Factorul islamic în relaţiile internaţionale

Duminică, 21 Martie 2010 19:33 administrator

de Irina PALADI

Deşi sistemul contemporan al relaţiilor internaţionale are un caracter laic, convingerile religioase ale maselor joacă un anumit rol în politica internă a multor state şi în evoluţia relaţiilor internaţionale. În ultimele decenii ale sec. XX, în mai multe state a avut loc creşterea rolului religiei în societate, multe conflicte de pe mapamond având evident substrat religios. De aceea, neglijarea factorilor religioşi se soldează (precum ne demonstrează mereu practica internaţională) cu tragedii omeneşti, războaie şi vărsări de sânge.Ciocnirea civilizaţiilor

În ultimii ani, în literatura de specialitate se poartă discuţii referitor la caracterul conflictelor şi războaielor în lumea multipolară. De mare popularitate se bucură concepţia „Ciocnirii civilizaţiilor” propusă de politologul american S. Huntington, care susţine că dacă secolul al XX-lea a fost un secol al coliziunii ideologiilor, apoi secolul al XXI-lea va deveni un secol al coliziunii civilizaţiilor sau religiilor. Ideea pricipală a acestei concepţii este că în lume, după războiul rece, cele mai importante deosebiri între popoare nu sunt deosebirile ideologice, politice sau economice, ci cele culturale. Oamenii încep să se identifice nu cu statul sau cu naţiunea, ci cu o formaţiune culturală mai largă - cu civilizaţia. Religia îi desparte pe oameni mai mult decât apartenenţa etnică.După părerea lui Huntington, dominaţia Occidentului se apropie de sfârşit. Pe arena mondială evoluează câteva state neoccidentale care resping valorile occidentale şi apără valorile şi normele proprii. Astfel, un pericol serios este islamul datorită exploziei demografice (este cea mai dinamică religie a lumii, cei 1,5 miliarde de credincioşi fiind prezenţi pe toate continentele), renaşterii culturale şi lipsei unui stat-nucleu în jurul căruia ar putea să se consolideze toate ţările islamice. De fapt, islamul şi Occidentul deja se află în stare de război.

Renaşterea islamuluiPe parcursul istoriei acţiunile statelor colonizatoare şi influenţa culturii politice occidentale în lumea musulmană au dus la înlăturarea islamului din sfera politicii. Astfel, În ultimii 150 ani islamul ca religie şi lege a fost plasat consecvent şi fără milă la un rol minim în dirijarea problemelor statului, economie şi relaţiile intenaţionale [1].În Occident, până la sfârşitul anilor ’70 era diminuată importanţa islamului în formularea şi realizarea politicii interne şi externe a ţărilor musulmane, chiar dacă au fost situaţii când religia musulmană a jucat un rol indiscutabil în mişcările anticoloniale şi în conflictele regionale.Timpul a arătat că s-a subapreciat influenţa islamului asupra maselor largi ale populaţiei în statele musulmane, a potenţialului religiei islamice de mobilizare şi integrare a forţei sociale. Deja la începutul anilor ’80 atitudinea faţă la islam s-a schimbat radical. A devenit o certitudine că religia islamică trece printr-o perioadă renaştere furtunoasă, că deja s-a transformat într-o forţă politică independentă în toate statele musulmane şi joacă un rol tot mai vizibil şi pe arena internaţională. Victoria revoluţiei islamice în Iran şi instaurarea unui regim în care puterea aparţine clericilor musulmani, contruirea statului după modelul islamic, confruntarea noului regim iranian cu

SUA, politica externă orientată spre formarea „ordinii islamice mondiale” – au produs o mare impresie asupra maselor largi ale populaţiei altor state musulmane, reînviind vizibil interesul faţă de islam, în special în rândul tinerilor. A crescut brusc activismul mişcărilor, numite în Occident „fundamentaliste” sau „integraţioniste” în statele musulmane şi peste hotarele lor.

Fundamentalismul islamicÎn prezent sunt cunoscute diverse mişcări islamiste: de la cele mai moderate, care deşi critică puterea de stat, acceptă un compromis, făcând parte din structurile de stat (parlament, guvern), până la cele extremiste ce activează ilegal folosind metodele terorii. Printre grupările cu un grad moderat al activităţii teroriste se numără: Gruparea Abu Sayyaf (Filipineză), Jihadul Palestinian Islamic, Grupul Islamic Armat (Algeriană), Grupul islamic (Egipteană), Al-Jihad (Egipteană), Mişcarea Islamică Uzbechistană; cu nivel înalt şi foarte înalt: Hamas (Palestiniană), Harakatul Mujahedin (Palestiniană), Hezbollah (Libaneză) şi Al-Qaida (multinaţională cu baza în Afganistan).Majoritatea acestor mişcări încearcă să-şi unească forţele, prin formarea organizaţiilor islamiste internaţionale. Caracterul internaţional al lor se manifestă prin faptul că sfera lor de activitate nu se limitează la teritoriul statului unde au apărut, ci înfiinţează filiale în alte state, inclusiv peste graniţele lumii musulmane (Europa, SUA, Canada, Africa de Sud).Este de menţionat că sursa fundamentalismului islamic ca şi a terorismului de origine extremist-islamică nu a constituit-o niciodată Coranul, Sharia sau alte precepte religioase, ci dezvoltarea anacronică a ţărilor musulmane în contextul afirmării economice şi politice a Occidentului creştin. În ultimele decenii ale secolului XX a apărut un soi de terorism islamic care se află într-o contradicţie directă cu toate perceptele morale care se desprind din Coran. De exemplu, organizaţia cre¬ată de Osama bin Laden în februarie 1998, „Frontul Mondial Islamic pentru lupta împotriva evreilor şi creştinilor”, trezeşte nedumerire pentru oricare intelectual care cunoaşte Coranul şi cultura islamică. Se poate afirma că islamismul este mai mult o mişcare politică decât religioasă, deoarece reprezentanţii ei nu înaintează idei de reformare a religiei ca sistem de dogme şi ritualuri. Ei pledează pentru transformarea esenţială a sistemului social-politic şi a relaţiilor economice în societate, adică schimbarea orânduirii sociale nu numai în ţările musulmane, ci în întreaga lume, crearea orînduirii islamice a lumii. Liderul Mişcării Frăţia musulmană, Mustafa Maşhur, a declarat că scopul organizaţiei este „crearea în următorii 30 de ani a statului mondial islamic” [2]. Mişcările islamiste nu pot fi privite ca manifestări periferice în lumea musulmană. Cercetătorii al acestui fenomen afirmă că „admiterea islamului în viaţa politică a ţărilor musulmane reprezintă începutul unei noi faze, conştiente, de dezvoltare a poporului, ce soluţionează problema modernizării” [3].După criza din golful Piersic din 1990-91 şi căderea sistemului socialist şi a URSS mişcările islamice au trecut într-o nouă etapă de dezvoltare, caracterizată printr-o scară mai largă a activităţilor teroriste ce se manifestă peste hotarele lumii musulmane, prin participarea activă a islamiştilor în procesele politice şi conflictele din spaţiul postsocialist (fosta Iugoslavie, Tadjikistan, Uzbekistan, Cecenia), şi o mai mare agresivitate în lupta pentru putere în statele unde s-au format.Problematica terorismului contemporan a căpătat după 11 septembrie 2001 valenţe deosebite, determinând schimbarea viziunii majorităţii statelor lumii faţă de acest fenomen, indiferent dacă ele s-au confruntat cu acte teroriste concrete pe teritoriile lor naţionale. Caracterizarea dată atentatelor teroriste de „hiperterorism ori megaterorism” vine să sublinieze că agresiunea este atât de mare încât nu seamănă cu nimic cunoscut până atunci.Influenţa religiei asupra politicii externe a statelor musulmane

Islamizarea societăţii şi sporirea activismului mişcărilor islamiste are o mare influenţă şi asupra politicii externe a cercurilor conducătoare chiar şi din statele musulmane considerate laice, unde religia a fost separată de politică. Reacţia elitelor politice din majoritatea acestor state a fost diversă, uneori contradictorie: de la încercarea folosirii mişcărilor islamiste în lupta politică până la represiuni dure îndreptate spre cei mai activi membri. Liderii multor state musulmane au început să acorde ajutor instituţiilor islamice (şcoli, universităţi, moschee), a crescut atenţia faţă de îndeplinirea ritualurilor (rugăciune, post, pelerinaj). Se modifică comportamentul diplomaţilor musulmani faţă de reprezentanţii statelor nemusulmane, se introduc modificări în protocolul diplomatic în ceea ce priveşte pauzele pentru rugăciune în timpul lucrărilor conferinţelor internaţionale, servirea băuturilor alcoolice la recepţiile oficiale etc.A crescut numărul statelor musulmane liderii cărora dau prioritate grupului statelor musulmane în politica lor externă: o atenţie sporită se acordă problemei coordonării poziţiilor statelor musulmane, de exemplu în cadrul ONU, sunt apreciate pozitiv iniţiativele îndreptate spre realizarea ideii solidarităţii islamice, încep să lucreze activ organizaţiile internaţionale guvernamentale islamice existente, mai ales Organizaţia Conferinţei Islamice, şi să apară altele noi. Sunt elaborate teoria „islamică” a relaţiilor internaţionale şi concepţiile „islamice” ale orânduirii mondiale şi securităţii internaţionale, abordarea „islamică” a problemelor globale şi regionale, concepţia „solidarităţii islamice şi a comunităţii musulmane”, s-a iniţiat formarea „Ordinii economice islamice”, se elaborează modelele „Pieţei comune musulmane” elementele căreia ar fi instituţii precum: Banca Islamică de Dezvoltare, Agenţia Islamică de Informare, Camera Islamică de Comerţ, Industrie şi Schimb de mărfuri ş.a. În mare măsură rolul islamului în politica externă a statelor musulmane se manifestă şi prin activitatea misionară realizată de structurile guvernamentale, de diverse organizaţii neguvernamentale şi fonduri care sprijină comunităţile islamice din alte state şi contribuie la apărarea drepturilor credincioşilor musulmani la nivel internaţional.Tendinţa de creştere a importanţei geostrategice a lumii musulmane este o reacţie la schimbările din prezent: căderea URSS şi a blocului sovietic, aspiraţiile hegemoniste ale SUA în calitate de unică mare putere, crearea Europei unite, apariţia proceselor integraţioniste în diverse părţi ale lumii, înlocuirea principalelor contradicţii din planul Est-Vest în planul Nord-Sud. Interesul activ al unor state musulmane faţă de spaţiul postsovietic este cauzată de dispariţia sistemului socialist şi căderea URSS însoţite de reîmpărţirea zonelor de influenţă - proces în care aceste state participă nemijlocit, urmărind nu numai interese economice, ci şi politice, legate în special de încercarea de a impune noilor state modelul lor de dezvoltare, de a le atrage în grupările regionale ce se formează ş.a.

Şi totuşi...Realizarea solidarităţii islamice este împiedicată de problemele naţionale (problema palestinienilor, a kurzilor), existenţa pretenţiilor teritoriale (Arabia Saudită-Oman, Irak-Kuweit, Irak-Iran). Chiar din punct de vedere pur religios lumea musulmană este foarte eterogenă. În toate statele musulmane există minorităţi religioase (nemusulmane), care au în unele situaţii o mare influenţă politică şi economică, iar populaţia musulmană este adeptă a diferitor curente islamice Există contradicţii profunde între diverse regimuri politice. Fiecare stat musulman are propria viziune a comunităţii islamice şi există o concurenţă între mai multe state pentru rolul de lider al lumii musulmane (Arabia Saudită, Turcia, Pakistan, Iran, Irak, Egipt, Libia). Toate acestea îşi găsesc reflectarea şi în politica externă a statelor musulmane, creând dificultăţi în elaborarea unei direcţii comune a politicii lor externe, ce se manifestă mai ales în imposibilitatea acestor state de a soluţiona în mod colectiv conflictele regionale şi în elaborarea unei poziţii unice în ce priveşte atitudinea faţă de problema palestiniană şi colaborarea cu Israelul.

Din acest motiv este greu de vorbit despre o „politică externă islamică” ca un sistem integru de valori, ce ar determina orientarea politicii şi faptul că islamul joacă un rol important în relaţiile internaţionale, cum se consideră în ultima vreme. Totuşi, cu toate diferenţele şi contradicţiile din lumea musulmană valorile islamice au o anumită importanţă în politica externă a tuturor statelor musulmane. În toate statele musulmane islamul reprezintă o parte a ideilor şi sistemului de valori a oamenilor ce iau deciziile referitoare la relaţiile internaţionale. Elitele conducătoare din aceste state sunt nevoite să ţină cont de dogmele religioase în stabilirea priorităţilor politicii externe, precum şi în procesul pregătirii, adoptării şi realizării ei.

http://www.ax.md/index.php?option=com_content&view=article&id=261:factorul-islamic-in-relaiile-internaionale&catid=89:internaional&Itemid=270

Nicolae Negru

Lumea islamică de la Ştefan cel Mare la Ossama ben Laden

Spunînd ?lumea islamică? sau ?lumea musulmană? americanii şi europenii invocă o semi-enigmă, un semi-pericol. E ?mâine? rostit într-o zi ce vesteşte vreme incertă.

?Lumea creştină? sau ?creştinătatea? e un fapt împlinit. Creştinismul, blazat, contemplativ, consumându-şi impulsul misionar în prozelitism, nu mai pare să scrie ceva nou în pagina societăţii europene, şi dacă cineva ar elimina dintr-odată bisericile sau casele de rugăciuni din peisajul oraşelor şi satelor noastre, poate doar arhitecţii şi cerşetorii ar mai observa lipsa lor (Basarabia a trecut prin acest ?experiment?). Moscheele însă nu pot fi îndepărtate fără a nu pereclita ordinea lumii islamice, ritmul ei vital, dictat de periodicele obligatoriile invocaţii ale numelui lui Allah, direcţionate cu stricteţe spre Meka.

Politicul (drepturile omului şi Europa unită), economicul (economia de piaţă), modul de viaţă şi ?valorile morale? reprezintă astăzi lumea creştină, în timp ce lumea islamică pune în faţă islamul, care pretinde că exprimă esenţa ei. Creştinismul e în rolul fondatorului, de la care ne parvine doar numele şi miturile, nu întotdeauna încurajatoare. Dacă nu se producea separarea bisericilor de stat, Europa ar fi rămas divizată pe cel puţin trei linii - catolicismul, protestantismul şi ortodoxia.

Dacă nu exprimă o opoziţie lumii musulmane, o opoziţie generalizată, ?lumea creştină?, ?creştinătatea? sunt, politiceşte vorbind, nişte arhaisme, nişte noţiuni născute în negura cruciadelor şi compromise definitv în măcelul primului război mondial din 1914 ? 1918. Ele nu conţin, dacă o fi conţinut vreodată, sensul de solidarizare, de coeziune politică, care i se atribuie lumii islamice prin islam. Europa nu afişează drapelul omogenităţii religioase, ignorând-o ca pe o trăsătură nefuncţională, ce şi-a pierdut actualitatea. Ea îşi declină în mod conştient solidaritatea creştină, în pofida avertismentelor că ne aflăm în plin ?război al civilizaţiilor?. Răspunzând atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, SUA au avut prudenţa să evite învinuirea că pornesc o cruciadă împotriva lumii islamice.

