Fiţi oameni (1Cor 16,13)

Zile de reculegereBarticeşti, 3-5 ianuarie 2008

Pr. Cornel Cadar

1 Corinteni 16,13„Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!“ Ieremia 5,1„Duceţi-vă în Ierusalim pe străzi şi în pieţe şi căuaţi un om“.

Ezechiel 22,30„Caut printre ei un om care să înalţe un zid... înaintea Mea pentru ţară ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc nici unul“.

A fost un om

Anton Durcovici1888-1951

Ce înseamnă să fii om?- calităţi alese, principii

Ce anume ne poate dezumaniza?- răul, păcatul

Ce putem face să fim oameni?- credinţa, legarea vieţii de Dumnezeu

Date biografice pe scurt188817 mai. S‑a născut la Bad Deutsch‑Altenburg, în Austria.Este al doilea copil al soţilor Francisc şi Maria.1896Vine în România, împreună cu mama, la Iaşi. Este primit la şcoala elementară a Parohiei Romano‑Catolice Iaşi.19011 septembrie. Este primit de către arhiepiscopul Netzhammer în Seminarul mic din Bucureşti, la recomandarea pr. Lucius.1910iulie. Încheie studiul teologic la Colegiul „Propaganda Fide” cu doctoratul în filozofie şi teologie.24 septembrie. Este hirotonit preot în bazilica din Lateran.1910‑1948Lucrează în Arhidieceza de Bucureşti fiind rând pe rând: capelan, profesor de religie, canonic şi rector al Academiei Teologice.1947‑194830 octombrie. Este numit episcop al Diecezei de Iaşi de către papa Pius al XII‑lea.5 aprilie. Este consacrat episcop în catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti.14 aprilie. Este numit de Sfântul Scaun administrator al Arhidiecezei de Bucureşti.194926 iunie. În timp ce mergea spre Popeşti‑Leordeni pentru a administra taina sfântului Mir a fost arestat de securitatea din Bucureşti. Este bătut şi maltratat la Ministerul de Interne din Bucureşti, dus la Jilava şi apoi la Sighetu Marmaţiei.195110 decembrie. Moare în „celula morţii” a închisorii din Sighetu Marmaţiei. Este înmormântat într‑un cimitir învecinat, devenit mai apoi teren arabil.

Anton Durcovici s-a născut la 17 mai 1888, în sânul familiei Francisc Durkowitsch şi Maria Mittermaier, în localitatea Bad Deutsch Altenburg din Austria. După moartea prematură a tatălui (36 ani), familia emigrează în România, stabilindu-se la Iaşi în anul 1894.

Durcovici îşi începe studiile la şcoala primară parohială din Iaşi în 1895, iar din 1896 este înscris la şcoala parohială din Ploieşti. În 1898 se mută cu familia în Bucureşti, unde se va înscrie în clasa a IV-a la şcoala primară romano-catolică „Sf. Andrei”. În perioada 1899-1901, urmează studiile gimnaziale la şcoala arhiepiscopală din Bucureşti, iar între 1901-1906, clasele III-VII gimnaziale la seminarului arhiepiscopal „Sf. Duh” din Bucureşti. În toată această perioadă s-a remarcat prin rezultate foarte bune, dar, totodată, a rămas foarte apropiat de familia sa, mai ales de fratele său, Francisc, care, în perioada stabilirii la Bucureşti, îmbrăţişează profesia de sculptor, specializat în restaurări.

Datorită rezultatelor bune, dar şi spiritualităţii profunde care îl caracteriza, este trimis la Roma pentru studii între 1906-1911. Este sfinţit preot în ziua de 24 septembrie 1910 în bazilica „Sf. Ioan din Lateran” de către episcopul Ceppeselli Gerente, cu o dispensă canonică de 20 de luni. Ca o încununare a anilor de studii, între 1910-1911 obţine doctoratul în filozofie al Universitatea „Toma de Aquino”, apoi doctoratul în teologie la Universitatea „Urbaniana”, precum şi licenţa în drept canonic la Universitatea „Gregoriana”.

