1

I O N U | C R I S T A C H E

Calendarul cu patimi

roman

- edi\ia a doua -

2008

2

1. Oameni, ca =i noi,

=i-au dorit s[ fie ferici\i, au iubit =i au

fost ]n=ela\i, au sperat in amiaza zilei

de m`ine. Pentru ei, povestea aceasta

trebuie spus[. Am stat ore ]ntregi ]n

fa\a morm`ntului =i mi-au r[mas, ca o

eternitate, ]n toat[ fiin\a mea, literele

mari s[pate in marmura alb[: RADU

ALDEA (1970 – 1996). E ]n lacrim[

bolta ad`nc[ =i m[ ]ntreb dac[ focul

din mine mai duce spre culmea

mun\ilor mei, atins[ de toamn[, ]mi

scria Radu, ]n ultima lui prim[var[.

Radu a fost prietenul

meu, un om curat =i sincer,

3

]ng`ndurat adesea, ]n tinere\ea lui

fireasc[, un b[rbat frumos =i puternic

=i simt lacrima ]n col\ul ochilor, mi se

]nv`rt cuvintele ]n minte, dar =tiu c[

trebuie s[ spun p`n[ la cap[t istoria

unei vie\i =i a unei prietenii f[r[

limite, istoria unui om pe care l-am

iubit, care mi-a fost ca un frate mai

mic =i de la care mi-a r[mas caietul

acesta mare, cu pagini scrise ap[sat,

pe care le recitesc mereu =i nu ]ncetez

s[ m[ rog la Dumnezeu, pentru

lini=tea lui, ]n lumea mai bun[ ]n care

a plecat.

L-am cunoscut c`nd

avea 14 ani =i ceva, venise din satul

lui de la munte s[ ]nve\e la liceul pe

care eu m[ preg[team s[-l termin. A

stat ]n gazd[ la bunica mea, eram

]ntr-un fel mai ]ndep[rtat, rude,

oricum mi-a pl[cut de la ]nceput

figura lui de adolescent sfios, aerul lui

adus de la munte, cobor`t dintr-un fel

de poveste, pe care aveam s[ o ]n\eleg

cu timpul, mult mai bine. Mi-a r[mas

]n minte ziua aceea de toamn[, ]n care

4

l-am g[sit ]n curtea bunicii mele, cu o

carte ]n m`n[ =i o privire nedumerit[

]n spatele unor ochelari sub\iri =i

negri. Citea „Existen\a tragic[> ,

avea m`inile ]ncle=tate pe un creion,

cu care sublinia fraze ]ntregi =i =tiu c[

l-am ]ntrebat, un pic ironic, dac[

]n\elege ceva din cartea ]nvelit[ ]ntr-o

bucat[ de h`rtie alb[. Mi-a r[spuns

printr-un z`mbet plin de candoarea

copil[riei lui, a=ezat[ ]n lini=tea

satului de munte, din care venea. Ar

trebui, ]mi scria el mai t`rziu, c`nd

vremurile s-au a=ezat peste anii no=tri

tineri, s[ ]nv[\[m, s[ trudim =i s[

suferim, s[ putem uita =i s[ ne putem

]ntoarce. Dar mai putem crede ast[zi

cuv`ntul de ieri? Omule, scria el, e=ti

v[zut =i auzit =i sim\it, cu toate

suferin\ele tale, p`n[ c`nd ]\i recape\i

fericirea pierdut[. }ns[ nu era dec`t

vaietul mor\ii ]n glasul acela…

Eram ]n ultimul meu

an de liceu, m[ preg[team pentru

medicin[… Cu Radu, ]n lungile

noastre dup[-amieze care au urmat,

5

am vorbit ore ]ntregi, ]n curtea bunicii

sau ]n plimb[ri lini=tite, pe Iazul

Morii, pe dealurile de deasupra

ora=ului nostru provincial. Am mereu

sentimentul unui timp care se

]ntoarce, clipa ce vine este, prin faptul

doar c[ bate mai t`rziu, inferioar[

clipei trecute. Radu citea, cu puritatea

celor 14 ani =i ceva – cum zicea el –

din Blaga =i cuvintele sunau nefiresc,

]n ]n\elepciunea lor, ]n glasul

copil[ros =i cald. Timpul, cita el din

lecturile serioase, e un mediu de

fatal[ degradare =i destr[mare. C`t[

dreptate avea, ]mi spun acum,

retr[ind zilele acelea, pe care le-a=

dori iar[=i =i iar[=i… Fiecare dintre

noi am l[sat ]n urm[ c`teva

mor\i,pentru c[ fiecare am ]nceput de

mai multe ori o alt[ via\[. Ce firesc

sunau cuvintele lui, ]n curtea plin[ de

flori a bunicii mele, ce speran\[ era ]n

anii no=tri tineri, care au fost odat[…

Citesc paginile

caietului r[mas de la Radu, reg[sesc

zile =i ]nt`mpl[ri pe care credeam c[

6

le cunosc =i mi se str`nge inima, de

parc[ s-ar rupe ceva ]n mine. Simt

toate acestea ca pe o parte din mine =i

m[ ]ntreb unde sunt zilele fericite, in

care priveam lumea de la etajul 10 al

mansardei ]n care am locuit =i eu – cu

Radu – doi ani. Eram deja student ]n

anul cinci, la medicin[, c`nd Radu a

terminat liceul =i ]n toamna lui '89 a

reu=it, primul, la Facultatea de

Filosofie. Am stat ]mpreun[, ]ntr-un

bloc vechi din centrul ora=ului, ]ntr-o

mansard[ mare, pe care el a primit-o

de la sora tat[lui s[u. Despre zilele

acelea =i despre prietenia noastra a=

putea s[ vorbesc ceasuri multe, dar

cuvintele mi se opresc palide ]n fa\a

acestor pagini scrise de el, pe care

le-am primit la sf`r=it de iunie 1996,

]ntr-un spital din care Radu n-a mai

ie=it dac`t ]n ve=nicia =i ]ntunericul

vie\ii. Avea 26 de ani =i ]i scria mamei

lui: „pentru trunchiul p[r[sit, care

niciodat[ n-a putut s[ dea flori, c`t de

dureros este s[ sf`r=easc[. “

7

Obi=nuie=te-te s[ crezi c[

moartea nu are nici o leg[tura cu noi,

spunea Radu, c[ut`nd prin filosofii

lui, fiindc[ via\a nu-l ]nsp[im`nt[ pe

acela care a ]n\eles c[ nu e nimic

altceva dec`t a=teptarea. Nebun e

omul care spune c[ se teme de

moarte, nu fiindc[ va suferi c`nd

moartea vine, ci din cauz[ c[ sufer[

]n a=teptarea ei… scria pe un perete

din mansarda tinere\ii noastre.

Fiecare om, ]mi spunea el, e ca un fel

de ma=in[rie divin[. +i, la ]ndoiala

mea, ]mi r[spundea ap[sat: „O

ma=in[ f[cut[ prin me=te=ugul omului

nu e ]n fiecare din p[r\ile sale

ma=in[…” Tu, ap[sam eu cuvintele,

tu crezi asta? Un filosof de-al meu,

z`mbea el trist… Dintele unei ro\i de

alam[ are p[r\i =i fragmente care

pentru noi nu sunt ceva me=te=ugit =i

nu mai au nimic care s[ aminteasc[

de ]ntreg. M[ simt, mai spunea el, ca

un asemenea dinte, a= vrea s[ g[sesc

locul meu ]n aceast[ ma=in[rie. L-a

g[sit, dar i-a folosit prea pu\in, via\a

8

lui s-a terminat, p`lp`ind ca o lumin[

]ntr-o noapte neagr[, tot mai neagr[,

tot mai ur`t[…

}nchid caietul, din care

citesc mereu paginile pe care \i le voi

da, cititorule, ca =i cum le-a= avea

prima dat[ ]n fa\a ochilor. Ies pe

strad[, simt c[ trebuie s[ uit, m[car o

vreme, cuvintele tot mai greu de

]n\eles. +i-mi amintesc o noapte cald[,

cu Radu, pe str[zile Parisului, cu

dou[ luni ]nainte ca boala s[-i

cuprind[ g`ndurile =i fiin\a. Pu\ine

sunt lucrurile pe care le exprim[m la

propriu, ]mi spunea, c[lc`nd ap[sat

printr-un Paris adormit, mai multe

sunt cele pe care le g`ndim numai,

dar se ]n\elege ceea ce dorim s[

spunem. Cum, ]l ]ntrebam eu, e mai

aproape de noi sugerarea figurat[ a

lor? Da, zicea el, ideea e c[ toate

lucrurile au un sens, c[ lumea e o

carte de semne, de chem[ri =i de

t[ceri, de ar[t[ri =i ascunderi.

Vorbea ca dintr-o carte,

avea o triste\e ]n glas pe care, atunci,

9

nu eram ]n stare s[ o ]n\eleg. Uite, ]mi

spunea, ce mare dreptate avea Platon,

fiindc[ dac[ sufletul e nemuritor are

nevoie de preg[tire nu doar pentru

vremea aceasta, pe care o numim

via\[, ci pentru vecie. A=a c[, dac[

moartea ar fi sf`r=itul a tot, ]n mare

c`=tig ar fi cei p[c[to=i. De unde s[

b[nuiesc eu, ascult`ndu-l,

fr[m`ntarea lui, atins[ de aripa

nop\ii. Care c[l[tor, mai ]ntreba

Radu, f[r[ cuvinte, r[t[cind prin

ruinele lumii nu se las[ dus de g`ndul

vremelniciei. Spiritul, mistuindu-=i

]nveli=ul existen\ei sale, nu numai c[

migreaz[ ]n alt ]nveli=, dar se ive=te

]n[l\at, tranfigurat, mai pur =i mai

t`nar. Sunt ultimele r`nduri din

caietul pe care l-am a=ezat, cu

nesf`rsit[ triste\e, l`nga fotografia lui

de b[rbat frumos, cu un z`mbet larg

pe fa\[ =i cu ochelarii a=eza\i pe

v`rful nasului. Cei neferici\i au

dreptul s[ spere, dar fericirea se simte

fragil[ ca un vis, nelini=tit[ =i

10

amenin\at[, iar Radu e mai viu dec`t

oric`nd, aici ]n umbra cuvintelor lui.

2. Exist[ o logic[ a

nebunului? Continuam s[ m[ ]ntreb,

cu bruma de luciditate pe care o mai

aveam... Sunt Radu Aldea, am 25 de

ani, repetam mereu, ca o ]ncercare de

a-mi p[stra prezentul, neatins de

rugina bolii. M[ uitam ore ]ntregi pe

geamul camerei de spital =i, dincolo,

spre lume, vedeam str[zile Parisului,

casele din apropierea Sorbonei,

ma=inile luxoase br[zd`nd ploaia de

toamn[ t`rzie. Doar ad`nc, ]n

memorie, puteam s[-mi adun c`teva

g[nduri r[zle\e, s[ caut explica\ii care

nu-mi erau, totu=i, de nici un folos.

Lumea mea s-a pr[bu=it

]ntr-o singur[ var[. }n aprilie ‘95 mai

eram ]nc[ la Paris, m[ preg[team

s[-mi su\in teza de doctorat, eram o

„speran\[“ a filosofiei politice

rom`ne=ti, un t`n[r g`nditor profund

=i serios, cum spunea profesorul meu,

domnul Albert Vichi, =eful catedrei de

politologie. Muncisem f[r[ m[sur[,

11

zile ]ntregi le-am ]nchis ]ntre pere\ii

bibliotecilor, citisem cu r[bdare mii de

pagini =i, ]n mintea mea, totul p[rea

clar, =tiam fiecare idee pe care urma

s[ o a=ez ]n teza mea de doctorat.

Profesorul, cu care aveam lungi

discu\ii, ]n fiecare vineri dup[-amiaza,

era ]nc`ntat de entuziasmul meu, m[

]ncuraja cu o r[bdare amical[, iar

seara, c`nd b[team str[zile Parisului,

m[ sim\eam fericit =i ]nc[rcat de

speran\[.

Am ajuns la spital ]ntr-o

zi ploioas[ de toamn[. }n curte erau

c`\iva oameni, ]n halate galbene, cu

priviri absente =i inexpresive. Am

sim\it, dincolo de poarta ur`t[ =i

ruginit[, ap[sarea zidurilor masive,

cr[pate de vreme. Multe geamuri

at`rnau sparte, pe l`ng[ pere\i, iar

copacii –mul\i =i usca\i- d[deau un aer

dezolant parcului ne`ngrijit =i plin de

frunze uscate. Dincolo, peste garduri,

se vedeau dealurile atinse de brum[,

sem[na cu satul meu de munte =i am

12

sim\it atingerea cald[ a copil[riei

mele.

M-au dus ]ntr-o camer[

de la etaj, rece =i cu dou[ paturi vechi,

un dulap maroniu pus direct pe

peretele din spate =i o mas[ de fier

ruginit[, a=ezat[ l`ng[ fereastr[.

Acolo l-am g[sit pe Pavel. Nu s-a uitat

la mine, nu mi-a r[spuns la salut =i n-a

reac\ionat de loc atunci c`nd Burtosul

care m-a condus a spus: „El e

Pictorul…” L-am cercetat pe sub

ochelari, mu=ca dintr-un m[r =i privea

atent ]ntr-o map[ jerpelit[, sub c`teva

cartoane care p[reau s[ fie desene sau

schi\ele unor viitoare tablouri. Pavel

avea o barb[ foarte mare, iar p[rul, alb

=i el, era prins la spate ]ntr-o coada

stufoas[; gura abia dac[ se b[nuia prin

musta\a c[runt[, iar urechile se l[\eau

ca ni=te lope\i ]n jurul capului. Printre

gratiile geamului se vedea un col\ de

p[dure, cu c`\iva stejari desfrunzi\i =i

p[rea o lume artificial[, ca un mulaj

de ipsos a=ezat direct pe iarba ars[ de

toamn[. Pavel s-a a=ezat ]n fa\a

13

ferestrei =i a r[mas nemi=cat minute

bune, aproape c[ nu-l auzeai nici

m[car respir`nd, nu scotea nici o

vorb[ =i fixa bucata aceea de p[dure,

cu ochii larg deschi=i, umezi =i

nemi=ca\i. C`teodat[, ]n zilele care au

urmat, ]l strigam sau ]l ]ntrebam ceva,

dar nu r[spundea dec`t foarte rar, ]i

sim\eam aerul str[in =i nu ]ncetam s[

m[ mir de deta=area cu care pleca din

lumea ]nchis[ a camerei noastre de

spital. }si revenea brusc, uneori dup[

ore ]ntregi de contemplare, ]=i scutura

u=or umerii apleca\i de at`ta a=teptare

=i-=i relua cuvintele exact de acolo de

unde le l[sase, cu c`teva ore mai

]nainte.

Mi-am a=ezat lucrurile cu

care venisem pe noptiera hodorogit[

din dreptul patului meu =i mi-am

propus s[-l ignor pe b[rbatul str[in de

l`ng[ mine. „Tu cine e=ti? m-a

]ntrebat dup[ o vreme”, iar eu l-am

privit o clip[ =i, apoi, i-am r[spuns,

aproape morm[ind cuvintele

„Radu…Radu Aldea…” S-a a=ternut

14

]ntre noi o t[cere care devenise

fireasc[. A venit apoi Burtosul cu

pastilele de pr`nz, pentru Pavel. Nu-l

suporta pe asistentul de zi, era gras,

slinos, avea mereu p[rul unsuros =i

murdar, iar halatul lui p[rea mizerabil,

chiar dac[ era ]ntotdeauna sp[lat =i

c[lcat. „Ce fac domnii?” ne ]ntreba el

stereotip, mereu cu un aer de u=oar[

superioritate, care s-ar fi vrut ironic,

dar era numai bleg =i decolorat. }i

r[spundeam ]ntotdeauna eu, Pavel nici

nu cred c[-l auzea, ne luam pilulele

verzi =i ]ntrebam invariabil c`nd vine

m`ncarea. Burtosul nu r[spundea

niciodat[ =i pleca tr`ntind u=a, cu

for\a kilogramelor lui, de pe care c[lca

lumea, cum zicea Pavel, dup[ ce

r[m`neam singuri. +i-l ]njura, de

fiecare dat[ altfel.

Acum ]ns[ Burtosul

avea treab[ cu mine. „Te a=teapt[

domn’ doctor…” M-am ridicat de pe

marginea patului =i l-am urmat .Abia

acum am observat culoarele uria=e ale

spitalului =i u=ile masive, dar la fel de

15

p[r[ginite ca =i celelalte p[r\i ale

cl[dirilor… +i-apoi, apoi… nu mai

=tiu, am alunecat u=or pe l`ng[ perete.

Parc[ l-am v[zut mai t`rziu, pe Pavel,

se uita cu ochii lui umfla\i. Capul

meu, strigam, capul … Mi-am revenit

dup[ dou[ zile =i am ]nceput s[ scriu

]n acest caiet. M[ uit la paginile

adunate p`n[ aici =i-a= vrea s[ merg

mai departe. }ngeri blonzi ]mi trec prin

fa\[, o p`nz[ uria=[ se \ese peste

amintirile mele. A= arunca mul\imea

de pastile, pe care le am al[turi, ]mi

tremur[ m`inile =i dragostea Ei ]mi

fr[m`nt[ mintea. Unde sunt,

Doamne, zilele atinse de iubire, cine e

animalul de dincolo, cu col\i ascu\i\i,

care ]=i ]nfige botul ]n mine =i m[

sf`=ie bucat[ cu bucat[… Las lacrima

s[ se usuce pe pagina scris[ de mine,

col\i negri mi se a=eaz[ pe fa\[, pe

m`ini, pe umeri… Cine e omul r[u

care m[ urm[re=te, cu ochii umfla\i de

s`ngele gros? Mi se a=eaz[ peste ochi

un paravan aspru, ca un ]ntuneric

m[run\it de nisipul fin al de=ertului

16

din mine. Ce greu g[sesc puterea s[

sper =i ce speran\[ e=ti, de=ert[ciune…

N-am mai avut, s[pt[m`ni multe dup[

aceea, nici o criz[. Medicamentele ]=i

f[ceau efectul, dar tr[iam fiecare zi

]ntr-o nep[sare =i resemnare continu[.

+tiam deja c[ pr[bu=irea din

certitudinile care s-au dovedit

]n=el[toare devine putin\a de a pluti.

I-am spus ]ntr-o zi lui Pavel c[

existen\a nu se poate g`ndi de departe,

trebuie s[ te invadeze dintr-o dat[, s[

se a=eze pe tine, s[ se culce greu pe

inima ta, ca un animal mare =i

nemi=cat. Eram am`ndoi ]ntr-o camer[

umed[, de la subsolul spitalului, unde

Pavel ]=i aranjase atelierul lui de

pictur[. Pe cartoanele lui improvizate

erau a=ezate figuri ciudate, ]ngeri cu

p[l[rii de soare, animale curioase,

]ncurcate ]n zeci de picioare, totul

desenat pe un fond albastru strident.

Tablourile lui aveau ]ns[ un mister pe

care nu-l puteai explica sau, mai bine

spus, nu sim\eai nevoia s[-l explici.

Stam pe o canapea ur`t[, cu arcurile

17

ie=ite prin toate ]ncheieturile =i Pavel

mi-a zis, dintr-o dat[, imperativ:

„Acum e r`ndul t[u… Spune-mi

istoria ta.” L-am privit o vreme =i a= fi

vrut s[-i spun: „Sub privirea ta m[

tr[iesc pe mine ]nsumi, ca ]ncremenit

]n mijlocul lumii…” Mai tr[iesc ]nc[

=i acum =i socotesc fiecare ceas, dar

nu mai este nimic z[vor`t sub cheie,

camera e goal[, e pustie =i rece.

3.Voi visa o t[cere, o t[cere

de vis, plin[ de =oapte… straniu efort,

straniu p[cat. Tot ceea ce urmeaz[ e

via\[, e via\a mea, de ce simt oare c[

trebuie s[ ]ncep astfel? Moartea e mai

mult dec`t via\a =i ofer[ ad[post, ca

proces ea nu exist[ dec`t ca moarte a

celuilalt. Moartea mea nu poate fi o

experien\[ pentru mine, dar tot ce pot

cunoa=te are leg[tur[ cu ea, devine

profunzime a fiin\ei nu deja ca lini=te,

ci ca des[v`r=ire. T[cerea rece =i

]ntunecat[ doarme sub umbra acestei

p[duri cu arbori s[lbatici, iar v`ntul

bate prin anii mei pu\ini, str`n=i ]n

de=ertul care vine.

18

Era ]n vara lui ‘89.

Terminasem liceul, ]n ora=ul meu care

m[ primise la ]nceput de copil[rie

t`rzie =i m-am trezit student la

filosofie, printr-o ]ncercare f[r[

emo\ii. Sf`r=itul anului l-am tr[it

]mpreun[ cu Mircea, prietenul meu

mai b[tr`n cu patru ani, student =i el,

dar la medicin[, pe str[zile invadate

de oameni. }ncepuse, a=a

credeam, revolu\ia… Nu-mi place s[

vorbesc despre zilele acelea, am sim\it

gloan\ele pe l`ng[ urechi, am fluturat

steagul g[urit =i am strigat, omene=te

dar inutil, despre libertate =i fericire.

}n martie am ajuns student la =tiin\e

politice, m-am mutat la noua facultate

ap[rut[ dup[ revolu\ie la timp, fiindc[

filosofia pe care o ]ncepusem era o

scleroza ]n pl[ci,o \ar[ a nim[nui,

]mb[tr`nit[ ]n oameni =i obiceiuri de

neclintit.

P`n[ la ]nceputul anului

patru toate au fost ca =i vremurile,

confuze… Istoria mea ]ncepe de aici,

din noiembrie 1992… A=teptam liftul,

19

locuiam la etajul zece, ]ntr-un bloc

vechi din centrul ora=ului, ]ntr-o

mansard[ foarte mare, pe care un frate

al tat[lui meu o transformase ]ntr-un

apartament complet, cu pere\i sub\iri

=i u=i din aluminiu, cu dou[ ferestre

mari, in acoperi=, prin care se vedea

cerul =i o alt[ lume dec`t cea terestr[.

Pe u=a mare, a blocului, a intrat Maria.

Ne-am salutat, =tiam ca locuie=te la

etajul al doilea, iindc[ era vecin[ cu

m[tu=a mea. O mai privisem =i

alt[dat[ curios, era frumoas[, ]nalt[ =i

avea un p[r negru, mare, str`ns ]ntr-o

parte, pe um[rul drept. „A= vrea s[

te-ntreb ceva, mi-a spus, =tiu de la

doamna Aldea ca e=ti student la =tiin\e

politice…” M-am uitat pu\in surprins

la ea =i am zis: „Da,da…a=a e”. Am

r[mas ]mpreun[ in hol, liftul venise de

mult, dar Maria ]mi spunea, u=or

derutat[ parc[, mi=c`ndu-se mereu de

pe un picior pe altul, c[ se preg[te=te

cu cineva, la filosofie, c[ ar vrea s[

fac[ tot =tiin\e politice. „+i, zicea ea,

am mari probleme, nu ]n\eleg deloc

20

cum s[ ]nv[\, cartea asta de filosofie e

o culegere de texte, de fapt…” Am

z`mbit =i i-am spus c[ =tiu, preg[tisem

anul trecut b[iatul unor prieteni ai

m[tu=ii mele, care era deja student.

„Am avut acelea=i probleme cu el,

cred c[ ar trebui s[ st[m de vorb[,

pentru c[ te pot ajuta.”

Am ]ntrebat-o dac[ poate

veni spre sear[ la mine, apoi am urcat

]mpreun[, ea cobor`nd la etajul al

doilea. Toat[ dup[-amiaza am citit =i

am f[cut ordine ]n mul\imea de h`rtii

care ]mi umpluse biroul. Maria a

venit, pu\in dup[ ora =apte, era un pic

sfioas[, avea o re\inere =i ]n glas, am

sim\it c[ deruta ei era, mai degrab[ a

unei eleve ]n fa\a profesorului ei. +tiu

c[ i-am ar[tat, cu r[bdare, cum se

poate ]nv[\a, am f[cut ]mpreun[ o

schem[ de idei, pe capitolul ]nt]i al

c[r\ii de filosofie, a=ez`nd textele la

locul lor… Oricum, am vorbit mai

bine de dou[ ore ]mpreun[. „C`nd vrei

tu, i-am spus la sf`r=it, putem ]ncerca

un test pe acest prim capitol, eu =tiu

21

cum arat[ subiectele de admitere =i ]\i

preg[tesc c`teva”. M-a ]ntrebat dac[

nu m[ ]ncurc[ cumva =i era…era at`t

de frumoas[. Stoluri g[l[gioase de

p[s[ri zboar[ peste amintirile mele, o

perdea de lacrimi ]mi ]ngroa=[ durerile

ultime, dar st[ruitor m[ prive=te acum

umbra chipului ei. Iar buzele mele,

c`nd amu\esc, ]ngroap[ t[cerea aspr[

a iubirii r[nite. Dar cine pl`nge, dac[

u=a cuptorului se deschide f[r[

]ncetare spre focul ]ncins al disper[rii?

4.Aici cuvintele lui Radu au

ajuns tot mai greu de deslu=it. O

lini=te nem[rginit[ se cite=te printre

r`ndurile lui, dar nu e dec`t urma

pa=ilor r[t[ci\i prin noapte. „Ar

trebui s[ accept[m via\a a=a cum este,

]mi spunea el, ]n zilele lui decembrie

‘89, c`nd ne-am aflat am`ndoi pe

str[zile pline de revolt[. A=a cum este

ea pentru noi...” El credea ]ns[ c[

poticnirea noastr[ vine din disperare.

Am citit undeva c[ spiritul cel mai

bine dotat poate fi strivit sub povara

darurilor sale. Constat, dar nu cu

22

mirare, c[ Radu nu vorbe=te aproape

deloc ]n caietul lui, despre zilele

acelea. Frica de amenin\are e o

nelini=te oarecum gratuit[ =i reg[sesc

toate acestea undeva, ]n g`ndurile lui.

Sentimentul de dezn[dejde nu poate

]mbr[ca dec`t forma grandioas[ a

protestului, orice om are con=tiin\a

c[-i lipse=te ceva, pentru a c[uta, de

fapt, s[ dep[=easc[ starea prezent[. +i

apoi, cine ar putea s[ cread[ c[

primejdiile care pot s[ tulbure unele

suflete sunt tot at`t de ad`nc ale

noastre ca =i primejdiile reale?

Prietenul meu e ]ntreg =i e viu ]n

aceste cuvinte, la care a mai ad[ugat:

Dumnezeu e zi =i noapte, iarn[ =i

var[, prisos =i foamete. Dac[ omul

s-ar c[uta mai ]nt`i pe sine, ar vedea

c`t este de neputincios s[ treac[

dincolo de el; alerg[m nep[s[tori

spre pr[pastie, dup[ ce ne-am pus ]n

fa\[ ceva care s[ ne ]mpiedice s[ o

vedem. Timpul ]l b[g[m de seam[

doar pierz`ndu-l, ceasurile irosite

at`rn[ greu ]n ve=nicia sf`r=itului, iar

23

noaptea ne veste=te nesf`r=ita zi ]n

care se a=eaz[ somnul peste pustiul

din noi.

5.Maria a venit ]n fiecare

s[pt[m`n[, ]nv[\a fiecare nou capitol

cu un fel de bucurie a ]n\elegerii, u=or

copil[reasc[, dar plin[ de delicate\ea

felului ei de a fi. Azi, c`nd scriu, e 24

septembrie, e ziua mea =i a venit

Mircea, bun ca ]ntotdeauna, cu

optimismul lui molipsitor. Am stat

]mpreun[ ]n camer[, Pavel picteaz[ de

c`teva zile, ]n atelierul lui improvizat

=i nu-l v[d dec`t foarte t`rziu, spre

miezul nop\ii. <Spune-mi, Mircea,

l-am rugat pe prietenul meu, cum s[

]n\eleg starea mea din aceste zile, simt

c[ tr[iesc un fel de experien\[ care se

desf[=oar[ ]n afara mea…” El mi-a

zis, cu vocea lui calm[ =i aproape

feminin[, c[ omul normal ]=i tr[ie=te

visul s[u ]ntr-o povestire pe care =i-o

poate spune sie=i sau altcuiva.

Confuzul, zicea el, nu suprim[ absen\a

subiectului, care e aici f[r[ a se afla

aici, fiind fascinat de imaginarul s[u

24

amestecat. „Bine, am spus, dar eu asta

simt acum, toate experien\ele mele se

nasc sub presiunea unor date haotice.”

Mircea ]ns[ a ]ncercat s[ m[ apere de

primejdiile obsesiilor care-mi atacau

g`ndurile. „Radule, a continuat el,

pentru un confuz oniric ]nc`ntarea lui

e chiar experien\a inten\ionalit[\ii

sale, care leag[ imaginile de o dorin\[,

de fr[m`nt[rile lui…” Vorbea cu

mine ca =i c`nd ar fi dorit s[-mi

alunge mir[rile de acum, ca =i cum

mi-ar fi spus compar[, uita-te ]n jurul

t[u, e=ti un om normal, ]\i trebuie

voin\a de a ]n\elege acest lucru.

