IEŞIREA DIN UNIUNEA EUROPEANĂ

Cum a fost posibilă ieşirea Groenlandei din CEE în 1985?

Tratatul CE1 nu conţinea prevederi exprese care să consacre posibilitatea de

ieşire din CE2. a statelor care au ales la un moment dat să adere la această

organizaţie. În acelaşi timp, prevederile Tratatului CE nici nu interziceau

expres această posibilitate.

Până în prezent niciun stat membru nu a ales să se retragă din UE, deşi unele

teritorii dependente sau semi-autonome au ales să iasă. Dintre acestea doar

Groenlanda a votat explicit în favoarea ieşirii din CEE. (predecesorul C.E.)

în anul 1985. Singurul stat membru care a organizat un referendum privitor

la retragerea din UE a fost Regatul Unit în 1975 când 67,2% dintre cetăţenii

care au participat la referendum au votat pentru rămânerea în CEE.

În 1962, Algeria franceză, exercitându-şi dreptul la secesiune şi-a câştigat

independenţa faţă de Franţa şi s-a retras din Comunitate.

1 Este vorba despre Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Economice Europene din 1957 (în vigoare din

1958). Denumirea tratatului s-a schimbat odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht din

1992, noua denumire fiind Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Europene (prescurtat: Tratatul CE).

Cooperarea s-a extins de la domeniul economic şi de aceea nu se mai justifică denumirea de “Comunitate

Economică Europeană”. După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona tratatul primeşte o nouă

denumire “Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene”.2 Atenţie! După Lisabona vorbim de Uniunea Europeană şi nu despre Comunităţile Europene.

În ceea ce urmează facem câteva referiri la procedura de ieşire din C.E.,

urmând ca ulterior să prezentăm aceste situaţii particulare în ordine

cronologică.

Procedura de ieşire din CE/UE

Aşa cum am menţionat, în Tratatul CE nu există prevederi care să prevadă

posibilitatea retragerii voluntare din UE. Proiectul Constituţiei UE a propus

o asemenea prevedere, iar ulterior, după eşecul înregistrat de acesta,

prevederile au fost incluse în Tratatul de la Lisabona (art. 49A, în prezent

articolul 7 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene3).

Anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona o posibilă bază legală

pentru ieşirea din CE/UE erau prevederile Cartei ONU. Potrivit acesteia

toate statele membre ONU au căzut de acord că: în eventualitatea unui

conflict între obligaţiile unui stat membru care decurg din calitatea de stat

membru la Carta ONU şi între obligaţiile care îşi au originea în alte acorduri

internaţionale, obligaţiile care decurg din prevederile Cartei ONU vor avea

prioritate (a se vedea în acest sens art. 103 din Carta ONU). Aceasta

înseamnă, că UE nu putea să prevină ieşirea unui stat membru, dacă statul în

cauză putea dovedi că obligaţiile sale care decurg din calitatea sa de membru

UE se află în conflict cu calitatea sa de ţară membră la Carta ONU.

În situaţia în care un stat membru îşi exprima în trecut dorinţa de ieşire din

CE, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene ar fi trebuit să interpreteze

3 Menţionăm că prevederile Tratatului de la Lisabona au fost integrate în textul tratatelor anterioare

(Tratatul CE din 1957 şi Tratatul privind UE din 1992, articolele fiind renumerotate). Astfel art. 49 A al

Tratatului de la Lisabona ajunge art. 7 al variantei consolidate (varianta care include modificările aduse

prin Tratatul dela Lisabona) a Tratatului privind UE.

prevederile actuale ale tratatelor sub aspectul obligaţiilor care revin unui stat

membru, precum şi sub aspectul condiţiilor retragerii.

Retrageri istorice

Câştigarea independenţei totale - cazul Algeriei franceze

Algeria care a fost parte integrantă a Franţei şi implicit a CE, a oferit

singurul exemplu de părăsire a CE de către un teritoriu, subiect al

prevederilor Tratatului de la Roma, prin secesiune faţă de un stat membru.

Câştigarea dreptului la autonomie internă – cazul Groenlandei

Groenlanda este un teritoriu care a ales să părăsească CEE, fără să aleagă şi

secesiunea faţă de statul membru (Danemarca). Cu ocazia referendumului

care a avut loc anterior aderării Danemărcii în 1975 populaţia Groenlendei a

votat împotriva aderării dar pentru că Danemarca ca întreg a votat pentru

aderare, Groenlanda ca parte din Regatul Danemarca a aderat şi ea.

