Download - Bonitarea Cadastrala a Terenurilor Agricole
1.Evoluția istorică a bonitării terenurilor agricole
1.1. Caracteristica apariției primelor încercări de clasificare a terenurilor
după clase de bonitate.
Sistemul de clasificare si bonitare a solurilor pentru îmbunatatirea calitatii
cercetarilor pedologice a fost elaborat la solicitarea Ministerului Agriculturii si
Industriei Alimentare si este o varianta mai perfectionata a sistemului analogic,
aprobat ca document normativ pentru Cadastrul Funciar General prin Hotararea
Guvernului Republicii Moldova nr. 24 din 11.01.1995.
Acest sistem reprezinta o clasificare regionala a solurilor, bazata pe
clasificarea naturalista rusa si nu pretinde la noutate stiintifica, in sistemul de
clasificare propus s-au introdus unele elemente si standarde din sistemul FAO/
UNESCO si cel din Romania, pastrand totodata elementele traditionale ale
pedologiei nationale. Unitatile taxonomice de sol sunt separate la doua niveluri:
- nivelul superior (lista sistematica a tipurilor si subtipurilor de soluri);
- nivelul inferior (genuri, specii, varietati si variante de sol).
Pentru identificarea unitatilor de sol sunt date: definirea orizonturilor
pedogenetice, caracteristicile care se asociaza acestora, elementele care stau la
baza diagnozei solurilor. Dupa aceasta sunt prezentate elementele formative pentru
denumirea tipurilor si subtipurilor de sol, conform carora sunt definite caracterele
diagnostice folosite la incadrarea lor in taxonomia la nivel superior.
Lista sistematica cu notele de bonitare a tipurilor si subtipurilor de sol este
totodata si o scara de bonitare a acestor unitati taxonomice. La intocmirea acestei
scari au fost utilizate scarile de bonitare a solurilor Moldovei elaborate de Raisa
Luniova si Ludmila Reabinina (1981).
In partea a doua a lucrarii sunt expusi indicatorii pedologiei utilizati la
clasificarea solurilor la nivel inferior, fiecare cu treptele scarii valorice si
coeficientii de bonitare pentru calcularea capacitatii de productie a solurilor.
Foarte important este faptul ca sistemul propus de clasificare a solurilor este
deschis si poate fi modificat, adica pot fi introduse unitati taxonomice noi sau
abandonate cele vechi fara a distruge integritatea sistemului. Consideram ca
sistemul de clasificare si bonitare propus va contribui la crearea sistemului
informational al calitatii solurilor din Moldova.
2. Descrierea procesului de bonitare cadastrală
2.1. Noțiuni de bază
Expresia "bonitare" deriva de la expresia din limba latina "bonitas", care
inseamna preturi sau evaluare, iar prin bonitarea terenurilor sau a construcțiilor se
intelege aprecierea calitativa a acestora, din punct de vedere economic. O cerinta
esentiala care conditioneaza realizarea lucrarilor de bonitare a terenurilor agricole
este aceea a existentei si deci a utilizarii cartarilor pedolodice. Fara studiile de
cartare pedologica executate de specialisti in pedologie nu se pot realiza lucrarile
de bonitare cadastrala.
Bonitarea terenurilor agricole reprezinta o actiune complexa de cercetare
si de apreciere cantitativa a principalelor conditii care determina rodirea plantelor,
de stabilire a gradului de favorabilitate a acestor conditii pentru fiecare folosinta si
cultura. Deoarece capacitatea de productie a terenurilor se modifica sub influenta
factorilor naturali, dar mai ales datorita interventiei omului, bonitarea trebuie
actualizata in permanenta.
Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, care se află într-o continuă
evoluție sub influența factorilor pedogenetici, reprezentând stratul superficial al
Pământului în care se dezvoltă viața vegetală. Stratul fertil al solului conține
nutrienți și este alcătuit din humus și din loess. El poate proveni și din mulci. Un
sol lipsit de o cantitate suficientă de nutrienți de numește oligotrofic.
Știința care studiază geneza, evoluția, structura și distribuția solurilor se
numește pedologie.
