog . . . .M. Eminescu: Din noptea . . .

» Er când voi fiLucefSrul . . .

La mdrtea soţiei mele . ... rghian : Teiule . .

Am vrut . .Precum . .

Ioan B. V

249 > Resărit-a.................... . . 572260 Petru V. Grigoriu : Deniile, satiră . . . . . 150273 A. I l- n El . . 111285 At. Mm eseu: Sabin şi Peponila . . . . . 209297 Vcronk" licle: Din pulberea iubirii . .

309 0 c l i p ă ......................... . . 110

321883 Pe stânca . . . . . . 136

345 Si când voi fi culcat . . 269

357 Mai stăi vreme . . . . 428

369 M. Pompiliu: De-atâte ori . . . . . . 38

381 » Departe-am fost e tine . Ca ’n vremi de Jault . .

. . 85

393 » . . 401

405 / Unui poet din bucureşti . . . 401Jţi'atilda Poni La ferestă ......................... . . 27

418 > Cânt’ o pasare . . . .

42?) » 0 poveste . . . . . . . 158

441 Când cad 9 . . . t. . . . . 281453 > Nu pot !i tA . . 1 . . . . 389465 n N’autji tu . \ . . . . 425477 » Tu o scii . . . . . 461489 Ioan N. Roman: De ce . . . \. . . . 235501513 La Şipoie . . . V . . . 392

525 Inimă . . . . . . . 451

537 . . 512

549 > 0 fugi . . . . . . . . 557

561573

609fî°1

| Iuliv I. Roşea: îmi place , Ce-mi paf, Trecut-am, Plâns şi r -

Daruri ce l l.usu: Cătră codru

! 'nescu: Toast îui C*to(îrJtÂf 'b: Pentru ce .

e.-.c

cină

lui Alecsandri

601192

Carol Scrob : Sant dureri........................................> Ce-mi p a s ă ........................................

Fericirea.............................................* T)ecă . . . *...................................

George Simt • In ore de visuri..............................Lucreti& Suciw. S uven ir ........................................

' > Tu mi-ai scris ..............................

Mafia Suciv: ţ)iori de (Ji .........................................Jtanasiu Tudneescu : Imnul in v ie r i i ....................V. A. TJrechia: Lui V. Alecsandri.........................A. Vlahuţa: Nu c ă t â .............................................Iosif Vulcan: La mtfrtea părintelui meu . . .

, După vreme ’ndelungată . . . ., Carmen Sylva ...............................

~JX<3iPoeş{i 'poporale.

Petru Bariu: Cântece şi strigături din Bănat . .395 407

Nicolae Borza : Doine din giurul Seliştei . 33 Marivra Cornea : Doine de pe la Arad . . . . I. Doloqa: Doine şi hore din Ardeal 430 443

516 527 539 552 563 575 haura Veturia Mureşan : Doine din Ardeal

215 229

Ioan Pop Reteganul: Stolnicel vitezul, baladă . .Istrate vo in icu l....................

Pompiliu Predovan: Doine din Ardeal . . . . Gr. Sima a lui Ion : M6rtea voinicului, baladă .

Dragostea statornică, baladă

S. Onea: Doine din B ă n a t ...................................Alesandru Tudncescu: Doine şi hore din Bănat .

X 1r- Din poeţi străini.

Carmen Sylva : Dece poesii, traduse de Petru Dulfu Anure CMnier: Deşertăciunea, trad. de I. N. Ro­

man ........................................................Frangois Coppee: Trei paseri, trad. de I. N. Ro­

man .......................................................H, Ileine •. Am plâns, trad. de B. V. Gheorghian.

, Când... trad. de B. V. Gheorghian Victor Ilugo: Bunica, trad. de B. V. Gheorghian Lamartine: Fluturai, trad. de B. V. Gheorghian . Jules NolUe: Unei picături de rouă, trad. de B.

V. Gheorghian .......................................Alesandru Petofi: Pe Dunăre, trad. de G. I. Bog­

dan .......................................n Aş vr6 să fiu, trad. de C. Boşcu

III.

Novele, piese, poveşti, schiţe.

V. Alecsandri : Năvălirea Jidanilor, piesă, prolog / Theochar Alexi: Noptea de St. George, operă-bufă,

lib re t......................................., Făclia, novelă . . . .

Baritiu: Cum mi-am aflat eu soţie, dupăO. T........................... .... .

începuturile lui Venjj, schiţă lason Biano : Baba Carabă, novelă . . . .JST. i Bogdan: Ana-Domnă, dramă in 5 acte.J. Botul Fata cea frumosă, povsste . . . .

Guzul, snovă .......................................împăratul galben, poveste . . . .

V. li. Buticescu: Dus de val, novelă . . . .7. B—t : Princesa Alesundrina Movila, tradiţiun Drm-P y : Munciukea, novelă . . . .Cv'’b-u.r,Ua de Dunca-Schiau: O escur* ine i Con

stantinopole....................I F~h ~ză: Trăian Globescu, schiţă .

Povestiri din Bărăgan . .B. I Gf>-. rrjlmn: Sorele şi florile, idiiâ

Pag.5097

169569355331623146171245485353413533

346420323335455627203240

68300104

88

5521

365

75

9927433252364

198

3225tv:

1

317440

528,5622245092102413081397

B. V. Gheorghian: La morment, reverie . . . P. Ispirescu : Ispravnicul pocăit, poveste . . . .

, Mumă cu d’a sila, snovă . . . ., In Moldova şi la Dumnedeu tote sunt

cu putinţă, s n o v ă .........................Averchie Macovei: Ionica Grui, sch iţă ....................S. PI Marian : Dalta ţiganului, poveste . . . .

» Turcul călugărit, poveste . . ., Jurămentul ţiganului, poveste . .

Georgina M .: Un vis, schiţă....................................Virgil Oniţi: Deian, n o v e lă ....................................

, Nici odată, n o v e l ă .........................I. G Păunescu: Luna de miere, novelă . . . . Ioan Pop Reteganul: Dreptatea şi strimbătatea, po­

veste ........................................................Ioan N. Roman : Resmeliţa stelelor, schiţă . . .

, Gândul şi inima, schiţă . . .s Lupta dintre vieţă şi morte, schiţă, Păţania ibovnicului, poveste . ., Cinna, tragedie in 5 acte, de Cor-

n e i l l e ....................................Valeriu Rusu: Radu, s ch iţă ....................................Gr. Sima a lui Ion : A cui să fie fata cea frumo­

să, p o v e s te ...................., Artiştii, copie de pe natură ., Cum a imbătrânit muerea pe

dracul, poveste . . . . » Părăsiţii, poemă in prosă» Nebunii, poveste . . . .

S P. Simon: Puterea ursitei,- povesti....................P. S. Spartali: Papucii lui Abu^Kareaj, basm tur-

C6SC . , • • • • • • !

» Vulpea, ursul, lupu : : vulturul,basm s l a v ......................... ....

Alesandru Tuducescu: O 1 nmă d-M milă, novelă » J Nu-1 pentru cine se gătesce,

ci-i peutru cine se nime- resce, roman in miniatură

» Prietenii, schiţă . . , . .* , Din « ile bătrâne, copie de pe

n a tu r ă ..............................., jtudenţii. copie de pe natură

Piperuş Petru, poveste . . , Acji mie, mâne ţie, istorie de

C r ă c i u n .........................V. 4. TJrechia -. Logofătul Baptiste Veleli, episod

is to ric ........................................................Jos'u Vulcan: D6mna se duce la băi, schiţă . . Duiliu Zamfirescu: Maria, n o v e lă ..........................

IV.

Literatură, critică, estetică, artă.

D i. A. P. AUxÂ: Transilvania, dare de semă Baheş: Zur Geschichtsforschung tiber die Romă*

nen de V. Maniu, dare de samă . . . fii-. O întrebare de drept şi de datorie literară

I)f r. Crainicmn: ^Higiena poporală* de dr. G.Vuia şi\»Electro-homeopatia* de dr. A.Popovid. ’are de s am ă .........................

■inţa dlui V. Alecsandri, dare

/S f

5 *: 6 ţ i

Didfu, :' Cor de sem

**kţa de L t Văcăr

fîmilian ■■

■Schiau : Heliade, Lazar şi I.

) jfeţet şi scrierile lui Grigore Ţam- blac* df >isc. Melchisedec, dareda samă

■ir< <« Gkimpes <■ Dorin, dramă de V. Rusanescu, dare d< imă .

» , ' n pericol naţional, de dr. I. C.Drăgescu, dare de seină . .

Pag.612187343

4611106785

179617123485305

28193

153372538

581608

40200

404428596584

332

159

197242

245356378

625

389324294

269

640176

599

192

145

406

344

383

359

765

4453

A. Hurmuzachi: Scrisori cătră Alecsandri 25 37 i9loan Lăzărici: Respuns la o c r it ic ă .................... 80

, Satul cu comorile, nov. de P. Pe-trescu, dare de samă . . . .

Dionisiu O. Olinescu : Ornitologia poporală romană, de S. FI. Marian, dare de samă . . .

A. C. Şor: Nicolae V. Scurtescu, studiu . . . Atanasiu luducescu: Istoria literaturei române, de

loan Lăzărici, dare de semă . . . . Stefau Velovan: Naţionalitatea in musică . . .Iosif Vulcan: Matilda P o n i ................................... 158

, Progresul nostru cultural . . . . 449

V.

Istorie, sciinţe natura lă, higiena, instrucţiune.

I. A .: Buna disposiţiune........................................ 212N. Bejan : Familia ’n căsătorie la grecii şi roma­

nii a n t i c i ............................................. 150B. : Mortea lui Tudor V lad im irescu .................... 215T. Ceontea: Roşeţa ce riu lu i................................... 18Dr. G. Crăinicean : Despre sâne ta te .................... 250

, La cestiunea cholerei . 322 334 Nic. Densuşian : Descălecarea a doua a Ţerii mun-

te n e s c i................................... 15, Cei dintei francmasoni români . 307s Călătoria lui Horia la Viena in 1783 523

Dr. E. D .: Somnul p la n te lo r ..............................151, Copiii care fum eză.............................. 238

I. D .: Bc51ele nervose . ...............................299Marcu Emilian: fyil&krtTm urmă ale pământului . 428L. E. ; Morfiomania.................................................. 347F . : Efectele tu tunu lu i............................................. 3947 " Cochetam chinezelor. . . . . . . . . 408

Ionescu-Gion : Petru Cercel .............................. 550jDr. Leon Iarchi: Ingrigirea c o p iilo r .................... 574Basile Lambru: Pericolele corsetelor . . . . ...... 263 Simeon Mangiuca: Cinci-deci de etimologii de cu­

vinte bănăţenesc i................................... 66S. FI. Marian-. S lă b ă n o g u l................................... 560

, R o s to p a sc a ...................................572, Lemnul D o m n u lu i......................... 622

Dr. At. M. Marienescu: Fa, biea, studiu linguistic 287, Ardeal, studiu ling. . . . 467

Dr. loan Moga: A p a ....................V . . . . 126, Alcoholul, vinul, berea . . . . 177

» V in a rsu l........................................ 190> Cafeua, thea, ciocolata . . . . 228

O ţe tu l.............................................240, T u t u n u l ........................................ 252,

Dr. E. Monin : Somnul şi visurile . . . T . . ' 7Dr. Cli. Păunescu : Mama şi c o p i lu l ....................10$Dr. R. : Fumătorii şi anti-fumătorii . . . . . loan Roman: Idei şi principii economice 33 253

300 323 3S5 348Teodor Roşiu : Spiritismul modern.........................loan Sbiera : Originea familiei Urechescilor . . .T. : Cafeua.................................................................

\VL ,N •

Vieţă sociaiu.

a) articoli.

Dr. A. P. Alexi: Centenariul şcolei normale d* • >N ă s g u d ........................................ 57'6

Gil Blas : Câteva v a tu r i.................................. 129C. : Scrisori d«? a m o r ........................................ 216

Contimporan : Premiarea femeilor fru-n6se din Rom â n ia .................................................

Iosif Holodan : Familia, după G. Droz . Demetriu Dan: O primblare la Cehlău . . . Minodora: Despre cei ce fac curte . . . \ Dionisiu O. Olinescu: Nunta ro'nânescă . . .

