RR\1147704RO.docx PE618.217v02-00
RO Unită în diversitate RO
Parlamentul European 2014-2019
Document de ședință
A8-0056/2018
6.3.2018
RAPORT
referitor la recomandarea Consiliului de numire a vicepreședintelui Băncii
Centrale Europene
(N8-0053/2018 – C8-0040/2018 – 2018/0804(NLE))
Comisia pentru afaceri economice și monetare
Raportor: Roberto Gualtieri
PE618.217v02-00 2/33 RR\1147704RO.docx
RO
PR_NLE_Members
CUPRINS
Pagina
PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ........................................ 3
ANEXA 1: CURRICULUM VITAE AL LUI LUIS DE GUINDOS ........................................ 4
ANEXA 2: RĂSPUNSURILE LUI LUIS DE GUINDOS LA CHESTIONAR ...................... 6
PROCEDURA COMISIEI COMPETENTĂ ........................................................................... 33
RR\1147704RO.docx 3/33 PE618.217v02-00
RO
PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
privind recomandarea Consiliului de numire a vicepreședintelui Băncii Centrale
Europene
(N8-0053/2018 – C8-0040/2018 – 2018/0804(NLE))
(Procedura de consultare)
Parlamentul European,
– având în vedere recomandarea Consiliului din 20 februarie 2018 (N8-0053/2018)1,
– având în vedere articolul 283 alineatul (2) al doilea paragraf din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliul
European (C8-0040/2018),
– având în vedere articolul 122 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-
0056/2018),
A. întrucât, prin scrisoarea din 22 februarie 2018, Consiliul European a consultat
Parlamentul European cu privire la propunerea de numire a lui Luis de Guindos în
funcția de vicepreședinte al Băncii Centrale Europene pentru un mandat de opt ani
începând cu 1 iunie 2018;
B. întrucât Comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului a evaluat
calificările candidatului propus, în special în ceea ce privește condițiile prevăzute la
articolul 283 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și ținând
seama de imperativul independenței totale a BCE, potrivit articolului 130 din tratat;
întrucât, în cadrul acestei evaluări, comisia a primit din partea candidatului un
curriculum vitae, precum și răspunsurile sale la întrebările scrise care i-au fost adresate;
C. întrucât comisia a organizat ulterior, la 26 februarie 2018, o audiere de o oră și un sfert a
candidatului, în cursul căreia acesta a făcut o declarație introductivă și apoi a răspuns la
întrebările adresate de membrii comisiei,
D. întrucât Parlamentul își exprimă îngrijorarea cu privire la echilibrul de gen, la procedura
de selecție, la momentul numirii și la independența politică și solicită Consiliului să se
angajeze într-un un dialog cu Parlamentul cu privire la modalitățile de îmbunătățire a
procesului aferent viitoarelor numiri;
1. emite un aviz favorabil privind recomandarea Consiliului de numire a lui Luis de
Guindos în funcția de vicepreședinte al Băncii Centrale Europene;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului
European, Consiliului, precum și guvernelor statelor membre.
1 JO C 67, 22.2.2018, p. 1.
PE618.217v02-00 4/33 RR\1147704RO.docx
RO
ANEXA 1: CURRICULUM VITAE AL LUI LUIS DE GUINDOS
Luis de Guindos Jurado
Ministrul economiei, industriei și competitivității
Data nașterii: 16 ianuarie 1960
STUDII
- Licență în științe economice, CUNEF (Colegio Universitario Estudios Financieros),
absolvit cu merite deosebite.
- specialist comercial și economist public (tecnico comercial y economista del estado)
(clasa „A” la examenul public, primul clasat în ordinea meritelor)
CARIERĂ PROFESIONALĂ
Sectorul public
- Ministrul economiei, industriei și competitivității (din noiembrie 2016), responsabil
pentru următoarele domenii: economie și sprijin pentru întreprinderi; relații economice
internaționale; analiză macroeconomică; trezoreria spaniolă; comerț internațional și
investiții; cercetare, dezvoltare și inovare; industrie.
- Ministerul economiei și competitivității (decembrie 2011- noiembrie 2016)
- Secretar de Stat pentru afaceri economice (2002-2004)
- Secretar al Comisiei guvernamentale pentru afaceri economice (2002-2004)
- Secretar General pentru politica economică și politica în domeniul concurenței (2000-
2002)
- Director General pentru politica economică și politica în domeniul concurenței (1996-
2000)
Funcții speciale:
- membru al Consiliului Ecofin, al Eurogrupului și invitat permanent la G20
- guvernator la MES (din 2012), Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca
Europeană de Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca
Interamericană pentru Dezvoltare, Banca Africană de Dezvoltare, Banca Americii
Centrale pentru Integrare Economică, Banca Asiatică de Dezvoltare (din 2011) și Banca
Asiatică de Investiții în Infrastructură (din 2017)
- Membru al Comitetului economic și financiar al UE (2002-2004)
- vicepreședinte al Comitetului pentru politică economică al UE (1996-2000)
RR\1147704RO.docx 5/33 PE618.217v02-00
RO
- șeful delegației spaniole la Consiliul ECOFIN în timpul Președinției spaniole a UE
(2002)
Sectorul privat
- director al IE Business School și al PwC Center for Finance Sector (martie 2010-
decembrie 2011)
- PricewaterhouseCooper, responsabil cu serviciile financiare (decembrie 2008 -
decembrie 2009)
- Nomura Securities, director executiv (septembrie 2008 - decembrie 2008)
- Lehman Brothers, director executiv Iberia (aprilie 2006 - septembrie 2008)
- AB Asesores - director executiv (1988-1996)
- membru al Consiliului de administrație al Endesa, S.A., Endesa Chile, Unedisa, Logista
și BMN.
PE618.217v02-00 6/33 RR\1147704RO.docx
RO
ANEXA 2: RĂSPUNSURILE LUI LUIS DE GUINDOS LA CHESTIONAR
A. Experiența personală și profesională
1. Vă rugăm să subliniați principalele aspecte ale competențelor dumneavoastră
profesionale în chestiuni monetare, financiare și de afaceri și principalele aspecte ale
experienței dvs. europene și internaționale.
Am licență în științe economice și comerciale obținută la CUNEF, universitate pe care am
absolvit-o cu merite deosebite. De asemenea, am fost primul în ordinea meritelor la examenul
de stat pentru funcția de economist public și expert comercial. Formarea mea academică se
bazează pe chestiuni monetare, financiare, economice și de afaceri.
În plus, am îndeplinit o serie de atribuții în calitate de funcționar public, printre care se
numără funcția de Secretar de Stat pentru afaceri economice și Secretar General pentru
politica economică și politica în domeniul concurenței. În aceste funcții, am avut ocazia de a
participa la elaborarea de politici economice care au făcut ca Spania să intre în uniunea
monetară îndeplinind toate cerințele.
Din 2011, am fost Ministru al economiei, industriei și competitivității în guvernul Spaniei. În
această calitate, am fost responsabil de trezorerie, precum și departamentele de economie și
sprijin pentru afaceri, afaceri economice internaționale, analiză macroeconomică, investiții și
comerț internațional, cercetare, dezvoltare și inovare și industrie.
Din această poziție, am încurajat o reformă profundă a sectorului financiar spaniol, care a
inclus recapitalizarea și restructurarea sistemului, precum și alte măsuri care să asigure faptul
că orice rezoluție bancară va fi realiză în viitor fără a se recurge la banii contribuabililor.
Multe dintre aceste măsuri au fost instituite prin intermediul programului de asistență
financiară acordat Spaniei prin intermediul Mecanismului european de stabilitate (MES).
Toate aceste acțiuni au permis restabilirea funcționării corecte a sistemului financiar, care este
principalul motor al politicii monetare.
În calitate de ministru al economiei, am reprezentat Spania în cadrul Consiliului Afaceri
Economice și Financiare al UE și în cadrul Eurogrupului. În cadrul acestor foruri, am
contribuit la construcția uniunii economice și monetare.
De asemenea, am fost invitat permanent al G20 și guvernator la Mecanismul european de
stabilitate (MES), Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Europeană de
Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Banca Interamericană pentru
Dezvoltare, Banca Africană de Dezvoltare, Banca Americii Centrale pentru Integrare
Economică, Banca Asiatică de Dezvoltare și Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură.
În cele din urmă, am lucrat pentru mai multe firme private cu activități în sectorul financiar
(responsabil pentru servicii financiare la PricewaterhouseCoopers, director executiv Iberia
pentru Lehman Brothers și Nomura Securities, director executiv pentru AB Asesores) și în
mediul academic (director al IE Business School și PwC Centre for the Finance Sector).
Am fost, de asemenea, membru al consiliului de administrație al Endesa, S.A., Endesa Chile,
Unedisa, Logista și BMN.
2. Aveți afaceri comerciale sau participații financiare sau alte angajamente care ar
putea intra în conflict cu viitoarele dvs. atribuții și există alți factori pertinenți de ordin
personal sau de altă natură de care Parlamentul trebuie să țină seama atunci când
analizează candidatura dvs.?
RR\1147704RO.docx 7/33 PE618.217v02-00
RO
Nu, nu am activități economice sau alte angajamente care ar putea intra în conflict cu
viitoarele mele atribuții. Dețin doar un plan de pensii personal și o participație în cadrul unui
fond mutual deschis. În ambele cazuri, societatea de administrare este Mutuactivos, sucursala
de investiții a unei companii de asigurări. Nu dețin, direct sau indirect, alte active financiare.
De asemenea, dețin o casă în sudul Spaniei și 50 % dintr-un apartament în Madrid, precum și
alte bunuri imobiliare moștenite de la părinții mei.
În ceea ce privește alte informații personale care ar putea fi relevante pentru poziția în cadrul
BCE, fiica mea, în vârstă de 30 de ani, lucrează în calitate de analist junior de risc într-o bancă
de servicii bancare cu amănuntul din Spania. Pe de altă parte, fiul meu, în vârstă de 26 de ani,
lucrează în departamentul de investiții al unei companii de asigurări.
3. Care ar fi obiectivele principale pe care le veți avea în vedere pe parcursul
mandatului dvs. la Banca Centrală Europeană?
Voi respecta mandatul pe care Tratatul privind Uniunea Europeană îl atribuie Băncii Centrale
Europene: de a menține stabilitatea prețurilor în întreaga zonă euro, precum și de a sprijini
politicile economice generale din Uniune. Contribuția mea la BCE va include o abordare
globală și holistică la luarea deciziilor, care să țină seama de efectele tuturor politicilor
economice care interacționează.
Pentru a atinge aceste obiective, voi respecta îndeaproape principiile directoare principale ale
BCE, independența și transparența, deoarece fără acestea nu ar fi posibilă punerea în aplicare
pe deplin a unei politici monetare eficace.
B. Politica monetară a BCE
4. Care ar trebui să fie politica monetară a BCE în condițiile macroeconomice
actuale?
În primul rând, trebuie reținut faptul că mandatul BCE este să se asigure că inflația pe termen
mediu în zona euro este sub 2 %, dar aproape de acest procent.
În pofida redresării activității economice care are loc în întreaga zonă euro, aceasta nu s-a
tradus încă într-o creștere susținută a inflației în perspectivele pe termen mediu, care rămâne
moderată (BCE preconizează o inflație globală medie de 1,4 % în 2018 și de 1,5 % în 2019).
Presiunile inflației de bază sunt încă amortizate din cauza subutilizării semnificative a forței
de muncă. Îmbunătățirile observate pe piețele forței de muncă necesită mai mult timp pentru a
fi transpuse într-o creștere mai dinamică a salariilor. În plus, actuala perspectivă a inflației
este încă dependentă într-o anumită măsură de stimulentele oferite de măsurile extraordinare
luate de BCE. Din acest motiv, este justificată o reevaluare continuă a condițiilor economice
și monetare din zona euro și a efectelor măsurilor implementate până în prezent. Se așteaptă
ca BCE să își mențină poziția actuală privind politica monetară până când se vor acumula
presiunile inflației de bază și se vor observa semne suficiente ale unei ajustări susținute a
inflației. Prin urmare, BCE ar trebui să fie pregătită să își adapteze poziția după cum va fi
necesar pentru a-și îndeplini mandatul.
BCE trebuie, de asemenea, să fie vigilentă cu privire la orice eventuală acumulare
nejustificată de riscuri financiare în contextul actual caracterizat de rate foarte scăzute ale
dobânzii și de condiții financiare și monetare permisive.
PE618.217v02-00 8/33 RR\1147704RO.docx
RO
5. Ce părere aveți despre eterogenitatea condițiilor monetare și accesul la credite în
zona euro și impactul acestora asupra politicii monetare unitare a BCE?
Orice zonă monetară suficient de mare are, prin natura sa, un anumit grad de eterogenitate a
structurilor economice din țările sau regiunile pe care le include. Zona euro nu este o excepție.
BCE își stabilește politica astfel încât aceasta să fie adecvată pentru întreaga zonă euro.
Eterogenitatea economică complică desfășurarea politicii monetare. Cu cât convergența
structurală și ciclică este mai mare, cu atât mai mare este probabilitatea ca politica monetară
să fie adecvată pentru fiecare stat membru. Uneori politica BCE este prea permisivă pentru
unele state membre și prea severă pentru altele. Acesta a fost cazul în perioada premergătoare
crizei. Reducerea drastică a ratelor dobânzilor în unele țări după introducerea monedei euro a
dus la creșteri nesustenabile asociate cu dezechilibre tot mai mari, care ulterior au agravat
criza. În acest context, diferențele în ratele creșterii și inflației au fost alimentate de o politică
monetară care nu a putut fi potrivită pentru toți.
