pARTEA iNrAt

Unde dispare binele?

Where does the good go(Tegan and Sara)

e aflem in parcarea stadionului echipei Dodger qi, dinnou, Ryan a uitat unde a lisat magina. ii tot spun cd

este in ZonaC, dar el nu m[ crede.

- Nu! m[ contrazice pentru a zecea oari. imi amintesc

perfect ci am ficut dreapta cAnd am ajuns aici, nu stAnga.

Este incredibil de intuneric qi poteca din fafa noastri este

luminati doar de citeva felinare in formi de mingi de baseball

supradimensionate. Iar eu m-am uitat la semn cind am parcat.

- Nu-[i aduci aminte bine, zic etridicind tonul, enervati.

Am fost aici de prea multe ori qi urisc haosul de la Dodger

Stadium. E o seari caldi de vari gi sunt recunoscitoare Pentruasta, dar este ora zece gi puhoiul fanilor se revars[ din tribune,

iar noi doi ne luptim s[ strlbatem marea de tricouri albastru

cu alb. Facem asta deja de doulzeci de minute.

- Ba imi aduc aminte foarte bine! imi di el replica gi o ia

inainte, firi sl se oboseascl si-mi arunce weo privire peste

umir in timp ce vorbegte. Tu egti cea care are o memorie proasti.

- Aaa, inleleg! spun eu in bitaie de joc. Doar pentru c6

dimineall mi-am pierdut cheile, dintr-odatl sunt o idioati?Se intoarce si se uite la mine, iar eu profit de moment gi

incerc s[-1 prind din urmi. Parcarea se afli in pantl destul

de abrupti.

- Da, Lauren, exact asta am spus. Am spus ci egti o idioati.

12 Tevr,onJrrrrNs Rrrp

- Vreau sd zic cd asta se in(elege. Ai spus ce tu iti aminteqti,pe cdnd eu, nu.

- Mai bine ajuti-m[ si gisesc nenorocita aia de magini ca

si putem ajunge odati acasi!Nu-i rispund. Pur gi simplu merg dupi el in vreme ce se

indepLrteazi din ce in ce mai mult de ZonaC. De ce-gi doreqtesi se ducfl acasi este un mister pentru mine. Nici acasi n-o sise imbunitifeasci situafia. O finem aqa de luni bune.

Face un cerc larg, urcAnd qi coborind pantele parcirii de laDodger Stadium. il urmez indeaproape, agtept ldngd el la tre-cerea de pietoni, stribat drumul potrivindu-mi pagii cu ai lui.Nu scoatem o vorbi. Mi gdndesc doar la cit de mult ag vreasi lip la el, la cit de mult mi-ag fi dorit si lip la el aseari. MigAndesc la cit de mult voi vrea s[ lip la el miine. imi imagi-nez cd qi el se gindegte la acelagi lucru. Totugi, aerul dintre noieste complet nemigcat, neperturbat de gAndurile noastre. inultima vreme noplile gi weekendurile sunt pline de tensiune,care nu poate fi eliberati decit spundndu-ne ,,La revedere" sau

,,Noapte bun['lDupi ce primul val de oameni a pirisit parcarea, este mult

mai ugor si vedem unde ne afl6m gi unde am parcat.

- Uite-o! zice Ryan, fbri si se deranjeze s[-mi gi aratelocul.

intorc capul gi ii urmiresc privirea. Acolo este. Micufanoastri Honda neagri. Exact in Zona C.

ii zambesc, dar nu este un zimbet prietenos.imi rdspunde la fel. $i nici al lui nu este prietenos.

U Tevr-onJrNrrNs Rsro

lucrat in schimburi la pogti, incepusem se cunosc o grimadide oameni. Pe unii dintre ei chiar ii pliceam gi mi pliceau lardndul lor. Cand am intrat in vacanla de Criciun, abia aqteptam

si se faci ianuarie. Deja imi era dor de prietenii mei.

Cind s-au reluat cursurile, s-a schimbat orarul gi trebuia siasist la ore in clidiri in care nu fusesem niciodati. incepusem

s[ merg si la cursuri de psihologie. $i odati cu acest nou pro-gram, tot dideam peste acelaqi tip oriunde mi duceam. La sala

de fitness, la libririe, la lifturile din Franz Hall.Era inalt gi cu umerii la{i. Avea brafe puternice, bicepgi lu-

crali care abia incipeau in m6necile cim[gii. Era qaten-deschis,

purta mereu barb6. intotdeauna zimbea qi intotdeauna vorbeacu cineva. Chiar gi atunci cind l-am vlzut singur, mergea de-

gajind increderea pe care o are cineva cu o misiune de fbcut.