» O escursiune la ŞiretStan Păţitul-, Cea mai sigură armă a femeilor loan M. Petrart: Despre ospitalitatea femeilor ro

m â n e ..................................................Cornelia Petran: Despre parfumuri . . . . Maria Petrescu: La Odobesci, impresiuni de căle

t o r i e ................................................../. S. S'partali: Qe este amorul . . , . . . Rosa Trandafir : j j fistat.ornîcfa. hă rhaiiLic—. . . Iosif Vulcan: O visită la Asilul Elena Domna

, Seratele literare la dl Maiorescu, Nepota dlui Alecsandri — americană

Suveniri dintr’un sat . . . .W .: Cultura m ode rnă .......................................

Pag.

111 2 2 254 81

161 418

266228

1 l i 253 589 46 69

105 384 276

de Dionisiu O. 57 167 182

481349 565

456408

2Ş8359235295266

i

b) corespundinfe.

Baia-mare: 0 petrecere de veră in Sătmar . . 397» Bal la Bicsad....................................... 433

Bistriţa : M a i a l ...................................................... 289Borlesci: Reuniune de inveţători etc.......................457Braşov : întrunirile literare din Braşov . . . . 9 Bucuresci: A. C. Şor: Cronică bucureseenă 34 ofc»

164 180 312 336 564 602 628 , Archiducele Budolf şi sofia sa la Bu­

curesci .............................................204» Echo : Preumblare pe calea Victoriei 250^301 , , Preumblare pe bulevard . .' . 553

Budapesta : Mesmeriştii -şi spîriti^tii, do -G. Crăi-nicean . . .................................. 15 7

Cernăuţi: Scrisori din Bucovina,Olinescu 9 22

216» Âncă odată Siretiul .

Făgăraş : Represintaţie teatrală . .Galaţi: Congresul studenţilor români laşi: Scrisori din Iaşi, de lassiensis

s Esposiţia cooperatorilor rom., Teatrul Naţional din Iaşi . .

Petersburg: Catedra română din St Petersburg Rădăuţi: Balul Societăţii , Junimea* . . . .Sinaia-. Sesonul . ................................................. 360Siretiul: O rectificare . y . .................................. 454Vâlcele: Sesonul...................................................... 349Viena: Epistole din V ie n a .................................. 22

VII.

Societăţi de cultură.

1. Academia Româr.ă. Sesiunea generală din 1884 1.44166 182

Premiile Academiei B o m ân e ......................... 2302. Societatea pentru foid de teatru român :

Şedinţa com itetului........................................lfitPrograma adunării din A r a d ............................ 336Actele adunării din Arad . 449 468 482 4i ‘

3. Associaţiunea transilvană, adunarea gen. dinO r ă ş t i a .......................................................... H >

Afară de aceste, mai in fie-care numer: cu .e1gl’ime noutăţi îi■ . tiv, artistice şi sociale, din t<:,: : da' str: n iftte. . • -i de tot feliul şi altele.

6125054i45 i432480516540444

ORADEi-MJRE (NAGYVÂRAD)1 Januarie st. v.

13 Januarie st. n.

Ese in fie care dnmtneca.Redacţiunea în

Koiep-utcza nr. 395.. 1 .

A N U L XX .

1884

Preţul pe un an 10 fi. Pe de an 5 fl.; pe *j

de an 2 fl. 70 nr. Pentru România 25 lei.

Năvălirea Jidanilor.— Piesă in 5 acturi şi un prolog. —

P E R S 6 N E ;

Marinescu, proprietar.Saftica, soţia lui.Lili, copila lor (4 ani in prolog — 18 ani in acluri.) Buruh Şnapser, jidan Galilian. habotnic.Rifca, soţia lui.Leiba Kahal, rabin. lmmergold, banchier.SilhenrolJ) jurnalist, evreu.Kihos.FroimT/ir..Hoimanescu, că pi lan de dorobanţi.Ion Tataramn.Vasili Topor.Qeorghe TJrsu, sergent de dorobanţi.

P r o l o g u l :

Teatrul representâ plaiurile munţilor in timp de ernă. — 0 că­rare ese din codri din fund, şerpuesce pe costă şi se cobora in scenă. — In drăpta, planul II, un copac mare, găunos. — Nopte.

— Luna se ivesce printre nori din când in când.

S cena I.

SILBERWOLF, KIHOS (vin din drepta spăriaţi.)

KIHOS : Ai v a i! Mamunieu! M’a cuprins frigu şifrichi

SILBERWOLF : Şi pe mine, Kihos, dar n’avem ce face. Trebue s& mergem inainte până la hotar, cât e nopte, ca se trecem in Moldova pe fraţii noştri din Ga- liţia. Ei ne aşteptă ascunşi in codru.

KIHOS. Departe. Hotarul ?SILBERWOLF : Mai avem un del. . .KIHOS: Ş-o vale ş-o limbă de pădure . . . vorba

românului. .. Silberwolf?SILBERWOLF: Vos ist?KIHOS: Nu te temi de talhăroi şi de urşi? SILBERWOLF : Eu? .. . nici de cum?KIHOS : Nici de cum ?

v SILBERWOLF: Ba mi e grdză . ..dar sunt poron- "it se indeplinesc poroncile Alianţei din Paris. Ea vo- esce se umple ţera românescă cu fiii lui Israel de prin

j lumea, din Austria, din Roşia şi de aiure, pentru ca tac^m proprietatea nostră.KIHOS {vesel): Bun geşeft!S U R W O L F : Bun şi mare. Mai cu semă decă

; ;ipsi;: drepturi politice.

KIHOS: Dar ore le-om capelă?SILBERWOLF: Ja wohl. . . Am dat parale multe

unde se cuvine. . . Presa din Paris, din Berlin, din Lon­dra, şi din Viena este a nostră . . . In curend vom a- junge la scopul nostru.

KIHOS : Numai de nu ne-or mancă lupii . . -SILBERWOLF : Om peri noi, remân alţii. . . Evreu-i

ca hrenul. are rădecină adâncă de 21/ a stinjini.KIHOS : Se perim noi ? Ferescă Dumnedeu !SILBERWOLF : Şi cu răbdare, şi cu stăruinţă, şi

i cu meşteşug şi mai ales cu bani vom pune mână pe | oraşele românilor, vom cumperâ moşiile lor . . . Vom deveni stăpâni, şi ei vor ajunge argaţii noştri . . . Hai.

KIHOS : Cunosci poticele ?SILBERWOLF: Cunosc. Am făcut ue multe ori

contrabandă de omeni pe locurile aste. Am introdus numai eu peste trei mii de fraţi prin crierii munţilor . . . Alţii fac aceeaş contrabandă pe malurile Prutului, adu­când pe fraţii noştri din Roşia.

KIHOS : Şi ai câştigat bani mulţi ?SILBERWOLF: După cum? De geba? Dor nu-s

român . . . Hai.KIHOS : Taci; par c’am aucjit ceva.SILBERWOLF: Ce? in cotro ?KIHOS: C o lo ... pe urma ndstră .. . (prim-mi in

drepta.) Vei! vei! vei! zăresc doue umbre care vin, or fi talharoi. . . Se fugim.

SILBERWOLF : Se fugim . . . (fuge.) Fuga-i niş;- nosâ. . .

KIHOR : Dar sânStdsă. (Se sue repede şi dkmir hi codru.)

S cena II.

i ION TATARAŞAN. VASILE TOPOR (vin din drepta.)

ION : Unde-s? i zăresci, Vasili?VASILI: Nu, bată-i crucea!... Se juri c’au intrat,

in păment.ION: In păment or intră amendoi cu ajuto-

j rul meu.VASILI: Şi al m eu ... Dar unde drac să fie Lit-

fele?... Or şi apucat pe colo, prin codru, spre

hotar.ION: Las’ că-i găsim noi. Nu de geba i urmărim

tocmai dela Iaşi.VASILI: Hei! de aş pune mâna pe Kihos, ce to­

cană, ce tocană!ION : D’apoi Silberwolf... Ce Lacuitură! ... M8i Va-

sili, de i-om găbui unde-va, să-ţi aduci aminte că te nu- mesci Topor.

VASILI: Topor de vită Cuşer. Las' pe mine. . . Eu i sunt Rabinul.

F A M I L I A . Anul XX.

TON : Bine, văd că şi ţie ţi-s dragi ca şi mie,

;purcalii!VAS1LI: Ca piperiu ’n ochi... Scii tu, mei Ioane,

3ă Kihos mi-a otrăvit nevesta cu vitriol, la crâşma lui din Pecurari ? . . . Scii tu că fraţine-meu i-a luat suma­nul din spinare in dricul ernii?... Scii tu că pe copi­lul meu, un ţine de şese ani, l’au deprins cu beţia şi l’au sfătuit se fure găini prin mahala ca să i le aducă lui pentru rachiu ? Scii tu, că nu mai putem trăi noi, românii, de răul lor?

ION: S e in ... Dintre toţi Tătărăşenii care înainte erau gospodari cu case şi grădini, numai eu remăsesem negustor cu dughenă la uliţă. Intr’o di vine Silberwolf, şi dureză alăture cu mine un şopron mic de scânduri. In şopron aşedă un alt nespălat ca dânsul cu aceeaş marfă ca a mea... Ori ce vindeam eu, luda lăsă cu câ­teva parale mai jos; scad preţul, scade şi el, ajung in sfirşit a da marfa cu preţul cu care o cumpăram amân­doi ; jidanul nu se opresce şi tot scade... incât muşte­rii me părăsesc şi merg la el care vindea mai eftin... Măi, păcatule, i dic intr’o di, cine dracu te-au adus pe capul meu? Ce-ţi pesă ţie, imi respunde el ricjend. Mâi, da cum poţi să-ţi eşi in capăt, dând marfa in pagubă? Nu-i treba ta, are cine se me despăgubescă până ce te-oiu calici pe tine. Dar cine, mâi, pocitule ? Comitetul nostru, Kahalul!... ,Im i vinea sâ-1 ucid, dar m ’am gân­dit că nu erâ el vinovatul... Silberwolf imi urdise pei- rea! Silberwolf! A !... sfinte Mina, dece paraclisuri ţi- oiu da de mi-i face sâ-1 găsesc!*

VASILI: Şi irusiîrşif, Ioane?ION : In sfirşit, am inchis dughena. Creditorii mi-

ai vândut marfa cu darabana, apoi mi-au vendut şi că­suţa mea din Tătăraş... şi eu...

VASILI: 'L'u, ai remas cerşetor in ţera ta ...ION: Dar... cerşetor de drumul mare, cerşetor de

codru ca tine. Asta ne remâne nouă, românilor... Des- poiu Judele unde le intâlnesc, dar nu me simt resbu- nat până ce mi-oiu incheiâ socotela cu Silberwolf. De mâna lui am calicit, de mâna mea o se m6ră.

VASILI: Morte am juruit şi eu Iui Kihor.ION: Hai dar la gonă după e i... Ţi-i ascuţit to­

porul, Vasile ?VASILI: Ca dorul de resbunare, dar barda ta?ION: Ascuţită ca limba clevetirei jidovesci... Ha­

lal de dânşii!... Pe ’ncotro se fi apucat? pe cărare la del? Seu pe codru de-adreptul?

V AS1LI: Pe cărare j6eă luna. .. Cred mai de gra­bă că au luat’o la fugă prin desime, căci ne-or fi sim­ţit in urma lor.

ION : Bine chitesci.. Hai... (ajungând la marginea scenii din stânga). Mei Vasili!

VASILI : Ce?ION : Deschide-ţi nările şi mirdsă tare! Nu pute a

usturoiu?VASILI: Aşâ-mi pare.ION : Domne ajută ! (Ese prin stânga.)

S cena III.

ŞOIMANESCU. UBSU. (4 Dorobanţi vin din drSpta.)

ŞOIMANESCU : Staţi, băeţi, să ne mai odihnim pu­ţin ! De când am lăsat drumul cel de cole, de vale. (arată' m dripta,) ne urcăm de dreptul la del, pe locuri nebătute de picior de om... Nu v’aţi ostenit?

