L A M A R G I N E A C O G N O S C IB ILU LU I

articolul Ştiinţă şi nŞjfekfc, Medium-ul)

JN această epocă de acută ner­vozitate, când democraţia d ic­tatura, sovietele şi parlamen­

tele experimentează asupra naţiuni­lor, un colţ in fim de pământ a păs­trat atmosfera şi organizaţia m edie­vală. El este guvernat de o femee şi nu s’a schimbat până acum în con­stituţia absolut feudală ce s’a dat in ­sulei de Sark la anul 1565, n ici o iotă.

E de notat că acest ultim ţinut, unde mai subsistă încă guvernămân­tul feudal nu se află în vre-o extre­mitate a Orientului, ci chiar în inima Europei Occidentale: la jumătatea ca­nalului Mânecei. E o m ică insulă, situată între Jersey şi Guernesey, având o lungime de cinci m ile şi o lăţime de o m ilă şi jumătate. Nu e un domeniu mare, dar cu cei 675 de locu itori ai săi, formează o comunitate fericită.

Insulele canalului fac una cu Marea Britanie. Populaţia din Sark e formajă din supuşi credincioşi, nu ai regelui Anglie i, c i ai Ducelui Norm andiei. Faptul că aceştia doi formează acum una şi aceeaş persoană, nu-i priveşte: ei au fost devotaţi ducilor Norm andiei, cu mult mai înainte ca unul dintre ei, W il-

Jos : La Dame de Sark:Sybil Hathaway, care a Miss Sybil M ry Collins, inie de-a se căsători, şi Dudley Beaumont în preceden- __________ ta-i căsătorie.__________

D-nafostîna-

Mrs.

St.: Document atestând privilegiile insu- ________lei şi ale conducătorilor ei._______

liam Cuceritorul, să fi pus stăpânire pe Anglia. Aşa că, dacă analizaţi puţin a- ceastă chestiune, veţi vedea că nu insula Sark ţine de Anglia, ci că mai degrabă Anglia ar ţinea de Sark, întrucât luptă­to rii Sarkului au fost prin trei cei cari au ajutat lui W illiam să supuie Anglia. E i sunt totuş devotaţi şi Regelui George

St.: O fic iu l poslal d in Sark. Telegraful şi te lefonul fac parte d in realizările m oderne ale techn icei, admise in Sark. E le sunt sin ­gurele legături cu lumea exterioară, atunci când vaporaşul dela Jersey îşi în trerupe cursele, neputând brava fu rtun ile A tlan ti­

cu lu i.

al V-Iea, în calitatea sa de Duce al Norm andiei.

Nu există ţară mai conser­vatoare decât Anglia. Ea men­ţine o instituţie veche până în clipa când îm prejurările o fac cu totul intolerabilă. Până a- cum însă, n im ic n’a reclamat schimbarea constituţiei pe care Buna regină Elisabeta a dat-o Sark-ului, atunci când Sir Helier de Garteret, un no­bil din Jersey, s’a apucat să cureţe insula de p ira ţii F la­manzi şi Scoţieni precum şi de alţi aventurierii cari se ser- viau de ea ca de o bază, pen­tru dubioasele lor exped iţii.Locuitorii o rig inari ai_ acestei insule fuseseră călugării lui St. Magloire, piosul episcop Breton care clădise aci o b i­serică şi o mănăstire, dar în secolul al şaisprezecelea dis­părură cu desăvârşire.

Sir H eiler găsi locul pustiu şi foarte periculos, prin faptul că de aci p ira ţii puteau năvăli şi prăda oricând le-ar fi plăcut.

Cavalerul acesta coloniză atunci Sark-ul cu patruzeci de fa­milii din Jersey, pe care le înarmă pentru orice eventualitate. Chiar constituţia dată de Regina Elisabeth stipulează că în fie ­care casă trebue să se găsească o puşcă — o lege care s’a păstrat cu sfinţenie până ’n ziua de astăzi. Actuala populaţie a Sark-ului e formată numai din descendenţii acestor patruzeci de muşche­tari, datorită cărora domeniul mai poartă şi numele de „Insula celor patruzeci".

Toţi cei 675 locu itori ai Sark-ului îş i pot trasa arborele genea­

logic până la 1565 şi toţi ascendenţii lor din această perioadă au trăit în acelaş loc — afară de Doamna care-i guvernează: Mistress Sybil Hathaway, ,%The Lady o f Sark", întrucât bunica acestei doamne a cumpărat domeniul cu toate dreptu­rile şi p r iv ileg iile lui, dela descendenţii lui Sir H elier Garteret, cam pe la m ij­locul secolului. De atunci, fam ilia sa a guvernat Sark-ul, căutând să asigure fe r i­cirea supuşilor.

In trarea in portu l Sark.

St.: înch isoarea. N ’a mai fost în trebuinţată de ani de zile.

Parlamentul din Sark „The Chief Pleas” constă din patru­zeci de colonişti originali şi e convocat de către Doamna de Sark. Ea e judecătorul suprem în chestiuni de drept, dar nu se ocupă personal de m icile lit ig ii, c i a pus în locu-i un „seneşal” . Domneşte însă aci atâta pace şi atâta cinste, în­cât cele două celule ale închi- soarei n’au mai fost ocupate

de ani de zile... Şi apoi, cum să se ivească delicte în Sark, când insula constitue unul din cele mai prospere ţinuturi, de pe su­prafaţa pământului? Prosperitatea aceasta are la bază secularul p riv ileg iu de-a nu plăti statului impozite.

A ci n’au pătruns încă n ici po litic ien ii, n ic i perceptorii şi n ici şomajul. Sark-ul e un m ic paradis pe pământ. Cheltuelile publice, ca reparaţia drumurilor, administraţia m icului port, etc., sunt amplu alimentate din taxele de intrare de un şiling (c irca 30 î i ) , pe care le plăteşte fiecare vizitator străin, la intrarea în port, şi din m icile im pozite pe tutun şi băuturi alcoolice — aproape singurele articole importate în Sark. (C ontinuarea în pag. 7 )

i I N T I A l l l f I f 1 I M # I I M I M

CÂŞTIGĂTORIIconcursului PERLODONT11 An câştigat câte 1.000 Lei

Ştefania Rapaport, studentă, str. Biserica Ortodoxă, 16, CLUJ.

Tănase Stănciulescu, D ir. IV Reg. Silvică, CONSTANŢA. Marioara Petrescu, str. Ştef. cel Mare 182, CHIŞINĂU. A loisiu Dewald, str. Sibiu, 5, T IM IŞOARA.Fevron ia M. Petrescu, Şcoala sup. de Art. şi Mes. IAŞI.

TRAGEREA V IITO A R E LA 11 M AR TIE 1933

PUTEM MODIFICA UNIVERSUL DUPĂ N EV O ILE NOASTRE ?de R en é Thevonin

Profesorul Thevenin ne arată cum formidabilele şi osti­lele forţe ale naturii pot fi dominate şi utilizate de ome­nire.

E-AM referit în primul ar­tico l din această serie la d iferite le dezastre pe ca­

re natura le produce periodic, în anumite ţinuturi, periclitând viaţa şi posesiunile oamenilor. V ’am mai atras de asemeni a- tenţia asupra ciudatului fapt că omul deşi ştie că nenorocirea se va repeta, se întoarce şi-şi fixează aşezările în aceleaşi lo ­curi, pentruca tragedia să reîn- ceapă. Molia, dacă-şi fr ige oda­tă arip ile în flacăra unei lămpi, va repeta iar şi iar această ne­fastă manevră, pânăcând va că­dea distrusă. Puţine creeaturi în afară de om o egalează în stupiditate.

Ştiinţa nu înseamnă înţelep­ciune şi n ici simţ practic. In ţările civilizate, lumea cunoaşte destul de bine groaznica soartă a consumatorilor de stupefian­te, şi cu toate acestea, m ii de persoane îşi asumă anual şi per­fect conştiente de pericol, a- ceastă form ă de sclavie.

Ideea că un răsboiu v iito r va f i de zece ori mai destructiv decât cel care a ţrecut, a de­terminat eforturi dintre cele mai slabe în sensul unei preve­n iri. Molia cel puţin, nu e ea cea care fabrică şi aprinde lam­pa ce o distruge, pe când omul, nemulţumit cu calam ităţile pe care natura le abate asupra Iui, mai creează încă altele specia­le, spre a spori seria inconve­nientelor.

Cel mai demonstrativ exem­plu al lipsei sale de prevedere îl aflăm în marile inundaţii cu tot cortegiul lor de nenorociri. Dar pentru a vă dovedi aceasta, trebue să explicăm mai întâi mecanismul acestor fenomene şi vom începe prin a le aminti originea, ilustrându-ne demons­

traţia prin diagrame.Sub acţiunea soarelui, apa de

la suprafaţa oceanelor se r id i­că în aer sub formă de vapori. Aceşti vapori, ajungând în re­giuni mai reci, se condensează şi produc nourii compuşi din picături de apă foarte fine care în straturile in ferioare se pre­schimbă mereu în vapori şi ri- dicându-se, se recondensează.

Când sub influenţa anumitor factori, picăturile de apă se u- nesc pentru a forma altele mai mari, greutatea acestor din ur­mă le face să cadă la pământ şi astfel se produce ploaia.

Din momentul în care a ajuns pe pământ, picătura de ploaie nu mai are odihnă, până nu a- junge iar la punctul de porn i­re: oceanul. In cursul .acestei călătorii care e uneori foarte lungă, joacă un rol foarte im ­portant atât pe suprafaţa pă­mântului cât şi în interiorul a- cestuia.

Să presupunem că acest strop cade la început pe piscul unui munte care a atras nourul şi a determinat ploaia. Picătura de ploaie e trasă în jos de gravi­tate şi începe să se prelingă, până când întâlneşte în cale-i crăpătura unei stânci. Pătrun­zând aci, scăderea temperaturei datorită nopţei şi marei altitu­dini, o face de obiceiu să în ­gheţe. îngheţând, îşi măreşte volumul şi face să plesnească pereţii ce o închid.

Stânca sfărâmată astfel supu- nându-se la rându-i leg ilor gra­vitatei, se rostogoleşte în jos spre vale. Dar apa o însoţeşte şi unindu-se cu nenumărate alte picături sim ilare, formează un isvor, care devine curând un torent, datorită faptului că pan­ta e râpoasă. Torentul desprin­de la rândul său pietre, pe care le târăşte cu sine. Forţa sa de­vine din ce în ce mai mare, în­vingând toate obstacolele şi practicând deschizături în cele mai dure roci. Pe tot parcursul acestui torent, pământul devi­ne o vastă ruină, unde nu mai poate creşte n ici o plantă şi unde viaţa devine imposibilă,

poate decât să elaboreze mari leg i generale şi să ţină seamă de învăţăturile unor experienţe anterioare, făcând uz de presu­puneri pentru anumite cazuri.

Observaţiile pe care le facem asupra d iferite lor fenomene de climă, sunt extrem de intere­sante şi de utile, întrucât ne ex­p lică multe din fenomenele uni­versului.

Una din diagremele noastre ne arată cât de mult variază cantităţile de apă ce cad în d i­ferite ţinuturi. Cantitatea de ploaie este măsurată presupu- nându-se că massa de apă ce cade în tr ’un anumit punct ră­mâne acolo, fără a se evapora

contra acestor ştiin ţifice me­tode şi că, în loc să ne îmbună­tăţim situa}ia, n ’am făcut decât să ne-o agravăm.

După ce a prim it o anumită cantitate de ploaie, vine un mo­ment când pământul nu mai poate absorbi n im ic şi apa ră­mâne la suprafaţă. Acesta e punctul de porn ire al m arilor inundaţii, despre care am vor­bit la început şi care au adesea consecinţe atât de dezastruase pentru omenire.

Saturaţia aceasta se poate produce în tr ’un răstimp foarte scurt, datorită enormelor canti­tăţi de apă pe care le varsă a- numite furtuni. 0 ploaie de o extraordinară abundenţă a fost cea care a avut loc la 7 Iulie 188ÎJ la Curtea de Argeş, unde a căzut mai mult de 10 mm. apă pe minut. Potopul a durat două­zeci de minute, şi cantitatea de apă căzută în acest scurt răs­timp echivala cu umiditatea me­die pe care o primeşte Rusia, în curs de şase luni.

A r trebui să se înţeleagă o- dată pentru totdeauna că peri­colul unei inundaţii e cu mult mai mare atunci când apa se repede dealungul unor pante tare înclinate şi râpoase. Aces­tea sunt îm prejurările în care se produc marile dezastre, ce umplu coloanele jurnalelor.

Dar, prea adesea, aceste ne­norociri se produc numai din vina omului sau cel puţin, el le sporeşte mult proporţiile, prin- tr’o stupidă interpunere deter-

(A ) 1. Inăţlm ea stratului de ploaie ce cade anual la Cherra- panujy, India.

2. Cantitatea anuală de ploae la equator.

3. Cantitatea m edie a p lo ilo r ce cad pe toate continentele.

(B ) I . M ijlo c ia p lo ilo r anuale ce cad pe toate continentele.

2. Cantitatea de apă ce cade în Franţa ş i Oklahoma.

3. In Germania şi San Fran­cisco.

4. In Estul Europei.5. In Asia Centrală ş i Arizonu.6. înă lţim ea de apă ce a că­

zut în cursul po topu lu i delu Curtea de Argeş la 7 Iu lie 1889, în tim p de zece m inute.

7. P lo ile anuale din desertul Vlah.

8. P lo ile anuale d in Alexan­dria, Egipt.

Diagramă teoretică ilustrând circu la ţia apei pe suprafaţa globului.

pentrucă n’are unde să încol­ţească.

Uneori apa pătrunde adânc în pământ prin crăpături şi aci acţiunea sa e şi mai des‘.ructi- vă, căci conţine gaze în soluţie, care-i sporeşte puterea mecani­că de eroziune. Ea sapă bolti, mănâncă suporturile şi masse enorme de pământ se prăbu­şesc, fărâmiţate, pentru a fi că­rate de torent, mai deperte. Când apa reapare ca un resort, la un n ivel mai scăzut, ea e în­cărcată cu d iferite substanţe, pe care le târăşte spre fluvii, iar acestea, spre mare. Dela a- cfcst punct, ciclu l reîncepe.

Dacă pământul ar f i o sferă perfectă netedă, fără munţi şi fără văi, sau dac’ar fi doar un vast ocean, o sferă lich idă, dis­tribuţia p lo ii s’ar face egal şi regulat şi i-am cunoaşte legile, proorocindu-i m anifestările cu certitudinea pe care o avem as­tăzi asupra fazelor lunei, sau asupra orei când trebue să ră­sară soarele.

Dar, după cum ştiţi, lucrurile stau cu totul altfel şi meteoro­logia e una din cele mai inexac­te ştiinţe. Aceasta se datoreşte faptului că un mare număr de condiţiuni locale se interpun la fiece moment, aducând mari deviări tendinţelor observate şi deducţiilor trase. In asemenea condiţiuni, această ştiinţă nu

şi fără a se împrăştia. Avem ast­fel ocazia să observăm câteva ciudate contraste.

Regiunea cu cea mai bogată umiditate din lume este oraşul Cherrapunjy din India, în su­dul vă ie i Brahmaputra. In a- cest punct cade anual un strat de ploaie de 13.70 m. ceeace formează un surprinzător con­trast cu deşertul Saharei unde aceste precip itaţii nu se pro­duc de loc. Intre aceste două extreme, găsim o gamă întrea­gă de variaţii, după ţinuturi.

In genere, regiunile situate în jurul latitudinei 30° primesc foarte puţine ploi. Ele sunt do­minate de m ari curenţi de aer, ce târăsc nourii, m ai'' înainte de-a se fi condensat. Dacă ur­m ăriţi această latitudine în ju­rul globului, ve fi găsi o serie de deşerturi ca Arizona, Sahara, L ib ia , Arabia şi Persia în emis- ferul nordic, iar în cel sudic, Peru, Kalahari şi deşertul Aus­traliei.

Vom vedea în curând cum ar putea m odifica omul această stare de lucruri şi să fixeze, pentru a vorbi astfel, asupra a- cestor ţinuturi, nouri cari ar schimba cu totul climatul, fur­nizând astfel om enirei noui şi imense teritorii de exploatat. Dar mai înainte, trebue să ob­servăm că până in prezent am persistat a proceda cu totul

minată de satisfacerea unor ne­voi momentane.

Găsim o ilustrare a acestor nerezonabile procedee in regiu­nile muntoase unde locu itorii, printr’o nesocotită despădurire a ţinutului, despoaie pământul de cel mai valoros înveliş pro- teetiv, acţiune prin care se ex­pune nu numai suprafaţa dând frâu liber torentelor, dar şi in ­teriorul unde apa pătrunde prin crăpături şi săpând galerii, de­termină formidabile prăbuşiri.

Marile catastrofe ce s’au pro­dus in câteva puncte din Eu­ropa în cursul ploioasei iern i din 1930, n’au avut alt punct de pornire decât pernicioasa practică a despăduririlor. Şi, din nefericire, exigenţele în constantă creştere ale indus­triei, in special ale industriei hârtiei, cer mereu noui sacri­ficii, pe care sylvicultura nu e in măsură să le compenseze. I n arbore se doboară în câteva minute, dar e nevoie de ani în­tregi pentru a rid ica un altul in loc.

Avem aci un caz in care sur­prindem omul făcându-şi rău, pentru a trage un cât mai mare profit momentan, fără a se gândi la viitor. Vom vedea ca acest exemplu nu e unic şi ca foarte adesea suntem siliţi sa ne plătim scump progresul tech- nic.

In împrejurarea de mai sus ¡1 vedem închizând och ii asu­pra viitorului, pentru avanta- „iiie clipei. In alte cazuri insă, e mai puţin de blamat, întrucât e destinat să facă mereu expe­rienţe, să pornească p lin de speranţe pe căi neumblate şi al căror capăt nu poate fi pre­văzut. , . . . .

Puneţi apă şi zahar intr o sticlă birte astupată cu un dop de plută şi m icrobii se vor în ­mulţi la infinit, dar in realiza­rea aceasta vor produce la un moment dat atât b iox id de car- bon, întrucât se vor extermina. Omul poate face acelaş lucru in sticla sa — pământul închis in vidul infinit al eterului. Daca fabricile sale, motoarele, şi ma­rile laboratoare chim ice vor continua să încarce atmosfera cu gaze de nerespirat, va veni un moment când acestea vor as­fixia tot ceeace este viaţa pe suprafaţa globului.

Nu încape însă îndoială că, cu mult înainte ca omul să fi a- iuns la definitiva asfixie, rasa se va fi debilitat in aşa hal, în­cât va trebui să înceteze _ de- zastruoasa-i activitate şi să se salveze fără s’o vrea. Totuş, omul se poate extermina şi pe alta ¿ale _ prin accident. Câteva din dementele- atmosferei care luate separat nu sunt tocmai vă­tămătoare, se pot uni într o zi cu altele tot atât de inofensive, pentru a forma un gaz^ otrăvi­tor, care să distrugă întreaga viaţă animală, mai înainte ca omul să ajungă a-şi da seama de ceeace se întâmplă. I n singur lucru este sigur şi anume, că rasa omenească are înainte-i o lungă serie de experienţe,_ din­tre care nu toate sunt plăcute.

Când ştiinţa modernă a dat masinismului giganticul impuls pe care-1 vedem de mai bine de-un secol, speranţa sa era sa cmancipeze omenirea de multe din formele de sclavie, pe care i le impusese viaţa şi să-i faca zilele mai plăcute, înlesnindu-i inunca. In lin ii generale, ştiinţa şi-a realizat scopul şi nu încape îndoială că felul de trai al o

mului se va îmbunătăţi şi mai mult, în v iitor. De fapt, ar fi cât se poate de rezonabil să spere o viaţă lipsită de munci grele, în care să se bucure de produsele pământului şi ale in­teligenţei sale, fără neplăceri şi fără un efort prea mare.

Fulgerul, spre ex. a fost pen­tru lumea prim itivă o teroare şi- un perico l; se pare că el a germinat multe din m iturile unor zei puternici şi cruzi, cum e spre exemplu legenda lui Thor şi a toporului său sburător. Una din m arile cuceriri ale omului a menea p rim itiv ilor, fără a ţine fost electricitatea care s’a do­vedit că era de aceeaş natură ca şi fulgerul. Iată însă că apara­tele electrice ale oamenilor au creeat noui pericole şi chiar fulgerul se serveşte uneori de cablurile noastre, pentru a se abate asupra caselor determ i­nând incendii şi morţi. Cea mai recentă invenţie a omului este radiofon ia care difuzează în eter unde electrice, asemeni celor pe care fulgerul le face să c ir ­cule de secole şi pe care omul le numeşte „statice” .

Maşinismul începe să se răs- burte întrucâtva asupra omeni- rei şi s’a impus oarecum in teli­genţe care-1 controlează. Vom desvolta această chestiune mai târziu, când vom vedea şi ciu­datele rezultate ce au decurs de aci. Până atunci, ne vom mar­gin i să constatăm că descoperi­rile noastre au evoluat cu o a- s»m£nea repeziciune, încât ade­

sea ne-au covârşit, astfel că, în vreme ce încercam să subjugăm forţe oarbe, ni s’a întâmplat a- desea să fim conduşi de aceste forţe.

Fără a ne opri la analiza cau­zelor, constatăm doar că viaţa modernă a fost profund m od ifi­cată de nouile form e ale activi- tăţei umane şi din multe punc­te de vedere, traiul nostru d i­feră mai mult de al oam enilor cari au populat suprafaţa pă­mântului acum o sută de ani, decât d iferia existenţa acestora de a strămoşilor lor preistorici. Dar, datorită amprentelor unei străvechi eredităţi, nu ne-am a- daptat încă totalmente acestei transform ări şi în numeroase îm prejurări ne comportăm ase­menea p rim itiv ilor, fără a ţine seamă de progresele realizate şi de marile schimbări care-au survenit. Acoperişurile caselor noastre au încă forma unghiu­lară ca la colibele prim itiv ilor, deşi acest gen care prezintă mai curând inconveniente, nu mai e reclamat de actualele metode de construcţie..