Eterogenitatea condițiilor monetare depinde de mulți factori, principalul fiind în continuare
diferitele poziții ciclice cauzate de impactul diferit pe care criza financiară l-a avut asupra
fiecărei economii și din cauza ritmului diferit al redresării. În plus, factorii structurali specifici
au, de asemenea, o influență.
În timpul crizei, o dificultate suplimentară a fost interacțiunea dintre (a) divergențele dintre
țări în ceea ce privește situația bugetară și soliditatea sectoarelor bancare naționale și (b)
absența unei veritabile uniuni bancare și bugetare. Toate acestea au dus la un anumit grad de
fragmentare financiară între jurisdicții, ceea ce a împiedicat, într-adevăr, transmiterea politicii
monetare unice. În acest sens, unele din măsurile extraordinare luate de BCE în contextul
crizei (cum ar fi programul privind piețele titlurilor de valoare, tranzacțiile monetare
definitive și programele privind operațiunile de refinanțare pe termen lung) au contribuit în
mod decisiv la a elimina o parte din această fragmentare, care s-a diminuat considerabil, astfel
cum se reflectă, de exemplu, în convergența observată în cazul costurilor de finanțare bancară
și al altor condiții financiare. Prin urmare, politica monetară a contribuit la atenuarea
eterogeneității, ajutând toate economiile să lase în urmă recesiunea și presiunile deflaționiste.
Realizarea de progrese către o uniune bancară a contribuit, de asemenea, la a slăbi legătura
dintre bănci și entitățile suverane.
Pe termen lung, este necesar să se continue eforturile pentru ca zona euro să se apropie mai
mult de o zonă monetară optimă, și anume accelerarea reformelor structurale și acumularea de
marjă de manevră bugetară pentru a crește capacitatea fiecărei economii de a se adapta la
șocuri asimetrice și la evoluția condițiilor monetare. Aprofundarea integrării, în special în
sectorul financiar, va contribui la reducerea eterogenității. În aceste condiții, economiile vor fi
mai bine sincronizate și, în același timp, vor fi mai bine pregătite pentru a face față șocurilor
negative, reducând sarcina globală asupra politicii monetare.
6. Ce părere aveți despre creșterea dimensiunii bilanțului SEBC datorită
programului de achiziționare de active (APP)?
În contextul crizei economice și financiare, BCE a scăzut ratele sale nominale ale dobânzilor
cheie la niveluri apropiate de limita inferioară efectivă, dar acest fapt nu a fost suficient pentru
a aduce inflația aproape de obiectivul său. Prin urmare, au trebuit puse în aplicare alte măsuri
mai puțin convenționale de politică monetară.
Una dintre ele a fost programul de achiziționare de active (APP), care a fost conceput pentru a
crește bilanțul Eurosistemului, pentru a contracara previziunile dezinflaționiste în condițiile
unor rate ale dobânzii deja scăzute. APP este un instrument esențial pentru stabilizarea
RR\1147704RO.docx 9/33 PE618.217v02-00
RO
condițiilor financiare din cadrul zonei euro. Acesta a îmbunătățit condițiile financiare care
sunt relevante pentru economia reală prin intermediul a două canale. În primul rând, aceste
achiziții au crescut prețurile și, prin urmare, au redus randamentul activelor achiziționate.
Acest lucru a determinat investitorii, inclusiv băncile, să solicite un randament mai ridicat, de
exemplu efectuând mai multe împrumuturi către economia reală. În al doilea rând, în măsura
în care au semnalat angajamentul BCE în favoarea unei politici monetare acomodative, aceste
achiziții au condus și la așteptări legate de continuarea în viitor a politicii de scădere a ratelor
dobânzilor. Acest lucru a exercitat o presiune suplimentară pe scăderea ratelor dobânzii pe
termen lung, care reprezintă un factor-cheie în deciziile de investiții ale persoanelor fizice și
ale firmelor.
Un bilanț mare al Eurosistemului este doar consecința firească a acestui program. Bilanțul
BCE a crescut de aproape patru ori în ultimii zece ani.
Întrucât inflația se ajustează la niveluri compatibile cu mandatul său de a asigura stabilitatea
prețurilor, BCE va trebui să analizeze cât de mare ar trebui să fie în viitor bilanțul său, cât de
rapid se va apropia de volumul dorit și de compoziția optimă.
7. Care considerați că este orizontul de timp adecvat pentru încheierea APP?
După cum s-a menționat deja, APP a fost introdus ca reacție la circumstanțe extraordinare, dar
întrucât acestea încep să se diminueze, BCE ar trebui să își propună să revină treptat la o
politică mai convențională. Cu toate acestea, este dificil să se stabilească o anumită dată
pentru încheierea acestui program.
Consiliul guvernatorilor BCE a fost clar în comunicarea sa cu privire la faptul că
achiziționarea activelor nete va continua în ritmul lunar actual de 30 de miliarde EUR, până la
sfârșitul lunii septembrie a acestui an sau ulterior acestei date, dacă va fi necesar. Evoluția
achizițiilor după această perioadă va trebui decisă de către BCE în timp util, pe baza
perspectivelor predominante ale inflației la momentul respectiv și pe baza evaluărilor
Consiliului guvernatorilor privind nivelul adecvat de măsuri de stimulare monetară care vor fi
necesare în anii următori. Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că, odată ce achizițiile
nete vor lua sfârșit, se așteaptă ca BCE să continue să reinvestească plățile principalului
încasărilor din active cu scadență atât timp cât va fi nevoie. În viitor, procesul normalizării
politicii monetare ar trebui să se bazeze pe evaluarea orientării politicii monetare necesare
pentru îndeplinirea mandatului BCE privind asigurarea stabilității prețurilor.
8. Cum veți asigura transparența în implementarea programului de achiziționare de
active?
Transparența a fost o preocupare majoră a BCE încă de la începutul programului de
achiziționare de active. Comunicarea externă este un element de sprijin esențial pentru
continuarea realizării în bune condiții a achizițiilor de active. În ciuda implementării
descentralizate complexe, eforturile de a asigura transparența ar trebui să fie o prioritate. De
fapt, transparența este o calitate de dorit a tuturor politicilor guvernamentale. În opinia mea,
BCE a fost foarte transparentă în ceea ce privește executarea APP. Parametrii programului
sunt clar definiți, de exemplu cerința de a distribui achizițiile între jurisdicții în conformitate
cu grila de repartiție pentru subscrierea la capital. În plus, BCE furnizează în timp util
informații detaliate cu privire la diferitele aspecte ale programului (și anume un bilanț
financiar săptămânal consolidat, un extras lunar al participațiilor sale în fiecare dintre cele
patru programe de achiziționare de active, achizițiile de active eligibile lunare și cumulative
pentru fiecare țară în cadrul PSPP etc.).
PE618.217v02-00 10/33 RR\1147704RO.docx
RO
În ansamblu, acest nivel de transparență este cel puțin comparabil cu cel al altor bănci centrale
importante în ceea ce privește programele lor de achiziționare de active la scară largă. În plus,
actualul regim asigură un echilibru adecvat, garantând transparența și compatibilitatea
acesteia cu flexibilitatea necesară în implementarea programului pentru a optimiza
eficacitatea și pentru a descuraja arbitrajul pe piețe. De exemplu, achizițiile nu trebuie să
urmeze grila de repartiție pentru subscrierea la capital la un anumit moment, dar totalul
participațiilor se bazează, într-adevăr, pe grila de capital.
În orice caz, comunicarea externă a politicii este o parte esențială a instrumentului așa cum
este el conceput. Din acest motiv, Consiliului guvernatorilor trebuie să dezbată și să convină
asupra tuturor informațiilor care trebuie publicate și frecvența publicării.
9. Care sunt condițiile care trebuie instituite pentru a gestiona creșterea ratei dobânzii
fără efecte perturbatoare asupra obligațiunilor suverane și a piețelor?
În primul rând, este necesar să se sublinieze faptul că BCE este complet independentă în ceea
ce privește elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și instrumentelor sale, pentru a-și
îndeplini mandatul. După cum au subliniat în ultima vreme unii membri ai Consiliului
guvernatorilor BCE, odată început, procesul normalizării politicii monetare, care include
creșterea ratelor dobânzilor, va trebui să îndeplinească două condiții de bază. În primul rând,
va trebui să fie previzibil și transparent, astfel încât să se asigure o bună comunicare cu
participanții de pe piață. În al doilea rând, va trebui să fie treptat și proporțional cu
perspectivele prevalente ale inflației.
Actorii suverani nu sunt, în principiu, diferiți de alți participanți pe piață. Este de datoria lor
să se pregătească și să se adapteze la schimbările posibile în materie de politică monetară; nu
este datoria BCE să elaboreze politici care să faciliteze emiterea de datorie suverană. De
câțiva ani, emitenți suverani și-au redus nevoile în materie de emisiune și au crescut durata
medie de viață a titlurilor, fapt care va îmbunătăți gradul de rezistență în ceea ce privește
sarcina dobânzii în acest scenariu. Guvernele ar trebui, de asemenea, să profite de perioadele
economice favorabile pentru a reface rezervele bugetare și pentru a-și pregăti economiile să
reziste mai bine la șocuri viitoare, cum ar fi o creștere a ratelor dobânzilor. În cele din urmă,
ratele dobânzilor nu vor rămâne la un nivel atât de scăzut la infinit.
Orientările prospective, așa cum sunt cele aplicate în prezent în zona euro, SUA, Regatul Unit
și Japonia, sunt foarte importante pentru a pregăti de dinainte piețele pentru o creștere a
ratelor dobânzilor. Piața futures este destul de lichidă, permițând agenților de piață să își
exprime așteptările destul de precis. Orice majorare ar trebui, în mod ideal, să fie treptată și
anticipată de piață.
În rezumat, modul în care deciziile sunt în prezent puse în aplicare și comunicate pregătesc
piața în mod adecvat pentru normalizarea politicii monetare.
10. În opinia dumneavoastră, cum poate BCE să contribuie la creșterea economică și
la ocuparea deplină a forței de muncă respectând totodată obiectivul său principal de a
menține stabilitatea prețurilor? Care sunt, în opinia dumneavoastră, măsurile de
politică monetară suplimentare care ar putea potența efectele pozitive ale politicii
monetare asupra economiei reale?
Este important să nu uităm că stabilitatea prețurilor este mandatul explicit al BCE. Asigurarea
unor niveluri relativ reduse și stabile ale inflației constituie cea mai bună contribuție pe care
autoritatea monetară o poate avea la creșterea economică. În același timp, asigurarea faptului
că creșterea economică nu deviază cu mult de la rata sa potențială este esențială pentru a
RR\1147704RO.docx 11/33 PE618.217v02-00
RO
asigura stabilitatea inflației. Însă acest lucru ar trebui să intereseze băncile centrale numai ca
mijloc de asigurare a stabilității prețurilor.
Există un număr mare de dovezi că pe termen lung nu există niciun compromis între inflație și
creștere economică. După cum s-a menționat, stabilitatea prețurilor reprezintă o condiție
prealabilă pentru o creștere durabilă. Cu toate acestea, un astfel de compromis poate apărea pe
termen scurt, în special în perioadele de recesiune. În acest context, BCE se concentrează pe
stabilitatea prețurilor și prin aceasta și utilizând flexibilitatea disponibilă - introducerea unui
întreg set de măsuri de politică neconvenționale, pentru a răspunde crizei recente - aceasta a
contribuit la prevenirea căderii în deflație a economiei. Pachetul de măsuri aplicate de BCE
începând din 2012 pare să fi fost suficient pentru a sprijini atât stabilitatea prețurilor, cât și
redresarea economică. Dovezi concrete în acest sens au fost comprimarea marjelor datoriilor
publice, precum și convergența ratelor dobânzii practicate de instituțiile de credit pentru
întreprinderile mici și mijlocii. Această convergență nu ar fi fost totuși posibilă fără
îmbunătățiri în domeniul supravegherii financiare, consolidarea lichidității și a pozițiilor de
capital ale băncilor și reformele structurale întreprinse în multe dintre țările din zona euro în
cursul ultimilor ani. În plus, stabilitatea financiară este, de asemenea, o condiție prealabilă
pentru o creștere durabilă. În măsura în care supravegherea eficace a BCE a împiedicat
creșterea instabilității financiare, a sprijinit și creșterea economică și ocuparea forței de
muncă. În acest mod, BCE a adus și o contribuție importantă la obiectivele sale secundare.
Măsurile de politică ale BCE în vigoare în prezent par adecvate din punctul de vedere al
perspectivelor actuale ale inflației și al orientării dorite a politicii monetare. În ceea ce
privește măsurile viitoare, acestea vor trebui să fie decise pe baza perspectivelor prevalente
ale inflației și a condițiilor economice și financiare din zona euro.
11. Ce părere aveți despre riscurile asociate programului de achiziționare de
obligațiuni emise de sectorul corporativ (CSPP)? Considerați că acest program ar putea
avea efecte de denaturare a concurenței în cadrul pieței unice? Cum considerați că
eventualele efecte de denaturare ale CSPP pot fi minimizate? Considerați că acest
program ar trebui să integreze obiectivele acordului de la Paris și obiectivele de
dezvoltare durabilă?
În opinia mea, CSPP este un program care a îmbunătățit accesul la finanțare al
întreprinderilor, nu doar în mod direct pentru marile companii ale căror obligațiuni sunt în
mod tipic eligibile pentru achiziție în cadrul CSPP, ci și indirect pentru toate întreprinderile și
alte segmente ale pieței, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) care nu au
acces la piețele de obligațiuni. Condițiile favorabile de pe piața obligațiunilor au efecte de
propagare pozitive pentru IMM-uri, de exemplu prin faptul că determină corporațiile mari să
se bazeze mai mult pe finanțarea prin obligațiuni, lăsând astfel mai mult spațiu în bilanțul
băncilor pentru a acorda împrumuturi IMM-urilor. CSPP a sporit, prin urmare, eficacitatea
transmiterii politicii monetare prin intermediul sistemului bancar prin reducerea directă a
costurilor de finanțare bazate pe piață ale societăților nefinanciare.