În 1979, anul obţinerii de către Groenlanda a autonomiei interne, a fost

organizat un nou referendum, ocazie cu care populaţia s-a pronunţat din nou

în favoarea ieşirii din CEE. În urma unei dispute care a avut loc în 1985 în

legătură cu drepturile de pescuit (autorităţile din Groenlanda nu au vrut să

acorde acces pentru flotele europene să pescuiască în apele Groenlandei,

economia Groenlandei depinzând într-o măsură foarte mare de veniturile din

pescuit şi exportul de peşte) a avut loc ieşirea efectivă din CEE, acest lucru

fiind permis pe baza unui tratat încheiat între UE şi Groenlanda (Tratatul

asupra Groenlandei din 1984), act care a reglementat şi implicaţiile

schimbării de statut (din membru a intat în categoria ţărilor şi teritoriilor de

peste mări, asociate cu CE4). Având în vedere faptul că Groenlanda a rămas

un teritoriu asociat cu CE, dreptul unional are anumite efecte pe teritoriul

acesteia, mai ales în ceea ce priveşte comerţul cu bunuri care provin din

această ţară. De asemenea, catăţenii Groenlandei au cetăţenia UE, dar nu pot

pot să voteze în probleme europene.

Particularităţile geografice, politice şi culturale5 ale Groenlandei au

constituit factori care au favorizat schimbarea statului acesteia.

Au existat anumite speculaţii în legătură o eventuală nouă alăturare a

Groenlandei la CE, deşi acest lucru este foarte puţin probabil să apară prea

curând. În data de 4 ianuarie 2007, un ziar din Danemarca l-a citat pe fostul

ministru danez Tom Hoyen care a spus: „nu aş fi surprins dacă Groenlanda

ar deveni din nou membru UE. UE are nevoie de o fereastră arctică, iar

Groenlanda nu poate să administreze singură posibilităţile Antarcticii.”

Referendumul din Regatul Unit din 1975

4 Potrivit prevederilor Tratatului CE, statele membre pot să convină să asocieze la CE, ţările şi teritoriile

neeropene care întreţin relaţii speciale cu Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Olanda şi Marea Britanie.

Scopul acestei asocieri este ptomovarea dezvoltării economice şi sociale a ţărilor şi teritoriilor, precum şi

stabilirea unor relaţii economice strânse între ele şi CE. Asocierea trebuie să permită în primul rând

favorizarea intereselor şi prosperităţii locuitorilor acestor ţări şi teritorii, pentru a atinge dezvoltarea

economică, socială şi culturală la care aspiră. A se vedea art. 131 din Tratatul CE (actualul articol 206 din

Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene).5 Groenlanda este o fostă colonie daneză care din punct de vedere geografic face parte din continentul Nord

American, dar care din punct de vedere politic este asociat cu Islanda, Norvegia şi Danemarca şi formată

dintr-o populaţie care din punct de vedere cultural nu este apropiată culturilor europene.

Regatul Unit a aderat la CE la 1 ianuarie 1973 în timpul guvernării

Partidului Conservator. Alegerile generale ţinute în februarie 1974 au fost

câştigate de către Partidul Laburist care a făcut un angajament privind

renegocierea obligaţiilor de membru al Regatului Unit în CEE şi a organizat

un referendum. Toate partidele politice majore, precum şi presa a susţinut

păstrarea calităţii de membru, existând divergenţe chiar şi în cadrul

partidului de guvernământ, 1/3 din membrii pronunţându-se pentru

rămânerea în CEE. În data de 5 iunie 1975 electoratul a trebuit să răspundă

la întrebarea: „Credeţi că Regatul Unit ar trebui să rămânâ în CEE?”, ocazie

cu care 67,2% dintre cei prezenţi au votat în favoarea rămânerii în UE.

În prezent nu există stat membru care să-şi fi exprimat dorinţa de ieşire din

CE, dar există numeroase mişcări politice care desfăşoară campanii în acest

sens. Deşi este vorba în principal de partide minore, în statele membre

nordice mai eurosceptice, există unele „victorii electorale” în acest sens.

Menţionăm în acest sens exemplul Partidului pentru Independenţa Regatului

Unit (UKIP) care s-a clasat pe locul trei, cu ocazia alegerilor generale din

2004, împreună cu cei din Partidul Liberal Democrat, ocupanţii tradiţionali

ai locului trei.

Pentru mai multe detalii accesaţi:

http://en.wikipedia.org/wiki/Withdrawal_from_the_European_Union

http://www.iits.dircon.co.uk/newalliance/intlaw.htm