Părăseşte Roma la 29 iulie 1911, iar pe drumul de întoarcere se opreşte la sanctuarul din Loreto. Ajuns acasă se întâlneşte cu mama pe care nu o mai văzuse de cinci ani.

Abia ajuns în Bucureşti la 23 august 1911, este întâmpinat de către confraţi, precum şi de arhiepiscopul Netzhammer, care îi încredinăează misiuni importante. Astfel, în 1912 este deja profesor şi prefect la Seminarul „Sf. Duh” din Bucureşti, precum şi administrator parohial la Giurgiu şi Târgovişte. Din 1915 primeşte şi funcţia de profesor la gimnaziul de pe lângă Internatul „Sf. Andrei” precum şi administrator parohial la Buzău.

Este cunoscut faptul că era un iubitor al naturii şi al animalelor şi de aceea, adesea se retrăgea în mijlocul naturii pentru a se ruga şi a medita.

Între 1916-1919 deţine misiunea de paroh la biserica italiană „Sfântul Mântuitor” din Bucureşti. Tot în această perioadă a suferit şi prima arestare pe data de 15 august 1916 împreună cu alţi 20 de preoţi romano-catolici din Eparhia de Bucureşti. După ce a fost eliberat, la 8 ianuarie 1917 celebrează din nou la Galaţi Sfânta Liturghie în capela Surorilor „Notre Dame de Sion”, după o pauză de aproape patru luni. În februarie 1918 se reîntoarce la Bucureşti şi este primit de arhiepiscopul Netzhammer care îi dă misiunea de a preda religia şi istoria la Internatul „Sf. Andrei”.

La 21 august 1920, părintele Anton Durcovici devine director al Convictului „Sf. Andrei Apostol”, precum şi rector al capelelor şcolilor catolice. Totodată, i se conferă oficiul de predicator la biserica „Sf. Maria a Darurilor”. Fiind puternic lovit de febră tifoidă în 1920, va reuşi să-şi reia gradual activităţile abia în 1921. În 1922 i se acordă din partea statului autorizaţia de a preda limba germană şi filozofia la Liceul Arhiepiscopal Catolic „Tomis” din Bucureşti. Fiind numit preşedinte al Asociaţiei Mariane de bărbaţi şi tineri din Bucureşti, la 11 octombrie 1922, i se acordă facultăţi speciale privind binecuvântarea medaliilor şi a crucifixelor din partea cardinalului Van Rossum.

În anul 1923 intervine o noutate în biografia părintelui Anton Durcovici, fiind numit canonic la catedrala „Sfântul Iosif”, revenind, totodată la parohia vacantă din Târgovişte. Tot acum ţine o strânsă legătură cu profesorii şi rectorul de la Universitatea „Urbaniana”.

La 30 octombrie 1947, monseniorul Anton Durcovici a fost numit de Papa Pius al XII-lea episcop de Iaşi, misiune care i-a fost recunoscută apoi şi de cştre regele Mihai I, prin decretul din 14 noiembrie 1947. Datoritş întârzierii zilei depunerii jurământului de fidelitate, monsenoirul Anton Durcovici va fi consacrat abia pe data de 5 aprilie 1948 în catedrala „Sf. Iosif” de către arhiepiscopul Patrick Gerald O’Hara, nunţiu apostolic în România. Din august 1948, când arhiepiscopul Alexandru Cisar a fost demis ilegal, episcopul Anton Durcovici va prelua şi problemele Eparhiei de Bucureşti, devenind astfel autoritatea cea mai respectată a Bisericii Catolice din România. În timpul evenimentelor dramatice din 1949, episcopul Durcovici dă dovadă de mult tact în îndrumarea preoţilor şi sătenilor pentru respectarea liniştii şi a păcii, ferindu-se astfel de a provoca autorităţile comuniste.

La 26 iunie 1949 episcopul Anton Durcovici este arestat în timp ce se îndrepta spre Popeşti-Leordeni pentru conferirea Mirului. Este anchetat la Ministerul de Interne din Bucureşti apoi este încarcerat la Jilava şi în cele din urmă este transferat la Sighet unde se naşte pentru cer în noaptea zilei de 10 spre 11 decembrie 1951.