Acestea fiind spuse, BCE va trebui să rămână vigilentă cu privire la eventuala acumulare a
dezechilibrelor și riscurilor în anumite segmente ale pieței titlurilor emise de sectorul
corporativ ca urmare a condițiilor financiare foarte permisive.
Pentru a preveni potențialele efecte de denaturare a concurenței ale CSPP în cadrul pieței
unice, BCE aplică unele măsuri de contracarare pentru lichiditățile de pe piața primară și piața
secundară. Participarea sa la achizițiile de pe piața primară asigură echilibrul între obiectivul
programului și nevoia de a asigura o funcționare adecvată a pieței. În mod similar, atunci când
PE618.217v02-00 12/33 RR\1147704RO.docx
RO
cumpără de pe piața secundară, BCE ia în considerare penuria de anumite instrumente de
datorie și condițiile generale ale pieței, pentru a nu denatura prețurile și lichiditatea. În plus,
achizițiile reflectă în mod proporțional toate emisiunile eligibile aflate în curs de derulare, cu
o capitalizare bursieră care oferă o ponderare pentru fiecare dintre jurisdicțiile diferite de
emisiune.
În ceea ce privește obiectivele de la Paris și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), ar
trebui să începem să recunoaștem că dezvoltarea durabilă și protecția mediului sunt obiective
ale UE stabilite în legislația primară. Prin urmare, sprijinul din partea Eurosistemului este
garantat, cu condiția să respecte pe deplin obiectivul principal al BCE privind stabilitatea
prețurilor pe termen mediu. În acest domeniu, este important să se țină seama de activitatea în
curs privind finanțarea durabilă care se desfășoară în diferite foruri europene și internaționale.
De exemplu, Grupul de experți la nivel înalt al UE privind finanțele sustenabile a publicat
recent un raport, care a fost prezentat Consiliului ECOFIN în februarie 2017, în care se
propun recomandări care includ elaborarea unei taxonomii și a unui sistem de etichetare
pentru obligațiunile ecologice și expunerile ecologice, care vor fi luate în considerare în
cadrul viitorului plan de acțiune al Comisiei. De asemenea, G20, în cadrul Grupului de studiu
pentru finanțarea ecologică, și FSB, în cadrul Grupului operativ pentru informațiile financiare
în materie de climă care trebuie publicate, elaborează în prezent inițiative pentru a consolida
publicarea de informații privind riscurile legate de mediu și pentru a putea înțelege mai bine
dacă aceste riscuri ar putea fi mai bine integrate în cadrele de reglementare și de gestionare a
riscurilor. Aceste inițiative trebuie dezvoltate în continuare, iar sprijinul din partea BCE va
juca un rol important. Până când vor fi dezvoltate, aceste inițiative ar putea oferi BCE
mijloace pentru a lua în calcul aspectele legate de mediu atunci când efectuează achiziții (de
exemplu, luând în considerare taxonomia menționată). Cu toate acestea, înainte de
incorporarea factorilor ecologici în politica sa monetară, BCE ar trebui să abordeze cu atenție
riscurile în ceea ce privește stabilitatea financiară care ar rezulta din luarea în considerare a
criteriilor, dincolo de riscul de credit, care ar putea să nu fie justificate din punct de vedere
prudențial.
12. Cum evaluați proporția tot mai mare din prezent a programului de achiziționare
de obligațiuni emise de sectorul corporativ pe piața primară și totodată cota în scădere a
programului de achiziționare pentru sectorul public de pe piața secundară?
În primul rând, este vorba de două programe care se desfășoară în condiții diferite. Astfel, în
timp ce achizițiile CSPP sunt executate atât pe piețele primare, cât și pe cele secundare,
achizițiile PSPP sunt executate doar pe piața secundară, deoarece BCE nu poate să cumpere
obligațiuni suverane de pe piețele primare, în conformitate cu articolul 123 din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene.
Cota relativ mare a CSPP pe piața primară este o consecință naturală a modului în care este
conceput programul, deoarece CSPP stimulează noi emisiuni. Cu toate acestea, programul
vizează, de asemenea, să asigure că Eurosistemul achiziționează o cotă relativ redusă de
emisiuni noi (în special maximum 30 % pentru fiecare emisiune), în scopul de a asigura buna
funcționare a pieței.
În ceea ce privește diminuarea ponderii PSPP în activitatea de pe piața secundară, aceasta este
o consecință a reducerii recente a obiectivului lunar pentru achizițiile nete APP, de la 60 la 30
miliarde EUR. Cea mai mare parte a acestei reduceri s-a concentrat pe partea PSPP din APP,
care reflectă evoluția recentă a ofertei relative a obligațiunilor din sectorul public în raport cu
alte active eligibile.
RR\1147704RO.docx 13/33 PE618.217v02-00
RO
13. Care este părerea dumneavoastră privind punerea în aplicare a asistenței pentru
acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență (ELA)? Ce îmbunătățiri se pot
aduce la procesul de luare a deciziilor privind acordarea ELA?
Stabilitatea financiară este o condiție necesară pentru o bună transmitere a politicii monetare.
Băncile centrale naționale (BCN) pot decide să furnizeze injecții de capital instituțiilor
financiare solvabile care se confruntă cu probleme temporare de lichiditate, în afara
operațiunilor de politică monetară obișnuite ale Eurosistemului.
ELA este furnizată sub responsabilitatea BCN, care își asumă costurile și riscurile, și
întotdeauna către instituții solvabile. BCN pot decide să acorde ELA unei anumite instituții,
garanțiile care se solicită și alte măsuri de control al riscurilor care vor fi puse în aplicare.
Cu toate acestea, marja de apreciere a BCN este limitată de Consiliul guvernatorilor BCE,
care poate interzice, limita sau condiția operațiunile ELA în cazul în care constată că acestea
interferează cu obiectivele și sarcinile SEBC. Monitorizarea de către Consiliul guvernatorilor
crește odată cu dimensiunea ELA solicitate. Cadrul pentru ELA prevede, de asemenea,
flexibilitatea necesară pentru a răspunde la situațiile de urgență deosebită sau pentru a evita
potențiale implicații sistemice: Consiliul guvernatorilor poate decide să nu ridice obiecții cu
privire la furnizarea ELA pentru anumite bănci până la un anumit prag și într-un interval de
timp definit în prealabil.
Furnizarea ELA a avut un rol esențial în desfășurarea politicii monetare a Eurosistemului, în
special în timpul crizei. Acest lucru a contribuit la stabilitatea financiară și a contracarat
efectele negative asupra încrederii, sprijinind astfel transmiterea politicii monetare, în cadrul
mandatului BCE.
Normele sunt clare în această privință. O instituție de credit ar putea avea acces la asistența
privind lichiditatea în situații de urgență în cazul în care este solvabilă și dispune de suficiente
active disponibile pentru a garanta că fondurile furnizate vor fi recuperate, astfel încât banca
centrală, iar în final cetățenii, să nu sufere niciun prejudiciu.
Procesul decizional este transparent. Acordul ELA (Acordul privind asistența pentru
acoperirea nevoii de lichiditate în situații de urgență) a fost publicat de BCE anul trecut și
conține toate detaliile procesului: de la definiția de solvabilității băncii, la împărțirea
responsabilităților între banca centrală națională care acordă împrumutul și Banca Centrală
Europeană, care nu are obiecții împotriva acțiunii respective.
14. Ar trebui să ne îngrijorăm cu privire la nivelurile actuale ale dezechilibrelor
Target?
Dezechilibrele actuale Target2 sunt total diferite față de cele din 2011 și 2012. În acea
perioadă, continuitatea UEM era pusă la îndoială, în mod incorect, după cum s-a dovedit mai
târziu. În acest context, țările cu deficite de cont curent au avut temerea de a se afla în pericol
de devalorizare, iar țările cu excedent de cont curent au primit anumite probabilități de
reevaluare, astfel încât reacția rațională a pieței au fost scurgerea de capital dinspre așa-
numita periferie spre Germania.
Creșterea soldurilor Target2 începând de la sfârșitul anului 2014 diferă de episodul anterior de
creștere a soldurilor. Implementarea programului de achiziționare de active denaturează
semnalele trimise de dezechilibrele Target și poate duce la interpretări greșite. Este bine
cunoscut faptul că unele dintre aceste dezechilibre Target au o origine mecanică, legate de
modul în care sunt efectuate APP achizițiile. Acesta este statutul Frankfurtului ca centru
PE618.217v02-00 14/33 RR\1147704RO.docx
RO
financiar și statutul Bundesbank în calitate de contraparte Target2 pentru majoritatea băncilor
internaționale, care se află în spatele creșterii Bundesbank în poziția creditorilor săi. În
concluzie, consider că dezechilibrele Target nu sunt un aspect legat de care ar trebui să ne
îngrijorăm. Această perspectivă este susținută de faptul că prețurile activelor nu reflectă nicio
dificultate, așa cum s-a întâmplat în timpul crizei datoriei suverane din 2011-2012.
În orice caz, este important ca BCE să își continue monitorizarea atentă a soldurilor Target2 și
a unei game largi de indicatori care oferă informații despre nivelurile de criză a pieței, așa
cum procedează în prezent.
15. Care sunt riscurile pentru stabilitatea monetară legate de dezvoltarea monedelor
virtuale, cum ar fi Bitcoin? Ce rol credeți că ar trebui să joace BCE în ceea ce privește
monedele virtuale?
Permiteți-mi să încep prin a face o afirmație evidentă: Bitcoin și alte criptomonede pot fi cu
greu prezentate în prezent drept substitute pentru banii emiși de băncile centrale. Monedele
virtuale sunt afectate de o serie de probleme, majoritatea legate în principal de primele etape
ale implementării tehnologiei registrelor distribuite (DLT). Tehnologia registrelor distribuite
este încă relativ ineficientă, viteza operațiunilor este limitată, iar perfecționările tehnologice
constante au generat până în prezent aproape 900 de monede diferite. Pe lângă aceasta,
Bitcoin și celelalte așa-numite „alt-coins” principale sunt concentrate în mâinile unui grup
restrâns, iar acest lucru, împreună cu lichiditățile limitate, oferă un mediu extrem de volatil,
predispus la bule speculative și la episoade de „explozie”. Prin urmare, criptomonedele nu
sunt în prezent capabile să îndeplinească funcțiile esențiale ale banilor (mijloace de plată,
unități de cont și stocarea valorii), într-un mod sustenabil.
Monedele digitale emise în mediu privat pot genera în cele din urmă provocări pentru băncile
centrale. În principiu, pentru o bancă centrală, provocările create de o monedă digitală ar
trebui, în fapt, să fie aceleași cu cele reprezentate de prezența unei monede străine concurente.
Pentru economia mondială, concurența dintre monede determină ca cererea și oferta să
stabilească un preț de echilibru, cursul de schimb, ceea ce reflectă utilitatea relativă a
monedelor.
În sens larg, în cazul în care circulația uneia sau mai multor monede digitale emise în mediul
privat ar crește la niveluri semnificative, politica monetară ar fi afectată în același mod ca și
cu orice altă monedă. Banca Centrală (și autoritățile de reglementare și de supraveghere) ar
trebui să monitorizeze cursurile de schimb, sistemele de plată ale acestor monede, piețele
financiare de active denominate în monedele noi și interconexiunile dintre piețe și
participanții pe piață și sistemul financiar tradițional. Această monitorizare ar fi necesară
pentru a garanta eficacitatea impulsurilor monetare, precum și integritatea sistemelor de plată
și a piețelor financiare, pentru a păstra stabilitatea financiară și a izola sistemul de șocuri. În
plus, noile piețe ale monedelor digitale și plățile în monedă digitală ar trebui să fie supuse
tuturor reglementărilor privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și
privind protecția investitorilor.
Până în prezent, activele criptografice nu prezintă un risc grav pentru stabilitatea financiară,
astfel cum menționează Consiliul pentru Stabilitate Financiară, având în vedere volumul lor
limitat și capacitatea lor de interconectare. În viitor, activele criptografice ar putea afecta
stabilitatea financiară dacă le crește volumul și capacitatea de interconectare cu sectorul
financiar.
În cele din urmă, băncile centrale ar putea coopta tehnologia registrelor distribuite care stă la
baza Bitcoin pentru a emite o monedă digitală suverană. O monedă digitală de bază ar putea
RR\1147704RO.docx 15/33 PE618.217v02-00
RO
ajuta băncile centrale să păstreze controlul asupra mecanismelor monetare, dar ar putea avea
implicații importante asupra activităților bancare fragmentare care ar trebui să fie mai bine
studiate.
Reglementarea monedelor digitale este responsabilitatea autorităților de reglementare
financiară de la nivel mondial. Dincolo de aceste considerații pe termen lung în domeniul
politicii monetare, BCE ar trebui să monitorizeze evoluțiile de pe scena criptomonedelor și
interconexiunea dintre sistemul financiar tradițional și aceste piețe. În măsura în care volumul
de pe piață rămâne relativ mic, iar instituțiile financiare se țin la distanță de aceste active
riscante, BCE nu e nevoie să intervină, dar ar trebui să rămână vigilentă față de impactul
potențial asupra stabilității financiare și să avertizeze toate părțile interesate cu privire la
riscurile implicate.