Eu mai =tiu… Ce s[ mai caut?

<Uite, spunea Mircea, absen\a

subiectului din vis e tocmai atrac\ia

exercitat[ de puterea imaginarului =i

acest h[u prezent ]n subiect ]l face, pe

cel invocat de tine, s[ ]nceteze de a

mai fi cineva.” Dar eu, eu ce sim\eam?

Ce ]n=ir aici cu lini=tea con=tiin\ei

mele ascunse? Con=tiin\[ rupt[ de

realitate, aglomerare de evenimente

f[r[ istorie, f[r[ spa\iu =i f[r[ timp...

25

De fapt, aveam tot mai des

sentimentul c[ pierd orice posibilitate

de a fi prezent ]n lumea de l`ng[

mine,era ceva asem[n[tor cu

diminea\a ]n care te treze=ti din somn

=i o clip[ e=ti c[ n[uc, g[sindu-te

parc[ ]n fa\a unui abis. Hei, mi-am zis

consolator, nu e neant pur, e o lume

populat[ de tr[iri care te captureaz[...

Da… Maria venea s[pt[m`nal ]n

mansarda mea, prin geamurile c[reia,

deschise spre aerul rece al ora=ului,

intra prima fulguial[ a iernii abia

]ncepute. Sta la biroul meu =i scria, cu

un calm delicat, subiectele preg[tite

de mine =i o urm[ream adesea, cu

privirea strecurat[ pe sub ochelari. Era

frumoas[, dar ochii ei tr[dau o triste\e

greu de ascuns, ]i tremurau u=or

buzele =i r[m`neam minute ]ntregi ]n

contemplarea ei discret[. }ntr-o sear[,

ninsese mult, era totul acoperit de

z[pad[, m-a ]ntrebat dac[ putem s[

ie=im la plimbare . Am mers aproape

dou[ ore prin z[pada a=ezat[ temeinic

pe str[zile ora=ului . „Am v[zut, a zis

26

Maria, c[ scrii mereu =i tot a=ezi zeci

de foi ]n dosare…” Am z`mbit =i i-am

r[spuns: „}mi preg[tesc lucrarea de

diplom[ =i chiar ]mi place mult ceea

ce fac…” Maria ]ns[ nu p[rea s[ aib[

r[bdare s[ m[ asculte =i, brusc, m-a

]ntrebat: „Dar despre lumea din care

vii tu, po\i s[-mi poveste=ti?”

Am avut, mai ]nt`i, sentimentul

unei retrageri =i eschiv[ri, fiindc[

despre lumea din care veneam –

curat[, dominat[ de lini=tea calm[ a

familiei mele- nu-mi pl[cea s[

povestesc altora, sim\eam un fel de

dorin\[, poate egoist[, de a o p[stra

numai pentru mine. Ceva ]ns[ din

privirea ei m-a ]ndemnat s[ vorbesc…

+i am povestit mult, cu bucuria

monologului meu interior… „Am

tr[it, i-am spus, ]ntr-un sat de munte,

mare, curat, peste care se a=ezase

p[durea =i iarba, iar tata era preotul

satului… Mama mea e ]nv[\[toare

acolo, acas[. Nu =tiu dac[ tu po\i s[

]n\elegi cum era lumea mea, cred c[

poate fi doar tr[it[, nu =i explicat[.”

27

Maria m[ asculta ]n t[cere, sc`r\`ia

z[pada sub picioarele noastre =i

p[ream s[ fim singurii oameni din

ora=ul ]nghe\at ]n ]nserare. <Tata, am

continuat eu, era un om deosebit, un

preot, ca un sf`nt, a=a ]l =i vedeau

oamenii din satul nostru… Mult[

vreme, cel pu\in c`t a \inut copil[ria

mea, tata era, pentru mine, imaginea

lui Dumnezeu…” Maria s-a oprit

pu\in =i m-a ]ntrebat: „Era… de ce

era?” Mi s-au terminat cuvintele.

„Fiindc[ s-a dus… avea doar 45 de ani

c`nd a murit”…

Ne-am continuat, apoi, o vreme,

plimbarea ]n t[cere. }ntr-un fel pe care

nu =tiu s[-l explic, ne-am reg[sit

\in`ndu-ne de m`n[; sim\eam degetele

ei ]nghe\ate ]n m`na mea =i atingerea

aceea mi-a r[mas at`t de vie, at`t de

prezent[, ]nc`t a= putea =i acum s[ o

cred real[, ca un semn al nesf`r=itului

din fiecare zi care avea s[ vin[.

Mergeam, m`n[ ]n m`n[, prin

z[pezile str[zii =i-i povesteam despre

satul meu, ]n care mirosea a brazi =i a

28

cetin[, ]n care ve=nicia nu a fost

niciodat[ doar o figur[ de stil. Simt

acum, amintindu-mi cum se ivea

iubirea din noi, c[ se usuc[ =i cade, ca

o r[suflare abia auzit[, via\a din mine.

A fost doar un vis totul, se destram[

azi ]n ceasul nop\ii =i ]n lumina lui,

toat[ dragostea mea. Sub aripa uscat[

a alunilor apas[ azi somnul mor\ii =i

inima mea ]nghe\at[ nu mai crede ]n

vreo m`ng`iere. M[ ]ntreb, cu cele din

urm[ clipe de luciditate de care mai

sunt ]n stare, de ce ar fi sf`r=itul un

fream[t de tain[ ascuns[.

Atunci, pe str[zile n[p[dite

de iarn[, eu =i Maria deslu=eam

primele semne ale iubirii care venea

lini=tit[ =i cald[.

6. Plouase mult, zile ]ntregi

am auzit pe acoperi=ul din fa\a

ferestrei noastre r[p[itul metalic al

apei. Pavel era tot timpul foarte agitat,

aerul devenise ap[s[tor, iar ceilal\i

bolnavi aveau crize dese =i, aproape ]n

fiecare zi, coridoarele erau pline de

pacien\ii ataca\i de angoasa toamnei

29

]ntunecate, de afar[. <Ce suflet este

acela gata oric`nd s[ se despart[ de

trup, dac[ trebuie sau s[ se sting[ sau

s[ se risipeasc[ sau s[ d[inuie ]n el ?”

urla Pavel din mijlocul patului, cu

figura r[v[=it[ de team[ . <Stai pu\in,

]i r[spundeam eu calm, sufletul

omenesc nu e ]n sine nemuritor, ci

muritor… Dar acela=i suflet poate =i

s[ nu moar[. Dac[ nu cunoa=te

adev[rul, moare =i se destram[ odat[

cu trupul, pentru a re]nvia ]ns[

]mpreun[ cu trupul mai t`rziu.” Pavel

se agita ]n jurul patului, continu`nd s[

strige: „Ce vorbe=ti? Unde? La

sf`r=itul lumii poate =i pentru a primi

odat[ cu trupul drept pedeaps[

moartea ]n nemurire”.

Dimpotriv[, g`ndeam nerostit,

c`nd dob`nde=te cuno=terea lui

Dumnezeu nu mai moare, chiar dac[

se destram[ pentru o vreme. Apoi,

intr-o s`mb[t[, a ie=it soarele =i peste

noi to\i s-a a=ezat o lini=te nefireasc[,

un calm ciudat, ca =i lumea ]n care ne

aflam. Mama =i fratele meu, Mihai,

30

au venit chiar atunci, ]n s`mb[ta

lini=tit[ de dup[ ploile lungi ale

toamnei. N-am s[ pot uita niciodat[

privirea pierdut[ a mamei mele,

lacrimile ei re\inute cu greutate ]n

col\ul ochilor… <Ce faci, mam[?”

m-a ]ntrebat cu glas stins, stingher =i

ab[tut, dar nefiresc pentru c[ mama

era o femeie puternic[, niciodat[

plecat[ ]n fa\a ]ncerc[rilor –multe- cu

care via\a o atinsese de aripa rece a

disper[rii. <Bine, i-am spus, voi cum

o duce\i?” Stam, to\i trei, mama =i

b[ie\ii ei, pe o banc[ ]n curtea mare a

spitalului =i era at`ta noapte ]n jurul

nostru. Sim\eam o ap[sare puternica,

iar privirea mea tulbure ]ncercam s[ o

ascund ]n spatele ochelarilor, dar

vocea ei, vocea mamei, m[ m`ng`ia

ca =i alt[dat[ ]n copil[rie, ]ntr-o zi

nesf`r=it de ]ng`ndurat[ =i v`n[t[.

„Am f[cut vinul, zicea mama, a=a de

mul\i struguri n-au mai fost

niciodat[.” M[ uitam la ochii ei,

]ncerca s[-=i lumineze fa\a altfel dec`t

31

vedeam =i sim\eam cu nelini=tea =i

]ng`ndurarea din privire.

Fratele meu, preot ]n satul

nostru, ]n biserica pe care tata o

ridicase de la prima c[r[mid[, ]ncerca

=i el s[ par[ lini=tit, dar atins de

sfin\enie =i rug[ciune, avea mai

degrab[ solemnitate =i smerenie ]n

glas. Doamne, m[ ]ntrebam, cine e

str[inul din mine, ]n timp ce mama

]mi povestea ce mai este pe acas[, ce

fac b[ie\ii lui Mihai =i c`inele nostru

b[tr`n =i l[\os, care-mi ducea dorul

mai mult dec`t un om. M[ uitam la

fratele meu =i-l vedeam pe tata, sub

bolta din curtea noastr[, spun`ndu-ne

cu vocea lui aspr[, dar m`ng`ietoare:

„Oamenii care-l iubesc pe Dumnezeu

sunt lega\i de el prin iubirea pe care

i-o poart[ =i sunt lega\i =i ]ntre ei prin

iubirea pe care o au ]mpreun[ pentru

El”.

Mama =i fratele meu m[ priveau

cu pierit[ dragoste =i-mi venea s[-i

]ntreb de ce unii vor fi m`ntui\i, iar

al\ii nu? Ra\iunea noastr[ nu poate

32

=tii, c[ci este taina lui Dumnezeu,

p[rea c[-mi r[spunde de undeva, de

foarte aproape, vocea tat[lui meu. De

un lucru putem fi siguri, c[ Dumnezeu

nu os`nde=te pe nimeni f[r[ dreptate,

chiar dac[ temeiul sentin\ei r[m`ne

ascuns at`t de ad`nc ]nc`t ra\iunea

noastr[ nu poate nici m[car s[

b[nuiasc[ ce este ea.

Mama ]mi m`ng`ia domol m`na,

a=ezat[ pe m`na ei, era at`ta lumin[ ]n

ochii mei =i mi-am amintit, a=ezat

acolo, pe banca ruginit[ a spitalului,

una dintre parabolele pe care tat[l meu

ne-o spunea, mie =i lui Mihai, ieri, dar

=i azi… =i acum… }n ziua facerii

lumii, se l[udau pomii unii fa\[ de

al\ii, m`ndrindu-se fiecare: pe mine

m-a s[dit Domnul, zicea cedrul cel

]nalt, t[ria =i mirosul frumos, puterea

=i via\a lung[ le-a adunat ]n mine.

Mie, spunea palmierul cel cu umbra

deas[, Domnul mi-a r`nduit bun[t[\i

drept binecuv`nt[toare, folosul =i

frumuse\ea le-a unit El ]n mine. Ca un

mire printre fl[c[i str[lucesc eu printre

33

pomii p[durii, zicea m[rul, iar mirtul

spunea: „Cum st[ trandafirul printre

ghimpi, a=a stau eu printre tufi=urile

cele mici”. Tot a=a se l[udar[ toate:

m[slinul,smochinul, chiar =i stejarul =i

bradul. Numai vi\a de vie t[cea =i se

pleca la p[m`nt. Mie, ]=i zicea ei sie=i,

nimic nu-mi este dat s[ am, trunchi =i

ramuri, flori =i roade, dar a=a cum

sunt, am s[ n[d[jduiesc =i am s[

a=tept. +i se plec[ ]n jos =i ramurile ei

pl`nser[. Nu a=tept[ mult =i nu pl`nse

mult =i iat[ omul veni la ea, el v[zu

pomi=orul cel fraged, ]n b[taia

v`ntului, ]ntins la picioarele sale =i cu

mult[ mil[ ]l ridic[ =i-l ]ntinse peste

gardul lui. Acum adierile de v`nt se

jucau vesel peste coardele vi\ei, ar=i\a

soarelui ]i p[trundea broboanele verzi

=i tari, preg[tind ]n ele mustul cel

dulce. }mpodobit[ cu struguri boga\i,

vi\a se plec[ ]n cur`nd c[tre st[p`nul

s[u, iar pomii cei m`ndri o pizmuiau

acum, fiindc[ mul\i =edeau f[r[ roade.

Ea ]ns[ se bucura plin[ de mul\umire

pentru statura sa mic[ =i pentru

34

umilin\a sa p`n[ la sf`r=it. De aceea,

]ncheia tata, nu te descuraja, tu cel

p[r[sit =i a=teapt[ cu r[bdare, dintr-o

tulpin[ neb[gat[ ]n seam[, izvor[=te

mustul cel dulce.

Am r[mas mult[ vreme pe

banc[, dup[ ce mama =i fratele meu au

plecat, am stat acolo cu ochii ]nchi=i =i

sim\eam ad`nc r[suflarea tat[lui meu,

m`inile lui asprite de munc[ ]mi

m`ng`iau fa\a, obrajii, p[rul… Voi

str[bate p`n[ la cap[t, ]n nori de praf,

spaima amurgului, fiindc[ nu se mai

poate opri nimic din mul\imea de

cuvinte care va scrie iubirea f[r[

seam[n, care s-a dus. }mi ar[t fa\a

dezgolit[ de z`mbet, iar taina ad`nc[,

p`n[ ieri, a trecut ]n lini=tea deplin[.

E umbr[ aici, doar moartea e ]n stare

s[ mi=te privirile reci, p[trunz[toare,

ale paznicilor din fa\a intr[rii.

7. Ne plimbam, eu =i Maria, pe

str[zile mohor`te, pe l`ng[ noi treceau

oamenii obosi\i =i ]ng`ndura\i,

]ncerca\i de via\a tot mai grea, doar

noi p[ream din alt[ lume. Dac[ veneai

35

de departe, doar g`ndul ]ncercat de

speran\[ mai rezista. Era un timp, ca o

vreme nedefinit[, ]n care =i firea

omului se pierdea ]n z[d[rnicia clipei.

Unde s[ mai ]ncap[ =i adev[rul

fiec[ruia? G[urile mari din trotuarele

ora=ului ascundeau, f[r[ succes,

murd[ria din jur, pentru care luptau

din greu oamenii =i st[p`nii lor. Unde

se terminau, dac[ ]ncepuser[ vreodat[,

vorbele colorate ale mul\imii?

}ntr-o duminic[ de ianuarie

Maria a venit vesel[,a rezolvat un test

din jum[tate de carte, pe care o

]nv[\ase, apoi ne-am plimbat

]mpreun[ prin ora=. Seara t`rziu

citeam la biroul meu plin cu h`rtii =i

c[r\i, pe masa din camera de zi erau,

]n dezordine, urmele cinei, c`nd a

sunat cineva. Am deschis =i ]n holul

]ngust al mansardei a ap[rut tat[l

Mariei. M-am sim\it un pic derutat,

domnul din fa\a mea era ministrul

adjunct de externe al \[rii, cu o sticl[

]n m`n[ =i c`teva c[r\i. Ne-am salutat

=i l-am poftit ]n[untru, uit`ndu-m[

36

ru=inat la dezordinea din jurul meu.

„}mi cer scuze, mi-a spus, =i pentru

ora cam nepotrivit[ =i pentru c[ ar fi

trebuit s[ vin mai demult, dar…” Am

z`mbit ]ncurcat =i l-am invitat s[ ia

loc.

„Radule, mi-a zis firesc, eu

trebuie s[-\i mul\umesc, pentru ceea

ce ai f[cut tu pentru Maria”. L-am

privit la fel de ]ncurcat =i am spus:

„Dar, mie ]mi face pl[cere =i Maria e

o elev[ bun[...” m-am tot ]nv`rtit eu,

]ntre cuvinte banale. „Maria, a

continuat el, a fost ]ntotdeauna un

copil dificil, cu o personalitate

puternic[, dar foarte greu adaptat[ la

lumea din jur… Noi am avut mari

probleme, iar ]n clipa ]n care a

]nceput s[ se preg[teasc[ pentru

facultate eram, =i eu =i mama ei,

aproape dispera\i… De-asta ]\i spun

c[ ai ap[rut la timp, i-ai dat at`ta

]ncredere =i curaj, ]nc`t chiar =i acum,

t`rziu, mul\umirile mele nu sunt de

ajuns…”

37

Eram stingherit de vorbele

omului din fa\a mea, un b[rbat

puternic, cu un aer de aristocrat

adev[rat, dar at`t de fragil -p`n[ la

urm[- c`nd era vorba despre via\[ pur

=i simpu =i despre fata lui.

Am vorbit mult, trecuse de

miezul nop\ii, eram la a treia cafea =i

fumul de \igar[ fin[ ]nv[luise noaptea,

cu un miraj anume. Domnul ministru

sta comod pe fotoliul din mansarda

mea de student =i m[ iscodea, ca un

tat[ atent, grijuliu =i sf[tos. „+tiu de la

Maria c[-\i preg[te=ti lucrarea de

licen\[ cu o tem[ despre Alexis de

Tocqueville, mi-a zis el la un moment

dat, =i e uimitor pentru mine… +tii,

Tocqueville e una dintre pasiunile

mele, am citit mult din ceea ce a scris

=i alte zeci de c[r\i despre filosofia lui

politic[.”

+tiam ceva, ]mi povestise

odat[ Maria despre pasiunea tat[lui

ei… „Se ]nt`mpl[ adesea Radule, mai

zise el, ca str[inii dintr-o \ar[ s[

observe lucrurile cu mai mult[

38

obiectivitate dec`t locuitorii acelei

\[ri.” +i am continuat eu: „da, numai

c[, de-a lungul istoriei americanii au

fost fascina\i de comentariile

c[l[torilor str[ini =i, ]n plus, aceste

comentarii au ar[tat foarte des aspecte

ale societ[\ii americane pe care ]n=i=i

americanii nu le observaser[ p`n[

atunci.” Parc[ ]ncercam am`ndoi s[

justific[m pasiunea noastr[ comun[,

fiindc[ dintre to\i c[l[torii care au

vizitat America =i =i-au notat

impresiile despre ea, nici unul nu s-a

dovedit a fi mai abil dec`t Alexis de

Tocqueville =i nici o alt[ lucrare n-a

avut un efect at`t de profund precum

„Democra\ia ]n America”, scris[ de

francez ]n 1835.

Domnul ministru mi-a propus s[

facem un schimb, s[-i dau ceea ce

scrisesem eu deja despre opera lui

Tocqueville =i s[ citesc dosarul ]n care

el adunase articolele lui, unele

publicate chiar ]n Fran\a, despre

autorul nostru comun. „Cine =tie, a zis

el, poate iese o carte ]mpreun[.”

39

Alexis de Tocqueville =i Gustave de

Beaumont, doi aristocra\i francezi, au

fost trimi=i de c[tre guvernul Fran\ei

s[ studieze sistemul ]nchisorilor

americane. Au sosit la New York ]n

luna mai a anului 1831 =i au petrcut

nou[ luni c[l[torind prin SUA,

lu`ndu-=i noti\e nu numai cu privire la

]nchisori, ci =i despre toate aspectele

societ[\ii americane, despre economia

\[rii =i despre originalul s[u sistem

politic. Dup[ ]ntoarcerea ]n Fran\a, ]n

februarie 1832, Beaumont a scris un

roman despre rela\iile rasiale ]n

SUA,]ns[ opera lui Tocqueville este

cea care a devenit celebr[.

}i spuneam toate acestea Mariei, ]n

seara urm[toare, ]n plimbarea noastr[

care devenise obi=nuit[. „Tata, mi-a

spus ea, te place foarte mult…” Dar

tu, aproape c[ am ]ntrebat, cu vorbele

pierite ]ns[ ]n lini=tea str[zilor cu case

vechi, ]n care oameni -ca =i noi-

tr[iau, iubeau, sperau ]n minunea ]nc[

a unei zile a vie\ii lor. De=i a= fi vrut

s[-i spun c`t e de frumoas[ =i s[ o

40

s[rut acolo, ]n mijlocul str[zii, eu

continuam s[-i povestesc c`t de

fascinat era Tocqueville de sistemul

politic american… „+tii, ziceam eu ca

o declara\ie de dragoste ascuns[, el a

sosit ]n America ]n timpul

pre=edintelui Andrew Jackson, c`nd

partidele politice treceau printr-o

transformare major[, de la mici

organiza\ii dominate de elita local[ la

grup[ri mari, preocupate de politica

\[rii.”

Cuvintele mele sunau, repet, ca o

declara\ie de dragoste. Ciudat[

declara\ie… „Tocqueville spune cam

a=a, imediat ce p[=e=ti pe p[m`nt

american e=ti cople=it de un fel de

tumult; aproape singura pl[cere a

americanilor este s[ discute m[surile

guvernului.” America, guvernul... iar

a= fi vrut s[-i spun simplu c[ o iubesc.

Domnule filosof, noapte bun[! Dac[

am duce-o singuri =i fericirea ar fi

prea grea! Cine spunea oare, m[

]ntrebam singur ]n noaptea ap[sat[ de

lini=tea mansardei mele, c[ fericirea

41

]ngerilor n-are nici un ]n\eles pentru

oameni?

Stau aici, ]n camera rece de

spital, Pavel sfor[ie imperial ]n patul

de al[turi =i eu scriu despre o noapte

de februarie, singura noapte de

februarie pe care n-am s-o uit

niciodat[. Am fost cu Maria la Teatrul

Bulandra, la premiera ultimei piese

montate de Liviu Ciulei. Am ie=it de

acolo cople=i\i, ]ntr-o stare de gra\ie

pe care numai lumea perfect[ a scenei

ne-o poate da. }n seara aceea, t`rziu, la

un col\ de strad[ ne-am s[rutat prima

dat[. Am r[mas minute multe

]mbr[\i=a\i ]n umbra ora=ului, f[r[

vorbe, f[r[ trecut, de parc[ totul se

oprise ]n a=teptarea iubirii. Sus,

deasupra ora=ului trist, ]n casa mea de

student, i-am spus Mariei, cu vorbe

tremurate , dragostea mea. Stau aici,

]n camera de spital, =i nu mai pot

s[-mi amintesc deloc cuvintele de

atunci. Simt ]ns[ mirosul p[rului ei,

]mbr[\i=[rile noastre, buzele noastre

care se c[utau ]ntr-un s[rut…+i scriu

42

cu un col\ de lacrim[, s[-i dispre\uim

pe cei care vorbesc despre iubire, ]n

loc s[ iubeasc[, pentru c[ floarea vie\ii

e acum risipit[, iar m`ine va fi

pierdut[ ]n v`nt. Ieri mi-a fost r[u,

durerea de cap a fost mai grea dec`t

oric`nd, a= fi vrut s[ mor, s[ plec, s[

zbor oriunde, acolo unde uitarea ar fi

putut s[ fie a mea. +i acum,]n noaptea

spitalului negru, sunt fericit cu g`ndul

la ea, simt atingerea buzelor ei, dar

lacrima rece a ]nghe\ului din mine

curge ]n r`uri ]nvolburate. Nu e

disperare ]n sufletul meu, e numai

aripa nins[ de boal[ =i-mi vine s[

strig: „de ce, Doamne, de ce ]mi

ocole=ti privirea… Iart[-m[ Doamne,

dar sunt at`t de t`n[r =i a= vrea ]napoi

seara aceea de februarie…=i ochii

ei…=i z`mbetul ei…=i n-am dec`t

sfor[itul ad`nc al lui Pavel.

Doar nebunii ]=i a=eaz[ fericirea

mai presus de puterile lor =i-l c`nt ]n

noaptea nedeslu=it[ a umbrei mele, pe

poet: cei cu suflete st`ngace vor fi ]n

veci neferici\i.

43

8.}ntr-o diminea\[ a intrat ]n

camer[ doctori\a cea nou[, de care

Burtosul ne vorbea de c`teva zile. Era

oarecum t`n[r[, ]nalt[, cu un p[r

bogat, c[zut pe umerii halatului =i

avea o voce nefiresc de groas[, atacat[

de \ig[rile -multe- pe care le fuma.

I-am v[zut m`nile, erau ]ng[lbenite de

tutun =i, ceea ce p[rea ciudat, era aerul

ei de fragilitate, care nu se potrivea

deloc cu ]nf[\i=area robust[, de

sportiv[. Pavel a devenit agitat de cum

a v[zut-o. „Tu trebuie s[ fii Pictorul,

i-a zis doctori\a, ]ntr-o zi s[-mi ar[\i =i

mie tablourile tale.” S-a uitat lung la

ea =i i-a spus: „se face, c`nd vrei \i le

ar[t pe toate…” Nici m[car mie nu-mi

spusese vreodat[ astfel, a=a c[ m-am

uitat la Pavel nedumerit, avea un aer

precipitat, dar ]ncurcat =i stingher, de

necrezut pentru el, care-=i st[p`nea

orice tr[ire interioar[ =i era capabil s[

nu tr[deze nici o umbr[ de emo\ie.

Apoi, ]ntr-o duminic[ dup[

amiaz[, dup[ ce ne-am plimbat mult

prin parcul spitalului, am cobor`t la

44

subsol, unde Pavel ]=i aranjase

atelierul de pictur[. Intrai ]ntr-un fel

de hol, cu mai multe u=i ]n fa\[ =i ]n

dreapta, cam ]ntunecos =i cu miros de

igrasie. U=a atelierului era ]n acolo, pe

sub ni=te sc[ri =i avea lipit un carton

mare, pe care Pavel desenase un cap

de om, f[r[ nas, cu o floare ur`t[

pictat[ ]n locul ochiului drept.

Doctori\a a venit la pu\in timp dup[

noi, a privit o vreme tablourile din

camer[, s-a a=ezat pe un scaun =i,

privindu-ne f[r[ o expresie anume pe

fa\[, ne-a spus : „Mul\umit cu pu\in se

]nl[tur[ nefericirea.” I-am r[spuns

imediat: „Lao-Tzi, domni=oar[…”

N-a spus nimic =i-a aprins o

\igar[ =i l-a l[sat pe Pavel s[-i aduc[ o

map[ mare, cu ultimele lui desene. Eu,

care mai venisem ]n atelier, am

tres[rit. Desenele lui erau altfel,

culorile deveniser[ vesele, ]ngerii

ciuda\i din tablourile dinainte

disp[ruser[. „Da, da…a morm[it

doctori\a… nicic`nd amurgul nu poate

]nvinge zorii zilei… Frumos scrie

45

aici.” Mi-am amintit , n-a= putea s[

spun de ce tocmai atunci, c[ Pavel

repeta adesea, ]n lungile noastre

discu\ii nocturne, c[ e o nenorocire

mai mic[ dac[ nu ob\ii ceea ce vrei,

dec`t atunci c`nd vrei =i ob\ii ceea ce

nu se cuvine… Brusc, Pavel s-a

ridicat de pe scaunul pe care se

a=ezase =i a plecat, f[r[ s[ dea vreo

explica\ie, ca =i c`nd nici n-am fi fost

acolo.

Doctori\a cea t`n[r[ -a=a p[rea,

dar avea aproape 40 de ani- a ]nceput

s[ vorbeasc[ domol, a=ezat… „Nu

cred, mi-a zis ea, c[ Pavel \i-a povestit

despre mine, nici nu avea cum… Am

fost c[s[tori\i 12 ani, ne cunoa=tem de

mult, din =coal[. C`nd s-a ]mboln[vit

=i-a pierdut pur =i simplu memoria…

Am s[ te rog s[ nu vorbe=ti cu el

despre ceea ce-\i spun, de doi ani

]ncerc s[-l aduc cumva la o urm[ de

amintire, e un fel de terapie ce a dat

rezultate ]n cazuri asem[n[toare.”

Mi-a povestit apoi =i pl`ngea ]ncet, ca

o eliberare: „C`nd Pavel era ]n ultimul

46

an ,la Arte Plastice, ne-am c[s[torit…

P[rin\ii lui nu m-au vrut, eram s[rac[,

ai mei lucrau chiar ]n fabrica ]n care

tat[l lui Pavel era director. N-au venit

nici la c[s[toria noastr[ civil[. Am

fost ferici\i ]mpreun[, Pavel picta, era

deja cunoscut, a avut o expozi\ie ]n

centrul ora=ului, la cea mai mare

galerie de art[. Apoi a venit boala,

ciudat[, necunoscut[… Cum ]\i

spuneam, Pavel =i-a pierdut brusc

memoria, a intrat ]ntr-o lume a lui,

s-au amestecat culorile ca ]n tablourile

pe care le picteaz[ aici, ]n spital.”

