Capitolul III

Secţiunea 1.Scurt istoric al asigurărilor sociale.

Odată cu dezvoltarea capitalismului în România şi creşterea din punct de

vedere numeric a proletariatului, s-au acutizat şi revendicările sociale şi economice,

între care asigurarea socială a muncitorilor a ocupat o poziţie prioritară.

Drepturile de asigurări sociale ale muncitorilor au fost, într-o primă fază

acordate prin statutele muncitoreşti sub formă de sprijin mutual între aceştia.

Treptat, s-a conturat ideea instituţionalizării acestor drepturi prin intermediul

legilor care trebuiau să garanteze drepturile de asigurări sociale

În 1895, a fost adoptată, legea minelor care a instituit introducerea asigurării

sociale obligatorii pentru minerii şi muncitorii din industria petrolieră, prin

instituţionalizarea dreptului la pensie şi a dreptului la o indemizaţie în cazul

accidentelor de muncă. Legea a dispus înfiinţarea unei case de ajutor şi a unei case

de pensii, ale căror fonduri erau realizate prin contribuţia egală a patronilor şi

muncitorilor.

Legea Missir pentru organizarea meseriilor a dispus, printre altele, înfiinţarea

unui sistem de asigurări sociale pentru meseriaşi pe baze corporatiste.

După cum se observă, legea a completat procesul de instituţionalizare a asigurărilor

sociale la o nouă categorie socială – meseriaşii. Legea a instituit principiul

asigurării obligatorii pentru accidente, boli şi bătrâneţe a tuturor salariaţilor care

făceau parte din corporaţii.

Legea a fost apreciată la vremea respectivă ca una dintre cele mai moderne

legi europene în domeniu.

Întrucât România a adoptat sistemul comutativ al asigurărilor sociale şi a

realizat un sistem de asigurări sociale obligatorii de stat doar pentru titularii

contractelor de muncă şi meseriaşi, alte categorii socio - profesionale au simţit

nevoia să realizeze sisteme proprii de asigurări sociale.

Primul sistem privat de securitate socială apărut în România a fost cel al

avocaţilor, la care ne vom referi în prezenta lucrare.

Totodată, s-au pus bazele altor sisteme private de asigurări sociale printre

care amintim: cel al bisericii ortodoxe române, cele ale membrilor uniunilor de

creaţie (scriitori, muzicieni, artişti plastici).

Deşi în titulatură legea s-a referit la unificarea asigurărilor sociale, în

realitate a perpetuat sistemul de asigurări sociale de tip comutativ, avându-se în

vedere în continuare doar salariaţii şi meseriaşii.

Legea a precizat cu claritate principiile de bază ale sistemului de asigurări

sociale din România, printre care amintim, în primul rând, principiul

contributivităţii şi cel al solidarităţii.

Legea a stabilit cota de contribuţie pentru asigurări sociale de 6% calculată

supra salariului şi suportat în părţi egale de către patroni şi salariaţi. S-a prevăzut,

de asemenea, garantarea sistemului de către stat şi subvenţionarea fondului de

asigurări sociale de către stat la nevoie.

În 1938 a fost adoptată o nouă lege a asigurărilor sociale prin care s-a

încercat să se ţină sub control persoanele asigurate. Deşi legea a prevăzut o serie de

îngrădiri, totuşi, în linii mari, sistemul de asigurări sociale a continuat să

funcţioneze în aceleaşi condiţii create de legea Ioaniţescu

În cadrul asigurărilor sociale, puterea comunistă din România a continuat

abordarea acestora conform concepţiei comutative care şi aceasta a fost privită în

mod restrictiv.

Conform noii ideologii, legiuitorul comunist s-a preocupat să garanteze

drepturile de asigurări sociale ale salariaţilor într-o concepţie centralizatoare.

Pe planul organizării sistemului de asigurări sociale, această concepţie a

generat constituirea asigurărilor sociale de stat ca principal sistem de asigurări

sociale care cuprindea salariaţii întreprinderilor de stat precum şi, în mod restrictiv,

unele categorii de oameni ai muncii asimilaţi salariaţilor.

Liberii profesionişti şi agricultorii nu au fost cuprinşi în sistemul asigurărilor

sociale de stat. De aceea, ei au beneficiat de drepturi de asigurări sociale doar în

măsura în care au perpetuat sistemele de asigurări autonome, create în perioada

interbelică.

În perioada 1945 – 1949 puterea comunistă s-a concentrat, într-o primă fază,

asupra modificării sistemului de asigurări sociale preexistent. Cea mai importantă

lege privind modificarea în acest sens a fost decretul lege nr. 409/30.05.1945, care

a prevăzut majorarea şi indexarea pensiilor.

Reforma sistemului de asigurări sociale de tip comunist a fost realizată prin

adoptarea legii nr. 10 din 01.01.1949 pentru organizarea asigurărilor sociale de stat.

Legea pensiilor din 27-28 decembrie 1966, care a intrat în vigoare în 1967, a

constituit un pas înainte în rezolvarea problemelor legate de dreptul la pensie al

salariaţilor.

Ultima lege în domeniul asigurărilor sociale, adoptată de puterea comunistă,

a fost legea nr. 3/08.07.1977, care s-a caracterizat prin impunerea unor restricţii a

drepturilor de asigurări sociale.

Asigurările sociale după 1989.

Odată cu schimbarea regimului politic în România, s-a intrat într-o perioadă

de tranziţie care s-a caracterizat prin foarte multe şovăiri şi nostalgii.

Într-o primă fază, noua putere a fost preocupată mai mult de ameliorarea

legislaţiei de asigurări sociale preexistentă decât de modificarea ei radicală. De

aceea, se poate afirma că în această primă fază a lipsit reforma în cadrul sistemului

de asigurări sociale. Singurul sistem de asigurări sociale independent care s-a

dovedit a fi viabil şi a continuat să funcţioneze a fost cel al avocaţilor.

Reforma reală a sistemului asigurărilor sociale de stat a pornit odată cu

apariţia Legii nr. 19/2000.

Legea a realizat modificarea de substanţă a concepţiei asupra asigurărilor

sociale, având puternice valenţe împrumutate de la concepţia distributivă asupra

asigurărilor sociale, făcând posibil accesul la sistemul de asigurări sociale tuturor

persoanelor producătoare de venituri, fără a se limita ca în trecut doar la titularii

contractelor de muncă.

Asigurările sociale de sănătate au fost organizate in mod independent prin

Legea 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate.

Ulterior a apărut OUG 150/2002 - privind asigurarea şi funcţionarea

sistemului de asigurări sociale de sănătate, care abrogat Legea 145/1997.