16. Cum evaluați interacțiunile dintre sistemele de plăți și politica monetară? Care ar
trebui să fie rolul BCE, în calitate de bancă centrală, în supravegherea contrapărților
centrale?
Sistemele de plăți sunt esențiale pentru punerea în aplicare a politicii monetare. Banca
centrală depinde de un sistem de plăți sigur și eficient, care reprezintă o condiție prealabilă
pentru o transmitere armonioasă a politicii monetare și pentru menținerea stabilității
financiare. Prin urmare, una dintre misiunile fundamentale ale Eurosistemului este
promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți (articolul 127 alineatul (2) din Tratatul
privind funcționarea UE), iar supravegherea BCE are ca scop să garanteze canalul de
transmitere a politicii monetare. Dacă fondurile nu circulă fără dificultăți între participanții pe
piață, poate apărea un comportament dezordonat al ratelor dobânzilor, care ar putea sfârși prin
a afecta constituirea acestora. În acest sens, dacă sistemul de plăți este disfuncțional, politica
monetare este afectată. În plus, instituirea sistemului TARGET de către Eurosistem a pus la
dispoziție un sistem de plăți la nivelul UE care este folosit pentru decontarea operațiunilor
băncii centrale. TARGET a devenit un mijloc esențial al Eurosistemului pentru punerea în
aplicare a politicii monetare și a contribuit la crearea unei piețe monetare unice în cadrul zonei
euro.
În ceea ce privește rolul BCE, în calitate de bancă centrală, în supravegherea contrapărților
centrale, se prevede că actuala revizuire a Regulamentului EMIR va aborda necesitatea ca
BCE să aibă competențe adecvate pentru a se asigura că monitorizează în mod adecvat
riscurile potențiale aferente CPC-urilor pentru desfășurarea politicii monetare și pentru buna
funcționare a sistemelor de plăți. Propunerea implică, printre altele, consolidarea rolului jucat
de băncile centrale din UE în cadrul de reglementare. Această consolidare este necesară în
primul rând din cauza creșterii continue a compensării centrale și a concentrării riscurilor
financiare în cadrul CPC-urilor, ceea ce sporește potențialele efectele perturbatoare pe care
CPC-urile le pot avea asupra punerii în aplicare a politicii monetare. În al doilea rând, ieșirea
Regatului Unit din UE implică faptul că, în viitor, o foarte mare parte din activitățile de
compensare denominate în euro pot fi efectuate din afara UE.
17. Care sunt riscurile legate de Brexit pentru stabilitatea financiară?
Impactul Brexitului va depinde de caracteristicile viitoarei relații dintre Regatul Unit și UE.
Deoarece rezultatul final al negocierilor nu este clar, ar trebui să fim pregătiți pentru orice
eventualitate, inclusiv pentru un scenariu de situație limită. Un regim de tranziție în
conformitate cu orientările Consiliului European din decembrie ar trebui, în mod evident, să
facă tranziția mai ușoară. Cu toate acestea, există încă incertitudini cu privire la întregul
PE618.217v02-00 16/33 RR\1147704RO.docx
RO
proces.
Din punctul de vedere al pieței europene de servicii financiare, în cazul în care volumul de
operațiuni tranzacționat la Londra va fi fragmentat și se va desfășura pe una sau mai multe
piețe europene sau internaționale, ar putea apărea mai multe consecințe:
Fragmentarea ar genera costuri structurale temporare pentru piața de capital a UE, cauzate de
pierderea economiilor de scară și de rețea, de scăderea lichidității și de adâncimea piețelor. Cu
toate acestea, pe termen lung aceste costuri ar scădea pe măsură ce piețele care vor înlocui the
City vor deveni mai profunde.
Legăturile transfrontaliere puternice dintre Regatul Unit și UE în furnizarea de servicii
financiare înseamnă că un eveniment extrem de realizare a unui Brexit dezordonat ar putea
prezenta riscuri semnificative pentru stabilitatea financiară. Un domeniu de îngrijorare îl
constituie instrumentele financiare derivate extrabursiere (OTC) și contractele de asigurare. În
special în ceea ce privește CPC-urile, tranziția generează incertitudine, deoarece nu se poate
presupune că membrii noilor case de compensare vor putea echilibra cererea și oferta fără
întrerupere. Stocul de operațiuni și operațiunile noi de pe piețele euro trebuie să fie efectuate
sau să migreze către CPC-urile autorizate sau recunoscute de către UE, care le înlocuiesc pe
cele anterioare. Acesta este un proces complex, care necesită timp. În sens mai larg, există, de
asemenea, îngrijorări în ceea ce privește tranziția către noi norme/standarde juridice.
Cu toate acestea, mai multe măsuri care pot atenua incertitudinea din jurul tranziției:
anunțarea din timp a caracteristicilor viitorului cadru, autorizațiile provizorii, mecanismele de
păstrare a drepturilor obținute și/sau termenul pentru înnoirea tuturor contractelor, toate sunt
măsuri care ar putea contribui la o tranziție ordonată.
Multe elemente depind de deciziile strategice ale băncilor care își desfășoară activitatea pe
aceste piețe. Este esențial ca entitățile în cauză să se pregătească din timp pentru soluționarea
fricțiunilor de pe parcursul tranziției și să se adapteze la orice scenarii viitoare.
Atât BCE, cât și BCN ar trebui să fie pregătite să facă față tranziției și relocării entităților
financiare din Regatul Unit. Sunt necesare criterii clare privind modul în care trebuie tratate
aceste entități (și anume validarea modelelor interne pe care le utilizau în Regatul Unit) , iar
autoritățile de supraveghere ar trebui să asigure că aceste entități relocate nu sunt doar cochilii
goale care își păstrează toate activitățile și resursele în Regatul Unit.
Dacă se fac pregătirile adecvate pentru tranziție, nu ar trebui să ne așteptăm la implicații pe
termen lung semnificative asupra stabilității financiare și a economiei din zona euro.
18. Cum ar putea cadrul de guvernanță economică și în special punerea sa în aplicare
să fie îmbunătățite? UE
Într-o uniune monetară, statele membre renunță la instrumente importante de stabilizare.
Acest fapt ar trebui să fie compensat prin consolidarea altor mecanisme de prevenire și
absorbire a șocurilor.
În primul rând, piețele financiare redistribuie riscurile în cadrul unei uniuni monetare și
sporesc partajarea riscurilor în sectorul privat. Finalizarea uniunii bancare și a uniunii
piețelor de capital are obiectivul de a oferi piețe financiare integrate, care să garanteze
o alocare eficientă a resurselor în cadrul întregii UEM. Acestea ar trebui finalizate în
mod prioritar.
În al doilea rând, este esențial să se crească reziliența economiilor individuale și să se
prevină divergențele de competitivitate dintre membrii UEM, care conduc la
dezechilibre nesustenabile. Acest lucru necesită un cadru de guvernanță economică
RR\1147704RO.docx 17/33 PE618.217v02-00
RO
puternic, cu o bună funcționare, care să asigure stabilitatea financiară. Reformele
structurale sunt importante pentru a asigura convergența în UE, dar sunt și mai
importante pentru țările cu aceeași monedă și pentru buna funcționare a uniunii
economice și monetare.
Statele membre trebuie să fie conștiente de faptul că a face parte dintr-o uniune monetară
necesită o coordonare mai accentuată a politicilor economice, la un nivel de integrare
mai profund.
Criza a demonstrat că stabilitatea prețurilor asigurată de BCE, împreună cu finanțele publice
coordonate prin intermediul Pactului de stabilitate și de creștere (PSC) nu au fost suficiente
pentru a asigura stabilitatea financiară a zonei euro. Acumularea de dezechilibre poate pune în
pericol stabilitatea financiară și poate afecta și mecanismele de transmitere a politicii
monetare. De aceea au fost întreprinse reforme substanțiale ale guvernanței economice a zonei
euro: pe lângă consolidarea Pactului de stabilitate și de creștere și o mai mare coordonare
bugetară, a fost instituit și un cadru pentru supravegherea și corectarea dezechilibrelor
macroeconomice. Procedura privind dezechilibrele macroeconomice (MIP) este destinată să
monitorizeze acumularea de dezechilibre și declanșează măsuri corective atunci când este
necesar. În plus, semestrul european prevede că statele membre trebuie să întreprindă
măsurile necesare pentru a aborda principalele provocări și vizează coordonarea și punerea în
aplicare a reformelor structurale.
Toate acestea au fost reforme necesare și utile ale guvernanței economice, dar mai rămân încă
multe de făcut.
În domeniul politicilor bugetare, există din ce în ce mai multe apeluri la simplificarea
normelor bugetare pentru a asigura un nivel mai ridicat de asumare și o aplicare
transparentă și coerentă a normelor convenite. Ceea ce este important este că Pactul de
stabilitate și de creștere garantează că statele membre constituie rezerve bugetare în
perioadele de conjunctură favorabilă. Normele bugetare convenite trebuie apoi puse în
aplicare în mod hotărât, deoarece, în caz contrar, statele membre vor rămâne vulnerabile
la următoarea criză, având în vedere marja de manevră bugetară limitată disponibilă în
prezent.
În plus, se pot aduce îmbunătățiri la MIP, astfel încât acesta să devină un adevărat
instrument de avertizare timpurie privind acumularea de dezechilibre, care să
declanșeze măsuri corective.
Punerea în aplicare a reformelor structurale trebuie, de asemenea, să fie îmbunătățită.
Statele membre ar trebui să își asume pe deplin responsabilitatea pentru reformele
necesare pentru a-și remedia dezechilibrele, precum și să își asume responsabilități
individuale.
Statele membre trebuie să își respecte angajamentele, iar semestrul european ar trebui
să ofere cadrul pentru o coordonare corespunzătoare și pentru succesiunea reformelor
structurale în vederea internalizării posibilelor efecte de propagare. În acest sens,
asigurarea coerenței dintre recomandările pentru statele membre și recomandările
pentru zona euro poate consolida reziliența uniunii monetare.
Reformele structurale sunt esențiale pentru a spori capacitatea de rezistență a uniunii
monetare și pentru a menține niveluri ridicate de creștere economică durabilă pe termen lung
și de ocupare a forței de muncă. Acestea deblochează potențialul de creștere și, prin abordarea
blocajelor în calea investițiilor, creează un mediu favorabil investițiilor. În plus, reformele
structurale reprezintă principalul mecanism de reducere a riscurilor în cadrul unei uniuni
monetare și vor contribui la construirea încrederii politice necesare pentru a înregistra
progrese suplimentare în ceea ce privește alte reforme care sunt necesare pentru aprofundarea
PE618.217v02-00 18/33 RR\1147704RO.docx
RO
UEM.
Toate aceste acțiuni vor face ca economiile statelor membre și zona euro în ansamblu să
devină mai rezistente la șocuri negative. Cu toate acestea, chiar și cele mai flexibile și mai
eficiente piețe nu au capacitatea de a absorbi integral șocuri foarte mari. Zona euro are nevoie
de o „plasă de siguranță” adaptată și actuala dezbatere privind consolidarea MES își propune
să atingă exact acest obiectiv (a se vedea întrebarea referitoare la MES).
Într-o perspectivă pe termen mai lung, zona euro ar beneficia de pe urma unei coordonări mai
bune a politicilor bugetare și de capacitatea de a pune în aplicare o combinație adecvată de
politici în zona euro. În acest sens, un instrument de stabilizare bugetară ar putea fi util pentru
a face față șocurilor mari fără să se apeleze în mod excesiv la BCE în scopuri de
stabilizare. Structura sa ar trebui să aibă în vedere aspecte legate de hazardul moral, astfel
încât accesul la această capacitate, condiționat de îndeplinirea angajamentelor reformei
structurale și de respectarea normelor bugetare, ar putea oferi stimulente adecvate pentru
politici economice solide.
La reuniunea la nivel înalt a zonei euro din decembrie 2017, șefii de stat și de guvern au decis
să acorde prioritate discuțiilor cu privire la uniunea bancară și la viitorul MES, cu scopul de a
lua o primă serie de decizii în luna iunie. În același timp, se așteaptă continuarea discuțiilor cu
privire la alte aspecte într-o perspectivă pe termen mai lung. Acum că perspectivele
economice se îmbunătățesc, este momentul să se reflecteze asupra guvernanței economice a
UEM pentru a asigura reziliența acestuia la situațiile de criză viitoare.
19. Ce părere aveți despre dezbaterea actuală cu privire la persistența unor niveluri
ridicate ale datoriei publice în zona euro?
Criza a cauzat o deteriorare substanțială a finanțelor publice în UE și în zona euro, având în
vedere faptul că guvernele au permis extinderea deficitelor în vederea sprijinirii economiei,
dar și pentru că datoriile implicite din sectorul bancar din unele state membre s-au
materializat în bilanțul sectorului public. Investitorii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la
sustenabilitatea datoriei publice din unele țări și, în consecință, piețele financiare din zona
euro s-au fragmentat de-a lungul frontierelor naționale.
Au fost luate măsuri pentru a se preveni repetarea acestei situații, inclusiv crearea uniunii
bancare (astfel cum s-a menționat anterior) și reforme substanțiale menite să consolideze
disciplina bugetară și să sporească coordonarea politicilor economice. Ca urmare a acestor
eforturi, UE este una dintre regiunile în care s-a realizat cea mai mare consolidare bugetară, în
ciuda unei redresări fragile, iar statele membre reușesc să iasă cu succes din procedura
aplicabilă deficitelor excesive. În următorii ani, se așteaptă ca toate statele membre să intre în
cadrul componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere. Efortul de consolidare a
pus ponderea datoriei în PIB în zona euro pe o traiectorie descendentă.
