editura: olimpias e-mail*: edituraolimpias@yahoo

Revista Creionel, publicație anuală, 2015 – Grădinița P.P. „Step by Step”. Galați

1

Editura: OLIMPIAS

Tel./fax*: 0749225648 E-mail*: [email protected]

ISSN 2457 – 2527

ISSN-L 2457 – 2527


2

Creionel și echipa educațională a Grădiniței cu Program Prelungit ”Step by Step”

continuă, și în acest an călătoria în lumea minunată a copilăriei, în locul unde visele

copiilor devin realitate, unde se spun și se nasc poveștile copilăriei.

Rămași fideli principiilor alternativei educaționale step by step care ne ajută să

formăm copii apți să se integreze într-o societate aflată în permanentă schimbare,

continuăm să credem ca numai în echipă putem reuși.

De ce step by step???

pentru că este o metodă alternativă ce urmărește dezvoltarea ”pas cu pas”;

educatoarea și copilul sunt prieteni, primul fiind ghidat de al doilea;

activitățile în centre – zone delimitate, dotate cu resurse educaționale specifice

domeniului de interes – permit o învățare individualizată ;

se lucrează individual și pe grupuri mici de copii,

este încurajată comunicarea, astfel, copiii noștri nu își vor cultiva teama de insucces,

neîncrederea în forțele proprii ci vor reuși să își exploateze potențialul la maxim ;

pentru ca fiecare copil să poată învăța și ajunge la înțelegerea completă a sarcinilor

propuse, în ritmul și modul propriu, personal, în sala de grupă se află în permanență două

cadre didactice;

părinții sunt invitați să participe efectiv la clasă, la procesul de educație, ca parteneri.

Prezența unui părinte în sala de grupă este un fapt firesc, nici festiv, nici perturbator.

Poziția "umăr la umăr" a educatorului cu copilul în centrele de activitate facilitează

această participare.

Vom fi mereu aici să scriem împreună poveștile copilăriei și, pas cu pas să descoperim

tainele cunoașterii!!!

Colectivul Grădiniței cu Program Prelungit ”Step by Step” Galați Director,

Ion Axenia Simona


3

Când Bunul Dumnezeu a creat educatoarea, lucra deja în a şasea zi peste program.

Atunci apăru Îngerul şi spuse:

- Doamne, dar mult mai lucraţi la această figurină?

Bunul Dumnezeu spuse:

- Ai citit dorinţele speciale de pe comandă? Să fie uşor de îngrijit, dar să nu fie din

plastic; să aibă 168 de părţi mobile, să aibă nervi de oţel şi o poală în care să şadă concomitent

cel puţin 10 copii. Dar totuşi trebuie să încapă pe un scăunel de copil şi să trăiască cu

precădere într-o poziţie plecată. Cuvântul ei să vindece totul, de la cucui până la durerea

sufletească, şi să aibă 6 perechi de mâini.

Atunci Îngerul scutură din cap şi spuse: „- 6 perechi de mâini, nu cred că este posibil!”

- „Nu mâinile îmi produc dureri de cap” , spuse Bunul Dumnezeu, „ci 3 perechi de ochi

pe care educatoare trebuie să-i aibă.”

- Fac parte din modelul standard? Întrebă Îngerul pe Bunul Dumnezeu.

Acesta dădu din cap şi spuse: „- o pereche care să vadă prin uşa închisă, în timp ce

întreabă: ce faceţi voi acolo, dincolo? – chiar dacă deja ştie. O a doua pereche în ceafă, cu

care vede ce n-ar trebui să vadă, dar ce trebuie să ştie. Şi bineînţeles, cei 2 ochi aici, în faţă, cu

care priveşte copilul care se comportă imposibil şi care totuşi exprimă: te înţeleg şi te iubesc

tare mult, fără să spună un singur cuvânt.”

- O, Doamne, spuse Îngerul şi se trase uşor de mânecă, mergeţi la culcare şi continuaţi

mâine.