Reforma în domeniul sanitar a avut ca bază legală Legea nr. 95/2006, care a

abrogat printre altele şi OUG 150/2002. Această lege, prin Titlul VII – intitulat

"Asigurările Sociale de Sănătate" a redefinit întregul sistem de asigurări sociale de

sănătate.

Sistemul de Asigurări Sociale de Sănătate este gestionat de Casa Naţională a

Asigurărilor de Sănătate, înfiinţată prin Legea 145/1997

Secţiunea a 2-a.Necesitatea şi conţinutul economic al asigurărilor sociale

Necesitatea înfăptuirii asigurărilor sociale decurge din faptul că participarea

cetăţenilor la desfăşurarea procesului de producţie şi a oricărei activităţi utile

societăţii poate să depună salariaţii, cooperatori,  agricultori, întreprinzători

articulari în anumite situaţii – cu toate măsurile care se iau pentru asigurarea

igienei, a securităţii şi protecţiei muncii, precum şi pentru prevenirea accidentelor şi

a îmbolnăvirilor, etc. – în imposibilitatea de a mai presta o muncă în condiţii

normale. Deoarece cetăţenii pot sa ajungă în imposibilitatea de a mai munci şi deci

de a-şi dobândi prin muncă bunurile şi serviciile necesare traiului lor şi a familiilor

lor din diverse cauze, cum sunt : accidentele, bolile, maternitatea, invaliditatea,

precum şi ca urmare a atingerii unei anumite limite de vârstă, cand omul nu mai

poate munci cu plenitudinea forţelor sale, este necesar ca statul, companiile

naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale, unităţile şi organizaţiile

cooperatiste, asociaţiile, întreprinderile private, întreprinzătorii particulari să ia din

timp măsurile corespunzătoare pentru protecţia cetăţenilor, asigurându-le veniturile

necesare traiului acestora si familiilor lor.

Dezvoltarea şi perfecţionarea factorilor de producţie au determinat crearea

unui sistem propriu naţional de asigurări sociale, iar după aceea extinderea şi

perfecţionarea lui continuă.

Necesitatea realizării asigurărilor sociale este determinată şi de grija

deosebită pe care statul trebuie să o manifeste faţă de cetăţenii săi. Fiind o

importantă problemă de stat, drepturile de asigurări sociale ale cetăţenilor sunt

garantate de Constituţie, de Codul muncii şi de alte acte normative. Astfel,

Constituţia României prevede :

„Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. Statul este obligat să ia măsuri

pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. Organizarea asistenţei medicale şi a

sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare,

controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi

alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit

legii.”1

  „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie

socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Cetăţenii au dreptul

la pensie, la concediul de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile de stat,

la ajutor de somaj şi la alte forme de asistenţă socială prevazute de lege.”2

  „Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în

realizarea drepturilor lor. Statul acordă alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare

pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat.”3

Asigurările sociale constituie unul dintre mijloacele de garantare, de realizare

a drepturilor constituţionale ale poporului, ele reprezentând numai o parte din

1 Constituţia României art. 34.2 Constituţia României art. 47.3 Constituţia României art. 49.

complexul de măsuri luate pentru realizarea unei vieţi decente şi civilizate a

poporului român.

Asigurările sociale sunt o instituţie obiectiv necesară a societăţii chemate să

rezolve ocrotirea salariaţilor, cooperatorilor, asociaţilor, agricultorilor,

pensionarilor şi a familiilor lor în cazuri de incapacitate temporară sau permanentă

de muncă.

Asigurările sociale constituie acea parte a relaţiilor social-economice bănesti

cu ajutorul cărora – în procesul repartiţiei PIB – se formează, se repartizează, se

gestionează şi se utilizează fondurile bănesti necesare ocrotirii obligatorii a

salariaţilor şi pensionarilor din companiile naţionale, regiile autonome, societăţile

comerciale, din reţeaua cooperaţiei de consum şi de credit, a membrilor cooperaţiei

meştesugăreşti şi a unităţilor agricole, a avocaţilor, a agricultorilor, a

meştesugarilor cu ateliere proprii, a întreprinzătorilor particulari, a slujitorilor

cultelor, a personalului casnic care lucrează la persoane fizice, a persoanelor care,

aflate în incapacitate temporară sau permanentă de muncă, deservesc blocurile de

locatari, în caz de bătrâneţe şi în alte cazuri prevăzute de lege. De asemenea,

asigurările sociale ocrotesc şi membrii familiilor persoanelor de mai sus.

Asigurările sociale cuprind un sistem de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare

a cetăţenilor activi, a pensionarilor şi membrilor lor de familie, care constă în

acordarea de către stat sau anumite organizaţii de indemnizaţii, ajutoare, pensii,

trimiteri la odihnă, la tratament balnear şi alte gratuităţi, în perioada în care se

găsesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de muncă sau în alte cazuri când

ajutorarea este necesară.

Prin asigurările sociale se iau măsurile corespunzătoare pentru prevenirea

îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii, precum şi pentru asigurarea

existenţei acelora care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza bolii,

accidentelor, a atingerii unei anumite limite de vârstă, etc. şi a celor care nu au

susţinători legali.

Sistemul naţional al asigurărilor sociale are anumite trăsături caracteristice,

care sunt determinate de condiţiile concrete de dezvoltare a României.

În perioada actuală, acest sistem public naţional de asigurări sociale este

constituit din următoarele componente principale:

a)asigurările sociale de stat;

b)asigurările sociale din cooperaţia mesteşugărească şi ale mestesugarilor cu

ateliere proprii;

c)asigurările sociale din unităţile agricole;

d)asigurările sociale ale agricultorilor cu gospodărie proprie;

e)asigurările sociale ale avocaţilor;

f)asigurările sociale ale slujitorilor cultelor.

Sistemul public naţional de asigurări sociale este organizat pe baza mai

multor pricipii, cum sunt unicitatea, obligativitatea, garantarea de către stat a

drepturilor sociale, cetăţenii sunt ocrotiti în toate cazurile şi pentru toată perioada

pierderii capacităţii de muncă, contributivitatea, egalitatea, solidaritatea socială,

repartiţia, ocrotirea cetăţenilor în concordanţă cu cerinţele eticii şi etichetaţii

sociale, pensiile până la un anumit nivel sunt scutite de impozite şi taxe,

imprescribilitatea dreptului la pensie şi la indemnizaţie de asigurări sociale,

autonomia şi descentralizarea asigurărilor sociale.

a)Unicitatea. Potrivit acestui principiu, statul a organizat un singur sistem

public national de asigurări sociale, garantat de stat, bazat pe aceleaşi norme de

drept.

