1.Evoluția istorică a bonitării terenurilor agricole

1.1. Caracteristica apariției primelor încercări de clasificare a terenurilor

după clase de bonitate.

Sistemul de clasificare si bonitare a solurilor pentru îmbunatatirea calitatii

cercetarilor pedologice a fost elaborat la solicitarea Ministerului Agriculturii si

Industriei Alimentare si este o varianta mai perfectionata a sistemului analogic,

aprobat ca document normativ pentru Cadastrul Funciar General prin Hotararea

Guvernului Republicii Moldova nr. 24 din 11.01.1995.

Acest sistem reprezinta o clasificare regionala a solurilor, bazata pe

clasificarea naturalista rusa si nu pretinde la noutate stiintifica, in sistemul de

clasificare propus s-au introdus unele elemente si standarde din sistemul FAO/

UNESCO si cel din Romania, pastrand totodata elementele traditionale ale

pedologiei nationale. Unitatile taxonomice de sol sunt separate la doua niveluri:

- nivelul superior (lista sistematica a tipurilor si subtipurilor de soluri);

- nivelul inferior (genuri, specii, varietati si variante de sol).

Pentru identificarea unitatilor de sol sunt date: definirea orizonturilor

pedogenetice, caracteristicile care se asociaza acestora, elementele care stau la

baza diagnozei solurilor. Dupa aceasta sunt prezentate elementele formative pentru

denumirea tipurilor si subtipurilor de sol, conform carora sunt definite caracterele

diagnostice folosite la incadrarea lor in taxonomia la nivel superior.

Lista sistematica cu notele de bonitare a tipurilor si subtipurilor de sol este

totodata si o scara de bonitare a acestor unitati taxonomice. La intocmirea acestei

scari au fost utilizate scarile de bonitare a solurilor Moldovei elaborate de Raisa

Luniova si Ludmila Reabinina (1981).

In partea a doua a lucrarii sunt expusi indicatorii pedologiei utilizati la

clasificarea solurilor la nivel inferior, fiecare cu treptele scarii valorice si

coeficientii de bonitare pentru calcularea capacitatii de productie a solurilor.

Foarte important este faptul ca sistemul propus de clasificare a solurilor este

deschis si poate fi modificat, adica pot fi introduse unitati taxonomice noi sau

abandonate cele vechi fara a distruge integritatea sistemului. Consideram ca

sistemul de clasificare si bonitare propus va contribui la crearea sistemului

informational al calitatii solurilor din Moldova.

2. Descrierea procesului de bonitare cadastrală

2.1. Noțiuni de bază

Expresia "bonitare" deriva de la expresia din limba latina "bonitas", care

inseamna preturi sau evaluare, iar prin bonitarea terenurilor sau a construcțiilor se

intelege aprecierea calitativa a acestora, din punct de vedere economic. O cerinta

esentiala care conditioneaza realizarea lucrarilor de bonitare a terenurilor agricole

este aceea a existentei si deci a utilizarii cartarilor pedolodice. Fara studiile de

cartare pedologica executate de specialisti in pedologie nu se pot realiza lucrarile

de bonitare cadastrala.

Bonitarea terenurilor agricole reprezinta o actiune complexa de cercetare

si de apreciere cantitativa a principalelor conditii care determina rodirea plantelor,

de stabilire a gradului de favorabilitate a acestor conditii pentru fiecare folosinta si

cultura. Deoarece capacitatea de productie a terenurilor se modifica sub influenta

factorilor naturali, dar mai ales datorita interventiei omului, bonitarea trebuie

actualizata in permanenta.

Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, care se află într-o continuă

evoluție sub influența factorilor pedogenetici, reprezentând stratul superficial al

Pământului în care se dezvoltă viața vegetală. Stratul fertil al solului conține

nutrienți și este alcătuit din humus și din loess. El poate proveni și din mulci. Un

sol lipsit de o cantitate suficientă de nutrienți de numește oligotrofic.

Știința care studiază geneza, evoluția, structura și distribuția solurilor se

numește pedologie.