- Nu pot, spuse Bunul Dumnezeu, pentru că sunt aproape de a crea ceva, ce într-o

anumită măsură îmi seamănă. Am reuşit să creez o figurină care se poate vindeca singură, dacă

este bolnavă, care poate mulţumi 30 de copii cu o mică prăjitură aniversară, care poate

convinge un copil de 6 ani să se spele pe mâini înainte de mâncare, care convinge pe unul de 3

ani că plastilina nu este comestibilă şi care transmite inconfundabil că picioarele le-am

conceput cu precădere pentru mers, şi nu pentru lovit.

Îngerul se plimbă încet de jur împrejurul modelului educatoarei.

- Prea moale, suspină el.

- Dar dârză, spuse Bunul Dumnezeu energic. Nici nu crezi câte poate realiza şi suporta

această educatoare!

- Poate să şi gândească?

- Nu numai să gândească, ci poate încheia compromise şi judecăţi … şi poate uita!

În final Îngerul se aplecă uşor asupra figurinei şi trecu cu degetele sale peste obrajii

modelului.

- Aici este o spărtură, spuse el. V-am spus eu: D-voastră încercaţi să introduceţi prea

multe în acest model.

- Acolo nu este o spărtură, spuse Bunul Dumnezeu, acolo este o lacrimă.

- Pentru ce e bună?

- Ea curge la bucurie, necaz, dezamăgire, durere, părăsire.

- Sunteţi un adevărat geniu! spuse Îngerul.

Atunci Bunul Dumnezeu privi dus pe gânduri şi spuse:

- Lacrima … , păi da, ea este ventilul de supraplin.

Sperăm că v-am descreţit frunţile, dar nu este doar o legendă, ci există mult adevăr în

această povestioară…. .

Dorim tuturor copiilor, bunicilor cât mai multe bucurii şi realizări şi nu uitaţi: doar

împreună vom reuşi!!!


4

Într-o frumoasă zi de toamnă - anotimpul cel

mai încărcat de culoare și dăruire, când sentimentul

despărțirii ne învăluie cu o mai mare ușurință – o zi

când ne gândeam cu nostalgie la piticii care, în acel moment pășeau cu încredere și

speranță pragul școlii, nimic frumos nu părea să se mai întâmple, când, deodată în ușa

clasei au apărut niște pitici. Erau atât de mici, atât de frumoși încât ne-au cucerit iremediabil.

Și uite-așa, ei dornici să descopere lumea, noi dispuse să le fim alături, am început să scriem încă o poveste frumoasă cu pitici.

Ne apropiem de sfârșitul primului capitol și, putem spune că, pas cu pas, am

reușit să facem față tuturor provocărilor .

Sunt copil ca fiecare,

Și mă joc mereu.

Jucăria cea mai mare,

Este tatăl meu.

Iar când tata nu-i acasă

Ci-i altundeva

Jucăria cea frumoasă

Este mama mea.

Și când mama și cu tata

Sunt plecați de-aici

Pentru joc, să țineți seama,

Am niște bunici.

Scumpă mamă, dragă tată

Roata nu stă-n loc,

Căci voi fi și eu odată,

Jucărie-n joc.

Sunt copil ca fiecare

Adrian Păunescu


5

În ritm de dans, am

călătorit pe urmele

strămoșilor noștri

Toamna, ne-a trimis prin

Alba ca Zăpada, minunatele

ei daruri!

Le-am gustat, apoi am facut

și plăcintă și suc!


6

Și pentru că am am

pregătit o frumoasă

serbare , a venit și

Moș Crăciun

Cum să ne păstrăm curați și

sănătoși , am învațat și de la

dna. asistentă

Câtă emoție am trăit

când

Zâna Iarna

a venit la noi la grupă!


7

După ce am plantat ridichi,

am ”scos” ridichea uriașă apoi,

am făcut o gustoasă salată!


8

(poveste educativă)

Într-o zi de toamnă, pe malul lacului

s-au strâns toate berzele din împrejurimi pentru a se pregăti să

plece a doua zi spre țările calde. În tufiș, stătea un șoricel, iar

după ce ascultă discuția berzelor, își spuse în gând:

— Tare mult aș vrea să zbor și eu odată...