URSUL: Nu.domnule căpitan. D6r noi suntem co­pii de munte, trăiţi prin codri şi pe plaiuri. Suntem buni de picior ca muierile cele cu ochi de şopârlă.

ŞOIMANESCU : Să trăiţi. Aşa ve vreu : tari de venă şi buni de mână. Aşâ-i, Ursule?

ITBSTTL: Cât despre mână, deu, n’aş sfătui pe ve- cinui dfc pe...o d«l, cu nmsteţ.a tunvî?. se-mi dura pa in <abă.

ŞOIMANESCU: Laba Ursului.URSUL : A.şâ... m’au poreclit vânătorii din sat de

când m'am luat la trîntă cu o dihanie de urs care me cuprinsese in braţe ca pe-o miresă . . . Ne-am hârjonit cât ne-am hârjonit pân’ ce cădend amândoi la păment, ne-am dat de-a rostogolul până ’n vale. Când eu dea­supra lui, când el deasupra m ea... Mânca l’ar cânii! greu mai erâ!. .. Dar, ajunşi in capătul costişei, am scos cuţitul dela brâu, şi l’am infipt drept in inima ur­sului. N’au avut. nici macar vreme să-mi dică : Bogda- prosti.

ŞOIMANESCU: N’avea omenie.

URSUL: Nu, dar avea o blană de boer mare. Am dus’o poclon colonelului.

ŞOIMANESCU: Şi colonelul de-atunce se laudă că l’au ucis ensuş la venat.

URSUL: S’o fi lăudând, de!... Vorba ceea: Minciu­na boereseft trece ’n tera Ungurescă.

ŞOIMANESCU: Ursule!URSUL : Aud. căpitane.ŞOIMANESCU : Departe-i până la pichet unde mer­

gem se schimbăm garda?

URSUL : Mai este o fărămică bună de drum, şi e cam greu de-om apuca peste vârful delului, insă cunosco cărăruşă mai oblă care incungiură delul; ea trece pe la bordeul fraţine-meu, pădurarul.

ŞOIMANESCU : Da frate teu a casă se fie ?URSUL: Aşâ chitesc. Şi decă ai vre, domnule că­

pitan, să te opresci in astă nopte la bordeul lui, p6t.e c’ai ave prilej se ucidi vre o dihanie blândă, că ursii vin câte odată de-şi vîră botul pe ferestă «^nrl zăresc lumină ’n lăuntru.

ŞOIMANESCU : Bună idee. Ne-om du pichet.

UBSUL : Mai cu semă câ-i intuneric .* m u o•< ’ntr’un suflet de arendaş jidan . . . poticele-s acoperite cu omet şi nu cred se indrăznescă a trece in astă nopte nici ţipenia peste hotar.

ŞOIMANESCU: Cine se trecă prin crierii mun­ţilor ?

URSUL : Cine? Jidanii care fug din ţera lor şi nă­vălesc in ţera nostră.

ŞOIMANESCU: Cum? e adevărat ceea ce se spune ?

URSUL : Nu sciu ce se spune, dar sciu că nu se spune tot.

ŞOIMANESCU : Cum asta ?

URSUL: Adevărul e că jidanii trec borderie in Moldova, intră in ea ca in satul lui Cremine şi ca boia in trup sânătos.

ŞOIMANESCU: De ce-i lasă grănicerii ?

URSUL : Apoi ce-or se facă bieţii dmenii ? Când primesc poroncă să-i oprescă, când să le dee bună pa­ce.. . I-s năuciţi de-atâte. . . cum le dice Ddmne ertă- rae ? de-atâte ţîrcălări din Bucuresci. . . Se lasă si ei pe tînjală pân’ a sună un ces mai bun.

ŞOIMANESCU: Ce-au fost până a<Ji nu sciu, dar de a<|i inainte, măi băeţi, cât oiu fi de comandă la ho­tar, să-i inţercăm pe Jidani de-a mai trece fără pasport. Aţi aucjit ?

URSUL : Să trăesci, domnule căpitan! I-om inţercâ bucuros.

ŞOIMANESCU: Acum, fă inainte, sergentule, şi ne du la bordeul pădurarului.

URSUL : Dar. . . se dăm cu puşca la nevoe ? Dle căpitan? Bine; om da şi cu puşca. Aucjiţi voi, mâi?

peni ;ui. Aţineţi ve ... stânga Mv ş !(J-.\ ir.'tn stăp.'j-, )

Anul XX. V A M I L 1 A. a

S cena IV.

SILBERWOLF, KIHOS şi mai- mulţi Jidani strimţeroşi, cu barbe sburlite, cu perciuni lungi, şi cu boccele de rufe in spinare, se cobor pe cărare din verful delului, tremu­

rând de frig, cuprinşi de groză.)

SILBERWOLF: Veniţi după m ine ... Aţi intrat in Moldova. Ai'ce-i (era cu mană !

JIDANII (tremurând.) Brrr !KIHOS: Nu ne vede nime? Grănicerii dorm! Ni-

me? Slaţi . .. Zăresc o matahală in urmă.JIDANII: Vuăs? (se cobor fuga in scenă.)SILBERWOLF : Nu ve temeţi. Nu-i nimica. Kihos

e un fricos.KIHOS: Nu dic ba . . . Sunt voinicos, da fricos.SILBERWOLF : Sunteţi cu toţii? Bine . . . puneţi-ve

in rend !KIHOS '. Ecă ne-am pus. Par că suntem oştea lui

Machabei.SILBERWOLF: Fraţi in Talmud! Fii resletiţi ai

Jerusalimului! Voi care sunteţi poporul lui Dumnedeu! Etă-ve in ţera Românescă care e menită a deveni o nouă Palestina. .. Aţi venit aice, unii din voi alungaţi de poliţia austriacă pentru ore-care hapghevezen, alţii trimişi in misiune cuceritore de Alianţa israelită. Fiţi bineveniţi pe pământul făgăduinţei! . . . Acum la lucru. Etâ prada! (arată munţii şi valea).

JIDANII (entuziasmaţi) : A nostră! A nostră?SILBERWOLF : A nostră! căci Românii nu sciu

se-şi păzescâ com<5ra strămoşescă. Kihos .. . ascultă !KIHOS: E 'ă ascult.SILBERWOLF: Se i duci pe toţi, printr’ascuns, la

crâşma din sat, .şi de-acolo se-i îndrepţi, din crâşmă in crâşmă prin călăuzi Evrei la locul care este destinat fie-cărui. Tu, Froim Bercii, se te aşedi la una din ba- rierile laşului, ca crâşmar, pentru ca se imbeţi ţeranii ce vor veni la târg eu provizii; ie sema inse ca s6 a- mesteci rachiul eu zamă de tutun, cu ardeiu, cu cio- mofaiu şi cu vitriol. Mojicii beu ca nişte vite făr’ a băga de semă că se otrăvesc. Tu Iţic se eşi inaintea lor cale de un sfert de poştă ca se le cumperi podvad cu a şeptea parte de preţ şi apoi se-i aduci la crâşma lui Bercii pentru aldamaş.

KIHOS (ridend) : Hi, hi, hi. Plan bun. SILBERWOLF: Still, dummer Hund!KlllOS : Ecă tac.SILBERWOLF : Tu, Şafărle, se te faci in ori-ce

oraş agent de corupţie, se ajuţi pe fraţii noştri in pro- cesuri, cercând a cumperâ conştiinţa judecătorilor. Tu, Besuine Trifman, se deschidi căsăpie la Hărlău ca să vindi carne cu.şer la fraţii noştri, şi carne trif de vite bolnave la creştini. Tu. liaim, se te faci pitar la Ter- gul-frumos, dar se vindi mojicilor pâne de faină aprinsă.

KIHOS: la, ia, iu! Prechtig!SILBERWOLF: Still, Esel!KIHOS: Ecă tac.SILBERWOLF : Tu. Moişi Raibhoffer, se te lipesci

de casele boerilor ca se le inlesnesci imprumuturi de bani cu procent de 300 la sută şi cu ipoteca in moşiile şi in casele lor. Case şi moşii vor fi in curând ale n6s- tre. Tu, Şloim, sâ te faci otelier, tu negustor de haine putrede, tu ciobotar, tu croitor, tu tenechegiu, etc., dar se cătaţi a dura tot lucru prost ca se aibă totdeuna românii nevoie de meseriile vostre. Aţi inţeles?

KIHOS : Ja voi, ia voi, ferstand.SILBERWOLF : No, still, şmutzig tărtan.KIHOS: Ecă tac.SILBERWOLF: In sfîrşit voi toţi, ve imprăsciaţi

prin ţeră ca cholera, apucaţi t6te meseriile, tote nego­ţurile, şi cumpăraţi eftin şi vindeţi scump, incât sâ nu

p6tă Românii ţine concurenţă cu voi. Ei se cadă in sărăcie pe când voi ve veţi imbogăţi. Am dis. Şi acum strigaţi ca m ine: Trăiescă nenuil lui Isaac şi a lui Israel!

JIDANII (urlă). Trăiescă Isaaa ! (glasul li se curmă, căci o împuşcătură resună in codru.) Ghewalt! (vreu se fugă.)

S c e n a V.

JIDANII, ION, VASILI (vin alergând din stunga.)

ION : Potira . . . potira ! la fugă, Vasili 'VASILI: La, sânetosa! (fuge in drepta.)JIDANII: Ai vei, vei, vei. vei ! ( fug in drepta)ION: Unde se m’ascund ! Ha . . . iu copacul ista.

(se sue in copacul din faţa scenii)

S ce n a VI.

ION, ŞOIMANESCU, URSU, DOROBANŢII (viu dinstânga.)

ŞOIMANESCU : Ecă Litfele . . . după denşii, copii !URSU : Se trag, domnule căpitan ?ŞOIMANESCU : Trage in grămadă !URSU : Cruce ajută ! . . .(trage şi alergă cu cci.alaUi

după Jidani.)(Se aude afară ţipete de Jidani.)

ION (intre crengi) : Iu plin ! Numai Silberwolf se remâe tefâr pentru mine. Cine mai vine? (se ascunde intre crengi.)

S c e n a VII.

ŞNAPSER (îngrozit,, vine alergând din del pe cărare, şi cutând in tote părţile.)

ŞNAPSER: In mine a tras? Ai vei! M-a impuş- cat. (Se pipăe.) Ba nu . .. dar când am audii trosc, am credul, c’ana mur t .. . Maiti Gott! imi clenţeuesc fălcile de groză. . . Ur.de me aflu ? M’atn rătăcit de tovarăşii mei . . . in colro au apucat? Se merg mapoi, mi-lri-

; chi . . . Se merg inainte? Şi mai triclii . . . A! Ghe- raişwart! de abia am pus piciorul pe păment românesc şi me găsesc mai reu decât, in ţera lui Faraon . . .

(Se aude in drepta, in depărtare sunet de zurgălăi de sa­nie şi pocnete de biciu.)

Văs ist? (ascultă.) Nimic . . . urechile imi ţiue şi- mi fac trinchi-linchi-trinchi. A ! Şnapser, Şnapser, de ce nu te-au făcut mamunieu voinicos ? N’ai tremură cum tremuri. Aiecă multe parale aş câştigă decă aş pute vinde frica din sin măcar cinci bani dramul (spă-

! riat.) Vuăs ?(Se aude zurgălăii ap râpe şi tropot de cai.)

SAFTIGA (afară in drepta): Todere, ţine caii!MAB1NESCU (asemene) : le semă se nu ne prăvăli.AMENDOl (fpcnd) : A!

i (Se aude o împuşcătură in depărare.)

ŞNAPSER (tresărind) : Vai! er a tras in m ine.. Or fi talharoi . . . talharoi . . . primejdie mare! Unde se m ’ascund? A! . . . i n gaura copacului ca in sinul lui Avram. Gott, Gott, Gott! (intră in vaga una copacului.)

S c e n a Vili.

MARINESCU, SAFTIGA, LILI (intră prin drepta, plinide oniet.)