A vorbit mult, dar mintea mea

aruncat[ ]n amurg, a luat-o la goan[…

Auzeam doar fr`nturi de cuvinte, doar

ochii mei d[deau impresia de

luciditate. „Probabil, am zis eu c`nd

doctori\a a terminat de povestit, c[ nu

trebuie s[ faci prea mult ca fericirea ta

s[ depind[ de al\ii.” M[ ]ntreb acum,

]nc[ lucid =i r[bd[tor, care e temeiul

vorbelor mele, ce-a= fi vrut s[-i spun

fostei so\ii a lui Pavel ? Am r[mas

singur ]n atelierul dezolant, ]nconjurat

47

de cartoanele cu miros de vopsele =i,

u=or, imagina\ia mea s-a a=ezat ]n

]ntuneric. Dar m-am sim\it, asta ]mi

amintesc sigur, fericit ]n singur[tatea

mea. C`nd te sim\i fericit te scalzi ]n

valurile unei armonii, care se revars[

peste sufletul t[u; =i totu=i amintirea

timpului fericit, ]n vreme de

nenorocire, e cea mai mare durere.

Doar c[ nu era de loc diminea\[ ]n

dragostea mea r[pus[…

9. +tiu c[ trebuie s[ ]nchid

acum caietul lui Radu, pentru o

vreme. |ie, cititorule, ]\i datorez

c`teva r`nduri. Radu scrie despre

fericire, dar ar trebui s[ vezi cum

arat[ paginile din fa\a mea. Boala

mu=ca nemilos din mintea lui, treceau

zile ]ntregi ]n care totul, pentru el, se

]nchidea definitiv, nu vorbea, nu

asculta, nu ]n\elegea nimic din ceea ce

se ]nt`mpla ]n jurul lui. Sunt fraze, ]n

caietul lui, care se opresc la jum[tate,

pe care Radu le-a continuat dup[ o

s[pt[m`n[ sau mai mult, ca =i c`nd

istoria clipei s-a comprimat ]n

48

nesf`r=itul vie\ii lui. C`ndva, dup[ ce

vei mai afla despre zilele trecute ale

prietenului meu, ]\i datorez, cititorule,

unele explica\ii. Acum =i aici, nu m[

simt ]n stare s[ mai continuu dec`t cu

vorbele lui:]n anii no=tri tineri, ferici\i

ne f[ceau doar zorile…

10. Ie=ise, ]n martie, un

soare aprins, de prim[var[. }ntr-o

duminic[ am fost invitat la pr`nz

acas[ la Maria. Mama ei m-a privit,

de la ]nceput, distant =i u=or arogant,

avea un aer ]n\epat, de coan[ mare,

cum zicea m[tu=a mea, care n-o

simpatiza deloc. Domnul ministru m-a

invitat ]n biroul lui „p`n[ preg[tesc

doamnele masa”, cum a zis el. Avea ]n

fa\[ caietul meu =i mi-a spus, cu o

c[ldur[ ]n glas evident[, c[ e

impresionat de ceea ce a citit. „Cred,

Radule,c[ poate ie=i o carte

interesant[, semnat[ de noi doi…”

Aveam =i eu acela=i g`nd… „S[ =ti\i

c[ eu chiar am o schi\[, ceea ce am

scris eu se completeaz[ foarte bine cu

studiile dumneavoastr[.“ I-am spus

49

c[, de fapt, eu chiar aveam ]n minte o

form[ a c[r\ii noastre. „Perfect, a zis,

am s[ m[ ocup eu de publicarea ei, a=

vrea doar s-o citesc =i eu, poate mai

sunt c`teva lucruri de f[cut…”

Apoi am fost chema\i la

mas[; nu m-am sim\it deloc ]n apele

mele, cum se spune, Maria a observat

=i a ]ncercat s[ schimbe cumva aerul

scor\os al mamei sale. Nici nu-mi

amintesc prea bine despre ce am

vorbit, tat[l Mariei le-a spus despre

cartea pe care urma s[ o semn[m

]mpreun[, dar nimic nu m-a putut

scoate din u=oara mea derut[,

deslu=it[ ]n jurul mesei bogate la care

m[ aflam. La jum[tatea lui aprilie m[

preg[team s[ plec acas[. Mama =i

fratele meu m[ a=teptau la botezul

b[iatului cel mic al lui Mihai. I-am

spus Mariei c[ voi lipsi o s[pt[m`n[

=i-mi amintesc =i acum vocea ei cu

care m-a ]ntrebat: „+i nu po\i s[ m[ iei

=i pe mine?” Eram convins c[ mama

ei n-o s[ fie de acord, dar Maria a

g[sit un sprijin sigur ]n tat[l ei. Am

50

plecat cu o ma=in[ de ministru, ]ntr-o

diminea\[ de miercuri. Tat[l Mariei

ne-a condus p`n[ ]n fa\a blocului =i

ne-a ]ntrebat: „Nu m[ lua\i =i pe

mine?” Am z`mbit =i eu =i Maria =i

am intrat, fericit, ]ntr-o poveste

adev[rat[, spre \ara mea unic[ =i pur[.

Prim[vara cucerise ad`nc

satul meu de munte, iar mama ne-a

a=teptat ]n pragul casei, bl`nd[ =i bun[

=i frumoas[… „Bine-a\i venit, copii”

ne-a spus ea. Au ap[rut =i Mihai =i

so\ia lui, iar Vlad, b[iatul de 6 ani al

fratelui meu, mi-a s[rit ]n bra\e

]ntreb`nd cu candoarea v`rstei lui:

„Dar ea cine e?” Am r`s, Maria nu

p[rea de loc stingherit[ de lumea ]n

care a intrat =i era vesel[ =i str[lucea

ca =i florile din curtea casei noastre.

Am stat p`n[ t`rziu ]n curte,

eram -=i eu =i Maria- singurii locuitori

ai lumii libere, f[r[ grani\e, f[r[

p[cate. „Am v[zut -i-am spus eu- de

multe ori focuri mari, ]n timpul nop\ii,

pe dealurile din jur…Tata zicea c[

numai noi, de la ]ntuneric ]i putem

51

vedea pe cei de la lumin[…” Eram,

am`ndoi, la poarta raiului. „E at`t de

frumos, zicea Maria, ]nc`t m[ tot

]ntreb dac[ e adev[rat.”

Acum, c`nd scriu ]n aceea=i

camer[ de spital, m[ ]ntreb ce tr`mbi\e

vor fi acelea care vor fi sunate de

milioane de ]ngeri =i care vor ajunge

]n mijlocul p[durilor mele de acas[…

Am dus-o pe Maria prin toate locurile

dragi ale copil[riei mele. Undeva, pe

dealul cel mai ]nalt, era un loc pe care

oamenii ]l numeau Acoperi=ul. Era, de

fapt, ca un acoperi= al lumii, jur-

]mprejur se vedeau hotarele unei \[ri

infinite, sim\eai aerul pur al speran\ei.

Iubire era ]n ochii no=tri, ]n m`inile

]mpreunate, ]n =oaptele p[durilor de

al[turi. Dac[ via\a noastr[ ar fi numai

un minut, tot n-am putea s[ nu gre=im,

fiindc[ ne-am n[scut ]n p[cat. Dar

minutul nostru , acolo, era eternitate.

I-am spus Mariei, ]n gr[dina mare a

casei mele, =tiu c[ pot s[-\i ar[t c`t te

iubesc, dar nu mai era nevoie de prea

multe cuvinte, ajungeau ochii no=tri

52

care se c[utau, ]mpreun`ndu-se. La

botezul nepotului meu au venit multe

rude, prieteni vechi ai familiei mele =i

preo\i din satele apropiate. Unii o

priveau pe Maria cu un fel de

curiozitate \[r[neasc[ =i, ie=ind din

cas[, l-am auzit pe unul dintre oaspe\i

spun`nd ]n =oapt[: „E fata unui

ministru, a venit cu Radu, o fi ceva…”

O disperare ad`nc[ m[

cuprinde, amintindu-mi acele zile, a=

vrea s[ pot aduce ]n vorbele mele

prim[vara inundat[ de iubire, dar mi

se pare c[ suferin\a mea ar fi prea

mare. Dac[ ]nchid ochii simt fiecare

ceas petrecut ]n lumea mea de acas[,

cu Maria lumin`nd a r[s[rit =i

diminea\[, cu ai mei veseli =i

ferici\i… Spunea tata, iar cuvintele lui

]mi sun[ clar ]n noaptea ascuns[ a

spitalului, c[ ispita din afar[ vine prin

cele cinci sim\uri, adic[ prin vedere,

auz, miros, gust =i pip[ire =i se

numesc ferestre ale sufletului. Dar, m[

]ntreb acum, prin acestea omul

prime=te marile p[cate ]n sufletul lui?

53

Nu este paza min\ii treaz[ =i

puternic[? Acolo, la mine acas[,

]mpreun[ cu Maria,ferestrele erau larg

deschise, dar nicio urm[ de p[cat nu

putea s[ intre. Ajunge, zilei, r[utatea

ei…

11.La ]nceputul lui mai a ap[rut

cartea. Un student la =tiin\e politice, ]n

pragul absolvirii, semna ]mpreun[ cu

un b[rbat politic al \[rii: „Alexis de

Tocqueville =i democra\ia ]n

America.” Au fost mai multe zile, la

facultate, la ministerul de externe, la o

emisiune de televiziune pe care le-am

tr[it u=or derutat de cuvinte, de m`ini

]ntinse =i, p`n[ la urm[, de oameni ]n

haine elegante, cu =oferi afar[ =i

mirosuri de parfumuri alese. Peste tot,

domnul ministru m[ ar[ta pe mine,

]ncepusem s[ m[ ]nchid ]n re\ineri =i

sfial[, de=i ]nc[ mai tres[rea urma

bucuriei lucrului ]mplinit, de care

vorbea unul dintre profesorii mei…

Probabil, pentru a-i face pl[cere

domnului ministru…

54

Am aici ]n camera de spital

cartea ap[rut[ acum patru ani. Pavel a

citit-o toat[ ziua =i mi-a pus-o pe pat,

f[r[ s[ spun[ ceva… „Domnule, a zis

el dup[ o vreme, de unde =tim noi c[

Dumnezeu exist[, l-a v[zut cineva

vreodat[?” L-am privit mirat, nu

credeam c[ poate fi vreun temei

pentru o asemenea ]ntrebare, ]ntr-o zi

mirosind a medicamente =i a spital.

I-am r[spuns, totu=i: „Tat[l meu, care

a fost preot, celui care ]ntreba ca tine

]i spunea: tu ai minte, dac[ eu pot s[

spun c[ n-am v[zut mintea nim[nui

niciodat[?” Pavel ]nv`rtea u=or o

batist[ =i, dup[ o clip[ a continuat:

„Bine, dar se crede de c[tre toat[

lumea de pe p[m`nt c[ oamenii au

minte.” Am spus: „Se crede, dar f[r[

s[ o vad[, =i tu crezi, =i eu, dar nu

vedem mintea. Dar via\a, spunea tata,

via\a ai v[zut-o vreodat[? +i, cu toate

acestea cine zice c[-i mort, c`nd este

viu =i are via\[? Se vede via\a?”

A c[zut pe g`nduri, dar a mers

mai departe: „Bine,dar via\a se

55

tr[ie=te, se manifest[ =i prin asta

exist[, cu toate c[ n-o vezi.” Am

z`mbit =i i-am spus, de parc[ tata ar fi

fost l`ng[ noi: „P[i, a=a e =i cu

Dumnezeu, omul e chipul =i

asem[narea lui Dumnezeu, dar nu

dup[ forma cea dinafar[, ci dup[ cea

sufleteasc[.” Pavel a adormit, numai

eu vegheam ]n noapte cu g`ndul la

ziua de m`ine, am al[turi cartea cu

numele meu pe copert[ =i m[ ]ntreb ce

leg[turi ar putea fi cu ziua de azi. Cred

c[ am citit undeva c[ Dumnezeu este

oceanul acela de dragoste f[r[

margini, care ]mbr[\i=eaz[ toate

zidirile sale.

E noapte, e frig =i e lini=te… +i

scriu mai departe, gr[bit, de parc[

zilele mele s-ar termina m`ine…

Venise vara, era ]nceput de iulie =i

trecusem examenul de licen\[.

Lucrarea mea a fost l[udat[, erau

capitole din cartea deja ap[rut[ =i m[

g`ndeam la ceea ce urma s[ fac. Mi

s-a propus s[ r[m`n ]n facultate, erau

pu\ini asisten\i la catedrele noi,

56

ap[rute doar de un an sau doi. Maria

se preg[tea =i ea de examen, =tia

fiecare tem[, pe care o ]nv[\ase

]mpreun[ cu mine, avea emo\ii, dar eu

eram sigur de reu=ita ei.

„Tata are o surpriz[ pentru tine”

mi-a spus Maria, la c`teva zile dup[

licen\a mea ]n =tiin\e politice. Am

aflat a doua zi =i, de aici, via\a mea s-a

desf[cut ]ntr-o lume pe care o visasem

poate, dar nu o credeam s[ fie a=a =i

nici nu o ]n\elegeam ]n ]ntregul ei.

Tat[l Mariei a venit, seara, ]n

mansarda mea. „Radule, preg[te=te-te,

peste trei s[pt[m`ni plec[m la Paris.”

Am r[mas aproape nemi=cat pe

scaunul meu, Maria z`mbea =i am

reu=it totu=i s[ ]ntreb: „Cum a=a? Eu

nu am nici m[car pa=aport…” Domnul

ministru a continuat: „La Sorbona are

loc din doi ]n doi ani, un fel de

colocviu interna\ional despre opera lui

Tocqueville, am sperat s[-\i fac o

surpriz[ =i am trimis un rezumat al

c[r\ii =i dou[ capitole traduse =i am

primit de la ambasada noastr[

57

invita\ia, pentru noi doi, de a participa

la sesiunea din acest an. Se =i

potrive=te, a continuat el, eu tocmai

aveam o vizit[ oficial[ ]n Fran\a, cu

primul-ministru, chiar ]n perioada

invita\iei.”

Paris, Sorbona… Prea repede

=i prea mult pentru mine =i doar un

g`nd m[ fr[m`nta, aproape rostit… +i

Maria? S[ nu fiu aici c`nd are ea

examen?

12. In ianuarie’93 am plecat,

]mpreun[ cu so\ia mea, ]n America.

Ne-am stabilit la Rochester, ]n

apropierea lacului Ontario, la o mic[

distan\[ de cascada Niagara. Am

resim\it ca pe o mare durere

desp[r\irea mea de Radu, dar via\a

ne-a pus la o asemenea distan\[, de=i

ne sim\eam at`t de aproape unul de

altul. Citind caietul prietenului meu

sunt uimit de resemnarea pe care o

b[nuiesc ]n fiecare r`nd al lui, e un

mod de a tr[i intens, dar ascuns de

ceilal\i, o iubire pentru care eu pot

depune m[rturie. Am toate scrisorile

58

primite de la Radu =i dragostea lui

pentru Maria este dincolo de m[sura

certitudinii din noi. Imaginea iubitei

m[-nfa=[ p[tima=[, ]n lume doar

iubirea mea e vie, ]mi scria el.

Zadarnic am c[utat alinare ]n

lacrim[, Maria e pentru gr[dinile

min\ii mele ca o toamn[ lin[. Acolo

unde se duce o inim[ trist[ sunt mii de

dealuri ]ns`ngerate, ca la mine acas[,

c`nd plecau la armat[ fl[c[ii satului.

M[ uit, scria Radu, plin de farmecul

iubirii lui, spre lume cu privirea

inimii. Cu ochii a= vrea s[ nu mai

z[resc firea ascuns[ a vremurilor, iar

m[tasea verde a crengilor de salc`m

s-a tocit de roua cald[ a dimine\ii. Pe

gene am sute de izvoare, iar Maria ar

trebui s[ =tie c[ dragostea mea e mai

presus de orice piedic[, p[m`nteasc[

sau nu. Nu pot ]nc[ s[-i spun p`n[ la

cap[t totul despre dragostea mea, ]mi

lipse=te curajul b[rb[tesc al iubirii

din mine, dar simt cum norul sl[be=te

lumina ochilor mei palizi =i cum

aceea=i roat[ a lumii se ]nv`rte

59

mereu, pe acela=i drum, doar ve=tile

sunt de fiecare dat[ altele.

De fapt, g`ndeam din patria cea

nou[ ]n care m[ aflam departe de

Radu, omul e zidit din dou[, cel care

love=te =i cel care e lovit. +i totu=i,

ceea ce se ]nal\[ bine nu poate fi

nimicit. Citind caietul lui am ]n\eles

urmele ad`nci de triste\e, fiindc[ o

parte din via\a lui era =i a mea, iar

resemnarea lui, oarecum nefireasc[,

]ntr-o var[ plin[ de victoria pasiunii

lui filosofice, am deslu=it-o abia din

paginile care urmeaz[.

13. Urma s[ plec[m la Paris pe 5

iulie, pentru colocviul de la Sorbona.

Am preg[tit o sintez[ a c[r\ii noastre,

aleg`nd acele idei originale, ale mele

=i ale domnului ministru, pe care le

a=ezasem ]n carte ]ntr-un capitol numit

de noi: „Provoc[ri =i deschideri”.

Mama a venit la mine, se

bucura de plecarea mea =i am umblat

]mpreun[ c`teva zile prin magazine,

mi-am cump[rat chiar =i un costum

nou, cravate, pantofi. Intrasem ]n joc

60

cu o pl[cere de care nu m[ credeam ]n

stare, Maria =i mama ]mi preg[teau

]mpreun[ bagajul =i aveam

sentimentul real, parc[ u=or

]ng`ndurat ]ns[, al unei familii tinere,

la ]nceput de via\[. Vineri, cu cinci

zile ]naintea plec[rii, eram cu Maria,

repetam ]mpreun[ un capitol pe care

ea credea c[-l =tie mai pu\in, c`nd a

sosit, spre sear[, tat[l ei. „Ce-ar fi,

ne-a zis, s[ merge\i =i voi m`ine la

casa noastr[ de la munte, pute\i =i

acolo s[ mai repeta\i.” Din ochii

Mariei am ]n\eles c[ =i-ar dori s[

mergem =i am acceptat imediat.

}n ma=in[, a doua zi, ]n

drum spre munte, tat[l Mariei mi-a

spus c[ urma s[ c[l[torim spre Paris ]n

delega\ia oficial[ a \[rii la Consiliul

Europei. „O s[ \i-l prezint =i pe primul

ministru, mi-a spus el, s[ =tii c[ a citit

cartea noastr[ =i s-ar putea s[ vorbim

despre ea.”

Drumul curgea lin prin

c[ldura torid[ a verii, iar Maria

adormise l`ng[ mine, pe bancheta din

61

spate a ma=inii. A alunecat ]ncet spre

mine, cu capul a=ezat pe um[rul meu

=i i-am sim\it s`nul ]n palma mea

nemi=cat[ =i cald[. Obrazul ei era lipit

de al meu, respira\ia ei curat[ o

sim\em ca pe o adiere magic[ =i a= fi

vrut s[ se opreasc[ totul, s[ r[m`nem

am`ndoi ]ntr-o lume f[r[ de sf`r=it.

Citisem undeva c[ noi, oamenii,

murim ]n fiecare zi, pentru c[ ]n

fiecare zi ni se ia o parte a vie\ii.

Numai c[, pentru mine, zilele de

atunci nu erau dec`t via\[. „Prive=te,

Radule, zicea tat[l ei, ce case

frumoase s-au construit… E o alt[

lume, totu=i…” Cum s[-i spun eu c[

acas[ la mine, oamenii g[sesc tot mai

greu p`ine pentru copiii lor, c[ mama

mea, cu salariul ei de ]nv[\[toare, abia

dac[ poate s[ o duc[ de la o lun[ la

alta… Sim\eam cuvintele ]n col\ul

buzelor, dar ]n aerul condi\ionat al

ma=inii, respira\ia Mariei ]mi oprise

tot, =i vorbe =i g`nduri.

Exilat pe aici, pe undeva,

prin memoria insulei mele r[nite, nu

62

mai =tiu s[ cer nimic =i a=tept

santinela c[lare s[-mi p[zeasc[

sf`r=itul. }n spitalul din care-mi

amintesc mirosul p[rului ei, ap[sarea

cald[ a obrazului ei lipit de obrazul

meu, drumul prin ar=i\a de iulie e viu,

dar totul ]ncepe c`nd cenu=[ e casa =i

gr[dina =i por\ile mari, care nu se mai

deschid. Am ajuns destul de repede ]n

marginea ora=ului de munte, iar vila

domnului ministru era a=ezat[ chiar ]n

mijlocul p[durii, ]ntre r`ndurile

numeroase de brazi ]nal\i =i tineri.

So\ia domnului ministru, pe care am

g[sit-o acolo, nu =i-a ascuns

mirarea:”Hei, nu =tiam c[ avem

oaspe\i” a zis, cu aerul ei acru, pe

care-l mai v[zusem =i alt[dat[.

Eu =i Maria ne-am dus pe

o teras[ mare, ]n spatele casei, dar

acum nu-mi mai amintesc dec`t c[

sufletul meu putrezit abia mai tr[ie=te,

e ca un fir de praf pe c`mpia imens[ =i

lic[resc tot mai rar st`ncile =i umbrele

care se duc pe zidurile r[nite ale

timpului de azi. Acolo ]ns[, respiram

63

iubire, dar nu ]ncercam –nici eu ,nici

ea- s[ o spunem =i ]n cuvinte, ne era

de ajuns ceea ce ochii no=tri ]=i

spuneau, prin col\ de lacrim[.

Am m`ncat ]ntr-un foi=or,

ridicat al[turi de casa mare =i

]nc[rcat[ de pere\i din lemn =i piatr[

de munte, am vorbit despre plecarea la

Paris, despre examenul Mariei… V[d

=i acum figura cenu=ie a doamnei, ]=i

fr[m`nta buza de jos ]ntr-un tremurat

nervos =i violent…<Cred c[ a venit o

ma=in[ la poart[“a zis ea, mul\umit[

c[ poate, ]n sf`r=it, s[ opreasc[

cuvintele noastre.

S[ stai cu ochii pierdu\i

]n jos =i s[ nu-\i mai dore=ti dec`t

ziua de ieri… Am ]nlemnit ]n scaunul

verde ]n care m[ a=ezasem, mi s-a

oprit respira\ia, o c[ldur[ imens[ m-a

cuprins, iar ]n urechi sim\eam b[t[i

aspre =i br[zdate de panic[. „Radule, a

zis domnul ministru, \i-l prezint pe

domnul Sorin Manole, un prieten de

familie…”

64

Umflatul cu privire de

sticl[, cu ochelarii gro=i a=eza\i pe fa\a

mare =i palid[ mi-a ]ntins m`na. <}mi

pare bine”,mi-a zis =i s-a a=ezat cu

greutate ]n fa\a mea. Doamne, cum a=

fi putut s[-l uit pe maiorul Manole,

priveam la palmele lui mari =i le

sim\eam ]nc[ pleznindu-m[ peste fa\[

=i-i auzeam ]nc[ urletele animalice:

<Cine, b[, voi v-a\i g[sit s[ schimba\i

lumea, o s[ putrezi\i prin pu=c[rii,

cretinilor”…

De pe gardul ]ntunecat,

urmele zilei de ieri spun c`t e de c`nd

am murit. Doar soarele vrea s[ apar[

pe cer, negru =i risipit ]n =oapta de

acum. T`rcoale ]mi d[ liliacul ]nsetat

de s`nge, vampirul =ontorog m[

p`nde=te =i atunci c`nd pustiul m[ va

chema la os`nd[, d[-mi ]n dar,

Doamne, puterea de a ierta.

14.Ne g`ndim la cheie,

fiecare ]n temni\a lui, iar u=a cea

mare se deschide cu sc`r\`itul strident

al speran\ei… ]mi scria Radu, imediat

dup[ ]nt`lnirea lui, la vila ministrului,

65

cu maiorul Manole. Am mai spus,

deja, c[ Radu nu scrie ]n caietul lui

dec`t foarte pu\in despre decembrie

’89. Spaima lui, care ar fi fost =i a

mea, dac[ m-a= fi aflat acolo, are ]ns[

o explica\ie. Drag[ Mircea, mi-a scris

el imediat ce s-a ]ntors de la munte,

ieri l-am rev[zut pe domnul Manole, e

parlamentar, are vreo trei hoteluri ]n

proprietate =i e prieten bun cu familia

Mariei… Din p[dure s-a pornit un

miros de t[ciuni, ur`tul se ]ntinde

peste drumul ve=tejit de boal[, iar

spiritul din ham s-a dezbr[cat, orb

ca un suflet de dezertor.

Despre decembrie '89 a mai fost

vorba ]n caietul lui Radu. Ne-am aflat

atunci, am`ndoi, pe str[zile pline de

oameni,sim\eam realitatea cu

tinere\ea noastr[ adev[rat[ =i aveam

iluzia c[ libertatea nu e doar un

concept sau un ideal abstract. C`nd

au ap[rut tancurile, Radu a strigat

]ngrozit „[=tia ne omoar[,uit[-te c[

n-au de g`nd s[ opreasc[”. Ne-a

cuprins frica, nu aveam aptitudini de

66

eroi,era mai mult o tr[ire afectiv[

dec`t una ra\ional[. Ne-am speriat =i

am ]ncercat s[ fugim pe o strad[

]ngust[, ]mpreun[ cu o fat[ care se

ag[\ase -speriat[ =i ea- de m`na mea.

„Sta\i pe loc” a urlat un mili\ian gras,

cu pistolul ]ndreptat spre noi,

]nconjurat de solda\i cu bastoane =i

scuturi ]n m`ini. Ne-au aruncat ]ntr-o

ma=in[, mai erau acolo =i al\i oameni

=i am primit c`teva lovituri pe

spate,pe care le-am sim\it mai t`rziu,

mai ales Radu =i fata care fugise cu

noi. N-am mers prea mult, ma=ina a

intrat ]ntr-o curte =i ne-au b[gat pe

to\i ]ntr-o ]nc[pere de la subsol ,rece

=i umed[, cu c`teva scaune vechi

aruncate prin col\urile ei. „Sta\i l`ng[

mine, mi-e fric[, ne-a spus fata…M[

cheam[ Irina, a mai =optit ea.”

Cineva, ]n ]ntunericul camerei, a

strigat: „V[ vine vou[ r`ndul,

criminalilor…” S-a f[cut apoi lini=te,

dar aveam impresia c[ ne auzim

b[t[ile inimilor, ca ]ntr-o muzic[

sinistr[, f[r[ cuvinte =i f[r[ ritm.

67

Ne-au l[sat acolo c`teva ore. Au

intrat apoi doi mili\ieni, au aprins

lumina =i ne-au studiat c`teva clipe,

cu ochii umfla\i de ur[. „ Voi trei, a

zis unul dintre ei, veni\i cu noi…” Pe

coridorul ]ngust am primit, eu =i

Radu, c`\iva pumni ]n stomac, Irina a

]nceput s[ pl`ng[ =i Radu a strigat,

l[s`ndu-i f[r[ replic[ pe cei doi

mili\ieni: „Nu mai da\i m[

nenoroci\ilor, m`ine s-ar putea s[ v[

coste pumnii [=tia pu\ina libertate pe

care o mai ave\i.”

}n camera ]n care ne-au b[gat era

un singur individ, cu c[ma=a ie=it[ din

pantalonii de mili\ian, cu burta

rev[rsat[ peste centura de care avea

at`rnat tocul pistolului. „Ia s[ vedem,

domne’, cine vrea s[ schimbe lumea…

Voi m[, doi ochelari=ti =i o putori=c[

blond[?” Primele palme s-au lipit de

fa\a lui Radu, i-au zburat ochelarii

p`n[ pe masa din fa\a geamului =i

s-au spart cu un zgomot nefiresc de

puternic. <Dar cine sunte\i

dumneavoastr[, m-am trezit

68

]ntreb`nd, chiar nu sim\i\i c[ lumea

asta pe care o ap[ra\i e terminat[?”

S-a uitat la mine cu un fel de

indignare umflat[. „Ce spui m[, vrei

s[ m[ =i cuno=ti, da… Bine domne,

sunt maiorul Manole asta ca s[ =tii de

unde-\i vin palmele astea..” +i m-a

lovit scurt, am le=inat o clip[, dar

m-am sprijinit de perete =i l-am privit

cu ur[. „O s[ \inem minte..” N-am

apucat s[ termin, m-a mai lovit ]nc[ o

dat[ =i a strigat spre u=[: „Vasilache,

ia pu\oii [=tia de aici, vorbim

diminea\[…Ce s[ \ine\i minte, b[? V[

povestesc eu m`ine…afar[…du-i

de-aici…”

Ne-au ]mpins ]ntr-o alt[ camer[,

eram doar noi trei acolo…Irina a

adormit cu capul pe um[rul meu, iar

Radu, f[r[ ochelari, privind prin

]ntuneric, mi-a zis: „M`ine e o alt fel

de zi, simt asta Mircea..”