întrebuinţăm încă pentru îm­brăcăminte părul animalelor sau fibrele vegetalelor. Aceste substanţe dau mult rfle lucru cu torsul şi ţesutul, deşi un lac i- zolator şi o radiaţie protectoare ne-ar ţine de cald, ferindu-ne trupurile de influenţe externe şi servindu-ne cu mult mai bine decât vestmintele întrucât ne-ar lăsa mai multă libertate în miş­cări.

MMIMMMMI ~

Pe de altă parte, progresul iech n ic ne-a luat în vârtejul său ca un animal sălbatec, pe care l-am prins dar nu ştim cum să-l stăpânim. Activitatea noastră industrială se desfăşură, produ­când imense cantităţi de fum şi gaze ce ne otrăvesc aerul, iai och ii ne sunt obosiţi de minU' nata lumină pe care o extragem dintr’un flu id necunoscut şi cu care ne jucăm aşa cum un cop il se joacă cu focul. U rechile ne sunt asurzite de infernalul tu­mult al tuturor acelor maşinM ale căror puteri monstruase le-am declanşat, fără a ne gândi la fatalele accidente pe care le pot determina. Monstrul de oţel, hrănit cu cărbune sau petrol, pe care l-am creeat spre a cuceri lumea, e mai puternic decât noi şi ne târăşte în cursa-i nebună, cu sau fără voia noastră._

Oare nu vom ajunge să-l stă­pânim într’o zi şi să facem din el ceeace dorim să f ;? — scla­vul voinţei noastre? Desigur că putem, şi această victorie de­v ine pe zi ce trece mai tangi­bilă. Dar cucerirea nu s’a reali­zat încă; mai avem de făcut multe perfecţionări, nu numai pentru a extrage un beneficiu mai mare din ceeace posedăm, dar pentru a capta, în folosul nostru, forţe pe care natura ni le-a pus la îndemână — forţe naturale, pe care le ignorăm printr’o neglijenţă de nescuzat — după cum vom vedea in ur­mătoarele capitole.

RENE TH E VE N IN

In loc dediamante -

sticla şlefuita ?Şi sticla şlefuită sclipeşte; dar

niciodată ca diamantul veritabil. N um ai lucrurile bune sunt imi­tate ... deaceia şi Săpunul La- nolin E L I D A . D ar abia laîn treb u in ja re se v e d e d ife ­renţa. M u lte săpunuri poartă num ele d e Săpun Lanolin, dar nici unul nu are calitatea m o d e lu lu i: al veritab ilu lu i

ELI DAS Ă P U N L A N O L I N

m -

In noaptea de 27 spre 28 Februarie a isbuc- n it in Reichstagul d in B erlin un incend iu uriaş— care a cauzat pagube m ari şi a distrus sala de şedinţe. Guvernul h itle ris t afirm ă că incen ­d iu l — pus de o mână crim ina lă ■— trebuia să însemne începutu l unei serii de acţiun i destruc- tive ale com un iş tilo r ş i în consecinţă a luat mă­suri drastice îm potriva p a rtid e lo r de stânga. E adevărat că din p rim e le cercetă ri s’a doved ii că un olandez cu id e i extrem iste este autorul in ­cend iu lu i, dar ce i m ai m u lţi d in tre social-de- m ocra ţi şi com un iş tii germ ani cred că legăturile pe care H itle r voeşte să le facă în tre atentatul olandezului şi partidele de stânga, nu au decât un scop electoral, dat fiin d aprop ierea a legeri­lo r generale în Germania şi imperioasa

nevoie pentru preşedintele ac­tual al guvernu lu i de a-şi fo r ­ma m ajorită ţi. Punând atenta­tul în sarciim op oz iţie i de stân­ga. H it le r a putut lua o serie de m ăsuri res tric tive , d in tre cele m a i aspre îm potriva par­tid e lo r socia l-dem ocrat ş i co ­munist, traducând astfel în fap t o am eninţare m ai veche.

F o tog ra fiile noastre în fă ţi­şează scene dela incend iu l Reichstag-ului.

(Foto W ide W o r ld ).

Da doamnă lodosan este cel mai indicat anii' septic tn caz de gripă, guturalu fl

influentă.

0 nouă profesiune

Adunarea naţională a japonezilor, p r in care s’a hotărât retragerea delegaţilor dela L iga Naţiunilor. P r in această retragere Japonia capătă libertate de acţiune in p riv in ţa răsboiu lu i cu China.

N u -i mai pu ţin adevărat că L iga N a ţiu n ilo r are posib ilita tea de-a in te rven i pentru alcă­tuirea unui blocus econom ic îm p otriva Japoniei.

Numele de botez al lui Paul Doumer H itle r a plâns?T IA Ţ I că preşedintele Paul Doum er, acel care

___ a fost asasinat in m odmişelesc de un nebun m istic, nu se numea în tr ’adevăr Paul?

Lumea ştia că Paul D oum er şi-a început viaţa ca lucră tor gravor. Nu e tocm ai exact. In realitate, pe când era un ado­lescent, a in tra t în tr ’o fabrică de medalii, care se găsea pe vremea aceea pe strada Ture ti­ne, la firm a „Ernest R ob in ea u ".

Când contram aistru l văzu pe ucen icu l de 14 ani, îl în trebă :

— „Cum te chiamă, p ic iu le?”— „D oum er, Ioseph-Alhana-

se, dom nule” .— Cel dinaintea la se chema

Paul. N ’o să schim băm pentru tine ob ice iu rile casei. Pentru n o i o să f i tot Paul, a i înţeles?”

— „Desigur, dom ’le ". Pronum ele scurt şi sonor a

fost adoptat de către cop il... care l-a păstrat toată viaţa.

Doamna de Sark(Urm are din pag. 3)

Locu itorii acestei insule nu trăiesc Insă chiar de capul lor. Este „Seigneur” -ul, sau în prezent „L a Dame de Sark” , de care trebue să ţie seamă. întocm ai ca în secolul al 16-lea, o zecime din tot ceeace produce insula, se oferă feudalului conducător. A g r i­cultorii n’au vo ie să-şi care recolta de pe câmp, mai înainte ca „Doamna” sau „Seigneur” -ul, după cum e cazul, să-şi fi luat d ij­ma. Aceasta trebue predată „Doam nei” în decurs de patruzeci şi opt ore, după care, ferm ieru l poate dispune de recolta sa. A zecea parte din tot cidrul, din toată lâna şi din tot ceeace se scoate din măruntaele pământului — căci în Sark se află şi zăcăminte de metal — aparţine Doamnei. Un alt im pozit care sporeşte venitu­rile Doamnei de Sark este „taxa pe căm in” , plătită, conform tra­diţiei, cu o pereche de găin i anual, „d e fiece fum” . Răzeşii mai sunt obligaţi să dea două zile de lucru anual, iar cei cari posedă cai îi pun la dispoziţia doamnei, timp de două zile pe an. V in­derea unei case sau a unui teren din Sark, este supusă aprobărei „Seigneur” -ului şi a treizecea parte din preţul de vânzare intră in vistieria acestuia. Dar domnitorul Sark-ului mai are şi alte p ri­vilegii. El singur are dreptul să macine grâu şi să ţie porumbei Doamna Hathaway e foarte mândră de porumbeii săi şi de ve­chiul porumbar rid icat din pietrele anticei mănăstiri, prin se­colul al 16-lea.

Sark-ul e bi-lingual, ceeace exp lică ofic ia lu l titlu francez al conducătoarei sale ,,La Dame de Sark. In şcoale se învaţă atât franceza cât şi engleza, dar uzual este un dialect ciudat — o a- mestecătură de franceză şi engleză, pe care nu-1 poate înţelege nimeni, afară de cei 675 locu itori ai insulei.

Produsele moderne ale technicei sunt prim ite în Sark numai (Jupă îndelungi chibzueli. Astfel, automobilele n’au putut pă­trunde în fericita insulă, şi n ici lumina electrică; radiofon ia a fost insă admisă şi cel care vrea să facă uz de cea mai avansată realizare technică, poate oricând să treacă spre Jersey cu micul vaporaş, care face ziln ic cursa Sark-Jersei, dacă timpul nu e po­trivnic .Când se pornesc furtunile iernei şi vaporaşul e silit să-şi întrerupă cursele, Sark-ul se pomeneşte cu totul izolat de restul lumei, uneori luni de zile la rând. Dar n ici Doamna de Sark şi nici supuşii să; nu par a se sinchisi de acest fapt. Ei se simt foarte bine între ei

Doamnv;. A.acă i-am putea im ita! Nu poţi p riv i fără invid ie o atât de id ilică stare de lucruri, în acest an de Graţie, 1933...

| N TR E atâtea pro fes iun i h eteroclite , pe care le-a

născocit m izeria , e una care de­sigur nu e lipsită de o rig in a li­tate, aceea de povestito r pu b lic de anecdote

In m ulte oraşe d in Europa Centrală ş i în special la B er­lin , găseşti în cafenele, p r in m arile magazine şi ch ia r pe stradă, oam eni destul de co rect îm brăcaţi, cari, în sch im bul unei m ic i re tr ib u ţii sunt gala să povestească clien tu lu i, care vrea să se distreze, cele m ai bu­ne anecdote ale z ile i. Aceste a- necdote au un ta rif care varia­ză după categoria lo r. Cele mai scumpe sunt bine înţeles, anec­dote au un ta r if care variază după categoria lo r. Cele m ai dotele piperate. C lien ţii, se re ­crutează d in toate clasele socia­le, dar m ai ales p rin tre voia­jo r i i com ercia li, ca ri ca să poa­tă să aibă succes în afaceri, sunt ob liga ţi să-şi reînoiască stocu l lo r de glume.

Credem că foarte curând p ro ­fesiunea se va încetăţen i şi pe la no i.

Asigurărileadevărat oare că A d o lf H itler, C rom w ell al Ger-

____ m anie i ar f i vărsai la c r i­m i m ulte când a anunţat tutu­ro r „ n a ţiilo r” din Reichstag că G regor Strasser, mâna lu i cea dreaptă, secretarul şi organiza­toru l partidu lu i l-ar f i părăsit, sau a rămas calm şi stăpân pe dânsul, cum ar f i făcut un Crom w ell?

Această prob lem ă e de mare im portanţă pentru ce i 12 m il i ­oane de partizan i ai lu i H itle r şi pentru ce i 23 de m ilioane de opozanţi şi urmează să fie re­zolvată curând de către tribu ­nalul d in Berlin .

D octo ru l F r ick , a doua mână dreaptă a lu i H itle r declară că „ leaderul” n ’a plâns, dar H err Otto Strasser, fratele radical al lu i G regor Strasser, a declarat în r e v i s t a sa săptămânală, „F ron tu l N egru” că ar f i făcu­t-o. Judecata va hotărî, căci doc to ru l F r ic k a intentat lu i Stras­ser un proces de calom nie.

LO YD U L şi societăţile re­asiguratoare vor p lă ti z i­lele acestea o sumă des­

tul de mare a rm a to rilo r lu i „A - tlantique” , pe care un incend iu l-a distrus aproape com plet. E i v o r avea de p lă tit 1.250.000 lire sterline (peste 700.000.000 le i ) .

Rela tiv la asigurări, Sunday Herald, d in Londra m enţionea­ză câteva p o liţe curioase p r im i­te de către L lo y d : Paderewsky, p ian istu l ş i p o lit ic ia n u l cunos­cut, îş i asigurase m â in ile pen­tru 100.000 lire sterline. A p r i ­m it — con form con tractu lu i său de asigurare — 1000 lire pentru un sim plu panariţiu (abces la deget).

M u lţi t in e r i căsătoriţi se asi­gură îm potriva riscu lu i de a a- vea c o p ii gem eni ş i un g inere a făcut o asigurare p en tru o rice risc, ca în tr ’o bună zi să aibe de în tre ţin u t pe soacră-sa.

Cea m ai amuzantă d in tre a- ceste asigurări e desigur a fe- m eei-fenom en (d e 160 k g r.) care s’a asigurat îm potriva o r i­că ru i risc de slăbire

F n j ATAŞA Rambova, după o îndelungată pe- rioadă de tăcere, apare din nou în lumina

M I cron icei cotidiane. Văduva celebrului Va­lentino, se retrăsese în tr ’o v ilă din îm prejurim ile Genovei, lângă Palma di Majorca, în insulele Ra­leare. Acum câteva seri, nişte hoţi rămaşi necu­noscuţi, profitând de lipsa momentană a Nataşei, au pătruns în v ilă neobservaţi de nimeni. Prada a fost neînsemnată: câteva bijuterii nepăzite şi un revolver. Se pare totuşi că scopul îndrăsneţilor jefu itori a fost acela de a-şi însuşi nişte hârtii de mare însemnătate. Bănuelile cad asupra a doi străini cari au fost văzuţi dând târcoale prin îm ­preju rim ile-v ile i.

Locuinţa se află la vre-o zece kilom etri de­parte de orăşelul elegant şi încântător, care este Palma. Dar prin meleagurile acelea, anevoe te poţi încumeta să-l deranjezi pe un şofeur... O cursă cu automobilul atinge de multe ori preţuri ce ţi se par, cu drept cuvânt, fantastice!...

Acum, un m ic examen al m em oriei: Nataşa Rambova, a doua soţie a lui Rudolf Valentino, se numea, după actele-i de stâre civilă , W in ifred Hudnut. Mai întâi, se rebotezase Nazim ova, iar a- poi, şi-a luat de fin itiv numele actual. E de o ri­gină rusă, şi a preferat cetăţenia nord-americană spre a se putea mărita, după legile C aliforn iei, cu bărbatul cel mai fatal al timpului său.

Iată-ne ajunşi la Genova: ţinut caracteristic spaniol, cu fem eile lui frumoase cari poartă tot felul de podoabe în păr şi bărbaţi stând, blajini, în pragul caselor, cu nelipsita ţigare în gură...Un ţăran, un oarecare tip arab, ne spune că „în vila aceia trăeşte singură de ani de zile, o doam­nă...” . Nu ştie nim ic mai mult şi poate că toţi la Genova sunt tot aşa de in form aţi despre celebri­tatea Nataşei Rambova.

V ila se află situată chiar pe culmea unui deal, însă automobilul poate să răzbată cu uşurinţă până la poarta casei, care e albă, cu două etaje şi persiene verzi... La sunetul clopoţelului apare pe terasă o doamnă: „— Nataşa Rambova?” — „Da, domnule, eu sunt!...”

Nu s’ar putea defin i vârsta acelei încântătoare fiin ţe, douăzeci şi doi de ani? T re izec i? Sau, douăzeci şi opt? Sveltă, delicată, cu fruntea convexă, Nataşa se iveşte nu­mai decât in pragul uşei: och ii ei au resfrângen aurii şi mătasea părului castaniu îi incercueşte fruntea asemenea unui turban. De când s’a statornicit la Genova, a învăţat de bine de rău — să se exprim e în spanioleşte: numai cu verbele este în tr ’o duşmănie neîmpăcată.

Nataşa îl primeşte pe ziaristul, care a reuşit să-i desco­pere ascunzişul, cu multă curtenie şi, la cea dintâi între­bare, răspunde:

— „T o ţi acei cari s’au apropiat de mine, m’au întrebat în primul rând unde l-am cunoscut pe Valentino... Deşi epoca aceia din viaţa mea se îndepărtează tot mai mult, pe zi ce trece, mi-e cu neputinţă să mă sustrag de sub in­fluenţa e i! Numele meu de artistă, existenţa mea însăşi, nu se pot concepe fără „R u dy” . Ori unde mă duc, eu nu

Rudolf Valentino, frumosul Rudy cum i se spun< lăsat ° văduvă nemângâiată, admirabila actriţă Na Rambova, care dela moartea lui, a renunţat la s’s retras într’o vilă, lângă Genova. Iată ce povest Uz ziarist, care a isbutit să stea de vorbă cu ea în f),giui pe care şi l-a ales.

R u d o lf Valentino

mai existe. Toţi îm i zic : „Iat-o pe văduva lui Rudolf Valentino” . J meni nu spune: „Aceia e Nataşa Rambova, femeia care-1 formă s gaeu cunoscut pe cel mai bun actor tânăr al ecranului!” Chiar si A

adresat aceiaşi obsedantă întrebare...”

c â te va *nTi nu te, reia 8 în ‘ r ’° “ Cere re li* ioasă- de ™ PS‘ ™ns... Du,

m oartea l * ? ‘ na m ea " N ’aŞ fi trebuit să Publi<-> du]sesem cu spiritul lu i!.3” Jstoriseam convorb irile ce le av

Petrecu câtva timp la Paris, până când fu angajată de către societate nord-americană; totuşi, la Hollyw ood n’a venit nic odată. Deosebit de Rudolf Valentino, ea a fost directoare a tistică a Nazirnovei şi, în acelaş timp, desena figuri penti

decorurile din studio. Din când în când, accepta să şi fi meze, dar se p lictisi repede. Hotărî să se dedice cu desăvâ şire cărţilor şi studiilor ei teosofice. Chiar şi astăzi lucreai

la două volume, unul, prezintând într’o formă anecdotic diferite le personalităţi pe cari le-a cunoscut de-alungul ei riere i sale, iar cellalt e consacrat studiului tuturor religii

nilor, cu o preferinţă deosebită pentru cele orientale...Convorbirea luaset sfârşit. Şofeurul porni maşina car

se îndrepta, la pas, spre Palma di Majorca.Deodată acesta se întoarse, zicându-mi cu un aer prii

tenos: „A i observat că doamna purta încă părul lung? ... Pumnul acela de bijuterii furate în tr ’o seară de nişl

hoţi, poate că nu preţueşte nimic pentru Nataşa Ram bova. Rusoaica cu ochi de aur, îşi ascunde, geloasă, a devăratele comori în colţul cel mai tainic al sufletului

acolo unde nimeni nu poate să răzbată.Astfel trăeşte, astfel a fost văzută, femeia „care-ş

plânge tinereţeaj’ , văduva omului cel mai fatal dii lume, închisă în sihăstria melancolică a unei insule ca să vorbească în tihnă cu umbrele cei- sunt dragi..

G.P.

m a i ■ l A i i A f f l u m r o i i â

(.»raniţa din cer — aşa meşte hotarul dintre nia şi Austria — pe Zingspitze (2995 timpurile din urmă, te locuri periculoase de păzit,trecut cantităţi mari de şi alcool. A fost nevoie se întărească paza, este imposibil ca în regiu­nile acestea, pline de ză­padă, unde viaţa e în pe­ricol în fiece moment, să poată sta grăniceri în per­manenţă. Se fac numai ra­zii de către funcţionari în uniformă, obicinuiţi să um­ble cu skiuri. Aceştia cer­cetează pe „turiştii” cari se aventurează pe culmi. De pe vârfurile mai ridicate, funcţionarii vamali cerce­tează cu ochianele împreju rimile.

A I rar om care să fi atras vre-odată asupră- şi atâta ură, ca Iosef Stalin, capul republicei

____ sovietice. Zeci de m ii de in d iv iz i trăind în ­tre frontierele Rusiei, cari au fost reduşi la ul­tima expresie a m izeriei, cari şi-au văzut prie- ten ii'ş i rudele asasinate şi jefuite, ar vrea să-I vadă pe Stalin cuprins de inerţia m orţei; iar alte câteva mii, cari au avut norocul să scape de persecuţiile guvernului sovietic şi se află actualmente dincolo de puterea lui Stalin, în ţări străine, ar pune bucuroşi capăt carierei lui politice, dacă ar avea posibilitatea s’o facă.

Dictatorul sovietic nu-şi face n ici o ilu­zie în privinţa sentimentelor pe care i le poartă mulţimea şi ca atare, opt membri ai po liţie i secrete ruseşti, intitulată „O G PU” veghează asupra lui zi şi noapte. Dar, se spune că în ciuda acestor precauţiuni, inam icii lui Stalin au fost cât pe aci să-şi ajungă scopul. Se spune că sticla cu vin otrăvit, destinat conducătorului comu­nist a fost băută din greşală de către doamna Stalin, ale cărei funeralii s’au desfăşurat luna trecută la Moscova, în­semnând o zi de mare doliu pentru massele care continuă să creadă că Stalin e acel Moise care va scoate a- ceastă nefericită naţiune din mlaştina în care se cufundă pe zi ce trece mai adânc — conducând-o spre prosperi­tate şi fericire.

Asupra morţei subite a doamnei Stalin — tovarăşa Nadia A llilu ieva — planează un mister. Z iarele ru­seşti se găsesc toate sub cea mai strictă cenzură. Dacă unul d in ele ar fi relatat să soţia lui Stalin a murit d intr’o băutură otrăvită, ce fusese destinată soţului ei — ziarul respectiv ar fi fost suspendat, iar girantul său responsabil ar fi căzut O ultimă sub gloanţele plutonului de execu­ţie.

Trebue să ştiţi că doamna Stalin era cea mai Duternică iemee din Rusia, unde însemna cu mult imai mult decât o regină în orice altă ţară din lume. Aceasta din urmă n’ar putea cere soţului său să condamne un ind iv id care î-a căzut în disgraţie, pentrucă nici un mo- narch nu mai poate dispune astăzi de viaţa, libertatea sau averea cuiva, decât prin proce­se şi în lim itele legilor. D ictatorul Stalin însă, poate trim ite pe lumea cealaltă pe individul

fo togra fie a lu i Stalin.

care nu mai cadrează cu ideologia bolşevi­că, printr’un laconic ordin telefonic. De­licventul va fi luat atunci pe sus din patul său, în puterea nopţei, şi va fi pierdut pen­tru fam ilia şi prieten ii săi, înghiţit de cel mai adânc mister.