SAFTICA (spăriată) : Hoţi or fi, Nicule?MARINESCU : Nu le teme, Saftică!SAFTICA : Apoi ce-s împuşcăturile care am aut|it ?MARINESCU : Or fi venând plăeşii; dar spune-mi,

nu te-ai lovit când s’a prăvălit sania ?SAFTICA : Nu.MARINESCU : Nici copila ?SAFTICA : Nici Lili; o ţineam in braţe. Aşâ-i, dră­

guţă, că nu te-ai lovit?

I

L1LI : Nu, maman.SAFTICA : Dar ce facem acum?MARINESCU : Se aşteptăm aice pe dâmb pân’ ce

vezeteul a descurca hamurile şi a ridica sania.SAFTICA : Ce bine era se nu plecăm de-a casă,

dela moşie, in dricul ernii, şi se ne espunem la drum cu ce-avem mai scump! Unde-i caseta cu banii şi cu juvaere ?

MARINESCU: Et-o la mine; dar şiragul cel de măr­

găritare unde-i ?SAFTICA: La gâtul copilei.

(.Şnapser asculă, aretăndu-şi capul din când in când.)

MARINESCU : Să nu se perdă, căci valoreză două mii de galbini.

SAFTICA : N’ai grijă; e legat bine . . . Nu ţi-e frig,

Lili?L1LI : Nu, maman.SAFTICA: Drăguţa... e mai voinică decât n o i...

(o sărută.)

(Se aude glasul vezeteului strigând la cai: La loc, hara-mule.)

SAFTICA : Ce este?MARINESCU: Nimic; glasul vezeteului.SAFTICA : N’au mântuit âncâ ? (se duc de privesc

in dripta.)ŞNAPSER (in parte) : Un şirag de mărgăritar! Mii

de galbini!MARINESCU : S’au spăriat haramurile şi nu-i pote

inhamâ veztieul. Merg să-i ajut.SAFTICA : Ra, nu te duce, Nicule; mor de groză

in codrul ista. Am o presimţire rea. S tai!MARINESCU: Vin îndată, Saftico... Nu fii copilă.

Na, ţine caseta până m’oiu intdrce. (Ese.)LILI: Maman !SAFTICA : Ce vrei, drăguţă ?LILI : Mi-i frig.SAFTICA : Rate vent rece. Vin’ la mama se te in-

căldescâ . . . (o te in braţe, o sărută şi se apropie de copac). A ingheţat mititica. Unde s’o adăpostesc de vent? A! ecă un copac găunos. Hai, Lili, cole in sinul copa­cului . . . in el nu bate ventul.

LILI: Dar n’a fi vre-un zmeu in lăuntru?SAFTICA (ridend) : Nu, puiuşorule . . . Zmeii şed

in palaturi de aur . . . Scii mă-ta, in poveste . . .

(Când sS intre in copac, Şnapser ese ş-o apucă de gat pe Saftica.)

ŞNAPSER : Aur? unde-i aurul?SAFTICA (ţipând) : A ! Nicu . . . (leşină)ŞNAPSER : Nu strigă, că te ucid !LILI (ţipă) : Maman . . .ŞNAPSER : Taci. ( I astupă gura cu mâna, o inve-

lesce in mantă, apucă caseta şi fuge in drept a prin planul din fund.) De-acum sunt bogat . . . (scuturând caseta.) Aur . . . Aur . . . Aur!

ION (coborind din copac) : D’apoi eu unde-s, măi Judo ? La gtfnâ după el, Ioane! (alergă după Şnapser.)

Scena IX.

SAFTICA, MARINESCU (intră pe planul I.)

MARINESCU : Saftico, vină degrabă! Sania-igata. Saftică unde eşti? Nu me audi? Saftică . . . (inainteză spre copac.) ■

SAFTiCA (geme la păment.)MARINESCU: Cine geme? Ce văd? Saftica leşi­

nată ! (ingenunchihă lângă ea şi-iredică capul.) Saftică...SAFTICA (tredindu-se) : Unde sunt? A ! Nicule! Co­

pila . . . unde-i Lili?MARINESCU: Lili? Am lăsat-o cu tine.SAFTiCA (sculându-se, îngrozită) : Lili, Lili . . . (a-

lergă pe scenă chiemând copila.)

MARINESCU: Saftică . . . Vină-ţi in fire! Ce s’au întâmplat?

SAFTICA (ca nebună): Hoţul . . . hoţul . . . aice in copac.

MARINESCU : Hoţul ?SAFTICA : Au sărit pe mine, m’au apucat de gât.

Mi-au furat copila . . . Mi-au furat copila . . . Eră jidan . . .

MARINESCU: Jidan?SAFTICA: A s’o omdre, să-i bee sângele? Lili . . .

o! Dumnedeule! Lili! (plânge.)MARINESCU: Dar spune-mi . . . in cotro au a-

pucat ?SAFTiCA: Nu sciu . . . am leşinat de spaim ă...

Alergă Nicule se scapi pe Lili . . . bieta copilă!MARINESCU: 0 ! Dumnedeule . . . Simt că nebu­

nesc . . . (strigă in drSpta) T6dere, Tijdere!VEZETEUL (afară) : Aud, cucone.MARINESCU : N’ai zărit un om trecând in fugă pe

sub copaci?VEZETEUL : Ba au trecut chiar doi . . . părea că

se alungă.MARINESCU: Hoţii or fi, Saftică . . . iute, iute să

ne suim iu sanie şi să ne luăm după e i! Vino, vino !SAFTICA : Dar decă n ’a fi furat’o ? Pote că a fi

fugit copila spăriată in codru. S’o las aice, singurică. . . să peră de frig . . . s’o mănânce fiarele? (strigă) Lili . . . puiuşorul mamii

MARINESCU: Nu se p6te . . . Lili nu s’a fi de­părtat de tine. Vină, dragă, să nu perdem timpul; ho­ţii se duc cu ce avem mai scump, cu copila . . .

SAFTICA: Haide . . . Ah! Nicule, inima-mi spune că Lili-i perdută pentru totdeuna !

(Se aude ’n depărtare glasul copilei strigând: Maman.)

MARINESCU : Audi? Ea strigă . . . colo . . . in drepta.

SAFTICA: Ea-i! trăesee ? (cade ’n genunchi.) Ol Dumnezeule! dă-mi copila şi-mi ie vieţa !

MARINESCU : Hai . . . p6te că s’a indurâ Dumne- deu de noi.

(Es amendai alergând prin drepta.)

Cortina cade.V. Alecsandri.

Pentru ee . . .

and uri triste, gânduri rele,

Pentru ce nu mai sburaţi?

'Chinuri crude, chinuri grele,

Pentru ce nu me lăsaţi ?

Eu, născut sS cânt intr’una,

Pentru ce sS plâng mereu?

Pentru ce, in totdfeuna

Suferinţi in pieptul meu?

Fericit, fără durere,

Decă nu-mi e dat se fiu;

Nu-mi răpiţi o mângăere,

Ah! lăsaţi-me se scriu!

Daţi-mi drumul, daţi-mi pace

Se mai sbor de pe păment;

Pe el nu mai am ce face.

Ah! lăsaţi-me se cânt!

Carol Scrob.

Nieolae V. Seurteseu.

am cunoscut la redacţia diarului umoristic _______ .Ghimpele*. In capul numerului dela30 ianua­rie 1877, mi se publicase nesce versuri cari i atrăse- seră atenţiunea.

i atrăgeau tote simpatiele. In curend furăm buni prieteni.

El eră profesor la o şcolă primară de băieţi unde predă cursurile clasei III şi locuia in casa cu nr. 63 din calea Plevnei (p’atunci calea Belvedere) in apropiere de şcolă. La 1 marte 1877, i-am făcut prima visită. îmi spusese că-1 găsesc acasă numai dimineţa şi me duse-

Nicolae V. Seurteseu.

D’atunci işi esprimase redactorului dorinţa d’a me cunosce. Intr’o di se intemplâ sS me aflu la redacţie, când Seurteseu, care da şi el din când in când mână de ajutor la gazetă, trecu p’aici. I fui pre- sintat şi cu tote că cu 14 ani mai in verstă de cât mine, Seurteseu fu de o caldă prietenie. înfăţişarea lui deschisă, graiu-i blând, manierele-i pline de prevenire,

sem aşâ de dimineţă că-1 găsii dormind. Nu-şi zăvoriâ nici odată uşa. Bătui: se desceptă, şi intrai.

Odaia lui, destul de mare, părea âncă pre mare şi pre g61â cu patul de fer, mesa, cele patru scaune de paie, spălătorul şi-un garderob ce se găsiau aci. La a- ceste se adăugau câteva cărţi grămedite cu rost pe mesa aşezată de ’naintea ferestrei din apus, ce dă pe

un vast balcon unde veni câţî-va leandri şi alte flori imbâlsămiau aerul cu miresme; câteva volume mai a- lese frumos aşedate pe cealaltă ferestră care dâ in ga­lerie şi care nu se deschidea nici odată şi restul biblio- tecei sale inşirat pe pardoselă, cam după işă.

Tocmai işi tipărise volumul seu de poesii complete (1867— 1876) şi esemplarele stau tencuri-tencuri pe jos, răzitnate de părete. Seurteseu işi aprinse o ţigară, — fuma mult, — şedurăm câtva de vorbă şi. trebuind se plece la curs, il iăsai luând cu mine volumul de poesii pe care mi-1 oferise.

Impregiurările readucendu-me cu luna lui april in Bucuresci, pe cari, de şi la ţ.eră. i cerce .am d’altrnin- treli destul de des, relaţiunile nostre se strinseră din ce in ce mai mult. Seurteseu devenise ,marele meu amic* şi eu micul lui prieten, strîns uniţi prin acea legătură tainică, comună aceloraşi vederi, aceloraşi inspiraţ.iuni. Ne intălniam adese la redacţia „Ghimpelui* unde pe­treceam indelung in discuţii literare. Alte-ori ne mai #ăsiam serile pe la „Fialeowsky*, p’atunci ancă in vo­gă; de-acî, câte odată, ne duceam la „Ienache* unde. mai liberi in giurul meselor intinse sub umbrarul În­grădit de zorele agâţăfore, strecuram printre discuţiu- nile nostre şi câteva pahare de vin generos.

Iubirea ce el avea călră tinerime, prietenia ce el i aretâ, formase in giurul seu un cerc de tineri al căror suflet, erâ Seurteseu. care, mai mult de cât ori-care al­tul, avea darul d’a ne aduna la olaltă. Şi atât. ne de­prinsesem se fim împreună, cât forte rar il intălniâ ci­neva făr’ a fi insolit de doi-trei din noi. Vedendu-1 in amurg, cu statu-i nalt, figura palidă incadiatâde nesce plete castanii şi-o barbă metătosă; cu privirea plină d’o dulce melancolie, păşind cu pasu-i rar prin praful tro­tuarului, in mijlocul nostru; cu fruntea eugetătore, care ne domină din innălţimea boiului seu, luminată d’o ul­timă radă rosetecă a sorelui apuind; ori-eine nu s’ar fi putut opri d’a-1 semui cu un Christ proscris, in mijlo­cul ucenicilor sei.

Când cu tomna dilele rele s’abăturâ asupra Bucu- rescifor, curmând petrecerile sub cerul liber, incepurăm a ne adună serile la el. Spre a nu-1 incomodă inse, căutarăm se ne intrunim aiurea. Găsirăm mai comod să ne adunăm intr’una din incâperiie mai retrase ale vr’unei ospel.ârii unde, avend de t.6te la îndemână, dis­cuţiile se puteau urma in iotă libertatea şi âncă cu mai multă vioiciune. Atunci se formă una din cele mai ori­ginale Societăţi, — fără titlu şi cu statut.3 nescrise, al căror inteiu articol, inveţat de toţi pe de rost, sună astfel: „Se alcătuiesce o societate strîns unită nu prin îndatoriri şi formalităţi, ci numai şi numi i prin dragos­tea frăţescă ce va domni intre membri ei. Scopul e desvoltarea prin noi enşi-ne, a cunoştinţelor ndstre li­terare*.