Cu toate acestea, această tendință generală pozitivă ascunde diferențe considerabile între
statele membre. În această privință, este extrem de important să se utilizeze actualul mediu
economic pozitiv pentru constituirea de rezervele bugetare. Acest lucru este valabil în special
pentru statele membre puternic îndatorate, care trebuie să adopte o traiectorie de consolidare
în conformitate cu situația lor ciclică. Într-adevăr, politicile bugetare ar trebui să creeze o
marjă de manevră bugetară suficientă în perioadele de conjunctură favorabilă pentru a
contracara șocurile negative atunci când acestea apar. În caz contrar, zona euro va rămâne
vulnerabilă în cazul unor recesiuni viitoare. Aceasta înseamnă că statele membre trebuie să își
îndeplinească responsabilitățile în temeiul Pactului de stabilitate și de creștere.
Acest lucru nu înseamnă că nu există posibilitatea de a îmbunătăți cadrul bugetar în zona euro
RR\1147704RO.docx 19/33 PE618.217v02-00
RO
pe termen mediu. Există din ce în ce mai multe apeluri la simplificarea normelor bugetare și la
formularea recomandărilor de politică bugetară pe baza unor indicatori observabili aflați sub
controlul guvernelor, care să reflecte o înțelegere comună a situației ciclice. Acest lucru ar
crește gradul de asumare a normelor bugetare și ar facilita aplicarea lor consecventă.
În sfârșit, nu ar trebui să uităm că esențială pentru sustenabilitatea finanțelor publice rămâne
creșterea economică. În această privință, reformele structurale care deblochează potențialul de
creștere și sporesc competitivitatea economiilor din zona euro vor contribui la gestionarea
actuală a nivelurilor de datorii acumulate în perioada de după criză, stimulând creșterea
durabilă pe termen lung și ocuparea forței de muncă.
20. Cum apreciați recenta evoluție a cursului de schimb USD/EUR?
Deși cursul de schimb în sine nu face parte din mandatul BCE (care se concentrează pe
stabilizarea inflației prețurilor de consum), el este, cu siguranță, unul dintre prețurile
financiare pe care BCE le monitorizează îndeaproape în evaluarea perspectivelor
macroeconomice, care, la rândul său, este o contribuție esențială la deciziile sale de politică
monetară.
Recenta apreciere a monedei euro (18 % în ultimul an) nu este neobișnuită în raport cu
nivelurile istorice: de la lansarea monedei unice, au existat mai multe episoade similare sau
chiar mai importante de apreciere mai puternică. Aprecierea monedei euro este asociată cu o
reevaluare a perspectivelor în materie de politică monetară de către participanții la piață,
având în vedere evoluțiile macroeconomice pozitive din zona euro, precum și cu scăderea
estimată a achizițiilor de active de către BCE. Într-o mare măsură, această apreciere recentă a
cursului de schimb nominal efectiv al monedei euro reflectă evoluții pozitive, cum ar fi o
îmbunătățire a perspectivelor economice și creșterea încrederii piețelor, în contextul unui
excedent de cont curent; prin urmare, această mișcare este asociată cu îmbunătățirea
aspectelor de bază. În mod evident, se așteaptă ca această apreciere să aibă un oarecare efect
de restricție asupra exporturilor și asupra inflației. Cu toate acestea, dacă tendința de apreciere
persistă sau dacă este foarte importantă, ar putea avea un impact mai mare de moderare a
creșterii și inflației, ceea ce va îngreuna sarcina BCE de a-și atinge obiectivul privind inflația.
În orice caz, BCE ar trebui să rămână vigilentă în ceea ce privește evoluția cursurilor de
schimb și să evalueze continuu provocările pe care acestea le pot reprezenta pentru stabilitatea
prețurilor.
21. Cum apreciați realizările grupului G20? Care este opinia dvs. cu privire la
actualul nivel de coordonare între principalele bănci centrale?
G20 s-a dovedit a fi un for esențial de consolidare a cooperării economice internaționale și de
promovare a unei economii mondiale deschise și integrate. Există două domenii în care G20 a
fost deosebit de eficient. Pe de o parte, G20 a consolidat capacitatea de rezistență a sistemului
financiar mondial, prin mandatarea Consiliului pentru Stabilitate Financiară (FSB) să
elaboreze un pachet cuprinzător de reforme, în special pentru a aborda hazardul moral din
partea instituțiilor globale de importanță sistemică. Pe de altă parte, și în colaborare cu
OCDE, G20 a avut un rol esențial în combaterea evaziunii fiscale și a spălării banilor, prin
lansarea unui set de măsuri pentru combaterea erodării bazei impozabile și a transferului
profiturilor și prin favorizarea schimbului automat de informații fiscale. În prezent, G20 se
confruntă cu noi provocări, cum ar fi abordarea inovării financiare atât în sistemul financiar
(FinTech), cât și al fiscalității, ceea ce demonstrează că G20 este în continuare foarte
important în rolul său în ceea ce privește coordonarea la nivel mondial.
PE618.217v02-00 20/33 RR\1147704RO.docx
RO
Băncile centrale pot contribui la stabilitatea cursului de schimb prin comunicarea atentă a
politicii lor monetare în prealabil, acțiune care s-a îmbunătățit în ultimii ani prin intermediul
unor „orientări prospective”. În acest sens, este de apreciat faptul că comunicatele Comitetului
monetar și financiar internațional (IMFC), ale G7 și ale G20 continuă să reflecte implicațiile
adverse pe care volatilitatea excesivă și fluctuațiile dezordonate ale cursurilor de schimb le
pot avea pentru stabilitatea economică și financiară, precum și angajamentul asumat de
autoritățile de la nivel național să se abțină de la devalorizări competitive și de la a viza ratele
de schimb în scopuri de concurență. BCE ar trebui să se afle în comunicare constantă cu
băncile centrale din alte monede. Cu toate acestea, există un spațiu limitat de implicare într-o
coordonare mai ambițioasă a politicii monetare la nivel mondial, deoarece băncile centrale au
mandate naționale. Acestea fiind spuse, cred că în ultimii ani am asistat la un nivel
satisfăcător de cooperare între băncile centrale majore din economiile avansate, astfel cum se
reflectă, de exemplu, în buna lor comunicare cu privire la ratele de schimb, poziționarea lor în
favoarea stabilității mondiale și furnizarea de lichidități în monedă străină. Cred că această
coordonare este binevenită și ar trebui consolidată în viitor.
C. Stabilitate și supraveghere financiară
22. Cum putem gestiona moștenirea crizei în materie de niveluri ridicate de credite
neperformante, precum și riscurile asociate fluxului de credite neperformante?
Deși sunt concentrate în anumite bănci, creditele neperformante sunt probabil cea mai mare
provocare cu care se confruntă sistemul financiar al zonei euro în prezent, deoarece știrbesc
încrederea în băncile europene. Creditele neperformante cântăresc greu în bilanțurile contabile
ale băncilor, nu doar pentru că le împiedică potențialul de rentabilitate, ci și pentru că le
limitează capacitatea de a acorda împrumuturi. Potrivit Autorității Bancare Europene (ABE),
creditele neperformante au scăzut începând din anul 2014, dar atât proporția, cât și sumele
rămân ridicate (circa 800 miliarde EUR).
Cele mai importante trei aspecte care trebuie luate în considerare atunci când se abordează
problema creditelor neperformante sunt transparența, evaluarea corectă și constituirea unor
provizioane adecvate. În acest sens, măsurile propuse recent de BCE și de Comisie merg în
direcția bună.
Este nevoie de o abordare pas cu pas, care să combine presiunea continuă exercitată de
autoritățile de supraveghere (de exemplu MUS), pentru a crește provizioanele și pentru a
vinde activele neperformante, alături de ameliorarea cadrului de reglementare din unele țări,
astfel încât executarea garanției să fie mai ușoară, iar vânzarea creditelor neperformante și a
activelor executate silit să fie mai eficace. Viteza procesului trebuie, de asemenea, să țină
seama de nivelurile de capital al băncilor, precum și de capacitatea lor de a atrage fonduri de
pe piețe.
Abordarea creditelor neperformante necesită o abordare cuprinzătoare, astfel cum se
menționează în concluziile Consiliului ECOFIN din iulie 2017 privind un plan de acțiune
pentru a rezolva problema creditelor neperformante în Europa. Acesta cuprinde o gamă largă
de măsuri, de la mecanismele de protecție prudențială, la cadre de insolvență sau dezvoltarea
piețelor secundare.
23. Cum evaluați nivelul ridicat de active de nivelul 2 și nivelul 3 în bilanțul multor
RR\1147704RO.docx 21/33 PE618.217v02-00
RO
bănci? Aceste active sunt luate în considerare în mod corespunzător de actualul cadru
de supraveghere?
Cheia pentru gestionarea și supravegherea corespunzătoare a unei bănci rezidă în existența de
informații adecvate privind valoarea reală a activelor sale. Cu cât este mai mare lipsa de
precizie în această privință, cu atât este mai complexă și mai puțin fiabilă orice evaluare
privind solvabilitatea acesteia.
Astfel, activele de nivelul 2 și de nivelul 3, care nu au prețuri de piață regulate și a căror
valoare trebuie să fie estimată pe baza altor criterii de referință sau a unor modele matematice
complexe, reprezintă o provocare pentru activitatea contabililor, supraveghetorilor și
directorilor de bănci.
Acesta este exact motivul pentru care cadrul stabilit de FSB pentru a determina ce bănci sunt
considerate a fi de importanță sistemică la nivel mondial ia în considerare volumul acestui tip
de active drept unul dintre principalele elemente pentru a preciza gradul de complexitate al
unei bănci. Pe baza acestei clasificări, băncile de importanță sistemică la nivel mondial sunt
supuse unor cerințe de solvabilitate și de rezoluție mai stricte.
În orice caz, se pare că există o tendință discutabilă de a stigmatiza automat aceste active și de
a le considera „active problematice”, cum ar fi creditele neperformante, împrumuturile
restructurate în urma dificultăților financiare sau activele executate silit.
Totuși aceste active trebuie să fie abordate în mod corespunzător de către autoritățile de
supraveghere. În primul rând, trebuie să ne asigurăm că activele de nivelul 2 și de nivel 3 sunt
corect identificate și clasificate în bilanțurile băncilor. În al doilea rând, evaluarea adecvată a
ambelor tipuri de active trebuie să fie monitorizată de către autoritățile de supraveghere. Acest
lucru este valabil în special pentru băncile mari și complexe. În mod similar cu abordarea
creditelor neperformante, autoritățile de supraveghere bancară trebuie să se asigure că băncile
evaluează corect aceste active sau, dacă nu, că subevaluarea se reflectă în contul de profit și
pierderi cât mai repede posibil.
24. Care este opinia dumneavoastră cu privire la reglementarea entităților din
sistemul bancar paralel?
Finanțarea nebancară oferă o alternativă la finanțarea bancară și ajută la susținerea economiei
reale. Sistemul bancar paralel este o sursă de diversificare a ofertei de credite, dar poate
deveni și o sursă de riscuri sistemice, în mod direct sau indirect, prin gradul său de
interconectare cu băncile. Astfel, este important să se contracareze aceste riscuri și să se
identifice măsurile politice adecvate pentru a le evita și pentru a garanta transparența
entităților bancare paralele. Cu cât aceste riscuri sunt mai transparente, cu atât mai precisă va
fi stabilirea prețurilor lor.
În acest sens, s-au înregistrat numeroase progrese. CSF a lucrat, începând de la înființarea sa
în 2009, la transformarea sistemului bancar paralel în finanțare rezilientă bazată pe piață. În
plus, în 2013 Comisia Europeană a emis o comunicare care prezintă o serie de priorități, cum
ar fi transparența sistemului bancar paralel și instituirea unui cadru pentru fondurile de piață
monetară (FPM). Fondurile de piață monetară oferă finanțare pe termen scurt instituțiilor
financiare, corporațiilor și guvernelor. La 20 iulie 2017, a intrat în vigoare Regulamentul (UE)
2017/1131 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind FPM, care
cuprinde mai multe măsuri menite să reducă vulnerabilitatea acestor fonduri la retrageri
masive.
În orice caz, având în vedere importanța sistemului bancar paralel pentru stabilitatea
macrofinanciară, acesta trebuie să fie în continuare monitorizat îndeaproape.
PE618.217v02-00 22/33 RR\1147704RO.docx
RO
25. Considerați că cadrul de rezoluție funcționează eficient, având în vedere cazurile
Banco Popular, Banca Populare di Vicenza și Veneto Banca?
Cazurile recente au arătat că cadrul de rezoluție european, instituit în 2014 prin adoptarea
Directivei privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare și a Regulamentului privind
mecanismul unic de rezoluție, s-a dovedit a funcționa eficient.
Un exemplu în acest sens a fost rezoluția recentă a Banco Popular din iunie anul trecut. La 6
iunie 2017, în urma stabilirii, de către BCE, a faptului că a șasea bancă din Spania ca mărime
era în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate, Comitetul Unic de
Rezoluție (SRB) a reușit să adopte o schemă de rezoluție (care a fost aprobată de Comisia
Europeană și pusă în aplicare de FROB, autoritatea de rezoluție executivă din Spania) și a
efectuat vânzarea grupului către un cumpărător viabil. Procedând astfel, acesta și-a îndeplinit
mandatul de a proteja stabilitatea financiară, de a asigura funcțiile critice și de a evita
utilizarea banilor contribuabililor. În dimineața zilei de 7 iunie, birourile Banco Popular și-au
început activitatea ca de obicei, fără a cheltui un cent din banii publici și fără a avea
repercusiuni asupra piețelor financiare și a publicului larg, în ciuda utilizării de către
autoritatea de rezoluție a competențelor sale extraordinare de a reduce valoarea contabilă și de
a converti acțiunile, instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumentele
de fonduri proprii de nivel 2.