Chiar şi Moscova ortodoxă nu mai pare bântuită ca odinioară de nostalgia după Balcanii

ortodocşi, aşa încât a privit cu stăpânire de sine (ca să nu spunem cu nepăsare) cum avioanele americane aruncau bombe asupra ?obiectivelor militare? din Iugoslavia, nimerind, din când în când, pe alături. Unul din pilonii de bază al NATO-ului este un stat musulman (laic, e adevărat) ? Turcia, şi, în perpectivă, este posibilă includerea încă a două state musulmane. Uniunea Europeană se proiectează pe criterii economico-politice şi nu religioase. Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare Europeană, Organizaţia Unităţii Africane, ASEAN, NAFTA, UE etc. ? denotă preponderenţa criteriului geografic sau, mai simplu, al vecinătăţii în alegerea partenerilor politici şi economici. Commonwealth-ul britanic, Comunitatea ţărilor francofone, Comunitatea Statelor Independente, menţinute pe principiile unei relative omogenităţi, lingvistice şi istorice, trădează o solidaritate în despărţire ? un sentiment ce precede de obicei separării definitive.

Lumea islamică îşi afirmă islamismul în mod express, hotărât şi chiar ostentativ. E vorba de o entitate în ?devenire?, într-un proces tot mai amplu de consolidare prin proiectele diverselor organizaţii şi instituţii pan-musulmane, care întreţes cu migală firele vitale ale mulţimii de state şi comunităţi islamice, întâlnite aproape pe toate continentele. Organizaţia Conferinţei Islamice, a cărei componenţă se extinde an de an şi ajunge să includă 56 de ţări-membre, adică practic toate ţările islamice de pe glob, inclusiv fostele republici sovietice din Asia Mijlocie şi Caucaz (Azerbaidjan), precum şi cele din Balcani (Albania şi Bosnia-Herţegovina), activează prin intermediul unui spectru larg de instituţii subsidiare, cum ar fi Centrul islamic de cercetări statistice, economice şi sociale pentru ţările islamice (Ankara), Centrul de cercetări în domeniul istoriei, artei şi culturii islamice (Istanbul), Centrul islamic pentru dezvoltarea comerţului (Casablanca); Academia Islamică (Jeddah), Fondul solidarităţii islamice (Jeddah), Banca Islamică de Dezvoltare (Jeddah), Agenţia islamică internaţională de presă (IINA), Organizaţia radiodifuziunilor statelor islamice? (În fapt, ar fi mai corect să vorbim despre o refacere, despre o renaştere a lumii musulmane, care, către începutul secolului al XVII-lea, se aflase în apogeul măreţiei sale, extinzându-se de la Atlantic până la Pacific. Urmase apoi o perioadă de declin, aşa încît pe la începutul secolului XX, marea parte a lumii islamice, cu excepţia unor regiuni ? Turcia, Persia, Afganistanul, Yemenul şi unele zone din Arabia ? se mai afla încă sub dominaţia unor state europene, în condiţii de colonie. Ţările islamice şi-au căpătat independenţa treptat, unele după altele, după mulţi ani de luptă şi sacrificii, pe durata întregului secol (regatul Brunei devine independent în 1984, fostele republici sovietice din Asia Centrală ? în 1991, iar palestinienii, cecenii ş.a. mai au de luptat pentru propriul stat). Lupta pentru independenţă a mers la braţ cu afirmarea identităţii religioase şi culturale, cu aşezarea societăţii în baza preceptelor islamice, şi a dat naştere unor mişcari panislamiste de culturalizare şi reeducare a musulmanilor, de consolidare a lumii islamice atât din punct de vedere politic cât şi religios, luându-se în considerare şi influenţa crescândă a civilizaţiei occidentale, cu forţa ei ştiinţifică şi tehnologică. S-au format organizaţii care încearcă să oprescă pătrunderea mai adâncă a influenţei occidentale în societatea musulmană, să reformeze societatea pe principii islamice şi să nu admită secularizarea statelor islamice. Printre acesta se numără Frăţia Musulmană, apărută în Egipt, cu filiale în multe alte ţări musulmane, Liga islamică mondială, Congresul lumii islamice ş.a.)

Nu e nevoie însă de o plonjare prea adâncă în istorie ca să-ţi dai seama că islamului i se atribuie însuşiri de care nu a dat dovadă până acum. Războaiele pe care le-au dus statele islamice unele împotriva altora, de-a lungul secolelor, nu au fost mai puţin sângeroase decât cele pe care le-au purtat între ele statele ?creştine?. Iar războiul irano-iraqian din anii ?80, apoi războiul din Golf din 1990, ne poate convinge că şi azi în relaţiile dintre ţările islamice

pot interveni interese mai puternice decât preceptele islamice. Solidaritatea politică a ţărilor musulmane la nivel panmusulman nu pare mai rezistentă decât cea a ţărilor creştine pe vremea lui Ştefan cel Mare.

Lumea islamică este mult prea departe de a fi monolită, de a acţiona ca un tot întreg, rămânând în acest sens mult în urma lumii creştine, a cărei integrare se apropie de etapa formării Statelor Unite ale Europei, atrăgând în vârtejul unificator până şi Rusia transcontinentală, egocentristă. Împreună cu Rusia, vin statele musulmane din fosta URSS, membre ale CSI, curtate şi de Turcia, a doua ca mărime putere periferică, aflată în raza de atracţie a Occidentului unipolar şi nu întotdeauna creştin în acţiunile sale (ne referim la SUA care nu ezită să aplice legea talionului în loc să expună loviturii şi celălat obraz). ASEAN ? Asociaţia Ţărilor din Sud-Estul Asiei şi Organizaţia Unităţii Africane atrag pe orbita lor ţările musulmane din regiunile respective.

Problema palestiniană, le oferă panislamiştilor un atu serios în planurile lor de consolidare politică a întregii lumi islamice. Primul summit al ţărilor islamice (Conference islamique au saummet), care a avut loc la Rabat, în septembrie 1969, a fost convocat în legătură cu situaţia din Orientul Mijlociu şi incendieriea moscheei MASJID AL-AQSA din Oraşul Sfânt, fapt care, se spune în declaraţia finală, ?i-a bulversat pe cei peste 600 milioane de musulmani din întreaga lume?. În acest context, guvernele statelor participante la summitul respectiv s-au angajat ?să promoveze o cooperare strânsă şi asistenţă mutuală în domeniile economic, cultural şi spiritual, inspirându-se din preceptele eterne ale Islamului?. Pe problema palestiniană s-au axat şi dezbaterile conferinţelor ulterioare, la toate nivelurile, inclusiv întâlnirea extraordinară a miniştrilor de externe a ţărilor musulmane, de la Kuala-Lumpur, din aprilie 2002, convocată în problema terorismului internaţional.

Totuşi, existenţa mai multor poli de influenţă în lumea musulmană - Arabia Saudită, Egiptul, Irakul şi Pakistanul, care îşi construiesc în mod diferit relaţiile cu SUA ? face imposibilă armonizarea punctelor de vedere în probleme de interes comun. Chiar şi în cadrul Ligii Ţărilor Arabe, care reprezintă nucleul lumii musulmane nu se poate ajunge la o înţelegere în aceeaşi problemă palestiniană. Dacă divizarea ce se produce pe plan religios între suniţi (majoritari) şi şiiţi (minoritari)îşi pierde acuitatea, divergenţele politice nasc la rândul lor alte divergenţe care nu dau unităţii musulmane nici o şansă. Şi atunci pe cât e de justificată expresia de încordare, de nelinişte, pe chipul Occidentului atunci când priveşte spre partea islamică a Orientului?

Dincolo de divergenţele politice, de conflictele de interese economice ale ţărilor islamice, există opinia publică, sentimentele de solidaritate religioasă a musulmanilor de rând. Ca în nişte vase comunicante, ele se menţin la o anumită altitudine, care nu poate fi neglijată. Şi Osama Ben Laden, din Arabia Saudită, învinuit că ar sta în spatele atentatelor din 11 septrembrie, şi mai noul suspect, cetateanul kuweitian Khalid Shaikh Mohammed, căutat de FBI, sunt originari din ţări aliate americanilor. Sentimentele antiamericane ale populaţiei Pakistanului au dictat o altă strategie de luptă în Afganistan, decât dacă populaţia ar fi fost mai puţin ostilă, ca în cazul celei din Asia Mijlocie ex-sovietică. Dar lucrurile sunt în schimbare şi aici. De altfel, fanatismul fundamentaliştilor islamişti, pregătiţi să moară pentru cauză, nu poate să nu trezească simpatii în spaţiul fostei URSS, în care tinerii erau educaţi în spiritul fanatismului sovietic, pregătiţi ?să repete fapta eroică a lui Aleksandr Matrosov? căruia i s-a atribuit că s-ar fi aruncat să acopere cu propriul corp ambrazura unei fortificaţii nemţeşti. Recent, preşedintele egiptean Hosni Mubarak îşi exprima profunda îngrijorare în

legătură cu faptul că ?valul crescând al antiamericanismului?, în contextul crizei palestiniene rămase nerezolvate va duce la escaladarea terorismului în regiune şi în lume.

Acesta e de fapt adevăratul pericol: musulmanii angajaţi în lupta ?personală?, în jihad-ul împotriva Occidentului. În timp ce scolaştii musulmani discută despre ce înseamnă ?jihad? şi condiţiile în care poate fi acceptat jihadul împotriva ?necredincioşilor?, dacă acesta e permis din punctul de vedere al Coranului sau se conţine numai în cărţile ce îl interpretează (Hadith şi Sunna), musulmanul de rând decis să-şi apere credinţa ameninţată de consumismul occidental este mai puţin atent la nuanţe. În majoritatea ţărilor musulmane, chiar şi unele state ex-sovietice, există mişcări de propagare a învăţăturii islamice, care urmăresc scopul să repună viaţa societăţii pe principiile Şariatului, încercând să se baricadeze de Occident printr-un orgoliu religios împins până la aroganţă. Astfel se conturează tot mai pregnant imaginea unei lumi nervoase, inabordabile, ameninţătoare, care nu vrea să comunice, care vrea să rămână ea însăşi chiar şi în afara graniţelor ei fireşti, în Europa şi America. Islamiştii algerieni împuşcând cu sânge rece, acum câţiva ani, grupuri de turişti europeni este una din expresiile cele mai oribile ale tendinţelor izolaţioniste.

Cu toate acestea, mai e, cum spun americanii, spaţiu pentru optimism. Ori de câte ori îşi ridică privirea de pe paginile Coranului, musulmanul întâlneşte, de pretutindeni, privirea ironică şi seducătoare în acelaşi timp a civilizaţiei ?creştine?. Să răspundă cu un zîmbet, să se încrunte? Situaţia lui nu e mai simplă decât cea a lui Adam, tentat să muşte din mărul cunoaşterii?

http://www.sud-est.md/numere/20020709/article_4/

Un dusman al democratiei?

Razvan Desliu

 

Islamul, un univers complex

Islamul desemneaza o comunitate religioasa si politica care se intinde pe trei continente si numara aproximativ 470 milioane de adepti. Fondatorul miscarii - Profetul Mohammed - este considerat trimisul lui Allah pe pamint, singurul in masura sa interpreteze legea divina care guverneaza activitatea umana. In definitia de mai sus nu am folosit intimplator religiosul inaintea politicului. Petru islamisti, politicul nu exista sub forma unor institutii ce apartin unui stat, ci este o simpla reflectare a vointei divine. Societatea islamica este una esentialmente egalitara, care refuza segmentarea pe criterii economice, condusa de un lider charismatic. Unica sursa de drept valabila este sharia, legea musulmana. Cu alte cuvinte, statul islamic nu seamana deloc cu statul-natiune din simplul motiv ca puterea sa se exercita asupra unei comunitati de credinciosi, si nu de cetateni.

Daca, la nivel teoretic, totul pare simplu, datele de pe teren indica o multime de diferente. In primul rind, populatia islamica este compusa din mai multe familii: arabi, turci, persi,

pakistanezi si indo-malaezieni. Pe linga aceste popoare, apar si citeva triburi: allawiti (Siria), hasemiti (Iordania), wahabiti (Arabia Saudita), maroniti (Liban), berberi (Algeria), beduini (Iordania), pathani (Afganistan). Dar cea mai importanta diviziune se afla in domeniul religiei. Daca majoritatea islamistilor (cca. 80%) sint sunniti, reprezentind versiunea oficiala a Islamului, minoritatea shiita (provenita din populatia persana) adopta o pozitie mai radicala in ceea ce priveste respectarea legii fundamentale islamice, sharia (acoperirea femeilor, omorirea celor care comit violuri sau a sotiilor adultere sint exemplele cele mai cunoscute). Exista si o impartire politica a tarilor arabe, prin doua conceptii care se infrunta. Panarabismul, un nationalism arab care vizeaza o emancipare de sub dominatia politica si economica a Occidentului. Curentul a luat amploare in Egiptul presedintelui Nasser, care a incercat sa coalizeze lumea araba impotriva Israelului si a SUA. Aici se afla originea unei permanente rivalitati intre unele tari arabe care incearca sa ocupe locul de lider al zonei: Egipt, Siria, Iran si Irak (pina la razboiul din Golf). A doua directie a aparut ca o reactie la panarabism si a fost incurajata la inceput, paradoxal, de catre SUA, tocmai pentru a contracara periculosul nationalism arab. Fundamentalismul islamic mizeaza pe valorile traditionale islamice combatind nationalismul laic al conducatorilor politici arabi. Daca, initial, centrul miscarii a fost Bagdad, dupa venirea la putere a Partidului Baas, centrul de greutate s-a mutat in Iran, care a stiut sa speculeze rolul de aparator al valorilor islamice si traditia musulmana care spune ca la fiecare o suta de ani apare un innoitor al credintei.

Regiunile Islamului

Pentru o intelegere nuantata se impune o segmentare in regiuni geografico-politice, care sa surprinda cit mai fidel diversitatea din cadrul unei culturi atit de vaste.

Africa de Nord (Magreb) se afla la intersectia a patru mari influente: araba, islamica, mediteraneeana si berbera. Marocul este, alaturi de Tunisia, tara cea mai stabila a regiunii si, totodata, cea care a adoptat, sub conducerea regelui Hassan al II-lea, o politica prooccidentala. Algeria prezinta o situatie diferita. Dupa intreruperea procesului electoral din decembrie 1991 si scoaterea in afara legii a islamistilor, care ar fi cistigat detasat alegerile, tara este condusa de un regim autoritar, sprijinit de armata si, intr-o oarecare masura, de Occident. Recentele alegeri (puse serios sub semnul indoielii) au mentinut actuala putere. In ciuda unor rezerve importante de petrol si gaze, Algeria cunoaste o situatie economica dificila. Libia ramine din ce in ce mai izolata pe plan international, dar si zonal, fiind supusa unui embargo aerian ca urmare a banuielilor ca sprijina activitati teroriste. Egiptul joaca un rol important in lumea araba, ca promotor al procesului de pace arabo-israelian. Presedintele Mubarak duce o politica riscanta, "intre ciocan si nicovala": pe de o parte, el trebuie sa apere interesele poporului sau; pe de alta parte, duce fata de Israel o politica de "pamint contra pace" (sau piata, spun cinicii), politica dictata si de suma primita anual din partea SUA (2,3 miliarde dolari). Doar ca declaratiile critice ale presedintelui Mubarak la adresa tarilor islamice, pe care le-a numit "triburi cu steag", si miile de militanti islamisti aflati in inchisorile egiptene risca sa supere multi arabi, si chiar egipteni, mai ales daca situatia economica a tarii nu se imbunatateste.

