Marathon

Vol II • Nr. 1 • 2010

ADAPTAREA ÎNOTULUI ÎN TERAPIA DEFICIENŢELOR FIZICE

Lect. univ. dr. Teodora DOMINTEANU Academia de Studii Economice din Bucureşti

Abstract

The dimensions of health can be influenced by several factors. An obvious factor is the access to a competent medical care and health education, which a person can benefit not only in terms of physical and mental and social, to the same extent.

Keywords: health, prevention, therapy pool

În ultimii 10 ani, în România se poate observa o creştere a numărului

copiilor cu dizabilităţi, copii care sunt cooptaţi în sistemul de învăţământ. Statisticile arată că, în anul 1992 numărul acestor elevi era de 30.365, în 1996 de 36.362, iar în anul 2000 erau 36.802 elevi (după “Sport pentru Persoane cu handicap”). Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap avea în evidenţele din anul 2000 un număr de 411.988 persoane cu dizabilităţi, dintre care 59.386 copii, care reprezintă 0,2% din totalul populaţiei României. Statistic, din cei 59.386 de copii cu dizabilităţi, 28,8% prezintă un handicap mintal, 22,7% prezintă un handicap fizic, iar 14,8% prezintă handicap neuropsihic (după “Sport pentru Persoane cu handicap”). În toată lumea, în ultima perioadă şi în România s-a pus accent pe problemele cu care se confruntă persoanele cu handicap. Problemele majore ar fi: integrarea lor în învăţământul normal, profesionalizarea lor şi astfel câştigarea independenţei din punct de vedere social şi economic.

Trebuie avut în vedere că unele persoane au avut iniţial o viaţă normală, până la un moment dat, când o boală sau accident le-a schimbat. Este un moment de răscruce, când trebuie să-şi găsească echilibrul, într-o perioadă dificilă, dar nu imposibil de traversat, cu toate barierele determinate de handicapul dobândit. În această perioadă, de descoperire a handicapului, a revoltei personale, a refuzului de viaţă şi a tratamentelor este nevoie de sprijinul familiei, a cercului de prieteni şi colegi, a medicilor, a psihologilor, a personalului abilitat pentru recuperare, a societăţii în general. Există întotdeauna căi de readaptare funcţională pentru a accepta starea de fapt, deoarece viaţa merge înainte. Sportul pentru handicapaţi este o realitate incontestabilă, care poate da satisfacţii morale enorme acestor persoane cu handicap.

Adaptarea înotului în terapia deficienţelor fizice

Vol II• Nr. 1 • 2010

Exerciţiile fizice au fost practicate în scop profilactic şi curativ din cele mai vechi timpuri. De la popoarele antice ale Egiptului, Chinei şi Indiei, care au ajuns la un înalt grad de cultură şi civilizaţie, ne-au rămas numeroase documente care ne arată că, în cadrul medicinei empirice s-au folosit anumite procedee de mişcare pentru păstrarea şi întărirea sănătăţii sau pentru tratamentul unor tulburări ale organismului. În urma sistematizării, exerciţiile fizice, procedeele şi metodele, capătă un nou sens, se pun în evidenţă relaţii noi şi foarte strânse, se văd mai bine diferenţele în dezvoltare, lipsurile, imperfecţiunile şi posibilităţile de îmbunătăţire.

În afara acestor mijloace se folosesc şi unele împrumutate din sport şi turism, practicate după principiile şi regulile medico-pedagogice ale kinetoterapiei.

Pe baza principiului de combinare a mijloacelor profilactice şi terapeutice, în cadrul unor tratamente complexe, putem asocia la mijloacele medicale, condiţiile de igienă, regimurile alimentare, agenţii fizici naturali (aer, apă, soare) şi artificiali mijloacele şi metodele terapeutice, precum şi alţi factori care întăresc acţiunea şi măresc capacitatea mijloacelor specifice.

Pentru obţinerea unor efecte profilactice şi terapeutice complexe se dezvoltă forme şi metode speciale de gimnastică medicală, determinate de particularităţile unor grupe de afecţiuni sau de necesităţile clinice individuale.