Prin instituirea sistemului unic se urmăreste diminuarea riscurilor care

decurg din existenţa mai multor sisteme de asigurări sociale, dintre care cele mai

mici ajung inevitabil, mai devreme sau mai târziu, în dificultate, necesitând soluţii

pe termen scurt.

b)Obligativitatea.În concordanţă cu cerintele acestui principiu, persoanele

fizice care desfaşoară activităţi aducătoare de venituri şi care îndeplinesc condiţiile

prevăzute de lege sunt cuprinse, prin efectul legii, în sistemul public naţional de

asigurări sociale, beneficiind de drepturi şi având obligaţii reglementate.

Asigurările sociale cuprind : personalul din companiile naţionale, regiile

autonome, societăţile economice, întreprinderile private, cooperatorii, asociaţii,

agricultorii, avocaţii, slujitorii cultelor, toţi pensionarii şi membrii lor de familie.

Persoanele ocrotite prin sistemul public naţional de asigurări sociale au

calitatea de asiguraţi. Asiguraţii pot fi cetăţeni români, străini sau apatrizi, pe

perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România.

Asiguraţii sunt obligaţi să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au

dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale.

Practic, astăzi, toţi cetăţenii activi ai ţării, pensionarii şi membrii lor de

familie sunt ocrotiţi prin asigurările sociale, ceea ce înseamnă că la baza

asigurărilor sociale se află pricipiul generalităţii şi că statul garantează aceste

drepturi prin Constituţie şi prin alte acte normative.

c)Garantarea de către stat a drepturilor sociale.Statul este garantul

acestor drepturi exercitate prin sistemul public naţional al asigurărilor sociale.

Statul sprijină acest sistem al asigurărilor sociale în situaţii temeinic motivate, prin

acoperirea deficitelor financiare potrivit prevederilor legii bugetului asigurărilor

sociale de stat.

d)Cetăţenii sunt ocrotiti în toate cazurile şi pentru toată perioada de

pierdere a capacităţii lor de muncă, iar mamele se bucură şi de ocrotire socială

deosebită în caz de sarcină, lehuzie, pentru creşterea şi ingrijirea copiilor, când au

copii mici bolnavi, etc.

e)Contributivitatea.Fondurile sistemului public naţional al asigurărilor

sociale se constituie în principal pe seama contribuţiilor plătite de companiile

naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale cu capital de stat, întreprinderile

mixte şi private, instituţiile publice, cooperative, asociaţii, barourile de avocaţi, etc.

precum şi din contribuţiile persoanelor fizice care folosesc personal casnic şi

personal de îngrijire a blocurilor de locatari.

Prin reforma asigurărilor sociale s-a hotărât că aproximativ 33% din

contribuţie să fie trecute în sarcina asiguraţilor.

f)Egalitatea.Acest principiu are în vedere faptul că persoanele asigurate

beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii dacă îndeplinesc aceleaşi

condiţii prevăzute de lege.

g)Solidaritatea socială.Potrivit acestui pricipiu, participanţii la sistemul

public naţional de asigurări sociale î-şi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de

drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de

actele normative.

h)Reparţitia.În concordanţă cu cerinţele acestui principiu, fondurile

sistemului public naţional constituite se repartizează între asiguraţi sub forma

pensiilor, indemnizaţiilor, ajutoarelor, tratamentului balnear, trimiterilor la odihnă,

etc.

i)Ocrotirea cetăţenilor se realizează în concordaţă cu cerintele eticii şi

echităţii sociale, ceea ce înseamnă că pensiile şi celelalte forme de ocrotire sunt

reglementate şi acordate pe baza cotribuţiei aduse la dezvoltarea societăţii noastre

urmărindu-se concomitent realizarea unui raport echitabil între veniturile care

provin din salarii şi cele realizate din pensii.

j)Pensiile de asigurări sociale de pînă la un anumit nivel sunt scutite de

impozite şi taxe.Pensiile de asigurări sociale în cuantum de până la 9.000 lei

precum şi actele proceduale pentru dobândirea lor nu sunt impozabile şi nici

taxabile. Cererile care au drept scop stabilirea dreptului la pensie sau la

indemnizaţie de asigurări sociale, adresate oricaror instituţii, sunt scutite de taxa de

timbru.

k)Imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi la indemnizatiile de

asigurări sociale.Acest principiu este expres prevăzut de legislaţia de asigurări

sociale. Salariaţii, membrii cooperatori, asociaţii, agricultorii şi ceilalţi cetăţeni care

îndeplinesc condiţiile legale au dreptul sa ceară oricând stabilirea dreptului la

pensie, la indemnizaţie, etc.

l)Pensiile şi indemnizaţiile de asigurări sociale nu pot fi cedate nici total

nici parţial.Pensiile şi indemnizaţiile de asigurări sociale constituie un drept

personal şi nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, nu pot fi limitate şi nu pot fi

cedate nici total nici parţial, deoarece sunt menite să asigure condiţii decente de

viaţă persoanei căreia i-au fost conferite.

m)Autonomia şi descentralizarea.Potrivit acestui principiu asigurările

sociale se înfăptuiesc de către asiguraţii respectivi prin organe proprii şi organizaţii

competente. S-a înfiinţat Casa Natională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări

Sociale, organism autonom bazat pe administrarea de sine stătătoare a legislaţiei în

domeniul asigurărilor sociale, care întocmeste proiectul bugetului public naţional al

asigurărilor sociale, se preocupă de realizarea veniturilor, de efectuarea

cheltuielilor, de stabilirea şi de plata drepturilor de asigurări sociale.

Rolul sistemului public naţional al asigurărilor sociale rezultă din natura

nouă şi din principiile care stau la baza lui, precum şi din modul cum se constituie

şi se folosesc fondurile bănesti respective. Pe masura dezvoltării economiei

naţionale s-au extins şi s-au perfecţionat şi asigurările sociale. Concomitent, au

crescut rolul şi importanţa lor1.

Rolul deosebit al asigurărilor sociale constă în ocrotirea cetăţenilor în toate

cazurile de pierdere a capacităţii de muncă; de asemenea, prin acordarea

indemnizaţiilor şi aplicarea unor restricţii, ele actionează împotriva leneşilor,

simulanţilor şi chiulangiilor, etc.