Şi-aci, dela 7 ore ’nainte, in tote serile de marţi şi sâmbătă, dilele fîcsate pentru a ne întruni, in giurul mesei incărcată după porunca fie-căruia şi după placul tuturor, se citiâ şi se recitiâ ceea ce fie-care scrisese şi revăzuse, se lăudă şi se critică, se discută şi se dis­pută, până când Seurteseu, care ne-ascultâ, curmând zimbetu-i blând şi luându-şi aerul grav de preşedinte al acestui nou soiu de republică, se pregătiâ se dică cel din urmă cuvent „in chestie*. Toţi atunci, ori-cât am fi fost de inferbintaţi de focul discuţiunii, ne poto- liam ca prin farmec, spre a-i aui|i părerea.

Tocmai târdiu,., după miedul nopţii, ne-aduceam a- minte că trebuia se*plecăm, şi numai după ce-1 inso- ţiam pân’acasă, ne despărţiam unii de alţii.

*

Seurteseu s’a născut din părinţi ţărani in satul Va- îea-lungă, districtul Dîmboviţa, la anul 1844. Plin de

aspiraţiuni, acela care mai târdiu erâ se strige in gra­iul versurilor fraţilor sei:

Români! a vostră minte înăriţi-o prin lumină,

găsiâ orisontul satului părintesc — inchis de delurile ce ţermuiesc cursul Gricovului — pre strimt pentru aven- tul minţii sale eare-1 imboldiâ. se şi-o mărescă prin lu­mină. Astfel, cum paserea — când (uleiele abiâ se schimbă in aripe -- se aventă din cuibul părintesc in spaţiul necunoscut, la versta de 16 ani, abiâ sciind se scrie şi se citescă, el luă drumul Bucureştilor, unde se­tea lui de inveţătură il mână. După 2 ani de o vieţâ trista, destul de grea, depunend esamen de clasele pri­mare, intră m 1862 in liceul Sântul Sava.

Aci, treptat cu studiul şi cercul cunoştinţelor sale, se măria, orisontul minţii si gândirii lui deveniă din ce in ce mai larg. Lumile necunoscute pe cari Ie visa in- chipuirea lui privind, copil, undele rostogolindu-se pe pietrile văiei natale, acum se desfăşurau una câte una ’nainte-i. Seurteseu erâ in elementul seu şi bucuriele pe cari aplicaţiunea firescă Ia studiu ni le procură, il fă­ceau se indure cu bărbăţie tote lipsurile, să sufere, făr’ a se plânge, t6te necazurile.

Astfel seversi studiele secundare cu succes şi in 1870, in urma concursului ce depuse, fu numit profesor la una din şcolele primare din capitală.

D’atunci vieţa lui incepu ore-cum a se limpeeji. Acum el putea se se dea cu totul aplecărilor lui lite­rare cari se manifestară âncă din şc6lă, căci âncă stu­dent, el făcea versuri şi se ocupă in deosebi cu studiul literelor, in 1868 luă parte in cercul literar „Orientul* si primele sale ineercâri poetice vedură lumina in „Al­bina Pindului* a Iui Grandea ; er iu anul următor, il găsim intre membri societăţii „Românismul* alături cu intrega pleiadă de tinere inteligenţe ce-şi dedeserâ in- tălnire-aci.

Românismul! elă credul, devisa lui Seurteseu. Fiu al poporului, iubirea nemului era adânc .săpală in mi­ma iui care a fost şi pururea a remas a poporului. ( Poesiile sale poporale, care au apărut prin diferite diare ' sub pseudonimul românesc de Niţa Vintilă Stroie, şi prin cari el arată relele ce impileză pe ţeran, biciuind cu cea mai aspră ironie pe impilători, dovedesc îndes­tul acesta.

Născut in sinul munţilor, in apropiare de ruinele clasice cari au inspirat pe Cârlova şi pe lleliade, eşit. din sinul plin de credinţe şi de simţiri româneşti, cu­rate ca aerul munţilor părinţesci, el a păstrat şi-a cul­tivat cu sânţenie avutul moştenit. De aci iiitelege ori­cine decă Seurteseu erâ seu nu, unul din cei mai fana­tici aderenţi ai societăţii fundată din iniţiativa lui Hăşdeu.

Românismul in şcdlă, la teatru, pretutindeni! etă ce voiâ el, pentru ce lucrâ. Din acest punct de vedere istoria patriei şi literatura dramatică erau studiele sale de preferinţă. Articolele lui despre învăţământul istoriei naţionale şi despre teatru şi literatura dramatică, apă­rute in „Columna lui Trăian* (1871—72—73) şi „Vii­torul* (1873) sunt eloquente pleduarii pentru acesta causă sântă. Dragostea de {.eră, iubirea de poporul in mijlocul căruia s’a născut: aceste sunt schinteile ce sca­

pără din t6te scrierile sale.*

Suflet consciinţios, Seurteseu se devota misiunii ce i se încredinţase. El făcea din profesorat nu o meserie, dar un apostolat. Astfel, in tote ocasiunile el a luptat pentru introducerea metddelor noui in şcolă, pentru pro­păşirea ei. Jnvăţămentul i dâtoreză mai multe studii forte interesante publicate in acesta privinţă prin colo­nele fiarelor, intre cari: „Fi'na Societăţii Renascerea* şi „Românul*. Şi mai mult âncă literatura didactică trebue să-i fie recunoscătore pentru „Manualul de Isto­

Anul XX. F A M I L I A .

ria Românilor*, unul din cele mai practice spre trebu- ' inţa claselor primare, şi pentru ..catechismul român şi creştin*, necesar fie-cărui cetăţean.

Spiritul cel mai liber, caracterul cel mai indepen­dent, natura lui poetică trebuia se sufere amar in mij­locul miserielor de tot felul ce ne inconjoră şi d’aceea singurătatea eră iubita lu i:

Iubesc singurătatea Şi de mulţime fug;Intr’Snsa nedreptatea Nu sfarmă libertatea.Nu pune mintea ’n jug.Apoi iubesc gândirea:Intr’Snsa inii ascund Durerea şi mâhnirea,Şi allu liniscirea La ori ce reu profund.

Scurtescu eră ceea ce numim un cugetător. Gân­dirii lui care, fiind copil, sburâ peste orisontul satului părinţesc, acum »nu-i ajungea pământul; i trebuia şi-un

cer*. Ori de câte ori eu, seu vr’unul din prietenii mei , i citiam câte-ceva, el ne (}icea: , Cugetări! puneţi cu­getări in tot ce scrieţi!* Adese-ori ii mtâlniâ cineva tă­cut, melancolic, măsurând calea cu pasu-i gânditor in- tr’o absorbire din care nimic nu-1 distra. Acasă il gâ- siam adesea cu kcapul spriginit de mână, cu cartea pe care conteniâ să citescă seu cu hârtia pe care conteniâ să scrie, intinsă de ’nainte, lăsăndu-şi gândirea se sbore in voie-i prin locuri şi timpuri accesibile numai ei. In acele momenle creierii cari

U.sor trag in balanţă, dar universul ţin,

de câte idei nu se frământau in templele poetului, căci

.................................respundeţi-mi, cândRenunţă la mari planuri piticul nostru gând ?

şi decă

Şi robul şi tiranul au săbii de luptat,Cu rob este-adeverut; el, cu dreptatea ’nvinge;Cu despot e minciuna: el tot ca ea se stinge;Căci Dumnedeu ajută pe cel ce-i sugrumat.

0 ! el erâ groznic pe tiran i!

........................Tiran şi sceptru, jos!

strigă Scurtescu in aventu-i democratic. Şi adresându-se

lumei:Regalul idol sfarmă şi ’nchină-te la legi!

(Incheiarea va urmă.)A. C. Sor.

O !. . . Lutul Ia lut cată, er gândul sboră ’n cer!

Problemele mari ale vieţii erau obiectul de predi­lecţie al cugetărilor lui. Dar căutarea soluţiunii lor duc fatalmente la scepticism. Acesta-1 tăcea se esclame in- trebându-se ce este:

Religia? — Undită de speculi şi-amăgire;Şi legea? — Un drum sigur mai lesne-a oprimă; Amorul? — Vorbă vană mai mult spre chinuire;Şi fericirea? —- Germen mai greu de-a suspină!

şi se recun6scă că nu e fericire

De cât numai in legăn când nu scii a gândi.

,Vieţa şi visul*, >Minutul* ş. a., sunt admirabile medi- taţiuni pe cari regretăm că lipsa de spaţiu ne impedecă d’a le reproduce.

*

Simţitor la durerea altuia, de o onestitate esem- plară, bunătatea inimei lui se revolta in faţa nedreptă­ţilor ce vedea săverşindu-se sub ochii lui şi-l făcea se sverle, înaintea .cadavrului unei victime* a nedreptăţii omenesci acesta energică imprecaţie :

Din vasta lumei scenă Leu, vultur, şarpe, tigru, panteră şi hienă,Nu-i pagubă se pieră, căci lasă 'n urma lor

Pe om moştenitor.

Ori unde erâ o durere, ori unde eră o jale, privi­rea lui se indreplâ intr’acolo şi lira-i induioşată găsiă nota mângâierii care şterge plânsul orfanului insuflân- du-i dulcea speranţă că

in ceruri e un tată pe orfani a ingrigi,

şi-accente puternice spre a striga poporului care luptă pentru independenţă :

E sântă acea luptă ce robul o susţine!

Somnul si visurile.JSomnul este o periodă de odihnă care se precur­

mă, o periodă de neactivitate tisică şi intelectuală in care funcţiunile vieţii de relaţiuni se opresc şi funcţiu­nile organice încetinesc. După disa poeţilor, somnul este adevăratul balsam reparator al vieţii; fără densul, omul ar fi fiinţa cea mai nenorocită şi lipsa somnului a fost. impusă une-ori ca o pedepsă din cele mai durerose de cât ori-care alta.

Somnul — care este precedat de o sensaţie deo­sebită, de oboselâ plăcută — este caracterisat. prin scă­derea bătăii pulsului şi a mişcărilor respiratorii, moleşi- rea muşchilor, impuţinarea secreţiunilor. Somnul este de mai multă trebuinţă după lucrările minţii de cât după ostenirea corpului; in deobşte-, ţăranul ddrme mai puţin de cât orăşanul, pentru câ-şi obosesce mai puţin crierul. Organismele tinere si delicate (copii, femei) auo trebuinţă mai pronunţată de a dormi de cât adulţii bine constituiţi, cu deosebire când suni de un tempera­ment bilios şi atletic. La bătrân, somnul este uşor şi necomplet. Când un individ sănătos se plânge că de mai multe dile nu dorme cu desăvârşire, trebue se re gândim seu la semnele unor friguri tifoide, seu la o cu- rendă afecţiune cerebrală (nebunie.)

Care e causa intimă a somnului? Cei vechi au emis asupra acestei cestiuni teorii nebune de cari vom cruţă pe cititori. In dilele nost re, Hammond a atribuit anemiei cerebra e ceea ce Halier atribuia congesliunii; amendoue aceste stări se pot intâlnx la fiinţele cari dorm; insă nici una nici alta nu sunt adevărata causă a somnului. Ipo esa cea mai probabilă este a lui Preyer ; in centrele nervose se grămădesc materiale de scădă- minte cari le inconjură de tote părţile şi primesc som­nul, până când crierul este uşurat prin resorpţiune de aceste materiale in torentul circulatoral. Substanţele ex- tremenţiale cari astupă celulele crierului (şi pe cari hi- mia nu le a definit âncă cu desăvârşire,) sunt produsele de combustiune a activităţii cerebrale insă-şi.

Visul constă intr’un tot mobil, variabil şi repede, mai adese-ori confus, fantastic şi fără legătură, tablouri şi sensaţiuni cari amintesc, intr’o neorenduielă mai mult ori mai puţin completă, fapte mai mult ori mai puţin cunoscute, impregiurări prin cari omul a trecut. In vi­suri imaginaţiunea este cât se pote de supraescitată, pe când memoria dispare mai adese-ori şi bunul simţ se inecă. Un sgomot neobicînuit, setea, f6mea, frigul, cal­dul, abusul de cafea şi de ceai, etc. lucreză adese-ori in raport cu causa. Când se culcă cineva pe partea stângă, ficatul şi viscecerele apasă pe diafragmă, jeneză. inima şi plămânii, şi produc visele cele mai ostenitdre şi mai ciudate.