Această primă experiență de rezoluție în cadrul uniunii bancare a fost urmată de alte cazuri în
Italia, în care autoritățile din întreaga Europă au lucrat și au cooperat din nou îndeaproape în
aplicarea reglementărilor UE.
La 23 iunie 2017, BCE a declarat Banca Popolare di Vicenza și Veneto Banca ca fiind în
dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate, iar SRB a decis că aplicarea unei măsuri de
rezoluție nu se justifică în interesul public pentru aceste bănci. Prin urmare, băncile au fost
lichidate în temeiul procedurilor italiene de insolvență.
În cele din urmă, cazurile cele mai recente legate de ABLV din Letonia și filiala sa din
Luxemburg ar putea fi, de asemenea, menționate. Acestea au fost declarate ca fiind în curs de
a intra în dificultate sau susceptibile de a intra în dificultate la 23 februarie și vor fi lichidate
în temeiul legislației naționale.
În pofida progreselor semnificative înregistrate în construcția uniunii bancare, există lecții
care trebuie învățate din aceste cazuri. În primul rând, cadrele de insolvență pot fi armonizate
în continuare, deoarece acestea sunt alternativa la rezoluție, care, dimpotrivă, este executată în
temeiul unui cadru comun al UE. În al doilea rând, există, de asemenea, necesitatea de a
consolida cadrul de rezoluție în vederea gestionării crizelor cauzate de probleme de
lichiditate, în mod ideal prin intermediul unor instrumente și proceduri care să fie simple,
rapide și suficient de credibile. De asemenea, trebuie să continue activitățile de consolidare a
procesului de planificare a rezoluției, nu în ultimul rând prin stabilirea și monitorizarea
cerinței minime de fonduri proprii și datoriilor eligibile pentru toate entitățile (luând în
considerare întotdeauna circumstanțele specifice ale fiecărui grup), prin elaborarea de strategii
de rezoluție sau printr-un accent sporit pe colectarea de informații actualizate și oportune.
Reforma în curs a Directivei privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare oferă o ocazie
de a introduce unele elemente esențiale în sistemul actual și, în cele din urmă, de a spori și
mai mult soliditatea și robustețea cadrului de rezoluție european.
RR\1147704RO.docx 23/33 PE618.217v02-00
RO
25. Ce părere aveți despre posibilele măsuri în direcția finalizării uniunii bancare
printr-un sistem unic de garantare a depozitelor și un mecanism comun de sprijin
bugetar, inclusiv punerea în aplicare necesară a legislației existente privind uniunea
bancară și activitatea în curs cu privire la partajarea și reducerea riscurilor?
Finalizarea uniunii bancare este, împreună cu uniunea piețelor de capital, o prioritate pentru
uniunea economică și monetară. În absența partajării riscurilor fiscale, uniunea financiară
devine cu atât mai importantă pentru a absorbi șocurile. În plus, crearea unor condiții de
concurență echitabile pentru băncile din uniunea bancară va contribui la stabilitatea financiară
și la o transmisie armonioasă a politicii monetare.
După cum s-a menționat mai sus, în perioada de după criză, au fost deja puse în aplicare
reforme importante, prin revizuirea reglementării bancare și prin instituirea mecanismului
unic de supraveghere și a mecanismului unic de rezoluție. În consecință, băncile sunt în
prezent mai bine capitalizate și mult mai reziliente, iar solvabilitatea, lichiditatea și efectul de
levier al acestora au fost îmbunătățite.
În iunie 2016, Consiliul UE a convenit asupra unei foi de parcurs pentru finalizarea uniunii
bancare. Această foaie de parcurs include măsuri care vizează reducerea și partajarea
riscurilor în sectorul bancar. În prezent, se depun eforturi pentru a explora ordinea cea mai
adecvată a acestor măsuri și pentru a operaționaliza această foaie de parcurs, astfel cum s-a
solicitat în cadrul reuniunii la nivel înalt a zonei euro în 2017. Statele membre ar trebui să
decidă dacă măsurile de reducere a riscurilor și de partajare a riscurilor ar trebui să se
desfășoare în paralel sau ar trebui să fie eșalonate.
Sunt în curs de realizare progrese considerabile cu privire la măsurile de reducere a riscurilor
prevăzute în foaia de parcurs cu propunerile legislative ale Comisiei din noiembrie 2016,
dintre care două elemente (ierarhia creditorilor și IFRS 9) au fost deja abordate în regim
accelerat. Sunt în curs negocieri privind celelalte elemente ale acestui pachet. Creditele
neperformante rămân principala provocare în sectorul bancar din UE. Este necesar să se
abordeze consecințele crizei și să evite acumularea de credite neperformante pe viitor.
Evaluarea de către Comisia Europeană, împărtășită de alte instituții, a indicat faptul că
riscurile din sectorul bancar au fost reduse substanțial și că acum este momentul să avansăm
în realizarea celor două elemente lipsă ale uniunii bancare: Sistemul european de asigurare a
depozitelor (EDIS) și mecanismul comun de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție (FUR).
EDIS reprezintă cel de al treilea pilon al uniunii bancare și, ca atare, constituie cea mai
importantă lacună în structura sa. Un sistem complet de asigurare a depozitelor ar oferi
condiții de concurență echitabile în cadrul uniunii bancare și ar promova o mai mare integrare
financiară. Acum că supravegherea și rezoluția băncilor au fost centralizate, oferirea acelorași
garanții deponenților, indiferent de locația acestora, ar echilibra responsabilitatea și
răspunderea în uniunea bancară. În încercarea de a ajunge la un consens, Comisia a propus o
modalitate pragmatică de a avansa, prin introducerea treptată a EDIS. În prezenta propunere
revizuită, prima fază de reasigurare nu implică nicio partajare a riscurilor, iar aceasta ar trebui
să faciliteze introducerea rapidă a sa.
În ceea ce privește mecanismul comun de sprijin pentru FUR, există deja un acord politic de
a-l introduce cel târziu până la sfârșitul perioadei de tranziție. Foaia de parcurs prevede
posibilitatea ca acesta să devină operațional înainte de această dată, cu condiția înregistrării de
progrese cu privire la măsurile de reducere a riscurilor. Există un acord general potrivit căruia
Mecanismul european de stabilitate ar fi un furnizor adecvat. Înregistrarea de progrese rapide
în cadrul mecanismului comun de sprijin este importantă pentru credibilitatea mecanismului
PE618.217v02-00 24/33 RR\1147704RO.docx
RO
unic de rezoluție.
În prezent, există o ocazie excelentă de a construi o uniune bancară deplină care să asigure
condiții de concurență echitabile pentru băncile europene și să le sporească reziliența înaintea
unor crize viitoare. Măsurile de reducere a riscurilor vor contribui la construirea consensului
necesar în vederea realizării de progrese în ceea ce privește partajarea riscurilor. În același
timp, măsurile care partajează riscurile contribuie, de asemenea, la reducerea acestora. Statele
membre se confruntă cu provocarea de a decide cu privire la cea mai adecvată ordine a
acestora. La sfârșitul procesului, o uniune bancară deplină va ajuta la menținerea stabilității
financiare și, prin urmare, va contribui la o transmisie armonioasă a politicii monetare.
26. Ce mai lipsește pentru a aprofunda UEM?
Atunci când a fost creată moneda euro, s-a presupus că stabilitatea prețurilor, alături de
politici fiscale prudente, coordonate prin intermediul Pactului de stabilitate și de creștere, va
asigura stabilitatea macroeconomică în cadrul uniunii monetare. Nu existau suficiente
mecanisme pentru a preveni divergențele în materie de competitivitate care au condus la
acumularea unor dezechilibre nesustenabile în zona euro, finanțate în principal din datorii pe
termen scurt.
Când aceste dezechilibre s-au redus, membrilor zonei euro le lipsea cursul de schimb ca un
mecanism de ajustare. Rigiditățile existente pe piețele muncii și produselor au condus la un
cost semnificativ în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și producția. În plus,
fragmentarea financiară în zona euro și temerile privind redenominarea au afectat mecanismul
de transmisie a politicii monetare unice, astfel încât condițiile de finanțare pentru agenții
economici au fost determinate de țara în care erau situați.
În timp ce reformele puse în aplicare în timpul crizei au îmbunătățit în mod semnificativ
reziliența UEM, sunt necesare măsuri suplimentare pentru ca UEM să fie pregătită în mod
corespunzător pentru următoarea criză. Aprofundarea UEM presupune reformarea structurii
sale, pentru a îmbunătăți reziliența acesteia și a-i furniza mecanismele necesare, într-o primă
etapă cu scopul de a preveni șocurile și apoi, într-o a doua instanță, de a se adapta la ele atunci
când apar.
Prevenirea crizelor presupune reducerea riscurilor în uniunea monetară. În primul rând, în
sectorul financiar, în care au fost deja puse în aplicare reforme substanțiale. În al doilea rând,
în economiile statelor membre, unde este necesar să se asigure reziliența acestora prin reforme
structurale adecvate care să prevină divergențele în materie de competitivitate. Reformele
structurale reprezintă principalul mecanism de reducere a riscurilor în UEM. Pe lângă
promovarea unei convergențe reale, reformele structurale vor debloca creșterea potențială și
vor susține crearea de locuri de muncă sustenabile și creșterea economică.
Cu toate acestea, chiar dacă s-a ajuns la o convergență deplină, zona euro ar fi incapabilă să
prevină toate șocurile macroeconomice. Prin urmare, este nevoie, de asemenea, de
instrumente de gestionare a crizelor.
Uniunea financiară poate promova partajarea riscurilor în sectorul privat. În scopul de a
promova integrarea financiară, sunt necesare atât uniunea piețelor de capital, cât și uniunea
bancară. Un mecanism comun de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție și un sistem
european de asigurare a depozitelor sunt necesare pentru a beneficia de o uniune bancară
completă (a se vedea întrebarea anterioară).
În plus, există din ce în ce mai multe apeluri pentru crearea unei capacități de stabilizare
macroeconomică a zonei euro, pentru a contracara șocurile grave care depășesc capacitățile
stabilizatorilor automați naționali. Susținătorii o văd ca pe o completare a stabilizatorilor
RR\1147704RO.docx 25/33 PE618.217v02-00
RO
fiscali naționali în cazul unor șocuri adverse grave. Aceasta ar putea fi, de asemenea, utilizată
pentru a sprijini punerea în aplicare a unei orientări fiscale corespunzătoare, contribuind astfel
la un mix de politici adecvat în cadrul zonei euro și reducând dependența excesivă de politica
monetară pentru stabilizare. În cazul în care această capacitate de stabilizare va fi pusă în
aplicare, aceasta ar trebui concepută astfel încât să țină seama în mod corespunzător de
preocupările privind hazardul moral și să ofere stimulente pentru politici economice solide,
inclusiv finanțe publice sustenabile sau punerea în aplicare a unor reforme structurale care să
asigure o mai mare convergență reală și să sporească reziliența economiilor individuale.
În cele din urmă, consolidarea MES, astfel cum este descris mai jos, ar întări capacitatea
UEM de a menține stabilitatea financiară.
Toate aceste reforme vor conduce la o integrare mai strânsă a economiilor din zona euro, ceea
ce va impune transferuri de suveranitate. Aceste transferuri de suveranitate trebuie să fie
însoțite de o responsabilitate democratică adecvată, cu un rol sporit al parlamentelor naționale
și al Parlamentului European.
27. Cum vedeți provocarea pentru BCE în cazul în care Mecanismul european de
stabilitate (MES) ar urma să fie transformat într-un Fond Monetar European (FME)?
De la crearea sa în 2012, Mecanismul european de stabilitate a jucat un rol esențial în
protejarea stabilității financiare a zonei euro. Împreună cu predecesorul său, FESF (înființat în
2010), acesta a furnizat asistență financiară pentru cinci state membre. La cinci ani de la
intrarea sa în vigoare, liderii au încredințat un mandat clar pentru a discuta despre viitorul
instituției. Există ocazia de a dezvolta o „plasă de siguranță” completă pentru zona euro.
Europa ar trebui să aibă capacitatea și instrumentele necesare pentru a-și gestiona crizele,
rămânând, în același timp, deschisă participării FMI.
Strict din perspectivă instituțională, MES face parte din cadrul UE. Acest lucru i-ar consolida
responsabilitatea democratică. Cu toate acestea, în cazul în care ar fi necesară o modificare a
tratatelor, negocierile ar putea fi amânate. În același timp, nu ar trebui pierdută ocazia de a
consolida și de a întări instituția, în vederea încorporării sale în cadrul comunitar în timp util.
MES, în calitate de instituție de gestionare a crizelor, ar trebui să fie echipată în mod adecvat
pentru a-și îndeplini rolul.
Pare să existe un acord general potrivit căruia MES ar fi un furnizor adecvat al mecanismului
comun de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție.
Se așteaptă, de asemenea, ca MES să joace un rol mai important în programele de asistență
financiară în viitor, în special în ceea ce privește elaborarea și monitorizarea programelor, în
cooperare cu Comisia.
În ceea ce privește interacțiunea cu BCE, în primul rând ar trebui să avem cu toții în vedere
faptul că BCE și MES au mandate diferite. Obiectivul principal al BCE este de a asigura
stabilitatea prețurilor în zona euro, în timp ce MES este o instituție fiscală responsabilă pentru
menținerea stabilității financiare în zona euro prin furnizarea de sprijin financiar în anumite
condiții pentru țările din zona euro. Aceste mandate sunt complementare: deși stabilitatea
prețurilor este o condiție necesară pentru stabilitatea financiară, în același timp stabilitatea
financiară contribuie la transmisia armonioasă a politicii monetare. Un MES consolidat și mai
bine echipat pentru a menține stabilitatea financiară ar trebui, prin urmare, să susțină BCE,
pentru ca BCE să fie în măsură să își îndeplinească mandatul.