Asigurările sociale au un rol important în educarea cetăţenilor, în dezvoltarea

constiinţei cetăţenesti, în promovarea echităţii sociale, ele cultivă atitudinea

1 Iulian Văcărel(colectiv), Finanţe Publice, Ediţia a VI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. 2007, pag. 241.

responsabilă faţă de muncă, faţă de familie, contribuind astfel la inocularea

trăsăturilor etico-spirituale înaintate ale fiecărui cetăţean, la respectarea normelor

de convieţuire socială şi la dezvoltarea atitudinii de apărare a avutului public şi

privat.

Controlul exercitat cu prilejul încasării veniturilor şi al efectuării cheltuielilor

cu plata pensiilor, indemnizaţiilor, ajutoarelor, etc. contribuie la buna organizare a

producţiei şi a muncii, la folosirea raţională a forţei de muncă, a mijloacelor de

muncă şi băneşti, la întărirea disciplinei economico-financiare, la respectarea şi la

întărirea legalităţii.

  Izvoarele de formare a fondurilor asigurărilor sociale sunt contribuţiile care

se plătesc de către agenţii economici şi instituţii, calculate prin aplicarea unor

procente asupra fondului de salarii brut al acestora, precum şi contribuţiile

individuale plătite de angajaţi.

          Cuantumul fondurilor asigurărilor sociale de stat depinde, în principal, de

mărimea veniturilor realizate de personalul încadrat în muncă, deoarece agenţii

economici şi instituţiile plătesc contribuţiile pentru asigurările sociale în funcţie de

aceste venituri. Creşterea veniturilor personalului a determinat şi sporirea continuă

a veniturilor asigurărilor sociale de stat.

          a)Contribuţiile pentru asigurările sociale de stat.Contribuţiile pentru

asigurările sociale de stat le plătesc lunar agenţii economici cu capital de stat, mixt

şi privat, cooperativele, instituţiile publice pentru personalul lor, întreprinderile

mici şi mijlocii pentru salariaţii lor, asociaţiile cu scop lucrativ, persoanele

autorizate să desfaşoare o activitate independentă, persoanele fizice care angajează

personal casnic sau pentru îngrijirea blocurilor de locatari, precum şi angajaţii din

veniturile lor.

                   Contribuţiile pentru asigurările sociale de stat nu se impozitează.

Stabilirea unor cote diferenţiate a fost necesară pentru realizarea unei echităţi

sporite, prin legatură mai strânsă între contribuţia plătită în timpul activităţii şi

prestaţiilor obţinute la vârsta pensionării, ţinându-se seama de grupa de muncă în

care s-a lucrat.

          Noua legislaţie prevede diferenţierea cotelor de contribuţii pentru asigurările

sociale în funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite şi speciale.      

Contribuţiile pentru asigurările sociale reprezintă peste 96% din totalul veniturilor

bugetului asigurărilor sociale de stat.         

Contribuţiile pentru asigurările sociale datorate de angajatori se calculează

asupra fondului de salarii brute lunare realizate de asiguraţi, precum şi asupra

veniturilor lunare realizate de persoanele care desfasoară activităţi exclusiv pe baza

de convenţii lunare realizate de persoanele care desfaşoară activităţi exclusiv pe

baza de convenţii civile de prestări servicii şi care realizează un venit brut în care se

cuprind:

          a) salariile tarifare ale personalului unităţii (personal permanent, temporar

sau zilier);

          b) drepturile băneşti pentru concediile legale şi suplimentare;

          c) salariile cuvenite lucrătorilor scoşi din producţie pentru a urma o scoală

profesională şi cele care se acordă elevilor şcolilor profesionale pentru perioadă de

practică în producţie;

          d) onorariile plătite specialiştilor pentru expertizele efectuate;

          e) sporurile de salarii (sporul pentru vechimea în muncă, pentru condiţii

nocive sau periculoase de muncă, pentru munca prestată suplimentar peste

programul de lucru, sporul pentru munca de noapte etc.);

          f) indemnizaţiile de conducere;

          g) drepturile băneşti care se acordă personalului în perioada de timp cât

îndeplineşte diferite obligaţii de stat şi obşteşti;

          h) premiile prevăzute să se acorde personalului în cursul anului (premii

pentru realizări deosebite, pentru economii la materiale, energie, forte de muncă).

          Sumele exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale nu se iau în

considerare la stabilirea cuantumului prestaţiilor de asigurări sociale.

          Cu începere din anul 2001, salariaţii plătesc o contribuţie pentru asigurările

sociale de stat care reprezintă circa o treime din contribuţiile totale stabilite în acest

scop, iar începând din anul 2003, 9,5% din salariul lunar.

          Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul

asiguraţilor o constituie:

-salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile

reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă şi/sau

veniturile celorlalte categorii de asiguraţi;

-venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau contractul de asigurare,

care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut lunar pe

economie.

Pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţia de somaj, de integrare

profesională sau alocaţie de sprijin, contribuţia se suportă din bugetul fondului

pentru plata indemnizaţiei de somaj.

Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pentru someri o

constituie cuantumul indemnizaţiei de somaj, de integrare profesională sau al

alocaţiei de sprijin, după caz.

Mărimea sumei contribuţiilor pentru asigurările sociale de stat depinde de doi

factori, şi anume: cotele procentuale de contribuţii şi fondul de salarii, inclusiv

impozitul aferent acestuia.

Suma anuală a contribuţiilor pentru asigurări sociale se determină prin

aplicarea cotei respective asupra fondului total de salarii, pe an, inclusiv impozitul

aferent acestuia. Suma contribuţiilor astfel determinată se repatizează

corespunzător pe trimestre.

Agenţii economici calculează şi includ contribuţiile pentru asigurări sociale

în costul produselor, lucrărilor sau prestărilor de servicii. Pentru instituţiile publice,

sumele necesare achitării contribuţiilor de asigurări sociale sunt alocate din bugetul

de stat sau din bugetele locale, după caz.

Contribuţia individuală de asigurări sociale datorată de asiguraţi se

calculează şi se reţine integral din salariile lor, dupa caz, din venitul brut lunar al

asiguraţilor şi se virează lunar de angajator la casa teritorială de pensii în raza

căreia se afla sediul acestuia.

Verificarea plăţii corecte a contribuţiei pentru asigurările sociale datorate de

persoanele fizice se face trimestrial de către organele financiare.

