gheorghe costin flavian - oligopol și teoria jocurilor
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANŢA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
ADMINISTRAREA ŞI AUDITUL PLANURILOR DE AFACERI
OLIGOPOL ȘI TEORIA JOCURILOR
PROF. COORDONATOR: PROF. DR. UNIV. VICTOR PLOE
MASTERAND: GHEORGHE COSTIN FLAVIAN
Cuprins
Oligopol 3
Modele de oligopol 4
Câteva cuvinte introductive despre teoria jocurilor 5
Ce este teoria jocurilor? 6
Noţiuni generale despre jocuri 7
Exemple teoretice de oligopoluri incluzând teoria jocurilor 9
Studiu de caz: Oligopolul de pe piaţa de telefonie mobilă din România:
Vodafone, Orange şi Cosmote 12
Date despre companii 13
Jocuri teoretice pe oligopolul studiat 15
Oligopol
Definiția a unui oligopol (conform contabil.ro): Structura (sistem) de
piață în care un numîr mic de firme mari asigura cea mai mare parte a
ofertei unui anumit bun, acesta fiind solicitat de numerosi cumpărători
(consumatori). Numărul de vânzători este suficient de mic, iar puterea
economică a fiecaruia dintre ei este destul de mare pentru ca acțiunea
(măsura) întreprinsă de fiecare firma, luata separat, sa aibă un impact
semnificativ asupra condițiilor generale de vânzare-cumpărare de pe
piața bunului respectiv.
Oligopol reprezintă o forma a concurenței imperfectă.
50% din PIB în România vin de la domenii ce conțin un oligopol.
Caracteristici ale unui oligopol
Barierele de intrare și ieșire: Barierele pentru intrarea pe piață de tip
oligopol reprezintă scară la care se desfășoară activitatea, licențele,
prețurile prohibitive pentru echipamente. Un alt tip de barieră reprezintă
strategiile pe care firmele deja existente folosite pentru a descuraja sau a
distruge noi veniți.
Numărul de firme: mic. Un număr atât de mic încât acțiunile uneia pot
afecta pe celelalte.
Diferențierea produselor: omogen sau diferențiat.
Cunoașterea celorlalți actori: selectivă. Firmele cunosc perfect
costurile proprii și cererea dar informația despre concurenți este
incompletă.
Interdependență: O caracteristică distinctivă a oligopolurilor ce apare
datorită mărimii firmelor dintr- o astfel de piață. Fiecare acțiune pe piață
a uneia din firme poate avea efecte asupra pieții de aceea acțiune. De
aceea o firmă trebuie să planifice atent fiecare mișcare a sa dar și
mișcările de răspuns ale concurenților.
Există o varietate de modele a oligopolului dar câteva dintre cele mai
comune:
firma dominantă;
modelul Cournot- Nash (cea mai simplă formă);
modelului Bertrand o extensie a modelului Cournot.
Firmă dominantă
Reprezintă piețele în care o singură firmă controlează mare parte din
aceasta. Acest model reprezintă practic un monopol și un o denaturare a
concurenței perfecte deoarece firma dominantă este cea care stabilește
prețurile. Firma stabilește prețul urmând regula de maximizare a
prețului (costuri marginale = venituri totale). Firmele mici existente pe
piață vor stabili prețul ținând cont de costurile marginale.
Modelul Cournot- Nash
În modelul Cournot- Nash competiția are ca obiect cantitatea de
produse de companii din oligopol.
Caracteristicile acestui model:
sunt cel puțin două firme ce produc/ vând produse/ servicii
nediferențiate;
numărul de firme este stabil;
firmele nu cooperează;
firmele concurează prin cantitate, aceasta este stabilită simultan;
cantitatea produsă de o firmă afectează prețul de vânzare a restului
de firme.
Modelul Bertrand
Acest este un model de competiție ce descrie interacțiuni în firme ce
vând produse la anumite prețuri și clienții lor care doar aleg cantitățile.