Stiteam la coadi la cantini atunci cind am intrat in vorb[prima oariL. Eram imbricatl cu acelagi tricou gri pe care-lpur-tasem qi cu o zi inainte qi, cind l-am vlzut in fafa mea, m-amgandit c[ ar putea observa asta.

Dupi ce a folosit cardul de acces, s-a al[turat prietenilorlui aflafi in spatele siu qi a inceput o conversalie cu tipul care

mAnuia aparatul de citit cardurile. CAnd mi-a venit rindul, s-a

intrerupt din conversalie gi s-a uitat la mine.

- Me urmireqti cumva? m-a intrebat el privindu-mi inochi gi zimbindu-mi.

M-am ruqinat qi m-am gdndit c[ a observat qi el asta.

- imi pare riu. Glumi proast6. Dar in ultima weme te-amtot vizut pe-aici. Mi-am recuperat cardul. Pot si te inso[esc?

- Sigur, am rispuns eu.

Trebuia s[ mi intAlnesc cu prietenii de la pogti, dar nu-i ve-

deam niciieri. Iar el era tare drigu!. Asta m-a cucerit: era drigu!.

- Unde mergem? La ce coadi ne aqezim? m-a intrebat.

- Mergem la gritar. Asta daci vrei si stai la coadi cu mine.

Fericifipentrutotdeauna? 15

- O, perfect! Mor dupi un burger pe gretar!

- Atunci,la gr[tar s[ fie.

La coadl am devenit t[cu!i, degi incerca din greu si menfiniconversafia pe linia de plutire.

- Numele meu e Ryan, a zis el qi mi-a intins mAna.

I-am intins-o gi eu. Avea o strinsoare puternici. Am avut

sentimentul ci daci el n-ar fi dorit ca aceasti stringere de

rnini si se termine, eu n-aq fi putut face nimic in privin{a asta.

(lu atAt de multi forfi mi [inea.

- Lauren, am spus eu.

Atunci mi-a dat drumul.Mi-l imaginasem ca pe un tip liniqtit gi cu multl incredere

de sine, echilibrat gi fermecitor. $i intr-o oarecare mlsurichiar aga era. Dar in timp ce vorbea mi s-a pirut ci se b6lbAie

pufin, nefiind sigur daci rosteqte cuvintele potrivite. Tipul istadrngut care piruse atit de increziltor in el, aqa cum eu n-aq

fi putut fi niciodatl, se dovedise a fi... pe deplin uman. Era

pur gi simplu o persoani care arita bine, care avea probabil

simful umorului gi suficientl incredere in sine ca si pari inochii celorla$i ci infelege lumea mai bine decit ei. De fapt, nuera a$a. Era la fel ca mine. $i brusc, asta m-a fbcut s[l plac mai

mult decit mi-ag fi lnchipuit. Am devenit agitati gi am simlitfluturi in stomac. Palmele au inceput si-mi transpire.

- Hai, e OK, poli si mirturiseqti! am zis eu, incercind sIfiu amuzanti. Tz egti cel care mi urm[reqte.

- Bine, mirfurisesc, a spus el, apoi s-a sucit imediat. Nu!Bineinfeles ci nu. Dar ai observat gi tu, nu-i aga? De parcldintr-odati ai fi peste tot.

- Ba tu eEtt peste tot! am replicat ln timp ce inaintam la

rAnd. Eu doar m[ aflu in locurile in care mi duc de obicei.

- Vrei si spui ci te afli in locurile ln care mi duc eu

de obicei.

16 Tarr,onJrNrrNs Rerp

- Poate ci intre noi existi o legituri cosmici, am glumiteu. Sau poate ci avem un orar aseminitor. Prima dati cindte-am vbzut a fost in curtea interioari a campusului, cred. $iacolo imi omor timpul intre Psihologie gi Statisticl. Prin ur-mare, pe la ora aceea mergeai la un curs in partea sudici a

campusului, corect?

- Firi si wei mi-ai dezviluit doui lucruri, Lauren, mi-aspus Ryan cu zAmbetul pe buze.

- Da?!

- Da, a aprobat el. Am aflat c5, te specializezi in psiholo-gie gi qtiu doui cursuri pe care le urmezi. Daci aq fi fost unhirfuitor, asta ar fi o adeviratl mini de aur.

- OK. Deqi, daci erai un hirpitor care se respecti, ai figtiut deja lucrurile astea.