Acest om, care conduce singur Rusia şi ţine 150.000.000 ind iv iz i flămânzi in jugul comunismului, fie că Ie place fie că nu, dispune de o putere mai absolută şi mai lipsită de responsabilităţi decât a oricărui

i 'ai.ua Mima uv vili «PSUnaw caparnfi re^- publicei comuniste a găsit • victimă în soţiasa, a cţre. moarte subită a fost învăluită

de hepâtruns.

despot din trecut, incluzând chiar pe Nero, regii Babilonu- lui şi faraonii Egiptului.

încredere deplină n’avea d ic­tatorul rus decât în tr ’o singură persoană şi aceasta era cea de a doua soţie a sa, care, imediat ce s’a căsătorit cu el n’a mai a- vut altă preocupare decât să-i prepare mesele şi să facă inten­se studii de chim ie, pentru a ajunge să descopere otrăvurile in mâncărurile şi băuturile .lui şi pentru a şti ce antidoturi sâ procure, în cazul unei intoxică- cări.

Femeea aceasta imaginase un plan in fa ilib il pentru a feri hra­na soţului său de otrăvuri şi numai marea pasiune a lui Sta- liu pentru vinurile indigene din Georgia, a creeat un punct \ulnerabil, o cale pe care otra­va <• ajuns în cele din urmă pe masa dictatorului, unde însă pr'iitr’un capriciu al destinului îi-a greşit ţinta. încercarea a fost făcută cu atâta dibăcie, încât experta n’a simţit nim ic suspect iar când simptomele şi-au făcut apariţia n’a ştiut ce antidot să ia. Dictatorul de fier— pe care nu-1 mişcă faptul că jumătate din dobitoacele din Rusia flămânzesc, murind pe capete şi că m ilioane de „to ­varăşi” suferă de fr ig şi foame— a fost profund sguduit de moartea acestei femei şi şi-a ac­centuat izolarea, rezol vându-şi afacerile numai prin telefon — pe unde otrava n ’are cum să-i parvie.

Misterul în care a fost învă­luit acest eveniment n’ar fi pu­tut subsista, decât în Rusia. Pentru ce i cari locuesc în ţinu­turile cu regim normal, unde libertăţile individuale sunt res­pectate, cele ce s’au petrecut în jurul acestei morţi s’ar fi aflat imediat. Ele sunt atât de extra­ordinare, încât dau o puternică impresie de neverosim il.

Puţini sunt cei cari ştiu pre­cis la ce oră a murit Nadia A lii- luieva, dar aceasta s’a întâm­plat cu m ai mult de douăzeeişi patru de ore mai înainte de-a se publica un singur cuvânt, în- tr’unul din ziarele Rusiei.

0 astfel de veste n’ar fi putut rate poveşti au început să cir- să nu apară im ediat în ziarele cule prin vastul ţinut, pe cale o.ricărei, alte ţări libere; în Ru- verbală, sau cum se mai spune sia însă, n ici o in form aţie de „d in gură în gură” . S’a svonit ordin politic nu poate apărea astfel, că doctorul care dăduse in tr ’un ziar, fără prealabila a- în g r ijir i doamnei Stalin fusese probare a cenzurei ruse. arestat şi împuşcat, ceeace în

In urma acestei surprinzătoa- fond n’ar însemna mare lucru, re întârzieri, ziarele au început întrucât aci, oricare doctor şi să publice simultan acelaş ra- oricare ind iv id poate dispărea port şi anume că Nadia A lli- astfel dacă se găseşte cineva să luieva, iubita soţie a dictatoru- şoptească ceva despre el. 0 săp- lui, a murit de apendicită. Cum tămână mai târziu Vostochnya fiecare din gazete publică exact Novosti/, un ziar care apare la aceeaş ştire şi cum nimeni nu Constantinopol şi deci în afară fu pedepsit pentru aceasta, nu de cercul de cenzură al Bolşe- se putea deduce decât că ştirea vismului, declara că o ţigancă, fusese furnizată de către gu- veche cunoştinţă a soţiei lui vernul rus, în fruntea căruia se Stalin, î i dăduse nişte ierburi, află Stalin. Corespondenţii zia- pentru scopul pomenit în cel relor străine trim iseră acest ra- de al doilea raport o fic ia l. Con- port în restul lumei, lăsând to- form acestei anecdote, femeea tuşi să se întrevadă, în aşa fel făcuse o greşală fatală şi a fost încât să scape cenzurei ruse, în urmă împuşcată, că asupra acestei morţi plana Atât aceasta cât şi celelalte un mister. Guvernul motivează versiuni ce s’au servit publicu- exercitarea acestei nemaipome- lui la început, sunt foarte puţin nite cenzuri în timp de pace crezute acum în Rusia. Bănuia- spunând, nu că ar vrea să as- la generală e că, cu toată vigi- cundă lumei groaznica m izerie Jenţa celor opt gardieni ai 0. a ţărei, ci că s’ar afla pe p ic io r G.P.U-ului şi a nenumăraţilor de război cu toate celelalte na- spioni de cari s’a înconjurat ţiuni ale lumei. Massele ruse dictatorul, o sticlă cu vin otră- cred toate acestea, pentrucă le v it a fost pusă pe masa lui, de- citesc z iln ic in gazete, iar zia- term inând însă, moartea nu a ristul care-ar îndrăzni să spună celui mai temut şi urât om din c ititorilor său adevărul, şi-ar lume, c i a soţiei sale — o dis- p ierde viaţa. pariţie ce poate avea urinări

Acest raport o fic ia l a rămas hotărâtoare întrucât ea era sin- neschimbat până după funera- gura fiin ţă omenească în care h i, când ziarele ruseşti au pu- Stalin avea o încredere fără re- blicat o nouă versiune. Cauza zerve.m orţei nu fusese apendicita, ci Dar, şi dacă moartea lui e rezultatul unei încercări de a dorită cu ardoare de zeci de preveni o naştere. Cum corec- m ii de oameni, Stalin e fără în- tarea aceasta a avut ecou în in- doială, omul cel m ai greu de treaga presă, şi cum iarăşi, ni- exterminat, şi asta pentrucă o- meni n a fost împuşcat sau tri- riginalul sistem de spionaj, or- mis pe „Insula priv ighetorilor” ganizat şi perfecţionat de către versiunea aceasta ca şi cea din- ţari a fost adoptat de către bol- tâi a fost publicată din ordinul sevici cari i-au mărit numărul guvernului. Presupunerea aceas m em brilor şi i-au înmultit ra­ta se con firm ă de altfel şi prin m ifica ţiile în tr ’atât, încât astă- faptul că cenzorii au perm is zi tentaculele sale se află în ca- corespondenţilor străini s’o sa fiecărui cetăţean, chiar până transmită prin telegraf şi tele- la cele mai îndepărtate ferme, fon, în restul lumei. Nim eni nu e sigur că propria-i

Dar deşi presa im obilizată de fam ilie nu cuprinde un spion cenzură, n’a mai pomenit apoi de al OGPU-ului. După credin- n ici un cuvânt, cu p riv ire la ţa comunistă, fiul care depune misterioasa tragedie, nenumă- îm potriva părin ţilor săi face

una din cele mai lăudabile ac­ţiuni.

In cursul actualei crize eca- ncm ice de care se resimte în­treaga lume, se auzia că în Ru­sia, toţi au de lucru, şi e adevă­rat. In alte ţări, unii muncesc iar alţii flămânzesc. In R u sii însă, toată lumea munceşte şi toată suferă de foame. Dacă nu pot da unui om altceva de făcut îl încorporează in vasta armată a OGPU-ului, dar majoritaitea celor cari lucrează în această organizaţie au ocupaţiuni supli­mentare, pe care le practică în vrem e ce-şi spionează concetă­ţenii. Acest gigantic sistem se interpune între Stalin şi cei cari tind să atenteze la viaţa lui.

Dar, cea mai mare protecţie a lui Stalin a fost riguroasa sim plicitate a vieţei pe care o duce. Standardul de traiu al a- cestui autocrat rus e mai ¡scă­zut decât al celui mai de jos muncitor din ţările libere, deşi nimeni n’ar îndrăsni să rid ice cel mai m ic protest dac’ar trăi chiar împărăteşte. Nu-ţi poţi perm ite însă un mediu de lux şi splendoare fără servitori şi fiecare servitor în palatul unui despot este un eventual asasin. Stalin locuia la Krem lin, în tr ’un mic apartament de două came­re cu soţia sa şi uneori, -cu cei doi fii ai lui. Doamna Stalin, ajutată de o femee, ducea în­treaga gospodărie.

S’ar crede că cel mai sigur m ijloc de-a preveni pătrunde­rea otrăvei ar fi fost ca doam­na Stalin să pregătească singu­ră mâncărurile. Dar aceasta s’ar fi putut strecura şi în ma­terialele brute. Cum ar fi putut să ştie ea de pildă că o bucată de carne sau o legumă nu fuse­se injectată cu otravă?

Doamna Stalin imaginase un plan cu mult mai simplu şi mai ingenios; aştepta până când se servia masa în marea sală din Krem lin, unde se ospătează lao­laltă sute de funcţionari şi bio- craţi m ai m ici, servindu-se din vase m ari puse la intervale de câţiva m etri pe mesele nesfâr­şite.

de vreme este vătămătoare pielei Dv.!Vă puţeti însă uşor apăra de aceasta cu Crema Nivea. M asaţi-vă bine în fiecare seară, chiar şi ziua înainte de eşiţi la aer, obrazul şi mâinile cu Crema Nivea. Pielea Dv. va rămâne fragedă şi catifelata, va fi rezistentă contra vântului şi intemperiilor, căpătând aceea înfăţişare fină şi sănătoasă, ceiace ne place să admirăm la tineret. | < C R E M a

, K I V E A .jnoscut că nu există o altă Cremă

ten care conţine „ E u c e r i t a “ şideaceia Crema Nivea nu se poate înlocui.

C R E M A - N I V E A : ____în c u t i i L e i 16.— , 34. — , şi 72.— ; în t u b u r i L e i 30.— si 45.

Sub paza agenţilor OGPU-u- lui, D-na Stalin ieşia din apar­tamentul său, trecea în sala de mâncare şi mergând deadungul meselor, lua din căldările cu mâncare ce i se părea bun. Im e­diat ce se aproviziona cu atât cât i se părea că satisfăcea ne­voile fam iliei închidea suferta- şele pe care le purta ea însăşi şi tot sub paza agenţilor se în­torcea în aipartamentul său unde punea mâncarea înaintea soţului care ştia atunci că pu­tea să mănânce fără n ici o grijă. Când nu putea proceda în felul mai sus arătat, D-na Stalin îndeplinea o fic iu l „gus- tătorului” care trebue să se gă­sească la masa fiecărui despot dacă nu vrea să moară de o su­bită şi misterioasă indigestie.

Mâncărurile dela Kremlin sunt cu mult superioare celor ce se servesc populaţiei în ge­nere dar rămân totuş destul de sărăcăcioase. Cu toate acestea, dictatorul Stalin, care ar putea trăi nu numai decent, dar c ir ar somptuos, prefera să se aprovi­zioneze dela această masă, carc-i oferea avantajul siguran­ţei. Aceasta mai era şi o exce­lentă propagandă. Dacă massele s'ar fi plâns că nu r? :ti puteau trăi în actualele condiţiuni de extremă m izerie, li « ’ ar f i răs­puns să se uite la şeful lor, care mânca la masa lucrătorilor din Krem lin trăind într’un m ic a- partament_ de două camere, ca toţi ceilalţi.

Stalin e tot atât de auster şi în ce priveşte îmbrăcămintea, nepermiţându-şi mai mult de un costum de haine iarna şi un al­tul vara şi purtând o singură pereche de cisme pe an.

Soţiile technicienilor străini au cauzat multe neplăceri gu­vern suscitând invid ia fe­m eilor ruse, care le urmăriau cu o rh; adm irativi pentru ¡cio­rap i' de mătase şi pantofii cu tocu-: ‘ nalte, articole ce se văd în a lt; ' ţări chiar la cea mai m o 'V f i funcţionară.

Doamna Stalin însă, al cărei soţ ar fi putut-o acoperi din cap până’n tălpi cu bijuteriile ţarilor, nu s’a oprit niciodată asupra unor asemenea „burghe­ze fr ivo lită ţi” . îmbrăcămintea ei era tot atât de simplă că şi a soţului, constând dintr’o tunică de bumbac, de pânză de in sau lână. Cu excepţia zahărului, care-i plăcea mult, hrana Na- diei era aceeaş ca şi a soţului său. Oamenii cei mai bine nu­triţi în această ţară sunt sol­daţii, ceeace face ca ambiţia fie cărui rus să fie intrarea în ca­drele armatei. Atâta vreme cât aceasta are să fie bine hrănită, bine îmbrăcată şi bine adăpos­

tită, tirania actuală va continua. Soldatul ştie că o contra-revolu- ţie ar însemna să împartă avan- tagiile de care se bucură, cu concetăţenii săi flămânzi.

In 1919, când a devenit se­cretarul noului com itet central sovietic, Stalin a apărut în tr’o zi în birou l căsătoriilor şi a de­pus două ruble, cerând să fie divorţat de soţia sa şi în acelaş timp, luă un certificat de căsă­torie, care urma să-l unească cu tovarăşa Nadia Alliluieva... Cum prea adesea se întâmplă, soţia care împărţise cu el oscuritatea şi ostilităţile, nu avea să se împărtăşească de puterea şi succesele sale. Nadia avea nu­mai 17 ani la acea epocă, şi o cunoscuse încă de pe când era in leagăn. Ea era fiica unui watman, a cărui soţie, o geor­giană, îl cunoştea pe Stalin de pe vremea când era student la seminarul teologic din T iflis .

Ceilalţi membri ai guvernu­lui, vizitau în tovărăşia soţiilor lor teatrele şi cinematografele, dar doamna Stalin şi soţul său rămâneau mereu acasă', unde dictatorul lucra 17 ore pe zi. Aceasta nu era însă tocmai un sacrificiu din partea ei, întru­cât mai toate spectacolele ruse nu sunt altceva decât propagan­dă roşie, ceeace ajunge după o bucată de vreme să obosească chiar pe cel mai fanatic adept al ideei. Totuşi, massele le v iz i­tează, pentrucă intrarea e gra­tuită şi sălile acestea oferă cel puţin căldura şi lumina de care cam duc lipsă interioarele ru- sesti.

Există câteva persoane pe care Stalin nu îndrăsneşte să le suprime, atunci când îi displac, pentrucă aceasta ar echivala cu mărturisirea că lucrurile au a- juns la un punct critic . Deşi ba­zat pe ateism, bolsevismul are toate caracteristicile unei reli- giuni fanatice, a cărei biblie este „Capitalu l” de Karl Marx.

Lenin este cel mai mare sfânt al oamenilor, cari au adoptat această doctrină. Pe dinaintea trupului său îmbălsăma’t se pe­rindă pelerini bolşevici, veniţi să-l vadă şi să i se roage. El este pentru comunişti ceeace este Mahomed pentru mahome­dani şi, evident de această au­reolă a sfinţeniei se împărtă­şeşte tot ceeace a ţinut odată de el, inclusiv văduva lui, D-na KruDskaia; care se află încă în viaţă.

Acum câtăva vreme, această văduvă l-a pus într’o mare 'în ­curcătură pe dictator, produ­când câteva din scrisorile so­ţului său — trecut în rândul d i­vin ităţilor — din care reeşia că Lenin se temuse şi prevăzuse

că „acest om de fie r ” , dacă i st' vor da puteri depline, va aduce în tr ’o zi Rusia în groaznicul impas în care se află acum. Dac’ar fi dispărut brusc, fără nici o explicaţie, toată lumea ar fi bănuit ce se întâmplase şi din al cui ordin. Fără a face uz de violenţă, se spune, că Stalin s’ar fi adresat atunci sfintei fe­mei, văduva profetului şi a fon­datorului întregului sistem bol­şevic, în modul următor:

„Ia ascultă, bătrâno! Dacă nu-ţi ţii gura şi continui să-ţi bagi nasul în afacerile mele, voiu numi o altă văduvă pentru Len in” .

Oriunde în afară de Rusia Sovietică, o astfel de amenin­ţare ar fi părut atât de fantas­tică, încât văduva i-ar fi râs cel mult în nas. Doamna Krups- kaya nu râse însă. Ea păli şi din clipa aceea încetă a mai plicti' ’ pe dictator cu scrisori şi anecdote despre Lenin.

Form alităţile de căsătorie şi d ivorţ sunt în acest „Raiu al Proletariatului” atât de puţin serioase, încât Stalin ar fi pu­tut foarte bine să-şi realizeze a- meninţarea. El ar fi ordonat pur şi simplu istoric ilor o fic ia li ai vieţii lui Lenin să emită un raport anunţând că cercetări recente ar fi dus la concluzia că D-na Krupskaya n’ar fj vă­duva marelui om. Această o- noare s’ar cuveni în realitate altei femei care modestă, nu voise să-şi reclame drepturile, până când neobosiţii savanţi ai sovietelor au descoperit adevă­rul. Şi natural, această nouă vă­duvă nu şi-ar mai fi amintit de­cât lucruri măgulitoare pentru Stalin.

In toate celelalte ţări, presa se pretează foarte puţin m isti­ficărilor, în Rusia Sovietică însă, gazetele nu pot critica de­cât pe inam icii guvernului pe cari trebue să-i atace fie că ar fi de această părere, fie că nu.

Dar ceeace-i mai ciudat, se spune că la înmormântarea so­ţiei sale, Stalin s’a comportat ca un preot georgian sentimental, privind figura inertă a moartei cu ochii p lin i de lacrim i şi murmurând ceva ce semăna parcă a rugăciune. Ea a fost în ­gropată nu ca o atee, cum se pretindea, ci ca o evlavioasă principesă georgiană — în c i­m itirul mânăstirei dela Novo- Devitzy, la marginea Moscovei, unde au fost înmormântate toa­te fem eile nobile ruse. printre care şi surorile răsvrătite ale lui Petru cel Mare.

0 altă gură pe care Stalin nu îndrăsneşte s’o închidă prin moarte, e aceea a fiului său. Pe­tru cel Mare şi Ivan cel Groaz­

nic şi-au ucis fără ezitare fiii rebeli; actualul autocrat insă n’a îndrăznit să-şi im ite prede­cesorii. Acum un an, Yasha, fiul •■ci mai mare al lui Stalin, dela prima soţie, s’a îndrăgostit deo m ică actriţă moscovită şi a luat-o în căsătorie —- fără a îm­părtăşi tatălui său ceva despre această romanţă plecând în­tr ’o călătorie de nuntă, în Cau- caz. Stalin ordonă imediata în ­toarcere a tinerei perechi la Moscova şi o sili să divu -teze, pentrucă în vederile sale nu in tra ca fiul său comunist, să se căsătorească cu o femee bur gheză, descinzând d intr’o fam i­lie nobilă şi religioasă.

„T e va înebuni cu gusturile ei pentru lux şi zorzoane, o ca­racteristică înăscută în femeile burgheze” a strigat Dictatorul înfuriat. „Trebue să te căsăto­reşti cu o comunistă simplă, in­diferent de profesia şi cultura ei” .

„Oh, dar asta-i absurd!” a răspuns Yasha. E o femee fru­moasă, bine educată, o mare ac­triţă şi, ceeace-i esenţial, o iu­besc. Căsătoria nu are nevoie de doctrine politice ea nece­sită dragoste. Când ne regăsim în momente de răgaz, nu discu­tăm câtuş de puţin politică: ceeace ne interesează, este casa noastră, mica noastră viaţă în doi.

Această rezistenţă l-a înfuriat pe Stalin, care şi-a isgonit fiul. Dar Yasha continuă să trăiască cu femeea de care fusese d ivor­ţat, până când aceasta a dispă­rut în tr’o zi şi tânărul nebun de furie, a bănuit pe bună drep­tate de altfel, că fusese trimisă la Soloveţky, ace i groaznică închisoare cunoscută sub nu­mele de „Insula P riv ighetorilor” şi care se află în Marea Albă. Aceasta e cea mai economică închisoare din lume, pentrucă deţinuţii aproape că nu sunt hrăniţi şi de obiceiu, amabili, scutesc pe Guvern de oric-i gri­jă, murind in mai puţin le u>) an dela încarcerare.

Yasha îşi sfidă tatăl p rin tr’un ultimatum« „dacă nu-i da soţia înapoi, se putea aştepta la mari neplăceri” ; asta însemna că tâ­nărul avea să strige în plin Krem lin, nu numai ceeace i se făcuse lui dar şi ceeace ştia din secretele întregei experienţe bol şevice. Dacă făcea această, Sta­lin s’ar fi simţit obligat să-l ex­termine, ceeace ar fi im presio­nat penibil poporul. După o luptă aprigă cu sine însuşi, d ic­tatorul a fost silit să accepte un comprom is lăsându-şi fiu! să trăiască cu neortodoxa sa so­ţie, în tr ’un exil siberic.

E. A.

* •

cU rftijlo r -SaşcCfâ.fu SNeînireculul medic şi savant. Profesorul Dr. Unna, recunoaşte că numai

peria de dinii şi apa, nu suni singure sulicienle penlru o îngrijire obiec»

liva. Din inilialiva lui s’a labrical pasla de dinţi „Pebeco". care inlru»

neşle ioa ie conditiunile, ce prelinde şliinla moderna, ca mijloc da îngrijire

al dinţilor. „P ebeco" curâţâ dinţii în modui exacl, făcându-i asilel albi,

iără a le a laca smalţul preţios. „P ebeco " împiedecă formarea pietrei.

Întăreşte Gingiile si dă o respiraţie curată. Gustul

acestei pasle dovedeşte, că „Pebeco'* esle ceva

deosebit.

B E t E R S D O B F & C O . S A C , B J? A $ O V

SLL

K l A l H A T C A n ?