2.2. Bonitarea terenurilor în funcție de sol, climă, hidrologie, relief.

Influentarea conditiilor naturale prin lucrarile de imbunatatiri funciare duce,

in toate cazurile, la modificarea insusirilor factorilor de mediu, care devin mai

favorabile pentru cresterea plantelor.

Activitatea de cercetare si de precizare a efectului diverselor masuri de

ameliorare si cuantificare a acestui efect reprezinta obiectul lucrarilor de

”potentare” a notelor de bonitare pentru terenurile ameliorate si clasificarea

acestora in raport cu modul in care, una sau alta dintre masurile de ameliorare,

modifica starea lor actuala de productivitate.

Principiul, care sta la baza calculului notelor de bonitare potentate, este acela

ca: fiecare insusire se apreciaza sub aspectul favorabilitatii pentru o anumita planta

sau folosinta in mod diferentiat, dupa gradul in care aceasta insusire a fost

modificata in bine prin lucrarile ameliorative.

Cel mai tipic exemplu dupa care se poate judeca efectul masurilor de

ameliorare este cel al desecarii si drenajului terenurilor. Modificari ale insusirilor

factorilor naturali se pot realiza prin irigatii (clima), drenaj (sol, hidrologie),

combaterea eroziunii (sol), desalinizarea (sol), indiguire (teren in ansamblu).

Prin aplicarea unor tehnologii corecte de lucrare a solului, de lupta impotriva

buruienilor si a daunatorilor, de folosire de soiuri si hibrizi cu calitati biologice

superioare, prin folosirea unor doze echilibrate de ingrasaminte si amendamente, se

poate ajunge la obtinerea unor recolte din ce in ce mai mari la hectar si implicit la

punctul de bonitare.

In ansamblu, problema determinarii corecte a influentelor antropice asupra

insusirii factorilor de mediu este suficient de dificila si ea necesita investigatii

suplimentare.

2.3. Principiul bonitării cadastrale a terenurilor agricole, materialele

cartografice utilizate în acest scop. Categoriile de soluri a Republicii Moldova.

Aprecierea calității și evaluarea potențialului de producere se efectuează pe

baza unor principii concrete.

Principiul de bază în lucrările de bonitate cadastrală constă în aprecierea

calității terenurilor, în funcție de capacitatea de a fi utilizate ca mijloc de producție.

La bonitare se apreciază însușirile atît spațiale ale terenurilor (relieful,

hidrologia etc.), cît și morfologice, fizice, chimice, biochimice ale solurilor, care,

în totalitatea lor, exprimă potențialul de producție al terenurilor respective pentru

agricultură.

Al doilea principiu constă în faptul că un sol este cu atît mai bun cu cît el

oferă condiții mai bune pentru cultivarea unui număr cît mai mare de plante. Pe de

altă parte, solurile degradate prin procese de eroziune, sărăturare, alunecări sunt

mai puțin favorabile cultivării plantelor pentru producția agricolă.

Al treilea principiu are în vedere că, pe ternurile favorabile tuturor culturilor,

zonele climaterice limitează arealul de cultivare a unor plante, iar cadrul unei zone

climaterice interesele economice sunt hotărîtoare în stabilirea categoriilor de

folosință și a plantelor ce urmează a fi cultivate.

Toate aceste elemente se iau în considerație la determinarea gradului de

fertilitate.

Bonitarea cadastrală nu se limitează numai la aprecierea fertilității solurilor

și altor condiții pedoclimaterice, dar caută să pună în evidență și în ce măsură

producția agricolă căpătată corespunde gradului stabilit de fertilitate a solurilor.

Aceasta se realizează în cunoștința faptului că sunt numeroase cazuri în care pe

soluri foarte fertile se obțin producții scăzute și invers.

3. Determinarea bonității terenului agricol

3.1. Descrierea calitativă a terenului.

Starea actuala a învelisului de sol poate fi caracterizata prin suprafetele terenurilor

cu diferite clase de bonitate.