Ipotezele pentru acest model:
sunt cel puțin două firme ce produc/ vând produse/ servicii
nediferențiate;
firmele nu cooperează;
firmele concurează prin stabilirea prețurilor simultan;
clienții cumpără numai de la firma cu prețul cel mai mic. Dacă
firmele pun același preț clienții vor alege aleator nu în funcție de alte
preferințe.
Știind că firma trebuie să vândă produsul cu un preț mai mare decât
costul marginal există posibilitatea ca firmele să încheie o înțelegere
secretă pentru a stabili prețurile Prețurile vor ajunge în urma
concurenței la cele pentru piața cu concurența perfectă.
Criticile aduse acestui model se referă în principal la faptul că nu ține
cont de comportamentul consumatorilor. Consumatorii pot crește sau
scade prețul prin simplu fapt de căutare a alternativelor. Modelul nu ține
cont de strategii eterogene.
Câteva cuvinte introductive despre teoria jocurilor
Teoria jocurilor este analiza interacțiunii dintre indivizi în procesul
decizional.
O altă definiție dată de Ariel Rubenstein și Martin Osborne: ”Teoria
jocurilor este un set de instrumente analitice ce ne ajută să înțelegem
fenomenele care le observăm când factorii de decizie interacționează.”
Cei doi consideră că persoanele ce iau deciziile urmăresc scopuri
bine definite (sunt raționale) și țin cont de comportamentul celorlalte
persoane (gândesc strategic).
A nu se confunda teoria jocurilor cu numeroasele sale aplicații, unele
prezentate în filme, seriale, cărți , cele mai cunoscute fiind: ”Dilema
prizonierilor”, ”Alegerea candidaților”.
Teoria jocurilor are numeroase aplicații deoarece este un domeniu cu
foarte multe aplicații în numeroase ramuri ale științei: economie,
biologie, psihologie, politică, etc.
Teoria jocurilor se bucură de o atenție mare în ultimul timp datorită
noului mod de gândire a lumii înconjurătoare adică prin modelare pe
baza unor modele matematice.
Martin J. Osborne afirmă că: „Nu există o barieră clară între teorie și
aplicație în teoria jocurilor; unele descoperiri în teorie au fost motivate
de probleme apărute în aplicații.”
Ce este un joc?
Elementele esențiale ale unui joc sunt jucătorii, acțiunile acestora,
câștigurile și informația.
Jucătorul reprezintă o entitate ce participă în joc, care ia o decizie
bazată pe condițiile date în acel moment în joc.
Pseudo- jucătorul reprezintă indivizi care pot afecta jocul dar care
acțiuni sunt luate mecanic. De exemplu clienții când aleg un bun în
funcție de preț.
Eric Rasmusen definește un alt pseudo- jucător pe care îl numește
„Natură”. Acțiunile aleatore ale lui Natură în timpul jocului se pot
calcula. Natură este introdus pentru a reprezenta condiţiile schimbătoare
de pe piaţă.
Un joc reprezintă descrierea strategiilor alese de către jucători.
Aceste strategii sunt alese în funcție de restricțiile la care sunt supuși
jucătorii, componentele lor sunt acțiunile luate pentru a maximiza
câștigurile. Acțiunile sau mișcările unui jucător sunt alegerile pe care- le
face la un anumit punct. De exemplu reprezintă o acțiune a
jucătorului 2.
Mulțimea acțiunilor, notată , jucătorului este o mulțime de
acțiuni pe care le poate lua.
Combinație de acțiuni este mulțimea ordonată a acțiunilor luate de
fiecare jucător. Matematic este descrisă astfel: , i=1, . . , n.
Mulțimea consecințelor acțiunilor luate de un jucător este
reprezentată de mulțimea C.
Funcția consecință descrie legătura dintre acțiune și consecință. g: A
C.
Funcția câștig este reprezentată ca U: C .