Caracterul individilor se cunosce adese-ori in vise. Lacomul viseză nunţi si ospeţe ; sgârcitul, bani de aur şi biletele de bancă ; ambiţiosul, decoraţiuni şi slujbe. Ceva mai mult, preocupările sluptei pentru vieţă* se

8 F A M I L I A . Anul XX.

resfrâng adesea in vise: profesorul viseză că nu-şi scie cursul; comedianul, câ şi a uitat rolul; doctorul, că a uitat se facă nisce visite.

Durerea fisică lucreză pentru a produce unele vise; un individ care sufere de o durere de gât viseză că-1 sugrumă or că-1 spendură ; Descartes, pişcat de un pu­rice in partea stângă, viseză că cineva i străpunge ini­ma cu pumnalul; lui Alfred Maury i cade pe gât pa­tera dela pat şi viseză că trăia pe timpul Terdrei şi că-1 ghilotineză; un invetat, (al cărui nume ne scapă din memorie) viseză că o viperă il muşcă de pulpa picio­rului drept; a doua di apar in locul acela inteiele sem­ne ale unui antrax de morte.

In b61e, visul este adese-ori o simtomă pe care medicul o studieză cu folos. Isbucnirea turbării este in- timpinată de visuri groznice.

în clorosă şi in anemie, visele sunt vesele şi plă­cute ; bolnavii aud murmurul riuleţelor, cântecul turtu- relilor, etc. Ilustrul Longet. atribue visurile acestea sgo- motelor ce face sângele chloroticilor circulând prin ar­terele creierului. în bdlele de inimă, visurile sunt adese­ori pline de frică, şi dese ori intrerupte prin desceptări cu tresărire. în alcoolism, visele, adese-ori urmate de halucinaţii, oferă in genere caracterul profesional, adecă că sunt in raport intim şi caracteristic cu ocupaţiunile <iilnice ale bolnavului. Alcoolicii ved dese ori in vis a- nimale negre, pocite, desgustâtdre; chiţcani, şerpi; ved asemenea lumini, apă care curge; au sensaţia golului. Zola a resumat (cu tot atât talent literar, câtă precisie sciinţifică) caracterele visului alcoolic când pune in gura lui Coupeau paginele de concepţiuni delirante pe cari or cine le a citit. Visele alcoolicilor sunt urmate de o desceptare plină de groză; afară de visuri, insomnia este desăvârşită la denşii.

Ingeniosul doctor Delaunay, a dat semă societăţii de biologie, asupra investigat,iunilor ce a făcut asupra visurilor. Le vom resumâ. Gând de obiceiu cineva nu viseză, este destul să dormă cu capul acoperit pentru ca să viseze Decă se acoperă fruntea cu vată, visurile işi pierd caracterul lor nelegat şi iau o irifăţişaro inte­ligentă. Decă se culcă cineva cu capul in jos, viseză; decă se culcă pe spate, visurile sunt sensoriale, colora­te, pline de mişcare, lascive, (congestiunea creierului mic şi a părţii posteriore a encefalului). Visele ce face cineva pe partea dreptă a creierului sunt nelogice, ab­surde, copilăresci, mincindse ; pe creierul stâng sunt mai inteligente şi sunt in legătură cu faptele întâmplate de curend ; in sfirşit, discursurile j6că rol adese-ori.

Şi acum, scumpi cititori, incercaţi şi controlaţi. Este lesne şi puţin costisitor.

Dr E. Monin.

Doue balade poporale.

— Din Ardei. —

I.

Mortea voinicului.

g K o s ta ţera Oltului,

..jrfcj-l.a fântâna corbului,

In marginea codrului,

Cine zace singurel ?

Un voinic tras prin inel.

Frundă verde erba cresce,

De pândit cine-1 pândesce?

Vultur sur, care grăiesce:

- Mori voinice, ori te scolă,

Ori-mi dă si mie bolă,

Că eu de când te pândesc,

Puii ’n codru-mi flămândesc,

Penele mi se răresc,

Piciorele-mi gâlbinesc !*

Şi voinicul grăi eră:

,,— tirigesce-me pân’ Marţi seră,

Căci eu Marţi ser’ oi» muri,

Tu puii ţi-i hă răni,

Penele ţi s’or desi,

Piciorele s’or roşi.

Mâna cu trei coste-mi ia

Şi sbori la măicuţa mea.

Tu-i incepe-a cloncăni,

Măicuţ’ afar’ a eşi,

Şi aminte ş-a aduce,

C’a avut vin fiuţ dulce,

Pe care l’a blăstemat,

Vulturii de l’au mâncat.

II.

Dragostea statornică.Jos pe costa delului,

In marginea satului,

Este-o casa mititea,

Ore cine şede ’n ea ?

Şede mândra mândrelor,

Şi frumosa dinelor,

Crăişora stelelor.

Intr’o di de primăveră,

Mândra ese pân’ afară.

Se culegă flori frumose,

Flori de cele ce mirâse ;

Se le dee Niţului,

Nitului bădiţului.

Ce stă ’n costa delului.

Paşce turma satului.

Câte flori ea le rupea,

La inimă le punea,

Dela inimă oftă

Şi la Niţul ei gândiă;

Er din gură cuventâ:

,, - Niţule ! bădiţute !

Uite, la mine veniră,

Crăişori cu peţitori

Şi măicuţa, că mi-a dis :

,Uită-te copilă ha i!

Alege-ţi unul din ei!"

Eu maicei i-am dis aşa:

„Maică măiculena mea!

Nici pe unul n’oiu lua,

Aibă mii de mii de oi,

După nici unul nu voi

Numai după Niţul meu,

Se mi-1 ţină Dumnedeul*

Dorul mândrei s’a ’mplinit,

După Niţul s’a mărit,.

Gr. Sima a lui Ion.

Anul XX. F A M I L I A . 9

........-...............-....... ...Saigasal»

s a l o n , ţ m m k

întrunirile literare din Braşov.Braşov 21 decembre v. 1883. \

La 15/27 decembre s’a încheiat ciclul prim al în­trunirilor literare, pe care au binevoit a le arangiâ dnii profesori dela şcolele nostre medii, la iniţiativa damelor române de aici şi despre care mi-am luat voia a face amintire in corespendenţa mea din nrul 47 al , Fa­miliei*.

Aceste intruniri au avut un succes deplin atât in ceea ce privesce esecutarea programei de materii, cât şi in ceea ce se atinge de modul, in care au fost in- timpinate ele din partea publicului braşoven şi in deo­sebi din partea damelor nostre.

După cum mi-am luat libertate a impărtăşi in co­respondenţa de acum cinci sSptemâni, scopul intruniri- lor, despre care e vorba (inţeleg, cu privire la ciclul prim), a fost: familiarisarea domnelor şi domnişorelor române de aici cu deosebitele ramuri de literatură, pre­cum şi cu noţiunile cele mai de căpeteniă din sciinţa modernă.

Nu am de gând a face o analisâ a materiilor per- tractate, nici a inşirâ numele dlor profesori, cari n’au pregetat a procura câteva momente de inv&ţătură şi pe­trecere unei părţi insemnate din societatea, in mijlocul căreia trăiesc. Tot ceea ce voiesc, este, ca înfăţişând in doue trei renduri cursul ideilor ce s’au atins in con- ferenţele de până acum, se dau ocasiune acelora cari se mfereseză de lucruri de asemenea natură, a face o aşemenare intre intrunirile, despre care e vorba, şi in­tre conferenţele ce se ţin prin alte localităţi cu popo- raţiune românescă.

în ceea ce privesce literatura şi deosebitele ramuri ale ei, s’a vorbit până acum mai pe larg despre poesia nostră poporală şi despre însemnătatea ei pentru lite­ratura artistică; mai departe, pe basa despărţemintelor celor mai de căpeteniă ale poesiei poporale, despre poe sia epică şi despre cea lirică ; in fine in intrunirea ul­timă s’a amintit ceva şi despre satiră şi fabulă.

Tot ceea ce s’a per tractat, s’a ilustrat totdeodată cu numerose esemple din autorii noştri cei mai buni, aşâ incât ori şi cine a putut se-şi facă o idee corectă despre cele espuse de dnii conferenţiari.

Din ştiinţă s a tractat in doue intruniri (prima şi a cineea) despre aer şi despre electricitatea atmosfe­rică, eră intr’una (a doua) despre natură in genere şi despre cele trei regnuri ale ei. Şi aici in prelegerile despre aer s’a căutat a se face lucrurile cât se pote mai intuitive prin deosebite esperimente fisicale.

în fine ori şi cine p<5te inţelege, că faţă de un pu­blic alcătuit in partea cea mai mare de mame de fa- miliă, in manile cărora este incredinţală sortea unei generaţiuni intregi, trebuia se se ţină cont de o ordine de idei, pe care astădi le discută cu cea mai mare a- tenţiune intrega lume civilisată — inţeleg arta, sciinţa educaţiunii. Din acesta specialitate s’a vorbit in întru­nirea a treia despre principiile fundamentale ale educa- ţiunii, eră in intrunirea a patra s’au combătut cu t6t,ă severitatea unele dintre greşelile cele mai de căpeteniă ce se fac in crescerea copiilor noştri.

S6 nu uităm discursul despre societăţi şi însemnă­tatea lor, cu care s’a încheiat ultima intrunire (a cin- cea) şi etă întreg materialul pertractat in decursul cic­lului, despre care mi-am luat libertate a scrie aceste rânduri!

Ţi se umplea sufletul de bucurie, când vedeai un numer de apropo o sută de domne şi domnişore asis­tând regulat la tote aceste conferenţe şi ascultând cu cea mai mare atenţiune vorbirile şi cetirile dnilor con­ferenţiari. Elogiile, ce le-a făcut dl profesor 1. Popea la incheiare zeldselor sale ascultăt6re. au fost pe dep'm meritate.

De bună semă zelul acesta armonic, aretat atât din partea dlor conferenţiari, cât şi din partea vredni­celor Braşovence, va ave resultatele cele mai sa­lutare.

Pe lângă cunoştinţele ce şi le va pute câştigâ in particular fie-caie din ddmnele şi domnişorele, ce nu despreţ.uesc întreprinderea din cestiune, prin iniâlnirea regulată a unei părţi însemnate a publicului nostru iu­bitor de cultură, se dă ocasiune a se luâ la desbatere fel de fel de mijloce, prin care o societate ca a n6stră ar puie să înainteze mai repede pe cărarea progresului in bine.

Efectele binecuvântate ale acestor intâlniri se pot simţi chiar şi de pie acum, căci deja se discută idea infiinţării unei biblioteci pe sema femeilor române de aici, idee, care după părerea mea trebue susţinută de oi i şi ce om iubitor de cultură şi de înaintare. Mai de­parte este probabil, că in ciclul viitor, care — după cum inţeleg — se va ţine in decursul postului Paştilor şi in care se vor tracta şi câteva capitole din istoria naţională ; este probabil, ddc, că cel puţin la cetiri vor luâ parte şi unele dintre dame şi in chipul acesta parte vor inlesni pe dnii conferenţiari, parte vor ave prilej a se perfecţionâ intr’un ram, in care multe din femeile naţiunilor mai înaintate in cultură au avut succesele cele mai frumose.

Va se dică, intrunirile literare sunt un semn de inaintare, un semn de progres, care nu pole aduce Ro-

1 mancelor braşovene decâl laudă !' Nemo.

Scrisori din Bucovina.

Cernăuţi 15/27 dec. 1883.

(Al doile concert al Societăţii „Armonia", „Aurora Română“ jnviată, prelegeri publice.)

Intr’a 6/18 decembre 1883 societatea »Armonia* pentru cultivarea şi respândirea musicei naţionale in Bucovina arangiâ al doilea concert de inaugurare sub dirigerea dirigentului seu artistic H. Horner.

Gonscii de resultatele frumose ale acestei societăţi ! filarmonice, intrarăm plini de speranţe in sala, unde aveam se auciim şi composiţiile fiilor Bucovineni.