XISTA în omenire numeroase forme de ziaristică... în afară de a- eeia legănată de uruitul pururi tineresc al maşinelor rotative.De pildă, astăzi, două forme de gazetărie ultr’a modernă ni le dă

gjhinialul-radio” , al cărui text se împrăştie, într'o clipă, prin m ijlocirea utjWelor, în in fin itu l spaţiului, — şi „Jurnaiul-cinematografic” cel mai d fium entat dintre toate, care are avantajul asupra confraţilor săi de-a

JHBputea adresa chiar şi celor neştiutori de carte.| Cel dintâi, şi-a creiat în tr ’o vreme, relativ scurtă, m ijloace prod igi­

oase pentru o răspândire cât mai largă. In tr ’un studio radiofonic, se află totdeauna o redacţie specială, unde directorul coordonează materialul, pregătindu-şi ziarul, tot astfel precum fac şi co legii celorlalte cotdiane,1 La rându-i, „Jurnaiul-cinematografic” are corespondenţii şi trim işii Iui speciali, în toate colţurile lumii cari, pe lângă mânuirea condeiului jdjui u telefonului, sunt obligaţi să cunoască şi mânuirea m icrofonului şi a aparatului cinematografic de înregistrat.

Trecutul a fost bogat in publicaţiuni care-de-care mai ciudate. Printre cele mai extravagante, se cuvine să cităm vestita „Batista po litică” pe ca ri un tip ingenios a lansat-o la Paris, pe vremea epidem iei de in fluen­ţă, in 1831. Acest dibaciu editor cumpărase în bloc o cantitate enormă de pâiiiă, pe un preţ de nim ic. T ipăria noutăţile ziln ice pe batiste de format bbişnuit, pe cari le vindea cu 30 centime... exemplarul: marfa era smulsă Idîn mâinile vânzătorilor,_ mai cu seamă de către persoanele ră­cite...' Şar vara, cum şi era de aşteptat, geniala în treprindere dădu fa li­ment!.

Duifă câţiva ani, humoristul Aurelian Scholl, a lansat un ziar numai p anotimpul verii, „N aiade” , imprimat pe hârtie cauciucată „pen- 'ca să poată fi citit stând în bae” , zicea un motto de pe frontispiciu, 'n alt ziar excepţional a fost „Gazeta” din Mexic, având formatul

de doi metri pe trei, care putea să fie „afişat spre a insufla publicului gustul cititu lu i” .

Ziarul cel mai mic însă, este „Gazeta noastră” a clubului sportiv din Comeford, în Anglia*, care măsoară 12 centim etri pe 10.

Cotidianul francez „L e petit Bleu de Lot-et-Garonne” , se prezintă ceva mai m are: 34 cm , pe 22.

O originalitate englezească este deasemenea „Z iaru l trotuarului” care „apare” în zilele când nu plouă. In astfel de ocaziuni, un şomer, - re­dactorul ziarului cu pricina —— se aşează pe trotuar, desenează un drept- unghiu frumos şi începe apoi să-şi alcătuiască ziarul, bogat în caricaturi satire şi înzestrat cu lista principalelor evenimente ale zilei, Oxford Street, Lancaster Gate, etc., sunt cartierele generale... ale ziariştilor tro- tuoarelor. Când redactorul şi-a sfârşit lucrul, îl prezintă publicului gră­mădit in juru-i care face să plouă câţiva „penny” , în pălăria-i zdrentu- roasa...o Î.° l îrî, AnSIia a luat naştere şi ziarul plutitor, cel dintâi fiind „Cunard Bulletin , redactat şi imprimat pe bord.

Nu mai vorbim de ziarele de pe front şi acele pregătite pe unele cru­cişătoare, în cursul patrulărilor de recunoaştere, sau a călătoriilor spe­ciale, precum şi fo ile clandestine de rezistenţă, ca „L ib re Belgique” care s a publicat din Februarie 1915 până in ziua armistiţiului, fără ca ger- mana sa reuşească a-i descoperi vreodată editorul sau pe redactori.

Indigen ii din insula F id ji, — aflată în m ijlocul Oceanului Pacific ^u jin terneiat i>n fel de serviciu de presă, la care se folosesc de dansa- ^B^&Lor, ,zişi „m »!'k i” . Z ia riş tii” se adună în tr ’o colibă specială, numită „Muntsa unde redactoruLşef împarte fiecăruia lucrul şi instrucţiu­nile. Aceşti „m ikk i” străbat tinuturi întregi, dansând şi povestind mentele zi,1 ei, numele celo> morţi, căsătoriile, etc.

eveni-C.

St. r Un p ilon de antenă; st. jos: Un cinem atograf pe un vapor; jos dr. : Un redactor „de trotuar".

TIINTA si MEDIUM-ul de P r of. Juiien

H u x l e y

jJN reprezentant ortodox al jlştiin Jelrtr pozitive, care

____ Js’ar aventura pe tărâmulstudiilor psihice, s’ar vedea la un nidtrient dat târât de nevoia de a parcurge o literatură spe­cială, pe cât de impresionantă orin cantitate, pe atât de dezo­lantă prin calitatea ei. Această literatură, în care poveştile cu strigoii şi casele blestemate •— îmbrăcând adesea form ele cele mai puerile ale spiritismului — alternează cu studii serioase a- supra fenomenelor de telepatie, a isvorît, pe deoparte din fol- k lor şi pe altă parte, din pato­logia mentală. Prin spiritu l ei, se apropie uneori de relig ie; alte ori, ea manifestă o adevă­rată sete de descoperiri ştiinţi­fice.

O LUME NEEXPLO RATĂCând ai c itit şi ai cântărit to­

tul, când ai controlat şi ai veri­ficat elementele acestei litera­turi speciale ce mai rămâne oare, din punct de vedere al jtiin ţei profesionale, d intr’un asemenea material aproape hao tic? Mai întâi, câteva fapte ex­trem de interesante şi incontes­tabile relative la fenomenul h ip­nozei şi la manifestaţiunile subconştientului. Apoi, o pre- zumţiune în favoarea existenţei fenomenelor telepatice şi a clarviziunei. In sfârşit, un anu­mit sentiment vag şi plin de re­ticenţe a posib ilităţii existenţei unui ce, dedesubtul poveştilor celor mai banale cu strigoi. Şi odată cu aceasta, convingerea că în ţesătura extraordinară a interpretărilor greşite, a auto- sugestiunilor şi a fraudelor ca­re învăluie fenomenele despre medium-uri, se ascunde poate un grăunte de adevăr, care nu aşteaptă decât controlul Unei noui metode ştiin ţifice pentru a revela o lume m isterioasă şi a da naştere unei d iscipline tot atât de exactă ca şi fizica.

Bineînţeles, cea mai mare di­ficultate constă — şi aceasta din totdeauna - în descoperi­rea m ijlocului practic, care să permită să supunem toate feno­menele observate până astăzi, unui control riguros ştiinţific.

Intre aceste fenomene sunt foarte multe care nu pot fi re­petate după voie, şi ca atare sunt sustrase oricărei verificări experimentale. Pe de altă parte în domeniul de care ne ocupăm există prea puţine fenomene susceptibile de a fi raportate la fapte şi elemente măsurabile cu ajutorul instrumentelor fiz ice şi chim ice.

Totuş, în cursul u ltim ilor luni s’au putut realiza o serie de experienţe extrem de interesan­te. Sunt adevărate revelaţii, a- supra unui nou ordin de feno­mene care, putând fi supuse ac­tualelor metode ştiinţifice, vor contribuit la soluţiunea proble­mei atât de misterioase, a ra­porturilor între corp şi suflet.

MEDIUMUL PERFECTRudi Schneider este un tânăr

austriac, care la vârsta -de 11 ani şi-a descoperit calităţi ne­tăgăduite de medium. Povestea faptelor ce l-au condus la aceas­tă descoperire, este, pe cât de ciudată, pe atât de fascinantă. Nu e locul să expunem aci a- ceste amănunte. Fapt este însă că, astăzi Rudi este un tânăr de

23 de ani, voin ic, amator de sporturi şi nu prezintă nimic anormal, n ici în conform aţia lui fizică, n ici mai cu seamă în structura lui mintală. Speciali­tatea lui constă în a produce fe­nomenul psihic, cunoscut sub denumirea de „lev ita ţie ” . Se ştie că sp iritiştii înţeleg prin acest termen facultatea misterioasă, de care se bucură anumite per­soane, de a putea rid ica, anu

obstacol oarecare, m odificarea rezistenţei electrice în in terio­rul elementului de seleniu, să producă un curent electric, se acţionează o sonerie de alarmă.

1 a experienţele sale, doctorul Osty a folosit un aparat analog, cu singura deosebire că in ter­ceptarea razelor infra-roşii, în loc să închidă un circu it elec­tric, aprindea o flacără de mag­neziu şi astfel o serie de apara-

de o emanaţie invizib ilă , pro­venită dela persoana medium- ului. Pasionat de această pro­blemă, el a hotărît să meargă şi mai departe cu experienţa sa.

A înlocuit mai întâi magne- ziul p rin tr ’un clopot, apoi prin- tr ’un galvanometru cu înregis­trare automată, echipat în aşa fel, ca să poată înregistra pe hârtie orice variaţii de rezis­tenţă electrică în interiorul ele-

O şedinţă de h ipnotism aşa cum se face in adunările unei secte religioasedin Germania.

mite obiecte, fără n icio inter­venţie de energie fizică. 0 ex­cepţie bizară la legea gravitaţiei universale.

N iciodată, până acum, Rudi Schneider n’a putut fi învinuit şi n ici ch iar bănuit de cea mai uşoară fraudă în cursul nume­roaselor experienţe, la care a fost supus. In timpul şedinţelor el cade imediat în stare hipno­tică. Respiraţia i se transformă atunci în tr ’o găfăială extrem de rapidă şi im perceptibilă.

In anul trecut, un medic fran cez, doctorul Osty, dela Institu­tul internaţional de studii me- tapsihice din Paris, a consacrat nu mai puţin de 67 de şedinţe pentru a examina în mod apro­fundat, fenomenele produse de tânărul austriac. In acest scop, doctorul Osty a instalat în la­boratorul său un dispozitiv in­genios, capabil să înregistreze cu exactitate tot ceeace se pe­trecea în timpul „ lev ita ţie i” (r i- d icăre i) unui anumit obiect.

ORICE M ISTIF IC ARE EXCLU­SĂ!

Toată .lum ea a auzit vorbin- du-se de folosirea razelor infra roşii în aparatele de alarmă contra sprăgătorilor. Un mă- nunchiu din aceste raze —■ de ace'eaş natură cu razele solare vizib ile, însă de o lungime de undă mult prea redusă pentru a li perceptibile vederei noas­tre — este îndreptat asupra u- nui element de seleniu şi-i mo­difică astfel rezistenţa electrică Aparatul e aşezat în aşa fel ca ori decâte ori un mănunchiu de lumină este interceptat de un

te electrice puteau .să înregis­treze clişee fotografice. Aceste clişee fixau pe deoparte, fazele fenomenului de levitaţie, pe de altă parte, atitudinea mediumu- lui în cursul şedinţei.

Cu ajutorul aparatului său, Osty a verifica t fenomenele produse de către un mediu, a- preciat de multă lume că ar po­seda aptitudini metapsihice. Rezultatul ve r ifică r ii a fost con­cludent. Numitul rnedium nu era în fond decât un m istifica­tor abil.

Cu totul altfel s’au petrecut însă lucrurile în cazul lui Rudi Schneider. După câteva şedinţe prelim inare medicul şi-a insta­lat în laboratorul său aparatul cu raze infra-roşii. Or, magne- ziul a ars, o dovadă incontesta­bilă că razele fuseseră intercep­tate graţie aceluiaş fapt, s’au pu­tut obţine şi câteva înregistrări fotografice, care au fost apoi developate la adăpostul orică­rei fraude.

ÎNREG ISTRAREA FENOMENE­LOR PSIH ICE

Clişeele, fotografice arătau medium-ul în plină stare h ip­notică, cu picioarele şi mâinile legate. Rezultă deci că în n ici un caz, el nu putea atrage obiec tele aşezate pe masă. Experien­ţa a fost repetată de câteva ori cu aceleaşi rezultate. S’a dove­dit astfel nu numai absoluta bu­na credinţă a lui Rudy, dar şi absenţa oricărei intervenţii străine care ar fi putut explica aprinderea magnezium - ului. Doctorul Osty a dedus că apa­ratul nu putea fi acţionat decât

meatului de seleniu.In acelaş timp, m işcările u-

nei surse luminoase permiteau să se vadă schimbările, care se operau în camera unde avea loc experienţa.

întrucât variaţiile resisteiiţei electrice nu puteau fi datorite decât varia ţiilor de intensitate ale razelor in fra-roşii şi cum a- cestea în condiţiile experienţei nu putea să fie interceptate la rândul lor decât prin tr ’o acţiu­ne a inedium-ului, doctorul Os­ty a fost în măsură pentru prima oară în analele studiului fenomenelor psihice să înre­gistreze sub o formă palpabilă efectele unei activităţi supra- normale.

Deasemenea în cursul unora din aceste experienţe, doctorul Osty a folosit un dispozitiv, destinat să înregistreze fluctua­ţiile în respiraţia medium-ului.

Şi ca precauţie suplimentară s’au luat numeroase fotografii atât ale medium-ului însuş, cât şi ale obiectelor ce urmau să fie supuse fenomenelor levita­ţiei. Repetăm că toate precau- ţiunile luate dovedeau în mod neîndoelnic caracterul irepro­şabil al datelor experienţei.

EM AN AŢIA CORPURILOR OMENEŞTI

Graţie acestui aparat m od ifi­cat după nevoile şi obiectul ex­perienţelor. doctorul Osty a pu­tut ajunge la rezultate de un in­teres extraordinar. Rezultatele obţinute dovedeau în ch ip ne­tăgăduit că „ceva” emana din medium şi că acest „ceva’" era

cauza directă a varia ţiilor sufe­rite de razele in fra-roşii.

Această emanaţie putea să fie sau o substanţă, care intercepta complect razele menţionate, sau o formă de energie capabilă să varieze intensitatea radiaţiei.

E probabil însă că avem afa- ce mai degrabă cu o substanţă. Intr’adevăr, in cursul unei p r i­me şedinţe, doctorul Osty a pu­tut să vadă un soi de condensa- ţie de nouraşe alburii formân- du-se în apropierea ob iectelor destinate să dea loc la fenome­ne de levitaţie. Totuş, acest nou- raş n’a mai apărut în şedinţele ulterioare, în care doctorul Os­ty a folosit un aparat cu în re­gistrare automată. Deasemenea, nu se putea distinge n im ic în plăcile fotografice. Aşa că, da­că e vorba în tr ’adevăr de o sub­stanţă, ea trebue să fie de o consistenţă extrem de variabilă şi atât de rarefiată încât nu de­vine vizib ilă decât în anumite condiţii excepţionale.

Experienţele doctorului Osty, a căror dare de seamă a fost pu­blicată în revista franceză „Re- vue Metapsyhique” , par foarte convingătoare. Dealtfel, rezulta­tele lor au şi fost confirm ate în parte în cursul şedinţelor orga­nizate la laboratorul naţional de studii psichice din Londra

Se pare că aceste emanaţiuni sunt în general urmarea unei activităţi muşchiulare foarte in­tense şi râmân, în tr ’o anumită limită, sub controlul efectiv al subconştientului medium-ului.

Este această emanaţie o sub­stanţă materială sau numai o formă a energiei, anadoagă cu electricitatea sau lumina? Iată o chestiune care n’a putut fi încă determinată.

PERSPECTIVE VASTE IN V IITO R

Dacă această emanaţie ar do ­bândi o intensitate excepţiona­lă, ea ar putea deplasa obiecte. Fiind mai puţin intensă, ea poa­te totuşi intercepta — şi lucrul e confirmat de experienţele doctorului Osty —• un mănun- chiu de raze infra-ro’şii, care reprezintă in defin itiv , o form ă de energie, tot atât de concretă ca şi aceea produsă de un d i­nam sau de o locom otivă cu a- buri.

Insfârşit, emanaţia poate f i controlată de medium în ceea- ce priveşte acţiunea ei în spa­ţiu şi aceasta la o depărtare de câţiva metri, fără ca să existe cea mai mică intervenţie mate­rială a muşchilor sau a nervilor subiectului.

După cum vedem ne găsim în faţa unui fenomen cu totul nou, a unui mod de acţiune necunos­cut până acum în ştiinţă, situat între domeniul material şi acel al fenomenelor psihice. E vorba de un instrument, care perm ite gândirii şi vo in ţei să se trans­forme într’o acţiune fiz ică , în ­tr’o formă oarecum inedită.

E lesne de înţeles cât de pa­sionant e interesul discuţiuni- lor deşteptate de aceste desco­periri. N im eni nu ar putea pre­vede în momentul de faţă tot ceeace ne rezervă încă viitoru l pe acest tărâm. Avem încă de străbătut o cale întreagă în a- ceastă direcţie. Totuş suntem în măsură să afirmăm că re­zultatele experienţei doctorului Osty pun, — ca să zicem aşa — in mâinile ştiinţei, cheia cu ca­re se va putea deschide un nou domeniu al cunoştinţei ome­neşti.

P rof. JU LIEN H U LE Y

E A U DE C O L O G N E

o cL ca j C l’u G

A U T R E S P R O D U I T S

( a J ) |

JenfecleQarb) cÁwiMenrw Úxafllóif*• ÍJ auge eOJoirV E R I T A B I L E N U M A I I N F L A C O A N E O R I G I N A L E

|N „entre a c te s " , spectatorii d e f i le a z ă ' în foyer. Toţi sunt sub impresia jocu­lui actorilor. B ărbaţi în ţinută d e g a lă , femei în toa le te e le g a n te , som ptuoase , schim bă păreri , pronosticând surpri­z e le ce le re ze rvă actul viitor.

A c e le femei, cari sunt arbítrele e le ­ga n ţe i , sufletul vieţii socia le , îşi dau s e a m a c ă a c e s te c â te v a momente a le p a u ze i le sunt foarte prielnice exhibării

toqletelor, fa rm ecelor lor... D e a c e ia pun a tâ ta gri jă la a le g e r e a toaletei d e teatru. Şi a c e i cari sunt c u n o s c ă ­tori ai parfumurilor, vor ghici d e în­d a tă c ă ce le mai în c â n tă to a re femei au întrebuinţat a p a de C o lo n ia Jo c k e y C lub.

1) La 14 Martie se îm plinesc 50 ani delà moartea fon d a to ru lu i socia lism ulu i ş tiin fific , K arl H e in rich Marx. S ’a născut la 5 M a i 1818, fiu l unui avocat şi la 1842 a dever.it redactorul şef al zia­ru lu i radical „R hein ischer Ze itung” . La 1845 a fost expulzat ş i dela 1849 a lucrat la Londra la opera sa de seamă „C ap ita lu l'’.

La 1866 ,a fondat asociaţia internaţională a m u n c ito r ilo r , după ce la 1848 publicase „Manifestul com unist” îm preună cu Engels.

2 ) In vederea a legerilor, organizaţiile naţional-socialiste din

Berlin , la fe l cu.cele din manifestează in toate fel organizează marşuri in i Capitalei sau alé oraşeh

3 ) D e 50 de ani n’a că Anglia ca în anul acesia, stră un şofeur de autobi şina d in sârmele de tele mânt de v ifo r.

4 ) Săptămâna trecută lian la Londra, d. Bruce,

,“ h, ! aJl a Predat preşed intelu i R e ichu lu i tabla crucişă toru lu i „Em den” , care in tim pu l răs- Doiului a fost distrus de crucişă toru l australian „ţyaney In fotogra fia noastră, d o i m arinari

£ n ,n cancelaria R e ichu lu i.*.* tRe?{na ¡M ie i au fost săptămâna

trecută in h g ip t şt îm preună cu Regele Fuad auVifrtnr pJ.ramide.le de} a C.izeh. In fo tog ra fie regele

i mar,lll, x a! J ta lie i (Ia extrema dreaptă)U t? tu ? doilea la dreapta) şi regina Ita ­liei (la extrema stanga).

f/ f/ riin )SOla de. rT arm ură al grad inei zoo log ice (B e r lin ), a avut loc o în tru n ire a tu turor germ a-

< ,°J f i - m,1- ia^ ( parte d in vech ile societăti in i i tu Ş ' n Weln.he i™ t - Fotogra fia noastră infaţişeaza masa societă iţi „ Goestphalia”

/) Buna d ispoziţie ajută la însănătoşire de- aceea Scala a organizat în tr ’o sală de prelegere , carită ţii a sp ita lu lu i din B erlin , o reprezentaţie

de binefacere, in faţa bolnavilor, şi le-a o fe r ii astfel o oră de petrecere. '

8 ) La un con cert dat pentru m ărirea fond u lu i de ajutor, in curtea P re fe c tu r ii P o liţ ie i din Paris

" u Z ţ l a Î ? : efeCtUl de PO lifie Chia^ e îm Preunâ

ifc O A Um m ă * n n

------ E L IC A TE ŢE A şi acea lin ie de conduită morală pe care fe-neia o poartă apoi în tot lungul v ie ţii, fără îndoială e o pu­

ternică amprentă a anilor de şcoală. Cu sufletul ca o floare abia răsărită la lumină mica făptură intră în acel laborator psi- chologic, prim ind dela un mănunchiu bogat de dăscăliţe aportul splendid al frumuseţii ştiinţifice.

O ţară îşi întăreşte puterile prin atmosfera de seriozitate care domină în şcoale. Aco lo este pregătită copila pentru responsabi­litatea pe care o are mai târziu femeia şi mama. Elementele care nu se pot aclimatiza cu munca şi ordinea nu urcă scara anilor de învăţătură.