Africa Centrala prezinta un clivaj clar intre partea de nord, islamica, si cea de sud, dominata de populatia africana de culoare. Islamistii controleaza estul regiunii in tari ca Sudan si Eritreea, unde duc politici agresive de islamizare, in timp ce in alte tari se afla in opozitie - cazul extrem fiind Nigeria, unde se duc lupte de guerilla.

Turcia reprezinta o punte de legatura intre lumea araba si Europa, pozitie de mare importanta geostrategica. Ea este mostenitoare a doua mari imperii, Bizantin si Otoman, care au indeplinit si ele aceeasi functie de intermediere intre doua lumi aparent ireconciliabile. Politicienii turci sint impartiti in nationalisti (care urmaresc o relatie privilegiata cu Bosnia musulmana si cu statele islamice care au apartinut Uniunii Sovietice) si islamisti (care privesc mai degraba spre Orientul Mijlociu si locurile sfinte). Ultimul prim-ministru, Erbakan, care reprezenta Partidul Refah (al Bunastarii), de orientare islamista, a incercat sa promoveze un proiect de uniune politico-militara musulmana care a suparat foarte mult armata turca, aparatoare a laicitatii statului. Erbakan a fost silit sa demisioneze. Turcia a suferit pierderi enorme in urma embargoului asupra Irakului, in jur de 20 miliarde dolari. Campania dusa impotriva minoritatii kurde de catre armata turca a dus la tensiuni serioase cu Siria, Iranul si Irakul.

Statele cu religie islamica din zona Marii Caspice sint Kazahstan, Azerbaidjan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan. Zona este foarte bogata in zacaminte petroliere (se estimeaza ca rezervele de petrol din Azerbaidjan si Kazahstan le depasesc pe cele dn Golf) si in gaz metan (Turkmenistan este al doilea producator mondial). Daca imediat dupa destramarea Uniunii Sovietice peste tarile din regiune domnea efuziunea cuceririi independentei si a reluarii legaturilor cu lumea araba, ulterior ele au descoperit avantajele unui joc la doua capete, intre Rusia si Islam. Relevanta este optiunea facuta de aceste tari de a nu livra petrol exclusiv prin conducta ce va strabate Turcia (desi presiunile SUA pentru a le convinge au fost puternice), ci si prin conductele spre Marea Neagra (una prin Georgia, alta prin Rusia si Cecenia). Autoritarismul se face si aici resimtit. Presedintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev, si-a prelungit mandatul, care ii confera puteri depline pina in anul 2000, printr-un referendum care a avut loc in 1993. Acelasi lucru s-a intimplat si in Uzbekistan. Celelalte state ascund si ele, sub fatada pluralismului politic, puteri discretionare ale conducatorilor, coruptie, trafic de influenta. Exista o mare rivalitate intre Turcia si Iran in ce priveste influenta in zona.

Orientul Mijlociu este, fara indoiala, una dintre cele mai framintate regiuni ale lumii. Nu este tema articolului de fata de a trata conflictul arabo-israelian. Ma voi referi la principalele state arabe din zona. Arabia Saudita este tara cu cel mai mare export de petrol din lume. SUA detine exclusivitate in exploatarea petrolului saudit. Intr-un clasament intocmit de revista The Middle East, in anul 1995, Arabia Saudita se afla pe locul doi in regiune in ce priveste venitul pe cap de locuitor, dupa Kuweit, cu 34.740 dolari. Probleme exista insa si aici. Pretul petrolului, in scadere pe pietele mondiale, produce dificultati balantei de plati a tarii. Populatia regatului este putin numeroasa, existind un mare numar de imigranti egipteni, shiiti, pakistanezi. Rata somajului este foarte ridicata, nu doar in Arabia Saudita, ci in toata zona: 30% Bahrain, 25% Arabia Saudita, 20% Oman. Dar problema cea mai importanta este de natura religioasa. Desi Arabia Saudita detine locurile sfinte de la Mecca si Medina, legitimitatea istorica asupra acestor centre spirituale apartine dinastiei hasemite a Iordaniei. Situatia este agravata de alianta intre dinastia whabita, ce conduce Arabia Saudita, si SUA, alianta foarte impopulara in rindul supusilor regatului (vezi si atentatele impotriva soldatilor americani cantonati in Arabia Saudita).

Si Iordania condusa de regele Hussein duce o politica prooccidentala. Mai mult, aceasta tara a adoptat o pozitie impaciuitoare fata de Israel, explicabila prin anumite avantaje comerciale cistigate astfel si prin anularea unei datorii de 200 de milioane de dolari, datorie pe care Iordania o avea fata de SUA (suma greu de platit pentru o tara care nu are, spre deosebire de alte tari arabe, nici un strop de petrol). O situatie speciala o prezinta Siria. Desi majoritatea populatiei este sunnita, conducerea tarii apartine minoritatii allawite (secta islamica), in

frunte cu presedintele Hafez al-Assad. Este o alianta stranie intre o secta religioasa si o politica nationalist-araba cu o tenta de stinga, reprezentata de Partidul Baas. Siria are de facut o alegere dificila in politica sa externa: fie ia apararea minoritatilor kurda si shiita in fata represiunii guvernului de la Bagdad si din Turcia, cu riscul de a-si supara propria populatie sunnita, fie se aliaza cu Partidul Baas aflat la putere si in Irak.

Irak-Iran, doua tari aflate intr-un razboi singeros care a durat noua ani (1980-1988). In timpul razboiului din Golf, Iranul a ramas neutru, iar acum cele doua tari se gasesc in aceeasi situatie, de izolare fata de comunitatea internationala. SUA aplica o politica de dual containement fata de cele doua tari agresive si promotoare de activitati teroriste. Irakul este foarte slabit de embargoul asupra exportului de petrol, impus dupa razboiul din Golf. Este un stat cu o constitutie laica, condus de Partidul Baas, in frunte cu Saddam Hussein. Pe linga problemele economice, Irakul se confrunta si cu problema unei minoritati de 12 milioane de persoane, impartiti in mod egal in kurzi (in nord) si shiiti (in sud). Iranul este o tara in care shiitii sint majoritari. In 1979 are loc revolutia islamica care il detroneaza pe sah. La putere vin ayatollahii, liderii spirituali ai shiitilor. Ca dupa orice revolutie, apar conflicte intre invingatori - in acest caz, intre adeptii ayatollahului Khomeini si mujaheddini (o tabara de stinga a islamistilor), conflict incheiat cu indepartarea ultimilor. Urmeaza razboiul cu Irakul, in care Iranul a pierdut un milion de oameni. Conducerea statului este impartita intre un conducator spiritual, ayatollahul, si un presedinte ales pe un mandat de patru ani. Intre cei doi poli ai conducerii exista o relatie ambigua, un control reciproc al puterilor.

Desi este considerata o tara retrograda, fundamentalista, Iranul este una din putinele tari arabe care si-a schimbat presedintele in urma unor alegeri, chiar daca acest presedinte provine din acelasi establishment politico-religios ca si predecesorii sai. Ma refer la alegerile din acest an, alegeri cistigate de Muhammad Khatami, considerat un liberal in comparatie cu ceilalti contracandidati. Economia iraniana face progrese remarcabile.

De mentionat ca SUA a investit, pina acum, in Iran 4,25 miliarde dolari. Sint relevante citeva date comparative:

 

Sursa: The Economist

Zona Pakistan-Afganistan este plina de turbulente. Pakistanul este o tara saraca, care se confrunta cu fenomene specifice: coruptie, dezordine sociala, distanta uriasa intre bogati si saraci. Inlocuirea fostului prim-ministru Benazir Bhutto nu a schimbat cu nimic situatia. Si aici armata are un cuvint greu de spus in viata politica. O problema arzatoare o constituie provinciile Jammu si Kashmir, cu o majoritate musulmana, aflte in posesia Indiei, dar revendicate de Pakistan. Cele doua tari nu au incheiat nici pina acum un acord de pace. Afganistanul cunoaste o schimbare brutala de regim. Fostul guvern al mujaheddinilor islamici (sprijinit de Rusia, India si China) a fost inlaturat de trupele talibane (sprijinite de Pakistan), care au impus legea islamica, sharia.

Asia de Sud-Est cuprinde si citeva tari islamice importante: Bangladesh, Malaysia si Indonezia. Desi membre ale Conferintei Statelor Islamice, aceste tari beneficiaza de avantaje mai mari prin Asociatia Statelor din Asia de Sud-Est, care le aduce fluxuri importante de investitii. Bangladesh este o "piata in formare", ceea ce inseamna un numar important de investitori straini, in timp ce Malaysia este deja o economie consolidata a regiunii. Ambele

tari sint conduse de partide islamice, cu o implicare mai puternica a armatei in cazul Bangladeshului, si cu o forma de guvernamint monarhica pentru Malaysia. Un caz aparte este Indonezia, unde 167 milioane de musulmani (87% din populatia tarii) se afla sub conducerea generalului Suharto si a partidului acestuia, Golkar, care a reusit sa se mentina pina acum la putere si datorita unei cresteri economice constante a tarii. In cazul unei situatii de instabilitate, pozitia sa este insa foarte fragila.

Pluralismul cultural

In incheierea articolului voi incerca sa prezint conceptul de "pluralism cultural" aparut in anii '60 in SUA, concept ce poate facilita o intelegere mai buna a diversitatii lumii de azi. Este vorba despre existenta in cadrul unui stat sau a unei regiuni mai vaste a unor grupuri minoritare ce se diferentiaza de populatia majoritara prin elemente ca limba, rasa, religie. In Cum sa comparam natiunile, Dogan si Pelassy analizeaza cu pertinenta acest fenomen: "Toti analistii care s-au aplecat cu seriozitate asupra pluralismului cultural au denuntat naivitatea celor ce se asteptau ca industrializarea si extinderea comunicarii sa preintimpine segmentarea. In realitate, dezvoltarea economica, sociala si politica resuscita adesea competitia intre grupurile rivale, ce concureaza astfel pentru noile servicii oferite de stat. Modernizarea aduce cu sine o supradezvoltare a principalelor orase, o consolidare a centrelor politice care controleaza mass media, ca si o redistribuire a veniturilor. O asemenea dezvoltare provoaca revolta periferiilor - ceea ce Jean Gottmann numeste sfidarea centralitatii. Urbanizarea, educatia si comunicarea, departe de a opera o deschidere radicala a colectivitatilor culturale, le ofera acestora posibilitatea de a-si crea o elita, de a-si dezvolta o constiinta, de a-si transforma dialectul intr-un limbaj adevarat si legendele in patrimoniu cultural".1

 Lumea islamica se confrunta cu numeroase probleme. Multe dintre ele sint comune cu ale altor tari de pe glob: guvernari ineficiente, coruptie, probleme ecologice. Preturile la petrol, in scadere pe pietele internationale, dau multe batai de cap conducatorilor arabi. In privinta intereselor economice, intre tarile islamice exista o solidaritate mai mica decit, de exemplu, intre cele ale Uniunii Europene (vezi neintelegerile din cadrul OPEC privind pretul de extractie a petrolului).

Implicarea marilor puteri in zona este in continuare accentuata. Interesele SUA in zona Golfului sint cunoscute (se estimeaza ca, in anul 2000, 26% din necesarul de petrol al SUA va proveni din zona Golfului). Ramine o problema deschisa daca SUA sint interesate mai mult de stabilitatea in regiune (la care vegheaza flota a cincea stationata in Bahrain) decit la democratizare si alegeri libere. Rusia, care a pierdut o mare parte din influenta pe care o avea in rindul tarilor arabe, ca o contrapondere la alianta SUA-Israel - dupa invazia din Afganistan in 1979 si, mai recent, in Cecenia -, incearca acum sa joace pe cartea iraniana. Uniunea Europeana promoveaza un amplu proiect de colaborare in bazinul mediteraneean cu tarile arabe in domeniile economic si de combatere a terorismului.

note:

 

1. Mattei Dogan & Dominique Pelassy, Cum sa comparam natiunile, Ed. Alternative, Bucuresti, 1993, p. 65.

 (La redactarea acestui material au fost folosite date si informatii din revistele Courrier International si The Economist.)

 Razvan Desliu - is studyng journalism and political science at the University "Lucian Blaga", Sibiu.

 

http://www.dntb.ro/sfera/arhiva/53/desliu.htm

REUNIUNEA ISEDAK DE LA ISTANBUL

La İstanbul se desfaşoara reuniunea la nivel ınalt a Comitetului permanent şi economic a Organizatiei Conferinta Islamica, ISEDAK a carui preşedinte este şeful de stat Abdullah Gul

Accesati pentru video

Trimis 07.10.2010 06:14:35 UTC

Actualizat 07.10.2010 11:37:56 UTC

La İstanbul se desfaşoara reuniunea la nivel ınalt a Comitetului permanent şi economic a Organizatiei Conferinta Islamica ISEDAk a carui preşedinte este şeful de stat Abdullah Gul. Reuniunea la nivel ınalt ce va contura schita proiectului de hotarıri este prezidata de consilierul Institutului de Planificare de Stat, Kemal Madenoğlu. Schita proiectului de hotarıri va lua ultima forma la reuniunea Consiliului de Miniştrii ce se va reuni astazi. Preşedintele Abdullah Gul ieri a oferit dineu de “Bun venit” la İstanbul pentru delegatiile invitate. In toastul rostit la dineu, preşedintele Abdullah Gul a subliniat ca cooperarea economica ıntre tarile islamice trebuie intensificata şi mai mult. Preşedintele Gul a remarcat urmatoarele: “Tarile islamice sunt aproape ın orice continent a globului. Insa, unele din aceste tari islamice sunt foarte dezvoltate, iar altele foarte slab dezvoltate. Sunt foarte multe lucruri de facut. Adica toate simt nevoie de o redresare accelerata. Fiecare tara,pana şi cea mai saraca dintre aceste tari are un potential deosebit de important.Potentialul economic trebuie prezentat celorlati oameni de afaceri; invitati oamenii de afaceri sa vina sa faca investitii ın tara dvs., deveniti parteneri pentru a angaja oameni şi a desface produsele ın alte tari.Nu faceti numai comert,ın acelaş timp prin asociere realizati lucrari importante.”

http://www.trtromanian.com/trtworld/ro/newsDetail.aspx?HaberKodu=20ad4e8a-8a96-4572-af29-d535f04c39d5&title=Reuniunea%20ISEDAK%20de%20la%20Istanbul

LEASINGUL INAINTE SI DUPA INTEGRAREA ROMANIEI IN UNIUNEA EUROPEANA

Autori : lect.univ.dr. Cristian Peres               asist.univ.drd. Aura Domil               prep.univ. Alin Artene

Operatiuni de leasing sunt acele activitati comerciale prin care o parte , denumita locator , se obliga ca la solicitarea celeilalte parti, denumita locatar , sa cumpere sau sa preia de la un tert , denumit furnizor , un bun mobil sau imobil si sa transmita utilizatorului posesia sau folosinta asupra acestuia , contra unei parti denumita redeventa ,in scopul exploatarii sau achizitionarii bunului.