Relația de preferință este o relație binară tranzitivă, reflexivă pe
mulțimea C. Această relație arată alegerea unei acțiuni în defavoarea
alteia dacă consecința acesteia implică un câștig mai mare. Relația este
reprezentată de simbolul
Matematic:
Fie a, b A, g(a)=c și g(b)=d
Cum u(c) > u(d) => u(g(a)) > u(g(b)) deci g(a) g(b)
Rezultatul unei acţiuni este exprimat astfel: , Aj
reprezintă mulţimea rezultatele.
Deși putem calcula foarte ușor consecințele şi funcția câștig în
realitate acțiunile jucătorilor sunt luate într- un mediu incert:
informațiile sunt incomplete sau lipsesc;
acțiunile celorlalți jucători cât și rezultatele acestora nu sunt
cunoscute doar intuite;
trăsăturile mediului în care acționează sunt incerte.
Câștigurile reprezintă:
1) câștigul care îl primește în urma terminării jocului;
2) câștigul prognozat în funcție de strategiile alese de el și concurenții
săi.
Câștigul este matematic reprezentat ca:
Deci un joc este alcătuit din:
Un număr finit de jucători notat mulţimea N;
Pentru fiecare jucător i există o mulţime nevidă de acţiuni pe
care le poate lua A
Pentru fiecare jucător există o relaţie de preferinţă pe A=
Daca A este finită atunci jocul este finit.
Definiția de mai sus se aplică în mod general asupra tuturor jocurilor
dar în special jocurilor strategice.
Joc evolutiv acest joc este un joc continuu în care jucătorii își
îmbunățesc rezultatele în funcție de rezultatele celuilalt. Un exemplu
foarte sugestiv este din zoologie „jocul” dintre șoim și porumbel.
Joc mixt este un joc în care jucătorii pot alege dintre multiple
strategii care pot duce la un câștig dar ei pot alege mai multe strategii î
Cel mai bun răspuns reprezintă o mulţime de acţiuni al unuia dintre
jucători care îi aduce un câştig mai mare în răspuns la acţiunile celorlalţi.
Matematic:
Strategie strict dominantă
Reprezintă acţiunea care aduce cel mai mare câştig unui jucătorului
dintre toate acţiunile în ciuda acţiunilor alese de ceilalţi jucători .
Strategie dominantă
Reprezintă acţiunea care aduce cel mai mare câştig în răspuns la o
strategie jucată de ceilalţi jucători. Există posibilitatea ca această acţiune
să nu aducă cel mai mare câştig dintre toate strategiile.
Strategie dominată
Reprezintă strategia unui jucător ce aduce un câştig mai mic decât a
celorlalţi jucători.
Un jucător raţional nu va alege niciodată o strategie dominată.
Echilibru într- un joc reprezintă o combinație de strategii alese de
fiecare jucător în timpul jocului în care ambii jucători sunt mulțumiți de
câștigurile obținute.
Echilibrul Nash numit după matematicianul John Forbes Nash este
unul din conceptele de bază ale teoriei jocurilor. Acest echilibru se referă
la o situaţie stabilă a jocului în care fiecare jucător cunoaşte mişcarea
celuilalt şi se comportă raţional. Pe scurt nici un jucător nu poate profita
dacă ia altă o acţiune.
Matematic echilibrul de tip Nash se exprimă astfel:
Fie jocul , un echilibru de tip Nash reprezintă un set de
acţiuni a* cu proprietatea că pentru fiecare jucător din mulţimea N
avem:
pentru .
Astfel pentru a să fie un echilibru Nash înseamnă ca nici un jucător i
are o acţiune a cărui rezultat este mai avantajos când alege , având în
vedere că ceilalţi jucători aleg acţiunea lor de echilibru.
Evident că
O matrice a jocului este un tabel în care sunt trecute în capetele de
coloane și rânduri numele acțiunile jucătorilor iar câștigurile acestora în
funcție de acțiune sunt trecute în celule tabelului.
Exemplu:
Să luăm un joc de zaruri în care un jucător câștigă dacă punctele de
pe zaruri adunate sunt peste 15.