Un c`ine negru a=teapt[ ]n fa\a

por\ii, un munte ]mi pare fiecare

treapt[ a casei, iar timpul meu se

toarce a ve=tejire, mi-a scris Radu,

69

dup[ ce l-a rev[zut pe maiorul

Manole, ]n pielea lui dat[ la ]ntors,

f[uritor de lume nou[ =i de libertate…

Acum, c`nd transcriu aici din

scrisoarea lui Radu, so\ia mea Irina

cite=te peste um[rul meu =i tace.Pasul

mi-e greu =i p[rul meu ]nc[run\e=te

brusc, iar nimeni din jur nu nu mai

=tie cum am fost, cu drag v[ salut[ pe

tine =i Irina…+i mai jos e semnat

Radu…

15. Mi-am =ters cea din urm[

lacrim[ =i parc[ n-am fost pereche

niciodat[. O toamn[ a scurmat ]n via\a

mea, un v`nt din zorii zilei ]nfioar[

valea rece a tinere\ii mele. Ar trebui s[

povestesc mai departe despre drumul

spre Paris, despre Sorbona, despre

maiorul Manole pe care l-am g[sit =i

]n avionul cu care am c[l[torit… Dar

sunt dou[ zile de c`nd =i eu =i Pavel

ne-am sim\it foarte r[u. O cea\[ deas[

mi-a ]ntunecat ochii, ore ]ntregi am

fixat tavanul camerei de spital, mintea

mea era golit[ de tot =i doar un strop

de via\[ mai atingea, cald[, tinere\ea

70

mea. Cioburi vechi, smulse de pe

ziduri, ]mbr[\i=au destinul meu

]mb[tr`nit. Lansat spre moarte,

sim\eam mi=carea ghearei =i o vedeam

aproape, prin figura dansului s[u. }n

zori am ren[scut ]ncet, dar nu mai

nou; strivit cu m`ini de ]ngeri g[seam

greu, tot mai greu, calea spre m`ine…

Pavel, amor\it ca =i mine de

medicamentele luate ]n cele dou[ zile,

m[ prive=te din patul lui. „}n cartea ta

de scrum =tergi cu o vorb[ toat[

amintirea dragostei tale” , ]mi zice, iar

eu tac. Fe\ele noastre, cojite p`n[ la

=tergerea de tot =i toate, ]nchid cuvinte

uscate, prin cerneala stins[ a

co=marului din mintea ascuns[ ]n

]nserare. Focul din noi a devorat

c`ntecul din noapte =i i-a= spune, dac[

r[bdarea mea ar fi cu putin\[, c[ =i

calul frumos, care alerga liber prin

fiecare zi a tinere\ii mele =i-a fr`nt

picioarele la marginea p[durii.

}ndur[toare, amintirea se a=eaz[

pe inima mea, ]nghe\`nd sunetele

zdrobite ale viselor mele. Maria ]=i

71

]ntinde p[rul ei negru =i lung, dar

liliecii cu chip de copil =uier[ =i bat

din aripi, cu disperarea dimine\ii care

vine.

Maria a venit la aeroport, ]n

diminea\a plec[rii la Paris. Eram

scor\os, ]n costumul pe care l-am

]mbr[cat prima dat[, cravata m[

str`ngea la g`t, m`necile c[m[=ii mi

se p[reau prea lungi. „Ai un aer de

diplomat ]n devenire” a glumit ea, ]n

sala mare de protocol. „Da, i-am spus,

un diplomat ]n mare suferin\[.”

Persoane atacate de importan\a locului

lor se ]nv`rteau ]n jurul b[rba\ilor

politici, ]n a=teptarea primului

ministru, care a sosit cu un alai de

consilieri =i mini=tri. Tat[l Mariei a

venit direct la noi, cu un z`mbet

discret ]n col\ul buzelor. „Gata, a

spus, ]n c`teva minute urc[m ]n

avion.” A=eza\i ]ntr-o margine a s[lii,

\ineam m`inile ]n m`inile ei , ne-am

s[rutat cu sfial[, ]n agita\ia din jur =i

ne-am spus,f[r[ vorbe, iubirea din

ochi. „S[-mi aduci ceva de la Paris” a

72

zis Maria, mi=c`nd delicat m`na ]n

semn de r[mas bun.

}n avion m-am a=ezat undeva,

mai ]n spate, stingher =i r[t[cit printre

oameni ]nsemna\i de dreg[toriile lor

]nalte. Priviri scurte m[ cercetau, din

c`nd ]n c`nd, ]ntreb[toare. Tat[l

Mariei a venit ]ns[ l`ng[ mine.

„Radule, mi-a zis, tu o s[ ai o

s[pt[m`n[ p`n[ la colocviul nostru de

la Sorbona. Am s[ te dau ]n grija

cuiva de la ambasad[ =i ]\i po\i preg[ti

prezentarea c[r\ii noastre. O vei face

doar tu, eu ]ncerc numai s[ fiu prezent

]n sal[, pe 12 iulie parc[…”

I-am ar[tat paginile preg[tite de

mine, le-a citit =i mi-a spus: „Asta e,

poate g[se=ti o form[ de a le prezenta

liber, f[r[ s[ cite=ti.” Apoi, l`ng[ noi,

a ap[rut chiar primul ministru. Era un

b[rbat slab, cu o fa\[ uscat[, iar

cuvintele i se strecurau greu,

]mpotmolit, dar avea o distinc\ie mai

de grab[ academic[, dec`t a omului

politic. „El e Radu Aldea, m-a

prezentat domnul ministru…” Mi-a

73

str`ns m`na =i s-a a=ezat pe fotoliul de

l`ng[ noi. „Am citit cartea voastr[, a

zis, sunt sigur c[ va fi apreciat[ la

Paris.” I-am mul\umit, dar eram

intimidat vizibil de lumea ]n care m[

aflam.

Plou[ de mai multe ore, aerul de

spital e ]ns[ schimbat de urmele

amintirilor mele. Stau singur pe \[rm,

asemenea animalului ]n groapa

mu=cat[ de valuri =i geana mea

singuratic[ plute=te pe o d`r[ de

s`nge, ca un vestitor al mor\ii. A=

vrea s[ pot spune, dar n-am cui, Pavel

a disp[rut ]n picturile lui, c[ lumea e

mai cr`ncen[ dec`t o vis[m, iar ]ntre

trandafirii =i ghe\arii din noi e doar o

singur[ fereastr[.

16. La Paris a fost, mai ]nt`i, o

s[pt[m`n[ de vis pentru mine. L`ng[

Hotel de Ville, foarte aproape de

Notre Dame, ambasada rom`n[ avea o

vil[, cu mai multe camere, ]n care am

stat ]n cele dou[ s[pt[m`ni. Aici l-am

cunoscut pe Anton Roman, consilier

la ambasad[, un b[rbat ]nc[ t`n[r =i

74

diplomat de carier[, c[ruia domnul

ministru m-a predat ]n grij[ =i ap[rare,

cum a glumit el ]nc[ de la sosirea de la

aeroport.

Anton se ocupase =i de

colocviul care urma s[ aib[ loc la

Sorbona, el a tradus paginile trimise

de acas[,de domnul ministru, citise

toat[ cartea noastr[ =i am vorbit,

]mpreun[, mult ]n cele c`teva zile ]n

care ne-am plimbat prin Paris, ca doi

prieteni. }ntr-una din zile am intrat

am`ndoi ]n cafeneaua Biaritz, de pe

Bulevardul Saint-Michel. Se vedea

str[lucitoare, dup[ o ploaie scurt[ de

var[, gr[dina Luxemburg, ]n sus, o

muzic[ discret[ se auzea ]n jurul

nostru =i-mi p[rea o atmosfer[ de film

clasic, domol, a=ezat ]ntr-un timp al

medita\iilor cu prietenii. „Radule, m-

a ]ntrebat noul meu amic,cum se face

c[ ai scris cartea ]mpreun[ cu

ministrul adjunct de externe,

recunoa=te c[ nu e tocmai obi=nuit?”

I-am povestit, cu o cafea ]n fa\[,

istoria noastr[ comun[ =i, avea s[-mi

75

spun[ el mai t`rziu, c`nd i-am vorbit

de Maria aveam o privire pierdut[, de

]ndr[gostit… Erai l`ng[ mine, mi-a

spus el, dar st[teai precum stau

frunzele ]n arbori toamna. Acum =tiu

=i simt c[ sufletul ]=i creaz[ maluri

]nalte, mun\i de cenu=[ \i se a=eaz[ pe

umeri, dar ve=m`ntul meu invalid, de

azi, se destram[ prin ceasurile sf`r=ite

=i t[cute. Acolo ]ns[, pe str[zile

Parisului, m[ trezisem – lacom =i

t`n[r- ]ntr-o lume-miracol pentru

istoria mea de b[iat de preot, obi=nuit

cu \[ranii mei din satul de acas[,

cultivat doar la spiritul c[r\ilor citite =i

al iubirii c[reia nu =tiam cum s[-i spun

p`n[ la cap[t. Stau ]n ar=i\a ]mpietrit[

a de=ertului din mine, fereastra cu

geam pr[fuit mi s-a a=ezat al[turi =i

alunec ]ncet prin valea pl`ngerii mele.

Cu imaginea clar[ a Sorbonei ]n

fa\[, pe care o sim\eai prezent[

oriunde te-ai fi aflat ]n Cartierul Latin,

dominatoare =i solemn[, anii mei

tineri p[lesc aici, ]n spitalul din care

scriu. Porunc[ e aceasta, s[ nu mori, ci

76

s[ te ridici =i ]n[l\`ndu-te s[ =tii c[

soarelui pu\in ]i pas[, de parc[ ar fi

prea t`rziu. Mai p`lp`ie odat[ =i

alunec[ ]n jos, peste iarb[, p`n[ la

margine de zid ]n care cre=te

stingher[, o floare albastr[ ca =i

triste\ea mea de azi. Prive=te,

str[inule, spre insula din fa\a ta =i

dezv[luie bl`nd lumina nestatornic[,

zidul de cea\[ se n[ruie ]n spum[,iar

vara,toat[ vara din via\a mea, se

plimb[ prin apele agitate. Fulgerul ]mi

s[geteaz[ t`mpla, gem furtunile pe

muntele satului meu, de acas[, pe care

noaptea vine, ca moartea…

}ntr-una din zilele acelea,

]mpreun[ cu Anton =i Iulia Nicolau,

consilier cultural la ambasad[, am

vizitat o expozitie de pictur[, la Cite

Universitaire. Ne-am oprit, apoi, la

etaj, ]ntr-o cafenea mic[ , vopsit[ toat[

]n verde palid =i am stat de vorb[

mult[ vreme. Aveam sentimentul c[

ne cunoa=tem de mult, ca ]ntr-o

prietenie veche =i adev[rat[. „Ce

p[rere ai, m-a ]ntrebat Iulia, despre

77

=eful nostru ?” }l cunoscusem ]n seara

dinainte pe ]ns[rcinatul cu afaceri ]n

Fran\a. „Sincer? am ]ntrebat… Nu-mi

place, e un fel de diplomat de mod[

veche =i am impresia c[ nici vou[ nu

v[ place.” A=a era, am aflat c[ ]n

lipsa ambasadorului, care nu fusese

numit ]nc[, domnul acela scor\os =i cu

aer ruginit =i venit din alte timpuri, nu

le pl[cea nici lor. Mai t`rziu, ]n lunile

care au urmat, domnul plictisit =i

arogant avea s[-mi fie mult mai

antipatic.

„Radule, mi-a mai spus Iulia,

s`mb[t[ este colocviul de la Sorbona,

cum =tii, acolo se organizeaz[ din doi

]n doi ani o asemenea ]nt`lnire,

francezii au un cult deosebit, ]n lumea

lor intelectual[, fa\[ de opera lui

Tocqueville. Sunt alese cele mai

importante c[r\i =i articole ap[rute =i

sunt invita\i zece autori s[-=i prezinte

lucr[rile.” +tiam toate acestea, de la

tat[l Mariei, le-am povestit, ]n seara

aceea, istoria c[r\ii noastre comune.

78

}mi g[sesc greu cuvintele, aici

]n camera spitalului, masca mea de

cear[ se apropie de cuiul din perete,

iar loc pentru ziduri aproape c[ nu mai

exist[. Cad neadormite fiin\e

ciudate,zdrobite ]n zboruri scurte.

Bra\ele mele ]ntinse se zv`rcolesc ]n

fream[tul amurgului, o lumin[ sumbr[

]nfioar[ r[gazul de o clip[ ]n care

via\a mea sf`r=it[ se a=eaz[. O lacrim[

se rostogole=te, o vin[ nerostit[ m[

t`r[=te ]n triste\e =i stau, ca o pas[re

captiv[, ]n colivia ferecat[ cu triste\i

f[r[ m[sur[.

Imaginea amfiteatrului mare

de la Sorbona e vie =i clar[. }n curtea

interioar[ a cl[dirii vechi a Sorbonei,

]n fa\a capelei lui Richelieu, ne-au

a=teptat, pe mine =i pe tat[l Mariei,

decanul Facult[tii de +tiin\e Politice

=i domnul Albert Vichi, =eful catedrei

de politologie. Amfiteatrul mare,

nconjurat de sculpturi vechi =i

ornamente medievale, era plin de

profesori, studen\i =i ziari=ti. Fiecare

dintre invita\i =i-a prezentat cartea sau

79

studiul despre Tocqueville, cu o scurt[

introducere f[cut[ de decanul

facult[\ii. <+i acum, a spus el

sco\]ndu-=i cu un gest teatral ochelarii,

o real[ surpriz[ pentru reuniunea

noastr[ de azi… Un ministru,

]mpreun[ cu un student de 23 de ani

din \ara sa, sunt autorii unei c[r\i pe

care noi o socotim deosebit de

interesant[, mai ales prin provoc[rile

ei =i prin ipotezele lansate cu privire

la mo=tenirea Tocqueville pentru

filosofia politic[ a lumii de azi.”

}ntr-o francez[ corect[, u=or

artificial[ ]ns[, am vorbit aproape o

jum[tate de or[ =i m-am oprit mai ales

la o carte din 1856, „Regimul vechi =i

revolu\ia francez[“. Era un volum

introductiv la „Istoria revolu\iei

franceze”, ]n care Tocqueville a sim\it

c[ democra\ia e o for\[ politic[

inevitabil[. }n acela=i timp, s-a temut

c[ virtu\ile pe care el le pre\uia -

libertate,implicare civic[,creativitate-

vor fi primejduite de c[tre tirania

majorit[\ii, individualism =i alte

80

devieri democratice, cum le nume=te

el. A sperat s[ trezeasc[ =i s[ dezvolte

o pasiune pentru egalitate, pe care

oamenii nu o vor putea satisface

niciodat[ pe deplin. Vorbeam clar,

f[r[ emo\ii, iar ]n primul r`nd al

amfiteatrului erau domnul

ministru,Anton =i Iulia Nicolau, chiar

=i seful cel dizgra\ios de la ambasad[.

C`nd am terminat, vorbind liber =i cu

dezinvoltura pe care \i-o poate da

numai tinere\ea, aplauzele au durat

c`teva minute. Erai plecat de acas[

totu=i, avea s[-mi spun[ mai apoi

Iulia, de=i nu ironie era ]n cuvintele ei.

La sf`r=it, decanul facult[\ii a

mul\umit invita\ilor, pentru interesul

comun, a spus el, fa\[ de opera =i

personalitatea lui Tocqueville =i a

]ncheiat cuv`ntul cu o mare fericire

pentru mine. „Toate comunic[rile

prezentate azi ni s-au p[rut deosebite,

dar remarc[m ]nc[ o dat[ cartea al

c[rei coautor, t`n[rul student de mai

]nainte, ne-a adus o mul\ime de

provoc[ri intelectuale pe care le

81

recunoa=tem aici. Pentru domnul Radu

Aldea avem =i o propunere, o burs[ de

trei ani la Sorbona pentru un doctorat

in opera lui Tocqueville…”

}mp[ienjeni\i de lacrimi, ochii

mei se ]ntind spre lumin[, dar gratiile

ferestrei de spital dorm senine ]n aerul

nop\ii. Doar eu =tiu c[ visul e ucis de

moarte. Pe cine a= putea s[ acuz

eu,dac[ sunt silit s[ spun mereu

acelea=i lucruri? Sunt os`ndit s[ mai

sper, dar ochii mei tot mai tulburi

aduc numai imaginea ei, din ce ]n ce

mai departe, ]n focul aprins al tinere\ii

care piere ]n scrum. E un c`mp de

zmoal[ toat[ via\a mea, e str[juit[ de

cai s[lbatici, iar eu –m`hnit =i palid-

g`ndesc legat ]n lan\uri la iubirea de

ieri. Dinspre pr[pastie s-a pr[v[lit azi-

noapte un v`nt rece, iar singur[tatea

mea m[ poart[ prin bezna tunelului.

Cum a= putea s[ mai ajung la lumin[,

dac[ bra\ele mele sunt f[r[ putere, iar

umbra sufletului meu dispare ]ncet,

]ntr-o cea\[ deas[, tot mai deas[…

82

17. }n noaptea ]n care a murit

Pavel a fost o furtun[ puternic[, au

c[zut buc[\i mari din acoperi=ul

spitalului, a plouat mult =i a tunat ca la

sf`r=itul lumii. Alergau to\i pe

coridoarele ]ntunecate, unii \ipau

speria\i de zgomotele sinistre de

afar[,al\ii se at`rnaser[ de sc[rile

grele,din font[, ncerc`nd parc[ s[

caute un sprijin, un ajutor.

Mi-am amintit o noapte

asem[n[toare, la Paris, cu o furtun[ de

var[, spre sf`r=itul zilelor ]n care

mintea mea mai p[rea ]nc[ neatins[ de

boal[. Eram ]n mansarda de la ultimul

etaj, l`ng[ Hotel de Ville, r[p[ia

ploaia pe acoperi= si sim\eam c[ se

rup norii peste camera ]ncins[ de

c[ldura de peste zi. Mi se tot p[rea c[

se mi=c[ scaunul cu mine, de=i era

doar senza\ia aceea de fric[,

accentuat[ de cerul negru,ap[s[tor pe

care-l vedeam pe fereastra din fa\a

mea. Am cobor`t ]n holul de la intrare,

nu era nimeni acolo, dar m-am sim\it

]n siguran\[ ]ntre pere\ii de sticl[ ai

83

casei vechi, cu sc[ri masive =i st`lpi

gro=i de ciment. Pe u=a mare a intrat o

fat[, avea o figur[ de animal ud =i

speriat, buzele i se ]nvine\iser[ de

fric[ =i s-a bucurat s[ m[ vad[ acolo.

Dar, de fapt, eu nu mai eram de mult

acolo… Se apropia sf`r=itul lucidit[\ii

mele relative.

Seara ]i povestisem lui Pavel

despre prima mea experien\[

parizian[. „C`nd am aflat c[ primesc o

burs[ de trei ani la Sorbona, i-am

spus, am sim\it c[ trebuie s[ pl`ng…

Era at`ta lume ]n jurul meu, m-am

str[duit mult s[ nu dau drumul

lacrimilor care-mi porniser[ spre

col\ul ochilor.” Pavel m[ asculta

t[cut. „Cei de la ambasad[ ne-au

invitat la un mic restaurant,undeva ]n

apropiere de Jardin de Luxemburg,

erau acolo =i domnul ministru =i noii

mei prieteni, Anton =i Iulia, chiar =i

]nlocuitorul de ambasador, care se

str[duia s[ nu-=i arate plictiseala =i

aerul ursuz =i batr`nicios, cu figura lui

de activist de partid convertit la

84

democra\ie”. Tat[l Mariei mi-a spus

c[ voi mai r[m`ne ]nc[ zece zile , de=i

eu a= fi vrut s[ fiu l`ng[ Maria, ]mi

era dor de ea, =tiam c[ e iubirea mea

acolo, dar cui putem s[ o spun, dac[

abia aveam curajul s[ mi-o spun mie ?

„Ce crede, domnule, doctori\a

asta –a ]nceput dintr-o dat[ Pavel,din

patul lui- c[ noi nu =tim cine este

ea ?” Am t[cut brusc, a=tept[ndu-l pe

Pavel s[ continue. „+tim am`ndoi, de

geaba se ascunde ea…” L-am

]ntrebat, totu=i, ce =tim am`ndoi.

„Domnule, un ]nger m`niat, din cer

]mi aduce vestea cea rea =i c`inele din

mine va muri turbat ast[-sear[.” Am

]nchis ochii =i am respirat via\a cea

rece, ca o pas[re m-am a=ezat pe

v`rful muntelui,cu cele dou[ aripi pe

jum[tate ]nchise. „Apropie-te, Radule

=i vezi amurgul nesf`r=it, izbe=te cu

piciorul ]n p[m`nt =i preg[te=te-te s[

treci mai departe. Eu o cunosc pe

femeia asta, ea zice c[ a fost a mea,

\i-o fi spus =i \ie, dar e o nebun[…”

S-a uitat lung la mine =i a continuat:

85

„Tu e=ti cu Dumnezeu pentru

totdeauna, prive=te numai, vezi =i auzi

=i ]mpotrive=te-te.”

G`ndeam c[ =tiu =i cunosc la

fel ]n ce st[ nefiin\a =i malul f[r[ de

sf`r=it al clipei care spumeg[ prin

valurile pornite din nimic. Acum ]ns[

num[r triste\ile =i =terg numele meu ca

pe o sum[ nerostit[ =i vag[. A murit

Pavel =i am r[mas s[ a=tept aici umbra

lui. Ai venit atunci, ]n fa\a ochilor mei

=i lumina s-a n[scut din dorul t[u,

Maria, iar eu abia dac[ mai pot s[

tr[iesc, ]n prelungirea t[cerii din

lucruri. +tiam de mult c[ omul se

]n=eal[ adesea, c[ ]i este mereu dator

iubirii, totu=i luna p[rea ciudat[, iar

oamenii -at`\ia c`\i mai erau l`ng[

mine- mai tri=ti dec`t oric`nd, ]ntr-un

destin destr[mat ]n ploaie.

Spune\i-mi, m[ recunoa=te\i

oare ]n coaja neted[ a cuvintelor

mele ? A murit Pavel, l-au luat ]ntr-o

p[tur[ neagr[ din patul lui vechi de

spital, doctori\a cea nou[ pl`ngea

a=ezat =i m[ m`ng`ia ]ncet pe frunte.

86

Mintea mea, ca o figur[ de sticl[

suflat[ ]n formele mari =i abstracte,

zace f[r[ s[ simt[ gerul t[ios al

sf`r=itului. Stau ]ntre doi mun\i toci\i

de vremuri =i mor, ca =i Pavel, atins de

alge uscate =i ]nsemnat cu o pan[ de

leb[d[ verde, ]ntr-un nisip agitat de

v`ntul ]nser[rii. Spaima din mine se

de=ir[, tr[g`nd firul zilelor care au

fost,alerg pe drumul de co=mar al

toamnei f[r[ ploi, iar fa\a mea e

pictat[ definitiv ]n culorile mor\ii. Voi

fi, ]n cur`nd, ]n afara timpului =i, c`nd

toate vitrinele vor fi sparte =i

amintirile mele ]mpr[=tiate, vorbele

acestea vor fixa ]n fum iubirea r[nit[

care m-a ]nvins.

18. +i eu =i Irina ]i scriam

foarte des lui Radu, ne-a fost greu s[

ne obi=nuim cu via\a american[, cu

numeroasele examene pe care le-am

dat. Ne-am ]ntors de c`teva ore din

prima noastr[ vacan\[ prin lumea

nou[ ]n care ne aflam deja de aproape

cinci ani. Ar fi mult de povestit,

America e at`t de divers[ ]nc`t \i-ar

87

trebui vreo zece vie\i s[ o po\i

cunoa=te. Peste tot pe unde am mers

am fi vrut s[ locuim, cu c`t am ajuns

mai spre sud, cu at`t propor\iile

dintre albi =i negri se schimb[.

Aceasta nu ]nseamn[ altceva dec`t

faptul c[ stilul de via\[ se schimb[.

Ne-am oprit in Savannah, un ora=

care sem[na cu cel de acas[, cu str[zi

vechi, cu cl[diri batr`ne, cu ieder[ pe

sc[ri =i case =i multe pie\e mici,

rotunde. Am crezut c[ vom g[si negri

cu pungi de alcool =i droguri la gur[,

modest ]mbr[ca\i =i pu=i pe scandal…

Numai c[ acolo e o universitate de

art[, tinerii erau frumo=i, elegan\i =i

preocupa\i, ca orice american, de

starea lor material[. Mie mi-a pl[cut

foarte mult, ne-am plimbat seara pe

str[zi, ]n centrul ora=ului era o o

bibliotec[ universitar[, era mare

activitate la computere. Noaptea,

t`rziu, ]n camera de hotel, Irina citea

din caietul lui Radu. „Vezi, Mircea,

mi-a zis ea ,acum ]mi dau seama ce se

]nt]mpla de fapt… M-a uimit mereu

88

precipitarea lui Radu, ner[bdarea cu

care scrie aici, pove=tile care par

l[sate la jum[tate. De fapt, acum

]n\eleg, mereu m[ g`ndeam la timpul

care nu mai avea r[bdare, vou[ v[

pl[cea at`t de mult s[ vorbi\i despre

Marin Preda.” Am sim\it nevoia s[ ne

amintim de prietenul nostru, care nu

mai este, e o filosofie a sf`r=itului ]n

cuvintele lui, o boal[ f[r[ nume care

l-a m[cinat repede =i ad`nc. Se poate

pieri din iubire, din pierderea ei ? Am

fi crezut, =i eu =i Irina, c[ nu, dac[

n-am avea ]n fa\a ochilor caietul lui

Radu. Noi =tiam foarte multe despre

via\a lui de om t`n[r =i frumos =i plin

de energia c[ut[rilor lui adev[rate,

]ntr-o lume pe care noi o p[r[siser[m,

dar aveam nostalgia ei =i ]n\elesurile

ei ]n minte.

Singur[tatea mea, ne scria

Radu ]n ultimul lui mesaj din Paris,

c`nd durerea ]i atacase mintea =i

sufletul, e un fir ruginit, iar t[cerea

din mine mai las[ ]nc[ tinere\ea

vinovat[ s[ vorbeasc[. E graiul f[r[

89

cuvinte al anilor mei pu\ini, care se

scurg ]n briza unei dimine\i care nu va

mai veni vreodat[. Prin succesive

mor\i m[ ag[\ de v`ntul rece ,iar

patul ]n care focul se stinge ]ncet intr[

]n mla=tina maronie. Doar zorii mai

arat[ c[ sunt viu, de=i locul din care

scriu e abisul.

19. M-am ]ntors de la Paris la

jum[tatea lui iulie. Ora=ul fierbea, se

topea asfaltul sub picioare,oamenii

umblau ame\i\i prin c[ldura unei veri

ap[s[toare =i, nu =tiu de ce, triste.

T`rziu, c[tre miezul nop\ii, ie=eam cu

Maria pe str[zi, respiram numai noi

doi acela=i aer, aceea=i iubire. Maria a

reu=it la examen, cu o not[ foarte bun[

la filosofie, am a=teptat-o dup[

fiecare prob[ ]n strad[ =i am sim\it c[

dragostea e l`ng[ noi,]n fiecare clip[.

}n august am ob\inut, prin concurs, un

post de asistent la facultatea pe care o

terminasem =i a urmat vacan\a.

}ncerc s[-mi amintesc totul

despre s[pt[m`nile acelea, cu Maria la

mine acas[, cu mama =i fratele meu,

90

apoi la casa de la munte, cu p[rin\ii

ei… Numai c[ umbra mea devine tot

mai u=oar[, iar eu cobor ]ncet pe firul

apei, sunt tot mai copil, picioarele

mele simt tot mai greu ap[sarea

drumului, iar pietrele din cale sunt

m`njite cu s`nge =i c`nt[ a moarte.

Lumea mea e acum ca o barc[

putrezit[ =i plute=te t[cut[ peste vara

din urm[. S[ mori din iubire =i s[ te

na=ti ]mpietrit ]n fiecare diminea\[, e

prea mult Doamne… A= ]ncheia

c[l[toria, m-am r[t[cit pe drumul at`t

de cunoscut, mereu la liziera p[durii

din trecut. Cu urechea a=ezat[ pe

gr[mada de frunze uscate, spa\iul ]n

care m[ mi=c pare pustiu, s`ngele

razelor de lun[ curge nev[zut, ca =i

via\a mea care nu mai are rost.

Privirea mea curge printre =iroaie de

ap[, scormone=te trecut =i prezent,

oprindu-se trist[ ]n poarta mor\ii,

deschis[ pentru mine de ucenicul

tr[d[tor. M[ roade fierul ruginit =i v[d

mi=c`ndu-se malurile dealului din

fa\[, stau singur ]n a=teptarea ei,

91

moartea ]nalt[, ca o lagun[ ce sf`r`ie

]n lumina ]n[bu=itoare. Aceste semne

de sare ]mi ard buzele uscate,sunt ca

un pom gol, care-=i caut[ ecoul ]n

lan\urile de ramuri ]nfrunzite prea

devreme. Se na=te noaptea ]n strig[tul

meu de durere, iubire e numele ei, dar

nimeni n-o =tie, strig[tul meu e mut ca

=i via\a.