Ne impresionează şi ne dau întotdeauna curaj oamenii care au principii clare şi le trăiesc până la capăt. Unul dintre ei a fost şi episcopul Anton Durcovici de la a cărui moarte în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei s-au împlinit 56 de ani (2007).Spre miezul nopţii, povesteşte un martor, un trup scheletic, dezbrăcat, plin de răni şi sânge a fost aruncat într-o celulă unde se mai aflau 15 suflete chinuite. În faţa acestei scene pr. Friedrich s-a repezit cu o pătură şi l-a acoperit. Din cauza durerilor şi a gerului, episcopul Durcovici n-a putut dormi şi în acea noapte a mai găsit tăria să încurajeze pe sărmanii deţinuţi, zicându-le: „Duceţi crucea Mântuitorului care s-a răstignit pentru păcatele noastre, căci va veni ziua învierii şi pentru mult încercatul popor român”. A fost apoi luat şi dus într-o celulă singur unde a murit la 10 decembrie 1951.

În ce sens Anton Durcovici “a fost un om”.

Pasiunea după împlinirea misiuni.

Dorinţa de a sluji lui Dumnezeu.

10 Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor. 11 Fericiţi veţi fi când vă vor batjocori, vă vor prigoni şi, minţind, vor spune tot ce‑i rău împotriva voastră din pricina mea. 12a Bucuraţi‑vă şi veseliţi‑vă căci mare va fi în ceruri răsplata voastră”.Matei 5.

A fi martor

Meditez

Ioan 15,18‑21În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 18 „Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe mine, mai înainte decât pe voi, m‑a urât. 19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său, dar pentru că nu sunteţi din lume, ci eu v‑am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. 20 Aduceţi‑vă aminte de cuvântul pe care vi l‑am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă m‑au prigonit pe mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul meu, şi pe al vostru îl vor păzi. 21 Toate acestea vi le vor face vouă din cauza numelui meu, deoarece ei nu cunosc pe cel care m‑a trimis pe mine”.

Meditez

Ce m-a impresionat cel mai mult în viaţa lui Anton Durcovici?

Dacă aţi face un top de personaje celebre ai acestor ultimi ani, care sunt bărbaţii sau femeile care v‑ar plăcea mai mult? Primii trei dintre ei...1.................................2......................................3........................................Dacă este posibil, justificaţi alegerea dumneavoastră.

Cunoaşteţi în istoria de ieri sau de azi oameni care au fost răvăşiţi de întâlnirea lor cu Cristos? Ce i‑a făcut să aibă încredere în Isus Cristos?

Cum pot tineri de azi să fie martori ai Evangheliei?

Întrebări care m-ar putea ajuta

Ce-mi spune textul de mai jos:Luca 9,23‑26În acel timp, Isus a spus tuturor: 23 „Dacă voieşte cineva să vină după mine, să se lepede de sine, să‑şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze. 24 Fiindcă cine va voi să‑şi scape viaţa, o va pierde; iar cine îşi va pierde viaţa pentru mine, o va mântui. 25 Şi ce i‑ar folosi omului să câştige lumea întreagă, dacă s‑ar osândi ori s‑ar pierde pe sine însuşi? 26 De acela care se va ruşina de mine şi de cuvintele mele, se va ruşina şi Fiul Omului când va veni în măreţia sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri”.

Întrebări care m-ar putea ajuta

Atotputernice Dumnezeule, în providenţa ta preaînţeleaptă, tu l‑ai chemat pe Anton Durcovici să fie slujitorul altarului tău şi i‑ai dăruit harul să conducă prudent şi prin exemplu de viaţă sfântă pe mulţi seminarişti la preoţie, iar ca episcop de Iaşi, să‑şi întărească turma în anii prigoanei prin fermitatea credinţei sale. Tu l‑ai ales să fie un păstor bun, care îşi dă viaţa pentru oile sale. Te rugăm, prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu, Fecioara Maria, sub ocroti rea căreia el şi‑a consacrat dieceza, fă ca sfinţenia vieţii şi tăria martiriului său să iradieze în Biserică, pentru ca el să fie cât mai curând beatificat, spre cinstea Bisericii Catolice şi spre mântuirea poporului cre dincios al României. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Rugăciune