Jucător 2 Mai mic decât 15 Mai mare decât 15
Jucător 1
Jucător 1 -1, 2 1,1
Jucător 2 2,-1 1,1
Din tabel se pot observa tipul jocului, acțiunile care aduc cele mai
mari câștiguri dar și pentru jocuri simple soluțiile de echilibru Nash. În
acest exemplu echilibrul Nash reprezintă situația în care ambii jucători
dau mai mare ca 15. Se observă că acest echilibru Nash nu este unic.
O soluție reprezintă o descrie sistematică a rezultatelor care apar într-
o serie de jocuri.
Exemple teoretice de oligopoluri incluzând teoria jocurilor
Să începem de la un model simplu modelul Bertrand de oligopol unde
firmele sunt cele care stabilesc prețurile.
Se consideră două firme (notate F1 și F2) ce vând aceleași produs la
diferite prețuri p1 și p2.
Prețul optimal al uneia din firme depinde de modul de percepție al
modului în care concurența va seta prețul. Prețul va fi ales astfel:
să fie mai mic decât al concurenței
să fie mai mare decât costul marginal
Curba cererii este descrisă de ecuația:
unde
Q este cantitatea cerută de firmă pentru prețul p;
Costurile de producție sunt descrise de ecuația:
Dacă considerăm costurile fixe ca fiind zero și costurile marginale
constante atunci ecuația devine:
Din grafic se poate vedea că
p< c firma vinde în pierdere deoarece prețul este mai mic decât costul
produsului
p>c firma câștigă
Datorită competiției firmei numărul doi prețul va fi c. Deoarece:
1) firma cu cel mai mic preț câștigă
2) c este un preț ce acoperă costurile
Modelul Cournot
Acest model privește ce se întâmplă când condițiile pieței sunt
identice, produc o anumite cantitate iar prețul este determinat de cerere.
Informația este considerată perfectă. Rezultă că strategia este bazată pe
cantitate nu preț.
Dacă cererea este liniară atunci prețul va fi determinat de costul
marginal și cantitatea vândută:
Ecuația afirmă că profitul este determinat de cantitatea vândută mai
puțin prețul de producție.
Prin substituție cu funcția inversă a cererii rezultă următoarea ecuație:
Pentru a și maximiza profitul Firma 1 trebuie să producă mai multe
produse dar trebuie să fie atentă la concurență și la profit. Astfel ecuația
devine:
Rezultă că:
iar
Rezolvând cele 2 ecuații (numite ecuațiile reacției)
Astfel putem determina profitul:
Se poate observa că profitul este egal cu jumătatea profitului firmei
dacă era un monopol.
Oligopolul de pe piaţa de telefonie mobilă din România:
Vodafone, Orange şi Cosmote
De ce afirm că există un oligopol pe piața de telefonie mobilă?
Simplu condițiile din definițiile date la pagina sunt atinse:
număr mic de companii: 4;
număr mare de clienți: peste 20 milioane;
cooperare între firme: mică doar în privința tehnologiilor aplicate și a
stabilirii tarifelor de interconectare.
diferențierea produselor vândute: la un nivel abstract toate serviciile
vândute sunt la fel deoarece fiecare companie vinde de fapt traficul de
date (fie el de tip audio, video, text) ce trece prin infrastructura sa.
Diferențierea se face prin prețul de vânzare a acestuia.
impactul asupra pieței a acțiunilor companiei: mare. De exemplu
micșorarea prețului abonamentelor la Orange în anul 2000 a adus
companiei un număr mare de clienți. Alt exemplu este introducerea de
către Cosmote a cartelelor cu preplătite cu sute sau mii de minute
incluse ce au atras mulți clienți.
Tipul de oligopol este mixt deoarece companiile nu vând același produs
sau serviciu, există mari diferențieri
Date despre companii
Înainte de a ne juca să dăm câteva date despre jucători. Ca să păstrez
într- o tematică informală voi prezenta firmele ca pe fișele statistice ale
unor formații de fotbal.