Anchetele revistei noastre ne-au adus şi la şcoala Centrală din Capitală. V izitarea acestui select liceu e o împrospătare sufle­tească, buna lui organizare din toate punctele de vedere putând să servească drept pildă tuturor şcoalelor superioare din ţară. Au trecut peste opt decenii decând i s’au pus tem eliile şi drumul

trarea în tr ’o biserică. O linişte profundă domnia în jur. Din micul vestibul la dreapta, pătrund în sala de prim ire a părinţi­lor. Acolo se dau toate desluşirile asupra activităţii şcolare a ce­lor peste cinci sute de eleve. D-na directoare Elena Pogoneanu îşi face apariţia. E o persoană în care distincţia se uneşte cu acea comunicativitate în care întrevezi o doză puternică de înţe­legere şi bunătate. E tocmai ceia ce trebue capului suprem al unei şcoli pentru pătrunderea acelui com plex de caractere care-i trec prin mâini, an după an. Cu o rară bunăvoinţă d-sa ne con­duce rând pe rând prin toate încăperile. întreaga c lăd ire — lu­crarea arhitectului Mincu e o operă de artă. Aşezată pe un te­ren imens — 16.000 m. p., cu două faţade: una spre grădina I- coanei şi alta spre str. Polonă, dela etajul superior ochiul se pier­de în tr ’o splendidă privelişte a grăd in ilor şi v ile lor înconjură­toare. Şcoala e un dreptunghiu imens, ocolit de jur împrejur de clsse şi coridoare largi, spaţioase pline de lumină. Nu ştii la ce

să te opreşti ca să adm iri.T rec i prin dorm itoarele cu con fort ultra modern, în care

higiena îşi are a ici rolul principal. Paturile distanţate... în fund alcovul pedagogelor. Sus globuri mari cari dau lumină ca de zi. Intre dorm itoare compartimente cu duşuri şi lava- bou-uri. Privesc în jur. Totu l sclipeşte de curăţenie, caşicum n’ar fi vieţuit acolo în orele de noapte un roiu de fete tinere. Facem o vizită prin clase, unde un ochiu oricât de expert n’ar putea descoperi cea mai m ică neregulă. Copilele dau impresia că sunt scoase din cutie, atât de îngrijite li-e în­treaga înfăţişare. Mergem şi în sala de gimnastică, în biblio­tecă, unde zeci de ochi cuminţi stau aţintiţi pe file le cărţi­lor. Mi se atrage atenţia că această cetate se îmbogăţeşte ne­contenit, prin cotizaţiile lunare ale d-nelor profesoare şi ale elevelor. Venitul ei se urcă la 50.000 anual, plus donaţiile. Şcoala are şi o impozantă sală de festivităţi, un teatru veri­tabil cu scenă spaţioasă şi aproape o mie d e ,lo c i” *: Perde­lele cari cad în falduri grele împrejmuind sc6V_ sunt din pânză de sac vopsită de menajera instituţiei, dar tavanul e o pânză de cinem atograf care se coboară când rulează vr’un film instructiv. E de remarcat aerul pur care brăzdează at­mosfera, căci la recentele reparaţii în toate clasele, în toate sălile, zidurile groase de peste 80 cm., au fost străpunse pen­tru ventilatoare. Astfel găseşti până in cel mai intim colţ un

Stg. sus: Şcoala Centrală.La m ijloc : Directoarea ş co lii d-na Elena Pogoneanu.

Jos dreapta: Ora de teză.

pe care l ’a croit atâtor gene­raţii e o pagină interesantă de istorie. „Pensionatul Domnesc de fete” a fost prim a numire a- liceului de astăzi. Era o şcoală a protipendadei, căci printre eleve găsim multe fete de serdari şi com işi. Prim a directoare a fost polcovnicea- sa Ana Iacobsohn, bunica cu­noscutului doctor de ¡copii Ia­cobsohn. Dacă pe la liceul Sf. Sava au trecut toţi literaţii şi politician iî ţării, la Şcoala Centrală au prins rodul sănă­tos al învăţăturii toate femeile de seamă ale noastre: surorile Rosetti, Ana Maiorescu, d-na Negruzzi etc. Cea mai mare parte din absolvente, după terminarea studiilor intră în învăţământ şi astăzi ele ocupă locuri de inspectoare, d irec­toare şi profesoare.

Am călcat pragul distinsei instituţii cu acel sentiment dt- respect pe care-1 simţi la in-

In cabinete întâlneşti lucruri cari nu pot a W tise Instalaţiile cele mai moderne cu uşi care rămân <fc.V chise imediat ce nimeni nu mai e înăuntru şi o cu­răţenie exemplară, căci cimentul este im pecabil spă­lat, de câteva ori în cursul zilei.

Ne reîntoarcem iar pe sălile lungi, curate ca ’n nal- mă, cu pereţii vopsiţi în roşu pompeian, în contrast atât de plăcut cu albul de afară. Pereţii sunt îinpodo- oiţi cu privelişti româneşti, minunate fotografii cari au făcut recent atâta vâlvă în ţară şi străinătate.

Toate cele descrise mai sus sunt doar o slabă im a­gine din tot ceiace ochiul cercetător poate descoperi la fiecare pas. Am neglijat voit partea educativă căci faima perfecţiei ei este îndeajuns cunoscută. In a ceasta şcoală prin tradiţie se dă o deosebită atenţie limbilor străine. Repetitoare elveţiene, franceze, ger­mane, cu educaţie distinsă, sunt angajate institutiei.

Sentimentul de caritate ocupă şi el locul lui de rază. Organizate în tr’o societate cu numirea de „C ru­cea roşie a tinerim ii” elevele au adoptat în cartier sărac — Tei —- sub conducerea a două profesoare D-na Anina Pogoneanu şi d-na Tomescu, ele cerce­tează nevoile oam enilor nevoiaşi, dăruind cop iilor obiecte de şcoală şi îmbrăcăminte. De sărbători câte un camion încărcat cu alimente porneşte spre aceas­tă suburbie săracă a Capitalei, umplând de bucurie sufletele celor sărmani. Când câte un cop il rămâne orfan o clasă îl ia im ediat sub protecţia ei. N ic i nu se poate cultiva, mai minunat sublimul t,entiment al milei.

Dar despre această şcoală superioară de educaţie unică in ţara noastră se poate vorbi la nesfârşit. Oaspeţii străini -— americani, francezi, germani — cari o vizitează rămân încântaţi aducând elogii d-nei directoare Elena Pogoneanu, care a ştiut să im prim e instituţiei acel suflu de eleganţă spirituală, pe care-i întâlneşti la fiecare pas. Un corp profesoral de elilă predă aici lumină. Câteva nume sunt de ajuns ca să ne edifice complect: d-rele Mărăcineanu, Malaxa, Go-

Dr. sus: Elevele în recreaţie. M ijloc: O lecţie de gospodărie.

Profesoara exp lică cum se aşterne un pat.

Dr. m ijloc : Ora de gimnastică.Jos: In bib liotecă.

lescu, Tomescu, Hristescu, Chiacioiu, Măciucescu, Rarin- cescu, Naneş, Demetriade etc.

Această instituţie model me­rită să fie cunoscută de toate persoanele în legătură cu şcoa­la, porţile ei cuvenindu-se să fie deschise şi străinilor, dor­n ici de a avea o imagine a în­văţământului aşa cum se prac­tică la noi.

D-nei Elena Pogoneanu care se află în capul acestei mari m işcări de emulaţie spirituală, lucrând cu râvna şi entuzias­mul apostolului, i se cuvin toate om agiile generaţiilor ce se perii,dă luând rând pe rând lumina dela admirabila făclie înţelepciunii omeneşti.

ij Frizeria I. BEER jjî a suprimat bacşişul menţinând < j! acelaşi serviciu select.

Rezultate strălucite cu Togal ta migrenă şi boli de răcealăl

Fiind făcut atent, prin o cunoştinţă a mea, am încercat şi eu tabletele Tcigal şi le întrebuinţez de atunci in m od per­manent, cu rezvjtate adm irabile la m igre­nă şi reumatism. D e I când cunosc acest |nepreţuit preparat, ¡1 _____ _(In permanent în farmacia tnea d e casă.

E. Bonfrrt, C luj.

Toga l-u l este un medicament cu efect im ediat şi sigur la reumatism, nevralgii, tum bago, gută, junghiuri, insom nie, gripă ţ i toate bo lile provenite din răceli. T o ­gal-u l elim ină acidul uric, este in mare grad bactericid, acţionează d e d direct, suprimând, din rădăcini, cauza boalei.

Peste 6000 de atestate m ed ica le! O încercare vă va convinge! La toate far­m aciile. Le i 52-— .

C A D O U R I

C E A S O R N I C E B I J U T E R I I

V E R I T A B I L EIM ITATIUNI FINE

B IJU T E R IA E L IT E IC A L. V IC TO R IE I, 14 (V IS -A -V IS S O C E C )

Farm ecu l începe să dispară la fem ei odată cu ivirea

păru lu i a lb

ELIXIRUL DE PĂR

Preparat eficace con tra albirii pâ uluAceastă apă de pâr, întrebuinţată cu succes, nu este un preparat de vopse î. Păru l natural şt s nătos se obţine prin procedură biologică. Păru l aspiră această apă de cap şi acest nutriment redă în scurt timp părului alb cu loarea lui sănătoasă de mai înainte. A fară de aceasta, fo riifică rădăcina părului, e l f e

ven ind frum os şi des. E L IX IR U L de P A R PH Y S IC H R O M produce creşterea părului şi îm- p ied că a ib ir a lui până la vârsta

cea mai înaintată:Singurul P reparator : Heinrich

Munchen, V iena. Preţu l Le i 120.D epoz tul G e n e ra l: Farmacia

,M inerva ’ , O radea, P ia ţa Unirii 5

Noul model de Superheterodina R. C. A.Tip R 70 reprezintă cel mai perfect aparat, ce se poate obţine la preţul său

Demonstraţiuni la revânzătorii R. C. A.

Reprezentanţa: Bucureşti, Cal. Victoriei 1 0 6 .—Tel .2 4 7 -4 0

E C H I P A M E N T U L DE IARNA AL UNUI AVION

SI AL CONDUCĂTORILOR SĂI

In fotografia noastră este înfăţişat un avion militar din .Statele Unite, care pe vreme rea de iarnă, trebue să plece in recunoaştere. Avionul este prevăzut cn tălpici pentru ate risarea pe zăpadă, iar condu cătorii spre a se apăra de frigul usturător poartă pe faţă măşti. Deşi motorul fusese învelit cu o apărătoare, totuş el a îngheţat şi a întârziat ple­carea aviatorilor .

ŞOBOLANII INTELIGENŢIIN experienţele făcute ani de zile de profesorul Iohn V.

Snephard dala universitatea din Michigan, dar care nu au fost încă descrise în publicaţiunile ştiinţifice, se constată că şobolanii sunt şi ei în stare să raţioneze. ,Ca şi alţi experim entatori, pro fe­sorul Shephard, dă drumul şobolanilor săi, după o perioadă de antrenament, în labirinte complicate, la al căror capăt se află cutiile lor cu mâncare.

rând la cutia cu mâncare. Cei proşti trec pe lângă portiţă fără a-i da vre-o atenţie.

Părerea profesorului Shephard ar fi că multor oameni le-ar fi mult mai greu, .ţlecât inteligenţilor săi şobojani să se orienteze prin acel labirint.

In timpul perioadei de antrenament, spune profesorul, şobo­lan ilor li se arată mâncarea, în tr’o cutie pe care o explorează în voe. Se fam iliarizează în felul acesta cu d iferite cutii. Pentru a se hrăni trebue ca fiecare să-şi caute cutia. Vor reuşi şobolanii să-şi faciă drum prin labirintul com plicat pentru a-şi găsi hrana?

J U nii din şobolani săi, afirm ă profesorul Shephard, sunt atât de proşti, încât după ce au încercat de mai multe ori să-şi gă­sească drumul, renunţă, de a-1 mai căuta, refuzând să se mişte. Cei mai inteligenţi sfârşesc prin a explora labirintul.

Pentru a le măsura inteligenţa, savantul, numără de câte ori fac drumul până învaţă să cunoască labirintul. Unele galerii sunt făcute cu portiţe, care se pot ridica, pentru a înlesni drumurile scurte. Şobolanii deştepţi pătrund prin noua deschizătură, o ex­plorează, recunoscând pe urmă drumul scurt, care duce mai cW

EACă vreţi o anticipare a- supra aspectelor pe care

— îoda le va arbora în pri- mavara ce vine, Parisul e sin­gurul punct de documentare, în­trucât influenţele lui se resimt in fiecare din capitolele ce con- stiţuesc imaginea elegantei. P ro­filând de ultima-mi trecere prin această metropolă a fanteziei, am cautat să prind, pentru c iti­toarele „Realităţei Ilustrate” , trasaturile de esenţă ale nouilor colecţii spre a vă da o idee pe baza căreia să puteţi face târ- gueli economice şi de un gust sigur totodată.

Să analizăm acum cele cinci schiţe din această pagină şi să vedem ce se oferă marelui pu­blic feminin.

Avem astfel un costum format din rochie şi jachetă creeat de VVorth, un complet format din- Ir’o rochie de mătase im prim a­tă şi un mantou de lână, dela Mainbocher, o toaletă de după amiază dela Schiaparelli, o ro­chie de stradă neagră, dela Au- gustabenard şi somptuasa toa­letă de seară dela Patou.

Ce observaţi nou in toate a- ceste idei ? Lin ia ta lie i: tendin­ţa de coborire a acestei părţi mobile în anatomia modei, care se observa încă din sezonul tre­cut, se afirmă încet dar con­stant.

Modelul care se bucură de cea mai largă interpretare la Paris este cel format din rochie completă şi jachetă. Ideea e in sine foarte practică, întrucât vă oferă două costume: mai întâiu rochia singură şi apoi purtată cu jacheta. Schiţa pe care o dăm aci e una din cele mai nos­time realizări. Vă fac atente a- supra efectelor de capă ale mâ­necilor, asupra bogăţiei de cer- culeţe şi asupra cutelor, ce dau lărgime jupei. Observaţi dease- meni că_ linia gâtului é foarte montantă şi foarte simplă

Cum im priineu iile sunt foar­te ispititoare primăvara, şi cum climatul nostru reclamă neapă­rat un pardesiu, v ’am ales un complet dela Mainbocher, fo r­mat din pardesiu şi rochie. Ca­racteristica o constitue aci du­blul rând de nasturi pe partea superioară a mantoului — a- ceasţa e ultima pasiune a Pari­sului, iar. din careul larg al de- colteului răsare gulerul suplu al rochiei imprimate, drapat ca un şal.

mâneci scurte, ce se opresc exact sub cot, —• o dimensiune foarte obicinuită în colecţiile prim ăverei — şi e confecţionată d intr’un crêpe de lână. E una din cele mai ideale toalete pen­tru după amiază, de o lin ie sim­plă dar aristocratică.

Rochia neagră ar fi un adm i­rabil costum de „toată-ziua” pentru o femee ocupată, şi s’ar putea face fie d intr’un lenaj, cum a arborat-o Augustaber- nard, sau în tr ’¡un crep mat. Are m ici garnituri în bleu-turquoise

care sunt foarte vesele şi oferă oarecum avantagiul originalită- ţei, întrucât această culoare e până acum foarte puţin utili­

zatăToaleta de seara din satin alb,

a fost creaţia favorită a lui Pa­tou în recentele colecţii. Obser­vaţi cât e de dreaptă linia. Au dispărut cu totul ajustările de dasupra şi de desubtul taliei. Centura de catifea cerise sim ţi­tor coborîtă spre şolduri, dă acestei toalete o notă de strălu­citoare distincţie. YV E TTERochia dela Schiaparelli are

f0 ţ n . 1«Vino"

neschim bat:

G a im a n W '

ncmU<>r

c d m » " > “ ' , , 0 ' 0SW' .

SOLAVICIBucureşti, Lipscani 37 * Ploeşti, Pas. Coperaflva

RICOTAJEDE P R I M A V A R A

PRETURI EXTREM DE REDUSE

* M N Î W O W J i M N M

Nuvelă de J. J. Bell

D E câteva săptămâni în şir sosirea corespondenţei lui Ph ilip Bolsover W in-

gard ii pricinuia neplăceri, însă n ici odată atât de îngrijorătoare ca în dimineaţa aceia. Scrisoa­rea era de la vărul lui, Ph ilip M erivale W ingard, omul căruia îi datora o sumedenie de bani şi pe care-1 ura mai mult decât orice pe lume.

Din vila lui de la ţară, Ph ilip ii scria lui Bolsover, căruia i se zicea astfel spre a nu fi confun­dat cu cellalt Ph ilip :

„ I ţ i trim it alăturat ţipătul de „desnădejde şi strâmtorare al „unei fem ei adânc îndurerată, „căreia i-ai dat numele meu în „locu l aceluia al d-tale. De azi „înainte n ici nu vreau să te mai „cunosc. A flă că dacă stărueşti, „te voi urinări pentru faptul că „m i-ai fa lsificat semnătura pe o „po liţă dc 500 livre , ceeace nu „m i s’a adus la cunoştinţă decât „abia azi dimineaţă. In faţa a- „cestor două crime, e de prisos „să-ţi mai reamintesc că vre- „m e de şapte ani de zile m ’am „silit din răsputeri să am încre- „dere în d-ta şi să te ajut mate­r ia lic eş te . Iţ i dau patruzeci şi „op t de ore ca să părăseşti ţara. „Bancherul meu are instruc- „ţiuni ca să-ţi plătească c in c i „sute de livre, din care te rog „să trim iţi jumătate doamnei „care iscăleşte scrisoarea alătu­ra tă . Numai cu condiţia acea- „sta şi atâta timp cât vei rămâ- „ne în streinătate, consimt să „tăinuesc crima d-tale.

„Aceasta să-ţi fie ca o ultimă „şansă de scăpare.

P h ilip M erivale W ingard”

Bolsover rămăsese încremenit. Citi încă odată rândurile de mai sus... Nu-1 chinuia scrisoa­rea anexată decât numai pentru că avea să-l coste două sutecinci zeci de livre. Dar vestea desco- perirei falsulu' îl năuci: era o lovitură care-1 găsea cu totul ne­pregătit! Nu-şi închipuia de fel că tocmai cămătarul fusese _a- cela care-i arătase vărului său poliţa ce trebuia să vie la sca­denţă abia peste şase săptă­mâni... Cum îl mai păştea neno­rocul!... Bolsover reciti scrisoa­rea pentru a treia oară, căutând să afle printre rânduri o licări­re de speranţă. Până atunci, îl socotise pe vărul lui ca o fire lesne de înduplecat, dar acum vedea lim pede că fiecare ter­men al scrisorii era pornit din- tr’o inimă lipsită de îndurare, de la unul care nu mai era dis­pus să-şi plece urechea la fie ­ce păs al lui...

Până atunci, nu-i trecuse prin gând că în scurgerea acestor şapte ani de zile, Ph ilip fusese acela de pe urma căruia trăise... Ceeace-1 mâhnea mai mult era dezamăgirea ce-i pricinuise în­toarcerea lui Ph ilip care, dacă ar fi p ierit în răsboi, astăzi, în locul lui, ar fi fost el, Bolsover! De aci pornea toată duşmănia lui, hrănită la început de in v i­die şi apoi de gelozie, încă de pe vremea când Ph ilip cucerise femeia pe care-o iubea Bolsover.

Bolsover îş i simţia gâtul us­

cat. Se întoarse la masă, unde băut cafeaua aproape rece. In orice caz, trebuia să-l vada pe Ph ilip , pentru ca acesta săjşi mai îndulcească condiţiile, sau să-l înduplece a-i plăti datoriile Dar totalul acestor datorii era considerabil, iar pe de-asupra, unele din ele n ici nu puteau fi mărturisite. Oricum, trebuia să facă şi această ultimă încercare, deoarece situaţia era disperată.

şi nu vreau să mai aud nim ic de la d-ta !...

— Sunt lucruri pe cari trebue să ţi le explic...

— De prisos!... Sunt grăbit. La re....

—• Ph ilip , îngădue-mi să viu astăseară, numai o clipă...

— Cum !... Să te las să v ii printre fem eile cari vor f i aci, după scrisoarea nenorocitei a celeia ?... Nu, niciodată !

P h ilip se îm p le tic i, scoase un geamăt surd şi se prăbuşi...

Ştia că vărul lui da o recepţie în seara aceia. Invitaţia ce-o p ri­mise cu trei săptămâni înainte, se afla pe cămin. O clipă îl munci gândul de a se duce la serbare, ca şi cum nim ic nu s’ar fi petrecut între ei. Dar jude- «•"nd după blestemata aceia de ^ risoare, nu mai încăpea îndo­ială că Ph ilip ar fi pus servi­torii ca să-l dea, pur şi simplu, afară!

Se uită la ceas: zece şi două­zeci de minute; şi eşi ca să te­lefoneze.

Perspectiva de-a rămâne ziua întreagă, în starea aceia de ne­siguranţă, îl scotea din minţi. După câteva clipe, Ph ilip răs­pundea la capătul cellalt al f i­rului:

— Cine-i la aparat?— Ph ilip ! — răspunse Bolso­

ver. Am prim it scrisoarea... Sunt hotărît să mă supun vo in ­ţei tale, totuşi trebue să-mi a- corzi o ultimă întrevedere... Sunt lucruri....

— Nu!... N ’am nim ic de spus

- Atunci, dă-ini o întâlnire undeva, afară din casă... Nu te voi reţine mult... Ascultă, Ph i­lip, am să fiu la orele zece la cadranul ceasornicului de soa­re, unde am să te aştept... Nu-mi nesocoti această ultimă rugă­minte, pe care n’o voi mai re­peta n ici odată !...

Urmă o clipă de tăcere, după care Ph ilip răspunse :

— Fie. Dar te previu că în ­tâlnirea aceasta nu va schimba întru nim ic hotărîrea mea...