Cercetările asupra valorii exerciţiilor sportive, ca mijloace profilactice, sunt tot atât de numeroase ca cele din domeniul terapeutic - pentru recuperare. Cunoaştem că, educaţia sanitară, în sensul profilactic, nu este doar o sarcină medicală; ea trebuie realizată printr-o influenţare cuprinzătoare. Alături de profesorul de sport şi medicul va trebui să devină un educator.

Toate cercetările medicale asupra influenţei de stimulare a sănătăţii, pe care o exercită sportul, subliniază funcţia sa fiziologică, respectiv acţiunea sa de formare a corpului. Celelalte sisteme nu trebuie însă neglijate. Aceste indicaţii sunt valabile şi pentru problemele efectelor psihologice ale activităţii sportive.

Pentru ca asistenţa kinetică să fie eficientă, practicianul trebuie să respecte o serie de principii. Acestea sunt subordonate principiului de bază, valabil oricărei forme de terapie conservatoare sau radicale; este vorba de principiul lui Hipocrate, părintele medicinii, sub forma dictonului: Primum non nocere!, adică, În primul rând să nu faci rău! Pentru aceasta este necesară o pregătire corespunzătoare, teoretică şi practico-metodică, a kinetoterapeutului.

De asemenea, el trebuie să se afle într-un dialog permanent cu pacientul, care va fi sfătuit să-1 informeze asupra efectelor terapiei aplicate.

Pentru siguranţa toleranţei, kinetoterapeutul va urmări mimica pacienţilor săi, deoarece mulţi dintre ei, în speranţa unei vindecări rapide şi complete, suportă dureri intense. Acestea însă, declanşează reacţii de apărare al căror tratament va fi mult mai dificil, prin complexitate şi durată.

Kinetoterapeutul trebuie să lucreze în colaborare cu medicul, din specialitatea afecţiunii de care suferă pacientul pe care îl îngrijeşte, precum şi cu psihologul.

Marathon

Vol II • Nr. 1 • 2010

Numai o abordare interdisciplinară, în echipă, a unei probleme atât de complexe, cum este terapia în general şi cea kinetică în special, poate oferi rezultate bune şi implicit satisfacţii profesionale.

Kinetoterapia cifozei dorsale

Obiectivele kinetoterapiei:

tonifiere generală; asuplizarea coloanei vertebrale din regiunea dorsală; formarea unui reflex stabil de atitudine statică şi dinamică corectă a

corpului; tonifierea în condiţii de scurtare a grupelor musculare din regiunea dorsală; tonifierea în condiţii de alungire a grupelor musculare anterioare (ale

toracelui); prevenirea instalării unei curburi compensatorii lordotice; corectarea atitudinilor deficiente ale umerilor, omoplaţilor, toracelui,

bazinului, membrelor inferioare, cap şi gât, care însoţesc cifoza (alinierea corectă a segmentelor); dezvoltarea funcţiei respiratorii.

Structuri de exerciţii pregătitoare şi specifice înotului:

- exerciţii dinamice executate din poziţia şezând pe marginea bazinului cu membrele inferioare atârnând, genunchii în flexie şi în apă, executând mişcări de extensie (în segmentul dorsal); de îndoire laterală şi de răsucire, întinderi în axul vertical al coloanei vertebrale, semirotări efectuate posterior, în special cu membrele superioare îndoite la spate, cu sau fără materiale plutitoare, cu sau fără sprijin la scara bazinului, şanţul „sparge - val” etc.

- exerciţii în procedeul spate (în principal) sau bras; - mişcarea de picioare şi procedeu integral, coordonat cu respiraţie specifică.

Figura 1 Figura 2

Adaptarea înotului în terapia deficienţelor fizice

Vol II• Nr. 1 • 2010

Kinetoterapia cifozei atipice lombare

Obiectivele kinetoterapiei:

redresarea bazinului şi a coloanei vertebrale lombare; modelarea curburii fiziologice dorsale, în cazul în care a fost ştearsă sau

inversată; tonifierea musculaturii sacro-lombare în condiţii de scurtare; tonifierea musculaturii abdominale în condiţii de alungire; prevenirea tendinţei de formare a unei curburi lordotice compensatorii în

regiunea dorsală; corectarea celorlalte poziţii deficiente ale bazinului şi membrelor

inferioare; formarea unui nou reflex neuromuscular de postură corectă a trunchiului,

bazinului şi membrelor, atât în activităţi statice (poziţii), cât şi dinamice (mers, alergare).