Vodafone
Nume complet: Vodafone Group România
Culori: Roșu și albu
Poziția: pe locul doi ca număr de clienți
Număr de clienți: 9,5 milioane de clienți
Carieră: A început 1987 ca provider de servicii paging în Marea
Britanie. În 1991 este listat la bursă. Oferă primul apel în roaming în
2001 apoi trece la cele de tip 3G. Într- un timp foarte scurt ajung un grup
mulținațional.
Intrarea în România: A cumpărat firma de telefonie Connex în anul
2001 fiind prima companie pe piață.
Orange
Nume complet: Orange România
Culori: portocaliu și alb
Poziția: campion la număr de clienți persoane fizice
Număr de clienți: peste 10,5 milioane de clienți
Carieră: Dezvoltat de firma mamă France Telecom, cea mai mare
companie de telefonie din Franța, pentru serviciul de telecomunicații
mobile. Această fiică a crescut într- o companie cu peste 130 milioane de
clienți la nivel global. În România este cea mai mare companie ca număr
de clienți
Intrarea în România: A cumpărat firma Dialog în anul 2000.
COSMOTE
Nume complet: COSMOTE România
Culori: Verde pal
Poziția: outsider
Număr de clienți: 7,2 milioane de clienți
Carieră: Acest concurent are o istorie zbuciumată. A început ca
serviciul de telefonie, denumit Cosmorom, mobilă oferit de către
Romtelecom, firmă ce deținea monopolul asupra telefoniei fixe din
România. Nu a avut succes și a fost cumpărat alături de firma mamă de
firma de telefonie grecească OTE. A intrat într- un con de umbră un timp
îndelungat (pentru piața de telefonie mobilă) numai ca să revină în anul
2007 în forță cu oferte pentru cartele preplătite.
La sfârşitul lunii martie 2010, COSMOTE înregistra 7,2 milioane de
clienţi, din care 21% abonaţi, atingând o cotă de piaţă de peste 23%.
În 2009, COSMOTE România a fost lider de piaţă în ceea ce priveşte
numărul de noi clienţi, înregistrând o cotă de piaţă de 56,3% (cu o cotă
de piaţă de 35,6% în ceea ce priveşte numărul de clienţi portaţi).
În 2009, veniturile totale ale COSMOTE România s-au ridicat la 423,2
milioane euro, în creştere cu 36,1% comparativ cu anul anterior. În
acelaşi timp, EBITDA a atins 66 milioane euro, cu 193,3% mai mult decât
în 2008.
RDS&RCS
Nume complet: Romanian Data System & Romanian Cable Systems
Culori: Albastru alb
Poziția: nou- intrat
Număr de clienți: 5 milioane
Carieră: Firma RCS a început ca un operator de cablu TV care a
fuzionat cu RDS o firma de servicii internet. Firma și- a dezvoltat rețeaua
și îmbogățit oferta de servicii de la început. A început în anul 2004 să
ofere serviciu de telefonie fixă clienților existenți apoi în anul 2006 un
serviciu de telefonie mobilă. RCS&RDS a profit de noile tehnologii VoIP,
de infrastructura proprie existentă și mai ales de prețurile mici pe care le
oferă pentru convorbirile în afara țării și rețeaua proprie.
Numărul de clienți este mic în comparație cu celelalte firme dar
printr- o îmbunătățire continuă a serviciilor oferite, măririi gamei de
servicii și a terminalelor oferite RCS&RDS are o mare posibilitate de
creștere pe această piață.
Serviciile pe care acești giganți le oferă pe această piață:
Telefonie mobilă abonamente;
Telefonie mobilă cartele preplătite;
Abonamente telefonie mobilă către persoane juridice;
Mesage text;
Mesage multimedia;
Acces Internet folosind diferite tehnologii care implică o viteză de
acces mai mare: GPRS, 3G;
Vânzare de terminale (telefoane);
Serviciul de convorbiri internaționale denumite roaming.