O asprime din ce în ce mai pronunaţtă se vădia în ultimele cuvinte ale vărului său. Aşa dar, nu era nim ic de sperat dela în ­tâlnirea aceasta !...

Pentru un om ca Bolsover, ruşinea trecea pe planul al d o i­lea. Ceeace-1 îngrijora mai mult era teama de-a nu rămâne fără bani. In viaţa lui, avusese de­seori momente de grea cumpă­nă, dar niciodată atât de ane­voioase ca astăzi. Pentru întâia oară se gândi la moarte, ca la un m ijloc de salvare, ştiind, to­tuşi, că nu va avea niciodată

curajul să se omoare. Dar ur­mări ideia aceasta cu atâta în­verşunare, până când închipui­rea lui o înfăţişă sub un aspect cu totul opus. „Dacă ar fi murit Ph ilip ? ” . Ideia, la început ob­scură, prinse să se înfiripeze din ce în ce mai limpede în creerul lui. Nu era aci scăpa­rea?

In privin ţa moştenirei, Bol­sover nu-şi făcea iluzii, ştiind bine că nu va căpăta nici un ban; totuşi, la moartea vărului său, trebuia să-i revie, de drept,o mică proprietate, liberă de orice sarcini... Servitoarea in­tră, aducându-i dejunul de di­mineaţă.

—• Nu prea vă simţiţi bine, in dim ineaţa asta, domnule Win­gard...

— E cald!... zăpuşeala asta parcă sufocă... nu-i aşa ?

-— Da... şi tocmai de aceia mi-e teamă să nu se stârnească vre-o furtună... Mai doriţi ca­fea ?

— Nu..., mulţumesc; trebue să ies acum.

Luă câteva cocktail-uri, prân­zi, bău şampanie, apoi mai în­ghiţi un lich ior, la cafea, după care se simţi oarecum între­mat... Din ce în ce, nădăjduia că Ph ilip nu vai mai stărui cu atâta încăpăţânare în preten­ţiile lui şi se mângâia cu presu­punerea că scrisoarea fusese făcută în tr ’un moment de grabă şi de necaz. La drept vorbind, datoriile lui nu se urcau la mai mult de şapte m ii de livre. Ne­greşit, Ph ilip se va împotrivi Ia început, dar la urma urmei tot avea să capituleze. Dimineaţa, fusese supărat, dar se pricepea el să scornească o altă poveste cu care să-l îmbuneze!... Fuină •l ţigare şi apoi adormi. Se deş­teptă pe înserate, ca să mai bea un pahar şi apoi un altul. Acum, mânia făcuse loc urei ce-o nu­trea de vreme îndelungată îm­potriva vărului său care-i îm­piedica drumul spre salvare. Deschise un sertar, unde se afla un revo lver cumpărat cu câţi­va ani înainte, în ajun de a ple­ca în tr ’o călătorie, şi un pa­chet cu cnrtuşe, neatins...

Se vedea lângă cadranul cea­sornicului de soare, în grădina lui Ph ilip , cu arma încărcată în buzunar. Prin întuneric, il zăria pe Ph ilip , venind dinspre casa plină de lumină şi de mu­zică. Atunci se gândi că locuin­ţa nu era atât de departe şi ca ecoul detunăturei s’ar auzi prii tăcerea nopţii. Trebuia găsit altceva. închise sertarul la loc şi se apucă iarăşi să bea...

Se îinbătase de-abinele, totuşi nu părea să fie când eşi din casă şi intră în magazinul unui cuţitar din Padington. Ii expli­că acestuia că pleca într’o expe- diiţe de vânătoare şi avea nevoe de un cuţit.

După dejun, se îmbrăcă cu multă îngrijire. Sticla cu whisky îl ispitea; îşi servi un pahar şi porni să ia trenul care avea să-l ducă la gara cea mai apropiată de vila vărului său. Cu câteva minute înainte de orele zece, era în grădină. Vechiul ceasor-

nic de soai-e se afla în m ijlocul uttor răzoare de trandafiri des-

> părţite de casă prin tr ’o alee ■mare şi o pajişte înverzită. Ră- loarele de trandafiri erau în­cercuite de jur îm prejur cu tu­lburi; dincolo, spre vale, curgea râul...

Noaptea era întunecoasă, at­mosfera apăsătoare... Lui Bol­sover i se părea, în aşteptarea lui nerăbdătoare, că furtuna a- vea să se deslănţue d in tr’o clipă ¡ntr’alta şi se temea ca nu cum­va un potop de ploaie să nu-1 împiedice pe Ph ilip de-a veni la întâlnire. Deşi strângea cuţi­tul in mână, îşi spunea în gând că nu se va sluji de el decât ca obiect de ameninţare şi că-1 cumpărase numai spre a-şi face curaj... Cu tot abuzul de băutu­ră, mintea nu i se ameţise. Re­zemat într’o rână pe lespedea de granit, privea pe de-asupra tufişurilor luminile din casă, auzia sgomote nelămurite şi râ­sete vioaie... Când pătrunse în grădină, muzica tocmai înceta­se... Aşteptarea i se păru peste măsură de lungă. îşi închipui, apoi, eă Philip, in dorinţa de a (ine secretă întâlnirea aceasta, nu va eşi din casă decât în to­iul unui dans. In cele din urmă, muzica reîncepu să cânte şi, când Bolsover exasperat de ata- ta aşteptare, îşi zicea că dansul trebuia să se sfârşească în cu­rând, auzi scârţâitul unor paşi grăbiţi pe nisip, apoi văzu prin unihră o siluetă neagră.

Philip M e r iv a le W i n g a r d se afla in c u râ n d f a ţ ă ’ n f a ţ ă c u v ă ­rul lui.

Aşa dar, ai venit, cu tot a- vertismentul meu !...

I — Philip,... ain venit să-ţi cer....

— E in zadar. A i rid icat ba-nii ?

—• Da, mulţumesc.— A i trim is jumătate femeei

aceleia ?Fireşte. (M in ţea ). Dar la-

să-mă să-ţi explic....Nu !... îi curmă vorba cel­

lalt. Sunt dispus să-ţi mai dau c inci sute de liv re pentru ca să te poţi stabili în streinătate. Iţi voi trim ite suma aceasta de în­dată ce prim esc adresa d-tale de acolo. Dar în cazul acesta, trebue să capăt promisiunea d-tale scrisă că, timp de cinci ani, nu vei mai încerca să pui piciorul în Anglia fără consim­ţământul meu... Vrei să iscă­leşti ?...

Bolsover se sim ţi atins de in i­mă şi un fel de mânie oarbă puse stăpânire pe el.

— Haide, zise Ph ilip , punândo foaie de hârtie pe lespedea de granit. Iată un toc... Am să a- prind un ch ibrit până iscă­leşti... Grăbeşte-te însă, mai ’nainte de-a ne fi văzut cineva...

Bolsover, cu mâna dreaptă in buzunar, ocoli masa, ca să se a- propie de vărul lui.

—• Ia tocul acesta, —■ repetă Ph ilip .

— Un moment... — răspunse Bolsover în şoaptă şi, scoţând arma, o împlântă cu repeziciu­ne între umerii vărului său... El se m iră de uşurinţa cu care pă­trunsese lama; apoi scoase cu­ţitul din rană şi se dădu un pas înapoi...

Ph ilip se îm pletici, scoase un geamăt surd şi se prăbuşi peste cadranul ceasornicului, cu mâ­na. agăţată de marginea mesei de piatră. Hârtia, mişcată din loc, îşi luă sborul şi, fâlfâind, căzu la p icioarele lui. Bolsovero luă, o puse în buzunar şi plecă. Dar abia făcuse câţiva paşi, că se întoarse iarăşi, au­

zind un vaet sfâşietor. Ascultă... Dar se prefăcea. De altm interi,*ni *?• o Cx*?- *in\Sţ,e- H omorîse e l fu cel dintâi care să-şi reca-

pe P h ilip . N ic i el însuşi nu ştia pete stăpânirea de sine şi cumce făcuse: o massă omenească aceasta îl privea de-a 'prăbuşită pe lespedea de piatră, tresărind în răstimpuri, şi a- poi, aceiaş massă omenească, spăimântătoare în înţepeneala ei !....

Cu paşi de lup, el se strecură, tiptil, pe lângă malul râului. L i­nişte pretutindeni. Puse pumna­lul în teacă şi-l aruncă departe, în întuneric. Rupse hârtia în bucăţi cari se împrăştiară pe lu­ciul apei. După aceia, pe un drum mărginaş, răzbi la cărarea care ducea de-a dreptul spre vilă şi, cu sângele cel mai rece, bătu la uşă. Servitorul care-1 cu­noştea, îl introduse fără să-i ob­serve paloarea. Bolsover juca a- cum un rol, deşi în tr ’o anumită măsură, uitase pentru ce anu­me îl juca. Amestecat în mulţi­mea invitaţilor, el saluta pe ce i cunoscuţi, spunându-le că so­sise tocmai atunci şi că-1 căuta pe stăpânul casei. Un pastor, prieten intim cu Ph ilip , şi pe care Bolsover nu-1 putea suferi, ii spuse că-1 văzuse pe vărul lui eşind din bibliotecă, cu zece minute înainte.

— Pare-mi-se că nu vă p ri­eşte căldura, d-le W ingard, şi a- veţi o înfăţişare aproape spe­riată, — adause el.

—■ Da, mi-e sete... —• răspun­se Bolsover, puţin cam în răs­păr, îndreptându-se spre bufet, când o fată pe care cavalerul ei o dusese până la răzorul de tran­dafiri, năvăli îngrozită înăun­tru, strigând că d-1 W ingard ză­cea peste ceasornicul de soaire,— mort - asasinat !... Vestea aceasta sosise mai curând decât se aşteptase Bolsover, astfel că o clipă, rămase şi el încremenit.

dreptulpe el, luă măsuri să se telefone­ze doctorului şi po liţie i şi adu­nă câteva persoane care să-l în ­soţească până la locul nenoro- cirei.

— O să avem nevoe de lum i­nă, — se amestecă d-1 Minn, pastorul, căruia Bolsover nu-i ceruse nim ic. Mă duc să-mi iau lampa de buzunar...

Porn iră cu toţii spre răzoare- le cu trandafiri. Cavalerul fetei care dăduse alarma se afla a- colo şi-i pregăti, prin câteva cuvinte, să vadă îngrozitorul spectacol.

—- ...Era încă în viaţă, când l-am găsit noi, dar acum şi-a dat sfârşitul!... Tânărul adau­se : —- sunt încântat că aţi ve­nit, deoarece întrebuinţasem toate chibriturile... .

— A vorb it? întrebă pastorul, pe când ceilalţi făcuse cerc în jurul ceasornicului de soare.

— Oh ! nu !... n ici nu şi-a dat silinţa, sărmanul om... Totuşi, mi se pare că a încercat să facă niişte semne...

—• Cum aşa ?—• Pe cadranul ceasornicu­

lui... şi apoi m i s’a prăbuşit ' in braţe. Dumnezeule !... surit plin de sânge !....

-—- Intoarceţi-vă acasă şi luaţi un pahar cu whisky, — îl sfătui pastorul. Dar aşteptaţi o clipă... V ’aţi uitat pe cadran ? Este ceva anormal, acolo ?

— Sânge.... şi un stylou...—- Un stylou ?— Da, lângă acul ceasorni­

cului.—• L-aţi luat ?— N ic i nu l-am atins. E un

stylou de aur cu o piatră verde..

Cea mai mare expoziţie deflLBITURI-TESflTURHMPRIMflTE-lIflTflSURl • MERCERIE

LA VULTURUL DE MARE CU PESTELE IN GHIflRETheodor Atanasîu & C?STRADA C P R O L

76 • 78 • 6 0 • 8 25T B . M P L E L O D 21 5T R . B O Z O C A - I

— E al lui!... exclamă d-1 Minn. Dar dece ? Bietul Ph ilip !. Cel mai bun prieten al meu, cel mai bun dintre oameni !...

El se alătură grupului. Bol- sover vorbea:

— Ar trebui să-l duce în ca­să... Dar putem s’o facem înainte de sosirea autorităţilor ?...

— Cred că e mai bine să aş­teptăm... —• îşi dădu cu părerea un musafir.

Am simţit o picătură de ploaie, zise un altul. Nu putem să-l lăsăm aci, dacă începe fur­tuna... Ce părere aveţi, d-le Minn ?

Pastorul se prefăcu că n’aude proectând lumina lămpei peste ceasornic.

— Domnilor, — zise el emo­ţionat, iată styloul cu care W in- gard a scris pe cadran ceva ce nu s’a uscat încă !...

Invitaţii se aplecară cu toţii, afară de Bolsover care se trase înapoi, îngrozit .Nu cumva m or­tul lăsase o destăinuire scrisă?...

— Nişte c ifre !... exclamă un invitat.

— Da, un unu —• un trei — un zero — un şase — un opt un alt zero şi ceva care ar fi, probabil, un patru, dacă mâna nu i-ar fi tremurat...

|3 oO picătură mai mare de ploaie

căzu pe mâna lui Bolsover. A- cesta tresări ca şi cum era sânge.

— Dacă furtuna se deslănţue acum, rândul acesta se c ifre care este, poate, cheia dramei, se va şterge! Nu cumva unul dintre dv. ar vrea să se ducă să caute un impermeabil ca să a-

-eoperim cadranul ? Vă rog, re­pede!... zise d. Minn.

Un invitat porni în fugă... O altă picătură de ploaie şi apoi o alta: D-1 Minn întinse lampa

vecinului său.— Aveţi bunătatea şi proec-

taţi lumina peste cifre. (E l îşi scoase din buzunar un carnet). Am să iau o copie cât mai exac­tă cu putinţă...

Se scurse câteva c lip e de tă­cere în timp ce el desena, mai curând de cât scria. Spaima lui Bolsover se risipise. Nu era n i­mic în cifre le acelea mari şi rău conturate care să atragă atenţia asupra lui. De aceia, îndulcin- du-şi glasul îl întrebă pe păs­tor :

— Oare cifre le acestea vă spun ceva ?

N im ic !... (D-1 Minn r id i­că din um eri). Dar oricare ar fi rostul lor, ele reprezintă, fără pic de îndoială, gândul de pe urmă al prietenului nostru, a- sasinat atât de mişeleşte !...

Un fulger orb itor spintecă văzduhul; sgomotul asurzitor al unui trăznet, căzut prin apro­piere, cutremură firea întreagă şi apoi, după o scurtă clipă de linişte prin întunericul adânc al nopţii, ploaia începu să ră­păie cu furie...

După sfârşitul anchetei, se dădu o ordonanţă de neurmări- re. Presupunerea că Ph ilip avu­sese duşmani, rămânea încă un mister. Mister de asemenea şi c ifre le scrise pe ceasornicul de soare. Toate cercetările făcute printre hârtiile lui Ph ilip , ră­maseră zadarnice: nim ic nu co­respundea cu ele. D-1 Minn fu fe licitat de către procuror pen­tru iscusinţa de care dăduse dovadă, descoperindu-le. Bol­sover câştigă simpatia tuturor, pentru liniştea şi sinceritatea cu care răspunsese întrebărilor procurorului.

Trebuia ca o mică proprie­tate să-i rev ie lui, dar încolo nu era n im ic altceva de aşteptat de la moştenirea vărului. El spuse tuturor că în noaptea fatală, fu­sese reţinut până târziu în oraş

şi că ajunsese la vărul lui pe la orele zece; se putea prea bine ca crima să fi fost săvârşită chiar în momentul sosirei sale, dar el nu auzise nimic...

A doua zi, la înmormântare, unde conducea doliul, avea în­făţişarea sdrobită a unei epave omeneşti. După ceremonia fu­nebră dela cim itir, nu-i mai ră­mânea de îndep lin it decât o fo r­malitate: să asiste la deschide­rea testamentului. Actul acesta fusese făcut cu cinci ani înain­te. Bolsover asculta lectura, plictisit, până la...

„ Ia r vărului şi prietenului meu, Ph ilip Bolsover W ingard, îi las cincizeci de m ii de liv re ” .

Era cât pe ce să leşine...Bolsover se scuză că nu mai

putea să rămâie. Era departe de a se simţi bine şi dorea să con­sulte un medic, în oraş, cât mai de grabă cu putinţă.

— Aveţi dreptate... î i spuse d-1 Minn. înfăţişarea dv. chiar ne arată cât de mult suferiţi şi i<*ptul nu-i surprinzător. Dar mai nainte, aş vrea să vă spun câte­va cuvinte... Să mergem aşa dar până la răzorul cu trandafiri, unde nu ne va stingheri ni­meni...

Bolsover nădăjduia să nu se mai întoarcă niciodată la locul dramei, dar acum n’avea nici un m otiv ca să refuze o p lim ­bare până acolo. Străbătură gră­dina în tăcere şi, pe nesimţite, ajunseră la ceasornicul de soa­re. Acolo, d. Minn se descoperi, zicând :

— Indurarea cerească să-l ierte pe vinovat, tot astfel pre­cum Ea a şters şi urmele c r i­mei !... (Se acoperi). D-le W in ­gard, trebue să vă arăt ceva...

El îşi scoase carnetul.—• C ifrele!... — . murmură Bol­

sover.—- Da! —- răspunse d. Minn

şi se apucă să reproducă cifrele pe piatră, cu multă luare-amin-

te... — Pare curios că unind cele dintâi două c ifre, adevă­rul n’a eşit de îndată la iveală. N ic i eu nu mi-am dat seama de­cât azi dim ineaţă şi vreau să vă dovedesc, cu tot dinadinsul, că semnele acestea nu sunt ci­fre !

— Atunci sunt orb !...— Toţi au fost orbi, dar a-

cum vedem. Uitaţi-vă la acest unu şi la acest tre i: unindu-le, avem un B; (d-1 Minn desenă un B mare pe cadranul ceasor­nicului) atunci, zero devine 0 şi, ceace noi am luat drept un şase, e în realitate un L, (scriu: 0, L , ), iar ceeace putea să treacă drept un opt este un S — iată — şi apoi avem un alt 0 şi V aproape întreg. A ici, mâna trebue să fi şovăit. Dar nu mai încape îndoială, domnule, că e de-ajuns ca să vă facă să înţe­legeţi ultimul gând al vărului d-voastră.

Pe cadranul solar apărură a- ceste două rânduri, scrise cu

Î3oCs°v\l $ o L s o v ( e r )

Chipul lui Bolsover se întu­necă, înţelegând acum rostul a- celor semne sângeroase. Urmă o tăcere care parcă să nu se mai sfârşească şi apoi Bolsover înălţă capul, îngrozitor la vede­re. Cutremurat de spaimă, făcu o mişcare ca să fugă, dar bra­ţele vânjoase a doi poliţişti e- şiră. din desimea tufişului, în- colăcindu-1 strâns ca într’un cleşte !...

- - Prietene, — îi zise pasto­rul. galben de emoţie, — ara să mă rog pentru sufletul d-tale...

Trad. de G. RĂDULESCU

Această broderie este impecabilă! Căci a fost lucrată cu aţa de bro­dat în alb şi culori „Cameza“ C. M. S. care are un luciu in­comparabil şi asigură o reuşfită garantată.

SO C IE T A T E A N O N IM A R O M A N A

BUCUREŞTI STR. DOAMNEI No. 14

V I T E A L T O I T E POMI FRUCTIFERI

C e r e ţ icatalogul

ŞI A L T E P R O D U S E P E P IN IE R E furnizează în calitate= s u p e r i o a r ă =

PEPINIERELE 'J IUB U FTE A ,)UD. IL P V

Reprezentanţa gen era li: B ucur eşti,S tr .B a n u lu i 2

America (către E uropa ): „O să-ţi scot to ţi d in ţii de aur. Dacă n ai ce mânca nu m a i ai nevoie f/e dinţi” .

(Mucha, Varşovia )

— „Spunea la radio că o să fie o z i senină şi când co lo ia te uită ce potop/’’

— „Ţi-am spus eu că aparatul nostru nu e b u n !"( I I Trovasso)

UN SFAT BUN

Mitică se prezintă la un ma­gazin de automobile.

— „Am cumpărat eri de aci o maşină şi aş vrea s’o schimb.”— „Dece?” întreabă vânză­

torul.— Nu-i place soţiei mele.”— „0 maşină atât de frumoa­

să nu-i place soţiei dv.?”— „Nu.”— „Atunci v ’aş sfătui să vă

ichimbaţi nevasta, domnule.”

— „Desigur că e vina lui... Eu sunt la volan pentru prim a da­tă... E l Dumnezeu ştie de câţi ani e p ie to n !"

(Fuori Sacco, Tu rin )

LA ŞCOALĂ

explică metodele

„Dacă p lă tiţi un dolar su­plimentar, sbor cu dv. peste o colonie de nud işti",

(L i fe )

Profesorul de nutriţie.

— „P r in urmare, după cum am spus, carnea anim alelor se mănâncă. Dar cine-m i poate spune ce se face cu oasele lo r? ”

Georgică: — „L e pune pe marginea farfu riei.”

— „Ce b ine-m i pare că vă ‘n- tălnesc .Suntefi p rim a persoană interesantă pe care o găsesc in această reuniune” .

— „C rezi? E i bine, a i mai m ult n o roc decât m ine” .

— „ In fieca re dim ineaţă p r i­m ul meu gând e pentru d-ta".

— „Fratele d-tale m i-a zis e- xact acelaş lu cru ".

— „Da, dar eu mă sco l cu ju ­mătate de oră înaintea lu i". (T it-B its )

A P A R A T U L Inhalator cu me­dicament v i n d e c ă garantat: Astma respiraţia grea, gripa, bronşita cronică, tuşea veche raguşeala, laringita, leziunile vârfurilor pulmonare. Prospecte gratis Popa Tatu 15, Bucureşti

O ndulaţii naturale acasă fără frizer

Fără fier, papilote, etc., simplu, cu boneta ondulatoare „ONDULA" (patent Model nou cu f .xativ. Re­zultat garantat. Economie de timp şi bani. întotdeauna biné şi fru­mos ondulată. Ţine timp îndelun­gat! Compl. Lei 140. Depozit „OPAC“, Galeriile Blanduziei (eta j), Bucureşti, strada Doamnei 7.