1. Notiunea de leasing

Leasingul este un contract complex ,original , de sine statator ,fiind reglementat de legislatia in vigoare din Romania si actualizata dupa integrarea Romaniei,presupunand raporturi juridice specifice care se nasc intre partile contractante.

Contractul de leasing este un contract comercial si intra in categoria faptelor de comert.Comercialitatea contractului de leasing este evidenta atata timp cat legea insasi prevede ca una din partile contractante este comerciant , iar prin coroborarea cu prevederile art.56 din Codul Comercial, se concluzioneaza ca este irelevanta calitatea de comerciant sau necomerciant a celeilalte parti,contractului urmand a i se aplica legea comerciala.

2. Conceptul sau definitia leasingului

In dictionarul de relatii economice internationale gasim definit leasingul ca ‘ formade dare in folosinta ,contra unei taxe, a masinilor, utilajelor, mijloacelor de transport si a altor bunuri mobiliare si imobiliare , unor intreprinderi care nu dispun de resurse financiare necesare achizitionarii lor, pe o perioada determinata, cu conditii de plata si utilizare precizate in contract.’

Potrivit IAS 17 leasingul reprezinta un acord prin care locatorul transmite locatarului ,in schimbul unei plati , dreptul de a utiliza un bun pentru un termen convenit. Termenul de leasing reprezinta perioada irevocabila pentru care locatarul a contractat bunul in leasing si orice alte termene suplimentare pentru care locatarul are optiunea de a c ontinua utilizarea bunului in regim de leasing si in orice alte termene suplimentare pentru care locatarul are obtiunea de a continua utilizarea bunului in regim de leasing,cu sau fara plata suplimentara.

Exista pareri ca leasingul este o operatiune de finantare,in timp ce altii o asimileaza cu o vanzare in rate sau cu un contract de locatie pura.Ei bine , leasingul nu este nici una dintre aceste operatiuni , dar poate avea forme apropiate de oricare dintre ele.

3. Leasingul in celelalte tari ale lumii

3.1. Leasingul in SUA, Marea Britanie, Germania, Elvetia si Japonia

In SUA leasingul este reglementat de o combinatie de drept cutumiar , de legi referitoare la proprietate si de anumite texte din Codul Comercial Uniform (UCC),care trateaza vanzarea , locatiunea si tranzactiile la termen, precum si reglementarile fiscale. In cazul in care o societate comerciala se implica in relatii de afaceri pe teritoriul mai multor state, cel mai frecvent se aplica legea model a statului Delaware, aleasa de societati cs fiind cea mai rezonabila.In materie de vanzare – cumparare si obligatii comerciale,se aplica Codul Comercial Uniform, adoptat de majoritatea statelor din federatie.

Normele financiar –contabile reglementeaza doua tipuri de operatiuni de leasing, si anume : leasing operational, care este tratat ca o locatiune ordinara, si leasing financiar, asimilat vanzarilor si cumpararilor cu credit.

In delimitarea celor doua operatiuni, legislatia fiscala porneste de la criteriul scopului pentru care a fost incheiat contractul de leasing, aratand ca pentru a se considera ca partile au urmarit transferal dreptului de proprietate inca de la semnarea contractului, si prin urmare un contract sa fie definit ca leasing financiar, trebuie indeplinita una din urmatoarele patru conditii:

1. sa se transfera automat proprietatea asupra bunului catre locatar, la expirarea datei contractului de leasing ;

2. contractul include o optiune de cumparare la o valoare neta inferioara valorii de piata ;

3. perioada locatiunii reprezinta 75% sau mai mult din durata vietii economice a bunului ce constituie obiect al contractului ;

4. valoarea actualizata a ratelor de leasing este superioara sau egala cu 90% din valoarea de piata a bunului, calculata la incheierea contractului.

In Marea Britanie, legislatia civila este lacunara in ceea ce priveste notiunea de leasing, limitandu-se sa arate ca acesta este un contract incheiat intre un proprietar si un chirias, care are ca obiect inchirierea unui bun. In schimb legislatia contabila, pornind de la criteriul proprietatii economice a bunului, arata ca leasing financiar este acel contract in care riscurile si beneficiile aferente proprietatii bunului se transmit catre utilizator, toate celelalte contracte fiind considerate de leasing operational.

Aici optiunea utilizatorului care include dreptul sau de a cumpara bunul, obiect al contractului de leasing, nu este esentiala astfel incat atat leasingul financiar cat si la cel operational, acest drept poate fi exercitat numai in functie de clauzele convenite de parti la incheierea contractului de leasing. Deci, important pentru tratamentul juridic si contabil al operatiunii de leasing este transferul riscurilor si al beneficiilor catre utilizator

In Germania exista prevederi legale referitoare la leasing care vizeaza regimul fiscal aplicabil operatiunilor respective, reglementandu-se trei tipuri de contracte :

♦ contractul standard - incheiat pentru o durata fixa, cuprins intre 40%-90% din viata economica a bunului, la expirarea careia finantatorul reia bunul pentru a-l vinde pe piata

♦ contractul reziliabil - care se incheie in aceleasi conditii ca cel standard, cu deosebirea ca utilizatorul are dreptul de a-l rezilia in orice moment, sub rezerva efectuarii unor varsaminte ;

♦ contractul cu optiune de vanzare in favoarea finantatorului – care, poate la expirarea unei perioade irevocabile, sa-l constranga pe utilizator sa cumpere bunul.

O trasatura specifica derularii operatiunilor de leasing in Germania este oferita de sistemul forfaiteriung, folosit de societatile de leasing, care cedeaza contractele incheiate cu utilizatorii, in favoarea bancii.

Desi in Elvetia leasingul a aparut inca din anii ’60, contractul de leasing este un contract nenumit, fiind incheiat pe baza unor decizii ale instantelor comerciale, juristprudenta reconoscand insa ca el nu este un contract de vanzare – cumparare sau contract de locatiune pentru ca se transfera utilizatorului o proprietate economica asupra bunului, proprietatea juridical ramanand la finantator. Operatiunile au la baza doua principii generale ;

1. leadership not ownership – importanta nu e proprietatea asupra bunului ci faptul de a te folosi de el ;

2. pay as you earn – obligatiile financiare provenite in urma unui contract de leasing trebuie sa fie achitate din veniturile curente.

In general leasingul financiar este privit ca o cesiune a dreptului de folosinta asupra bunurilor mobile rentabile economic , iar leasingul operational ca o pura locatie reziliabila dupa un anumit timp, adesea insotita de prestari de servicii effectuate de locator . Leasingul financiar este un contract de lunga durata,nereziliabil, consemnat in contracte tip obligand utilizatorul sa accepte conditiile generale ale finantatorului .La sfarsitul contractului utilizatorul are un drept de optiune constand in patru posibilitati:

1. restituirea bunului ;2. prelungirea contractului de leasing ;

3. incheierea unui nou contract de leasing, avand ca obiect un bun similar mai avansat tehnologic sau un alt bun, situatie in care finantatorul va vinde bunul initial, iar suma de bani incasata in urma vanzarii, va fi dedusa din cuantumul noii valori a ratei de leasing

4. cererea catre finantator a unei oferte de vanzare a bunului

Pe parcursul derularii perioadei irevocabile a contractului de leasing financiar, finantatorul trebuie sa asigure conservarea dreptului de proprietate si folosinta bunului de catre utilizator, iar utilizatorul isi asuma totalitatea riscurilor, inclusiv forta majora si cazul fortuit.

In Japonia prima societate care desfasoara activitati de leasing a fost infiintata in 1963, insa contractele incheiate de aceasta se bazau pe prevederile legale referitoare la contractul de locatiune.Potrivit prevederilor legii impozitului pe societati si a normelor de inregistrare in contabilitatea operatiunilor de leasing, formele pe care le imbraca leasingul in economia japoneza sunt urmatoarele :

♦ leasing financiar – contract de locatiune cu caracter irevocabil incheiat pe termen lung, cuprins intre 70%-120% din viata economica legala a bunului, fara stabilirea unei valori rexiduale ;

♦ leasing operational – contract de locatiune pe termen scurt care stipuleaza o valoare reziduala ridicata ;

♦ leasing de intretinere – contract care are ca obiect, pe langa bunuri si servicii de intretinere si reparatii asociate utilizarii bunului.

Leasingul de intretinere este cea mai raspandita forma de leasing utilizata in relatiile comerciale japoneze, reprezentand peste 605 din totalul contractelor de leasing incheiate la nivel national, datorita avantajelor pe care le ofera. Astfel, in pretul locatiei sunt impuse reparatiile de accidente, asigurarea pieselor de schimb, etc.

3.2. Leasingul in Franta,Olanda, Belgia, Spania, Italia

In Franta operatiunile de leasing sunt reglementate expres Decretul nr. 72-665/04.07.1972 privind publicitatea operatiunilor de credit-locatie in materie mobiliara si imobiliara.

Potrivit legii clasificarea de baza a operatiunilor de credit-locatie porneste de la natura bunului ce constituie obiect al contractului bilateral de locatiune, existand trei tipuri de credit-locatiune: mobiliara, imobiliara si creditul-locatia fondului de comert.

Elementele esentiale ale unei operatiuni de credit- locatie in contabilitatea franceza sunt cumpararea unui bun, locatiunea acestui bun pentru o durata determinata si o promisiune unilaterala de vanzare.

Publicitatea operatiunilor de credit-locatie este supusa dispozitiilor legilor speciale si trebuie sa asigure identificarea partilor si bunurilor care fac obiectul operatiunii.

Conceptul de transfer al proprietatii economice asupra bunului nu se aplica in Franta, astfel incat finantatorul, in calitate de proprietar legal este indreptatit la capitalizarea si amortizarea bunului, in timp ce utilizatorul inregistreaza in contul de profit si pierdere ratele, considerand-ule cheltuieli detuctibile.

Operatiunea de lease-back este si ea cunoscuta si folosita in Franta, dar sub denumirea de cesiune-locatie (cession bail), ca reprezentand contractul prin care un stabiliment de credit cumpara un anumit echipament de la un proprietar, pe care il pune la dispozitie sub forma unei locatiuni.

In Olanda leasingul nu este reglementat in mod special, fiind asimilat fie unui contract de locatiune-vanzare, fie unui contract de locatiune, in cazul in care este insotit de prestarea unor servicii in legatura cu bunul dat de leasing, oricand locatarul are dreptul de a intrerupe contractul la discretia sa.

Locatiunea-vanzarea (huurkoop) este o forma particulara a vanzarii la termen, in care vanzatorul pastreaza proprietatea bunurilor pana la plata integrala a pretului convenit. Contractul de locatiune-vanzare se incheie in mod obligatoriu in scris (art.157,lit i din Codul Civil) si stipuleaza obligatia locatorului de a preda bunul locatarului si de a-l garanta pe acesta pentru vicii ascunse, intocmai ca si cum ar fi vandut bunul.In caz de neexecutare a contractului de catre locatar, si anume in caz de neachitare a ratelor de leasing, locatorul poate rezilia contractul, solicitand restituirea bunului sau a unei sume de bani corespunzatoare valorii acestuia.

O aplicatie a leasingului o reprezinta prevederile legii privind creditul de consumatie din 1990, care vizeaza contractele de leasing in care utilizatorul este consumator si care stipuleaza in mod expres ca titlul de proprietate va fi transferat in final utilizatorului. Proprietatea economica a bunului ce constituie obiect al unui contract de leasing este decisive, astfel ca in cazul leasingului financiar, utilizatorul calculeaza si inregistreaza amortizarea, iar pentru leasingul operational acest lucru este facut de finantator.

Belgia a recurs la modelul francezpentru reglementarea operatiunilor de leasing, adoptand Decizia Regala nr.55/10.11.1967 privind statutul juridic al intreprinderilor care practica creditul-locatia (locatia-finantarea). Articolul nr.1 defineste trasaturile caracteristice ale leasingului, dupa cum urmeaza :

◊ contractul trebuie sa se refere la echipamente pe care locatarul le atribuie exclusiv unor scopuri profesionale ;

◊ bunurile sa fie cumparate in mod special de catre locator, in vederea inchirierii, dupa specificatiile viitorului locatat ;

◊ durata locatiunii stabilita in contract trebuie sa corespunda duratei prezumate de utilizare economica a bunului ;

◊ contractul trebuie sa rezerve locatarului facultatea de a dobandii, la sfarsitul inchirierii, proprietatea bunului inchiriat, prin intermediul unui pret prestabilit in contract, care corespunde valorii reziduale prezumate a bunului.

Un rol foarte important in abordarea si calificare operatiunilor de leasing il are stabilirea « realitatii economice « a contractului, astfel ca in cazul leasingului financiar, locatarul este considerat ca avand proprietatea economica si in consecinta, echipamentele inchiriate se inregistreaza in bilantul sau. In general, leasingul operational (functional), este privit in legislatia belgiana ca fiind acel contract in care nu se oferea utilizatorului nici o optiune de cumparare ori care, in cazul in care aceasta optiune exista valoarea reziduala care trebuie achitata de utilizator pentru a deveni proprietar, este mai mare de 15% din valoarea activului.

Leasingul a fost reglementat pentru prima data in Spania, prin decretul Lege nr.15/25.02.1977, iar apoi prin Legea nr.26/29.07.1988. Potrivit acestor acte normative, ‘’arrendamiento financiero’’, presupune existenta unei operatiuni care se desfasoara in doua faze : locatia propriu-zisa a bunurilor, cu o durata minima de doi ani pentru bunurile mobile si zece ani pentru bunurile immobile, urmata de momentul exercitarii dreptului de optiune intre a reinchiria bunul, a-l cumpara sau a rezilia contractul existent. Legea din 1988 prevede ca ratele de leasing varsate de locatar sunt compuse din doua parti, din care una reprezinta cheltuielile financiare, iar cealalta reprezinta efectiv rambursarea valorii bunului dat in leasing. Leasingul financiar este atractiv pentru ca reprezinta o formula mai supla dacat vanzarea la termen, intrucat el nu presupune oblicativitatea unui varsamant initial, nu prevede o durata maxima, de vreme ce contractul poate fi reinoit, iar amortismentele contabile sunt mai rapide.

In ceea ce priveste contractele de leasing operational, acestea sunt asimilate in dreptul spaniol inchirierilor pe termen scurt, cand exista indoiala ca optiunea de cumparare nu va fi exercitata, formand obiectul legii civile.

Indiferent de natura financiara sau operationala a contractului inchiriat, ridcul se transmite intotdeauna la utilizator, insa dreptul de proprietate asupra bunului ramane in patrimoniul societatii de leasing.

Legislatia italiana nu ne ofera o definitie a leasingului, insa in baza principiului autonomiei contractuale, partile semnatare a unei conventii sunt libere sa determine continutul acesteia, in limitele impuse de lege. Pe baza uzantelor create, s-au stabilit caracteristicile leasingului financiar si al celui operational, dupa cum urmeaza :

● ‘locatione finantiaria’(leasingul financiar) este leasingul activelorcirculante sau imobilizate, pentru o perioada determinata de timp, la sfarsitul careia utilizatorul are o optiune de cumparare la un prêt stabilit ;

● ‘locatione operativa’(leasingul operational) este leasingul activelor circulante, pentru o perioada scurta de timp, la sfarsitul careia utilizatorul nu are o optiune de cumparare.