2.2. Bonitarea terenurilor în funcție de sol, climă, hidrologie, relief.
Influentarea conditiilor naturale prin lucrarile de imbunatatiri funciare duce,
in toate cazurile, la modificarea insusirilor factorilor de mediu, care devin mai
favorabile pentru cresterea plantelor.
Activitatea de cercetare si de precizare a efectului diverselor masuri de
ameliorare si cuantificare a acestui efect reprezinta obiectul lucrarilor de
”potentare” a notelor de bonitare pentru terenurile ameliorate si clasificarea
acestora in raport cu modul in care, una sau alta dintre masurile de ameliorare,
modifica starea lor actuala de productivitate.
Principiul, care sta la baza calculului notelor de bonitare potentate, este acela
ca: fiecare insusire se apreciaza sub aspectul favorabilitatii pentru o anumita planta
sau folosinta in mod diferentiat, dupa gradul in care aceasta insusire a fost
modificata in bine prin lucrarile ameliorative.
Cel mai tipic exemplu dupa care se poate judeca efectul masurilor de
ameliorare este cel al desecarii si drenajului terenurilor. Modificari ale insusirilor
factorilor naturali se pot realiza prin irigatii (clima), drenaj (sol, hidrologie),
combaterea eroziunii (sol), desalinizarea (sol), indiguire (teren in ansamblu).
Prin aplicarea unor tehnologii corecte de lucrare a solului, de lupta impotriva
buruienilor si a daunatorilor, de folosire de soiuri si hibrizi cu calitati biologice
superioare, prin folosirea unor doze echilibrate de ingrasaminte si amendamente, se
poate ajunge la obtinerea unor recolte din ce in ce mai mari la hectar si implicit la
punctul de bonitare.
In ansamblu, problema determinarii corecte a influentelor antropice asupra
insusirii factorilor de mediu este suficient de dificila si ea necesita investigatii
suplimentare.
2.3. Principiul bonitării cadastrale a terenurilor agricole, materialele
cartografice utilizate în acest scop. Categoriile de soluri a Republicii Moldova.
Aprecierea calității și evaluarea potențialului de producere se efectuează pe
baza unor principii concrete.
Principiul de bază în lucrările de bonitate cadastrală constă în aprecierea
calității terenurilor, în funcție de capacitatea de a fi utilizate ca mijloc de producție.
La bonitare se apreciază însușirile atît spațiale ale terenurilor (relieful,
hidrologia etc.), cît și morfologice, fizice, chimice, biochimice ale solurilor, care,
în totalitatea lor, exprimă potențialul de producție al terenurilor respective pentru
agricultură.
Al doilea principiu constă în faptul că un sol este cu atît mai bun cu cît el
oferă condiții mai bune pentru cultivarea unui număr cît mai mare de plante. Pe de
altă parte, solurile degradate prin procese de eroziune, sărăturare, alunecări sunt
mai puțin favorabile cultivării plantelor pentru producția agricolă.
Al treilea principiu are în vedere că, pe ternurile favorabile tuturor culturilor,
zonele climaterice limitează arealul de cultivare a unor plante, iar cadrul unei zone
climaterice interesele economice sunt hotărîtoare în stabilirea categoriilor de
folosință și a plantelor ce urmează a fi cultivate.
Toate aceste elemente se iau în considerație la determinarea gradului de
fertilitate.
Bonitarea cadastrală nu se limitează numai la aprecierea fertilității solurilor
și altor condiții pedoclimaterice, dar caută să pună în evidență și în ce măsură
producția agricolă căpătată corespunde gradului stabilit de fertilitate a solurilor.
Aceasta se realizează în cunoștința faptului că sunt numeroase cazuri în care pe
soluri foarte fertile se obțin producții scăzute și invers.
3. Determinarea bonității terenului agricol
3.1. Descrierea calitativă a terenului.
Starea actuala a învelisului de sol poate fi caracterizata prin suprafetele terenurilor
cu diferite clase de bonitate.