Termenele de plată ale contribuţiei de asigurări sociale sunt urmatoarele:

a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul

angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar sau chenzinal, dar nu

mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

b) până la sfârşitul lunii, pentru luna în curs, când asiguraţii sunt: asociaţi

unici, asociaţi, comandatari sau acţionari; administratori sau manageri cu contract

încheiat; membri ai asociaţiilor familiale; persoane autorizate să desfăşoare

activităţi independente;

c) cel mai târziu pânâ la datele fixate prin declaraţia sau contractul de

asigurare în cazul cand asiguraţii sunt: proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de

suprafeţe agricole şi forestiere; persoane care desfasoară activităţi agricole în cadrul

gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier; membri ai

societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură; persoane care

desfasoară activităţi în unităţile de cult recunoscute prin lege şi care nu au încheiat

contract individual de muncă; alte persoane;

d) până la data de 20 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata

drepturilor ce se suportă din bugetul fondului pentru plata indemnizaţiei de somaj,

de integrare profesională sau alocaţie de sprijin;

e) data prevazută în convenţia civilă de prestări de servicii pentru plata

sumelor celor angajaţi exclusiv pe baza de conventie civilă de prestări servicii, însă

nu mai târziu de data de 20 a lunii urmatoare celei pentru care se datoreaza plata.

Indiferent de forma de proprietate, angajatorii sunt obligaţi să depună la

bancă, odată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri ale

asiguraţilor, şi documentele pentru plata contribuţiilor datorate bugetului

asigurărilor sociale de stat, plăţile efectuându-se simultan, sub control bancar.

Neachitarea la termen a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale

de stat dă dreptul caselor teritoriale de pensii să aplice măsurile de executare silită

pentru încasarea sumelor cuvenite, potrivit normelor legale privind executarea

creanţelor bugetare. Sumele reprezentând majorări de întârziere se încasează la

bugetul asigurărilor sociale de stat.

Calculul majorărilor de întârziere, evidenţierea în contabilitate şi urmărirea

plăţii acestora se fac de catre angajator sau, dupa caz, de instituţia care efectuează

plata indemnizaţiei de somaj. Pentru asiguraţii cu declaraţie sau contract de

asigurare, majorările de întârziere se calculează de casele teritoriale de pensii.

Neplata la termenele stabilite a contribuţiei de asigurari sociale de către

asiguraţii cu declaraţie sau contract de asigurare atrage neacordarea drepturilor la

prestaţii până la achitarea contribuţiilor datorate şi a majorărilor de întârziere

aferente.

Contribuţiile datorate şi nedepuse pot fi urmărite pe cel mult 18 luni la

unităţile de stat şi doi ani la celelalte persoane juridice şi fizice.

În cazul lichidării administrative sau al falimentului angajatorului, sumele

datorate de acesta bugetului asigurărilor sociale de stat se recuperează potrivit

procedurii legale.

b.Contribuţia pentru asigurările sociale datorată de unităţile particulare

bazate pe libera iniţiativă.Această contribuţie se plăteşte la bugetul asigurărilor

sociale de stat de către patronii întreprinderilor mici, salariaţii acestora, membrii

asociaţiilor familiale, membrii asociaţiilor cu scop lucrativ şi de către persoanele

care desfăşoară activitate independentă autorizată.

Unităţile sunt obligate să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o

contribuţie de 30% calculată la salariul fix stabilit în contractul de muncă sau la

venitul lunar stabilit în contractul de asigurare socială, inclusiv asupra impozitului

aferent acestui salariu. De asemenea, au obligatia să depună contribuţia de 2,5%

calculată asupra fondului de salarii realizat lunar la fondul pentru plata

indemnizatiei de somaj în contul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Socială

Contribuţia pentru asigurările sociale de stat datorată de asociaţiile şi

persoanele care nu au cont la banca se depune, în orase şi municipii, la unităţile

Casei de Economii şi Consemnaţiuni, iar in mediul rural, la organele de încasare ale

primăriilor sau agenţiile  Casei de Economii şi Consemnaţiuni, în conturile caselor

teritoriale de pensii, până la sfarsitul lunii pentru luna în curs.

Întârzierea plăţii contribuţiilor nu suspendă şi nu amână plata drepturilor de

asigurări sociale cuvenite salariaţilor şi pensionarilor. În asemenea cazuri,

drepturile de asigurări sociale se acordă din fondurile proprii ale agentului

economic sau ale instituţiei respective.

Neplata la termen a contribuţiei de asigurări sociale atrage majorarea cu 2%

pentru fiecare lună sau fracţiune de lună de întârziere.

c.Contribuţiile diferenţiate ale salariaţilor şi pensionarilor care merg la

tratament balnear sau la odihnă.Cuantumul veniturilor asigurărilor sociale de

stat din contribuţiile salariaţilor şi pensionarilor care merg la tratament balnear şi

odihnă reprezintă circa 1% din totalul veniturilor bugetului asigurărilor sociale de

stat.

Persoanele bolnave de silicoză şi fibroză beneficiază de o reducere a

contribuţiei cu 75%, iar cele care suferă de boli profesionale beneficiază de o

reducere cu 50% a contribuţiei, precum şi pentru salariaţii care obtin rezultate

deosebite în activitatea lor.

Sunt scutiţi de plata acestor contribuţii pensionarii I.O.V.R. neangajaţi,

beneficiarii de ajutor social, precum şi pensionarii de asigurări sociale de stat şi

pensionarii militari care au pensii minime; aceasta înseamnă că ei beneficiază în

mod gratuit de tratament.

d.Alte venituri.Bugetul asigurărilor sociale de stat mai este alimentat şi cu

alte venituri, cum sunt: sumele rezultate din lichidarea debitelor din anii anteriori,

subvenţiile acordate staţiunilor balneare în anii precedenţi şi nefolosite, majorarile

şi amenzile aplicate pentru neplata la timp şi integrală a contribuţiilor pentru

asigurările sociale, restituirea sumelor plătite din eroare, pensiile neachitate şi

prescrise, dobânzi pentru disponibilităţile din conturi etc. Bugetul asigurărilor

sociale de stat mai este alimentat şi cu excedentul bugetului anului precedent, care

se reportează pe anul următor.

Secţiunea a 3-a.Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

 Sistemul de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

reglementat prin Legea nr. 346/20021 ,cu modificările şi completările

ulterioare,constituie obiect de studiu al dreptului securităţii sociale.Se cuvine,totuşi

să menţionăm aici câteva aspecte.

Aşa cum am arătat,una dintre principalele obligaţii ale angajatorului

este,conform art. 175 C. muncii,aceea de a ne asigura toţi angajaţii pentru risc de

accidente de muncă şi boli profesionale,în condiţiile legii.

Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are drept scop

1 M.Of. nr. 454 din 27 iunie 2002

protecţia social a salariaţilor împotriva diminuării sau pierderii capacităţii de

muncă şi decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncă şi a bolilor

profesionale.Astfel,asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale

garantează un ansamblu de servicii şi prestaţii în beneficial persoanelor asigurate,în

vederea:

a)promovării sănătăţii şi a securităţii în muncă şi prevenirii accidentelor de

muncă şi a bolilor profesionale.

b)diminuării şi compensării consecinţelor accidentelor de muncă şi ale

bolilor profesionale.