In Italia disocierea proprietatii juridice de proprietatea economica nu este relevanta, astfel incat in toate cazurile, finantatorul in calitate de proprietar legal, este indreptatit la capitalizarea si amortizarea activelor ce constituie obiect al unui contract de leasing.

Piata italiana este dominata de o parte de companii de leasing nespecializate apartinand bancilor, iar pe de alta parte, de companii integrate de leasing, care opereaza cu precadere in industria de automobile si de calculatoare.

3.3. Leasingul in fostele tari comuniste : Cehia, Polonia, Rusia

In raporturile comerciale din statele aflate sub regimul comunist, leasingul nu era cunoscut, intr-ucat nu se putea vorbi despre un ansamblu de relatii conyractuale de natura comerciale, permis intre persoanele private. Dupa anul 1990, fostele tari comuniste au inceput trecerea la economia de piata, adoptand actele normative care reglementeaza express au care permit implicarea persoanelor fizice si persoanelor juridice private in activitatea de comert interior si exterior, statul urmand, in principal, oferirea unor facilitati acestora, in vederea promovarii productiei interne.

Dintre tarile din estul Europei aflate in tranzitie, alaturi de Romania, numai Rusia a legiferat regimul juridic a operatiunilor de leasing.

Legea rusa permite incheierea a trei tipuri de contracte :

► leasing financiar este contractul care se incheie pentru o perioada egala sau mai mare dacat perioada de depreciere a bunului ;

► operatiunea de cesiune-locatiune, care este o varietate a leasingului financiar, prin care vanzatorul (furnizorul) bunului obiect al contractului de leasing actioneaza simultan si ca utilizator ;

► leasing functional, unde locatarul cumpara un bun pe riscul sau si il transfera locatarului, pentru o perioada convenita in contract, fara dreotul acestuia din urma de a cumpara bunul.

In Cehia sunt prezentate doua tipuri de leasing :

▲ contract de locatie, care stipuleaza dreptul locatarului de a cumpara bunurile inchiriate, conform clauzelor contractului (leasing financiar) ;

▲ contract de locatie, care stipuleaza ca la expirarea duratei contractuale, bunurile vor fi restituite locatorului (leasing operational).

Criterii de diferentiere intre cele doua tipuri de contracte de leasing sunt stabilite de Legea impozitului pe venit. In Cehia nu exista reguli contabile specifice pentru inregistrarea operatiunilor de leasing, aplicand-use regulile de locatiune de drept comun.

Facilitatile principale oferite de stat vizeaza deductibilitatea integrala a ratelor de leasing de catre locatar, in cazul leasingului operational, amortizarea valorii bunului de catre locator, in cazul leasingului financiar si aplicarea cotei reduse de TVA de 5% pentru contractele de leasing care au ca obiect autovehicule.

In schimb, leasingul extern nu este svantajos, pentru ca utilizatorii au obligatia de a constituii un depozit la data introducerii bunului in tara, reprezentand garantia achitarii taxelor vamale, a TVA-ului si a altor drepturi de import.

Nici in Polonia nu este o reglementare legala a leasingului, dar aici, legile fiscale definesc trasaturile caracteristice ale formelor pe care le poate imbraca un contract de leasing.Astfel un contract este considerat ca fiind leasing operational, daca este indeplinita una din urmatoarelor conditii :

● contractul se incheie pe o perioada nedeterminata ;

● contractul se incheie pe o perioada determinata, dar nu asigura utilizatorului o optiune de cumparare, sau in cazul in care se asigura ea poate fi revocata.

In Polonia, leasingul este dezavantajos din punct de vedere fiscal pentru utilizator. Singura facilitate fiscala privind operatiunile de leasing o reprezinta posibilitatea utilizarii, incepand cu anul 1994, a metodei de amortizare accelerata a bunurilor ce constituie obiect al contractului de leasing.

3.4 Leasingul in tarile islamice

Tarile islamice nu au cunoscut leasingul insa ca urmare a eforturilor depuse de Societatea Financiara Internationala di Washington, s-a reusit implementarea acestei tehnici de comert in Pakistan, prin crearea in anul 1984 a Corporatiei Nationale de Leasing, care a ajuns sa cuprinda in anul 1996 un numar de 36 de companii specializate, atingand o cota de piata de 70%.

In paralel specificul sistemului juridic si politic existent a permis implicarea in operatiuni de leasing si a companiilor financiare autohtone, detinute de musulmani, astfel incat in prezent piata de leasing este impartita intre fondurile islamice deschise si societatile de leasing. Fondurile islamice prezinta, insa si inconvienente, intr-ucat sunt infiintate pe principii islamice, ceea ce nu le permite sa ofere imprumuturi pe baza de dobanda. Prin urmare, ele depind de contributiile pe termen scurt al participantilor (musharika), ceea ce implica participarea acestora la beneficii sau la pierderi.

3.5. Leasingul in Romania

3.5.1 Cadrul legislativ al operatiunilor de leasing in Romania

In Romania inainte de 1989 se practica leasingul chiar daca nu era cunoscut sub aceasta denumire. Acest tip de operatiuni era folosit de marile intreprinderi producatoare pentru a-si vinde produsele la export. Domeniile cele mai importante in care se folosea leasingul erau : constrctii de masini, masini pentru constructii rutiere, containere, vapoare.

Dupa 1990, operatiunile de leasing au cunoscut o ampla scadere, iar apoi o sensibila crestere. Scaderea numarului tranzactiilor de leasing s-a datorat scaderii productie intreprinderilor imediat dupa 1990 ca urmare a recesiunii existente.

Primele reglementari legale ale leasingului au fost dare prin OG nr.51/28.08.1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, ulterior republicata in temeiul art.7 din Legea nr.99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice.

Activitatea societatilor de leasing, ca de altfel activitatea tuturor societatilor comerciale din Romania, este reglementata de un cadru legal, contabil si fiscal,foarte exact, reglementarile interne ale bancilor privind organizarea acestor operatiuni sau rationamentul profesionistilor contabili in ceea ce priveste contabilizarea lor sunt inca de domeniul viitorului.

In ceea ce priveste contabilizarea leasingului in Romania, primele reglementari au fost aduse de Normele privind inregistrarea in contabilitate a operatiunilor de leasing, aprobate prin OMF teoretic de OG nr.51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, si anume peincipiul prevalentei realitatii economice asupra formei juridice in cadrul operatiunilor de leasing financiar, respectand astfel unul dintre principiile larg acceptate de IAS. Ulterior, ca urmare a accentuarii demersurilor de armonizare contabila, prevederile acestor norme au fost preluate de Reglementarile contabile simplificate, armonizate cu ddirectivele europene, aprobate prin OMFP nr.306/2002 pentru intreprinderile mici si mijlocii, respectiv OMFP NR.94/2001 pentru intreprinderile mari si care la contabilizarea operatiunilor de leasing aplica prevederile IAS 17 « Leasing »

In prezent aceste doua OMFP au fost inlocuite de Noile reglementari contabile conforme cu directivele europene aprobate prin OMFP nr.1752/17.11.2005.

Referitor la cadrul fiscal al operatiunilor de leasing in Romania, acestea intra sub incidenta legilor fiscale din Romania referitoare la : impozitul pr profit ; taxa pe valoarea adaugata ; impozitul pe veniturile nerezidentilor ; taxele vamale.

3.5.2 Armonizarea contabila a leasingului in Romania

Contabilizarea operatiunilor de leasing se inscrie in cerintele generale ale programului de armonizare contabila din Romania. Scopul armonizarii contabile romanesti la Standardele Internationale de Contabilitate (IAS) consta in limbajul contabil comun, astfel incat situatiile financiare ale societatilor comerciale sa poata fi utilizate in lumea intreaga.

Demerarea procesului de armonizare contabila la prevederile IAS a inceput se suscite in ultimul timp diverse discutii aprinse pe fondul adoptarii in paralel si a directivelor contabile

europene. Ambele referntiale contabile au acelasi tel : exprimarea intr-un limbaj omogen a informatiilor contabile prin situatiile financiare, insa modalitatea prin care se realizeaza acest deziderat este adeseori contradictorie. In consecinta, se vorbeste tot mai mult la momentul actual despre convergenta, tradusa prin alinierea, fara preluarea identica, la normele contabile internationale. Solutia convergentei contabile a fost sesizata si prezentata de Comisia Europeana care, a insarcinat in acest sens IASB ( International Accounting Standards Boards – Comisia Internetionala a Normelor Contabile ), cu elaborarea unui set de norme contabile unice, care sa facilitaze accesul la pietele de capital straine ai sa creasca protectia investitorilor.

Astfel, din iulie 2000 s-a dat startul unei noi strategii de reforma a contabilitatii, in cadrul careia, incepand cu anul 2005, intreprinderile europene cotate vor trebui sa-si prezinte conturile consolidate in conformitate cu standardele internationale de raportare financiara – denumite IFRS, care cuprind in structura lor :

● standarde internationale de raportare financiara ;

● standarde internationale de contabilitate ;

● interpretarile emise de Comitetul pentru interpretarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara.

Pe linia armonizarii la Standardele Internationale de Contabilitate, reglementarile contabile romanesti au adus imbunatatiri majore. In ce priveste contabilitatea operatiunilor de leasing, aceasta este mai mult sau mai putin aflata cel putin sub incidenta urmatoarelor aspecte vizate in armonizare :

a) introducerea principiului ‘’ prevalentei realitatii economice asupra formei juridice’’, conform caruia informatiile din situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica si nu numai forma juridica ;

b) recunoasterea si evaluarea elementelor din situatiile financiare. Clasicele definitii si metode de evaluare pentru active, datorii, venituri si cheltuieli au fost inlocuite cu abordari moderne si complexe care faciliteaza si chiar impun rationamentul mprofesional ;

c) formatul de prezentare si continutul documentelor ce compun situatiile financiare.

○ gradul de finantare – la creditul traditional, beneficiarul contribuie cu 30% - 50% din valoarea investitiei, pec and la leasing se asigura finantarea integrala a investitiei

○ garantia – la creditul traditional investitia este grevata de o serie de sarcini reale (gaj, ipoteca), in timp ce la leasing, garantia este constituita de dreptul de proprietate asupra bunului inchiriat ;

○ forma – creditul traditional este acordat sub forma baneasca, iar leasingul sub forma de echipament ;

○ analiza documentatiei einanciare – la creditul traditional finantatorul pune accentul mai mult pe analiza situatiilor financiare intr-o viziune postfaptica si mai putin previzionala. La leasing, societatea de leasing in calitate de societate finantatoare, pune accentul in principal

pe analiza rentabilitatii proiectului ce va fi finantat prin leasing, deci are o viziune previzionala ;

○ politica de creditare – la creditul traditional creditarea se face dupa o analiza foarte complexa realizata de inspectorii de credite. La leasing, politica de creditare a societatii de leasing este mult mai dinamica, documentatia ceruta si analizele efectuate fiind mult mai simple.

4.1. Credit ipotecar versus leasing imobiliar

Incepand cu primavara anului 2004, sectorul finantarii imobiliare s-a imbogatit cu inca un produs : leasingul imobiliar. Dobanzile extrem de atractive si serviciile suplimentare oferite in costul finantarii (comisioane), au atras multe persoane aflate in cautarea unei finantari pentru locuinta proprie. Conditiile par la prima vedere, mai atractive decat cele oferite de majoritatea bancilor si institutiilor de credit pentru creditele ipotecare sau imobiliare.

Pentru persoanele fizice care gandesc sa opteze in favoarea leasingului imobiliar, prezentam alaturat o comparatie dintre cele doua tipuri de finantare, cu riscurile asociate fiecareia dintre acestea.

Credit ipotecar (conditii generale ale bancilor/institutiilor de credit)

Leasing imobiliar

Obiectul creditului ipotecar il poate constitui achizitia de imobil/teren, constructia de imobil, renovarea/finisajul unui imobil. Imobilul care face obiectul achizitiei este déjà construit sau va fi construit prin credit ipotecar, in regie proprie sau printr-o societate de constructii.

Obiectul leasingului imobiliar il constituie constructia civila (case, apartamente, cladiri de birouri, etc.)sau cea industriala (fabrici,depozite,etc) Imobilul care face obiectul leasingului imobiliar se construieste de la zero,intr-un sistem de constructie impus de societatea de leasig,numai cu constructorii agreati de societate.Nu sunt finantate achizitii de imobile vechi (déjà construite)

Solicitantul poate fi o persoana fizica sau juridica

Solicitantul poate fi persoana fizica sau juridica

Termen :5 – 25 ani (persoanele juridice au termene de creditare reduse).

Termen :1 – 20 ani, aceleasi termene de rambursare sunt valabile pentu persoane fizice cat si juridice.

Rata este formata din capital + dobanda. In cazul creditelor ipotecare,rata dobanzii este mai mare. In cazul persoanelor juridice, dobanda este reprezentata de cheltuiala deductibila.

Avans : minim 25% din valoarea de evaluare a imobilului impus de BNR, Avansul apartine

Rata este formata din capital + dobanda. Chiard aca rata dobanzii este mai mica, la rata de capital se aplica TVA (19%). In cazul persoanelor juridice, dobanda este cheltuiala deductibila, iar capitalul se deduce prin amortizare. Avans : variaza intre 10 si 30%. Avansul se achita de catre client catre societatea de leasing.

clientului

Valoare maxima credit : variaza de la banca la banca, de la 100.000 Euro la o suma nelimitata.

Valoare maxima credit : nu exista .

Comisioane (uzuale) :Comisioane de analiza (20 – 50 Euro) ;Comisioane de acordare (0,5% - 3%),include procesarea dosarului, in unele cazuri si costuri de monitorizare / evaluare ;Rambursare anticipata : posibila, contra uni comision (0% - 3%) ;Perioada de gratie : posibila, in general in limita unui an.

Comisioane :Taxa de procesare : 100 – 500 Euro ;Taxa de management : 5% din valoarea contractului, include procesarea dosarului si costuri de asistenta tehnica la construire (emiterea autorizatiei, monitorizare constructie online, etc.). Rambursare anticipata : posibila, se plateste dobanda aferenta a doua rate.Perioada de gratie :pana la predarea constructiei.

Garantii : imobilul (constructie si teren dupa caz) care face obiectul finantarii (prin contract de ipoteca) si care ramane in proprietatea clientului.

Garantii : constructia insasi, care este in proprietate societatii de leasing pe toata peroada derularii contractului de leasing ; concesionarea terenului sau drept de folosinta acordat societatii de leasing.

Alte costuri asociate :Costuri notariale ;Costuri de evaluare ;Costuri de asigurare.

Alte costuri asociate :Costuri notariale (achizitie la valoare reziduala) ; TVA (se deduce in cazul persoanelor juridice platitoare de TVA) ; Impozitul pe proprietate la nivel de persoana juridica, transferat beneficiarului ;Costuri de asigurare.

Din cele de mai sus, observam ca leasingul, din punct de vedere al costurilor, este mai avantajos pentru persoanele juridice platitoare de TVA. Riscurile sunt determinate in special de tipul de proprietate asupra terenului si constructiei, diferite la cele doua tipuri de finantari. In cazul creditului ipotecar, imobilul (teren plus constructie) ramane fara dubii in proprietatea beneficiarului creditului inca de la acordarea creditului. Banca are doar dreptul de s-si recupera creanta prin vanzarea imobilului, prin executare silita in caz de neplata (mai mult de 60 de zile), restituind dupa vanzarea la licitatie sumele obtinute in plus fata de cele la care este indreptatita (capital, dobanzi, penalitati si costuri).