A apărut:

F L O A R E A DI N P O V E S T EE d itu ra „A d e v e ru l” - D e vânzare la toate librăriile din ţară

— JV ic i să nu-ţi pese... Se ocupă ei de n o i la G eneva!"(L e R ire, Paris )

— „Ţ ine , sărmană femee. Tre bue să fie foarte greu pentru d-ta să tot îm p in g i scaunul so­ţu lu i” .

— „Nu atât de greu, dom nul meu. Eu î l îm p ing dim ineaţa şi el după amiază” .

(E vri body ’s)

La Oficiul paşapoartelorFuncţionarul: — Domnişoară,

abia acum observ că am făcut o greşală la redactarea paşapor* tului dv. Am scris părul blond şi văd că în realitate este negru.

Pom nişoara: —• Voiţi să în ­dreptaţi dv. greşala, sau să o repar eu la coa for?

IU B IREA A PR O A PE LU I

Profesoru l explică lim pede, ce înseamnă iubirea de-aproape şi cere e lev ilor săi un răspuns:

— „Aşa dar, cop ii, dece tre- bue să facem bine sem enilor noştri? Ce ne conduce la a- ceste acţiuni de caritate?”

N ic i un răspuns.— „Să luăm un exemplu :

pentru ce vă dau eu lecţii ore întregi, dece sunt totdeauna a- tât de drăguţ cu vo i, cu toate că de multe ori sunteţi obrasnici şi nesuferiţi? Ei, Popescule?”

— „Pentrucă trebue să vă câştigaţi şi dv. existenţa, dom­nule profesor.”

K u R L A S l iA parat de curbat genele 2 0 0 iei G ene falşe.-de neobservat 150 •• Mastix f). adumbrit (tene şi sjjrincene

Crem ă pt.crescutul genelor 100 " Za DORTHEiriEft.cal.Victoriei 50

M U M U I C I Iu t i â w m i \ ■

2.200 de ch ib r itu r i s'ar pu­tea face cu fos foru l conţinut în trupul omenesc.

O ricâ t a r f i de ja ln ic , dar om ul e compus in cea mai mare parte d in tr ’un lich id fără valoare: apă, c irca 45 litr i.

Ş i grăsimea e un com po- aent al trupului, ch ia r de

A eşti foarte slab. Dacă din ^ l r u p u l unui om norm al ai

să fa c i săpun ai scoate H ^ reo şapte calupuri.B Omul conţine şi fie r, atata

cât poti con fecţiona un cui

Oricât ar fi de trist, dar tre­bue să ne obicinuim cu gândul că un om n’are o valoare prea mare. Ind iferent că eşti tot atât de genial ca Nietzsche, tot atât de însemnat ca Lenin, atât de mare politician ca MussoJini, sau un id iot perfect, valoarea e aceeaş!

Acest fapt, foarte „înveseli­tor.” pentru regele F ir ii, l-a des­coperit un savant englez, anume doctorul T. E. Lawson, căruia îi datorăm cercetarea valoarii materiale a individului, făcută în orele sale de răgaz. El a luat trupul unui semen de al nostru, în greutate de 65 de kg. şi l-a descompus în componentele lui chim ice. Rezultatul a fost con­statarea că omul e compus în

?hiar dacă eşti alb ca laptele, in tru p u l ti ‘tine,-încât ai putea face 9.000 de creioane

cea mai mare parte din... apă. In procesul de ardere chimică, a obţinut aproxim ativ 45 de litr i din acest lich id. Ceeace-a mai rămas a fost grăsime şi cărbune, adică mai bine spus compuşi de-ai carbonului. Deasemenea, puţin sulf, fosfor din oase şi magnezium sunt com­ponenţi ai „Stăpânului Naturii” . Toate acestea însă, ca valoare com ercială nu se rid ică peste suma de 200 lei.

La Londra, se spune că doctorul Lawson, care mai înainte de constatarea sa era un om mulţumit şi cu încredere în sine, de când cu experienţa buclucaşe, a devenit foarte melan­colic şi suferă o totală depresiune morală. K într’adevăr dezolant cât de pu{in preţuieşte un om: mai puţin decât o pereche de curcani!

...'I/e# f f u î* { leS /)

cf}/

v'

Rafael Sabatini In româneşte de N. L. Roteanu— „El ştie că mă ţin de vorbă“, interveni căpitanul, „A fost cu mine pe

mare şi-ţi va putea spune că un cuvânt al lui Blood, e valabil cniarşi pentru spanioli. , _ .

__ ,Se poate. Eu însă nu-ţi dau crezare. M am legat sa te preaauviu, la miezul nopţii şi când pornesc la o treabă, trebue so îndepli­nesc. M*ai înţeles?“

Căpitanul Blood se uită in ochii lui şi zâmbind, zise: .— Perfect, după cum văd, n‘ai nici o imaginaţie“. Blood îşi dadu re­

pede ’seama că Sam era acela care făcuse înţelegerea cu agenţu spa­nioli şi că se temea să se abată, de frica ră/Iuelii care ar urma.

__ Aşa e", îl asigură Sam. „Şi dacă nu-ţi ţii limba iţi voi stnca pu­ţin confortul, vâ’ându-ţi un căluş în gură“.

A înţeles într'adevăr căpitanul, că trebue să abandoneze crampona­rea sa disperată pe firul de pai, singurul pe care-1 descoperise in greaua sa situaţie. îşi dădu seama că va trebui să zaca aşa strâns in chingi, până va sosi ora când cei însărcinaţi cu preluarea lui vor veni să-1 ridice si să-l ducă amiralului Don Miguel de Espinosa. Şi după aceea ce are să se întâmple? Blood cunoştea cruzimile de care sunt capabili spaniolii îndârjiţi şi-şi putea lesne închipui furia cu care l-ar.'i tratat amiralul spaniol. . ,

Un val de groază se revărsă deasupra chipului sau. Era scris Sntr a devăr ca să-şi termine aventuroasa lui carieră în felul acesta. Se pu­tea ca acela care a răscolit învingător mările, s‘o termine astfel, a- dâncit în noroiu? In faptul că Hayton şi tovarăşii ceilalţi vor porni să-l caute, nu vedea nici o scăpare. Despre ceeace spunea, ca vor_ răs­coli târgul, era perfect încredinţat. Dar in acelaş timp era sigur ca vor veni prea târziu. Vor fugări probabil pe trădătorii săi, le vor aplica răzbunare teribilă, dar vorba e cum să dea de dansul?

Nori de ceaţă se‘ngrămădiră in mintea sa; disperarea 11 covârşi pute. rea de gân d ii. Avea la o mică distanţă, aici in Tortuga, a p r o a p e o mie de oameni devotaţi — şi trebuia totuş să zacă legat Şi fără aparaxe, eata să fie predat justiţiei răzbunătoare a Castiliei. Gândul acesta insistent lovia în mintea sa, întocmai ca o pendulă, distragand-o dela

UDupă aceea, întro oarecare măsură, îşi reveni. Mintea se limpezi din

n°Pe Cahusac îl cunoştea drept un om ’venal, care n‘ar fi fost credin­cios nimănuia, dacă ar fi văzut în trădare vreun profit Ş'. ProbabU ca nici celălalt nu era mai de soi; poate chiar mai rău, fiindcă numai in teresul pentru banii spanioli îl puseră in această slujba. S o c o t i deci că prea repede a abandonat încercarea de a scapa în acest mod din mâi­nile amiralului spaniol.

^ ^O clipă îi urmări cu atenţiune, observând strălucirea ochilor

lor în vreme ce aşteptau cu lăcomie oa zarurile care cădeau, _sa le a - ducă noroc, în jocul la care se angajaseră pentruca vremea, să treacă. Jucau aurul şi obiectele de cari îl despuiaseră pe Blood.

—P°!vl° sbateţi acolo pentru nişte gologani, când o adevărată avere umblă pe lângă voi".

— „Iar ai început?“ rânji Sam.Căpitanul continuă totuş cu încăpăţânare:__ As răscumpăra banii amiralului spaniol pentru Blood Pa“

truzeci de mii de piese. Dau cincizeci de mii de piese pentru libertatea

ms^m, care se ridicase cu asprime, încremeni la auzul unei sume atât

^Cahusac sări şi el în picioare; amândoi stăteau acum drepţi, fiecare la o margine a mesei. Excitarea care îi cuprinsese se putea citi dupa paloarea care li se aşternuse pe feţe şi după ochii cari li se dilatasera.

Insfargt^J'rajit^zul^ ^incizeci^de mii de piese! Şi repetă cuvintele încet, casicum ar fi vrut ca cifra să impresioneze tot astfel şi pe tovaraşul sau. ^ aperi- ,,Cincizeci de mii de piese! Câte douăzeci şi cinci de mii de fiecare! Pardi! Dar asta merită oarecari riscuri! El, Sam.

— „O groază de bani, intr-adevăr“, răspunse Sam gânditor. Şi apo.

re^ Bah! Ce-i o promisiune, tovarăşe? Cine-i poate da crezare? Pe îndată ce-i liber, cine va fi în stare să-l facă să ne plateasca, mai gies că el ** • ■

— „Plătesc întotdeauna“, zise Blood. „Cahusac poate sa certifice aceasta. Gândeşte că o asemenea avere, chiar înjumătăţită, va face pe fiecare din voi să trăiască o viaţă 'fără munca şi mbelşugata Mucho vino, muchas mujeres! râse Blood. „Ca să fii sigur trebue sa fii in-

ţelept ^ ^ face», zlse Cahusac tovarăşului său în mod convingător, „încă nu-i nici ora zece, aşa că până la miezul nopţii ne-am putea pune la adăpost de prietenii tăi spanioli“ . „ .

Sam nu era însă omul care se poate convinge cu uşurinţă. Dansul rămase pe gânduri, căutând să găsiască calea cea bună. Găsi insa «a alunecă spre o îndoită primejdie. In această dilemă, cerca totuş nici să dea înapoi, dar nici să dea cu piciorul ademenitoarei o fe r t e . Intre furia spaniolilor - dacă ar fi lucrat fals - şi răzbunarea probabilă a lui Blood, de indată ce-ar fi iar în libertate, Sam se văzu sdrobit în mod inevitabil. Mai bine deci să aleagă o sumă de cinci mii de piese asigurată, s‘o cheltuiască in linişte, decât o probabilă sumă de două­zeci cinci mii, însoţită de asemenea riscuri.

— „Nu se face!“ strigă dânsul supărat. „Aşa că sa nu mai vorbim de asta. Te-am prevenit adineauri“. t

— „Mordieu! strigă Cahusac cu necaz: „Eu vad totuş ca se poate.şi cred că merită riscul“. .

— Asta o spui tu, nu-i aşa? Şi ma rog, unde e nscul pentru tine. Spaniolii nici nu ştiu măcar că te afli în afacerea asta. E foarte lesne să vorbeşti despre riscuri, pe care nu ţi-e dat să le întâmpini Cu mine însă lucrurile nu prea stau tot aşa. Dacă voi trăda pe Don dansul va vroi să cunoască motivul. Şi, în tot cazul, m‘am inhamat la o treabă

şi sunt un om care se ţine de vorbă. Să nu mai aud deci vorbindu-se

dew ' ş i fulgeră, feroce şi determinant; iar Cahusac, după o căută­tură amară in faţa aceasta lungă şi hotântă, scoase un oftat de exas-

P& Şiv f z u ^ p e d e furia care-1 consuma pe franţuz Oricât de răz­bunător ar fi fost faţă de căpitan, ticălosul venal prefera aurul duş­manului său şi era uşor de ghicit amărăciunea cu care îşi vedea ina buşită satisfacţia sa, incomparabil mai mare, din cauza neaccep ar asociatului său, speriat de riscuri.

O bucată de timp tovărăşii nu scoasera nici o vorba. 191 Blood ga-, de cuviinţă să nu mai adaoge nimic la cele ce spusese pana atunci.

* * ■*Când, insfârşit, rupse din nou tăcerea apăsătoare, vorbele-i păreau a

nu avea vreo legătură cu situaţia. . , . . - ..__ Cu toate că înţelegeţi să mo vmtfeţi Qpanteţ, n u cred sa fie vreiu.

motiv ca să mă lăsaţi să mor d e sete. k m ua gat de parca ar fi îmbi­bat cu sărurile dela SaUaW dos." . . . .

Deşi avea un anumit scop d e Servit pentru cofedadea setea ca pre­text, totuş, setea era ceafă şi o Sufertn ţmpreunachiar cu capturator.i săi. Aerul din această oderttci, a le c a r e t ferestre şi uşi erau bine barica­date, sufoca cu adevărat. Ş cm z ise : #

— „Drace, căldura! 01 rare ror-e t a r e s e t e .Cahusac îşi linse buzele uscate:__ , Nu se găseşte oare ceva de băut prin casa asta?“.__”n u . Dar ne găsim la un pas de „Regele Franţei“ răspunse Sam.

Şi se ridică. „M‘oi duce să umplu o cană cu vin“.Nădejdea bătu sălbatec în pieptn1 căpitanului Blood. Fara îndoiala

că pentru aceasta întinse cursa. Cunoscând obiceiul lor de a bea şi cat de uşor s‘ar prinde o astfel de sugestie, nădăjduia să se debaraseze de unul dintre ei. Şi credea că acela va fi Sam. Cu Cahusac era sigur ca va putea încheia un târg pe dată.

Dar apoi, Cahusac. prostul, ruină totul prin înflăcărarea sa excesiva. Dânsul, de asemeni, era in picioare.

— „O cană cu vin! Da, da! strigă Cahusac. „Fă bine, şi eu sufăr de sete“.

Vocea-i avea un sunet neobişnuit.Urechile lui Sam il prinseră. Stătea drept măsurându-şi tovarăşul şi

citindu-i în faţă intenţia trădătoare.Zâmbi. , .— „In al doilea rând“, zise el liniştit, „mai bine ar fi sa te duci, iar

eu să rămân de pază“.Gura lui Cahusac rămase deschisă; aproape că păli. Căpitanul

Blood îl străfulgera ca pe un întreit prost.— ,Va să zică, nu ai încredere în mine?“ intrebă dânsul.— „Nu prea-i vorba chiar de aşa ceva“ ii răspunse celălalt. „Dar eu

voi fi acela care o să rămân“.

Dinţii Dt. na sunt natural spălăciţi Sl îngălbeniţi. încercaţi un singur cen­timetru de Kolynos pe o perle de dinţi uscată, de două ori oe zi. în 3 zile dinţii Dv. vor fl mal albi cu 3 nuanţe. Koly- nos suprimă petele, distruge microbii periculoşi gurel care provoacă caria ’M readuce dlnfll la acelaş albeaţă ca si­deful.

Cal m al econom ic —U n centim etru e •n tte leat

CREMA DE DINŢIAntiseptică

KOLYNOS

LIVATC 28

,A>} . (*a ! ' strigă fur>t>s Cahusac. Dacă tu nu vrei să mi-1 incredin- ţezi, ei bine, nici eu nu te las cu dânsul“ .

— „Nici nu-i nevoe să te gândeşti Ia asta. Ştii prea bine că nu Drea sunt setos de promisiunile lui. Deaceea, trebue ca eu să ră m S “

11 mas“ra P6 341111 Şi apoi se‘ntoarse. La urma ur- , Ş ¿ £eama ca “ eace spunea Sam era adevăr curat Un nunut îşi roti ochii gânditori şi apoi:

— „Ah, bah, mă duc!" murmură el, şi o pomi întinsue îndată ce uşa se'nchise in urma franţuzului, plecat Sam se

reaşeză la masă. Blood ascultă sgoonotul paşilor iuţi cari se in d^ sonOTU' Pan SC plerdura la distanţă. Apoi tăiă tăcerea printrun râs

Sam il privi cu atenţie.— „Şi acum ce oare te amuză, căpitane?“După cum ştim, Blood ar fi preferat să negocieze cu Cahusac. Ca­

n t ^ h “ ^ u d in e . Sam întruchipa cu mare gitu abia o posibi- Mate, obsedat fiind, caşi mai înainte, de spaima Spaniei revanşarde Dar totuş, posibilitatea trebuia exploatată, oricât de irealizabilă ar fi părut.rt ~ "?e. nePrevedere, pe onoarea mea! răspunse Blood. N ‘ai încre­dere sa-] laşi cu mme şi-i dai totuş drumul în afară de privighe- rea ta .

— „Şi ce dracu ar putea să facă?“~ să^n.u * inţoarcă singurel“, zise căpitanul apăsatcs ¡ î r l bombe.*4 strigă, Sam. „Dacă ar încerca asemenea trucuri,

sâlnâ vănd|C|" ln 03 Pe un câine. Aşa servesc pe acei cari vor

te_.ai PUI'ta dacă vei tf&ce-o, in orice caz. E o speţă de trădător, după cate il ştiu eu. Şi unde mai pui că l-ai cam necăiit as- fetă3^ ' minpPrea 6 dăniul omul oare iartă aşa lesne. Purtarea lui

? Y putea sa-ţi fie o pildă. Dar nu prea îţi dai seama m nU mai m" ltă vedere decat 0 Păpuse oarbă. Şi un^ cu creeri de pepene dacă există. N ‘rfr trebui de felsa eziţi in alegerea dintre Spania şi mine“.

— ,,Ha-ha, de asta.i vorba, nu-i aşa?“~ T,00™ 1, de asta, — tocmai cincizeci de mii de piese, pe care ţi le

nlro ® in plus pe onoarea mea, să nu caut niciodată răsbu-Cahusac te asigură că un cuvânt al meu e valabil —

şi dansul era ch_ar gata să-l accepte“

in^faţa ^ S e S “ * ’11 raXal “ măSUra tăCUt- fără nlci ° schimbare~ de ”?h de Pi6®6- ai spus?“ chestionă el cu răbdare.— „Gonteaza pe ele. Şi chiar nu văd nevoia de a le imnărti cu ti~ă-

,frantuz. Iţi închipui oare că dânsul ar fi împărţit cu tinenrw*aV pn,ejuI iniigă un cuţit în spate? Haide, Sam, fă

un pas norocos spre avere. Alungă-ţi frica faţă de Spania' Spania e

Brigandul râmase iar pe gânduri.„Cincizeci de mii. Ah, dar riscul!“

. "7. -¡i11 pe. Pace nu-i nici un risc. Nici jumătate din riscul la care te-ai băga cand se va afla că m ‘ai vândut Spaniei aşa cum se va în - rpni? rhfeSI Ur ° rrl.ule' nu vei mai părăsi Tortuga, în viaţă Şi de vrei

— „One’ J e ^ o ° ^ u n e oiuw?‘^U8^ri Ptaâ la ^ u l M â n t u i “.