Şi nu ne-am inşelat, in aşteptările nostre, căci deja , programa concertului ne da o dovedă vedită despre ac-i tivitatea componistilor noştri, cât şi despre zelul şi dili-I ginţa membrilor activi ai societăţii. Nu-i mirare deci,I că acesta societate filarmonică română şi-a atras in aşâ de scurt timp al esistinţei ei atât de multe simpatii, că numeră peste sute de membrii in t6te părţile ţârii, cari nu intrelasă la ori ce ocasiune a o sprigini cu concur­sul lor.

,Păseruica ia copac* o esecutâ cu multă artă di- rigentul societăţii filarmonice dl Horner. Piesa asta este din causa celor multe flageolets una din cele mai grele composiţii musicale. In asta piesă nu se aud cântând strunele viorii, ci şuerând arii in feliul ştrengarilor de pe drum. Mai ales surprinse şueratul cântecului româ­nesc: sPasere galbenă ’n cioc*.

Urmă un quartet de Haydn, esecutat de cătră dnii Hrymaly, Leo cav. de Goian, amândoi pe vioră, Horner pe violă şi dl Duzinchievici pe cello, care incoronă pro-

10 F A M I L I A . Anul XX.

ducţiunile concertului din sera asta. In partea a treia a cuartetului avuserăm ocasiune de a admira technica dlui Hrymaly.

In piesa „Souvenir de Czernowitz* de F. Servais reaflăm melodiile române prelucrate cu o măestrie a- deverată de belgianul dl F. Servais. Dintr’o doină plină de dor şi vaet. se transportă auditoriul intr’o melodie plină de melancolie a unui cântec românesc de pe plaiu­rile munţilor, şi de aicia in mijlocul dansatorilor, au- dind melodiile tuturor jocurilor românesci de horă, ro­mana, căluşeri; unde de odată ariile cântecelor celor mai frumose românesci par a te transportă in vieţa Ro­mânului. Dl Duzinchievici se arată interpretul acurat al ideei compositorului.

Urmară apoi composiţiile dlui Ttidor cavaler de Flondor : „La o viorică*, de D. Bolintinean şi „Lacri- miore* de V. Alecsandri, esecutate de corul bărbătesc al societăţii. Melodii frumose găsim in aceste composi- ţii ale acestui tiner componist român, şi ore-cum pare a suflâ din ele fiinţa române.~că.

Nu aşâ din cântecul următor esecutat de corul bărbătesc, din „Senin şi furtună*, compus de dl I.Wo- robchievitz. In poesia „Senin şi furtună* de Negruzzi găsim pe un ins, in al cărui suflet intr’o nopte profun- ! dă cu boltă senină şi blândă lumină, unde peste natu­ră domnesce lin divina pace, geme şi tună o furtună, sdrobit fiind el de chin. Nici o racjă nu luminezâ nop- tea profundă, ce l’a cuprins, căci inima-i e ruptă de lunga luptă, ce amorul şi ura crud i-a încins. Descrie­rea naturei o coloreză o arie monotonă, ce de abia se mişcă, in tonul arielor slave, şi de abiâ in refrenurile din urmă se observă o incerc-are a dispoziţiei desperate sărmanului inamoraf. însedar căutăm după un interpret, al titulei „Senin şi furtună* in astă coinposiţie. Corul sub dirigenţa dlui Horner şi-a făcut tote posibile de a pute susţine piesa asta.

Concertul se sferşi cu „Stelele* composiţie de A. Flfechienmacher, o lucrare mediocră, esecutată asemene de corul bărbătesc al societăţii.

La fine implinim şi noi datoria nostră de a urâ acestei tinere societăţi noroc mult la desvoltarea şi in- florirea e i; să ajungă in curend de a ti vatra musicei naţionale din Bucovina ! Şi-i de credut, că va fi şi aşâ, căci in capul ei se află mult meritatul pentru musică, dl Leo cav. de Goian.

*

Idilele acestea apăru foia lunariă sciinţifică-literară „Aurora Română* sub redacţia dlui profesor Ion Bumbac.

Din apelul anesat numerilor apărute vedem, că „Aurora Română* este prourmarea organului apus „Au- x-ora Română* al „societăţii pentru cultura şi literatura română in Bucovina*. Deciqiend comitetul numitei so­cietăţi, după cercetarea socotelelor foii, cumcă nu se află in posiţ.iune a o edâ mai departe, luă dl Ion Bum­bac asupra-si de a edâ „Aurora Română* mai departe ca proprietatea sa. Apelul se sferşesce cu următorele cuvinte : „Fraţilor Români! Sarcina, care a fost pre grea pentru o intregă societate m’am incumetat a o luâ eu singur asupra mea, eră acesta am făcut-o, fiind că âncă n’am perdut, increderea in puterea de vieţă şi in viitorul naţiunii române! Arătaţi, că nu m’am inşelat!1 Eră pe pagina 64 a foii citim : „Sălutăni deci din in i­mă acesta intreprindere (foia sătescă .Steluţa*) saluta- riă a părintelui Cobilanschi! 1 dorim succes strălucit şi mai pe sus de tote perseveranţă şi putere, de a supor­tă şi unele ghionturi, ce va ave a le suferi din partea unor 6meni, cari insă-şi nu-s deprinşi a lucrâ nimica, şi totuşi se simt purure chiemaţi a critică pe alţii. A- cestea-s aşteptările şi dorinţele nostre dela românaşii din clasica ţeră română a lui Ştefan cel mare, cari mai

degrabă par a stă in serviţiurile altor elemente străine, de cât celor române*.

Destul de trist e, când un redactor chiar la ince- putul unei intreprinderi literare e silit a desperă de suc­cesele întreprinderii sale mult laudabile. Acei omeni cari impărţesc ghionturi pe la literaţii români se cu­nosc fiesce-care după manierele lor mojicesci şi vai de ţera şi naţia aceea, la cari atari 6meni au insem- nătate!

în numerele cele doue apărute găsim un studiu lung şi scris cu multă erudiţie : „Din istoria limbei şi literaturei române*, de dl Ion Bumbac şi apoi o critică asupra dramei istorice a poetului V. Alecsandri: „Des­pot Vodă* de dl A. Sarcină, scrisă cu mult talent şi mare obiectivitate.

Credem şi suntem convinşi, că dl Bumbac nu ne va lipsi de foia unică română şi prin perseveranţă şi putere va aduce de a concentra in giurul foii sale tdte elementele literarie din ţeră şi va cresce o generaţie iubitore de literatură şi cultura română in ţeră.

*

Precum am mai scris, comitetul Societăţii pentru cultura şi literatura română a decis să arangeze un şir de prelegeri publice, invitând pentru ţinerea lor pe mai mulţi membrii.

Din insciinţarea comitetului Societăţii vedem, că până acuma şi-au declarat concursul lor binevoitoriu domnii: Ioan Bumbac, Calistrat Coca, Ioan Drogli, Dio- nisiu Olinescu, Ioan Sbiera şi Dimitrie Socolean.

Ciclul acestor prelegeri il va inaugurâ domnul Ioan Sbiera in 16/28 decembre a. c., vorbind despre „Con- diţiunea cea mai neapărată pentru manifestarea şi pros- perarea vieţii naţionale*.

Locul prelegerii este sala societăţii , Armonia*, in otelul „Moldaviei*. Dionisiu Q.Jllinescu,

Literatura si arte.

Poesiile lui Einiuescxi au apărut la Bucuresei intr’un volum de 300 pagine, frumos tipărit. Credem, că publicul va grăbi a-şi cumpără acesta carte, prin care ori cine işi va câştigă o adevărată salbă literariă. Prefaţa, scrisă de di Titu Maiorescu, sună astfel: „Poe­siile aşâ cum se presintă, nu sunt revăzute de Etni- nescu şi sunt prin urmare lipsite de indreptările ce avea de gând să facă, cel puţin la cele vechi. Decă totuşi am publicat şi aceste poesii, împreună cu celelalte, aşâ cum se găsesc, am făcut-o dintr’un simţiment de dato­rie literară. Trebuiau să devie mai uşor accesibile pen­tru iubitorii de literatura nostră t6te scrierile poetice, chiar şi cele incepătore, aie unui autor care a fost in- zestrat. cu darul d’a intrupâ adânca sa simţire şi cele mai nalte gândiri intr’o frumuseţă de forme, supt a cărei farmec limba română pare a primi o nouă vieţă*.

„Biserica şi Şcola*, organul diecesei aradane, trece erăş prin o schimbare. Fostul ei redactor, dlVa- sile Mangra se desparte de foie şi dl profesor şi direc­tor Constantin Gurban primesce redacţiunea, schim­bând şi ortografia fonetică cu cea etimologică.\ Concert la Sas-Sebeş. Dl George Dima, profesor de musică in Sibiiu, va da in diua de anul nou un concert la Sas-Sebeş, insoţit de pianistul sibiian Victor Heldenberg.

A patra ediţiune. Din „Călindarul lui Păcala* pe anul 1884 a trecut şi ediţiunea a treia şi astfel s’a dat la lumină ediţiunea a patra. Acesta cuprinde, afară de partea seri6să călindaristică, târgurile de ţeră, scala de timbru, şi o bogată lectură umoristică, ilustrată cu

Anul XX. F A M I L I A . 11

26 de caricaturi. Preţul unui esemplar e 40 cr., dar mai puţine decât 5 esemplare nu se espedeză pe poştă. Se află de vândare la administraţiunea . Familiei' in Oradea-mare. Golectanţii primesc după 10 esemplare un rabat. — Dnii cari au primit esemplare in comisiune, sunt rugaţi a ne trimite preţul lor seu a ne innapoiâ celş nevendute.

' D< Simeon Mangiuca, diligintele nostru colabo­rator. nu lucreză la redactarea unui dicţionariu etimo­logic in limba .magiarâ*, precum — prin o greşelă de condeiu — s’a anunciat in nr. trecut la sfârşitul trac­tatului dsale, ci in limba .germână*, ceea ce se ptfte vede şi din continuare.

Societatea română de cântări şi musică din Caransebeş arangeză cu concursul musicei militare din loc sub conducerea dlui director loan Pospischill a<}î sâmbătă in 31 dec. 1883 (12 jan. 1884) in sala mare dela . Pomul verde* o producţiune estraordinară după următorea programă: 1) Rossini. Ouvertură din opera .Italiana in Algir*, musica militară. 2) Abt. .Serena­dă1, corul vocal. 3) Rolintinean. .Feta dela Cozia*, de­clamată de dş6ra E. Jurjinca. 4) Gounod. Fantasie din opera .Faust*, musica militară. 5) Ventura. .îngerul*, corul vocal. 6) Braun. .Cântec de pădure*, corul vo­cal. 7) Pospischill. .Mersul festiv*, musica militară. 8) Ventura. .Hora Sinai*, corul vocal.

Higiena poporală cu privire la săteanul român, învăţături practice pentru preoţi învăţători, seminare, şcole normale, licee şi pentru toţi aceia cari ţin la să­nătatea poporului dela ţeră. Sub acest titlu a eşit toc­mai acuma la Arad, de colaboratorul nostru dl dr. G. Vuia, o carie bine compusă, la care vom reveni. Acu­ma insemnăm, că preţul ei este 1 fl. seu 2 lei 50 bani.

piure nane : »Viitorul* e titlul unui nou diar po­ntic oare a apărut in Budapesta, redactat de dl Zam- firiu M. Rozescu şi editat de dl deputat dietal dr. Iosif Gali. Noul ^iar va eşi de trei ori pe săptămână, preţul de prenumeraţiune pe anul intreg este 10 fl. I dorim succes ! — \Clarinetul* se numesce o foie umoristică, apărută la Galaţi; va eşi odată pe săptămână.

C e e n o u ?

A nu l noa, acesta cji de mare insămnătate in analele naţiunilor se aducă schimbare radicală in sdrtea naţiu­nii române ! Cu acesta mare deschidem rubrica acesta, dorind, ca in ea să putem însemnă cât mai multe eve­nimente de fericire şi ’nflorire pentru naţiunea româ­nă ! Anul nou la mulţi ani, tuturora ce-şi fac datoria ca români, ca cetăţeni şi ca membrii ai societăţii şi familiei!