Bonitatea solurilor din Republica Moldova
Clasa de bonitate
Nota de bonitate, puncte
Suprafata, mii ha Cota din suprafata
terenurilor agricole, %
Recolta grâului de toamna, q/ha
I 81-100 689 27 32-40II 71-80 536 21 28-32III 61-70 382 15 24-28IV 51-60 382 15 20-24V 41-50 303 9 16-20VI 21-40 153 6 8-16VII <20 178 7 -
Media pe tara
63 2556 100 26
Starea actuala a fertilitatii efective a solurilor este nesatisfacatoare, iar pe cca 10%
din terenurile agricole – critica. Deformarea asolamentelor (majorarea cotei
culturilor prasitoare si micsorarea suprafetei ocupate cu culturi leguminoase),
micsorarea volumului de îngrasaminte organice de 20-30 ori, celor minerale de 15-
20 ori, au condus la formarea unui bilant profund negativ al humusului si
elementelor biofile în soluri si la degradarea biologica a lor.
În anul 2002 în mediu s-au încorporat în sol circa 200 kg/ha gunoi de grajd,
cantitatea optima fiind de 10 t/ha. Suprafata ierburilor perene în ultimii 12-15 ani
s-a micsorat de la 180-200 mii ha pâna la 45-50 mii ha. Ca rezultat bilantul
humusului este negativ – minus 0,6 – 0,8 t/ha. Pierderile anuale de humus prin
eroziune constituie circa 600 mii tone, sau 0,3 t/ha.
Actualmente din elementele nutritive în prim minim este azotul, care limiteaza
obtinerea recoltelor înalte de calitate superioara. În anul 2003 nivelului optim de
rezerve a azotului mineral (N-NO 3 ) în sol (110-140 kg/ha) corespundeau numai
2-5% din teritoriile cercetate.
A doilea element dupa importanta nutritiva este fosforul. Continutul de fosfor
mobil în solurile noastre constituie 1,8-2,1 mg/100 g de sol si se afla la granita
între gradatiile scazut si moderat. Regimul potasiului – a treilea element nutritiv
este favorabil obtinerii recoltelor înalte pe 90% din terenurile agricole.
Fertilitatea solului scade treptat, se intensifica fenomenele de „seceta” si de
desertificare.
În baza analizei datelor Cadastrului Funciar din 1989 si 2003 au fost facute
urmatoarele concluzii:
• cota terenurilor utilizate la arabil si pentru plantatii pomiviticole este inadmisibil
de mare – 63,6 % din suprafata totala a fondului funciar, ceea ce nu permite
mentinerea unui echilibru ecologic ;
• în rezultatul reformei funciare a devenit imposibila efectuarea lucrarilor de
protectie, ameliorare si utilizare durabila a solurilor, cauza principala fiind
privatizarea si segmentarea puternica a terenurilor, folosirea nerationala si altele.
• defrisarea pe parcursul reformei funciare a circa 110 mii ha de plantatii
multianuale ce a condus la micsorarea diversitatii biologice si a potentialului de
depozitare a carbonului din atmosfera în forma de masa lemnoasa.
Care sunt posibilitatile de mentinere si sporire a fertilitatii solului? Credem ca
principalele din acestea sunt:
• utilizarea si încorporarea în sol a 6-7 mln. t îngrasaminte organice;
• majorarea cotei culturilor leguminoase în asolamentele de câmp pâna la 20-25%
cu acumularea în sol în mediu a 30-35 kg/ha azot;
• aplicarea sistemului optim de îngrasaminte minerale de 236 mii t. substanta
activa, inclusiv circa 100 mii t. azot, 91 mii t. fosfor si 45 mii t. potasiu.
Implementarea complexului de masuri în practica agricola va asigura conservarea
si sporirea fertilitatii solurilor, obtinerea recoltelor scontate si protectia mediului.
3.2. Necesitatea și scopul bonitării
Bonitarea terenurilor este necesară pentru:
Evaluarea terenurilor și stabilirea diferențiată a impozitului funciar; Justificarea excluderii terenurilor din circuitul agricol; Argumentarea proiectelor de înbunătățiri funciare
Bonitarea se realizează în baza lucrarilor tehnice cadastrale, a studiilor pedologice efectuate la scara 1:10000 sau mai mari,în funcție de suprafața terenului și condițiile de bonitate.