Creditul ipotecar nu poate fi cedat de beneficiar (debitor) – imobilul poate fi vandut doar cu acordul bancii, care isi va recupera creanta in momentul vanzarii. In caz de faliment al institutiei de credit/bancii, contractul de credit isi urmeaza cursul firesc, chiar daca un alt creditor il inlocuieste pec el initial. In cazul leasingului imobiliar, beneficiarul trebuie sa fie constient ca pana la finalizarea contractului si plata valorii reziduale, constructia ramane in proprietatea societatii de leasing. Mai mult decat atat, beneficiarul trebuie fie sa concezioneze terenul (care face parte dina vans), fie sa instituie un drept de folosinta asupta terenului in favoarea societatii de leasing. Ce inseamna acest lucru ? Ca societatea de leasing poate dispune de constructia respectiva in orice fel si in orice moment (o poate chiar ipoteca pentru

a obtine finantari suplimentare). Mai mult, in caz de faliment al societatii de leasing, exista posibilitatea ca nu doar constructia, dar si sumele investite de beneficiar sa poata fi pierdute, daca aceasta constructie a constituit garantia vreunui imprumut angajat de societatea de leasing.

Contractul de leasing poate fi cedat relativ usor in caz de imposibilitate de plata, insa se pune urmatoarea intrebare : ce se intampla cu terenul de subi mobil, care este proprietatea beneficiarului ? De asemenea, trebuie considerat si faptul ca nu exista o relatie contractuala intre client si constructor, valoarea totala a contractului stabilindu-se in general dupa receptia finala. Atata timp cat pretul nu este stabilit ferm de la inceput, acest lucru constituie un risc suplimentar pentru beneficiar.

Un sfat : inainte de a semna un contract de leasing imobiliar, informati-va bine cu privire la bonitatea si credibilitatea societatii de leasing. Si in cazul societatilor de leasing pentru autovehicule au existat falimente si, pentru ca societatea de leasing avea credite neonorate si garantate cu acele autovehicule, beneficiarii au pierdut toate sumele investite (avans, rate platite). Este bine ca actionarii societatii de leasing sa fie cunoscuti in sectorul financiar romanesc si/sau international, cu activitate in sectorul respectiv. Altfel, riscati sa pierdeti nu doar toate sumele investite, dar si mult timp si bani incercand sa va eliberati terenul de povara unor contracte de concesiune sau drepturi de folosinta.

4.2. Leasing sau imprumut

Leasingul se aseamana si cu un imprumut, daca luam in considerare obligatia de restituire integrala a finantarii (cu exceptia valorii reziduale) sau caracterul irevocabil al contractului pe timpul derularii sale.

4.3. Leasingul si vanzarea cu plata in rate

Din anumite puncte de vedere leasingul se aseamana cu o operatie de vanzare-cumparare cu plata in rate, asemanare care survine numai prin prisma finalitatii, ambele cadand dreptul de folosinta asupra bunului. Deosebirea poate fi privita prin prisma urmatoarelor caracteristici :

● Dreptul de proprietate – prin operatiunea de vanzare cu plata in rate, un bun este schimbat cu un echivalent banesc transferand-use astfel dreptul de proprietate catre cumparator. In cazul leasingului, dreptul de proprietate ramane asupra locatorului (societatii de leasing) si se cedeaza doar dreptul de folosinta impreuna cu toate riscurile si obligatiile ;

● Dreptul de optiune – in cazul contractului de vanzare-cumparare cu plata in rate, o data cu achitarea ultimei rate, bunul intra automat in proprietatea cumparatorului, in timp ce in cazul leasingului, acesta are dreptul de a opta pentru cumpararea bunului, prelungirea contractului sau incetarea raporturilor contractuale ;

● Natura juridica a partilor – in cazul vanzarii cu plata in rate, ratele au rol de plata a pretului bunului in cauza. Redeventele nu au natura juridica de plata a pretului ci rolul de plata a contravalorii dreptului de folosinta ;

● Durata – durata de vanzare cu plata in rate, este de regula mult mai scurta, urmarindu-se doar facilitarea achizitiei bunului de catre beneficiar. Durata pe care se fac platile de leasing

este mai mare, ideea fiind de finantare a clientului (in Romania termenul de leasing este de minim un an) ;

● Dobanda – in cazul vanzarii cu plata in rate, la calculul ratelor se percepe o dobanda relativ mica pentru ratele neplatite inca, care cuprinde implicit un mod de calcul si un continut mult mai simplu decat in cazul leasingului ;

● Fiscalitate – in cazul vanzarii cu plata in rate, beneficiarul trece pe cheltuieli nu valoarea ratelor ci amortismentul periodic calculat prin deducerea din masa impozabila a unui procent anume stabilit de actele normative in vigoare, in timp ce in cazul leasingului, beneficiarul poate include redeventa direct pe cheltuieli.

4.4.Leasing sau vanzare cu plata la termen?

Leasingul se deosebaste si fata de contractul de vanzare-cumparare cu plata la termen prin caracteristica principala – dreptul de proprietate. In cazul contractului de vanzare-cumparare cu plata la termen, beneficiarul intra in posesia dreptului de proprietate automat, o data cu plata contravalorii bunului la termen. In cazul contractului de leasing, beneficiarul nu devine automat proprietar la sfarsitul perioadei de referinta, ci are posibilitatea de a opta in privinta achizitionarii bunului.

5.Formele de leasing

Leasingul se prezinta in practica influentat in principal de specificul operatiunii de leasing in ansamblu ei, precum si de mai multi factori, cum ar fi : posibilitatile de finantare ale fornizorului, limitele pietei, gradul de organizare si desfacere a productiei.

Leasingul poate fi clasificat dupa mai multe criterii, intre care : obiectul tranzactiei, continutul ratelor, pozitia furnizorului in contract, durata, dupa apartenenta partilor, dopa specificul tehnicii de realizare, dupa sursa de finantare, dupa subiectele care participa la operatiune, etc.

5.1.Clasificarea leasingului in functie de natura obiectului tranzactiei

In functie de acest criteriu, leasingul poate fi : leasing mobiliar, leasing imobiliar si leasing de personal.

Lesingul mobiliar reprezinta acel contract de leasing ce presupune darea in locatie a unui bun mobil, ca mikloace de productie, transport. In cazul automobilelor, de regula locatorul ofera toata gama serviciilor de garantie, intretinere si reparatii. Aici se include si leasingul bunurilor de larg consum ce are menirea de a satisface nevoile gospodariei cu privire la bunuri de genul : televizoare, camere video, aparate de fotografiat, aparate electrocasnice. De obicei aceste bunuri sunt oferite persoanelor fizice si sunt finantate de catre societatile producatoare prin intermediul bancilor, asigurandu-se inclusiv service complect. Aceste bunuri sunt luate in folosinta pe o perioada de la unu la cinci ani, dupa expirarea careia bunul respectiv poate fi cumparat la valoarea reziduala.

Leasingul imobiliar este acel contract de locatie ce presupune darea in locatie a unui bun imobil (cladiri, terenuri, etc.). Se pot inchiria chiar si cladiri complet utilate (plant leasing). In

cazul incapacitatii de plata a locatarului, societatea de leasing se afla in situatia de a valorifica bunurile respective. Dificultatea se datoreaza si faptului ca bunurile sunt imobilizate la locurile de functiune, putini beneficiari fiind interesati de preluarea afacerii in acel loc.

Leasingul de personal s-a dovedit a fi o forma foarte eficienta pentru sarisfacerea nevoilor temporale de personal a societatilor mici si mijlocii pentru durate mai scurte sau mai lungi.Aceasta forma de leasing consta in inchirierea de personal specializat, de la agenti de vanzari pana la directori, pe anumite perioade. Metoda a capatat o raspandire spectaculoasa in tarile occidentale, unele firme ajungand sa lucreze cu mai mult de jumatate din personalul inchiriat.

- Avantajele leasingului de personal pentru intreprinderi :

◙ se evita toate formalitatile administrative, acestea cazand in sarcina agentiei : contracte de munca, salarii, impozite ;

◙ se evita majoritatea constrangerilor de legislatia muncii : motive intemeiate pentru incetarea contractului de munca, preaviz, concedii medicale sau de odihna ;

◙ se actioneaza rapid si flexibil : personalul poate fi practic schimbat de la o zi la alta.

- Avantajele leasingului de personal pentru angajati :

◘ flexibilitatea : se poate lucra numai in anumite perioade, de la cateva zile la cateva luni ;

◘ castigurile materiale sunt de obicei mai mari dacat in cazul unor angajari permanente pe un post similar ;

◘ dobandirea une experiente mai bogate decat atunci cand se lucreaza o perioada mai lunga la aceeasi firma .

5.2. Clasificarea leasingului dupa pozitia furnizorului de contract

In functie de durata de leasing distingem urmatoarele tipuri de leasing : leasing pe termen scurt, leasing pe termen mediu si leasing pe termen lung.

Leasingul pe termen scurt consta in inchirierea bunurilor pe o durata de cateva ore, zile sau luni onor beneficiari. Amortizarea se realizeaza prin inchirierea pe termene scurte mai multor clienti.

Leasingul pe termen mediu presupune amortizarea bunului prin inchirierea consecutiva a acestora mai multor beneficiari pe termene scurte, de 2-3 ani.

Leasingul pe termen mediu sau lung se practica frecvent pe piata bunurilor imobiliare pentru cladiri complet utilate pe durate de circa 20-30 de ani.

5.3. Clasificarea leasingului dupa pozitia furnizorului in contract

In functie de pozitia furnuzorului in contractul de leasing, distingem : leasing direct si leasing indirect.

Leasingul direct se realizeaza prin incheierea contractului intre produdator si utilizatorul bunului ce face obiectul operatiunii, finantarea fiind asigurata de furnizor (producator), caz in care furnizorul este unul si acelasi cu locatorul, acesta putand fi atat producatorul cat si comerciantul bunului respectiv.

Leasingul indirect presupune existenta societatilor specializate de leasing, care preiau creditarea, prestarea de servicii, contractarea, finantarea si controlul platii ratelor, asumandu-si si riscul acestor operatiuni. In acest caz, in plus fata de contractul de locatie incheiat intre societatea de leasing si beneficiar, se mai incheie si alte contracte, cum ar fi : un contract de vanzare-cumparare incheiat intre producator si societatea de leasing si un contract de mandat intre societatea de leasing si beneficiar. Societatile de leasing pot fi :

♦ societati de leasing generale – societati care au ca obiect de activitate leasingul de echipamente industriale, al bunurilor de folosinta indelungata si al imobilelor, cu destinatie comerciala sau industriala, imobile cu destinatie de locuinta ori leasingul fondului de comert. La randul lor aceste societati pot aparea fie ca firme independente, fie ca succursale ale unor societati financiare ;

♦ societati de leasing de intermediere – care desfasoara o activitate de mijlocire. Proprietatea asupra echipamentelor inchiriate apartine celor care au furnizat fondurile de investitii (societati si banci cu un capital foarte mare) care urmaresc, pe aceasta cale evaziunea fiscala.

♦ societati de leasing integrate – acestea sunt constituite de catre mari unitati producatoare care au infiintat societati de leasing proprii pentru a beneficia de avantajele financiare ce rezulta dina ceste tranzactii. Printre aceste intreprinderi figureaza marii producatori de calculatoare, electronice si din industria aeronautica, companiile telefonice, atc.

5.4. Clasificarea leasingului dupa specificul tehnicii de realizare

In functie de specificul tehnicii de realizare se cunosc : leasing experimental, lease-back, leasing time sharing, leasing de tip renting, leasing actionar, master leasing.

Lease-back-ul : defineste acele raporturi juridice prin care proprietarul unor utilaje sau chiar al unei intreprinderi, aflat in urgenta necesitate de resurse banesti, vinde unei societati de leasing utilajele respective, dupa care le inchiriaza de la acesta in baza unui contract de leasing in schimbul platii unor redevente esalonate pe toata durata contractului, pentru ca apoi, la expirarea perioadei de inchiriere, sa le rascumpere la valoarea reziduala.

Contractul se mai numeste « sale and lease-back », datorita specificului acestui procedeu financiar, de a vinde un bun pentru a obtine resurse financiare si apoi de a-l cumpara. In dreptul francez contractul poarta denumirea de « cession-bail », daca vizeaza imobile si « leasing-adosse » daca vizeaza bunuri mobile. Dupa cum se observa in contractul de lease-back, proprietarul bunurilor intruneste in acelasi timp si calitatea de furnizor si pe cea de utilizator.

Pentru desfasurarea activitatii sale, utilizatorul obtine mijloacele financiare necesare si pe care le restituie apoi, esalonat sub forma ratelor de leasing, iar la expirarea termenului contractual, utilizatorul achita diferenta de prêt, redobandindu-si astfel bunurile care au facut obiectul operatiunii. Astfel, scopul incheierii acestui contract este obtinerea de fonduri banesti, intrucat spre deosebire de celelalte operatiuni de leasing prin care se urmareste procurarea de catre o intreprindere a unor echipamente de care are nevoie, in cazul operatiunilor de lease-back, intreprinderea are echipamentul respectiv, insa mijloacele financiare lichide nu ii sunt suficiente, In aceasta situatie, apelarea la lease-back este foarte avantajoasa pentru proprietarul utilajelor, intrucat fara a renunta la exploatarea lor, fiindu-i necesare pentru onorarea comenzilor, obtine capital in scopul dezvoltarii activitatilor sale economice.

Acest tip de leasing se utilizeaza pentru bunuri imobilizate, unde indeplineste si o functie de credit ipotecar, dar si pentru bunurile mobile, permitand o finantare pe termen lung

Contractul de lease-back prezinta avantaje si pentru finantator, datorita dobandirii dreptului de proprietate asupra bunurilor, vazandu-si astfel garantat creditul pana la recuperarea sa integrala de la utilizator, dar si pentru acesta din urma, care are la indemana astfel si resursele si utilajele necesare desfasurarii activitatii sale.

Ordonanta de Guvern nr.51/1997, defineste contractul de lease-back ca fiind contractul prin care o persoana juridica isi vinde echipamentul industrial unei societati de leasing pentru a-l folosi in sistemde leasing, cu obligatia de rascumparare.

Leasingul experimental este tehnica folosita de producatori pentru promovarea vanzarilor.In baza acestui tip de contract, bunurile sunt inchiriate pentru o perioada scurta de cateva luni, in mod experimental, cu conditia ca la expirarea perioadei contractuale, utilizatorul sa-si manifeste optiunea in sensul cumpararii bunurilor daca sunt corespunzatoare cerintelor sale, respectiv in sensul restituirii acestora daca prezinta neajunsuri.

Acest tip de contract prezinta unele similitudini cu contractul de vanzare pe incercate, folosit in raporturile juridice civile sau comerciale, in care transmiterea dreptului de proprietate este afectata de o conditie suspensiva.Dar spre deosebire de acesta, in cazul leasingului experimental, utilizatorul bunurilor poate refuza cumpararea acestora in baza unor motive subiective.

5.5. Clasificarea leasingului dupa sursa de finantare

Leasingul este clasificat, dupa sursa de finantare in : « leveraged lease » si leasing la producator.