Structuri de exerciţii pregătitoare şi specifice înotului:

- exerciţii dinamice în apă sub forma mişcărilor de extensie (în special în segmentul lombar), la nivelul trunchiului, îndoire laterală, răsucire stânga-dreapta, la marginea bazinului sau la scara fixă;

înot în procedeul bras cu mâinile la spate, cu sau fără materiale plutitoare – mişcarea de picioare, braţe; înot în procedeul integral bras, coordonat cu respiraţie;

înot în procedeul spate – mişcarea de picioare, cu şi fără plutitoare; înot în procedeu integral, coordonat cu respiraţie.

Figura 4 Figura 5 Figura 6 Figura 7

Marathon

Vol II • Nr. 1 • 2010

Kinetoterapia cifo–lordozei

Obiectivele kinetoterapiei:

tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii spatelui din regiunea dorsală cifozată şi în condiţii de alungire a celei din regiunea lombară; tonifierea în condiţii de alungire a musculaturii de pe faţa anterioară a

toracelui; tonifierea în condiţii de scurtare a muşchilor fesieri mari şi

ischiogambierilor; corectarea atitudinii de flexie a toracelui şi de înclinare anterioară a

bazinului; formarea reflexului de atitudine corectă a corpului; fixarea uneia dintre curburi în poziţie corectivă sau hipercorectivă, în

timp ce se lucrează pentru corectarea celeilalte, pentru localizarea mai bună a exerciţiului corectiv; se va lucra mai întâi pentru corectarea curburii primare sau iniţiale, chiar

dacă este mai accentuată curbura secundară, care trebuie fixată în poziţii corective.

Structuri de exerciţii pregătitoare şi specifice înotului:

- din şezând pe marginea bazinului, exerciţii dinamice de trunchi, ale membrelor superioare, inferioare (asemănătoare celor din gimnastica medicală pe uscat);

- exerciţii dinamice efectuate în apă la scara bazinului, şanţul „sparge - val”;

- înot în procedeul spate – mişcarea de braţe, picioare; înot în procedeul spate integral, coordonat cu respiraţie.

Kinetoterapia cifo–scoliozei

Obiectivele kinetoterapiei:

tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii spatelui, diferenţiată însă, pentru cele două părţi ale curburii scoliotice – grupele musculare situate în concavitate sunt scurtate, iar cele din convexitate alungite (se va căuta să se redreseze coloana vertebrală, prin reducerea curburii cifotice şi mai ales torsiunea vertebrelor);

corectarea asimetriei umerilor, omoplaţilor, bazinului; formarea reflexului corect şi stabil de atitudine a corpului în acţiunile

satice şi dinamice.

Pentru corectarea cifo-scoliozelor se vor folosi îndeosebi poziţiile în care sarcinile statice ale coloanei vertebrale sunt reduse.

Adaptarea înotului în terapia deficienţelor fizice

Vol II• Nr. 1 • 2010

Structuri de exerciţii pregătitoare şi specifice înotului:

- exerciţii dinamice în apă, executate la scara bazinului sau la bara bloc – startului (în special suspensiile);

- exerciţii dinamice, sub forma înotului pe o parte, procedeul Ower (facilitează antepulsia umărului pe partea concavităţii şi retropulsia umărului pe partea convexităţii), înot în procedeul spate – mişcarea de braţe, picioare separat; înot în procedeul spate integral, coordonat cu respiraţie; înot în procedeul bras integral, coordonat cu respiraţie (în cazul în care se vor folosi pentru corectare mişcările de picioare în ambele procedee – spate sau bra, mâinile pot fi fixate asimetric pe plută – mâna din partea concavităţii va apuca partea distală a plutei, iar cea din partea convexităţii, partea proximală).

Kinetoterapia sternului înfundat

Obiectivele kinetoterapiei:

dezvoltarea musculaturii inspiratorie şi expiratorie; combaterea contracturii musculaturii toracice şi mărimea elasticităţii

toracice; corectarea deficienţelor centurii scapulare şi coloanei vertebrale; coordonarea mişcărilor respiratorii şi dezvoltarea respiraţiei diafragmei;

educarea şi stăpânirea respiraţiei.