- Oricum ar fi, un hir{uitor e un hirfuitor.Ne-a ajuns rindul la coadi, insi Ryan plrea mai mult con-

centrat asupra mea decAt la ce dorea si comande. Mi-am luatochii de la el pentru o secundi, suficient cAt si dau comanda.

- Un sandvici cabrdnzl,vi rog.* $i tu? l-a intrebat bucitireasa pe Ryan.

- Un burger cu multi brinzl,a rispuns el, aplecAndu-se u$or.

Din gregeali mi-a atins bra[ul cu mineca bluzei. Am simfitun mic curent electric.

- $i al doilea lucru? am continuat eu.

- Poftim? a fbcut Ryan, uitAndu-se din nou la mine,nedumerit.

- Ai spus c[ [i-am dezviluit doul lucruri.

- Aha! a exclamat el vesel in timp ce-gi muta tava maiaproape de a mea pe tejghea. Ai spus ci m-ai observat in Cur-tea $tiin{elor.

- Corect!

- Dar eu nu te observasem atunci.

F ericifi p entru totdeauna?

- OK, am respuns, fbri si-mi fie clar ce voise si spund

cu asta.

- Deci, practic, tu m-ai observat prima.I-am oferit un surds:

- Touch6!

Bucltlreasa mi-a inmdnat sandviciul cu brinzi, apoi i-a datqi lui Ryan burgerul. Ne-am luat tivile gi ne-am indreptat citreautomatul de sucuri.

- Aqadar, din moment ce tu egti urmiritorul, cred ci o s[agtept si mi invili tu in orag.

- Ce?! am sirit eu, qocati qi riniti in orgoliul propriu.

- Uite ce e! a continuat Ryan impasibil. Pot s[ fiu foarteribditor. $tiu ci trebuie s[-[i aduni curajul, si gisegti o moda-litate de a-mi spune asta, astfel incAt totul si par[ firesc.

- A-ha! am zis eu gi am luat un pahar, pe care l-am vArdt

sub automatul de gheafi.Maginlria a gemut, apoi mi-a oferit trei cubulefe ami-

rite de gheafi. Ryurr, aflat lingi mine, a bitut cu pumnul inlaterala aparatului. O avalangi de ghea!6 mi-a cizut in pahar.

I-am mul[umit.* Pentru nimic. Dar ce-ar fi si agtept pini mAine-seari,

pe la gase? Ne intAlnim la intrarea in Hendrick Hall. Te scot laun burger gi poate o inghelati. Stim de vorbi, dupi care po[isi mi invifi in orag.

I-am zAmbit din nou.

- A$u e corect! Tu m-ai observat prima.Era extrem de incintitor. Iar el qtia asta.

- OK, am fost eu de acord. Dar am o nelimurire: acolo,lacoadi, am zis qi am aritat cdtre cel cu cititorul de carduri. Ce-aivorbit cu el?

Am pus aceasti intrebare deoarece eram aproape siguri de

rispuns, dar voiam ca el si o spund cu voce tare.

t7

18 Tevr,onJrNrrNs Rero

- Tipul cu cardurile? s-a mirat Ryar.A zimbit totuqi, qtiind ci fusese prins cu mi{a-n sac.

- Mda, sunt curioasl ce aveafi voi de vorbit.Ryan s-a uitat fix in ochii mei:

- Am spus: poarti-te ca gi cum am avea o conversafie.

Trebuie si-mi pierd timpul pane ce tipei ileia cu tricou gri iivine rindulla coadl.

Micul fior de mai deweme m-a stribitut din nou. Dar acumm-a zguduit de-a dreptul. L-am simfit din cap pin6-n picioare.

- Hendrick Hall, miine-seari la gase, mi-am confirmat eu

prezenla a doua zi.

insi la momentul respectiv deja Etiam amindoi ci mor de

neribdare s[ fiu acolo. Doream ca atunci si acolo s6, fie aiciqi acum.

- Si nu intirzii! m-aavertizat el zdmbind, deja aflat pe pi-cior de plecare.

Mi-am pus blutura pe tavl gi m-am indreptat ca de obiceispre sala de mese. M-am agezat singuri la o masi, nefiind pre-gititn si-mi intilnesc prietenii. Surisul meu era mult prea larg,prea puternic, prea strilucitor.

Mi aflam deja in sala de "j"r,".. de Ia Hendrick Hall pe

la 5:55.

Am flcut citeva ture vreo doui minute, ca si nu las impre-sia ci ard de ner[bdare si mi intAlnesc cu cineva.