Bonitatea solurilor din Republica Moldova

Clasa de bonitate

Nota de bonitate, puncte

Suprafata, mii ha Cota din suprafata

terenurilor agricole, %

Recolta grâului de toamna, q/ha

I 81-100 689 27 32-40II 71-80 536 21 28-32III 61-70 382 15 24-28IV 51-60 382 15 20-24V 41-50 303 9 16-20VI 21-40 153 6 8-16VII <20 178 7 -

Media pe tara

63 2556 100 26

Starea actuala a fertilitatii efective a solurilor este nesatisfacatoare, iar pe cca 10%

din terenurile agricole – critica. Deformarea asolamentelor (majorarea cotei

culturilor prasitoare si micsorarea suprafetei ocupate cu culturi leguminoase),

micsorarea volumului de îngrasaminte organice de 20-30 ori, celor minerale de 15-

20 ori, au condus la formarea unui bilant profund negativ al humusului si

elementelor biofile în soluri si la degradarea biologica a lor.

În anul 2002 în mediu s-au încorporat în sol circa 200 kg/ha gunoi de grajd,

cantitatea optima fiind de 10 t/ha. Suprafata ierburilor perene în ultimii 12-15 ani

s-a micsorat de la 180-200 mii ha pâna la 45-50 mii ha. Ca rezultat bilantul

humusului este negativ – minus 0,6 – 0,8 t/ha. Pierderile anuale de humus prin

eroziune constituie circa 600 mii tone, sau 0,3 t/ha.

Actualmente din elementele nutritive în prim minim este azotul, care limiteaza

obtinerea recoltelor înalte de calitate superioara. În anul 2003 nivelului optim de

rezerve a azotului mineral (N-NO 3 ) în sol (110-140 kg/ha) corespundeau numai

2-5% din teritoriile cercetate.

A doilea element dupa importanta nutritiva este fosforul. Continutul de fosfor

mobil în solurile noastre constituie 1,8-2,1 mg/100 g de sol si se afla la granita

între gradatiile scazut si moderat. Regimul potasiului – a treilea element nutritiv

este favorabil obtinerii recoltelor înalte pe 90% din terenurile agricole.

Fertilitatea solului scade treptat, se intensifica fenomenele de „seceta” si de

desertificare.

În baza analizei datelor Cadastrului Funciar din 1989 si 2003 au fost facute

urmatoarele concluzii:

•  cota terenurilor utilizate la arabil si pentru plantatii pomiviticole este inadmisibil

de mare – 63,6 % din suprafata totala a fondului funciar, ceea ce nu permite

mentinerea unui echilibru ecologic ;

•  în rezultatul reformei funciare a devenit imposibila efectuarea lucrarilor de

protectie, ameliorare si utilizare durabila a solurilor, cauza principala fiind

privatizarea si segmentarea puternica a terenurilor, folosirea nerationala si altele.

•  defrisarea pe parcursul reformei funciare a circa 110 mii ha de plantatii

multianuale ce a condus la micsorarea diversitatii biologice si a potentialului de

depozitare a carbonului din atmosfera în forma de masa lemnoasa.

Care sunt posibilitatile de mentinere si sporire a fertilitatii solului? Credem ca

principalele din acestea sunt:

•  utilizarea si încorporarea în sol a 6-7 mln. t îngrasaminte organice;

•  majorarea cotei culturilor leguminoase în asolamentele de câmp pâna la 20-25%

cu acumularea în sol în mediu a 30-35 kg/ha azot;

•  aplicarea sistemului optim de îngrasaminte minerale de 236 mii t. substanta

activa, inclusiv circa 100 mii t. azot, 91 mii t. fosfor si 45 mii t. potasiu.

Implementarea complexului de masuri în practica agricola va asigura conservarea

si sporirea fertilitatii solurilor, obtinerea recoltelor scontate si protectia mediului.

3.2. Necesitatea și scopul bonitării

Bonitarea terenurilor este necesară pentru:

Evaluarea terenurilor și stabilirea diferențiată a impozitului funciar; Justificarea excluderii terenurilor din circuitul agricol; Argumentarea proiectelor de înbunătățiri funciare

Bonitarea se realizează în baza lucrarilor tehnice cadastrale, a studiilor pedologice efectuate la scara 1:10000 sau mai mari,în funcție de suprafața terenului și condițiile de bonitate.