Mi-au r[mas tablourile lui

Pavel, am adus cartoanele lui cu

desene ciudate =i le privesc adesea =i-l

simt aici, l`ng[ mine, iscoditor =i

p[tima=. De c`te ori ]ncerc s[ m[

]ntorc la povestea mea, la vara

frumoas[ dinaintea plec[rii, pentru trei

ani, la Paris, tot de at`tea ori ceva m[

opre=te ]n loc. Poate cineva s[

despart[ dou[ inimi care ard de

dragoste? Iat[-m[, nu mai sunt dec`t

eu, ]ntreaga lume e mut[ ]n jurul meu.

M-am predat singur[t[\ii, sunt robul

chinului din mine =i am renun\at s[

mai lupt. Firul vie\ii moare ]n noaptea

ad`nc[, aud =i sunt singur ]n odaia

f[r[ u=i =i f[r[ ferestre, vopsit[ ]n

92

culorile ]nchise ale pieirii. De ce m-a=

mai teme de privirea paznicului cel

r[u, el trece seme\ =i-mi arat[ pe=tera

f[r[ sf`r=it, ]n care via\a mea se

]nfund[. Silit s[ spun ceea ce nici eu

nu mai =tiu, scurm zadarnic ]n

cuvintele care plutesc departe, ]ntre

cer =i p[m`nt, ca =i mine, spre cap[tul

vie\ii. }nl[untrul meu apare duhul cel

r[u,care lupt[ din greu s[ sf[r`me ceea

ce a mai r[mas din via\a mea trist[.

Spiritul cel r[u coboar[ iar[=i, din nori

=i din ploi m[runte, s[ m[ ia cu el, ca

pe un sclav. C`t de liber p[ream,

numai c[ din frunte ]mi coboar[

aceast[ zi de var[ t`rzie =i piere

senin[, ca =i cum n-ar fi fost vreodat[.

Dac[ totul e viu ]n jurul meu, atunci

cine ]mi =opte=te despre drumul din

urm[, la care fereastr[ am privit valul

care nu se mai termin[? Doar pentru

ea respiram, ]mi d[ruia bl`nde\e =i

vise. Unde sunt, Doamne, toate zilele

de atunci ? Din bezna de azi nu mai

g[sesc altceva dec`t uitarea.

93

20. A fost o var[ ]ntreag[

]mpreun[ cu Maria. Ne-am spus

iubirea, de cele mai multe ori f[r[

cuvinte, am stat adesea ]mbr[ti=a\i ]n

mansarda mea, care era plin[ de

dragostea noastr[, dorin\[ era ]n ochii

no=tri,dar o dorin\[ pur[, ca o lacrim[

de bucurie pe obrazul unui ]nger. Cu

vorbe pu\ine ne-am spus c[ via\a

noastr[ va fi una singur[, c[ nimic din

aceast[ lume nu ne-ar mai putea

desp[r\i, chiar dac[ plecarea mea la

Paris se apropia.

La ]nceputul lui septembrie

m[ preg[team de plecare. Anton

Roman mi-a trimis de la Paris toate

h`rtiile necesare, de la Sorbona, iar eu

am ob\inut de la facultate rezervarea

catedrei mele de asistent, pentru trei

ani c`t urma s[ stau la Paris. Mi-au

scris, atunci, =i Irina =i Mircea, erau

]nc[ preocupa\i de adaptarea lor la

lumea american[, dar ferici\i s[-mi

spun[ c[ a=teapt[ un copil.

Eram acas[ la Maria ]n ziua

]n care a sunat , de la minister, tat[l ei.

94

„Cu tine vrea s[ vorbeasc[ tata, mi-a

spus Maria.” Am fost invitat, pentru

dup[-amiaza acelei zile, la ministerul

de externe. „Sunte\i domnul Radu

Aldea? m-a ]ntrebat amabil domnul de

la intrare, c`nd am ajuns acolo, sunte\i

a=teptat…” }ntr-o sal[ mare, cu pere\ii

plini de tablouri =i flori, erau mai

multe persoane, cu tot felul de dosare

]n fa\[, p[rea o ]ntrunire cu aer

diplomatic =i figuri preocupate de

]mprejur[ri importante. „Domnule

Aldea, mi s-a adresat o doamn[ din

cap[tul mesei ovale, v-am chemat

pentru c[ avem o propunere pentru

dumneavoastr[. Am dori s[ fi\i

colaboratorul nostru ]n perioada ]n

care v[ preg[ti\i doctoratul la Paris.”

Pe scurt, mi se propunea s[ fac sinteza

politic[ a presei franceze, un fel de

documentar s[pt[m`nal de idei ale

vie\ii politice din Fran\a. Mi s-a mai

spus c[ se a=teapt[ de la mine opinii,

prognoze, anticip[ri ale evolu\iilor

doctrinare ]n politica francez[. „+tim

sigur, a continuat =i domnul ministru,

95

c[ tinere\ea ta e un mare avantaj,

avem nevoie de o minte lipsit[ de

prejudec[\i, cultivat[ la sursele

=tiin\elor politice de azi.” Doamna de

mai ]nainte m-a invitat apoi in biroul

ei. „Radule, a zis ea cu familiaritatea

=efului, vei putea s[ locuie=ti ]n

cl[direa care apar\ine ambasadei, pe

care b[nuiesc c[ o cuno=ti foarte bine,

cred c[ acolo ai stat =i ]n var[, cu

prilejul colocviului de la Sorbona.”

Urma s[ transmit, de la ambasad[, la

fiecare sf`r=it de s[pt[m`n[ sintezele

preg[tite de mine. „N-o s[ fii

subordonat ambasadei, mi-a mai spus

ea, ci direct departamentului de

sinteze =i prognoze politice, pe care ]l

conduc eu.”

Maria =tia deja, de la tat[l ei,

despre aceast[ propunere. „Ce crezi,

m-a ]ntrebat ea, o s[ te po\i descurca

cu at`tea lucruri la Paris ?” I-am

r[spuns, cu privirea lipit[ de ochii ei:

„O s[ pot, ba am s[ fac =i altceva, cel

mai important de altfel, am s[ suf[r de

dorul t[u”.

96

Mi s-au oprit iar[=i cuvintele,

mi-e tot mai greu s[-mi amintesc

zilele de atunci. Am r[mas singur ]n

camera de spital, f[r[ Pavel, f[r[

speran\e, doar cu umbra trist[ a

memoriei mele ]ncercuit[ de ieder[

uscat[. A= fi vrut s[ pot scrie acum

despre seara dinaintea plec[rii. Stam,

eu =i Maria, ]mbr[\i=a\i ]n camera ei, ]i

m`ng`iam p[rul =i fruntea =i obrajii =i

nu =tiam cum s[-i spun c[ iubirea mea

picur[ boabe de rou[ peste marginile

lumii. Acum, ]n plin amurg, simt cum

urc[ din marea agitat[ de furtuni,

fulger[tor, sf`r=itul. Pentru c[ via\a

mea, at`ta c`t mai este, st[ sub masca

timpului, la mijloc de vremuri =i de

disperare. Ce triste\e zdrobe=te,

Doamne, pustiul din mine, cu t[lpi de

sclav calc prin nisipul din fa\[ =i nici

un cuv`nt nu mai tulbur[ lini=tea

deplin[ care vine. Tr[iesc ]nc[, dar nu

mai st[p`nesc dec`t ]ntunericul =i

tremur[ ploaia lunec`nd printre

pic[turile mor\ii. Seam[n[ lacrimile

mele, care au secat de mult, cu aerul

97

aspru de pe coamele mun\ilor mei, de

acas[. }nd[r[tul ferestrei, cu geam

pr[fuit, aud din ce ]n ce mai greu

clopotul care bate stingher ]n curtea

bisericii. Bate =i m[ treze=te =i

nem[rginit[ e durerea pe care n-o mai

simt altfel, dec`t ca pe o uitare. Chiar

umbra mea se a=eaz[ peste cerul de

]ngeri care m[ ]nconjoar[, iar abatorul

plin de r[ni st[ la p`nd[… Via\a mea

nu mai este dec`t un frunzi= de neguri,

printre aceste gratii care opresc tot, aer

=i lumin[ =i r[s[rit.

M-au condus la aeroport

mama, fratele meu, cu b[ie\ii lui, iar

Maria avea at`ta triste\e ]n ochi, ]nc`t

a= fi vrut s[ spun „gata, nu mai plec

nic[ieri, r[m`n aici”, dar =tiam c[ nu

se mai poate. +i iat[-m[, ]n camera

sf`r=itului meu, pe care-l simt

aproape, umbra ]=i arat[ um[rul gol, o

lamp[ cernit[ st[ aprins[ ]n miez de

zi, iar glon\ul cu miros de floare

uscat[ ]mi trece pe l`ng[ ureche. Din

zidul sterp coboar[ ]ncet flac[ra care

tope=te ultima speran\[. Doar sufletul

98

meu, pe care-l chem, se limpeze=te,

cobor`nd ]n verdele apei nesf`r=ite a

oceanului f[r[ nume. +i mai simt c[

inima mea va fi ca roua din v[i, ca

ploaia a=teptat[ ]n ar=i\a verii, dar ce

ierburi vor mai putea spune

desc`ntecul din urm[, dac[ via\a mea

se love=te mut de malurile ]nalte de

dincolo de iubire. Sc`nteie ]n rug e

ziua mea de m`ine, spum[ de val e

tinere\ea mea apus[…

21. Anton m-a a=teptat la

aeroport. Ploua la Paris de c`teva zile,

f[r[ oprire, iar toamna venise mai

repede dec`t ]n al\i ani. Am ajuns

greu, prin mul\imea de ma=ini atinse

de ploaia rece, la vila ambasadei,

cunoscut[ mie din prim[var[. Am

primit o camer[ la ultimul etaj, sub

acoperi=; se p[rea c[ destinul meu st[

sub semnul mansardelor =i al ploilor

r[p[ind sacadat pe tabla argintie a

caselor ]n care am locuit. <Te

a=teptam, mi-a spus Iulia Nicolau, pe

care am g[sit-o ]n holul mare al casei

din vecin[tatea catedralei Notre

99

Dame.” Ne-am s[rutat fr[\e=te, m[

sim\eam bine l`ng[ prietenii mei, iar

locul ]n care urma s[ stau mult[ vreme

mi se p[rea cald =i primitor. Aveam, la

intrare, un hol mic, din care intrai

]ntr-o buc[t[rie ]ngust[, cu frigider,

aragaz, obiecte de gospod[rit...

}nainte de a intra ]n dormitorul mare,

cu pere\i oblici =i lucarn[ a=ezat[ ]n

acoperi=, mai era o camer[ mic[, cu

un birou =i dou[ fotolii, iar terasa la

care se ajungea printr-o u=[ ]ngust[

era mare, plin[ de flori, parc[

suspendat[ deasupra prim[riei din

apropiere.

Ne-am a=ezat to\i trei, pe terasa

camerei mele, de unde se vedeau

acoperi=uri pariziene, p[duri ]ntregi de

antene =i nori grei care br[zdau cerul,

ntr-o a=teptare ap[s[toare. <Noi, mi-a

spus Anton, ne chinuim tot cu amicul

t[u din prim[var[, dar peste dou[ luni

o s[ vin[ noul ambasador.”

Le-am povestit c`te ceva despre

lumea de acas[, ei nu mai veniser[ ]n

\ar[ de aproape un an. Aveam ]n

100

bagaje o sticl[ de \uic[ veche de

dou[zeci de ani, galben[, adev[rat[,

pe care mama o a=ezase ]n valizele

mele. Pe teras[ mirosea a stropi grei

de ploaie =i a \uic[ din satul meu, de

munte, dar noi eram trei prieteni, gata

s[ ]n\elegem lumea din jurul nostru.

Le-am spus cum fusesem angajat la

departamentul de sinteze politice =i

i-am ]ntrebat dac[ ei cred c[ voi putea

face dou[ munci deodat[, mai ales c[

eram hot[r`t s[ termin doctoratul meu

mai repede, de dorul Mariei… <Nu

cred c[-\i va fi prea greu, mi-a zis

Iulia, noi avem un fond documentar

zilnic foarte bun la ambasad[, iar

foarte aproape sunt dou[ biblioteci

mari, unde g[se=ti tot ceea ce apare ]n

presa francez[.”

Iulia, care locuia la etajul de mai

jos, ne-a adus ceva de m`ncare, am

stat de vorb[ p`n[ t`rziu =i am uitat,

pentru o vreme, zilele din urm[, de

acas[. Am intrat apoi ]n obi=nuin\a

unui program de munc[, mai aveam

oricum dou[ s[pt[m`ni p`n[ la

101

]nceputul anului universitar. La c`teva

zile dup[ sosirea mea, ]ntr-o

diminea\[, Iulia mi-a spus c[ m[

a=teapt[ =eful cel antipatic, ]n biroul

lui de la ambasad[. M-a l[sat s[ stau

minute bune ]n secretariatul

cabinetului. C`nd am intrat, b[tr`nul

activist de alt[dat[, acum reprezentant

al noii democra\ii din \ara pe care o

servea de o ve=nicie, m-a privit cu

arogan\a-i caracteristic[, a morm[it un

r[spuns la salutul meu =i aproape c[ a

strigat, cu fa\a ro=ie de m`nie

proletar[: <Domne’ aici nu face

fiecare ce vrea, dumneata e=ti obligat

s[ intri ]n programul ambasadei…”

L-am privit c`teva secunde =i

i-am r[spuns lini=tit: <B[nuiesc c[ e o

ne]n\elegere, eu sunt angajatul

ministerului de externe =i pot s[ v[

ar[t atribu\iile mele de serviciu…Nu

sunt ]n ambasad[….” am ]ncercat eu

s[-i explic, politicos. S-a ]nverzit =i

mai tare, ochii p[reau s[-i ias[ printre

=uvi\ele rebele de p[r c[runt, at`rnate

pe frunte. <Nu primesc lec\ii de la

102

tineri prost-crescu\i… Dac[ nu-\i

convine po\i s[ pleci din locuin\a de

serviciu pe care-ai primit-o…” M-am

uitat z`mbind la omul din fa\a mea,

avea aerul unui animal agitat, ]n cu=ca

din care ie=ea rar =i cu team[. <Nu v[

sup[ra\i, am zis, n asemenea condi\ii

nu cred c[ am ce discuta cu

dumneavoastr[. Dac[ dori\i alte

am[nunte, suna\i la minister. Bun[

ziua…” M-am ridicat =i i-am ]ntors

spatele.

Seara, ]mpreun[ cu Iulia,

m-am plimbat pe Rue de Rivoli, am

cump[rat c`teva c[r\i de la anticarii

a=eza\i pe marginea trotuarelor =i, la

]ntoarcere, i-am scris Mariei despre

discu\ia mea cu domnul cel r[u =i

p[tima=.

D[ br`nci celui ce cade,

]ndemna filosoful, nicicum nu-l ajuta

s[ se ridice pentru a te trage dup[ el…

Stau ore ]ntregi cu privirea pierdut[

peste p[durile din jurul spitalului,m[

apas[ zidurile cr[pate ale celulei mele,

]n care am r[mas singur, doar umbra

103

lui Pavel mai r[t[ce=te prin fa\a

ferestrei… Desenele lui, str`nse l`ng[

perete, ]mi spun c[ ziua de m`ine

poate fi ]nfr`nt[ de zborul ]nalt al

sf`r=itului, iar m`inile sub\iri ale

]ngerilor picta\i de Pavel devin tot mai

=terse, pierz`ndu-se ]ncet ]n col\urile

tari ale cartoanelor. Stau pierdut ]n

amiaza acestei zile =i ]mi amintesc

mirosul uscat, de toamn[, al

]nceputului meu de via\[ parizian[.

Figura ]ncr`ncenat[ a =efului cel

b[tr`n, de la ambasad[, se pierde palid

prin durerea mea de acum =i reg[sesc

]n ]ntunericul din mine cuvintele

vechi. Adun`nd mereu mistere false =i

=uvoaie ]ntregi de sensuri pierdute,

via\a aduce mai mult[ team[ dec`t

moartea, ea este -de fapt- marele

necunoscut. Simt adev[rul din spatele

acestei lumi, pentru mine tot mai

dep[rtat de diminea\a care a fost. Dac[

via\a noastr[ ar fi f[r[ de sf`r=it =i

durerea ar lipsi din ea,atunci nim[nui

nu i s-ar ]nt`mpla s[ se ]ntrebe de ce

exist[ dragoste pierdut[, iar r[nile

104

iubirilor noastre ar fi doar o alinare

trecut[ vag ]n singur[tatea dorit[.

<De ce nu se teme de moarte

omul ]n\elept ?” ]ntreba Pavel, atunci

c`nd era ]nc[ viu =i totu=i plecat de

l`ng[ mine. <Poate pentru c[ nu cere

neap[rat s[ tr[iasc[“ ]i r[spundeam

eu. <Adic[, spunea el str`mb`ndu-=i

buzele mari sub must[\i, dac[ nu cere

acest lucru, ]nseamn[ c[ nici nu se

teme c[ el ]nceteaz[ s[ existe?”

A=teptam o vreme =i-i spuneam: <Da,

ideea ar fi c[ nu ]i este sil[ de a tr[i =i

nici nu consider[ ]ncetarea vie\ii

vreun r[u…”

Asta cred =i acum, omul se

bucur[ de timpul cel mai pl[cut, nu de

cel mai lung, el =tie c[ vremea lui are

o limit[, dar =i sufletul lui e muritor.

Totu=i, ]n noaptea spitalului meu, cred

cu disperare c[ t[cerea e ]nc[ mai

nobil[ dec`t via\a. Recitesc paginile

din urm[ =i ]n\eleg c[ lipse=te ceva din

povestea mea de ]nceput de lume la

Paris. S-ar p[rea c[ Maria nu mai

exist[ ]n mansarda mea de l`ng[

105

Notre Dame… E doar o iluzie, ea era

acolo ]n tot ceea ce g`ndeam, ]n

fiecare mi=care a trupului meu t`n[r,

]n fiecare pas care m[sura bulevardele

mari sau str[zile ]nguste ale Parisului.

22. La c`tva timp dup[ discu\ia

mea cu ambasadorul cel r[u, Iulia

mi-a povestit c[ se afla ]n biroul lui,

lucr`nd ]mpreun[ pentru o ]nt`lnire

cultural[ sau ceva asem[n[tor, care

urma s[ fie patronat[ de ambasad[. <A

sunat telefonul, mi-a spus Iulia, =i se

auzea destul de tare ]n receptor vocea

de dincolo…” Era tat[l Mariei, a

]n\eles Iulia din ceea ce se auzea,care

a strigat minute bune ]n urechea

b[tr`nului vechi activist. <Devenise

stacojiu la fa\[, mi-a povestit ea mai

departe, s[-l chemi imediat pe Radu

Aldea =i s[-\i ceri scuze, altfel zbori

de acolo direct la pensie…” Se auzea

]n receptor foarte bine, iar domnul cel

acru nu p[rea s[ aib[ vreo reac\ie.

La pu\in[ vreme m-am ]nt`lnit

cu el =i mi-a spus ceva neutru, din care

eu am ]n\eles ]ns[ c[ totul se rezolvase

106

=i mi-am v[zut de obliga\iile mele

s[pt[m`nale. }l salutam, c`nd se

]nt`mpla s[ ne ]nt`lnim, dar p`n[ la

sosirea noului ambasador nu ne-am

mai vorbit, practic, niciodat[.

}n octombrie am ]nceput =i anul

universitar. Profesorul meu, domnul

Albert Vichi, m-a primit ]n biroul lui

de la Sorbona, mi-a f[cut un program

pentru =ase luni, aveam o list[ ]ntreag[

de c[r\i =i articole pe care s[ le citesc,

iar primele referate pentru lucrarea de

doctorat trebuiau scrise abia la

]nceputul prim[verii. De altfel, multe

din lucr[rile recomandate eu le citisem

deja, aveam toate fi=ele de lectur[, nu

mi se p[rea nimic complicat ]n munca

pe care o a=teptam =i o doream ]n

egal[ m[sur[. Urma, a=a cum

stabilisem cu profesorul meu, s[ ne

vedem vinerea dup[-amiaza, la dou[

s[pt[m`ni, s[-i ar[t ce citisem =i s[

discut[m pe baza lecturilor mele.

<Radule, mi-a zis profesorul cu

accentul lui aristocratic, am =i o

propunere pentru tine. Te-a= ]ntreba

107

dac[ po\i conduce dou[ seminarii pe

s[pt[m`n[, la studen\ii mei din anul al

doilea. Sunt dou[ grupe la care unul

din asisten\ii mei nu poate veni ]n

acest an.” Mi-a mai spus c[ asistentul

lui e plecat pentru un an ]n Anglia, la

o specializare. <Domnule profesor,

i-am r[spuns imediat, aceasta e o mare

onoare pentru mine.” Am stabilit

]mpreun[ temele =i un proiect de

lecturi pentru studen\i. M-am dus cu

mare emo\ie la primul meu seminar.

}n grupa de studen\i erau cam 12

tineri, ca =i mine, care m[ priveau u=or

contraria\i, ei ]l a=teptau pe asistentul

cunoscut din anul anterior. Le-am

spus c`teva cuvinte despre mine,

despre locul din care vin =i despre

doctoratul pe care ]l preg[tesc la

Sorbona. Am vorbit ]mpreun[ despre

temele propuse pentru seminariile

primului semestru. <Propunerile mele,

le-am mai spus, sunt legate =i de

modul ]n care a= dori s[ discut[m.

Ceea ce voi ]nv[\a\i din c[r\i, despre o

lume politic[ a acestui secol cu totul

108

diferit[ de aceasta ]n care tr[i\i, eu

chiar am cunoscut ]n via\a de fiecare

zi.” Le-am v[zut figurile u=or

nel[murite =i le-am mai spus: <}n

cursul de filosofie politic[

contemporan[ domnul profesor are

mai multe teme despre filosofia

politic[ marxist[ =i ideologia

comunist[, dar =i foarte multe reflec\ii

asupra vie\ii politice din fostele \[ri

comuniste.” }ncercam, de fapt, s[ le

povestesc c[ o bun[ parte din tinere\ea

mea a stat sub acest semn, al

comunismului absurd =i intolerant.

Am ]mp[r\it temele =i lecturile

pentru eseurile personale =i apoi

ei m-au invitat la o cafea, undeva ]n

apropierea Sorbonei. <Cum ai ajuns,

totu=i- m-a ]ntrebat unul dintre ei- s[

faci acest doctorat la Sorbona?”

Le-am povestit despre cartea scris[ de

mine, despre pasiunea mea pentru

Alexis de Tocqueville. Au vrut s[ =tie

mai multe despre =coala f[cut[ de

mine ]n \ar[ =i am vorbit ]mpreun[

p`n[ t`rziu, ne-am sim\it bine, era

109

evident c[ tr[iam fiecare un alt fel de

experien\[, fa\[ de lumea din care

veneam.

I-am scris Mariei ]n fiecare zi, ]i

spuneam tot ce mi se ]nt`mpl[ =i

aproape ]n fiecare s`mb[t[ ea m[ suna

la telefonul ambasadei de unde eu

transmiteam ]n \ar[ sintezele =i

documentarul politic s[pt[m`nal,

pentru care eram angajat. Apoi, la

jum[tatea lui decembrie, a sosit noul

ambasador. Iulia =i Anton m-au luat =i

pe mine la prima lor ]nt`lnire cu

b[tr`nul filosof, boier de vi\[ nobil[,

care n-avea nimic din aerul scor\os al

diploma\ilor de carier[. <Dumneata ai

scris o carte despre Tocqueville? m-a

]ntrebat atunci c`nd Iulia a f[cut

prezent[rile. Trebuie s[ st[m mai mult

de vorb[, s[ =tii c[ am unele obiec\ii la

ceea ce am citit… Dar e interesant[

cartea voastr[…” Eram pu\in

intimidat, domnul din fa\a mea ]mi era

cunoscut prin c[r\ile lui, pe care i le

citisem, prin distinc\ia pe care o

110

]mpr[=tia ]n jurul s[u, cu un aer ales =i

p[trunz[tor.

Au fost multe zile =i nop\i de

discu\ii cu b[tr`nul filosof, era

fermec[tor =i plecam mereu fericit, ca

dintr-o s[rb[toare de spirit. De la o

vreme am ]nceput chiar s[-mi notez

]ntr-un caiet dialogurile noastre, idei

fastuoase ]mi intrau ]n minte =i aveam

mereu sentimentul unei apropieri =i

unei ]nvecin[ri delicate, din care

judecata mea ie=ea adesea ]ncurcat[ =i

chinuit[, dar mereu mai plin[ de

]n\elesuri. }i scriam Mariei, uneori ]i

povesteam pe pagini ]ntregi discu\iile

mele cu ambasadorul filosof. Am

aflat, mai t`rziu, c[ =i tat[l ei citea cu

interes unele dintre scrisorile mele,

acelea ]n care nu-i spuneam, cum

f[ceam de obicei, c`t de mult o iubesc

=i ce dor ]mi este de ea.

23. }n apropierea Cr[ciunului,

Anton Roman a plecat ]n \ar[, pentru

c`teva luni. Eu =i Iulia am umblat ore

]ntregi prin z[pezile Parisului, a nins

c`teva zile f[r[ oprire, ]ntr-o

111

s[rb[toare care p[rea s[ nu se mai

termine. <Radule, m-a ]ntrebat Maria

la telefon, cu o voce pierdut[ ]n

]nghe\ul de afar[, nu vii de s[rb[tori

acas[ ?” I-am spus ce mult mi-a= dori

s[ fiu l`ng[ ea, dar =tiam am`ndoi c[

nu e posibil.

De Cr[ciun am fost invita\i la

masa preg[tit[ de so\ia domnului

ambasador, eram ca acas[ la mine =i

mirosea a brad =i a z[pad[ =i a bunici

]n apartamentul cald de la etajul al

doilea al vilei ]n care locuiam =i eu.

<Bine a\i venit, copii, ne-a ]nt`mpinat

so\ia ambasadorului, o doamn[ a c[rei

distinc\ie =i elegan\[ veneau de

departe, din alt secol =i din alt[ lume.

Erau pe masa ]mpodobit[ cu ramuri

argintii, c`rna\i, tob[, =orici =i m[

uitam spre u=[ de parc[ m[ a=teptam

s[ vin[, dinspre buc[t[rie, mama.

Mai t`rziu b[tr`nul filosof m-a

invitat la o \igar[ ]n biroul lui, ]n care

]=i adusese c[r\i vechi, zeci de h`rtii =i

dosare albastre erau ]ntinse ]ntr-o

neor`nduial[ pl[cut[ =i mirosea a

112

tutun de pip[, ales =i discret. <+tiu,

mi-a spus el, c[ e=ti =i asistent la

Sorbona…” M-a l[sat s[-i povestesc

despre doctoratul meu, despre

seminariile pe care le conduceam.

Asculta cu pl[cere =i era ]nc`ntat -a=a

mi se p[rea- de proiectele mele, de

provoc[rile unei tinere\i ]n care ]l

vedeam c[ se reg[se=te. <Domnule,

mi-a zis, observ la dumneata o aten\ie

stimulatoare. E foarte util s[ te po\i

deschide c[tre ceilal\i. De altfel, totul

depinde de drumul fiec[ruia spre

r[d[cina lui proprie, adic[ spre

]ntreaga familie de spirite din care

crezi c[ faci parte.”

Totul ]n jurul meu mi se p[rea

atins de un fel de magie a Cr[ciunului

=i a vocii domoale a omului pe care-l

citisem, ]n c[r\ile lui alese…. <Totu=i,

am ]ntrebat eu, ]\i po\i p[stra libertatea

interioar[, lumea din jur nu ]ncearc[

s[ \i-o suprime?” A tras ad`nc din

pipa lui =i mi-a r[spuns: <Eu am scris

de mult, Radule, c[ omul e r[stignit

]ntre a fi =i a avea.” I-am spus c[ =tiu

113

asta… <}ntre precuv`nt =i cuvinte,

]ntre clip[ =i timp, cum spune\i

dumneavoastr[. Chiar v-a= ]ntreba

dac[ este dialogul interior al omului

un pre\ pl[tit dup[ c[dere, o form[ de

peniten\[…”

A stat pe g`nduri o vreme.

<Da…solu\ia nu poate fi dec`t

autenticitatea… Doar sfin\ii =i

animalele nu se pot rata. Omului ]i

este hot[r`t un destin, iar el trebuie s[

se ]ncadreze pentru a-l umple f[r[

rest.” Am ]ntrebat: <Cum anume,

adic[ pentru a fi pe deplin el ]nsu=i?”

M-a aprobat =i mi-a mai spus c[ peste

tot unde exist[ un decalaj ]ntre o stare

de fapt =i un m[nunchi de aspira\ii -

ne]mpliniri parc[ le-a spus- intervalul

e ocupat de Utopie. <Cum, am ]ntrebat

eu, utopia exist[ ]n acela=i timp =i

spa\iu cu umanitatea?” Domnul

ambasador a insistat: <Da, omul

respir[ utopie, e o fiin\[ ]nsetat[ de

impulsuri.” Eu am crezut c[ e nevoie

de ]nc[ o ]ntrebare: <Domnule

ambasador, am spus, e acela=i fel de

114

utopie ?” Mi-a r[spuns c[ nu, c[derea

e un fapt definitiv.