Era vorba de o intdlnire. O intilnire adevirati. Nu era ca

atunci cind un amic te inviti si-l inso{egti al[turi de prieteniilui la weo petrecere despre care a atzit cd ar avea loc vineriseara. Nu era ca atunci cand pugtiul pe care il pliceai in liceu -qi pe care il gtiai inci din clasa a opta - te siruti in sfhrqit.

Era vorba de o intilnire.

Fericifipentrutotdeauna? 19

Ce aveam si-i spun? Abia fhcuserim cunogtinf[! Dac[ imirurirosea gura sau ziceam vreo prostie? Daci imi curgea rimelulqi nu-mi dldeam seama c[ arlt ca un raton?

Panicat[, am incercat se arunc o privire la imaginea mea

reflectati intr-un geam, dar imediat l-amzdritpe Ryan intrAndin sali.

* Uau! a exclamat el cdnd m-a v5.zut.

Din acea clipd mi-a dispirut teama ci aq fi cumva imper-fecti. Nu-mi mai fhceam griji in legituri cu mdinile mele no-duroase sau cu buzele subliri. in schimb, m-am gindit la cumimi striluceqte pirul qaten-inchis,la nuanla de gri din ochiimei albagtri, la picioarele mele lungi atunci cind l-am sur-prins pe Ryan studiindu-le. Mi bucuram ci mi hotirAsemsi le arit, imbricind rochila neagri din jerseu gi o jacheticu fermoar.

- Arlfi minunat! Cred ci m[ placi cu adev[rat.I-am ris in fa1[ cind el imi oferea doar un zimbet. Purta

niqte jeangi gi un tricou, iar pe deasupra avea un hanorac cu in-semnele UCLA.

- Iar tu te striduieqti din greu s[ nu-mi ari{i cdt de multmdpLaci.

Mi-a suris din nou, dar de data aceasta diferit. Nu-mi zim-bea ca sd m[ vrijeascl. El era cel wijit.

Asta mi flcea sl mi simt bine. Chiar foarte bine.

in timp ce mAncam Uorg"ril ne-am intrebat reciproc de

unde suntem gi ce ne dorim si facem restul viefii. Am vorbitqi despre cursuri. Am descoperit c[ amAndoi am avut acelaqi

profesor la cursul de Discurs public de anul trecut.

- Profesorul Hunt! a exclamat Ryan, glasul lui fiindaproape nostalgic, amintindu-gi de bitranel.

20 T,tvr.onJrurrNs Rsrp

- Nu-mi spune c[ [i-a plicut profesorul Hunt! Nimlnuinu i-a plicut. Omul ista era la fel de interesant ca o cutiede carton.

- Dar cum poate si nu-fi placi3 Este cumsecade. Te incu-rajeazd. A fost unul dintre singurele cursuri la care am primitnota maximi in acel semestru.

Ca o ironie, Discursul public fusese singurul curs la care

luasem un 9. Dar ar fi pirut prea deplasat sI spun asta cuvoce tare.

- Pentru mine a fost cel mai nasol curs. Discursul publicnu e punctul meu forte. Stau mai bine cu cercetarea, documen-tarea, testele cu variante multiple de rispuns. Dar nu sunt pri-ceputi Ia chestii orale.

M-am uitat la el dupi ce am rostit ultimele cuvinte gi amsimfit c[-mi iau foc obrajii. Era o declarafie caraghioasi pe

care s-o faci Ia o primi intdlnire cu cineva pe care abia l-ai cu-noscut. Eram ingrozltd ci o si faci glume pe seama mea. Darnu a ficut-o. S-a preftcut ci nici n-a bigat de seami.

- Pari genul de fati care obline numai zece pe linie, a de-

clarat el.

Mi simfeam atit de ugurati! Reugise cumva si intoarcl lnfavoarea mea acest moment jenant.

Am roqit din nou. De data aceasta dintr-un motiv diferit.

- Ei, mi descurc. Dar sunt profund impresionati c[ ai unzecela Discurs public. Nu se obline cu uqurinfi

Ryan a ridicat din umeri:

- Cred ci mi numir printre cei care pot fine un discurspublic. Adici, nu m[ sperie deloc mullimile. Ag putea vorbiintr-o cameri plini de oameni fbr[ s[ simt c[ locul meu nu este

acolo. in schimb, la intdlnirile fafi in fafi mi cam fisticesc.Am congtientizat atunci cum mi-am inclinat capul uqor

intr-o parte, un gest al curiozitilii mele.