Solurile din planurile pedologice sunt trecute pe planurile cadastrale actualizate pe care sunt categoriile de folosință a terenurilor agricole. După aceasta, utilizînd indicii de bonitare pentru fiecare sol, se calculează bonitatea fiecărui sector de teren sau parcelă, îndependență de categoria de folosință.

Indicii de bonitate a terenurilor agricole au fost stabiliți pentru prima dată în Regulamentul cu privire la documentația cadastrului funciar general, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.24 din 11.01.1995.

Scopul şi necesitatea bonitării o deducem chiar din noţiunea bonitării

terenurilor, astfel devenind clar faptul că folosit in agricultura, solul îşi schimbă

multe din proprietăţi şi de aceea trebuie urmărită în timp evoluţia acestuia în regim

amenajat, astfel încît exploatarea agricolă să fie raţională, fără să afecteze

potenţialul natural de fertilitate al solului. Şi anume bonitarea constă în efectuarea

acestei urmăriri, a unui studiu complex.

3.3. Documentele întocmite în procesul bonetării și înregistrarea

modificărilor cu conținut calitativ.

În urma procesului de bonitare se întocmesc următoarele documente:

1. Harta pedologică – este o hartă pe care sunt indicate toate tipurile de soluri

de pe teritoriul dat, hotarele solurilor și numarul solurilor care este

reprezentat în legendă.

2. Lista solurilor – este prezentată lista cu toate solurile de pe sectorul dat și

bonitatea lor.

3. În cazul cînd bonitarea se face în mod individual se eliberează Certificat al

stării de calite și capacității de producție a învelișului de sol a sectorului de

teren unde la fel sunt arătate toate tipurile de soluri, bonitatea și suprafața

lor.

Înregistrarea modificărilor cu conținut calitativ se face la Oficiul cadastral

teritorial în baza documentelor întocmite ân urma bonitării cadastrale.

4. Particularităţile bonitării terenurilor agricole peste hotare

4.1. Romania

În Romania, bonitarea se face pe seama sistemului elaborat și imbunatățit de

catre D. Teaci. În interpretarea practică a cercetarii condițiilor naturale pentru

nevoile producției agricole se deosebesc două laturi și anume : bonitarea si

caracterizarea tehnologică a terenurilor. Exprimarea favorabilitatii pentru diferitele

se face prin note de bonitare in conditiile naturale si potentarea notelor de bonitare,

prin aplicarea lucrarilor de imbunatatiri funciare si a unor tehnologii curente

ameliorative. Pentru calculul notelor de bonitare se folosesc anumiti indicatori,

denumiti indicatori de bonitare , iar pentru potentarea notelor de bonitare, prin

aplicarea lucrarilor de imbunatatiri financiare si a unor tehnologii curente

ameliorative, se utilizeaza indicatorii de potentare.

Bonitarea pentru conditii naturale se face pentru portiuni de teritoriu, pe care

fiecare din factorii naturali se manifesta uniform, numite unitati de teritoriu

ecologic omogene (TEO). Intocmirea hartii de unitati TEO (constituirea,

delimitarea, caracterizarea unitatilor TEO) se face prin suprapunerea hartilor de

soluri (cu unitati cartografice delimitate pe baza indicatorilor de sol), peste harta cu

unitati cartografice delimitate, pe baza indicatorilor de relief, clima, hidrologie si

antropici.

5. Concluzii.

În urma studierii temei date am constatat că, bonitarea constă în efectuarea

unui studiu complex de cercetare și de apreciere cantitativă a principalelor condiţii

care determină rodirea plantelor, de stabilire a gradului de favorabilitate a acestor

condiţii pentru fiecare folosinţă şi cultură. Pentru a fi în permanență la curent cu

calitatea și capacitatea unui sector de teren și a duce o evidență a evoluției lui în

timp se îndeplinesc lucrările de bonitare cadastrală. Deasemenea cunoscînd tipurile

de solori de pe terenul dat știm ce culturi să cultivăm pe el pentru a obține

maximum profit și cum să păstrăm calitățile solului.

În urma bonitării cadastrale proprietarul are posibilitatea și de a calcula

impozitul funciar care trebuie să–l achite în corespundere cu calitățile reale ale

terenului.