Prin asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionalerăspunderea

civilă a persoanei fizice sau juridice pentru prestaţiile prevăzute în prezenta lege şi

pentru care s-a plătit contribuţia de asigurare este preluată de angajator.Totuşi,în

situaţia în care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin asigurarea

realizată conform legii,în mod subsidiar şi complementar,intră în funcţiune

răspunderea civilă,potrivit dreptului comun.

Riscurile asigurate în condiţiile prezentei legi sunt accidentele de muncă şi

bolile profesionale definite în conformitate cu prevederile Legii protecţiei muncii

nr. 90/1996,republicată.

Salariaţii dobândesc calitatea de asiguraţi la data încheierii contractelor

individuale de muncă.

Angajatorul datorează şi este obligat să plătească pentru salariaţi contribuţia de

asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.În vederea încheierii

asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi a stabilirii cotei

contribuţiei datorate,angajatorul are obligaţia de a comunica asigurătorului ,printr-o

declaraţie pe propia raspundere,domeniul de activitate conform Clasificării

Activităţilor din Economia Naţională –CAEN, numărul de angajaţi,fondul de

salarii,precum şi orice alte informaţii solicitate în acest scop.Cota de contribuţie

datorată de angajator în funcţie de clasa de risc în care se încadrează potrivit

dispoziţiilor legale este stabilită de la 0,5% la 4%,aplicată asupra fondului total de

salarii brutelunare realizate.

Contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale nu se

aplică asupra sumelor reprezentând:

a)prestaţii de asigurări socialecare se suportă din fondurile asigurărilor

sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de către

acesta,potrivit legii;

b)drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contrctelor

de muncă,al încetării calităţii de funcţionar public sau de membru cooperator,altele

decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz;

c)diurnele de deplasare şi de delegare,indemnizaţiile de delegare,detaşare şi

transfer,precum şi drepturile de autor;

d)sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;

e)premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.

În cazul în care din culpa angajatorului nu s-a plătit contribuţia de asigurare

pentru accidente de muncă şi boli profesionale sau nu s-a declarat accidental de

muncă sau boala profesională,costul prestaţiilor şi al serviciilor de asigurare

prevăzute de Legea nr. 346/2002 se suportă de angajator.

Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale are următoarele

obiective :

a)prevenirea accidentelor de muncă şi a bolor profesionale

b)reabilitarea medicală şi socio-profesională a asiguraţilor,victim ale

accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale,precum şi recuperarea capacităţii

de muncă a acestora.

c)acordarea de prestaţii în bani pe termen lung şi scurt,sub formă de

indemnizaţii şi alte ajutoare,în condiţiile prevăzute de lege.

Potrvit acestor obiective,asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente

de muncă şi boli profesionale au dreptul la următoarele prestaţii şi

servicii,prevăzute expres de art. 19 din Legea nr.346/2002:

a)reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;

b)reabilitare şi reconversie profesională;

c)indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;

d)indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi indemnizaţie

pentru reducerea timpului de muncă.

e)compensaţii pentru atingere integrităţii;

f)despăgubiri în caz de deces;

g)rambursări de cheltuieli.

Potrivit articolului 54 din lege,aceste drepturi de asigurare se acordă astfel:

a)pentru accidente de muncă,în baza procesului-verbal de cercetare a

accidentului de muncă,întocmit,potrivit legii,de autoritatea competentă;

b)pentru boli profesionale,în baza formularului de declarare finală a bolii

profesionale,întocmit,potrivit legii,de autoritatea competentă.

Secţiunea a 4-a.Casa Naţională De Pensii şi Alte Drepturi de

Asigurări Sociale

Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS),

instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică, este organ

de specialitate al administraţiei publice centrale, care administrează şi gestionează

sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi sistemul de

asigurare pentru accidente de munca şi boli profesionale, sub autoritatea

Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.

            CNPAS are în subordine case judeţene de pensii şi Casa de pensii a

municipiului Bucureşti (case teritoriale de pensii) care sunt servicii publice

descentralizate investite cu personalitate juridică.

            Potrivit legii, CNPAS poate infiinţa case locale de pensii, fără personalitate

juridică, care funcţionează sub conducerea şi controlul caselor teritoriale de pensii.

            În subordinea Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări

Sociale functionează Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a

Capacităţii de Muncă, care este instituţie publică cu personalitate juridică şi

autonomie stiinţifică.

            Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale este acţionar

unic al Societăţii Comerciale de Tratament Balnear şi Recuperare a

Capacităţii de Muncă "T.B.R.C.M." S.A.

            CNPAS asigură coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţii caselor

teritoriale de pensii, în scopul aplicării unitare a legislaţiei în domeniul specific de

activitate şi al realizării integrale a sarcinilor şi atribuţiilor ce le revin acestora.

            Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale verifică

aplicarea unitară a legislaţiei din domeniul său de competenţă.

            Principalele atribuţii ale Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de

Asigurări Sociale sunt :

            a).în domeniul organizatoric:

            - elaborează Regulamentul de organizare şi funcţionare a CNPAS, stabileşte

structura organizatorică a caselor teritoriale de pensii şi emite regulamentul-cadru

de organizare şi funcţionare a acestora;

            - propune Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse norme

metodologice în aplicarea prevederilor legale din domeniul său de competenţă;

            - propune Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi

Ministerului Sănătaţii criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în

gradele I, II şi III de invaliditate a asiguraţilor;

            - stabileşte procedurile de regularizare a sumelor plătite în plus de către

contribuabili;

            - stabileşte anual tariful pentru certificarea stagiului de cotizare şi a

punctajului cumulat, la cererea asiguratului, precum şi tarife şi comisioane pentru

operaţiuni efectuate de către structurile sale teritoriale pentru terţi;

            - organizează modul de stabilire şi de plată a drepturilor de pensii şi a altor

drepturi de asigurări sociale finanţate din bugetul asigurărilor sociale, precum şi a

celor finanţate de la bugetul de stat, prin bugetul alocat Ministerului Muncii,

Familiei şi Egalitaţii de Şanse, conform legii;

            - organizează activitatea de evidenţă contabilă a execuţiei bugetare pentru

bugetul asigurărilor sociale de stat;

            - organizează, administrează şi asigură securitatea sistemului informatic al

CNPAS, precum şi al structurilor sale teritoriale;

            - organizează activitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de

muncă;