Ca ultim punct, nu este de așteptat ca MES să devină o instituție monetară. Deși asemănările
cu rolul Fondului Monetar Internațional pot fi înțelese, ar putea fi recomandabil să se evite
orice confuzie posibilă în viitor prin redenumirea acestuia „Fondul Monetar European”.
PE618.217v02-00 26/33 RR\1147704RO.docx
RO
Există o multitudine de denumiri alternative care ar putea descrie în mod corespunzător natura
acestei instituții, dar va fi la latitudinea statelor membre să ia o decizie finală.
28. Ce părere aveți despre necesitatea de a asigura o separare strictă între politica
monetară și supravegherea bancară și care sunt, în opinia dumneavoastră, reformele
care ar consolida și ar favoriza o astfel de separare? Care este opinia dumneavoastră cu
privire la structura instituțională actuală a CERS în cadrul BCE în ceea ce privește
realizările sale concrete în domeniul supravegherii macroprudențiale?
Structura actuală pare să funcționeze bine. Preluarea de către BCE a competențelor în materie
de supraveghere a instituțiilor de credit a fost abordată în așa fel încât să respecte pe deplin
independența acesteia în îndeplinirea funcțiilor sale de politică monetară. Atunci când
supravegherea prudențială a instituțiilor de credit a fost conferită BCE în 2014, s-a perceput
că BCE, în calitate de bancă centrală a zonei euro, se află într-o poziție bună pentru a
îndeplini aceste noi sarcini, datorită vastei sale experiențe în problemele legate de stabilitatea
macroeconomică și financiară. Într-adevăr, în multe state membre, băncile centrale sunt
responsabile și de supravegherea bancară.
Pentru a asigura o separare strictă între cele două competențe, a fost adoptat un cadru juridic
cuprinzător (Regulamentul privind MUS, Decizia BCE privind separarea dintre funcțiile de
politică monetară și de supraveghere, crearea grupului de mediere, modificările normelor
interne, normele privind confidențialitatea schimbului de informații și secretul profesional),
astfel încât fiecare dintre aceste funcții să fie exercitată în conformitate cu obiectivele sale
specifice. Pe de altă parte, organizarea internă a BCE asigură că personalul implicat în
îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere este separat din punct de vedere organizatoric de
membrii implicați în alte sarcini și face obiectul unor linii de raportare separate. Noi proceduri
pentru a garanta un proces rapid și independent în adoptarea unor decizii de supraveghere au
fost, de asemenea, instituite pentru aspectele legate de MUS (de exemplu, procedura de
exprimare a lipsei de obiecțiuni). Și, în fine, în ceea ce privește responsabilitatea, BCE trebuie
să raporteze Parlamentului European și Consiliului cu privire la modul în care aceasta
respectă separarea ambelor funcții. S-ar putea realiza o ajustare suplimentară în anumite
domenii, cum ar fi funcționarea serviciilor partajate în cadrul BCE sau procesul decizional,
însă, în ansamblu, sistemul funcționează bine în cadrul juridic actual. În orice caz, o separare
efectivă între funcțiile de politică monetară și de supraveghere nu ar trebui să împiedice,
atunci când este posibil și de dorit, beneficierea de toate avantajele preconizate ca urmare a
combinării acestor două funcții de politică în aceeași instituție.
În ceea ce privește CERS, acesta a funcționat fără probleme de la începutul său. O mare parte
din succesul acestuia se datorează susținerii din partea BCE la toate nivelurile. Politica
macroprudențială este un aspect esențial pentru o bancă centrală și, prin urmare, BCE ar
trebui să-și continue rolul de lider în cadrul CERS. CERS este un organism care funcționează
bine, în general, care nu necesită schimbări de politică majore, ci doar o ajustare punctuală a
structurii sale. Cu toate acestea, actuala sa structură și componență reflectă cadrul instituțional
de la momentul instituirii sale, care a evoluat considerabil de atunci. Una dintre cele mai
importante evoluții a fost instituirea mecanismului unic de supraveghere și a mecanismului
unic de rezoluție. Cooperarea dintre CERS și aceste instituții ar trebui să fie consolidată,
având în vedere relevanța potențială a misiunii lor pentru politica macroprudențială.
29. Care sunt opiniile dumneavoastră cu privire la reforma structurală a sectorului
RR\1147704RO.docx 27/33 PE618.217v02-00
RO
bancar în ceea ce privește instituțiile „prea mari sau prea interconectate pentru a da
faliment” ?
Consiliul pentru Stabilitate Financiară, în strânsă colaborare cu Comitetul de la Basel pentru
supraveghere bancară, a elaborat deja un set de criterii pentru a determina importanța
sistemică globală a băncilor. În conformitate cu aceste criterii, în prezent există treizeci de
instituții de credit, grupate în cinci categorii (deși a cincea categorie este, în prezent, goală), în
funcție de gradul lor specific de importanță sistemică globală, cu cerințe în creștere privind
capacitatea de absorbție totală a pierderilor (TLAC). În plus, Directiva UE privind cerințele de
capital conține un set de criterii pentru a defini alte instituții de importanță sistemică (și
anume băncile al căror faliment ar putea avea consecințe sistemice asupra stabilității
financiare și a economiei reale din unul sau mai multe state membre), care fac, de asemenea,
obiectul unei suprataxe de capital. În cele din urmă, în conformitate cu Directiva privind
redresarea și rezoluția instituțiilor bancare, se prevede stabilirea unei cerințe minime privind
fondurile proprii și pasivele eligibile (MREL), ținând cont, de asemenea, de dimensiunea și
complexitatea băncii.
Cerințele TLAC și MREL reprezintă un pas important înainte pentru a putea face față
problemelor legate de instituțiile prea mari pentru a da faliment. Acestea au ca scop asigurarea
unei aplicări efective și credibile a unui instrument de rezoluție destinat recapitalizării interne,
evitându-se utilizarea banilor contribuabililor.
D. Funcționarea BCE și responsabilitatea democratică și transparența
30. Cum veți aborda dialogul social la BCE?
Aspectele privind personalul BCE și politica sa de ocupare a forței de muncă devin din ce în
ce mai vizibile în ultima vreme. Pe măsură ce se extinde rolul BCE, anumite aspecte legate de
gestionarea resurselor umane devin din ce în ce mai relevante în contextul dialogului social la
BCE. În opinia mea, ar fi foarte util să se consolideze, în continuare, cooperarea cu
reprezentanții personalului și ai sindicatelor, pentru a continua îmbunătățirea, în colaborare, a
unor aspecte precum: modelul alocării de resurse, conservarea înaltelor standarde de calitate și
a beneficiilor post-angajare. Pe baza unor principii precum transparența, parteneriatul și
respectul reciproc, dialogul social ar putea aduce îmbunătățiri concrete pentru toată lumea.
Reprezentanții personalului ar trebui să fie informați și consultați în timp util cu privire la
toate chestiunile care sunt relevante pentru ei. În plus, la nivelul SEBC/sistemului euro, BCE
menține un dialog fructuos cu reprezentanții personalului, care ar trebui menținut în domeniile
în care deciziile adoptate de organele de decizie ale BCE pot avea un impact asupra
condițiilor de ocupare a forței de muncă în cadrul băncilor centrale.
31. Ce concluzii trageți în urma comparării politicilor de transparență practicate de
BCE și alte bănci centrale principale (Rezerva Federală, Banca Angliei,...)?
Transparența și buna comunicare sunt, în prezent, esențiale pentru realizarea politicii
monetare, pentru a transmite informații legate de politicile relevante piețelor financiare și
opiniei publice, astfel încât direcția politicii monetare să fie bine înțeleasă și anticipată. O mai
bună înțelegere de către opinia publică face ca politica monetară să fie mai credibilă și mai
eficientă. Nu în ultimul rând, transparența este una dintre pietrele de temelie ale bunei
guvernanțe.
PE618.217v02-00 28/33 RR\1147704RO.docx
RO
Politicile de transparență practicate de Rezerva Federală (Fed) și Banca Angliei (BoE), pe de
o parte, și de BCE, pe de altă parte, sunt în mod necesar diferite, din cauza naturii diferite a
unor astfel de instituții, precum și a diferențelor de context, provocări și factori determinanți
cu care se confruntă. Unul dintre aceste aspecte relevante este complexitatea naturii
multinaționale a Eurosistemului, în comparație cu alte autorități în materie de politică
monetară. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că standardele de transparență ale BCE
sunt mai joase decât cele ale omologilor. Dimpotrivă, standardele de transparență ale BCE au
crescut puternic și rapid în ultima vreme. Eforturile considerabile depuse de BCE în ultimii
ani pentru a-și consolida transparența ar trebui recunoscute. Publicarea documentelor
reuniunilor de politică monetară și a ordinilor de zi sunt doar câteva exemple. În acest sens,
angajamentul reiterat și ferm al BCE de a-și revizui, adapta și actualiza cadrul în materie de
transparență este, cu siguranță, extrem de important și ar trebui să fie sprijinit.
32. Care este opinia dumneavoastră cu privire la răspunderea BCE în fața
Parlamentului European, precum și la măsurile necesare pentru a o consolida, în special
în contextul dialogurilor monetare trimestriale cu Comisia ECON? Ce viitoare măsuri și
reforme ar consolida, în opinia dumneavoastră, responsabilitatea democratică a BCE
față de Parlamentul European?
Responsabilitatea asigură că BCE acționează în conformitate cu mandatul său. Este
contraponderea necesară pentru independență, esențială pentru ca BCE să fie în măsură să își
exercite un astfel de mandat fără nicio interferență. BCE a primit mandatul său direct de la
cetățenii UE, cu ocazia ratificării tratatelor și, prin urmare, dintr-o perspectivă democratică,
BCE este responsabilă pentru acțiunile sale în fața cetățenilor UE și a reprezentanților lor aleși
în mod direct, prezenți aici, la Parlamentul European.
BCE a elaborat un cadru de răspundere solid și cuprinzător de-a lungul anilor. Audierile
trimestriale ale președintelui, aici la Comisia ECON, numeroasele și diversele întrebări
adresate de deputații Parlamentului European către BCE cu privire la politicile și activitățile
sale de bază, audierile altor membri ai Comitetului executiv, pe teme specifice, publicarea și
prezentarea raportului anual al BCE, precum și a măsurilor ulterioare referitoare la rezoluția
aferentă a Parlamentului European, schimburile frecvente de opinii între Președintele PE și
președintele BCE, precum și numeroasele cerințe de responsabilitate prevăzute de
Regulamentul privind MUS sunt doar exemple care demonstrează profunzimea și pertinența
relației de responsabilitate a BCE față de Parlamentul European.
În acest context, dialogul monetar trimestrial este un instrument esențial pentru a face
transparente deciziile de politică monetară adoptate de BCE în relația cu cetățenii UE și
reprezentanții lor, în special atunci când deciziile, cum ar fi prezentarea de orientări sau
strategia de ieșire din politica monetară neconvențională, se confruntă cu o monitorizare mai
riguroasă. Consider că nivelul actual ridicat de interacțiune dovedește că acesta este un
exercițiu foarte util, în care nici deputații în Parlamentul European nu se tem să adreseze
întrebări importante, nici reprezentanții BCE nu evită să ofere numeroase informații cât mai
aprofundate și argumentate cu putință. În plus, temele alese de către Comisia ECON și
analizele de fond privind temele, datorită documentelor informative elaborate, în prealabil, de
experții monetari, oferă un punct central în audierile care le permit deputaților să colaboreze
cu BCE în discuții mult mai ample cu privire la politica economică în general.
Ca și în cazul altor politici ale UE, PE prevede sisteme de ponderi și contraponderi
fundamentale, care trebuie să fie păstrate și garantate. În viitor, cadrul referitor la
responsabilitate ar trebui să rămână eficient și adaptat la noile nevoi și provocări, prin
extinderea interacțiunilor, în funcție de necesități. În cazul dialogului monetar, aceste
RR\1147704RO.docx 29/33 PE618.217v02-00
RO
interacțiuni ar trebui să vizeze garantarea faptului că strategia BCE este bine înțeleasă,
orientată în mod adecvat și implementată în mod eficient și cu succes. Aceasta ar putea fi
completată cu sub-sesiuni tematice specifice, pe teme dedicate, care să permită o analiză mai
aprofundată și discuții pe domenii de interes deosebit. Pe scurt, relația dintre BCE și
Parlamentul European, omologul său cheie din punctul de vedere al răspunderii, trebuie să
rămână apropiată și solidă.
33. Care credeți că sunt riscurile și provocările cele mai importante cu care se
confruntă BCE în contextul actual?
În pofida măsurilor neconvenționale extraordinare desfășurate în ultimii ani, previziunile arată
că inflația din zona euro tot nu va ajunge la rata de referință de 2 % timp de mai mulți ani. Din
acest motiv, este justificată o reevaluare continuă a condițiilor economice și monetare din
zona euro și a efectelor măsurilor implementate până în prezent. Între timp, BCE trebuie, de
asemenea, să fie vigilentă cu privire la orice eventuală acumulare nejustificată de riscuri
financiare, în contextul actual caracterizat de rate foarte scăzute ale dobânzii și de condiții
financiare și monetare permisive.
Privind în perspectivă, rămân, în continuare, provocări importante pentru politica monetară
din zona euro. Unele vor fi confruntate într-un timp relativ scurt, în timp ce altele sunt pe
termen mai lung. Pe termen scurt și în măsura în care inflația indică o ajustare susținută către
obiectivul său, BCE va trebui să evalueze cum își va normaliza orientarea politicii monetare.