Solurile din planurile pedologice sunt trecute pe planurile cadastrale actualizate pe care sunt categoriile de folosință a terenurilor agricole. După aceasta, utilizînd indicii de bonitare pentru fiecare sol, se calculează bonitatea fiecărui sector de teren sau parcelă, îndependență de categoria de folosință.
Indicii de bonitate a terenurilor agricole au fost stabiliți pentru prima dată în Regulamentul cu privire la documentația cadastrului funciar general, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.24 din 11.01.1995.
Scopul şi necesitatea bonitării o deducem chiar din noţiunea bonitării
terenurilor, astfel devenind clar faptul că folosit in agricultura, solul îşi schimbă
multe din proprietăţi şi de aceea trebuie urmărită în timp evoluţia acestuia în regim
amenajat, astfel încît exploatarea agricolă să fie raţională, fără să afecteze
potenţialul natural de fertilitate al solului. Şi anume bonitarea constă în efectuarea
acestei urmăriri, a unui studiu complex.
3.3. Documentele întocmite în procesul bonetării și înregistrarea
modificărilor cu conținut calitativ.
În urma procesului de bonitare se întocmesc următoarele documente:
1. Harta pedologică – este o hartă pe care sunt indicate toate tipurile de soluri
de pe teritoriul dat, hotarele solurilor și numarul solurilor care este
reprezentat în legendă.
2. Lista solurilor – este prezentată lista cu toate solurile de pe sectorul dat și
bonitatea lor.
3. În cazul cînd bonitarea se face în mod individual se eliberează Certificat al
stării de calite și capacității de producție a învelișului de sol a sectorului de
teren unde la fel sunt arătate toate tipurile de soluri, bonitatea și suprafața
lor.
Înregistrarea modificărilor cu conținut calitativ se face la Oficiul cadastral
teritorial în baza documentelor întocmite ân urma bonitării cadastrale.
4. Particularităţile bonitării terenurilor agricole peste hotare
4.1. Romania
În Romania, bonitarea se face pe seama sistemului elaborat și imbunatățit de
catre D. Teaci. În interpretarea practică a cercetarii condițiilor naturale pentru
nevoile producției agricole se deosebesc două laturi și anume : bonitarea si
caracterizarea tehnologică a terenurilor. Exprimarea favorabilitatii pentru diferitele
se face prin note de bonitare in conditiile naturale si potentarea notelor de bonitare,
prin aplicarea lucrarilor de imbunatatiri funciare si a unor tehnologii curente
ameliorative. Pentru calculul notelor de bonitare se folosesc anumiti indicatori,
denumiti indicatori de bonitare , iar pentru potentarea notelor de bonitare, prin
aplicarea lucrarilor de imbunatatiri financiare si a unor tehnologii curente
ameliorative, se utilizeaza indicatorii de potentare.
Bonitarea pentru conditii naturale se face pentru portiuni de teritoriu, pe care
fiecare din factorii naturali se manifesta uniform, numite unitati de teritoriu
ecologic omogene (TEO). Intocmirea hartii de unitati TEO (constituirea,
delimitarea, caracterizarea unitatilor TEO) se face prin suprapunerea hartilor de
soluri (cu unitati cartografice delimitate pe baza indicatorilor de sol), peste harta cu
unitati cartografice delimitate, pe baza indicatorilor de relief, clima, hidrologie si
antropici.
5. Concluzii.
În urma studierii temei date am constatat că, bonitarea constă în efectuarea
unui studiu complex de cercetare și de apreciere cantitativă a principalelor condiţii
care determină rodirea plantelor, de stabilire a gradului de favorabilitate a acestor
condiţii pentru fiecare folosinţă şi cultură. Pentru a fi în permanență la curent cu
calitatea și capacitatea unui sector de teren și a duce o evidență a evoluției lui în
timp se îndeplinesc lucrările de bonitare cadastrală. Deasemenea cunoscînd tipurile
de solori de pe terenul dat știm ce culturi să cultivăm pe el pentru a obține
maximum profit și cum să păstrăm calitățile solului.
În urma bonitării cadastrale proprietarul are posibilitatea și de a calcula
impozitul funciar care trebuie să–l achite în corespundere cu calitățile reale ale
terenului.