Structuri de exerciţii pregătitoare şi specifice înotului:

- exerciţii dinamice în apă de respiraţie; înot în procedeul spate dublu (braţe), cu sau fără susţinerea picioarelor pe un obiect flotor; înot alunecare spate dublu; înot în procedeul spate integral (braţe-picioare-coordonat cu respiraţie).

Kinetoterapia genunchilor în valgum

Obiectivele kinetoterapiei:

formarea unui reflex de atitudine corectă a genunchilor atât în ortostatism, cât şi în mers;

tonificarea în condiţii de scurtare a grupelor musculare de pe părţile interne ale coastelor şi gambelor; muşchii interni vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie;

tonificarea în condiţii de lungire a grupelor musculare de pe părţile laterale; muşchii externi vor lucra excentric şi în afara segmentului de contracţie.

Marathon

Vol II • Nr. 1 • 2010

Structuri de exerciţii pregătitoare şi specifice înotului:

- exerciţii dinamice efectuate la marginea bazinului sau cu sprijin la şanţul „sparge-val”: plutire pe spate, forfecări în plan orizontal ale picioarelor întinse;

- picioare în procedeul bras, cu depărtarea intenţionată a genunchilor în timpul flexiei picioarelor; acelaşi executat cu un plutitor;

- picioare bras pe spate, cu sprijin pe un plutitor şi depărtarea genunchilor în faza pregătitoare a mişcării propulsive; acelaşi cu braţele întinse pe lângă cap;

- călcarea apei pe verticală; picioare spate, cu ridicarea genunchilor uşor peste nivelul apei şi orientarea lor în exterior;

- înot braţe craul, spate (sau spate dublu), fluture sau bras cu picioarele încrucişate;

- înot în procedeul bras.

Kinetoterapia piciorului plat

Obiectivele kinetoterapiei:

tonifierea şi scurtarea musculaturii plantare; combaterea contracturii musculare a picioarelor în stând şi mers; formarea reflexului de aşezare corectă a piciorului pe sol; îmbunătăţirea circulaţiei sanguine şi limitative în acest segment.

Structuri de exerciţii pregătitoare şi specifice înotului:

- exerciţii dinamice executate la marginea bazinului, şanţul „sparge-val”: plutitoare pe piept, mişcări de picioare în procedeul craul, accentuând întinderea vârfurilor şi orientarea lor spre interior;

- picioare procedeu spate cu sprijin pe şanţ, cu vârfurile întinse şi labele picioarelor înclinate în interior; picioare craul cu sau fără plută;

- picioare spate cu sau fără plută, picioare fluture cu plută; - înot în procedeu integral craul, spate, fluture, bras, înot mixt; - exerciţii de start în toate procedeele tehnice; - exerciţii de întoarcere în toate cele patru procedee de înot sportiv.

Adaptarea înotului în terapia deficienţelor fizice

Vol II• Nr. 1 • 2010

BIBLIOGRAFIE

1. Airinei Greta, Movileanu Lenuţa, Sima Carmen, Educaţie pentru sănătate (caietul elevului – clasa I), Editura Corint, Bucureşti, 2005

2. Airinei Greta, Amos Ştefania, Avramia Valeriu, Movileanu Lenuţa, Carvaţchi Ileana, Ieremie Zenaida, Educaţie pentru sănătate (caietul elevului - clasa a II–a), Editura Corint, Bucureşti, 2005

3. Airinei Greta, Movileanu Lenuţa, Sima Carmen, Educaţie pentru sănătate (caietul elevului – clasa a III–a), Editura Corint, Bucureşti, 2005

4. Carvaţchi Ileana, Movileanu Lenuţa, Ieremie Zenaida, Educaţie pentru sănătate (caietul elevului), Editura Corint, Bucureşti, 2005

5. Dominteanu, Teodora, Cum să fii sănătos, Editura Printech, Bucureşti, 2009

6. Dominteanu, Teodora, Îndrumar pentru lucrări practico-metodice, înot terapeutic, Editura Printech, Bucureşti, 2008