Leveraged lease, in acest caz societatea de leasing finanteaza doar o parte din valoarea bunului, diferenta fiind acoperita de diferiti creditori, care sunt tot societati financiare. Acest contract de leasing este utilizat in cazul in care obiectul sau il formeaza echipamente de mare valoare.

Leaing la producator, acest tip de leasing presupune asigurarea unei finantari totale de catre societatea de leasing, prin achizitionarea de la producator, exclusiv cu fondurile sale, a bunurilor ce fac obiectul leasingului.

5.6.Clasificare leasingului dupa subiectele care participa la operatiune

In functie de calitatea pe care o are utilizatorul in momentul incheierii contractului de leasing, avem : leasing public si leasing privat.

Leasingul public, in acest caz utilizatorul este o institutie publica ;

Leasingul privat, utilizatorul este o persoana fizica sau juridica de drept privat.

6. Contractul de leasing

In ceea ce priveste definirea contractuluide leasing, acesta reprezinta acele raporturi contractuale, in baza carora o parte numita locator (finantator), transmite pe o perioada determinata de timp, dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, unei alte parti numita locator (utilizator), contra unei plati periodice numita rata de leasing, cu dreptul utilizatorului de a opta pentru cumpararea bunului, restituirea sa, ori prelungirea contractului.

6.1.Caracteristicile contractului de leasing

Contractul de leasing este un contract sinalagmatic deoarece da nastere la obligatii reciproce intre cele doua parti contractante, astfel incat locatorul se obliga sa asigure locatarului folosinta bunului ce face obiectul contractului, pentru o perioada determinata de timp, contra unei rate de leasing.

Contractul de leasing este un contract cu titlu oneros, intrucat ambele parti contractante urmaresc un interes patrimonial. Locatorul primeste periodic de la locatar sume de bani cu titlu de rate de leasing, la care se mai adauga un comision si dobanda sau beneficiu, iar locatarul beneficiaza de folosinta bunului pe toata perioada derularii contractului, cu posibilitatea ca la sfarsitul acesteia sa achizitioneze bunul la valoarea reziduala.

Leasingul este un contract comutativ, intrucat existenta si intinderea prestatiilor la care partile s-au angajat nu depinde de hazard, fiind strict stipulate de lege si prin conventia partilor.

Contractul de leasing este un contract consensual, simpla manifestere de vointa a partilor fiind suficienta pentru formarea consimtamantului in mod valabil. Forma scrisa a contractului de leasing este obligatorie, necesitatea unui inscris care sa constate existenta contractului este ceruta de prevederile legale.

Contractul de leasing este un contract cu executare succesiva, intrucat din insusi definitia data de lege rezulta ca dreptul de folosinta se transmite pentru o perioada determinata de timp, iar rata de leasing se plateste periodic. Prin urmare, finantatorul asigura utilizatorului folosinta bunului dat in leasing pana la incetarea contractului de leasing, iar rata de leasing calculata in functie de anumiti indicatori, se plateste periodic. Astfel in caz de neexecutare culpabila a unor obligatii de catre una din parti, desfintarea contractului de leasing are efecte pentru viitor, aplicandu-se reguli specifice rezilierii contractului.

Contractul de leasing este un contract atipic prin faptul ca acesta se situeaza undeva intre contract de inchiriere, cumparare si creditare, insa nu trebuie privit ca o combinatie a acestora.

Contractul de leasing are caracter irevocabil. Literatura de specialitate specifica faptul ca, de regula in cazul leasingului financiar, nu exista posibilitatea rezilierii contractului din partea utilizatorului. Deci utilizatorul se obliga sa plateasca toate redeventele indiferent de imprejurari.

Contractul de leasing operational nare insa caracteristica de a putea fi reziliat, dar numai dupa expirarea perioadei de baza (intervalul de timp in care masina nu risca sa sufere uzura morala).

Cu privire la cauza rezilierii, norma internationala IAS 17 nu face o referire explicita in acest sens, dar precizeaza ca, in mod suplimentar sa se faca referiri in notele explicative anuale cu privire la ‘’totalul platilor de leasing prevazute a se obtine dintr-un leasing irevocabil’’ sau defineste termenul de leasing ca ‘’peroada de timp irevocabila pentru care locatarul a contractat bunul in leasing’’. Tot IAS 17 precizeaza ca ‘’locatarul poate rezilia contractul de leasing, pierderile locatorului generate de rezilierea contractului revenind locatarului’’.De asemenea este precizat faptul ca ‘’leasingul irevocabil reprezinta operatiunea de leasing care este revocabila doar : cand are loc un eveniment ce nu putea fi prevazut ; cu permisiunea locatorului ; in cazul in care locatarul contracteaza cu acelasi locator un nou leasing privind acelasi bun sau unul echivalent ; in momentul platii, de catre locatar, a unei sume suplimentare, astfel incat la inceputul leasingului, continuarea lui este suficient de sigura’’.

Din cele prezentate se poate trage concluzia ca norma internationala IAS 17 ‘’Leasing’’prevede ca in principiu, un contract de leasing financiar nu poate fi reziliat, dar daca se face acest lucru, penalizarile suportate de locatar sunt foarte mari.

6.2.Elementele contractului de leasing

Norma internationala IAS 17 ‘’Leasing’’, revizuita in 1997, nu face referiri explicite cu privire la elementele contractului de leasing, dar din parcurgerea textului normei se deduce ca acest contract trebuie sa faca referiri cel putin la urmatoarele elemente :

● Termenul de leasing – « perioada de timp irevocabila pentru care locatarul a contractat bunul in leasing si orice alte termene suplimentare pentru care locatarul are obtiunea de a continua utilizarea bunului in regim de leasing, cu sauf ara plata suplimentara, optiune a carei exercitare de catre locatar este certa, intr-o masura rezonabila, la inceputul leasingului »

● Valoarea justa a bunului –«  suma la care poate fi tranzactionat un activ sau deconta o datorie, de buna voie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv »

● Platile minine de leasing – « sunt acele plati de-a lungul termenului de leasing pe care locatarul trebuie sau poate fi obligat sa le efectueze, excluzand chiria contigenta, costurile serviciilor si impozitelor pe care locatorul le va plati si care se vor rambursa acestuia impreuna cu : a) in cazul locatarului – orice sume garantate de locatar sau de o parte afiliata locatarului ; b) in cazul locatorului – orice valoare reziduala garantata locatorului fie de catre locatar, o parte afiliata locatarului sau de o sau de o terta parte independenta, capabila din punct de vedere financiar sa satisfaca aceasta garantie »

● Durata de viata economica a bunului – definita  « fie ca perioada de-a lungul careia se estimeaza ca un bun este utilizabil economic de catre unul sau mai multi utilizatori, fie ca

numarul unitatilor de productie sau a unitatilor similare care se estimeaza a se obtine prin utilizarea bunului de catre unul sau mai multi utilizatori »

● Durata de viata utila – « perioada estimata care ramane, de la inceputul termenului de leasing, fara a fi limitata la aceasta, pe parcursul careia se asteapta ca beneficiile economice incorporate in bun sa fie consumate de catre intreprindere »

● Rata implicita a dobanzii – « rata de actualizare care la inceputul leasingului, determina ca valoarea actualizata cumulata a platilor minime de leasing si a valorii reziduale negarantate, sa fie egala cu valoarea justa a bunului in regim de leasing »

● Rata dobanzii marginale a locatarului – « rata dobanzii pe care locatarul ar trebui sa o plateasca pentru un leasing similar sau, daca aceasta nu este determinabila, rata pe care la inceputul leasingului, locatarul ar trebui sa o suporte pentru a imprumuta, pentru aceeasi perioada si cu garantie similara, fondurile necesare pentru achizitionarea bunuli »

● Chiria contingenta – « acea parte a platilor de leasing care nu are valoare determinata, dar este stabilita in functie de un factor, altul decat trecerea timpului »(procentaj din vanzari, gradul de utilizare, indici de prêt, etc.)

● Valoarea reziduala negarantata – « acea parte din valoarea reziduala a bunului in ragim de leasing, a carei reziliere, de catre locator, n este sigura sau garantata numai de o parte afiliata locatorului »

● Valoarea reziduala garantata, definita ca :

◦ In cazul locatarului, acea parte a valorii reziduale ce este garantata de locatar sau de o parte afiliata acestuia, valoarea garantiei constituind valoarea maxima ce devine platibila in orice situatie ;

◦ In cazul locatorului, acea parte a valorii reziduale ce este garantata de locatar sau de o terta parte afiliata locatorului, ce este capabila, din punct de vedere financiar, sa onoreze obligatiile asumate prin garantie .

Potrivit normelor legale romanesti, contractul de leasing trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente :

1. Partile contractului de leasing : locatorul si locatarul ;2. Descrierea exacta a bunului care face obiectul contractului de leasing ;

3. Valoarea totala a contractului de leasing ;

4. Valoarea ratelor de leasing si termenele de plata a acestora ;

5. Perioada de utilizare in sistem de leasing a bunului ;

Pe langa aceste elemente, contractul de leasing financiar mai trebuie sa cuprinda :

1. Valoarea initiala a bunului ;2. Clauza privind dreptul de optiune al utilizatorului cu privire la cumpararea bunului si la

conditiile in care acesta poate fi exercitat.

♦ Valoare de intrare – valoarea la care a fost achizitionat bunul de catre finantator, respectiv costul de achizitie ;

♦ Valoarea totala a leasingului – valoarea totala a ratelor de leasing, la care se adauga valoarea reziduala ;

♦ Rata de leasing – in cazul leasingului financiar – cota parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de leasing ; in cazul leasingului operational – cota de amortizare calculata in conformitate cu actele normative in vigoare si un beneficiu stabilit de partile contractante ;

♦ Dobanda de leasing – rata medie a dobanzilor bancare pe piata romaneasca .

Operatiunea de leasing se desfasoara pe mai multe faze :

1. achizitionarea bunului de catre societatea finantatoare ;2. restituirea treptata de catre beneficiar a creditului primit (prin plata redeventelor), folosind

resursele financiare obtinute prin exploatarea bunului (a investitiei). Redeventa contractului de leasing coprinde : ratele de amortizare ale bunului, chiria pe capitalul neamortizat, taxele, asigurarile, precum si o marja de profit a societatii finantatoare ;

3. dreptul beneficiarului ca la expirarea contractului sa-si exprime optiunea privind bunul care face obiectul contractului de leasing .

6.3.Obligatiile si raspunderile partilor unui contract de leasing

OG nr.51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, fac referiri la obligatiile si raspunderile partilor contractante. Includerea acestora in contractul de leasing este stipulata de art.11 al nurmei legale mentionate, care prevede ca ‘ia cadrul operatiunilor de leasing, drepturile si obligatiile partilor vor fi stipulate in contract si nu vor fi limitate la prevederile art.9(obligatiile locatorului) si art.10(obligatiile locatarului)’

Locatorul se obliga :

☻ Sa respecte drepturile utilizatorului de a alege furnuzorul potrivit necesitatilor ;

☻ Sa incheie contracte de vanzare-cumparare cu furnuzorul desemnat de utilizator in conditiile expres formulate de catre acesta ;

☻ Sa incheie contract de leasing cu utilizatorul si sa transmita acestuia, in temeiul contractului de leasing, toate drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare, cu exceptia dreptului de dispozitie ;

☻ Sa respecte dreptul optiune al utilizatorului, care consta in posibilitatea de opta pentru prelungirea contractului sau pentru achizitionarea ori restituirea bunului ;

☻ Sa-i garanteze utilizatorului folosinta linistita a bunului, in conditiile in care acesta a respectat toate clauzele contractuale ;

☻ Sa asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite in leasing .

Locatarul se obliga :

☺ Sa efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing ;

☺ Sa exloateze bunul conform instructiunilor elaborate de catre furnizor si sa asigure instruirea personalului desemnat sa il exploateze ;

☺ Sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fara acordul finantatorului ;

☺ Sa efectueze platile cu titlu de rata de leasing in cuantumul valoric stabilit si la termenele prevazute in contractul de leasing ;

☺ Sa isi asume pentru intreaga perioada a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare, totalitatea obligatiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, si continuarea platilor cu titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing .

☺ Sa permita finantatorului verificarea periodica a starii si a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing ;

☺ Sa-l informeze pe finantator, in timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate, venita din partea unui tert ;

☺ Sa nu aduca modificari bunului fara acordul finantatorului ;

☺ Sa restituie bunul in conformitate cu prevederile contractului de leasing .

Din parcurgerea textului legii, se observa o preocupare a legiuitorului roman de a-l proteja pe locator, vorbind aproape tot timpul de obligatii ale locatarului, nu si de drepturi care sa-l protejeze, de pilda in cazul in care bunul achizitionat nu se ridica la standardele de calitate si fiabilitate precizate prin contract. Avan in vedere ca reglementarea operatiunilor de leasing la noi este relativ recenta, aceste neajunsuri sunt considerate perfectibile.

6.4.Consimtamantul partilor

Operatiunile triunghiulare de leasing reprezinta o forma des intalnita a leasingului. Initiativa apartine, de regula utilizatorului, care are nevoie de un anumit bun sau grupuri de bunuri si procedeaza la prospectarea pietei pentru identificarea unui eventual furnizor si a unui finantator.

Dupa ce finantatorul si utilizatorul s-au pus de acord asupra perfectarii unui contract de vanzare-comparare cu privire la bunul dorit de utilizator, utilizatorul va adresa finantatorului o cerere, cuprinzand date referitoare la caracteristicile tehnico-functionale ale bunului dorit, la situatia sa materiala si financiara, la identificarea furnizorului si detaliile negociate in privinta contractului de vanzare-cumparare .

Daca finantatorul accepta cererea, el va intra in afacere preluand din acel moment, in nume propriu, negocierea cu furnizorul cu care incheie contractul de vanzare-cumparare. Vanzarea

lucrului, desi se perfecteaza la momentul in care finantatorul intervine, intra in vigoare la data incheierii procesului varbal de predare-receptie, intervenit intre furnizor si utilizator .

In esenta, locatorul apare ca finantator al utilizatorului, datorita faptului ca este foarte probabil inca de la inceputul contractului ca utilizatorul se opteze pentru achizitionarea definitiva a obiectului de leasing. In aceasta situatie, locatorul nu are interesul ca la sfarsitul contractului sa ramana in posesia bunului, iar ratele de leasing pot reflecta acest lucru .

Locatorul isi va acoperi in timpul perioadei de leasing toate cheltuielile generate de operatiune, iar valoarea reziduala va fi mult mai mica decat valoarea de piata a bunului la sfarsitul contractului. Sunt si situatii in care existenta unei piete second-hand, sau faptul ca locatorul este specializat pe leasingul anumitor categorii de bunuri va putea determina o diminuare a ratelor de leasing si o crestere a valorii reziduale, deci un risc suplimentar asumat de locator. Cu toate acestea, in oricare dintre situatii, locatorul va trebui sa analizeze foarte bine afacerea si clientul cu care opereaza .

Din punctul de vedere al locatorului, este esential faptul ca prin contractul de leasing i se protejeaza dreptul de proprietate si deci poate actiona direct asupra bunului in cazul in care utilizatorul nu se achita de obligatiile contractuale .