            - organizează şi administrează sistemul de trimitere la tratament balnear,

precum şi programele recuperatorii;

            - organizează modul de atribuire a codului personal de asigurări sociale,

precum şi gestiunea acestuia;

            - organizează activitatea de furnizare a informaţiilor necesare în vederea

elaborării de studii şi analize în domeniul său de activitate;

            - administrează şi gestionează patrimoniul propriu;

            - organizează selecţia, pregătirea şi perfecţionarea profesională a

personalului din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale;

            - organizează cursuri de perfecţionare pentru personalul cu atribuţii în

domeniul prevenirii, securităţii şi sănătăţii în muncă;

            - organizează şi asigură evidenţa la nivel naţional a tuturor persoanelor

juridice şi fizice asigurate pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

            - aplică prevederile convenţiilor internationale de asigurări sociale, la care

România este parte, precum şi ansamblul reglementărilor comunitare şi dezvoltă

relaţii cu organisme similare în domeniul asigurărilor sociale din alte ţări, în limita

competenţelor prevăzute de lege;

            - organizează cooperarea cu instituţii similare din alte ţări, în vederea

coordonării prestaţiilor de asigurări sociale din domeniul propriu de competenţă,

pentru lucrătorii migranţi;

            - coordonează, îndrumă şi controlează activitatea de asigurare pentru

accidente de muncă şi boli profesionale în general şi, în mod deosebit, activitatea

preventivă desfăşurată de personalul propriu sau de asociaţiile profesionale de

asigurare;

            - emite, respinge sau retrage autorizaţia de funcţionare pentru asociaţiile

profesionale de asigurare, în condiţiile legii;

            - constată cazurile asigurate, stabileşte drepturile de asigurare şi controlează

modul de acordare a drepturilor de asigurare, ca urmare a accidentelor de muncă şi

bolilor profesionale;

            - organizează şi păstrează evidenţa accidentelor de munca şi a bolilor

profesionale;

            - aplică sancţiuni, potrivit legii, angajatorilor care nu îşi duc la îndeplinire

sarcinile privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, prin

personalul abilitat în acest scop de CNPAS.

            - organizează activitatea privind stabilirea şi plata contribuţiilor pentru

fondurile de pensii administrate privat.

            b) în domeniul financiar:

            - propune Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse indicatorii de

fundamentare ai bugetului de asigurări sociale de stat şi face public salariul mediu

brut pe economie pentru anul următor, prognozat potrivit legii;

            - repartizează, în profil teritorial şi pe trimestre, bugetul asigurărilor sociale

de stat, aprobat potrivit legii;

            - constituie fondul de rezervă şi asigură utilizarea acestuia, conform legii;

            - analizează realizarea veniturilor bugetului de asigurări sociale de stat,

conform indicatorilor bugetari aprobaţi prin lege;

            - colectează şi virează contribuţiile de asigurări sociale pentru asiguraţii

individuali şi alte venituri, potrivit legii;

            - calculează, reţine şi virează contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi

impozitul asupra pensiilor, în condiţiile legii;

            - ia măsuri, în condiţiile legii, pentru protecţia fondurilor de asigurări

sociale;

            - calculează valoarea unui punct de pensie şi o actualizează în timpul

execuţiei bugetare, potrivit legii;

            - asigură plata pensiilor şi a celorlalte drepturi de asigurări sociale care,

potrivit legii, se finanţează din bugetul asigurărilor sociale de stat;

            - asigură stabilirea şi plata unor drepturi finanţate de la bugetul de stat,

pentru care Ministerul Muncii, Familiei şi Egalitătii de Şanse este ordonator

principal de credite, CNPAS exercitând funcţia de ordonator secundar de credite;

            - răspunde de administrarea patrimoniului propriu şi de utilizarea cu

eficienţă a fondurilor provenite din împrumuturi externe;

            - finanţează, la nivel naţional, studii de cercetare aplicativă, la propunerea

caselor teritoriale de pensii sau a asociaţiilor profesionale de asigurare, în vederea

elaborării de soluţii, dispozitive şi metode de prevenire a accidentelor de muncă şi

bolilor profesionale;

            - ţine evidenţa costurilor de asigurare pentru accidente de muncă şi boli

profesionale, la nivel naţional;

            - elaborează şi supune spre aprobare Ministerului Muncii, Familiei şi

Egalitătii de Şanse criteriile şi metodologia care stau la baza calculului contribuţiei

de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

            - controlează modul de acordare a stimulentelor pentru încurajarea aplicării

măsurilor de prevenire şi reducere a nivelului de risc la accidente de muncă şi boli

profesionale;

            - decontează, în condiţiile prevăzute de lege, prestaţiile efectuate de

asociaţiile profesionale de asigurare;

            - determină şi revizuieşte tarifele şi clasele de risc pentru fiecare sector de

activitate, în funcţie de riscul de accidentare şi îmbolnavire profesională din cadrul

sectorului respectiv;

            - efectuează încadrarea în clasele de risc şi comunică anual persoanelor

juridice şi fizice asigurate clasa de risc şi cota de contribuţie datorată,

corespunzător activităţilor desfăşurate în fiecare unitate;

            - recuperează sumele datorate de angajator pentru asigurare pentru

accidente de muncă şi boli profesionale, în cazul reorganizării judiciare sau al

falimentului acestuia;

            - achită, în condiţiile legii, contravaloarea serviciilor medicale, a biletelor

pentru tratament balnear prescris de medicul asiguratorului, precum şi a

tratamentului medical pentru perioada de recuperare, inclusiv cazarea şi masa în

unităţile medicale pentru persoanele care au suferit un accident de muncă sau

îmbolnăvire profesională;

            - acordă,în condiţiile legii, compensaţii pentru atingerea integrităţii celor

care au suferit accidente de muncă sau îmbolnaviri profesionale, despăgubiri în caz

de deces şi rambursări de cheltuieli;

            - preia în sarcina sa cheltuielile pentru prestaţiile şi serviciile de reabilitare

şi reconversie profesională, prevăzute de lege;

            - virează contribuţiile pentru fondurile de pensii administrate privat;

            - asigură exportul în străinătate al prestaţiilor stabilite, potrivit

reglementărilor legale în domeniu.

            c) în domeniul îndrumării şi reprezentării:

            - indrumă, coordonează şi verifică modul de aplicare a dispoziţiilor legale

de către casele teritoriale de pensii;

            - îndrumă persoanele juridice şi fizice cărora le revin drepturi şi obligaţii ce

decurg din reglementările privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de

asigurări sociale;

            - îndrumă şi controlează modul de stabilire şi achitare a prestaţiilor de

asigurări sociale prevăzute de lege, finanţate din bugetul de asigurări sociale şi a

altor drepturi prevăzute de legi speciale, finanţate de la bugetul de stat, prin bugetul

Ministerului Muncii, Familiei si Egalitătii de Sanse;

            - îndrumă şi controlează activitatea de expertiză medicală şi recuperare a

capacităţii de muncă;

            - îndrumă şi controlează structurile teritoriale în ceea ce priveşte activitatea

de colectare a contribuţiilor de asigurări sociale datorate de asiguraţii individuali,

potrivit legii, precum şi a celei de executare silită;

            - asigură reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti;

            -asigură reprezentarea în relaţiile cu organismele similare din străinătate.