În acest moment jucătorii noștri se află într- o stare de echilibru pe
toate segmentele de piață de telefonie mobilă. Un concurent are o cotă
mai mare pe un anumit segment de exemplu Cosmote are o mare parte
din piața de cartele preplătite iar Orange are un număr de clienți cu
terminale de tip smartphone.
Jocuri teoretice din oligopolul studiat
Introducere nou abonament
Cosmote se gândește să introducă un nou abonament pentru de
Internet mobil cu preț mai mic decât Vodafone și Orange.
Conducerea Cosmote va analiza următorul tablou de joc
Cosmote
Orange
Introducere
abonament
Neintroducere
abonament
Orange -20, 30 20, 10
Cosmote 30,-10 20,10
Câștigurile reprezintă sutele de mii de clienți care vor trece la noul
abonament.
Din tabel este evident că pentru Orange
cea mai dezavantajoasă acțiune este să nu facă nimic la introducerea
abonamentului
cea mai avantajoasă este neintroducerea abonamentului
Iar pentru Cosmote cea mai avantajoasă este introducerea
abonamentului.
Cum Orange în acest caz nu are un răspuns puternic pentru
introducerea abonamentului Cosmote va alege să introducă abonamentul
deoarece introducerea abonamentului este strategia puternic dominantă
pentru Cosmote.
Evident de mai sus că în acest caz nu există un echilibru Nash.
Introducere în serviciu a echipamente 4G
Vodafone dorește să cumpere echipamente pentru servicii 4G.
Aceasta implică riscuri:
guvernul nu stabilește cadrul legislativ pentru standardele ce vor fi
folosite de noul serviciu, de exemplu frecvențele și modul de operare;
concurența cumpără echipamente mai ieftine sau mai bune
În acest joc presupun că echipamentele au același cost pentru ambele
companii din cauza faptului că doar o companie face astfel de
echipamente în acest moment. Costurile cu instalare, configurare și
instruire a personalului sunt aproximativ egale.
Orange
Vodafone
Introducere
echipamente
Introducere
parțială
Amânare
introducere
Introducere
echipamente
(-4,-4) (-4,-2,) (-4,0)
Introducere parțială (-2, -4) (-2,-2) (-2,0)
Amânare
introducere
(0,-4) (0,-2) (0,0)
Acest tip de joc este mixt deoarece se pot alege mai multe strategii
care pot aduce un câștig. Cel mai mare câștig este în care ambii jucători
aleg să nu introducă echipamentele. Aceasta este o strategie dominantă
dar câștigul pe termen scurt este mai mic decât cel câștigul pe termen
lung care urmează a- l primi prin clienții atrași de acest tip de serviciu.
O altă strategie ce duce la un echilibru Nash este introducerea
parțială a echipamentelor. De această strategie este un echilibru Nash:
1) are costul cel mai mic,
2) este cel mai bun răspuns ca răspuns la celelalte strategii ale
oponentului,
3) jucătorii trebuie să introducă noul standard la un moment dat.
Dar această strategie nu este singura care poate duce la un echilibru
Nash. Deci echilibrul nu este unic. Aceasta este o caracteristică a
jocurilor mixte.
Un nou abonament de telefonie
Orange se gândește să introducă un abonament care contracarează
abonamentele mari Vodafone. Vom considera că firmele sunt într- un
oligopol Bertrand deoarece:
firmele vând același produs un abonament cu același număr de
minute incluse,
firmele sunt cele care stabilesc prețul.
Prețul abonamentului la Vodafone este de 12,49 € pentru un
abonament Vodafone Complet. Orange are nevoie de un preț mai bun
pentru atrage clienții dar un preț mai mare decât costul marginal.
Deoarece Orange este lider pe piață ca număr de clienți deci rezerve
financiare mai mari. Folosind aceste rezerve financiare își poate permite
să cheltuiască în modernizarea echipamentului pentru a micșora costul
fix. Folosind echipamente moderne Orange își poate micșora costul
marginal.