Pentru efectuarea unei operatiuni de leasing, orice persoana fizica sau juridica trebuie sa trimita unei societati de leasing o oferta ferma insotita de lista bunurilor ce vor constitui obiectul contractului de leasing si de acte din care sa rezulte situatia financiara a solicitantului finantarii .

Societate de leasing, analizand oferta, va putea fie sa accepte finantarea, fie sa o respinga .

Exista posibilitatea ca utilizatorul sa cumpere bunul si inainte de expirarea termenului de leasing, cu conditia indeplinirii tuturor obligatiilor contractuale si a incheierii unui acord in acest sens cu locatorul .

6.5.Riscurile contractului de leasing

Problema delicata a riscului prezinta o importanta deosebita, avand in vedere ca prin clarificarea acestui aspect se stabileste cine suporta riscul pierderii fortuite a bunului care constituie obiect al contractului de leasing. Cazul fortuit are in vedere o serie de imprejurari care presupun lipsa vinovatiei, in lioterarura juridica aratandu-se ca in materie contractuala, cazul fortuit si forta majora sunt expresii sinonime, ambele desemnand un fapt care face imposibila executarea obligatiei, fara ca acest fapt sa fie imputabil debitorului .

Regula generala in materie arata ca riscul unui contract este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat, regula care se aplica corespunzator si in cazul locatiunii .

In acceptiunea OG nr.51/1997, utilizatorul va suporta riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat din cauze fortuite, continuand efectuarea platilor cu titlu de rata de leasing, pana la achitarea integrala a valorii contractului, in l ipsa unei stipulari contrare. Din textul legii reiese faptul ca utilizatorul poate fi exonerat de pierderea fortuita a bunului, numai in situatia in care acest lucru s-a stipulat in mod expres in contractul de leasing. Daca o astfel de clauza a fost inserata in contract, riscul va fi suportat de finantator, ca debitor al obligatiei imposibil de executat. In lipsa unei astfel de clauze, riscul va fi suportat de utilizator.

6.6.Incetarea contractului de leasing

Contractul de leasing poate inceta in urmatoarele situatii :

* expirarea termenului pentru care a fost prevazut contractul de leasing, cu exceptia reinoirii contractului ;

* rezilierea .

Ordonanta de Guvern nr.51/1997, prevede incetarea contractului de leasing, in situatia in care bunul care formeaza obiectul contractului este restituit de utilizator finantatorului, la sfarsitul contractului .

Asadar, exercitarea dreptului de optiune al utilizatorului in sensul restituirii bunului luat in leasing la data stipulata in contract, duce la incetarea efectelor contractului de leasing, cu alte cuvinte, contractul de leasing inceteaza prin ajungerea la termen. Daca utilizatorul opteaza pentru cumpararea bunului, contractul de leasing inceteaza, de asemenea sa-si mai produca efectele, din momenrul transferarii dreptului de proprietate de la finantator la utilizator, prin achitarea ratei reziduale. Manifestarea dreptului de optiune acordat de lege utilizatorului, in sensul folosirii in continuare a bunului luat in leasing, nu duce la incetarea efectelor contractului de leasing, acesta continuandu-si efectele in conditiile stipulate in contract sau in noile conditii stabilite de parti .

Contractul de leasing isi poate inceta efectele si prin consimtamantul partilor, in conditiile art.969 din Codul Civil.

Rezilierea este o sanctiune specifica ce apare in contractele sinalgmatice cu executare succesiva, in cazul neexecutarii culpabile de catre una din parti, a obligatiilor stipulate in contract. Rezilierea isi produce efectele pentru viitor si are ca efect desfacerea contractului.

Contractul de leasing este reziliat in urmatoarele situatii :

a) Cazul in care utilizatorul refuza sa primeasca bunul la termanul stipulat in contractul de leasing .

Contractul de leasing va prevedea si obligatia utilizatorului de a primi bunul care constituie obiect al contractului, la un moment determinat si intr-un anumit loc. Daca bunul respectiv nu a fost ridicat de utilizator la termenul stipulat, finantatorul poate cere rezilierea contractului pentru neexecutare, cu daune interese, insa va trebui sa faca dovada refuzului utilizatorului de a-l ridica. Daca neexecutarea obligatiei de primire a bunului de catre utilizator se datoreaza unei cauze care exclude culpa, el poate primi de la finantator un alt termen in cadrul caruia poate proceda la primirea bunului. Refuzul utilizatorului poate fi explicit sau tacit, insa intrucat este un fapt juridic, poate fi dovedit prin orice mijloc de proba.

b) Cazul in care utilizatorul se afla in stare de reorganizare juridica si/sau faliment. Instituirea procedurii de reorganizare juridica sauf aliment la societatea utilizatoare se face in conformitate cu prevederile Legii nr.64/1995, cu modificarile ulterioare, si da posibilitatea utilizatorului de a solicita rezilierea contractului de leasing, cu daune-interese. Legea nu prevede insa momentul in care utilizatorul trebuie sa se afle in procedura de reorganizare judiciara sau faliment, pentru ca finantatorul sa poata cere rezilierea. Astfel, daca

utilizatorului i se instituie déjà procedura, pana la momentul incheierii contractului si finantatorul cunostea acest lucru, el nu mai poate cere rezilierea, intrucat si-a asumat acest risc.

Prin urmare, legea ar fi trebuit sa prevada in mod expres posibilitatea finantatorului de a cere rezilierea contractului in situatia in care utilizatorul intra in reorganizare judiciara sauf aliment pe parcursul derularii contracrului, sau in situatia in care utilizatorului i se instituie déjà procedura la momentul incheierii contractului, dar a ascuns cu rea credinta acest lucru finantatorului .

6.7.Indemnizatii si despagubirile datorate incetarii contractului

Societatea de leasing nu raspunde pentru cazul in care bunul ce face obiectul contractului de leasing nu este livrat utilizatorului. Cu exceptia unei prevederi contrare, in cazul in care utilizatorul nu isia, cu obligatia utilizatorului la restituirea bunului si la plata ratelor scadente si nerambursate, cu daune-interese. Daunele-interese cuprind cuantumul valoric al redeventei ce a ramas de platit pana la expirarea contractului de leasing.

Nerespectarea dreptului de optiune al utilizatorului obliga societatea de leasing la plata de daune, ce vor fi egale cu valoarea reziduala a bunului, daca a fost amortizat integral, sau cu valoarea sa de circulatie, calculata la data expirarii contractului de leasing

In cazul vanzarii bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing, pana la expirarea termenului contractual, cumparatorul este legat de aceleasi obligatii ca si vanzatorul, care ramane garant al indepliniri acestor obligatii fata de utilizator.

Din momentul incheierii contractului de leasing si pana la expirarea acestuia si reintrarea in posesie, societatea de leasing in calitate de locator, este exonerata de orice raspundere fata de terti, pentru prejudiciile provocate de bunurile ce fac obiectul folosintei si posesiei la utilizator.

Contractul de leasing trebuie sa cuprinda descrierea exacta a bunului ce face obiectul contractului de leasing ; valoarea totala a contractului de leasing ; valoarea ratelor de leasing si termenul de plata a acestora ; perioada de utilizare in sistem leasing a bunului ; clauza privind obligatia asigurarii bunului. Contractul de leasing nu se poate incheia pe un termen mai mic de un an. Acesta constituie titlu executoriu, daca utilizatorul nu preda bunul in urmatoarele situatii : la sfarsitul perioadei de leasing, daca utilizatorul nu a formulat optiunea cumpararii bunului sau a prelungirii contractului ; in cazul rezilierii contractului din vina exclusiva a utilizatorului.

6.8. Leasing financiar sau operational ?

Constatam ca devine din ce in ce mai dificil de caracterizat un contract de leasing prin prisma stabilirii caracterului financiar sau operational.

Daca prin aparitia Codului Fiscal (ianuarie 2004) care a modificat Ordonanta de Guvern nr.51/1997 privind operatiunile si societatile de leasing, apreciam ca vina apartine exclusiv legiuitorului, in prezent constatam ca vorbim doar de o incetatenire a caracterizarii

contractului de leasing operational ca fiind unul de inchiriere, regula fiind aceea a contractului de leasing financiar.

O asemenea concluzie, la unison in peisajul mioritic, nu este sustinuta decat de doua argumente legale, din care cel putin unul este exclus de legiuitor.

In acceptiunea art.2 din OG 51/1997, definitiile erau urmatoarele :

a) leasingul financiar, este operatiunea de leasing care indeplineste una sau mai multe dintre urmatoarele conditii :

1 – riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing;

2 – partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing, se transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;

3 – utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata), pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata ;

4 – perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normala de utilizare a bunului, chiard aca in final dreptul de proprietate nu este transferat.

b) leasingul operational este operatiunea de leasing care nu indeplineste nici una dintre conditiile prevazute la lit.a).

In modificarea adusa de Cocul Fiscal-art.7- definitiile in vigoare sunt urmatoarele:

A) contract de leasing financiar – orice contract de leasing care indeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii:

- riscurile si beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

- contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectulu contractului de leasing catre utilizator la momentul expirarii contractului ;

- perioada de leasing depaseste 75% din durata normala de utilizare a bunului ce face obiectul leasingului, in intelesul acelei definitii, perioada de leasing include orice perioada pentru care contractul de leasing poate fi prelungit.

B) contract de leasing operational – orice contract de leasing incheiat intre locator si locatar, care nu indeplineste conditiile de leasing financiar.

Dupa cum se constata déjà in acceptiunea Codului Fiscal, discutam de contractul de leasing si nu de operatiunea in sine. Putem constata, ca cel putin numeric, pentru a defini un contract de leasing operational trebuie ca acesta sa indeplineasca doar una din cele trei conditii expres si limitativ enumerate de legiuitor in Coduk Fiscal (anterior existau 4 conditii). Sa intelegem ca o prima concluzie, ca regula este contractul de leasing operational, iar exceptia este cel

financiar, in sensul in care contractul de leasing operational care indeplineste una din conditiile expres prevazute de Codul Fiscal, devine financiar.

In atare conditii, un contract de nenumit daca prezinta toate elementele prevazute de OG 51/1997 devine contract de leasing, iar daca indeplineste cel putin una din conditiile expres prevazute de lege, devine leasing financiar.

Revenind la cele 2 argumente, in opinia sustinatorilor echivalentei contractului de leasing operational cu unul de inchiriere, apreciem ca unul porneste de la definitia ratei de leasing operational, care reprezinta cota de amortizare calculata in conformitate cu actele normative in vigoare si un beneficiu stabilit de partile contractante.

Acest argument este neintemeiat in opinia noastra.

Cel de-al doilea argument, are natura fiscala, in sensul in care rata de leasing in situatia leasingului operational este integral deductibila – situatie izbitor de asemanatoare cu cea a contractului de inchiriere. In ambele cazuri, rata de chirie, respectiv de leasing, este integral deductibila.

In aceste conditii se cuantifica interesul din ce in ce mai pronuntat pentru leasingul operational – ratiune strict contabila care are si un avantaj juridic. Avantajul juridic este extrem de important si se refera la dreptul de optiune al utilizatorului de la finalul contractului de leasing (atentie, dreptul de optiune pentru achizitie trebuie exercitat ulterior semnarii contractului de leasing – de regula la finalul contractului, important fiind ca optiunea sa nu se exercite odata cu semnarea contractului, acesta devenund prin efectul legii contract de leasing financiar).

Optiunea utilizatorului consta inclusiv in aceea de a deveni proprietar al bunului obiect al contractului de leasing.

In situatia contractului de inchiriere, aceasta optiune nu exista. In situatia in care un contract de inchiriere ar prevedea posibilitatea optarii pentru a deveni proprietarul bunului in sistem de inchiriere, el ar deveni contract de leasing. Revenind la primul argument – acela al definitiei ratei de leasing operational, apreciem ca aceasta precizeaza expres, ca reprezinta cota de amortizare de principiu la care se adauga un beneficiu stabilit de parti. Dar acest beneficiu de regula este cuantificat pana la o dobanda pe care partile o stabilesc si care nu difera (de regula), de cea de la leasingul financiar.

Prin urmare, chiar in conditiile in care am admite ca reprezentarea ratei de leasing operational are alte baze de calcul fata de cea a leasingului financiar, in realitate ele reprezinta aceeasi solutie.

Totusi, ne intrebam ce rol mai are asigurarea FULL CASCO pe care proprietarul bunului este obligat sa o incheie. In aceste conditii, transferul riscurilor este preluat de societatea de asigurari.

Pentru a evita o astfel de interpretare, societatile de leasing evita afisarea primei de asigurare – incluzand-o in cuantumul ratei de leasing marind astfel beneficiul societatii de leasing si cu acest cost.

Pentru a fi leasing financiar, un contract de leasing trebuie sa indeplineasca cel putin una din conditiile expres prevazute in art.7 din Codul Fiscal.

De precizat ca raportat la legea autorizarii – un bun mobil de genul autoturismelor, se poate amortiza pe o perioada ce poate fi cuprinsa intre 4 si 6 ani, motiv pentru care perioada de 75% din durata normala de amortizare poate fi de la 3 ani pana la 48 de luni. Acest aspect necesita o atentie sporita in situatia contractelor pe termene mai mari.

In interpretarea contractelor ca fiind financiare sau operationale, cele mai interesate autoritati publice sunt cele vamale, precum si cele ale administratiilor financiare. Daca in cazul administratiilor financiare interesul este acela al deductibilitatii, in cazul autoritatilor vamale, caracterizarea era extrem de importanta pana la aparitia Codului Fiscal, prin prisma achitarii taxelor vamale la un cuantum al valorii reziduale care trebuia sa reprezinte cel putin 50%+1 din pretul de furnizor in cazul leasingului operational fata de cel financiar care trebuia sa se materializeze la 20% din pretul de furnizor. In prezent la toate contractele de leasing se poate realiza transferul dreptului de proprietate la valoarea reziduala, care in opinia noastra poate fi si 1 leu, drepturile de import in schimb fiind raportate la cel putin 20% din pretul de furnizor al bunului obiect al contractului.

Concluzionam pe scurt si apreciem ca operatiunea de leasing si implicit contractul de leasing si-a dobandit o personalitate aparte, admitand totusi ca exista asemanari cu contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate, cu contractul de inchiriere sau cu contractul de credit.

In schimb, incetatenirea echivalentei contractului de leasing operational cu cel de inchiriere este fortata si neintemeiata.

Bibliografie:

1. Ordinul nr. 84/2007 pentru aprobarea masurilor unitare de aplicare a reglementarilor in domeniul taxelor vamale, TVA si accizelor datorate in vama in cazul operatiunilor de leasing aflate in derulare la data aderarii ;

2. Legea nr. 90/1998 pentru aprobarea O.G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing ;

3. Ziarul Gardianul, 7.01.2004 – Ce sunt operatiunile de leasing ?;

4. Legea 287/2006 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing ;

5. www.avocat.ro;

6. www.avocatnet.ro;

7. www.pwc.com;

8. www.biblioteca.ase.ro;

9. www.internationalleasing.ro;

10. www.constructiv.ro;

11. www.kinecto.ro;

12. www.expertus.ro;

13. www.bloombiz.ro;

14. www.reno.ro;

15. www.amosnews.ro;

16. www.monitorulab.ro;

17. www.oradea.net.

http://www.revista-informare.ro/showart.php?id=61&rev=2