            - realizează activităţile ce decurg din statutul României de stat membru al

Uniunii Europene, în domeniul specific de activitate.

            d) în domeniul evidenţei, certificării şi raportării:

            - asigură evidenţa la nivel naţional a tuturor contribuabililor la sistemul

public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale;

            - asigură evidenţa la nivel naţional a persoanelor care, potrivit legii, au

aderat la fondurile de pensii administrate privat;

            - asigură evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale la nivel

naţional, pe baza codului personal de asigurări sociale;

            - certifică fiecarui asigurat stagiul de cotizare, punctajul anual şi punctajul

cumulat pentru perioada de cotizare în mod gratuit, o dată pe an, prin intermediul

caselor teritoriale de pensii;

            - gestionează baza de date privind asiguraţii sistemului public de pensii şi

alte drepturi de asigurări sociale, precum şi baza de date privind persoanele care,

potrivit legii, au aderat la fondurile de pensii administrate privat şi asigură

caracterul confidenţial al acestora;

            - certifică, în situaţia lucrătorilor migranţi, legislatia naţională aplicabilă

conform regulamentelor comunitare în vigoare şi convenţiilor internaţionale de

asigurări sociale la care România este parte;

            - prezintă Ministerului Muncii, Familiei şi Egalitătii de Şanse execuţia

bugetului şi rapoarte cu privire la modul de administrare a bugetului asigurărilor

sociale de stat;

            - face public, semestrial, raportul privind activitatea proprie;

            - asigură introducerea, dezvoltarea, întretinerea şi protecţia sistemelor

automate de calcul şi evidenţă;

            - răspunde sesizărilor adresate direct sau transmise de catre Administraţia

Prezidenţială, Parlament, Guvern, Avocatul Poporului, precum şi de alte instituţii,

persoane fizice şi juridice;

            - asigură informarea şi consultarea asiguraţilor, precum şi a pensionarilor

asupra problemelor care vizează interesele acestora;

            - asigură, potrivit legii, schimbul de informaţii cu instituţia de colectare a

contribuţiilor pentru fondurile de pensii administrate privat, Comisia de

Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, fondurile de pensii, precum şi cu

administratorii acestora;

            - în cazul unor neconcordanţe ale datelor cuprinse în fişele de declarare a

bolilor profesionale - BP2, solicită factorilor responsabili clarificarea acestora şi

modificarea în consecinţă a înregistrărilor.

            e)în domeniul prevenirii accidentelor de munca si a bolilor profesionale:

            - coordonează activitatea de prevenire desfăşurată la nivelul caselor

teritoriale de pensii şi stabileşte priorităţile de prevenire pentru activitatea sa;

            - realizează obiectivele de prevenire, prin servicii proprii, cu personal

specializat sau persoane fizice/juridice abilitate conform legii;

            - stabileşte programele de prevenire, acordă consultanţă, asistenţă tehnică şi

medicală de medicina muncii cu privire la organizarea, măsurile şi mijloacele de

prevenire;

            - acordă consiliere în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în funcţie de

situaţiile specifice domeniului de activitate, în scopul imbunătăţirii activităţii de

prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, în mod direct sau în

baza unor contracte încheiate în condiţiile legii;

            - efectuează analize şi evaluări de riscuri pentru probleme de interes

naţional, elaborează studii, analize şi asigură documentaţia privind riscurile şi

condiţiile de muncă, în vederea fundamentării unor măsuri de prevenire;

            - verifică modalitatea de completare a formularului pentru înregistrarea

accidentului de muncă - FIAM şi, în caz de neconcordanţe, solicită factorilor

responsabili modificarea acestora;

            - urmăreste modul de întocmire a instrucţiunilor proprii de securitatea

muncii şi consiliază angajatorii pentru realizarea acestora;

            - recomandă măsuri de prevenire, urmăreste aplicarea lor şi eliminarea sau

diminuarea riscurilor;

            - elaborează forme şi mijloace de educare pentru prevenirea accidentelor de

muncă şi a bolilor profesionale;

            - în vederea stabilirii priorităţilor de prevenire, consultă dosarul de cercetare

al bolilor profesionale şi accidentelor de muncă;

            - propune ordonatorului de credite, în functie de identificarea unor priorităţi

la nivel naţional, finanţarea de proiecte sau programe de cercetare pentru

fundamentarea ştiinţifică a măsurilor de prevenire necesare;

            - coordonează activitatea privind aplicarea regulamentelor referitoare la

regimul de securitate socială a lucrătorilor migranţi pentru domeniul accidentelor

de muncă şi bolilor profesionale.

            f) în domeniul reabilitării medicale, recuperării capacităţii de muncă şi

reconversiei profesionale a persoanelor care au suferit accidente de muncă sau boli

profesionale:

            - organizează la nivel naţional, la propunerea caselor teritoriale de pensii şi

a asociaţiilor profesionale, activitatea de recuperare funcţională, protezare,

reorientare şi reconversie, în vederea reintegrării profesionale pentru cei care au

suferit accidente de muncă şi boli profesionale;

            - urmareşte şi verifică modul de acordare a concediilor medicale celor care

au suferit accidente de muncă şi boli profesionale;

            - urmăreşte şi verifică modul în care asiguraţii respectă programele de

recuperare a capacităţii de muncă;

            - stabileşte programe individuale de recuperare, în funcţie de natura şi

prognosticul bolii;

            - aprobă anual criteriile pe baza cărora se acordă bilete de tratament balnear;

            - suspendă dreptul la prestaţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli

profesionale, în cazul în care asiguratii nu respectă sau nu urmează programul

individual de recuperare;

            - asigură, în condiţiile legii, prestaţii şi servicii pentru reabilitare medicală,

recuperarea capacităţii de muncă şi reconversie profesională;

            - îndrumă şi urmăreşte activitatea caselor teritoriale de pensii legată de

derularea contractelor încheiate cu spitalele.