Aceasta implică atât achiziții de active în cadrul APP, precum și rata dobânzii pentru
facilitatea de depozit, în prezent la niveluri negative. În viitor, regularizările în calea
achizițiilor de active nete vor trebui să fie legate de progresele înregistrate în convergența
inflației către obiectivul său. Atunci când achizițiile nete vor fi încheiate, normalizarea poate
continua prin creșterea ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit și celelalte rate de referință.
În plus față de provocările actualului mediu de inflație scăzută și necesitatea de a normaliza,
în cele din urmă, politica monetară pe termen lung, politica monetară se confruntă cu o
provocare extraordinară, legată de faptul că rata dobânzilor va rămâne, probabil, foarte
scăzută în viitor. În special, dovezile arată că așa-numita rata naturală a dobânzii a scăzut în
ultimii ani în economiile avansate și s-ar putea apropia acum de zero sau chiar ar putea fi
negativă. Indiferent de motivele care stau la baza acestui fapt (demografice, tehnologice etc.),
astfel de rate naturale scăzute creează dificultăți importante pentru politica ratei dobânzilor.
În aceste circumstanțe, se pare că unele dintre măsurile recente, cum ar fi programele de
achiziționare de active sau prezentarea de orientări privind ratele dobânzii pe termen scurt,
vor rămâne în setul de instrumente al băncilor centrale, întrucât acestea s-au dovedit a fi utile
la reducerea ratelor pe termen lung, atunci când ratele dobânzii pe termen scurt sunt blocate la
limita minimă efectivă. Cu toate acestea, aceste politici au, de asemenea, limitările lor. Prin
urmare, ar putea fi necesară o reflecție mai aprofundată cu privire la eventuale ajustări ale
strategiei de politică monetară. Cu toate acestea, în timp ce orice schimbare a strategiei de
politică monetară este o responsabilitate a băncilor centrale, este util să reamintim că politica
monetară este, în mare măsură, incapabilă să ridice ratele naturale ale dobânzilor. Acestea din
urmă sunt, în mare măsură, determinate de factori reali, cum ar fi schimbările demografice și
progresul tehnologic. În consecință, responsabilitatea de a crește ratele naturale aparține altor
domenii de politică, cum ar fi, politica bugetară și, în special, reformele structurale. Astfel, în
timp ce politica monetară a realizat multe în ultimii ani, numai printr-un efort concertat al
tuturor factorilor economici vom fi în măsură să garantăm o perioadă de creștere economică
PE618.217v02-00 30/33 RR\1147704RO.docx
RO
ridicată și stabilă și stabilitatea prețurilor în zona euro.
34. În urma unui raport recent al Ombudsmanului European și a recomandărilor
Parlamentului European cuprinse în ultimul raport privind BCE, adoptat în februarie
2018, care sunt opiniile dumneavoastră cu privire la:
1) necesitatea de a publica declarațiile de interese financiare pentru membrii
Consiliului guvernatorilor în vederea prevenirii conflictelor de interese,
2) necesitatea de a asigura o abținere profesională de doi ani pentru membrii din
cadrul Consiliului guvernatorilor BCE care și-au încheiat mandatul,
3) faptul că membrii Comitetului executiv al BCE ar trebui să evite să fie, în același
timp, membri ai forumurilor sau ai altor organizații care includ membri ai conducerii
executive a băncilor supravegheate de BCE;
BCE este o instituție căreia i-au fost încredințate sarcini care servesc interesului public și este,
prin urmare, extrem de important să-i fie impuse cele mai înalte standarde de etică pentru
întreg personalul său, dar în special pentru membrii organelor de decizie ale acesteia, pentru a
evita orice potențial conflict de interese și a asigura cel mai înalt nivel posibil de integritate,
competență, eficiență și transparență.
În ceea ce privește cererea de publicare a declarațiilor de interese financiare, suntem de acord
cu orice măsură care sporește transparența și responsabilitatea în cadrul instituțiilor publice,
cum ar fi BCE, deoarece aceasta este o condiție necesară pentru independența acesteia. Într-
adevăr, în calitate de membru al guvernului spaniol, sunt supus unei astfel de cerințe, fiind
obligat să dezvălui orice interese financiare sau personale, atât înainte de a-mi asuma funcția
de ministru, cât și după demisia din aceasta.
Cu privire la perioadele de abținere, personal, nu sunt împotriva acestui tip de perioadă a
existenței stării de incompatibilitate, pentru a evita posibilele conflicte de interese. De fapt,
legislația spaniolă (Ley 3/2015, 30 de marzo, reguladora del ejercicio del alto cargo de la
Administración General del Estado), pe care trebuie să o respect, reglementează în detaliu
incompatibilitățile profesionale și salariale în cursul și după o perioadă de serviciu public ca
funcționar de rang înalt.
În ceea ce privește această chestiune din urmă, membrii Comitetului executiv al BCE trebuie
să fie în contact cu realitatea și economia reală, pentru a fi pe deplin conștienți de opiniile,
preocupările și îndoielile actorilor din sistem. Aceasta se poate realiza în diferite moduri, deși
nu toate sunt adecvate pentru a preveni posibilele conflicte de interese.
35. Cum evaluați implicarea BCE în contextul programelor de asistență financiară?
Cum vedeți dezvoltându-se în viitor o potențială implicare a BCE în programele de
asistență financiară?
Participarea BCE la programele de asistență financiară, astfel cum este prevăzută în prezent în
pachetul privind supravegherea și monitorizarea bugetare și Tratatul privind MES, a fost
uneori pusă sub semnul întrebării, dar cred că se poate afirma că a fost necesară în momente
critice. În orice caz, o astfel de participare trebuie să fie înțeleasă într-un context de presiune a
timpului, de criză a pieței, de informații incomplete, de foarte puțină experiență în ceea ce
privește ajustările semnificative în cadrul unei uniuni monetare și lipsa unui cadru juridic
adecvat și precis pentru a face față crizelor.
În acest scenariu, implicarea BCE, astfel cum a fost prevăzută în legislația secundară
RR\1147704RO.docx 31/33 PE618.217v02-00
RO
aplicabilă, s-a limitat, în esență, la furnizarea de consiliere și expertiză cu privire la o gamă de
aspecte relevante pentru buna funcționare a politicii monetare, stabilitatea financiară și
sprijinul pentru politicile economice generale ale Uniunii. BCE (împreună cu Comisia
Europeană și FMI) a furnizat informații Eurogrupului și Consiliului guvernatorilor MES, care
a fost singurul organ de decizie.
În pofida acestui rol și deși s-a păstrat independența deplină a BCE, au existat unele
preocupări și temeri cu privire la o eventuală intervenție a BCE în chestiuni de suveranitate
națională și/sau cu privire la potențialele conflicte de interese și acesta este și motivul pentru
care consider că viitorul rol al BCE în ceea ce privește programele de asistență financiară va
rămâne, în principal, doar un rol de consultanță în ceea ce privește domeniul monitorizării și
evaluării programelor.
De acum înainte, soluționarea crizelor viitoare va fi mult mai favorabilă, datorită unui cadru
mai solid și cuprinzător de gestionare a crizelor, care include Directiva privind redresarea și
rezoluția instituțiilor bancare (BRRD), precum și uniunea bancară, încă incompletă, care va
contribui cu siguranță la reducerea la minimum a necesității de a implica BCE.
36. Ce măsuri concrete ar putea lua BCE pentru a avea, în viitor, candidate femei
pentru pozițiile sale de vârf și pentru a mări diversitatea de gen, în general, la BCE?
Diversitatea de gen este o chestiune extrem de importantă, iar principalele noastre instituții
trebuie să dea un exemplu pentru restul societății. Prin urmare, este important ca BCE,
precum și alte entități publice și private, să promoveze femeile în cele mai înalte poziții. În
acest sens, BCE va trebui să aleagă patru noi membri ai Comitetului executiv în următorii doi
ani. Toți membrii care încheie mandatele acestora sunt bărbați, prin urmare, avem o excelentă
șansă de a lăsa loc unui comitet mai echilibrat din punctul de vedere al genului și de a
înregistra progrese în direcția egalității de gen.
BCE ia măsuri deja pentru diversitatea de gen, prin sprijinirea unui mediu de lucru
diversificat și favorabil incluziunii, precum și prin stabilirea unor obiective specifice privind
femeile în posturi de conducere. Cu toate acestea, ar trebui să se aibă în vedere înregistrarea
de noi progrese, în special în ceea ce privește posturile de conducere, iar abordarea chestiunii
plafonului de sticlă va rămâne importantă în următorii ani.
37. Care credeți că sunt îmbunătățirile care ar putea fi aduse cu privire la
răspunderea BCE față de CCE în ceea ce privește eficiența sa operațională?
Ca urmare a independenței BCE, mandatul CCE se limitează la evaluarea eficienței
operaționale a gestiunii BCE, în conformitate cu articolul 287 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene. Aceasta are ca scop menținerea unui echilibru între asigurarea
unei bune gestiuni financiare a fondurilor publice și raportarea adecvată către cetățeni, pe de o
parte, și izolarea procesului decizional al BCE de orice presiune politică pe termen scurt, ceea
ce reprezintă o condiție prealabilă pentru ca BCE să își continue în mod corespunzător
mandatul. În orice caz, faptul că BCE este pregătită să colaboreze și să răspundă
recomandărilor CCE din ultimii ani este un pas înainte, la fel ca și angajamentul său de a
continua adaptarea cadrului său de responsabilitate la provocările viitoare.
38. Ce părere aveți despre faptul că, în trecut, Consiliul a ignorat o dată avizul
Parlamentului European în ceea ce privește numirea unui membru al Comitetului
PE618.217v02-00 32/33 RR\1147704RO.docx
RO
executiv?
În conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană (articolul 283), președintele,
vicepreședintele și ceilalți patru membri ai Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene
sunt numiți de către Consiliul European, la recomandarea Consiliului și după ce acesta a
consultat Parlamentul European și Consiliul guvernatorilor BCE. Aceasta înseamnă că
responsabilitatea de a alege membrii Comitetului îi revine exclusiv Consiliului.
Prin urmare, în cazul în care Consiliul ia o decizie care nu este în concordanță cu opinia
exprimată de PE, nu înseamnă că acesta a ignorat acest aviz. Înseamnă doar că, după ce
analizat și evaluat avizul, Consiliul a luat totuși o decizie diferită.
În ceea ce privește cazul specific menționat în întrebare, avizul PE nu a pus niciodată sub
semnul întrebării meritele candidatului, ci doar a subliniat că nu este femeie.
39. Cum intenționați personal să îmbunătățiți echilibrul de gen în cadrul BCE?
După cum s-a precizat la întrebarea # 36, echilibrul de gen este o prioritate pentru mine, nu
doar pentru motive de egalitate, ci și ca o condiție pentru eficiența economică. Există
numeroase dovezi că incluziunea și diversitatea reprezintă un motor pentru performanță, iar
echilibrul de gen este o modalitate de a promova diversitatea. Acesta este motivul pentru care
cu toții ar trebui să colaborăm, în funcție de capacitățile și responsabilitățile noastre, pentru a
elimina eventualele obstacole care le împiedică pe femei să prospere în mediul profesional.
Dacă voi fi ales vicepreședinte, voi continua să susțin acest principiu, așa cum am făcut și în
trecut, după cum arată numirile de care sunt responsabil: șase din cele opt posturi de rang înalt
din Ministerul Economiei sunt deținute de femei, inclusiv toți cei trei secretari de stat,
Secretarul general pentru trezorerie și Secretarul general pentru industrie și IMM-uri.
RR\1147704RO.docx 33/33 PE618.217v02-00
RO
PROCEDURA COMISIEI COMPETENTĂ
Titlu Numirea vicepreședintelui Băncii Centrale Europene
Referințe N8-0053/2018 – C8-0040/2018 – 2018/0804(NLE)
Data sesizării / cerere de aprobare 20.2.2018
Comisie competentă
Data anunțului în plen
ECON
Raportori
Data numirii
Roberto
Gualtieri
23.1.2018
Examinare în comisie 26.2.2018
Data adoptării 27.2.2018
Rezultatul votului final +:
–:
0:
27
14
13
Membri titulari prezenți la votul final Burkhard Balz, Hugues Bayet, Pervenche Berès, Udo Bullmann, David
Coburn, Esther de Lange, Markus Ferber, Jonás Fernández, Neena Gill,
Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria
Hübner, Cătălin Sorin Ivan, Petr Ježek, Wolf Klinz, Georgios Kyrtsos,
Philippe Lamberts, Werner Langen, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson,
Gabriel Mato, Costas Mavrides, Bernard Monot, Caroline Nagtegaal,
Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Dimitrios Papadimoulis, Dariusz
Rosati, Pirkko Ruohonen-Lerner, Anne Sander, Alfred Sant, Molly
Scott Cato, Pedro Silva Pereira, Theodor Dumitru Stolojan, Kay
Swinburne, Ramon Tremosa i Balcells, Ernest Urtasun, Marco Valli,
Tom Vandenkendelaere, Jakob von Weizsäcker
Membri supleanți prezenți la votul final Enrique Calvet Chambon, Jan Keller, Verónica Lope Fontagné, Paloma
López Bermejo, Thomas Mann, Michel Reimon, Tibor Szanyi, Romana
Tomc, Miguel Urbán Crespo, Roberts Zīle
Membri supleanți (articolul 200 alineatul
(2)) prezenți la votul final
Zbigniew Kuźmiuk, Edouard Martin, José Ignacio Salafranca Sánchez-
Neyra
Data depunerii 6.3.2018