Cum:
cost total inițial
costul fix după achiziția echipamentelor sunt mai
mari deoarece amortizarea, cheltuielile cu instruirea personalului cresc.
deoarece echipamentele vor elimina unele din
costurile costurile variabile (o parte din salariați vor fi redundanți)
evident
Deci:
Orange introduce noul abonament și în acest moment se ajunge la un
echilibru momentan deoarece Orange are un răspuns la abonamentul
Vodafone pe acest segment de piață iar Vodafone pentru moment nu
poate răspunde.
Vodafone are 3 opțiuni:
1) reduce prețul abonamentului având profit aproape zero;
2) păstrează prețul dar diferențiază produsul oferind beneficii care
nu- l costă mult aducând astfel clientelă;
3) formează un pact secret cu Orange pentru a aduce prețul la același
nivel. Orange va obține din acest acord un profit mai mare.
Dacă alege opțiunea 1 profitul va fi afectat și va forța firma în a face
astfel de compromisuri și pe alte segmente de piață afectând și mai mult
profitul. Deci opțiunea unu nu este viabilă.
Dacă alege opțiunea doi Vodafone trebuie să vină cu ceva în plus de
exemplu:
minute în plus în rețea sau în alte rețele,
opțiune în plus de tip Internet gratuit,
reduceri la telefoane.
Deoarece a încheiat un acord de interconectare a rețelelor cu restul
de operatori pe mai mulți ani la un cost avantajos și care nu este atât de
dependent de cantitatea de date. Vodafone poate oferi mai multe minute
incluse în abonament.
Există în abonament un anumit trafic care a fost calculat ca fiind cel
mai bun cost, atât client cât și operator, pentru acel abonament. Oferirea
gratuită va atrage clienți dar va solicita infrastructura existentă și va
forța compania în cumpărarea de echipamente. Deci va fi costisitoare
pentru firmă
Reducerile la telefoane pentru abonamentul actual sunt la aproximativ
40% din prețul telefonului și nu pot fi scăzute mai mult fără a afecta
profitul companiei și acordurile cu producătorii de telefoane.
Opțiunea aleasă pentru a diferenția produsul va fi de a introduce
minute suplimentare în abonament.
Vodafone a luat această decizie pentru a evita un paradox Bertrand
adică să- și diferențieze produsul identic de cel al concurentului pentru a
continua să- l vândă la un preț care îi aduce profit.
Vânzarea terminalului iPhone cu abonament inclus de către firmele
de telefonie
Noul telefone iPhone produs de Apple este cel mai dorit telefon de pe
piață. Firma Apple îl vinde la un preț stabilit de ea ( 599 € pentru
modelul de bază) dar firmele de telefonie au dreptul să- l vândă cu o
reducere în funcție de abonamentul ales de către client. Terminalul se
găsește și la alți vânzători fără abonament și la un preț mult mai mare.
Dar majoritatea clienților nu- l vor achiziționa de la un astfel de magazin
ci vor opta pentru unul la un preț mai mic, ca orice consumator rațional,
plus beneficiile unui abonament. Un alt dezavantaj al acestor magazine
este onorarea garanției și a satisfacerii întrebărilor tehnice ale clientului.
O astfel de piață unde clienții sunt cei care stabilesc prețul unui
produs omogen vândut de un număr mic de firme reprezintă un oligopol
de tip Cournot. Firmele care vând în România iPhone cu abonament
special sunt: Cosmote, Orange și Vodafone. Voi studia doar prețul cel mai
mic la care este oferit modelul de bază al telefonului.
Orange a fost unicul distribuitor legal al acestui tip de telefon până în
luna septembrie a anului 2010. Orange nu- a pus un preț monopolist la
introducerea pe piață deoarece știa că în luna noiembrie Vodafone și
Cosmote vor introduce același terminal pe piață.
Firmă Cosmote Orange Vodafone
Preț iPhone 4
32Gb (în euro)
pentru un
173 169 149
abonament de 2 ani
Pentru acest joc vom lua ca jucători Cosmote și Vodafone.