Doamna ne-a adus cafea =i

pr[jituri, se uita cu o duio=ie nes`r=it[

la noi, de=i nu =tiu dac[ la tinere\ea

mea sau la gra\ia so\ului ei, care

locuia ca un boier adev[rat un imperiu

de distinc\ie =i elegan\[. }mi amintesc

c[ l-am ]ntrebat dac[ tinere\ea i se

pare a fi =i azi intersec\ia dintre elan

=i iluzie, cum citisem ]ntr-o carte a sa

mai veche. <Da, cred acela=i lucru, e

vorba de elanul sublim al tinere\ii care

caut[ solu\ii radicale =i totale, pentru

relele din jurul nostru, crez`nd c[ le

g[se=te atac`nd sursa lor iluzorie.”

M-am mirat, cred, ]ntreb`nd impulsiv:

<R[ul absolut, vre\i s[ spune\i?”

Poate, mi-a r[spuns, dar m-a

]ntrebat dac[ elanul acesta e de

condamnat. Sim\isem =i eu, era un fel

de experien\[ personal[, c[ revolta

noast[, ]n via\a care ne e dat[, trebuie

s[ fie continu[ =i necesar[. +i i-am

spus…<Dar, Radule, este lumea

noastr[ una de sfin\i ?” Am g[sit

115

repede, ]ntr-o memorie clar[ a

lecturilor mele, r[spunsul dintr-o carte

citit[ de cur`nd. <Chiar

dumneavoastr[ vorbi\i despre o

teologie a eliber[rii, care s[ insufle o

via\[ adev[rat[ ]n \esuturile lumii din

jurul nostru.”

Acum, c`nd ]mi amintesc

lunga noastr[ discu\ie din noaptea

Cr[ciunului parizian, a= fi vrut -de=i

nu se mai poate- s[-i spun omului

ales din fa\a mea c[ nu e totuna s[ o

duci de pe o zi pe alta ]nconjurat de o

mas[ amorf[ de indivizi, sau s[ tr[ie=ti

]ntr-o lume familiar[. Lumea ]n care \i

se petrece via\a, ]mi spunea el, ]ntr-o

discu\ie de iarn[ grea, e ]ntr-adev[r

mai bogat[ sau mai s[rac[ ]n propor\ie

direct[ cu capacitatea noastr[ de a

descoperi ]n jurul nostru bog[\ia

diferen\elor, a=ezat[ ]n tot at`tea

chipuri ireductibile, care la r`ndul lor

te vor descoperi pe tine ca unic =i de

ne`nlocuit.

M[ uit la pere\ii camerei mele

de spital, am c[deri ad`nci ]n

116

disperarea timpului pe care nu =tiu s[-l

mai m[sor, dar pot ]nc[ s[ strig: =i

dac[ asta nu e o utopie? Acum, aici, e

un miros de boal[ =i o triste\e f[r[

margine… +i totu=i, respir aerul acela

cu arome de tutun =i cafea bun[, ]n

care b[tr`nul filosof ]=i =terge cu

migal[ ochelarii =i m[ ascult[

r[bd[tor. <Nu crede\i, l-am ]ntrebat

eu, c[ ap[sa\i prea mult pe rostul

creativ al cuv`ntului? Ultima

dumneavoastr[ carte, pe care am

citit-o de cur`nd, e o imagine a

esen\ializ[rii absolute.” Mi-a dat

dreptate, dar s-a ]ntrebat dac[ nu

cumva orice abstrac\ie e ]nso\it[ de

fapt, de un revers ludic, de o

seriozitate amuzat[….N-am =tiut ce s[

r[spund, dar l-am mai ]ntrebat de ce

spune c[ libertatea care apare dup[

s`r=itul din noi ar fi pre\ul pl[tit de

natura uman[, de fiecare dintre noi.

<Pentru c[, mi-a spus, acela=i p[cat se

repet[ mereu de-a lungul istoriei

noastre.” Am r[spuns: <Poate,

domnule ambasador, numai c[ toate

117

p[catele -p`n[ la urm[- se pot reduce

la unul singur, acela de a privi

existen\a noastr[ ca o prezen\[

des[v`r=it[.”

Nu p[rea s[ fie de acord cu

mine =i am continuat tot eu… <Chiar

dumneavoastr[ spune\i, abulos, c[

sufletul divin este abisul salutar care

]ntinde aceast[ epiderm[ creponat[ =i

v[ ]ntreba\i dac[ asta vindec[

]nstr[in[rile noastre…” A z`mbit, era

o noapte rece afar[, dar mintea mea se

dechidea, singur[, ]n apropiera

b[rbatului ales, de aproape. <Sigur, a

zis =i =tii =i tu c[ putem numi aceste

]nstr[in[ri: ]n raport cu Dumnezeu, cu

fiin\a lumii =i cu noi ]n=ine.” Aveam

sentimentul precis c[ domnul de l`ng[

mine are voca\ia perfect[ a dialogului,

c[ se mi=c[ firesc ]ntre interoga\ii

nes`r=ite. Ca si cum ar fi auzit g`ndul

meu nerostit a mai zis: <De altfel,

Radule, toat[ via\a mea am fost

fascinat de jocul enigmatic al

]ntreb[rilor =i r[spunsurilor, m-a

ap[sat mereu vorbirea lung[ =i

118

discursiv[.” L-am ]ntrebat dac[ o

asemenea practic[ discursiv[, totu=i,

nu e ]n esen\a ei tot dialog… <Nu-mi

dau seama, a spus, de ce ar fi a=a?”

Am folosit, iar[=i, un g`nd din ultima

lui carte. <Pentru c[, tot

dumneavoastr[ spune\i, logica =i

]n\elesul se chestioneaz[ =i ]=i r[spund

reciproc… Ceea ce s-a schimbat a fost

doar utilitatea comunic[rii, a

adres[rii… E mai important nu s[

explici ceva, logic =i reductiv, ci s[

implici totul, s[ dezv[lui.”

Mi-a dat dreptate. <Da, cred

c[ am scris undeva c[ noi ar trebui s[

c[ut[m ]mpreun[ ceva, pe care

]mpreun[ s[-l vedem, c`nd =i dac[ se

va dezv[lui.”

Se apropiase diminea\a, Iulia

plecase deja la culcare, c`nd am ajuns

]n mansarda mea. Fereastra mare din

acoperi= era plin[ de z[pad[, totul era

alb ]n diminea\a care se strecura

printre fulgii de z[pad[. M-am a=ezat

la biroul meu ]nc[rcat de h`rtii =i c[r\i

=i am scris, printr-o memorie exact[ =i

119

]ntreag[, dialogul meu cu b[tr`nul

filosof… La cap[t, a=ez`nd ultimul

cuv`nt, mi-a ap[rut chipul ei, figura

Mariei care p[rea aproape, acolo,

l`ng[ mine =i o lacrim[, una singur[,

mi s-a a=ezat pe obraz.

24. Se apropia Anul Nou.

Departe de Maria, departe de mama =i

de fratele meu -cu care am ]nt`mpinat

sf`r=itul de an, de fiecare dat[, la mine

acas[,] n z[pezile cobor`te tainic

dinspre mun\ii din jur- m[ sim\eam

r[t[cit ]ntr-un Paris care se preg[tea

de trecerea ]n anul cel nou. Domnul

ambasador ne invitase, pe mine =i pe

Iulia, s[ venim =i de aceast[ dat[, ca la

Cr[ciun, a el acas[. Am`ndoi am

sim\it ]ns[ c[ b[tr`nul filosof ]=i dorea

s[ treac[ ]n noul an doar ]mpreun[ cu

doamna lui, citisem ]ntr-o carte de-a

sa c[ solemnitatea trecerii de la un

prag la altul ]l face s[-=i numere anii

=i, scria el, se simte ag[\at de

marginea vie\ii ]ntr-o poveste pe care

ar vrea s-o spun[ ]n singur[tate. I-am

mul\umit, a=adar, =i i-am mai spus c[

120

primisem deja o invita\ie din partea

studen\ilor mei de a fi al[turi de ei la

trecerea dintre ani. A=a era, de altfel…

<Radule, ]mi zisese familiar, cum ne

obi=nuisem deja, unul dintre studen\ii

mei, noi to\i, aproape, petrecem

s[rb[toarea ]ntr-un club de noapte, un

loc ]n care ne ]nt`lnim foarte des =i ne

sim\im foarte bine. Ne-ar face pl[cere

s[ vii =i tu…” Am ]ntrebat-o pe Iulia

dac[ vrea s[ mearg[, ]mpreun[ cu

mine, l`ng[ tinerii mei studen\i… <Nu

sunt prea b[tr`n[ pentru voi ?” m-a

]ntrebat ea, f[r[ s[ refuze ]ns[

invita\ia. Am z`mbit =i i-am spus:

<Da… e=ti foarte b[tr`n[, dac[ nu

te-a= cunoa=te a= zice c[ n-ai terminat

]nc[ liceul…” De=i se apropia de 35

de ani, Iulia chiar ar[ta ca o

adolescent[, iar felul ei de a privi

lumea din jur, cu discre\ie =i

delicate\e, ]nso\ea fiecare gest =i

transmitea siguran\[ =i candoare, ca la

adolescen\a pe care p[rea s[ nu o fi

p[r[sit de mult. Era frumoas[, avea o

\inut[ de balerin[, iar ochelarii ei

121

sub\iri ]i d[deau un aer pl[cut, de

student[ inteligent[ =i sobr[. <Ne-am

]n\eles, am mai spus eu cu un fel de

autoritate cordial[, ne trecem am`ndoi

pe lista lor de invita\i.”

Eram deja ]n ultima zi a

anului. Maria m-a sunat la ambasad[,

am vorbit mult =i -nici eu, nici ea- nu

ne mai puteam opri din =irul vorbelor

care se a=ezase ]ntre noi. <Eu o s[ plec

la munte, cu ai mei, mi-a spus, dar a=

vrea s[ pot zbura acum la tine.” Cu

greutate mi-a= putea aminti acum

cuvintele de iubire pe care i le-am

spus… +tiu doar c[ am ]nchis

telefonul =i o triste\e, m[surat[ ]n

lini=tea ]nc[perii din care vorbisem cu

ea, m-a cuprins ]ncet, dar sigur.

Clubul studen\ilor mei era pe rue

Mouffetard, ]n apropierea unei pie\e,

cu carne, fructe, legume deschis[ ]nc[,

de=i mai erau doar vreo trei ore p`n[

la miezul nop\ii, c`nd am ajuns eu,

]mpreun[ cu Iulia, acolo. De jur-

]mprejur erau urme ale unui trecut

medieval al Parisului, strada era

122

]ngust[ =i ]ntortocheat[, iar clubul pe

care ]l c[utam era lipit de un

restaurant oriental, ]n subsolul unei

vile imense, cu ziduri groase =i ]nalte.

C`\iva tineri care p[reau s[

aminteasc[ de moda hippies se

a=ezaser[ ]n pia\a Contrescape =i

sem[nau grozav cu aurolacii de acas[,

grupa\i direct l`ng[ gurile de canal.

De altfel, rue Mouffetard era o strad[

intrat[ ]n istorie, am g[sit-o =i ]ntr-un

roman al lui Balzac, oricum era o

strad[ cu o istorie bogat[ =i plin[ de

evenimente. Se plimbase pe

ea =i Hemingway, care vorbea chiar de

o turm[ de capre v[zut[ prin

apropiere.

Venind, ]mpreun[ cu Iulia, spre

locul unde m[ a=teptau studen\ii mei,

ne-am ]nt`lnit cu o mul\ime de

cer=etori plini de z[pada care continua

s[ cad[, cu negustorii care nu se

]ndurau parc[ s[-=i ]nchid[ tarabele,

iar ferestrele caselor vechi =i mari erau

toate luminate puternic, aveau u=ile

]mpodobite cu ramuri de brad =i

123

coroni\e amintind de obiceiurile

americane. M-am g`ndit atunci la

Mircea =i la Irina, ]mi scriseser[

am`ndoi cu c`teva zile ]nainte =i am

vorbit chiar =i la telefon cu o zi sau

dou[ ]n urm[. Mi-era dor de ei,

Mircea ]mi tot promitea o vizit[ la

Paris =i-mi treceau mereu, printr-o

memorie cald[ =i apropiat[, zilele

tinere\ii mele, ]n ora=ul ]n care ne-am

cunoscut.

<Uit[-te, Radule -]mi ar[ta

Iulia- p`n[ =i pivni\ele caselor de aici

au fost transformate ]n baruri =i

cafenele =i ]=i a=teapt[ oaspe\ii.”

Sc`r\`ia z[pada sub picioarele noastre.

<Aici, constatam eu, este adev[ratul

Paris, o spun chiar francezii, dac[-mi

aduc eu aminte bine.”

Ne-am oprit, fascina\i de

spectacolul str[zii, l`ng[ un grup de

adolescen\i, care c`ntau la col\ul

str[zii… Le-am pus ]n cutia de carton

c`\iva franci =i ne-au urat s[rb[tori

fericite… Erau frumo=i, tineri =i

p[reau ni=te oameni de z[pad[,

124

lumina\i de neoanele colorate ale

str[zii. <Am impresia, i-am spus eu

Iuliei, c[ aici ne iese ]n cale un fel de

Paris t`n[r, cl[dit ]ns[ pe o cetate de

demult, numai c[ simbioza mi se pare

perfect[…” Iulia, care cuno=tea foarte

bine locurile, mi-a povestit c[ prin anii

’50 aici se ]nt`lneau cer=etorii de pe

malurile Senei cu cei de pe muntele

Sainte-Genevieve. <Acum ]ns[, dup[

cum vezi, au ap[rut cabaretele cu

muzic[ spaniol[…”

+tiam adresa, Michel Fabian,

studentul meu care m[ invitase, mi-a

scris-o pe o h`rtie =i mi-a desenat

locul ]n care trebuia s[ ajungem.

Clubul era, de fapt, ]ntr-o veche

pivni\[, aranjat[ cu gust, pere\ii erau

plini de picturi abstracte =i felinare

vechi =i mirosea a p[dure ]nghe\at[ =i,

vag, a frunze uscate. De altfel,

diminea\a, la plecare, aveam s[

constat c[ rue Mouffetard era foarte

aproape de drumul meu zilnic spre

Sorbona mare =i mi-am dat seama, ]n

lunile care au urmat, c[ zona prin care

125

treceam de mai multe ori pe

s[pt[m`n[ aduna ]ntre zidurile ei o

parte din istoria Parisului, ]ncercat ]n

trei revolu\ii, ]n care se p[strau intacte

nu doar monumentele, ci =i sufletul

unei lumi neschimbate, adunat ]n

amurgul unei ]ntregi genera\ii.

Michel ne a=tepta ]n fa\a

intr[rii, ]mpreun[ cu proprietarul, un

unchi de-al s[u, dup[ cum aveam s[

afl[m mai t`rziu. Domnul Gaudi, cum

s-a prezentat, ne-a salutat amabil =i am

intrat ]n pivni\a casei vechi, cu

arhitectura unui Paris medieval =i

nostalgic. }n dreapta salonului mare se

afla o cram[ cenu=ie, cu butoaie de

vin a=ezate la vedere, iar mobilierul te

ducea direct ]n epoca spadasinilor de

odinioar[. Ne-am sim\it bine, am

dansat, am c`ntat, am stat ]ndelung de

vorb[, iar la miezul nop\ii am ie=it cu

to\ii pe str[zile ]nguste ale cartierului.

Ne-am s[rutat,f [r[ s[ ne cunoa=tem

cu to\ii, ne-am urat cele cuvenite ]n

trecerea la noul an =i am aruncat sute

de artificii pe strazile din apropiere.

126

<Nu vrei s[ ne mai plimb[m pu\in?”

m-a ]ntrebat Iulia, ]n timp ce ne

preg[tem s[ intr[m ]napoi ]n pivni\a

cea ]nc[p[toare. M-a prins de bra\ =i

ne-am ]nv`rtit, am`ndoi, prin z[pada

str[zilor ]nguste ale cartierului. Eram

cu g`ndul departe, la Maria, a= fi vrut

s[ fiu ]n curtea mea de acas[, ]n care

grupuri mari de colind[tori c`ntau ca

acum o sut[ de ani, iar mama le

umplea cu \uic[ paharele mici =i a=eza

farfuriile mari cu pl[cinte =i gogo=i.

<Am ajuns>, m-a trezit Iulia din visul

meu pierdut ]n gerul Parisului, pentru

c[ aproape trecusem dincolo de

intrare.

Se f[cuse diminea\[, c`nd am

plecat ]ncet prin z[pada proasp[t[ =i

mare. Ninsese toat[ noaptea =i mai

fulguia ]nc[, dar f[r[ putere, =i ]n noul

an, abia ]nceput. }i povesteam Iuliei

despre obiceiurile din satul meu:

<Tata, ]i spuneam eu, ne ducea ]n

fiecare zi de ]nt`i ianuarie la biserica

]n care era preot. Intram doar noi,

]mpreun[ cu bunicii =i s[rutam

127

icoanele… Era un fel de ritual pe care

]l a=teptam cu o ner[bdare sfioas[.”

Am ]nt`lnit c`teva perechi care, ca =i

noi, se ]ntorceau de la petrecerea de

peste noapte. Pe obrajii Iuliei am

v[zut, deodat[, c`teva lacrimi. <Ce s-a

]nt`mplat, am ]ntrebat, pl`ngi?”

Acolo, ]n drumul nostru spre

casa ]n care locuiam, Iulia mi-a spus

povestea ei trist[. <Iart[-m[, Radule,

a zis, e o diminea\[ de an nou, poate

n-ar trebui s[ aduc triste\ea mea, cu

r[d[cinile ei vechi, ]ntr-o astfel de zi.”

Am rugat-o s[ vorbeasc[, sim\eam

c[-i face bine, i tremura u=or b[rbia =i

m`na ei devenise rece =i ]ncordat[. Cu

doi ani ]nainte de decembrie ’89, mi-a

povestit ea, lucra la Ministerul de

Externe, era traduc[toare =i translator.

Acolo l-a cunoscut pe Sabin, care

revenise tocmai dintr-o \ar[ african[,

unde lucrase la o ambasad[. <Era, a

zis ea, cu vreo zece ani mai mare

dec`t mine, fusese c[s[torit, dar so\ia

lui ]l p[r[sise acolo, plecase ]n Canada

f[r[ s[-i dea nici o explica\ie. A avut,

128

]\i dai seama, mari probleme cu cei de

acas[. Ne-am apropiat repede unul de

cel[lalt, a fost o iubire a=ezat[, ne-am

mutat ]mpreun[…”

S-au c[s[torit ]n prim[vara lui

’90 =i au plecat am`ndoi ]n Egipt, la

ambasada de acolo. <Eram ferici\i, ne

pl[cea munca noastr[, Sabin era tot

mai apreciat de cei de la minister.

Numai c[, ]ntr-o zi, s-a ]nt`mplat

nenorocirea… Venise o delega\ie din

\ar[, de la ministerul turismului; au

plecat spre o zon[ de l`ng[ Cairo,

undeva la vreo 60 de km. A fost un

accident ]ngrozitor, un autocar a intrat

direct ]n ma=ina lor, au murit to\i

acolo, pe loc…” Iulia terminase

povestea ei trist[, ]ntre noi s-a l[sat o

t[cere, oarecum fireasc[. <Am ajuns

apoi aici, am ]ncercat s[ iau via\a a=a

cum e, dar nu se poate, nu am nici o

speran\[…M[ simt ca =i atunci,

pustiit[ de orice dorin\[…”

Ne apropiam de casa ]n care

locuiam, iar catedrala Notre Dame

str[lucea ]n albul imens al z[pezii de

129

]nceput de an. <Iulia, am ]nceput eu cu

o u=oar[ re\inere ]n glas, cred c[ noi

doi ar trebui s[ st[m mai mult de

vorb[…Orice suferin\[ are =i un cap[t

al ei…” Mergea lipit[ de um[rul meu,

aveam impresia c[ ]=i caut[ un sprijin

]n ]nghe\ul dimine\ii, iar eu m[

sim\eam foarte aproape de ea. Mi-au

venit atunci ]n minte cuvintele pe care

le citisem ]ntr-o poveste de demult, o

istorie a suferin\ei =i nefericirii unei

femei, altfel puternic[ =i nobil[.

Timpul, scria acolo, s-a n[scut odat[

cu cerul =i a= fi vrut s[-i spun Iuliei c[

exist[ un singur cap[t al drumului, cel

la care s-au spulberat toate idealurile

de eternitate. I-am spus, ]ns[, cu totul

altceva, nici m[car nu mai =tiu ce…

25. Am intrat am`ndoi ]n

apartamentul ei de la ultimul etaj al

casei, deasupra c[ruia mai erau doar

cele dou[ mansarde =i acoperi=ul

]nalt, cu ferestre a=ezate direct ]n

apropierea cerului parizian. <A= bea o

gur[ de coniac, am zis, ai tu sau m[

duc la mine s[ caut?” F[r[ s[-mi

130

r[spund[, Iulia a intrat ]n buc[t[ria ei

mic[, din dreapta holului.

Era foarte cald, mi-am scos

haina =i m-am a=ezat pe unul dintre

fotoliile din camera de zi, ]n care Iulia

avea, ca =i ]n mansarda mea de

deasupra, un birou mic =i c`teva

rafturi cu c[r\i, reviste, h`rtii de tot

felul, a=ezate ]ns[ ]ntr-o ordine

des[v`r=it[, feminin[.

<Iart[-m[, mi-a spus, dup[

ce ne-am a=ezat ]n jurul cafelei

fierbin\i pe care a adus-o =i a sticlei de

coniac fin, nu trebuia s[-\i povestesc

toate acestea ]ntr-o asemenea zi… Am

sim\it nevoia asta ]ns[, e un fel de

eliberare pentru mine, cum \i-am mai

spus deja…” Nu mai =tiu cu ce

cuvinte i-am amintit o idee din

Rousseau… C`nd un om devine

]ntr-at`t de nefericit ]nc`t durerea ]i

este mai intens[ dec`t spaima de ziua

de m`ine, e mai bine s[ a=tepte

]nserarea… <Nu crezi, am ]ntrebat-o

eu ]n aerul cald al ]nc[perii, c[ e

timpul ca via\a ta s[ mearg[ mai

131

departe?” M-a privit c`teva secunde

=i mi-a r[spuns… <+tiu asta, simt c[

nu mai pot tr[i doar din amintirea unor

zile fericite, dar am mereu sentimentul

c[ pentru mine nu mai poate fi

niciodat[ un alt ]nceput.”

O priveam pierdut ]ntr-o

a=teptare calm[, era transfigurat[, ]mi

p[rea un suflet reg[sit, care sta s[-=i

deschid[ tot cerul ]nalt peste

diminea\a care sosise. Ne-am privit

c`teva clipe, o istorie ]ntreag[ s-a

ascuns ]n spatele ochilor no=tri =i,

dup[ o vreme, eram ]mpreun[

]mbr[\i=a\i. O m`ng`iam pe obraji,

pl`ngea ]ncet, dar f[r[ lacrimi =i =i-a

a=ezat capul pe um[rul meu… P[rul ei

mirosea a z[pad[, ne ardeau m`inile =i

ochii ]mpreuna\i, iar cuvintele se

opriser[ definitiv ]ntre noi. Am luat-o

]n bra\e, pluteam ]ntr-un fel pe care-l

simt =i acum, de=i nu vinovat, ci

izb[vitor. Am intrat ]n dormitorul ei =i

am dezbr[cat-o cu mi=c[ri ]ncete,

nu-mi tremurau deloc m`inile, de=i era

o experien\[ pe care o descopeream

132

f[r[ prea mult[ pricepere, dinainte.

Ne-am c[utat, am`ndoi, ]n patul ei de

femeie singur[ de prea mult[ vreme,

tremura =i ardea =i se ag[\a de mine

de parc[ ar fi vrut s[ nu mai plec de

acolo niciodat[, s[ r[m`nem f[r[ timp

=i f[r[ vorbe, o eternitate, ]n

]mpreunarea care venise. Nu mai

tr[isem niciodat[, ]n experien\ele mele

dinainte -care nu erau nici multe, nici

atinse de o memorie serioas[- o

asemenea desc[rcare sufleteasc[. Am

r[mas un timp ]ndelungat ]mbr[\i=a\i,

o sim\eam ca pe o parte din mine, iar

chipul ei era at`t de senin ]nc`t a= fi

vrut =i eu s[ nu se mai termine

povestea ]nceput[ ]n diminea\a de An

Nou.

Sim\eam am`ndoi c[ e o zi

unic[, =tiam ]ntr-un fel pe care nu-l

pot explica faptul c[ aceast[ zi nu se

va mai repeta. A c[zut ]nserarea din

prima zi a anului peste noi. Din

camera mea de sf`r=it de lume, ]n

care-mi amintesc cum str[lucea ]n

amurgul zilei de ianuarie trupul ei, a

133

intrat ne=tiut ]ngerul de atunci. Seara,

]nainte de a pleca de la Iulia, a mai

fost o ultim[ ]mbr[\i=are =i strig[tul ei

fericit =i chipul ei inundat de o bucurie

f[r[ margini care p[rea s[ spun[ oricui

c[ via\a poate fi tr[it[ mai departe.

M-a str`ns ]n bra\ele ei firave, intrase

]n mine cu tot trupul ei =i ne sim\eam

atingerea fierbinte, ]n lini=tea f[r[ de

margini a serii de ianuarie.

Am ajuns ]n mansarda mea, de

deasupra locului ]n care tr[isem o zi

de iubire, a= fi crezut c[ trebuie s[ m[

simt vinovat, g`ndul meu ajunsese la

Maria, dar -trebuie s[ spun =i acum-

nu eram dec`t atins de lini=te… A

doua zi, diminea\a, am fost ]mpreun[

cu Iulia ]n Place Maubert =i am intrat

]n cafeneaua Ronsard. Am vorbit

pu\in, dar nu era deloc un aer stingher

]ntre noi. Am cump[rat apoi fructe din

magazinul de al[turi. <Aici, mi-a zis

Iulia, se spune c[-=i f[ceau veacul

Francois Villon =i banda lui…”

Ne-am plimbat p`n[ ]n apropierea

unui soclu de statuie, la intersec\ia

134

dintre Bd. Saint-Germain =i rue

Mange. <Cred c[ =tiu =i eu, am zis, un

student de-al meu a citit un eseu

despre Etienne Druet, un precursor al

filosofiei politice franceze… Aici a

fost ars ]mpreun[ cu c[r\ile lui.”

Vorbesc cu mine =i nu aud

nimic…Dialogul interior e un

instrument de salvare doar pentru

omul r[t[cit ]n labirintul lumii… Sunt

prizonier al seduc\iilor =i r[spunsurilor

p[relnice la singura =i marea ]ntrebare

pe care ]ncerc s-o dezleg. Unde e ziua

de ianuarie, acum c`nd s-au topit toate

z[pezile =i miroase a p[cat ?

26. Despre acea zi de ]nceput de

an Radu mi-a trimis o foarte lung[

scrisoare. O am, ca =i pe toate

celelalte =i am fost foarte curios s[ o

al[tur pove=tii din caietul lui de

sf`r=it de via\[. Sunt, trebuie s-o spun,

mari deosebiri. }n realitate, el s-a

sim\it foarte vinovat de experien\a lui

cu Iulia, i se p[rea o tr[dare imens[

fa\[ da Maria. Scria c[ au fost nop\i

]ntregi ]n care n-a putut dormi, se

135

g`ndea chiar dac[ s[-i spun[

Mariei adev[rul… L-am sf[tuit s[ n-o

fac[, sunt -]i scriam eu- lucruri pe

care noi b[rba\ii trebuie s[ le facem

f[r[ s[ credem c[ lumea ]ncepe sau se

termin[ cu noi. Ziua de dragoste

descris[ ]n caiet e mult mai

concentrat[ =i parc[ expediat[ ]n

cuvinte care se doresc neutre. Mie,

Radu mi-a povestit altfel =i am s[ a=ez

aici c`teva fragmente din scrisoarea

lui, o fermec[toare nara\iune a

amorului feciorelnic al amicului

meu… }\i aminte=ti, drag[ Mircea, c[

prima mea experien\[ de b[rbat ]n

c[utarea iubirii \i se datoreaz[, mi-a

scris. Ca =i multe alte experien\e din

via\a mea… }n mansarda ]n care am

locuit ]mpreun[ doi ani, tu ai adus-o

pe Sonia, colega ta medicinist[, o fat[

frumoas[, dar rece ca un suflet

]ncercat de nenoroc. Ea m-a f[cut

b[rbat, aproape c[ s-a ]nt`mplat f[r[

voia mea, parc[ era ]ntr-un laborator

de-al vostru, ]n care cerceta corpul

omenesc cu armele ne]nc[rcate =i

136

unelte ]nverzite de at`ta folosire. M-a

dezbr[cat =i s-a aruncat asupra mea

cu o voluptate de animal t`n[r,

care-=i devora prada crud[ =i

ne=tiutoare. A fost ca ]n pove=tile pe

care le auzisem la mine acas[, de la

b[ie\ii mai mari, r[t[ci\i prin p[durile

din jur, cu fetele din satul nostru.