Hymen. Dl Oetrge Pop, profesor la gimnasiul din Beiuş, a doua di de Crăciun s’a logodit in Beiuş cu dşora Veturia Pop, fiica dlui loan Pop, protopop in Chereluş, comitatul Arad.f Reuniunea femeilor române din Sibiiu va da

la 22 januarie st. n. un bal in sala otelului .împăratul roman*. Venitul curat este destinat in folosul numitei reuniuni. Ca petrecerile din anii trecuţi date de acesta reuniune, se speră că şi balul acesta va ave un succes c o /n p le t.

Alt bal la Sibiiu. Reuniunea română de cântări din Sibiiu arangiâ marţi a treia di de Crăciun o petrecere cu joc in localităţile restauraţiunii dela Hermannsgar- ten. La acesta petrecere fure invitaţi toţi membrii reu­niunii.

Associaţiunea din Braşov pentru spriginirea în­văţăceilor şi sodalilor meseriaşi români va ţine aduna­rea sa generală in 8/20 januarie in sala gimnasiului român. Acesta associaţiune a produs, cu o inţeleptă I

conducere, şi pân’acuma multe rode binefăcătore. Ar fi bine, ca asemene reuniuni să se înfiinţeze şi ’n alte oraşe, căci sunt de mare importanţă pentru respândi- rea industriei naţionale!

Reuniunea pompierilor voluntari din Blaş va da la 19 januarie st. n. un bal in otelul .Naţional*. Comitetul arangiător este compus aşa : Augustin Ungur, preşedinte; George Vancea, secretariu ; Ştefan Daniel cassariu.

Advocaţi noi. Dl dr. loan Mihu, din Transilva­nia, a făcut dilele trecute censura de advocat in Buda­pesta.— Dl dr. loan Hotăran, din părţile aradane, a făcut asemene tot acolo de curând censura de advocat.

Sciri bucurescene. Regele şi regina s’au intors dela Sinaia in capitală joi şi descinseră la palat, care deja este gata,, terminându-se clădirile intreprinse in anul trecut. -V Cu începere dela 1 januarie se va pune in aplicare sistema metrică de mesuri şi greutăţi in totă ţera ; dela acel timp nu va mai fi permis a intrebuinţâ decât, mesuri noue, supt pedepsa confişcării mesurelor. —■ Dl N. Ionescu a făcut joi sera conferinţă in sala Ateneului, vorbind despre învăţămintele din istoria pa­triei. — Dl I. Condicescu ţinu sâmbătă sera la societa­tea .Concordia Română* o conferinţă asupra .frumosu­lui şi urîtului*. după care urmă serată cu dans. —

i, Cutremur de păment s’a simţit in marţia trecută la Bu­cureşti, precum şi in alte părţi ale României; oscilaţiu- nile au fost destul de puternice.

240,000 fl. furaţi! Acest furt s’a întâmplat la poşta din Budapesta in săptămâna trecută. Statul tri­mitea la Viena un milion de fl., dar când pachetele se puneau in trăsura poştei, unul nu se mai găsi. în a- cesta se aflsu 240.01)0 fl. De atunci poliţia a pus tote in mişcare, dar făptuitorii âncă nu s’au aflat. Ase­mene sumă este âncă neaudită in analele furturilor poştale.

Ajunul anului nou incepe a deveni o serbare din ce in ce mai generală la Români. Astfel s’a anun­ciat serbarea acestei dile la Viena, Caransebeş, Timi- şora, Braşov, Oradea-mare, Făgăraş şi in alte locuri, de unde de sigur vom primi raporturi pentru nr. viitor.

Rectificare. Lucarefi in 3/1 1884. Onorate dom­nule redactor! In corespondinţa domnului Babeş, publi­cată in numerul 50 al foiei dtale preţuite, se face amin­tire despre conferinţa ţinută in Budapesta pentru înfi­inţarea nouei foi române, şi domnul Babcş boteză totă întreprinderea de un act al funcţionarilor şi români­lor, cari codesc in tabenle străine etc. Fiind că confe­rinţa s’a ţinut la mine, me simt indetorat a observă dlui Babeş, că domnie sa neflind chemat la aceea con- ierinţă confidenţială, nu p6te sci cu positivitate cine a luat parte şi ce s’a decis. De ore-ce altcum nu âmblătn cu mâţa in sac, programa si ţinuta foiei va dovedi, că insinuările dsale sunt false. Nerăbdarea cu care a gră­bit a discreditâ fdia nouă inaintea publicului român, până âncă ntci nu s’a ivit, dovedesce una ură şi pati­mă, ce e f(5r :e daunosă in cause publice. Rugându-te să binevoiesci a da loc acestui respuns la atacul neas- ceptat, sunt cu deosebită stimă Dr. Iosif Gali.

Necrolog. Rosa Budai, consorta dlui loan Budai, notar comunal in Zărand, comitatul Arad, a incetat din vieţă la 30 decembre, lăsând in doliu pe soţul seu, pe fiii şi fiicele sale şi pe numeroşi consângeni.

L o g o g r i fde Sfătos

Rotundică mititică,In pădure m’am născut:Intre frunde am crescut.La oraş nu m’am vendut.

12 F A M I L I A . Anul XX.

O li I eră dând la o parte,Sunt un astru cam departe.Care prin vânt tot umblând,Ocolesc acest pământ.Âncâ-o literă scoţând.Prima ’n aritmetică s&nt.

Terminul de deslegare e 24 januarie. Ca totdeuna şi de astă-dată se va sorti o carte între deslegători.

Posta Redaetiunii.> iDnei M, P. in Iasi. Amu pri­

mit cu cea mai mare plăcere. Ve mulţămim.

Dlui V. H. B. in B. Novela a sosit. Cât mai curând.

Dlui Gr. S. in B. P. Poves­tea de altă-dată Dar novela ?

Dlui P. j . in S. Vom intre- buinţa din ele.

Dlui P. D. in B. Fragmentul’ a sosit. Dl acela nu ni-a trimis âncă ceea ce ni-ai indicat.

Dlui D. de T. in D. „Şeijetorea" nu mai apare.

Deslegarea logogrifului din nr. 50 : .Virginia, Idu- nei, Rubin, Garibaldi, Jug, Nabucodonozor, Jersei, Asov*.

Celind literele iniţiale de sus in jos. er cele finale din jos in sus, aflăm numele femeiesc „Virginia*.

Deslegare bună ni-a sosit dela demnele şi domni- niş6rele : Emilia Onciu n. Ciavoşchi, Măriţi Lupan, Ico- nia Borca. Matilda şi Georgina Popa, Maria Dănila, Elisabeta Mureşan, Florica Leşiean, Emilia L. Bistri- ţiean, Maria Popescu, Minodora Micşunescu, Zoe Dimbu, şi dela dnii Pompiliu Predovici, Sergiu Medean.

Premiul fu dobândit de domnişora Maria Po­pescu.

Călindarul septemânei.

ţ)iua sept. >

Vi

a

m

Numele sânţilor şi săr­bătorile.

Sore

îe

resa

re

® (j) 'ăî fl u 2-O Q,cn ce

Dumineca inaintea botezului. Evang. dela Marcu cap. i.

Duminecă 1 13 (f) Sf. Vasile. 7 46 4 32Luni 2 14 Păr. Silvestru. 7 45 4 33Marti 3 15 Sf. Păr. Malachia 7 45 4 34Mercuri 4 16 Adun. celor 70 Ap. 7 44 j 4 36Joi o 17 Sf. Mar. Theopim. 7 44 14 37Vineri 6 18j (f) Botezul Dlui 7 43 4 38Sâmbetâ 7,19 (f) Profet Ioan Bot. 7 42 14 39

1884.Cu numerul presinte se începe cursul anual 1884

al foii n6stre. Incurăgiaţi de spriginul crescend al pub­licului român, întăriţi prin concursul preţios al colabo­ratorilor noştri, vom continuă activitatea nostră şi in anul acesta.

N’avem trebuinţă de reclame. Faptul, că in anul curent fdia nostră intră in al doue-decile an al esis- tinţei sale, este reclamul cel mai eclatant. Nu vom face nici promisiuni mari. Vom declară numai simplu, că nisuinţa nostră de frunte va fi se dăm familiilor româ­ne culte o foie, in care ffe-care membru al familiei să-şi găsescă rubrica sa de cetit.

Nisuinţa nostră va fi spriginită de vr’o cinci-deci de colaboratori, intre cari se află celebrităţi literarie, scriitori cu renume vechiu şi talente noue.

De ocamdală insemnăm in lista nostră următorele nume:

DD. :V. Alecsandri, dr. A. P. Alexi, Theochar Alexi, Vine. Babeş, Andrei Bârsean, I. J3ian, lason Biano, V. R. Buticescu, Al. Candiano-Popescu, Teodor Ceontea, dr. George Crăinicean, Nicolae Densuşan, Petru Dulfu, Constanţa de Dunca- Schiau, Marcu Emilian, Spinu Ghimpescu, Petru V. Grigoriu, P. Ispirescu, Sini. Mangiuca, S. FI. Marian, dr. At. M. Marienescu, I. T. Mera, Vero- nica Micle, dr. Ioan Moga, V. B. Muntenescu, D. O. Olinescu, Virgil OniţI, Ioan Panţu, M. Poin-

Îiliu, Matilda Poni, Ioan cav. de Puscariu, luliu . Roşea, Ioan N. Roman, Carol Scrob, dr. Grig.

Silaşi,Gr. Sima a lui Ion, Ioan Slavici, A C. Şor, Mana Suciu, G. D. Teodorescu, Ilie Trăila, Ales. Tuducescu, V. A. Urechia, dr. George Vuia, losif Vulcan, Duiliu Zamlirescu.

,Familia* va eşi şi in anul curent odată pe săptă- mânâ, dumineca, cu cuprins de lVa— 2 cole, căci la sărbători mari şi la alte ocasiuni vom da suplimente.

Preţul de abonament remâne cel insemnat in fruntea foii. Aici adaugăm numai, că abonamentele se fac mai uşor şi mai eftin prin mandate poştale. In România prin mandate poştale internaţionale.

Rugăm pe abonanţii noştri să binevoiescă a-şi în­noi de timpuriu abonamentele; cei ce "în f6stiînp~Se 10 4ile nu vor respunde preţul de abonament, vor primi dela noi ramburse poştale, căci cu abonamente a conto nici o foie seriosă nu se pote susţine. Cei ce nu mai vor se fie abonanţii noştri, se ne innapoieze numerul acesta, ca să-i ştergem din registrul abonanţilor.

Favoruri pentru abonanţi. Abonanţii noştri îşi pot comandă la noi următorele scrieri cu preţuri forte reduse : »Ranele Naţiunii*, roman în 3 tomuri, de Io- sif Vulcan, în loc de 3 fl. cu 1 fi. 10 er.; „Novele*, de acelas, în trei tomuri, în loc de 3 fl. cu 1 fl. 20 cr.; , Mire să pentru miresă*, comedie în 3 acte, de acelaş, în loc de 1 fl. cu 25 cr.; >De unde nu este rentor- cere*, roman de Adrien Gabrielly, tradus de Tit Bud, în loc de 1 fl. cu 25 cr. Asemene se ofere şi portretul dlui Ion Brătian, în loc de 1 fl. cu 35 cr.

Tot la noi se mai află de venejare următorele scri­eri : sLira mea*, poesîi de losif Vulcan, un volum, 15 cole, ediţiune de iucs, 3 fl., ediţiune poporală 1 fl.; »Dela Sate* novele şi schiţe de acelaş, preţul 70 cr.; „Portretul Reginei României* in costum naţional, pe velin 60 cr., alta ediţiune 40 cr.

In administraţiunea nostră se mai află de vănefare jCălindarul lui Păcală* pe 1884, preţul 40 cr.

Din scrierile : Sclavul Amorului, Poesîi, Panteonul Român, Tanda-Manda. Cavalerii Nopţii nu mai avem nici un esemplariu.

Colectanţii primesc dela 5 esemplare unul, al şe­sele, gratuit.

Oradea-mare, 1 januarie 1884.Redacţiunea „Fauiiliei“

Proprietar, redactor respundăt.or şi editor: IOS1F VULCAN.

Cu tipariul lui Eugeniu Hollosy in Oradea-mare. Strada principală.