Este evident că Vodafone încearcă prin prețul mai mic decât al rivalilor
să atragă mai mulți clienți. Astfel să aibă un profit mai mare prin
cantitatea vândută. Dar cât reprezintă aceast profit și ce răspuns va
oferi concurența.
Profitul este dat de ecuația:
Cantitatea de telefoane vândute sunt reprezentate de
reprezintă costul în cazul costurile marginale sunt constante (sunt
constante în cazul nostru deoarece Apple este cel care produce telefonul)
și a cererii liniare.
Câștigul este descris de ecuația:
Introducând ecuația prețului în ecuația câștigului obțin:
Pentru a afla maximul derivez după
evident că
Deci cel mai bun răspuns pentru firma Vodafone este: -
În mod analog se calculează pentru Cosmote.
Cum reprezintă cantitatea vândută de un monopol
Ambele firme trebuie să vândă o cantitate în valoare de
Punctul de echilibru Nash se va găsi calculând coordonatele punctului
de intersecție a dreptelor pentru cel mai bun răspuns:
- =a-c -
Pentru a avea un echilibru cantitățile trebuie să fie egale deci
Am găsit punctul de echilibru Nash pentru acest caz.
Dacă introducem în calcul și Orange atunci
unde
Deci o cantitate mult mai mică dacă ar fi un duopol dar aducătoare de profit datorită
pre urilor abonamentelor la care sunt date telefoanele. ț
Preț abonament Cosmote Orange Vodafone
Preț 18,50 euro 29 euro 19 euro
Minute în rețea 1000 1200 1000
Minute în afara
rețelei
100 200 100
SMS/ MMS 1100/100 900/50 500/50
Trafic Internet
inclus
1G nelimitat 500 MB
Vodafone are cel un preț mai decât astfel acoperind o parte din
pierderea suferită prin vânzarea la un preț de mic. Cosmote are cel mai
mic preț la abonament dar prețul cel mai mare. Calculând suma dintre
preț abonament observăm că diferența este foarte mică (5 euro)
aducând o dovadă a faptului că firmele respectă principiile oligopolului
de tip Cournot.
Dar tabelul ne arată și că dotarea tehnică a companiilor are niveluri
de performanță asemănătoare (indicativ sunt rândul Minute naționale și
număr SMS). Un alt câmp (Minute naționale) arată din nou
disponibilitatea la apelarea la interconectare pentru justificarea unui
preț mai mare dar și adăugarea unor alte opțiuni pentru atrage clientul.
Cosmote folosește acest lucru pentru a evita paradoxul Bertrand.
Orange, în cazul acesta, se comportă ca firma dominantă deoarece
telefonul și abonamentul sunt mult mai scumpe decât la concurență.
Firmele din oligopolul studiat mai „joacă” un joc repetitiv în care apar
noi oportunități pentru a câștiga o parte din piața sau chiar o poziție
dominantă pe piață. Dar cum oligopolul urmează legile economice:
modelele de oligopol și teoria jocurilor firmele vor ajunge la un echilibru
în condițiile în care:
1) nu vor face greșeli majore care vor ajunge la pierderea cliențiilor.
De exemplu nu investesc în infrastrucură, noua dotare tehnică, noi
terminale, noi oferte care atrag clienţii;
2) nu formează un cartel. Dar dacă formează un cartel teoria jocurilor
are 2 aspecte teoretice legate de încredere şi de împărţirea
profitului care va forţa firmele să nu- l respecte;
3) nu intră într- un „joc de uzură” în care vor cheltui sume imense de
bani care îi costa mult mai mult decât câștigul preconizat.
Bibliografie:
www.wikipedia.org
http://www.academicearth.org/courses/game-theory
Eric Rasmusen – Introduction to Game Theory, 3rd Edition
Martin J. Osborne, Ariel Rubinstein – A Course in Game Theory
Datele despre firme (număr clienți, date intrare pe piață, prețuri) sunt
luate de siturile firmelor
www.cosmote.ro
www.orange.ro
www.vodafone.ro