N-am avut, prietene, experien\e

numeroase, n-am fost mai mult dec`t

era cazul preocupat de femeile din

jurul meu. Cu Iulia ]ns[ a fost

altceva… M[ simt, acum c`nd ]\i

scriu, vinovat p`n[ dincolo de ceea ce

mai pot rosti, cu vorbe pu\ine. Vinovat

fa\[ de Maria, am co=marul unei

tr[d[ri de neiertat… Totu=i, sufletul

meu ]mi spune c[ m`inile care-au

m`ng`iat trupul delicat al Iuliei,

care-au str`ns ]n palm[ s`nii ei

frumo=i au fost o floare de prim[var[

timpurie. N-a= putea s[ uit vreodat[

ochii ei str[lucind ]n lumina de an

nou, bucuria ei de femeie ren[scut[,

pentru iubire. |i-am scris deja c[ =i

eu =i Iulia am =tiut c[ aceast[ zi nu se

137

va mai repeta vreodat[. Am tr[it-o

]ns[, tocmai de aceea, ca pe o ini\iere

fecund[, ca pe o iluminare. Spre

sear[, ]nainte de a pleca din camera

ei, au fost clipe ]n care acolo nu erau

doi oameni tineri, ci un singur trup

]nl[n\uit, ca un strig[t auzit p`n[ la

marginea norilor atin=i de z[pada

dint`i. …

Cred, totu=i, c[ e de ajuns, mi-e

greu s[ intervin ]n logica fragmentat[

de via\[ =i de suferin\[ a prietenului

care a fost.

27. La jum[tatea lui

februarie am avut oaspe\i la unul

dintre seminariile conduse de mine.

}mi amintesc bine diminea\a aceea,

ie=ise soarele, era un aer de prim[var[

]ntr-un Paris moroc[nos =i b`ntuit de

spaima ]nghe\ului de peste iarn[.

Tocmai m[ preg[team s[ plec spre

sala de la etajul trei, ]n care urma s[

discut[m, cu cea de-a doua grup[ de

studen\i, despre filosofia politic[ din

fostele \[ri comuniste, la grani\a dintre

ideologie =i practic[. Au intrat ]n

138

]nc[perea profesoral[ decanul

facult[\ii =i profesorul meu, Albert

Vichi. <Radule, mi-a spus profesorul,

ne prime=ti =i pe noi la seminar?”

Le-am spus c[ ]mi face mare pl[cere

=i chiar a=a era.

Unul dintre studen\i a

prezentat ideile principale din cursul

profesorului Vichi, apoi doi dintre ei

au comentat paginile de bibliografie

indicate =i, a=a cum ne obi=nuisem,

am lansat c`teva provoc[ri -cum le

numeam eu- pentru discu\ii. <Am citit,

a spus unul dintre ei, c[ filosofia

politic[ a fost un domeniu evitat ]n

filosofia \[rilor din r[s[rit.” Le-am

explicat un paradox: <S[ =ti\i, le-am

spus eu, c[ lucrul acesta poate fi intuit

pentru perioada totalitar[, dar e mai

greu de ]n\eles de ce, de pild[ ]n \ara

mea, chiar =i ]ntre cele dou[ r[zboaie,

c`nd era democra\ie =i pluralism

politic, domeniul acesta a fost tot

evitat.” Le-am spus c[ e

surprinz[toare reticen\a din perioada

interbelic[ de a discuta subiectele

139

clasice ale filosofiei politice, ceea ce

]n Fran\a nu s-a ]nt`mplat. <S-a

preferat, am mai zis, jurnalismul

politic.”

}n discu\ia noastr[ au ]nceput =i

contradic\iile. <Ne-a\i spus c[

important ar fi s[ po\i propune un

model valoric atunci c`nd reflectezi

asupra realit[\ii politice.” M[

g`ndisem la o astfel de idee… <Nu e

acest model o dogm[, un imperativ

greu de acceptat ]ntr-o democra\ie?”

m-au mai ]ntrebat ei.

Am vorbit despre doi poli ai

unui asemenea model valoric;

recunosc ]ns[ c[ ideea nu-mi

apar\inea, mi-a vorbit mult despre

acest subiect b[tr`nul filosof,

ambasadorul… <E, mai ]nt`i, un

dialog interior…Drama omului e c[ ]=i

petrece cea mai mare parte a vie\ii

r[t[cind pe c[ile nenum[rate =i

]nc`lcite ale aparen\ei.” Unul dintre

studen\i a ]ntrebat: <Asta ]nseamn[ c[

n-are nici o =ans[ s[-=i ]mplineasc[

toate visele cu care a fost ]nvestit?”

140

Am spus c[ da =i, mai ales, c[ nu at`t

dificult[\ile drumului de parcurs sunt

mari, c`t pa=ii gre=i\i pe care ]i face

ne]ncetat =i care-i prelungesc inutil

drumul.

<Un filosof important din

\ara mea spune c[ omul trebuie s[ fie

mereu la p`nd[, iar dialogul nostru

interior nu poate ap[rea dec`t

]n[untrul unei existen\e deficiente sub

raportul fiin\ei.” Le-am propus, pe

acest prim pol, o defini\ie a politicii…

<Este, am zis, o tehnic[ a c[rei func\ie

e de a ap[ra fiin\a de orice i-ar putea

st`njeni acesteia dezvoltarea dar al

c[rei domeniu propriu este cel al lui a

avea.”

Acela=i student m-a ]ntrebat:

<+i care e al doilea pol?”. L-am numit,

ca =i domnul ambasador ]ntr-o carte a

sa, dialogul generalizat. <}n sensul

acesta, am continuat, politica e o

activitate concentrat[, care stabile=te

protocolul minimalei vie\i ]mpreun[ ]n

cadrul comunit[\ii de oameni.”

141

Am ]ncheiat cu o idee pe

care le-am cerut s[ o comenteze data

viitoare: deschiderea lui eu c[tre tu…

S[-i spui tu celui pe care via\a =i

mediul lucrurilor ]l aduc ]n fa\a ta. Tot

restul, de aici decurge.

<Domnule,m-a spus decanul,

]n biroul lui ceva mai t`rziu, mi-a=

dori s[ te pot opri aici, la Sorbona.”

Locuiam, cum ]n\eleg eu azi, cu

mintea r[t[cit[ ]n uitare, ]ntr-o \ar[

albastr[. C`nd totul se pr[bu=e=te =i

speran\a e doar o iluzie, ce mai

r[m`ne ]n afar[ de c[dere?

28. Doctori\a a stat azi c`teva

ore cu mine. Mi-a povestit despre

Pavel. Am l[sat-o s[ vorbeasc[, lumea

din care venea sem[na cu aceea din

marginea mun\ilor mei, de acas[.

Eram ]ns[ gata s[ ]n\eleg fr[m`ntarea

acestei femei care p[rea, l`ng[ mine,

pacienta =i nu vindec[toarea…

Dup[ ce s-a oprit i-am

vorbit despre ]nt`lnirea mea cu Marele

G`nditor, la Paris, ]n prim[vara dint`i

a ini\ierii mele ]n via\a universitar[ de

142

la Sorbona. <Ie=isem, am ]nceput eu,

]mpreun[ cu profesorul meu de la

Sorbona, cu care ]mi preg[team

doctoratul. Locuia ]n Cartierul Latin =i

fusesem inivitat la mas[, profesorul

]mplinise 65 de ani…” }nchid ochii =i

retr[iesc fiecare clip[. Eram l`ng[

Theatre de l’Odeon, ne preg[tem de o

plimbare mai lung[ prin cartier c`nd,

]n fa\a noastr[, a ap[rut el. Avea o

plas[ ]n m`n[ =i p[rea pierdut ]n

mul\ime =i, am observat asta imediat,

nu avea de loc un aer ]ng`ndurat sau

sceptic. <}l salut, a zis profesorul

meu, pe cel mai mare sceptic de

serviciu al unei lumi ]n declin.” Se

cuno=teau de mult[ vreme; =i-au str`ns

m`inile cu prietenie… |i-l prezint

dragul meu, a spus profesorul, pe

t`n[rul meu asistent, e de-al t[u, e din

\ara ta.”

Omul politicos =i bl`nd, din

fa\a mea, m-a cercetat cu o curiozitate

normal[. <E adev[rat?” m-a ]ntrebat,

]n rom`ne=te, de parc[ dorea s[ se

conving[ direct, f[r[ ocoli=uri. <Este,

143

am r[spuns.” Profesorul ne-a invitat la

o cafenea de l`ng[ libr[ria Gibert. Am

vorbit mult, i-am povestit filosofului

istoria prezen\ei mele la Paris. M-a

ascultat, sorbind rar din cafeaua adus[

de mult. A spus ceva doar atunci c`nd

i-am vorbit despre Alexis de

Tocqueville =i despre subiectul tezei

mele de doctorat. <Bine, a zis el, dar

Tocqueville nu e dec`t un c[ru\a= de

duzin[…” Am z`mbit =i i-am spus:

<}nseamn[ c[ iau act de completa mea

pieire”, iar g`ndul era –de fapt- al lui.

<Ne mai vedem, a mai spus, trebuie s[

te aduc la lucruri mai serioase.”

Au vorbit, el =i profesorul,

mult[ vreme. M[ uitam la omul

fascinant din fa\a mea, avea o

curiozitate evident[ pentru micile

]nt`mpl[ri, exerci\iul nega\iei lui

disp[ruse ]n fumul cafenelei. Unde,

m[ ]ntrebam eu, a ]nc[put ]n mintea

b[tr`nului filosof din fa\a mea, g`ndul

c[ tr[im pe fundul unui infern, iar

singura salvare e s[ lu[m act de

completa noastr[ pieire? <+tii, i-am

144

spus eu doctori\ei, care ]mi asculta

povestea de ieri, mi-a r[mas ]ntreag[

]ndoiala lui… Oric`t ne-am fi zb[tut

noi ]n aceast[ lume =i oric`t ne-am fi

separat de ea, distan\a dintre noi =i ea

n-a f[cut dec`t s[ ne-o fac[ mai

accesibil[. Varietatea de forme ale

existen\ei a fost, totu=i, ]n noi un prilej

de ve=nicie, ]nc`nt[ri =i triste\i.”

29. Am dat ner[bd[tor pagina

caietului scris de Radu, dar nu mai

era nimic despre ]nt`lnirea lui cu

Marele G`nditor, cum ]l numea. Nu se

poate, mi-am zis, mie mi-a povestit

ore ]ntregi, ]l vizitase acas[, ]n

locuin\a de l`ng[ Theatre de l’Odeon,

doamna ]l pl[cuse mult, au ie=it de

nenum[rate ori la plimbare prin

cartierele apropiate.

Pot oare s[ ]n\eleg ce s-a

petrecut ]n amintirile prietenului

meu? C`\i oameni ar fi putut avea

experien\a ]ntemeietoare a unei

asemenea ]nt`lniri? +i totusi, iat[,

pagina aceasta se rupe brusc =i nu

mai g[sesc nic[ieri o revenire la

145

istoria abia ]nceput[. Avea un

sentiment profund de cap[t al

drumului… Fragmentele de via\[ care

urmeaz[, ]n caietul lui, sunt tot mai

precipitate, ce este timpul din fa\a

mea, se ]ntreab[ el, dac[ nu o copie

mobil[ a eternit[\ii ? Ar mai fi fost

foarte multe de scris, via\a lui de

b[rbat t`n[r =i ]nc[rcat de gloria

unor experien\e pariziene memorabile

i-a adus tr[iri =i dialoguri pline de

sens. Dar, prietenul meu Radu, are

aici tot mai pu\in[ vreme pentru

amintiri… Mie mi-a vorbit, cu lini=tea

cunoscut[ ]nc[ de la v`rsta liceanului

de alt[dat[, despre dubla c[dere

c[reia ]i este supus omul, dialogul lui

cu filosoful important despre care

vorbe=te l[sase urme ad`nci, dincolo

de experien\ele comune celor de l`ng[

noi. <}n\elegi tu, Mircea, ]mi spunea,

exist[ o c[dere ]n timp =i c[derea din

timp, adic[ o condamnare prin plictis

a existen\ei umane… De aici, via\a

v[zut[ ca o repeti\ie monoton[ =i

nesf`r=it[ a aceleea=i clipe…”

146

+tiu bine, ]ncremenirea timpului

nu e doar reveria filosofilor, acolo

unde, cum zicea Radu, verbul ]nsusi se

]mpotmole=te. Este poate, mai mult,

sufletul bun al prietenului care

pleac[.

30. Venise prim[vara, la Paris,

zilele treceau repede, ]ntre o ordine

impus[ de obliga\iile mele, cu care m[

obi=nuisem deja. Citeam aproape ]n

fiecare zi, ]n biblioteca mare de la

Sorbona, mar\ea =i vinerea aveam cele

dou[ seminarii, diminea\a, la care

studen\ii lipseau rar, ne sim\eam ca

]ntr-o reunire de amici, nu mai erau

grani\e ]ntre noi. Documentarul meu

s[pt[m`nal pentru minister pleca

s`mb[ta, ]ntr-o rutin[ de func\ionar

b[tr`n, obi=nuit cu regulie meseriei

lui. Cu profesorul meu aveam discu\ii

lungi, era mul\umit de lecturile mele

=i de ideile care se ad[ugau tezei de

doctorat pe care o preg[team.

Foarte des m[ plimbam, prin

parcurile =i muzeele din apropierea

locuin\ei noastre, cu domnul

147

ambasador, se a=ezase o apropiere

cald[ ]ntre noi =i stimulatoare pentru

mine. Cu Iulia, ]ns[, m[ vedeam mai

rar, aveam uneori sentimentul c[ m[

ocole=te, de=i s-a ]nt`mplat s[ mergem

de c`teva ori la teatre sau la vernisajul

unor expozi\ii. Primea, la ambasad[,

invita\ii la aceste evenimente =i nu

erau foarte mul\i, ]n afar[ de noi, care

s[ doreasc[ s[ le vad[. Despre ziua de

ianuarie n-am mai vorbit deloc, se

sim\ea o anumit[ re\inere ]n rela\ia

noastr[, pe care timpul o =tergea ]ncet

=i, p`n[ la urm[, firesc.

}I scriam Mariei, ca si p`n[

atunci, ]n fiecare s[pt[m`n[, ]i

povesteam aproape toate ]nt`mpl[rile

=i zilele mele erau, cu siguran\[, ]n

a=teptarea r[spunsurilor pe care nu

]nt`rzia s[ mi le trimit[. Era ]ntr-o

vineri, la jum[tatea lui aprilie. De

diminea\[ am avut seminarul, cu cea

de-a doua grup[ din s[pt[m`n[, apoi

am citit c`teva ore ]n biblioteca

facult[\ii, iar dup[-amiaz[ m-am

]nt`lnit cu profesorul meu. }n drum

148

spre cas[, m-am oprit l`ng[ biserica

“Saint-Julien le Pauvre” =i mi-am

cump[rat un bilet la concertul de

muzic[ religioas[ medieval[, care

urma s[ aib[ loc peste o s[pt[m`n[.

Ajunsesem ]n mansarda mea cald[ =i

lini=tit[ de c`teva minute =i r[sfoiam

pliantul primit la biseric[; am auzit

c`teva b[t[i u=oare ]n u=[, am deschis

=i am r[mas f[r[ grai. Era Maria…

Nici nu mai =tiu ce am spus, =tiu doar

c[ am r[mas minute bune ]mbr[\i=a\i,

]n holul mic al locuin\ei mele de sub

acoperi=ul casei. }i m`ng`iam p[rul,

obrajii, ne s[rutam cu un fel de

re\inere, de parc[ tot nu eram siguri c[

e adev[rat. <Mi-a fost at`t de dor de

tine, mi-a spus Maria, c`nd a venit tata

=i mi-a spus s[-mi fac bagajele,

fiindc[ plec[m la Paris, m[ tot uitam

]n jurul meu, mi se p[rea c[ nu e

adev[rat.”

Venise Maria... pluteam,

respiram am`ndoi iubirea care ne

lipsise ]n cele c`teva luni, aproape c[

nu mai =tiam ce s[ ]ntreb mai ]nt`i, ce

149

s[ caut, eram fericit. Tat[l ei a sosit

peste vreo or[, ne-am salutat cu

c[ldura unor prieteni vechi =i ne-a

invitat ]n ora=. Am mers ]n apropiere,

]ntr-un mic restaurant deschis ]ntr-o

galerie de art[ modern[, ]n care

domnul ambasador -care ne-a ]nso\it-

]l cuno=tea bine pe proprietar. Ni l-a =i

prezentat, era fiul unui rom`n plecat ]n

Fran\a dup[ r[zboi =i rud[ mai

]ndep[rtat[ cu so\ia domnului

ambasador. Tat[l Mariei m-a pus s[-i

povestesc despre doctoratul meu,

despre munca mea cu studen\ii, apoi a

vorbit mult cu b[tr`nul filosof. Eu si

Maria i-am rugat s[ ne ierte, pentru c[

am vrea s[ ie=im la o plimbare… Am

dus-o pe str[zile ]nguste, at`t de

cunoscute mie =i ne-am ]ntors t`rziu,

c[tre miezul nop\ii. <Eu, mi-a spus

tat[l ei care ne a=tepta ]n apartamentul

pe care-l primise la etajul unu al vilei,

voi pleca pentru cinci zile la

Strasbourg. O las pe Maria aici, ]n

grija ta.”

150

+i au fost, apoi, cinci zile la

care aici, ]n spa\iul ]ngust al vie\ii

mele trecute, m[ g`ndesc cu aceea=i

fericire de atunci. Am fost ]n zeci de

locuri, am fost la teatru, la o lansare

de disc a unui student de-al meu,

ne-am plimbat prin gr[dinile Parisului

=i ne-am spus iubirea de sute de ori.

Era dorin\[ ]n ochii no=tri, stam

]mbr[\i=a\i ]n mansarda mea care

]nflorise ]n prim[vara din jur, numai

c[ sim\eam -=i eu =i Maria- c[ timpul

]ntreg al iubirii nu sosise ]nc[. Erau

clipe ]n care dragostea noastr[ putea

merge p`n[ la cap[t, ceva ]ns[ ne

oprea, ceva pe care l-am ]n\eles mai

t`rziu, atunci c`nd c[zuse =i ultima

arip[ a zborului fr`nt. Mar\i, la primul

seminar din s[pt[m`n[, am luat-o =i

pe Maria cu mine =i am prezentat-o

studen\ilor mei. M[ uitam cu

nesf`r=it[ dragoste la ea, vorbea ]ntr-o

francez[ perfect[, le povestea despre

studen\ia ei…Colegii ei doreau s[ =tie

ce ]nva\[ ea, ce fel de cursuri se

predau, cum e via\a de student. M[

151

sim\eam at`t de bine, Maria mea cea

frumoas[ era admirat[, avea ]n priviri

culoarea aceea de prim[var[

puternic[, discre\ia cu care ]mi intrase

ad`nc ]n sufletul meu plin de iubire.

<La var[, i-am spus ]n holul

aeroportului, la plecare, trebuie s[ fim

numai noi…g[sim un loc al nostru” =i

parc[ nu ]ndr[zneam s[-mi duc g`ndul

p`n[ la cap[t. Numai c[ ea a ]n\eles

foarte bine: <Abia a=tept, Radule…” =i

ne-am s[rutat, cu re\inerea dat[ de

lumea numeroas[ din jurul nostru.

}n camera mea de spital

simt c[ ar trebui s[ scriu mai mult

despre acele zile, uneori mi se pare

chiar c[ o pot face… Un g`nd ascuns

]ns[ ]mi spune s[ p[strez doar pentru

mine mirajul clipelor tr[ite, cu Maria,

]n Parisul atins de prim[vara cea

nou[… Abia dac[ mai pot ]n\elege

acum, ]ntr-o margine de lume, zilele

care au fost. La cap[tul acesta de

drum, pe ]ntinderea c[ruia s-au

spulberat, unul dup[ altul, at`tea vise,

s[geata ascu\it[ a timpului meu de azi

152

se a=eaz[ brutal peste eternitatea

dezn[dejdii. }mi tot vin ]n minte

cuvintele Marelui G`nditor, al[turi de

care am umblat pe str[zile Parisului…

Dup[ ce a stricat adev[rata eternitate,

omul a c[zut ]n timp, unde a izbutit

totu=i s[ tr[iasc[. Dar, spunea el, ]l

amenin\[ o alt[ c[dere =i se va

]mpotmoli ]n monotonia posac[ =i ]n

absolutul stagn[rii.

A= mai vrea, ]n camera mea

de singur[tate =i de plecare, s[ pot

a=eza ]n paginile pe care le scriu

bucuria mea de atunci, dragostea mea

pentru Maria, dar nu-mi mai ajung

cuvintele… +i nici zilele mele nu-mi

mai sunt de ajuns… Oric`t[

]ncrederea a= avea acum ]n amintirile

mele, ele nu pot fi dec`t o copie palid[

a fericirii de ieri. +i, m[ ]ntreb, cine ar

mai putea s[ ]n\eleag[ =i la ce i-ar

folosi cuiva dragostea mea r[pus[.

31. A venit, ]n sf`r=it, vara.

M-am ]ntors de la Paris la ]nceputul

lui august, pentru dou[ luni. De la

minister am primit un concediu de o

153

lun[, urm`nd s[ vin ]n septembrie,

pentru un curs de perfec\ionare. L-am

]nt`lnit pe Anton Roman, care nu mai

revenise la Paris. <Am fost numit, mi-

a spus el, director ]n minister…

}ntr-un fel, regret…” I-am r[spuns c[

]i simt lipsa. <De multe ori, am

continuat eu, a= fi avut nevoie de

ajutorul t[u”. M-a ]ntrebat despre

via\a parizian[, pe care el o cuno=tea

at`t de bine, despre Iulia =i despre

ceilal\i prieteni de acolo. <Cred, a mai

spus el, c[ noul ambasador e pe placul

t[u.” I-am r[spuns: <E fermec[tor, de

altfel m[ simpatizeaz[ =i el. Avem

lungi discu\ii ]mpreun[ =i am ]nceput

chiar s[ scriu dialogurile noastre, e

posibil s[ ias[ o carte de

convorbiri…” Ne-am mai v[zut apoi

de mai multe ori ]n s[pt[m`nile care

au urmat. }ntr-o s`mb[t[ a mers chiar,

cu mine si cu Maria, la \ar[, mama l-a

pl[cut, era foarte curios s[ tr[iasc[

evenimente noi =i avea un sim\ al

prieteniei adev[rat, firesc.

154

}ncerc s[-mi amintesc fiecare zi,

fiecare tr[ire a celor dou[ luni,

petrecute ]mpreun[ cu Maria. Mi-e

foarte greu, am c[deri ]ndelungate ]n

experien\e f[r[ contur, stau zile ]ntregi

cu ochii deschi=i spre nimeni =i spre

nimic, memoria mea dispare ]ntr-un

prezent amenin\at de fantoma cenu=ie

a singur[t[\ii. Un doctor t`n[r, pe care

l-am cunoscut de c`teva zile ]n spital,

prin Mircea, cu care a fost –de altfel-

coleg de facultate, vine des ]n camera

mea, umbl[m ]mpreun[ prin p[durea

din apropiere, el pare c[ ]ncearc[ s[

m[ trezeasc[ la o via\[ pe care eu n-o

mai doresc =i =tiu c[ nu mai exist[

cale de ]ntoarcere. }l las s[ cread[ c[

se mai poate schimba ceva ]n mintea

mea ]ncurcat[ ]n noaptea ultim[ =i f[r[

ie=ire, doar c[ eu ]n\eleg, de la o zi la

alta, c[ luciditatea m[ p[r[se=te,

]ntr-o am[gire de normalitate =i

]ndoial[. <Radule, zice el, de cele mai

multe ori noi nu ac\ion[m, ci suntem

ac\iona\i.” G`ndeam la fel, dar ]l

]ntreb: <Cum a=a, ce ]nseamn[

155

ac\iona\i ?” El spune: <Suport[m

fiecare, ]mpotriva voin\ei noastre,

for\e care ne constr`ng s[ ac\ion[m”.

Continui eu: <+tiu, doctore, omul nu e

st[p`n ]n propria lui cas[… Freud…”

Cuvintele sunt r[sucite, exist[ un

conflict ]ntre dou[ dorin\e, dintre care

una este ignorat[ de c[tre subiect, ]mi

revin mie ]n memorie fr`nturi din

vechile lecturi. De fapt, ]n\eleg ce-ar

dori doctorul cel t`n[r, dar nu se

potrive=te, iubirea mea plecat[ ]n

nesf`r=itul acestui timp de pe urm[, nu

e o ipotez[, nu e o abstrac\ie.

Ne plimb[m, atunci c`nd nu-mi

doresc singur[tatea ]n care m[ trimit

g`ndurile mele r[t[cite, pe aleile

ne`ngrijite, dar pline de amenin\area

prim[verii care se apropie. El ]ncearc[

s[ continue terapia lui psihanalitic[

=i-l las s[ cread[ c[ poate avea rost,

de=i e numai dorin\a mea de reg[sire a

unei lumi pe care o sim\isem p`n[ de

cur`nd ]ntreag[. <Dup[ cum =tii,

Radule, ]mi zice el, zilele uitate, ratate

=i toate visele noastre ne fac s[ tr[im

156

un conflict ]ntre normele con=tiente =i

dorin\ele care contrazic =i neglijeaz[

aceste reguli.” Nu-i spun nimic, de=i

eu =tiu bine c[ iubirea mea n-a fost o

norm[, n-a stat ag[\at[ ]ntre regulile

de care vorbe=te el. <De obicei, mai

zice, noi consider[m c[ aceste dorin\e

secunde ar trebui ]n\elese… E singura

cale spre echilibru.”

}l ]ntreb dac[, ]ncerc`nd s[

]n\elegem aceste dorin\e secunde, nu

cumva ni se vor p[rea at`t de str[ine

]nc`t am fi tenta\i s[ o facem sub o

form[ voalat[, indirect[. <Cred c[ da,

spune, acestea sunt visele noastre sau

simptomul nevrotic.” L-am mai

]ntrebat ce este simptomul de care

vorbe=te, desi citisem =i eu –c`ndva-

despre ipoteza freudian[ a

incon=tientului. <E un compromis,

continu[ el, ]ntre dorin\a incon=tient[

=i nem[rturisibil[ pe care o suport[m

=i normele con=tiente =i morale pe

care le sim\im domin`ndu-ne.”

Mi-am amintit, exprimarea

era: <eul care nu e st[p`n ]n propria

157

cas[>. Doar c[, iubirea mea dus[

departe, de valurile agitate =i ]nalte,

era at`t de st[p`n[ pe inima mea…

Cum a= putea s[ spun c[ nu controlez

o bun[ parte din ceea ce se petrece ]n

mine, c`nd dragostea mea e ]ntreag[,

desi pustie ca o lume ]ns`ngerat[ .

<}nseamn[, Radule, mai spune

doctorul, c[ o bun[ parte din ceea ce

se petrece ]n sufletele noastre nu ne

este cunoscut[, ne scap[ =i cu toate

acestea ne influen\eaz[.” +tiu ce vrea,

p`n[ la urm[, prietenul lui Mircea, el

crede c[ ipoteza incon=tientului ar

face loc ]n\elegerii =i vindec[rii, ar

]nsemna un c`=tig de sens =i de putere.

}l las s[ vorbeasc[, numai c[ oceanul

]ndoielii din mine m[ ]ndeamn[ s[

cred c[ tot ceea ce m[ ]nconjoar[ nu e

dec`t o iluzie final[. Am s[ m[ ]nec ]n

acest ocean, chiar dac[ mai z[resc

]nc[ \[rmul =i zidurile din dep[rtare.

T`n[rul doctor crede c[ m-ar

putea face s[-mi rec`=tig libertatea

interioar[ =i s[ controlez for\ele r[ului

care m-au cuprins. El ]mi sugereaz[ c[

158

ar trebui ca noi s[ descoperim c[, de

fapt, suntem un altul, c[ exist[ ]n noi

puterea de a urca deasupra durerii. <S[

descoperim, spune el ]n camera mea

de suferin\[, c[ suntem fiin\e pasive,

asupra c[rora se exercit[ anumite

ac\iuni =i care nu au nici un control de

sine.” Str[dania lui nu se leag[, ]ns[,

de renun\area mea de azi. Nu e, ]n

inima mea, altceva dec`t t[cere, iar

cauza suferin\ei din mine nu e nici

incon=tient[, nici necunoscut[. Sunt ]n

stare, dovada e dat[ chiar de aceste

cuvinte pe care le scriu, s[ ]n\eleg

ceea ce mi se ]nt`mpl[, doar c[

aceasta nu m[ face s[ fiu mai pu\in

nefericit. Doctorul ]ncearc[ s[-mi

spun[ c[ ]n loc s[ suport ceea ce nu

cunosc, a= putea alege deplina lumin[

a con=tiin\ei mele. Strig, pentru a fi

auzit, c[ eu cunosc, =tiu =i ]n\eleg c[

suferin\a mea e doar o umbr[ de iubire

pierdut[, toate acestea nu-mi mai sunt

de folos, se stinge ]ncet flac[ra palid[

a vie\ii care a fost.