« . f d S “ ? a m a i o r i o f f iţi-ai lua de tovaraş pe Cahusac. Dânsul va fi cel dintâi om susnectat fiindcă vorbeşte deschis de răzbunare. Şi când vor da de dânsul nri’ cand vor voi, fără îndoială că va vorbi de dumneata ’

nici n^se'găndise^până° a'tunci* ° mUl' ” faţa fai>telor la cari

Blood ”ln mod“ u ^ ; Ve5te ^ C‘n FegUlă’ Sam“ • « " căpitanul „Aşteaptă! Laşa-mă să mă gândesc*44

Din nou Blood găsi de cuviinţă că a vorbit destul Succesul lui fată

L p T Cra mUlt ^ marC d6Cât Slaba nădejde pe care o avea la

X T g l n d bumtU Ş1 Sam CU ° “ tele PC maSă Şi Capu: totre » " n i . tot . p„ârLd insfârşit se'nţoarse şi lumina gălbue se aşternu din nou nest-

?- °^servă că era albă şi tremurândă. Căută să pătrundă ci.de adanc a lucrat otrava pe oare i-a introdus-o în minte Ac^m

“ âs5st*,,s“‘“ -“■“*» ss;I ’Î w î i J lta5 Uniştit căpitanul Blood, „ce hotărire ai luat?“

dea d’ o l ^ i s f p ^ a t X 1 ° U PUUntă Ca UrîCi0Sul de fran*uz să « ă— „Şi altcevfe nimic?“— „Restul poate să aştepte“.

o S i S r e ăl i n Ş nUl B100d * reţUlU răSUflarea a* itat*. <>a să alba

UMst^SrbumtA1 . ^ a?tf pta,re' după aparenţă interminabil, intr'o la d tictacul ceasornicului căpitanului, care se gă-

Apo1’ fmai lntâm nedesluşit, dar din ce în ce mai lim - si Cahusac Î/ft T W ° ^ e se aproPiau- Uşa se dădu la o parte

Sam sări Ui p ic ioa rfd eS ’ M ° marC neericioasă-nut?"”Al mtârZiat 03111 multişor!“ bombăni el. „Ce oare te-a reţi-

^ „ E r a m grozav de‘nsetat şi mi-am băut partea mea în tihnă chiar

era. palid şi respira greu, caşicum ar fi alergat mult niioot’ nuntea sa ascuţită, ştiind că nu prea a alergat căuta ex g ţ m m alta direcţie. Ghici că s'ar « t o r a ^ x c it lr i f ş ffĂ ce? de sur-

Puse cana pe masă.

laŞ‘mmăaCee^ CHPă' Sam totinae pistolul ?W trimise un elt,nte drept

rotoeoaiele de fum care umplură încăperea ţi-i pătrunseră in mtnfi . M ru ' Bl00d “ ¡stă la o scenă pe care u m T o tmâ

probabU până la sfârşitul vieţu sale. Cu faţa in ^os ~ ^ r Qorr Cahusac, intr'un lac de sânge, care se ingrosa mereuSam stătea deoparte a mesei urmărindu-i svârcoliril»

„Nu ma bag in riscuri cu porci de franţuzi ca tine“, explică »1 caşicum victima ar mai fi putut auzi. Apoi depuse pistolul pc masă,

ridică cana cu vin şi-i trase o inghiţiturâ zdravănă, gâlgâitul ¿acântf pronunţate curbe pe gâtlejul său unsuros. îşi şterse .buzele de îndată ce puse din nou cana pe masă. Pe urmă, caşi cum ar fi vrut să alungeZ ^ arj ^ care-i 86 depuse?e pe fundul hmbei, făcu o st râm bă tur ó şi un gand u pătrunse pe data in minte, revărsându-sa apoi prin toata făptură sa înşfăca cu înfrigorare cana din nou şi-si vârî nasui într nsa imrosmd-o adanc, ca un câine întărâtat. După aceea, cu ochii dilataţi de groaza pnvindu-1 pe Blood, rosti un singur cuvânt-

— „ManzaniUa!"®e Z?11 Ú? jurul mesei, sughiţând şi bombănind blesteme sângeroase

şi înfricoşătoare, şi varsa rămăşiţa de conţinut al cănei peste mortuf care zacea pe jos.

strâmrpan de Cf teva (;lipe’ fu apucat de crampe şi mâinile-tsţrangeau ori neteziau stomacul. Cauta totuş să se stăpânească si fără^ ^ -la ,BJood sau la altceva, se târi dealungul c/me-

Şi dadu uşa larg m laturi. Efortul acesta părea că-i grăbeşte ago­nia. Din nou .u apucat de crampe îngrozitoare care îl ghemuiau si-i determinau sa urle ca un animal blestemând de data a^asta onn frioTiH?pnearticulate, aproape de neînţeles. Se prăbuşi pe pardoseală in bavă^ durerile unei morţi care-şi cerea tributul fără multă ză-

Căpitanul Blood îl privi cu oarecare surprindere Aici nu mai trebuia adăogat nimic. Niciodată poate, ca de.acesta

da‘a; ,n au iost răsplătiţi o pereche de ticăloşi cu ) recompensă măi poetica şi mai prompta. Cahusac a băgat în vin otrava ucigătoare care se poate atât de lesne procura în Tortuga. Cu asta era convins cd va putea încheia târgul cu Blood fără grije, păstrându.si pentru sine rétín383 ‘tVere oferită de căpitan. Şi-a omorât tovarăşul in acelaş timp B ^ r i R v !3' ¿ Cfef ? *ntenţif ' îl întâmpină pe el însuş. Dacă căpitanul Blood avea sa se felicite pentru fericita sa argumentare, trebuia totusS e S t a p|ră“ f i . mUlt n0r° culul său Proverbial, care nici de dat¿

De data aceasta, Blood începu să-şi dea atenţia sie-si risipind de acum cateva minute în sforţări grele, pentru a re putck mişca din nrP7in îare; Sgornot ce veni dinspre uşa alcovului, îi reaminti de S 1-1 s™lvezeCare' Şl Pierduse cuno5tinţa la început, pentru a in

fariî dePrnine“U5a! Ü Strlgă Blood- ”nu Se mai săseşte nimeiă aci a-Din fericire uşa, care era din scândurele subţiri, cedă de îndată

ce femeia o împinse de câteva ori cu umerii. Ciufulită şi cu cehii săi -

care i se fnfăUşalaVălÎ " Cam6ră' ap0i răma3e -m arm urUá Ta scfraCăpitanul Blood îi vorbi tăios, ca s‘o readucă în simţuri— „Acum nu te mai lamenta pentru nimicuri draea mpa a ...

m f ^ a atât de morţi ca şi scândurile duşumelei, şi morţiirisitele de curele“ .nlC1Un ^ Ia CUţitUl * ' C0,° ?i tae odată aici a f^ '

rătoare t ptoeClM ^ ă 0 lib6r’ ^ uturandu-se de legăturile împovă­rătoare Puse îndată mana pe spada, pistol, ceasornicul si tabacherăîemeii ■ Juvaerurile le strânse ">°viliţăP în mijlocul S %i îe ădrefă

i ţ r v o ^ d e ^ n ^ f o V t e U t e “ Un CámÍn W át™ ÎD 1Umea aSta' Astsa

a fw ă 1 dfn Pcocioabă>a£b0nUl S&U ?1 urându-i noapte bllnă- Pâşl

b « S i e mrarPtef î i t iaîâr2:iU’ în mijl° cul unei bande excitată deHa&t/iorpe şl f p s to ™ S U S P S L Î ? S T - T p S f c . î , “ ţ

zări'ceTdiLtâiu i 8 Blo<^PÍtanUlU1- UnJCUl 0011111 al 1Ui Wolverstone, „Unde dracu ai fost căpitane?“

Blood“A*răspunse S t e n u l * * * * * n° r° CUlUi Care înSoţe?te banii lui

— SPRARŞIT —

8 3 0^♦^1 tA / î lP I

Hautparuup

Fcrooiuamic

5-1 LĂMPIHAUTPAKLEUI

fUCTUMNAMK

U N buton cucereşte Europe !Nici o tatonare, nici a câutan

a unui post anumit, d simplâ pu­nere la punct p e orice post dorit

încercaţi un aparat d e radio P H I L I P S ..Super Inductance. Mra nici o obligaţie din partea D-v.

^ şi vâ veţi convinge I ■*

PH IL IPSi=Safte4 -¿h u iu cfan ce

MARELE CONCURS DE FRUMUSEŢEorganizat de „Chicago Tribune“ şi Realitatea ilustrată51 de candidate vor pleca pe socoteala organizatorilor, la Expoziţia din Chicago

In anul acesta, cel mai important eveniment m ondial va fi desigur deschiderea expoziţiei internaţionale din Chicago, cea mai mare manifestare de acest gen din câte s’au organizat până azi, o expoziţie care urmăreşte să oglindească întregul progres realizat de om enire în tr ’o sută de ani.

Cel m şr nţare ziar din lume, „Chicago Tribune” , iţC înţelegere ‘ c.u organizatorii expoziţiei, au hotărît ca deschiderea expoziţiei, ce va avea loc la 1 Iunie 1933, să fie prezidată de o regină a fru­museţii, şi de curtea ei, formată din cele mai frumoase dom ni­şoare şi doamne de pe glob.

Va fi cel mai grandios concurs de frumuseţe din câte s’au văzut.

In România, spre a asigura reuşita concursulu i nu se putea încred in ţa organizarea lu i decât reviste i „Realitatea Ilustrată” , bine cunoscută peste Ocean, dela concursurile d in an ii precedenţi.

Concursul „Chicago Tribune— Realitatea Ilustrată” este ca­racterizat p r in perfecţiunea sistem ului de selecţiune şi d iscreţia sa. E l se face p rin fo tog ra fii, suprimându-se astfel prezentarea stânje­nitoare a cand idate lor, in faţa ju riu lu i. Ia r spre a evita ca modes­tia concuren te lor să sufere, fo tog ra fiile pentru acest concurs m u trebue să fie num ai decât trim ise de Candidate. Ele pot f i trim ise de "către prie ten i, rude sau cunoscuţi.

* Sunt admise la concurs toate doamnele văduve sau domnişoarele care au trecut de 21 ani. Fotografiile se vor trimite, însoţite de cuponul pe care-1 publicăm mai jos, completat cu datele cerute. înscrierile se pot face pâ- năla 1 Aprilie a. c. Fotografiile trebuesc să aibe formatul carte poştală şi revista noastră va publica din fotografiile primite, pe acele care sunt mai bune.

D e fiecare fotografie publicată, noi vom plăti direct persoanei fotografiate câte 100 lei.

Fotografiile vor fi supuse pentru selecţionare unui juriu din Chicago.

Dela concurs sunt excluse doamnele sau domnişoarele care din frumuseţea lo r şi-au făcut profesie.

Notăm că nepublicarea unei fo tog ra fii in revista noastră, nu înseamnă că respectiva concurentă a fost respinsă dela concurs. Se poate adică întâm pla să fie aleasă o dom nişoară sau doamnă a cărei fo togra fie n ’a fost publicată. La publicarea fo tog ra fie i se ţine seamă în p rim u l rând de pos ib ilită ţile techn ice de rep ro ­ducere.

In momentul m care juriu l din Chicago — format din artişti renumiţi —- va alege vreo candidată, ni se va anunţa aceasta telegrafic şi noi vom publica rezultatul în revistă.

Se vor alege în total 51 de candidate. Acestea vor pleca in condiţiuni excepţionale, la Chicago, aşa încât să fie acolo cu câte­va zile înainte de deschiderea expoziţiei. T o t timpul candidatele vor avea o întreţinere princiară, distracţiuni şi toalete. D intre cele 51 de candidate, expoziţia din Chicago va alege pe regina expoziţie i şi pe cele două doamne de onoare ale ei.

Candidata care va avea norocul să fie alea­să regina Expoziţiei, va primi un premiu de 5.000 dolari (850.000 lei).Iar celor două doamne de onoare li se vor da:primei un premiu de 3.000 dolari (500.000 lei) celei de a doua 2.000 dolari (340.000 lei)

Cu cât tr im ete fi m ai repede fo tog ra fiile la revistă, cu atât e mai bine. Cercetaţi printre cunoştiinţele dv., printre rudele sau

B U LE T IN D E ÎN S C R IE R E P E N T R U C O N C U R S U L „REG INA E X PO ZIŢ IE I D IN C H IC A G O “

Alăturat vă trim it o fotografie pentru concursul de alegere a unei regine şi a curţii ei de onoare, la Expoziţia internaţio­nală din Chicago, şi declar că mă vo i supune regulamentelor publicate de dv. Deasemeni, vă acord dreptul de-a publica a- ceastă fotografie, oriunde veţi crede de cuviTnţă.

Numele persoanei din fotografie, e s t e ...................................

...............................Adresa, str............................................. No. . .

O ra şu l...............................Vârsta . . . Ocupaţia . . . . .

Culoarea părului (blond, brun, sau roşu). Culoarea ochilor

e s t e ...............................Greutatea . . . . înălţimea . . . .

Trimeasă d e ..................................................................(Semnătura persoanei care trim ite fotografia ).

prietenele pe care le aveţi, dacă aveţi vreuna care să poată con' cura. Trim eteţi fotografia ei, la „Realitatea Ilustrată” , strada C . . . " - pentru că s’ar putea ca astfel s’o fe r ic iţ i!

N. B. — Foto Studio W ells din Bucureşti face fotografii gra­tuite pentru concurente.

Concurentele din Constanţa ne vor trim ite fotografii făcuţi numai la Foto Păsculescu.

C o n c u r s u l de b rid g e 1933Campionatele de bridge orga

nizate de „Realitatea Ilustrată” continuă în saloanele Clubului A ero-Chim ic, din B-dul Brătia- nu No. 36.

In săptămâna trecută au avut loc trei şedinţe: Ziua Ii-a pen­tru Doamne (proba problem e­lo r ) şi zilele I-a şi Il-a pentru Domni (problem ele şi o parte din proba jocului academ ic).

La campionatele pentru domni au luat parte cei mai tari jucă­tori din Capitală. Cităm : Serge Băicoianu, Radu Cesianu, maior Drăgulinescu, Dinu Deşliu, avo­cat Haim ovici, inginer Nazarie, iocot. Manoliu, Alex. Pitişteanu, G. Polizu-Micşineşti,, G. Pulief,

•I. Sanielevici, P. Vignali, St Weissmann.

Şedinţele au fost foarte ani­mate şi au dat cele mai intere sânte rezultate. Atât la proble­me cât şi la jocul academic a fost cu deosebire interesant de urmărit concepţia şi mecanica fiecărui concurent, pus în faţa aceleaşi îm părţeli şi • reacţio­nând în chip diferit.

Vom reveni la timp cu o ana­liză a cazurilor caracteristice.

Şedinţele sunt publice, — a- dică pot participa la ele specta­tori. Au prezidat concursul rând pe rând domnii Paul Prodan, colonel Drosu, Alex. Darvary.

Spirit sportiv

0 AND Marcel Th il, campk m ondia l a fost învins !( puncte de cubanul Kiî l'unero hotarîrea a rb itrilor rii

plăcut prea m ult publicului. M mosfera era încordată şi pro­babil din această pricină s'n petrecut inciden tu l de mai joi:

D o i dom ni, unul înalt şi allal scurt s’au c io cn it eşind din pt- la iul de sport, unde avusese lot reuniunea. C iocn irea aceasta a- duce ca sine un sch in ti de cu- vlnte, care se term ină cu m pum n fin a l lansat de cel mic h och iu l dom nului înalt. Aceil 1 rid icând asupra agresorului hă­ţul am eninţător şi sufocat <lt mânie, ţinându-şi ochiul cartJ doare, spune:

—- „Asta nu rămâne aşa!” —- „0 nu, p o ţi să f i sigur,

răspunde boxeur-ul ocazioni.O să se um fle” .

Intoxicareastomacului

Fotografia noastră reprezintă pe m icu l Pu iu Bogdan, în vârstă de 5 ani, f iu l d -lu i C olonel Bog­dan, comandantul regim entu lu i 9 jandarm i din Tim işoara. M i­cuţul a luat p rem iu l I la un concurs de costume, care a avut loc în cadrul unu i bal.

AŢI VĂZUT VIENA ?Sâmbătă I I Martie crt., la

orele 9 seara, d. P ro f. George Lefteriu va ţine la Fundaţia U- niversitară Regele Carol I, o conferin ţă intitu lată: „O p lim ­bare p rin Viena şi îm p re ju rim i".

Conferinţa va f i însoţită de proecţiu n i luminoase şi are drept scop cunoaşterea frum u­seţilor naturale, a tezaurelor de artă d in frumoasa Vienă. în ­demnăm pe c it ito r i i noştri, m ai ales pe acei ca ri intenţionează să facă o excursie in capitala Austriei, să pa rtic ipe la această conferinţă.

Ind ispoziţiile digestive mic şorând valoarea nutritivă a aii mentelor Dv., pot provoca st ferin ţi intense şi pot ocazioni turburări nervoase ale organis- ] mului. Pentru a digera bine, luaţi o jumătate linguriţă de P Magnesia Bisurata în puţini ( apă după fiecare masă, sau câni simţiţi durere. Cea mai mau ir parte din turburările de stomac, sj precum arsurile .apăsările, r| v, gâielile acide, dilatările şi indl d gestiunile datoresc origina loi unui exces de aciditate. Magnt r sia Bisurata, prin compoziţia 9 r , alcalină, neutralizează acest ei j' ces, îm piedică intoxicaţiura stomacului şi asigură acea per- j£ fectă asimilare a alimentelor, de care depinde o bună dig» tiune şi o bună sănătate. Dt_ vânzare la toate farmaciile |i drogueriile. Flaconul Lei 75. (

C IT IŢ I (

„Magazinul*- Apărut pe Martie

Problema ll-a („Quo Vadis?“) Condiţiile de participare

ORIZONTAL: I ) Subteranele | In care se întruneau creştin ii peI vremea persecuţiilor. — Acolo | duc toate drumurile.

II) Quo Vadis?... (C in e? ) —i Prigoniţi in „Quo Vadis” . j III) Simbolul creştinismului, ! la început. (Astăzi are cu totul j alt sens). — Dim inutiv.I IV) ArticoL — Râu în Elve-i pa. — Mărgean.

V) — Conjuncţie. — Dorit cuI înfocare. — Butoiu ambulant.I VI) „Ave Caesar, m orituri te E salutant” ! (S ing.). — in terjec­ţie.I VII) Articol german. — Apu- [ ti Joi'adah.| VIII) Oştire. — Ascunşi.[ IX) Apărătorul lui 2 vert.I („Quo Vadis” ) — Persecuţiile E ia durat mai mult. — Subsemna-l tul.I I) Int. — Zeul vânturilor. —I De aceiaş neam cu d. Venizelos.

1 ? ’ Corp ( nu „ceresc” ). — «rsonagiu a iin „_Ouo Vadis” Iubea pe 2 vert.).Bl) Nelipsita cămaşă. — Ma­

ia lui 10 vert. (In 'istorie se pne că a fost ucisă de 10

R *;™ ** PIL «rod că a murit ( de „gripă” !). —• Pronume.| XIII) Unde-i... nu-i putere” .—| Din ce a eşit Elena? (s ic ! v. Ho- ira(iu). — Autoarea precedentu-

IA ,I ÎIV) Ţăran. — Zeu domestic | li roman. — Fiul lui Noe.

¡ VERTICAL: 1) Ucenic, elev.i - Tatăl lui 10 vert. îl!) Campion. -— Pers. fem. din IJlaoVadis” . — Locul unde 9 loriz. scăpă pe 2 vertical de pe Marea taurului.

3) Int. (im ită săritura). — Cadavru. — Negaţie. — Si diez.

4) Dar... văzui a lţii mai fru­moşi, etc. — D-ta. — Palide.

5) Suflare lină.6) Soţia lui 10 vert. ucisă din

ordinul lui. — Podul grajdului.7) Peşte, se vânează mai ales

în Olt şi Dunăre. — Odată iv it ascute-ţi bric iu l!

8) Pronunţia unei litere. __Cult. — monedă romană.

9) Levant. — Haine purtate de Romani. — Boală modernă (în Occident face ravag ii).

Problema IH-a(Reconstituire)

10) Ustensil şcolar. — „Ce mare artist p ierde lum ea!”

11) Categoric, hotărît. — Pa- nem et circenses!”

12) Cinste. — Creştini ( f ig . ) .— dar (însă nu cadou ). — Plec, cu alte cuvinte.

13) Fa bemol. — Cel mai de­votat însoţitor al lui Enea. — încotro?

14) Bărbatul lui X II oriz. o- străvit de ea. — Regatul în care în 1861 s’a fondat decoraţia „E- lefantul A lb ” .

CĂRHANIU V A LE N T IN

Problema IV-a(Pieptenele)

. leH a lu iLoţiune igienică suveranâ contra căderei părului si a mătretei.»- Curată şi dă părului un aspect lucios si îl parfumează plăcut. ’

Recom andat special pentru coafatul si ondu­latul părului.DE VÂNZARE PRETUTINDENI

Refuzaţi contrafacerile şi cereţi num flacoane in ambala] original

Complectaţi figura de mai sus, adăogând fiecărui cuvânt restul literelor.

Prim ele patru litere vor da pe primul crim inal, iar restul (5, 6, 7, 8 ), victim a lui._________ Z IN A APOSTQLESCU

4 LE I!!P Ă L Ă R I A P E P A T

de P IT IG R IL I

IN „ L E C T U R A “

Se dau urmatoarele litere: M ă S C ă H C Î AAAAAAAAA , C, DD, EEEEEE,O, I I I I , L L L , M, N NNNN , O A ‘?a se clliam ă romanul d-luiPPP , RBRR, SSS, TT , UU, v! N - Pora> desprins din viaţa agi-

Punându-se câte o literă în ,ata §’ amuzantă a actorilor,fiecare căsuţă, veţi obţine cu- „M ăscărici” a apărut în edi-vinte cu următoarele semnifi- tura Cartea Românească şi, dincaţii: prim ele zile, obţine un frumos

Pe rândul de sus, orizontal : succes de librărie, sensul firului tras de o greutate,

J Ţ 2 S * isV , 'Î ,S Z ‘, t CUPON DE jo c u r itie egipteană. 3) Opera lui V ir- No. 319

& , n 1 ) 5î PS S ”Mi î p i S ? , S .............................şi cenuşă. 6) Răsăritul. 7) Fi- gură Ia jocul de şah. Adresa

w a M U S T R A T A . — D ire c to r N ic. Constantinriedacfia ţ i A dm in istra ţia : S tr. Const. M iile 7— 9- -11, Telefon 359/99

Inw nm ata la fo lo -ro togravurâ in ateliereU ..Adeverut" S. A.

Pot participa la premiile noa< stre toţi cititorii cari au desle- gat jocurile publicate în două numere consecutive.

Rezultatul se publică lunar.PREM IILE

Premiul I-iu: 300 lei, in nu­merar.

Premiul II-lea: 200 lei, in nu­merar.

Premiul III-lea: o sticlă cu a- pă de Colonia.

Deslegările se trimit timp de 7 zile, după apariţia numărului, al doilea .

Se va menţiona pe plic: „Sec­ţia jocurilor” .

St. : La „Şcoala O rtodoxă a Fe­m e ilo r Rom âne", s’a sărbătorii în ziua de 5 Martie, D um in ica O rto ­doxie i. La solemnitate au participa t Regina Maria şi ex-regina Elisabeta a G recie i. In fotografia noastră ve­dem asistenţa şi pe doamna Alexan­drina Cantacuzino, ţinându-şi cu­vântarea ocazională.

Jos: D. Thomas Massaryk, preşe­dintele repub lice i cehoslovace a îm ­p lin ii 83 de ani. Cu acest p r ile j s’a organizat la liceu l Lazăr o serbare, în cadrul căreia d. Jean Seba, m i­n istru l Cehoslovaciei la Bucureşti a ţinut o frumoasă cuvântare, arătând personalitatea şefului stalului vecin.

Jos în m ijloc: Cu toate că zăpada încă nu s'a top it com plet, clubu­r ile noastre sportive au început antrenamentul, în vederea match- u r ilo r d in prim ăvară. In fo to ­grafia noastră vedem antrenamen­tul p rim e lo r două echipe ale clu ­bului „Juventus".

Jos: La Tok io au sosit în tr ’un tren special, urnele conţinând ce­nuşa ce lo r 700 soldaţi japonezi, ca ri au căzut In luptele pentru ocu­parea oraşului Shan'ghaikwan. In gară, p reo ţii budhişti au binecu­vântat rămăşiţele.

Olandezul Marius van der Luebe, care ar f i dat foc pala­tului Reichstagului germ an ,, la 28 Februarie a. c.