Gândindu-se mereu la marea lui dorință, șoricelul, nu a putut

să doarmă toată noaptea, așa că, dimineața, cum se lumină de

ziuă, prinse curaj și merse la șefa berzelor, căreia i-a spus:

— Vă rog foarte mult, luați-mă și pe mine cu voi, că

vreau să văd și eu lumea de sus!

Berzele foarte uimite:

— Dar cum să te luăm că tu nu ai aripi ca să poți zbura,

iar dacă te-ai urca pe spatele nostru, ai putea aluneca!

De îndată, șoricelului îi veni o idee:

Dar dacă două berze țin de un băț, eu m-aș putea ține cu

dinții de la jumătate și aș putea zbura cu voi! Berzele au

fost de acord, au căutat un băț, au prins cu ciocul fiecare de

câte un capăt, șoricelul s-a prins cu dinții de la

jumătate, așa cum plănuise, și și-au luat

zborul.


9

Tare uimit și încântat era șoricelul

de cum se vedea lumea de sus. Și, zburând

ei tot așa, au ajuns deasupra unui iaz de

broaște, care de cum îi zăriră au început a

orăcăi:

— Acela este un șoarece care zboară? Dar cum a fost

posibil așa ceva? Cui i-o fi venit ideea asta așa de interesantă?

Șoricelul, auzind aceste vorbe, mândru cum era din fire, nu

s-a abținut și a vrut să spună că a fost ideea lui, dar cum a

deschis gura, a scăpat bățul și a căzut direct în apă.

Așa că, dacă șoricelul nu ar fi fost atât de mândru și nu

s-ar fi dat mare în fața broscuțelor, ar fi trăit până în ziua de

azi!


10

Desenați pe contur!

Colorați imaginea obținută!

Încercuiți cifra corespunzătoare numărului de fluturași!


11

Primul capitol din viața de preșcolar a piticilor se încheie aici! A fost frumos pentru că,

am pus laolaltă copii minunați, părinți speciali,

dragoste, înțelegere, toleranță și o echipă educațio-

nală care crede cu tărie că lucrurile minunate se obțin în echipă.

Avem o echipă minunată și convingerea că împreună vom trăi

lucruri frumoase aici, la grădinită.

John Lenon spunea:

”Când aveam 5 ani, mama mi-a spus că fericirea este cel mai

frumos lucru din viață....


12


13


14


15

Colectivul de redacție

Ion Axenia Simona Stratulat Nina Dana Popa Geanina Buruiană Iuliana Enache Carmen Mariana Papuc Stana Moisă Aura Lungeanu Ionica Petre Adina Luminita Eftasiu Marilena Teleucă Nicoleta Stoica Viorica Apostol Eugenia Ene Romina Loredana

Anitoiu Costanda

Când te duci seara la culcare Si-ti pui o mâna sub obraz, Sa te -ntrebi cu-ngrijorare: -“Ce-am facut eu oare azi?”

O zi trecuta fara fapte Care sa-ti fi ramas in minte, În viata ta e ca o noapte Sau ca un basm fara cuvinte.

E ca si cum n-ai fi trait Si ti-ai pierdut o zi din viata, Si soarele s-ar fi oprit Cazut in somn de dimineata.

Cât timp tu n-ai facut nimic, Pamântul s-a-nvârtit o data, Si doar nu-i atât de mic, Si-a dus in spate lumea toata.

Sa-ti fie aceste vorbe îndemn Al vietii tale care vine, Sa lasi pe unde treci însemn Ca ai facut si tu un bine.

Si de esti vrednic cum as vrea, Drept semn al timpului prezent, Tu sa ridici prin munca ta Si gândul tau, un monument.

Editura: OLIMPIAS Tel./fax*: 0749225648

E-mail*: [email protected]

ISSN 2457 – 2527

ISSN-L 2457 – 2527

mailto:[email protected]


16

editura: olimpias e-mail*: edituraolimpias@yahoo

Documents