159

}mi amintesc, de=i tot mai

pu\in interesat de sensul cuvintelor

rostite printre t[ceri, g`nduri de

alt[dat[. Orgoliul nostru, citisem eu

c`ndva, a fost r[nit =i sentimentul

nostru de superioritate a fost atacat

profund, ori de c`te ori cunoa=terea a

dat lovituri grele egoismului naiv al

semenilor no=tri. De fapt, doctorul de

l`ng[ mine, ]ncearc[ s[-mi spun[ c[

nu e nevoie dec`t s[ c[ut[m prin

zonele umbrite ale fiin\ei

noastre,pentru a g[si temeiul durerii

din noi =i al rena=terii sufletului r[nit.

}i spun: <Eu =tiu, ca =i tine, c[ e

nevoie de multe ori s[ putem

recunoa=te ]nfr`ngerea, ]n loc s[ o

suport[m, dac[ n-o putem domina…

Pentru mine, n-a mai r[mas dec`t o

p[rere…t[cerea deplin[ a acestor

spaime de azi e doar a mea.” }mi mai

r[m`ne iluzia c[ ]ntotdeauna cel care

se ]nsp[im`nt[ se confund[ singur cu

bog[\ia infinitului =i a ve=niciei.

32. Fiecare dintre noi este

cel[lalt =i nimeni nu este el ]nsu=i,

160

cred acum, amintindu-mi de jum[tatea

lui august, luna ]n care am fost

dincolo de bine, de zi =i de noapte, de

bucurie =i lumin[… Am hot[r`t,

]mpreun[ cu Maria, dup[ cele c`teva

zile petrecute la mine acas[, cu mama

=i cu familia fratelui meu, s[ mergem

la casa de vacan\[ a p[rin\ilor ei, acolo

unde mai fusesem de multe ori.

P[rin\ii ei plecau, pentru dou[

s[pt[m`ni, undeva prin Europa. +i au

fost cele zece zile f[r[ de care via\a

mea n-ar fi ]nsemnat nimic, timpul

f[r[ de care acum m-a= pr[bu=i ]ntr-o

singur[ clip[. }n lini=tea p[durii tinere,

cobor`t[ peste casa ]n care am fost,

]mpreun[ cu Maria, iubirea noastr[ s-a

]mplinit ]n noaptea de august,

str[lucind ca =i trupurile noastre

]nl[n\uite ]n dragostea f[r[ de margini

cunoscute de cineva, vreodat[.

A= vrea s[ scriu aici, ]n

caietul care se apropie de ultimele

pagini pe care le mai pot g`ndi cu

luciditatea hotarului rece din fa\a mea,

despre nop\ile f[r[ seam[n ]n care

161

ne-am iubit, despre prima noastr[

diminea\[ …nu pot ]ns[…e tot ceea ce

mi-a mai r[mas doar mie…nimeni =i

nimic nu m[ poate face s[ spun

altcuiva cum se m[soar[ fericirea.

}ntr-o noapte de august, ]n nesf`r=itul

iubirii noastre ]mplinite, ne-am spus

c[ via\a noastr[ va fi una singur[ =i ]n

diminea\a cobor`t[ ca o ]mp[r[\ie de

flori peste noi am hot[r`t s[ ne

c[s[torim ]n vara urm[toare, dup[ ce

doctoratul meu se va ]ncheia. N-am

uitat niciunul dinte cuvintele noastre

de atunci, simt fiecare m`ng`iere =i

fiecare s[rut, totul ]ntre noi a fost ca

un r[s[rit =i ca o lini=te stins[, ]ncet, ]n

dragostea noastr[…totul e numai al

meu =i acum… ]nchid ochii =i buzele

ei le simt arz`nd de iubirea care ne

une=te. Suflet al meu, p`rjolit de

durere, strig[ numele ei, cheam[

]mbr[\i=area ei, caut[ ochii ei de

femeie t`n[r[ ]n noaptea de august a

iubirii adev[rate…

Sunt mai multe zile de c`nd

mintea mea r[t[ce=te, ast[zi ]ns[ m[

162

simt mai bine =i ]ncep s[ cred c[

vorbesc din umbra chiliei mele, a=

vrea s[ iubesc m[runtele lucruri din

preajm[, chiar dac[ visul meu se

opre=te ]ntre copacii somnoro=i, ca o

t[cut[ resemnare. Toat[ noaptea am

visat zilele de ]nceput de septembrie,

]n care am fost, ]mpreun[ cu Maria, la

mine acas[, ]n toamna care =tiu c[ va

r[m`ne ultima… }mpreun[ cu mama

ne-am dus ]ntr-o zi la bunicii mei,

]ntr-un sat a=ezat =i mai aproape de

mun\ii falnici, care mi-au ]nsemnat, cu

d[rnicie, copil[ria. Bunicul, tat[l

mamei mele, era un b[tr`n care

trecuse de 80 de ani, dar ar[ta ]nc[ ]n

putere =i avea pe chip lumina =i

hot[r`rea omului ]nv[\at cu aerul tare,

al mun\ilor no=tri de acas[. <N-a= mai

pleca de aici, mi-a spus Maria, dup[

ce am urcat am`ndoi ]n p[durea din

spatele gr[dinii bunicilor.” I-am

povestit despre zilele copil[riei mele,

multe dintre ele tr[ite de mine ]n casa

de acolo. <S[-\i ar[t, i-am spus eu,

c[r\ile vechi din cas[…” Eram

163

am`ndoi atin=i de toamn[, ]n curtea

bunicilor, respiram iubirea ]mplinit[

=i, totu=i, acum nici urmele mele nu se

mai =tiu, cineva opre=te pe zidul

]nser[rii via\a de ieri, iar tavanul

nop\ii cade ]ncins de focul care se

stinge.

Acas[, fratele meu primise

o veste trist[, murise o rud[ apropiat[

a so\iei lui.Au plecat cu to\ii, pentru

trei zile, undeva la c`teva sute de

kilometri… Eu =i Maria am r[mas ca

doi \[rani tineri, ]n casa cu miros de

gutui =i simt at`ta lini=te ]n sufletul

meu obosit, acum c`nd ]mi amintesc

cum ]ncercam am`ndoi s[ r`nduim

lucrurile, ]n lipsa mamei mele, ca

femeia =i omul ei, cum se spunea ]n

satul meu. <Doamne, i-am spus eu

privind-o cum a=eza masa ]n curtea

casei, po\i s[-\i ]nchipui ce frumoas[

e=ti?” A z`mbit, eram ]mpreun[ =i

=tiam c[ dragostea nu se poate m[sura.

Ne-am iubit ]n camera mea, ]n patul

meu de fl[c[u, respira\ia ei

]mprumutase r[coarea mun\ilor din

164

apropiere, trupurile noastre ardeau

]ntr-o bl`nd[ ]mpreunare… Eram

t[ranul t`n[r, care-=i iube=te nevasta,

dup[ o zi de munc[, era o duminic[

magic[, ]n care sosise vremea s[

m`ng`i trupul cald al femeii de l`ng[

tine. Imbr[\i=area noastr[ ne l[sase

aproape f[r[ cuvinte, ne-am iubit cu

disperarea adunat[ ]n lunile de

a=teptare, eram singurii oameni din

lume care tr[iau, ]n miez de noapte,

atingerea miraculoas[ a iubirii

nesf`r=ite. Intrase lumina dimine\ii pe

fereastra camerei mele, Maria dormea

]nc[, a=ezat[ pe pieptul meu =i-i

m`ng`iam ]ncet s`nii frumo=i, peste

care se a=ezase o raz[ de soare.

Am visat toat[ noaptea

]mbr[\i=[rile noastre…=tiu c[ se

apropie ziua ]n care pl`nsul meu se va

sf`r=i, dar buzele ei sunt =i acum

steaua ]nalt[, c[zut[ din cer =i nimeni

pe \[rmul acesta nu m[ mai a=teapt[.

Pe \[rmul despre care vorbesc umbl[

f[r[ odihn[ o lacrim[.

165

33. La sf`r=itul lui

septembrie trebuia s[ plec iar[=i la

Paris. <N-a= mai pleca, ]i spuneam

Mariei, nu pot s[ stau departe de tine

at`ta vreme…” Ea mi-a r[spuns c[ o

s[-i fie la fel de greu, dar =tiam

am`ndoi c[ lucrurile trebuie duse p`n[

la cap[t.

C`nd am plecat am avut un

sentiment ciudat, stam ]n camera ei -]n

seara dinaintea drumului spre Paris-

=i mi s-a p[rut un timp, pe care n-a=

putea s[-l m[sor, c[ ceva se a=ezase

rece ]ntre noi, aveam senza\ia c[

plute=te ceva ]n camer[, un miros de

plante necunoscute se sim\ea dinspre

fereastra deschis[… Toate lucrurile se

]nv`rteau ]n jurul meu… M-a urm[rit

mult[ vreme, dup[ aceea, un ]nceput

de spaim[, greu de exprimat, pe care

am sim\it-o amenin\[toare. E un aer

pe care-l respir =i acum, c`nd ]ncerc

s[-mi amintesc ziua de atunci, aici ]n

spitalul pe care nu l-am mai p[r[sit de

at`tea luni. P`n[ la noapte,pleoapele

mele vor c[dea peste ochii lipsi\i de

166

lumin[, nu va mai r[m`ne dec`t

g`ndul acesta care m[ tulbur[ =i

umbra copacului sub care a ie=it

ultima r[d[cin[, firav[. Iubirea mea e

singur[, lumina arde pe dealurile

]nro=ite de amurg =i trag u=a de la

intrare, ]ncet, ]n fo=netul clipei de

sf`r=it. Vine noaptea rece, peste care

cade bruma, iar ]n oasele mele =uier[

pustiul =i un gol ad`nc m[ acoper[.

Timpul ]=i ridic[ spre mine m`inile

sub\iri, m[ apuc[ ]ncet de umeri =i se

face frig, printre bulg[rii umezi ai

dimine\ii. Pretutindeni amurgul

]ntinde neputin\a, din care picur[

v`ntul ]n urechile mele o adiere

necunoscut[. I-a= spune moarte, de=i

cununa cernit[ e purtat[ de al\ii, ca o

dorin\[. +i mai simt lini=tea curg`nd

spre casa mea, ultim[, iar serile

toamnei ruginesc ]n crucea nop\ii, pe

care-o a=tept. Se poate ca moartea s[

fie doar o re`ncarnare a memoriei, dar

eu aud din ]ntuneric vocea care strig[

din larg, ca ]ntr-o pr[pastie. Mult mai

u=or cobor`m, Doamne, ]n nemi=care,

167

voi to\i ve\i culege mugurii mor\ii de

pe trupul meu.

<Radule, mi-a spus b[tr`nul

ambasador, via\a e mai trist[ aici f[r[

voi.” Iulia Nicolau plecase ]n Canada,

Anton Roman r[m[sese ]n \ar[… Era

octombrie la Paris, ne mi=cam agale

prin Cartierul Latin =i z`mbeam

am`ndoi ]n fa\a cl[dirii unui

restaurant, pe strada Monsieur le

Prince, care ar[ta ca o cutie, cu dou[

etaje… <Cred, a mai spus

ambasadorul, c[ n-am s[ mai stau prea

mult pe-aici…Am sup[rat oameni

importan\i din \ar[.” I-am spus c[ nu

]n\eleg. <Au fost, mi-a explicat el,

s[pt[m`nile trecute ni=te tembeli,

fiindc[ nu pot s[ le spun altfel, de

senatori =i tu =tii c[ nu suport

prostia… E adev[rat, i-am evitat =i

s-au pl`ns la ei, acas[, sunt indigna\i

chiar.” Nu m[ mira ceea ce ]mi spunea

b[tr`nul filosof, v[zusem =i eu mul\i

politicieni, ap[ru\i ]n anii din urm[,

pentru care arogan\a =i aerul de

diploma\i falsifica\i de istorie erau

168

afi=ate cu perseveren\[… <Domnule

ambasador, i-am spus, e o vreme

ciudat[ acas[, eu sunt convins c[ n-a

sosit deloc timpul de a construi ceva

adev[rat…” Mi-a cerut s[ nu mai

vorbim despre asta. <+ti\i, i-am spus,

]n cele dou[ luni c`t am fost acas[ am

recitit paginile ]n care mi-am notat

multe dintre dialogurile cu

dumneavoastr[… Ar putea ie=i o carte

de convorbiri, dac[ a\i fi de acord…”

A fost ]nc`ntat, mi-a =i spus c[ are

]ncredere ]n mine, erau singurele clipe

de lini=te ]n Parisul pe care nu-l mai

sim\eam , deloc, aproape.

}mi era dor de Maria,

sim\eam deseori c[ ar trebui s[ m[ urc

]n avion =i s[ fiu l`ng[ ea. Tot mai

des, ap[sarea aceea nefireasc[ cu care

plecasem, o sim\eam ca pe o

primejdie. Altfel, via\a mea se a=ezase

]n jurul ocupa\iilor cu care m[

obi=nuisem. Citeam, redactam deja

capitole din teza de doctorat, aveam

acelea=i discu\ii cu profesorul meu.

<Radule, mi-a zis el ]ntr-o zi, parc[ nu

169

mai e=ti la fel de entuziast, ai obosit

pu\in… Totu=i ideile tale sunt la fel de

interesante.” A= fi vrut s[-i spun c[

ceva ne=tiut ]mi intrase ]n suflet,

aveam insomnii tot mai dese. Era

dragostea, speram eu, consolator.

Continuam =i seminariile, la

o singur[ grup[ din anul al doilea, se

]ntorsese ]ntre timp =i asistentul

profesorului. De Julien Rousard,

colegul meu ]ntr-un fel, m[ legasem

repede, poate =i pentru c[ resim\eam

singur[tatea ]ntr-un Paris diferit de cel

l[sat de mine, ]n var[, la plecarea ]n

vacan\[. Documentarul pe care-l

alc[tuiam pentru minister devenise,

pentru mine, tot mai ap[s[tor, mi se

p[rea o munc[ inutil[, v[zusem =i

acas[ c[, de fapt, nu prea-l citea

nimeni. }mi r[m[sese ]n minte o

replic[, dintr-un spectacol v[zut cu

Julien ]ntr-un teatru de cartier; un

acuzator al lui Galilei, ]nf[=urat ]ntr-o

mantie ro=ie, a=ternut[ peste scen[,

rostea, cu glas puternic: <Dac[ acesta

are dreptate ]nseamn[ c[ noi nu mai

170

suntem centrul lumii, ci, asemenea

furnicilor f[cute ghem, fiin\e

insignifiante pe o planet[ ca oricare

alta.” Tot a=a sim\eam =i eu, tot mai

des, dar m[ am[geam cu ideea c[ a

z[ri o dificultate =i a te mira ]nseamn[

a-\i recunoa=te propria ignoran\[. <S[

ur`m, Radule, zicea b[tr`nul

ambasador, ceea ce este binecunoscut.

O via\[ f[r[ examenul con=tiin\ei nu

merit[ osteneala s[ fie tr[it[.” }l

]n\elegeam, se preg[tea de plecare,

scurta lui carier[ diplomatic[ nu se

potrivise cu democra\ia original[ din

\ara noastr[ comun[.

De unde venea, m[

]ntrebam adesea, spaima mea pe care

o sim\eam cum cre=te? Fiecare zi

p[rea s[-mi spun[ c[ lumea rece din

jurul meu ]mi vorbe=te tot mai pu\in,

iar eu m[ sim\eam tot mai pierdut ]n

ea. Era o spaim[ ]n fa\a t[cerii din

mine mai degrab[, dec`t asupra t[cerii

din jur. }mi amintesc aici ultimul meu

dialog cu domnul ambasador. <Eu,

zicea b[tr`nul filosof, nu cred deloc c[

171

Dumnezeu ne permite r[ul pentru ca

multe lucruri bune s[ nu fie

]mpiedicate.” I-am r[spuns: <Pentru

c[ spiritul dumneavoastr[ e t`n[r...”

Mi-a z`mbit, tr[g`nd cu sete din pipa

lui boiereasc[. <Se spune, a zis, c[

spiritul b[tr`n are v`rsta prejudec[\ilor

sale. +tii, probabil, vorba aleas[ a

unui filosof, nu e ]mpotriva ra\iunii s[

preferi distrugerea lumii unei

zg`rieturi la propriul deget.” L-am

]ntrebat dac[ nu e, aici, opozi\ia

tradi\ional[ dintre pasiune =i ra\iune,

care ]nseamn[ totu=i o mare

prejudecat[. <Da, a confirmat domnul

ambasador, adic[ motivele ac\iunilor

noastre, scopurile pe care le urm[rim

n-au nimic de-a face cu sfera ra\iunii.”

+tiam =i eu, citisem despre paradoxul

din noi: v[d binele, ]l ]ncuviin\ez =i

fac r[u… <Radule, mi-a mai spus,

lupta aceasta dintre ra\iunea care ne

dicteaz[ binele =i pasiunea care ne

]ndeamn[ s[ facem r[u nu e o

ipotez[…”

172

Erau momente de ]nvecinare

curat[ pentru mine. }n\elegeam ceea

ce vrea s[-mi spun[, voin\a noastr[

de a =ti izvor[=te din pasiune, din

interesul efectiv pe care-l putem avea.

Ra\iunea e mereu secundar[, pentru c[

obiectele care ne afecteaz[ sunt, mai

]nt`i, dorite =i apoi cunoscute.

<Ra\iunea, a ]ncheiat ambasadorul, e

sclava pasiunilor, ea nu poate pretinde

alt rol dec`t acela de a le servi =i de a

le asculta.” A= fi vrut s[-l contrazic,

sufletul meu ap[sat de dorul Mariei se

revolta ]n van. De unde iluzia c[

ra\iunea poate combate =i poate

]nvinge pasiunea? <Eroarea, am reu=it

eu totu=i s[ spun, nu st[ ]n pasiune, ci

]n judecata care o ]nso\e=te.”

Citeam, noaptea t`rziu,

cuvintele c`=tigate din dialogurile cu

b[tr`nul meu sf[tuitor, sufeream, ]n

mansarda pe care ]ncepusem s[ o

ur[sc, de dorul Mariei =i-n fiecare zi

nelini=tea cu care plecasem, la ]nceput

de toamn[, cre=tea tot mai mult.

173

Au trecut s[rb[torile, de=i a=

fi putut pleca pentru dou[ s[pt[m`ni

acas[, i-am scris Mariei c[ a= vrea s[

termin referatul pentru teza de

doctorat, s[-l sus\in la jum[tatea lui

ianuarie =i, apoi, s[ ]ncep redactarea

final[ a lucr[rii. <Radule, mi-a spus ea

la telefon, e mai bine a=a, mi-e greu

f[r[ tine, dar =tiu c[ po\i termina mai

repede =i sunt fericit[… Putem s[ fim

]mpreun[, la var[.” +tiam c[ are

dreptate, dar ]mi era greu f[r[ ea, o

visam ]n fiecare noapte, m[ trezeam ]n

fiecare diminea\[ =i mi se p[rea c[ e

l`ng[ mine… O c[utam al[turi =i,

uneori, ]mi venea s[ pl`ng de

disperarea pe care o reg[seam, tot mai

ad`nc[, ]n dimine\ile mele.

Julien locuia l`ng[ Gare de

l’Est, ]ntr-un cartier cu case vechi,

acoperite de ieder[ =i care sem[nau cu

str[zile ora=ului adolescen\ei mele.

M[ invita des, mai ales s`mb[ta, la

mas[, p[rin\ii lui erau m`ndri de

b[iatul lor, ajuns profesor la Sorbona

=i aveam lungi discu\ii, erau curio=i s[

174

le povestesc despre mine, despre

locurile din care veneam. <Tata, ]mi

spunea Julien, e de 40 de ani la Paris,

dar continu[ s[ aib[ nostalgia satului

din care a plecat, dintr-o zon[ plin[ de

vi\[ de vie, de planta\ii cu meri =i

pruni…” Era, ]ntr-adev[r, un francez

autentic, critica des tineretul de azi…

parc[-l vedeam pe bunicul meu

povestind despre obiceiurile noi,

care-l scandalizau, de=i nu foarte

tare… <De ce e=ti tu a=a de trist?” m-a

]ntrebat tat[l lui Julien, ]ntr-o zi ]n

care intrasem ]n familia lui, primit cu

c[ldura pe care n-o g[sisem foarte des

]n lumea parizian[. Am legat c`teva

cuvinte, dar f[r[ convingere…

S[pt[m`nile au trecut ]ncet,

eram prins ]ntre obliga\iile mele, dar

nu-mi g[seam locul, cu greu terminam

lecturile s[pt[m`nale, m[ sim\eam

mai departe ]ncurcat ]ntr-o nelini=te,

aparent f[r[ o cauz[ anume. Aproape

n-am sim\it c`nd s-a f[cut prim[var[,

iarna a fost bl`nd[ =i z[pada a c[zut

rar =i f[r[ putere. La ]nceputul lui

175

aprilie a venit, din America, prietenul

meu Mircea. L-am a=teptat la

aeroport, urma s[ stea dou[ s[pt[m`ni

cu mine. <Mansarda e un semn de

via\[ pentru noi, Radule, mi-a spus el,

]nc`ntat de locul ]n care tr[iam, la

Paris.” I-am spus c[ =i eu aveam

acela=i g`nd. <Parc[ ne-am ]ntoarce la

studen\ia noastr[ =i la anii petrecu\i

]mpreun[“, am continuat eu.

Ne-am plimbat multe ore

prin locurile deja cunoscute mie, am

vorbit cu Mircea p`n[ t`rziu, ]n

fiecare noapte, au fost dou[ s[pt[m`ni

]n care mi-am reg[sit lini=tea =i

echilibrul de alt[dat[. Dar a venit 13

aprilie… Cuvintele mele se vor opri

aici, dincolo de ele deja s-a f[cut

]ntuneric. Spiritul, mistuindu-=i

]nveli=ul existen\ei sale, nu numai c[

migreaz[ ]n alt ]nveli=, dar se ive=te

]n[l\at, transfigurat, mai pur =i mai

t`n[r… Dar, nu e adev[rat, nimic nu e

adev[rat, minciun[ e via\a care ni se

d[.

176

34. Aici caietul pe care l-am

primit de la Radu se termin[ brusc…

Am mai g[sit, mult mai t`rziu, c`teva

pagini scrise foarte aproape de

ultimele lui zile de via\[, pe care le voi

a=eza la sf`r=it.

A venit 13 aprilie, scrie el =i

se opre=te definitiv. Cum a= putea s[

uit? Plecasem de diminea\[, singur,

s[ vizitez o m[tu=[ a Irinei, g[sisem

greu locuin\a pe o strad[ mic[, la

marginea Parisului. La ]ntoarcere

cump[rasem o sticl[ de vin, ceva de

m`ncare =i-mi amintesc fiecare clip[

=i fiecare gest, chiar =i respira\ia mea

obosit[ de sc[rile pe care le-am urcat,

cu m`inile ]nc[rcate de pungile pline.

Am intrat ]n hol, u=a era deschis[ =i

l-am v[zut pe Radu, a=ezat ]n fotoliu,

cu o figur[ de cear[, f[r[ lacrimi, dar

pl`ns[ =i disperat[. <Mircea, mi-a zis,

Maria =i tat[l ei au murit ]ntr-un

accident ]n aceast[ diminea\[.”

Mi-au c[zut toate din m`ini, sticla s-a

spart pe cimentul din holul camerei,

177

am r[mas nemi=cat, privindu-ne

am`ndoi, f[r[ s[ ne vedem.

Abia dac[ mai =tiu cum am

plecat la aeroport, cine ne-a f[cut rost

de biletele de avion, Radu nu scotea

nici o vorb[, ]l c[ram dup[ mine,

]ncercam s[-i spun ceva… dar ce

putem s[ mai spun, eram eu ]nsumi

lipsit de putere. Ar trebui s[

povestesc aici despre zilele care au

urmat, dar nu m[ simt ]n stare. Ori de

c`te ori ]ncerc s[-mi adun cuvintele

am ]n fa\[ chipul ]mpietrit al

prietenului meu, a=ezat l`ng[

co=ciugul ]nconjurat de flori, ]n care

Maria p[rea c[ doarme. Era at`t de

frumoas[, iar Radu ]i m`ng`ia ]ncet

m`inile =i t[cea… N-a scos o vorb[ ]n

toate zilele care au urmat, pe fa\a lui

nu se mai putea citi nimic, dormea

c`teva minute =i se ridica ]ncet, se

a=eza pe scaunul lui de student, ]=i

punea capul ]n palmele lui mari =i

r[m`nea nemi=cat ore ]ntregi. Mama

lui ]i vorbea, din c`nd ]n c`nd,

178

sim\eam c[ avea nevoie de

m`ng`ierea glasului ei.

Trecuse o s[pt[m`n[. <Radule,

i-am spus a=ez`ndu-m[ l`ng[ el ]n

locul at`t de drag al ]nceputului de

studen\ie, eu mi-am rezolvat c`teva

dintre problemele mele… +tii c[

lucrez ]n America la un complex de

aziluri de b[tr`ni =i m[ specializez ]n

geriatrie. Din var[ voi sta =ase luni

aici, ]mpreun[ cu Irina, pentru un

curs la Institutul de geriatrie. Trebuie

s[ plec peste o s[pt[m`n[. S-a uitat la

mine =i, dup[ at`ta timp, mi-a spus:

<Bine, Mircea, o s[ merg =i eu cu tine,

poate mai r[m`i o zi sau dou[ la

Paris”. Mama lui s-a bucurat, se

g`ndea la Radu, la ceea ce va face el,

]nsingurat, ]ntr-un Paris pe care nu

credea c[ =i-l mai dore=te.

Am plecat la Paris, ]mpreun[

cu noi a venit =i Anton Roman, care

fusese numit ]ns[rcinat cu afaceri,

p`n[ la venirea noului ambasador. <E

bine c[ s-a ]nt`mplat a=a, i-am spus

eu ]n avion, prietenului s[u. Nu cred

179

c[ Radu ]=i va reveni prea cur`nd,

trebuie ajutat cumva.”Anton Roman a

fost de acord cu mine. <Totu=i,

Mircea, mi-a spus el, nu =tiu dac[ vom

putea face ceva, deocamdat[… Cred

c[ ar fi bine s[ ne amestec[m c`t mai

pu\in, timpul le rezolv[ pe toate, p`n[

la urm[…”

}n cele c`teva zile, c`t am

mai stat la Paris, am ]ncercat s[ m[

port normal, Radu avea acela=i chip

r[t[cit, dar p[rea s[ poat[ intra ]n

preocup[rile lui dinainte. Anton ne-a

dus, cu o ma=in[ a ambasadei, la vreo

40 de km de Paris, l`ng[ Melun. Am

vizitat, to\i trei, castelul Vaux le

Vicomte, ne-am ]nv`rtit printre

stuc[riile aurii =i picturile alegorice,

am stat minute bune ]n gr[dina din

fa\a castelului, printre statuile care

vibrau ]ntr-o armonie de prim[var[,

de=i sufletul prietenului meu nu p[rea

s[ fie acolo, l`ng[ noi. <Radule, i-am

spus, peste o lun[, spre sf`r=itul lui

mai, voi veni cu Irina ]n \ar[, pentru

cele =ase luni ale specializ[rii

180

noastre. Sper s[-\i termini ]n iunie

doctoratul =i s[ fim ]mpreun[, ]n

aceast[ var[.” Mi-a r[spuns: <Ar fi

bine, Mircea, mi-a= dori s[ fiu cu

voi…” Tot drumul, p`n[ la New York,

]n avion, m-au urm[rit ochii lui tri=ti,

privirea cu care m-a ]nso\it la plecare,

]n aeroport. Ne-am ]mbr[\i=at =i i-am

spus: <Trebuie s[ fii tare, Radule,

sigur c[ nu po\i s[ ui\i, dar g`nde=te-

te =i la tine.” De fapt, cuvintele mele

se adunau cu greutate =i nici nu cred

c[ el le auzea prea bine.

I-am scris =i eu =i Irina aproape

]n fiecare zi, ]ncercam s[-i povestim

despre feti\a noastr[, despre lumea

american[ ]n care, de fapt, nu ne

sim\eam foarte bine, i-am trimis chiar

un jurnal de c[l[torie prin apropierea

locului ]n care ne stabilisem. Nu prea

ne r[spundea, dar vorbeam c`teodat[

la telefon cu Anton Roman… <Mircea,

ne-a spus el pe la ]nceputul lui iunie,

nu e bine deloc aici… Radu are

probleme mari, am chemat-o din \ar[

pe mama lui.” Am aflat mai multe

181

dintr-o scrisoare disperat[ a mamei

lui Radu. Ne scria c[ fiul ei are zile ]n

care intr[ ad`nc ]ntr-o lume de

t[cere, pare atins de r[t[cire, nu

vorbe=te =i nu face altceva dec`t s[

priveasc[ pe geamul mansardei lui,

spre cerul Parisului. L-am dus chiar =i

la un doctor, ne scria mama lui, dar

eu =tiu ce se ]nt`mpl[ cu b[iatul meu.

Dragostea lui ]mpr[=tiat[ ]n durere

nu poate fi adus[ de nic[ieri.

Radu a cerut la sf`r=itul lui

iulie, s[ se ]ntoarc[ ]n \ar[. }=i

terminase teza de doctorat, dar a

refuzat s-o sus\in[. <N-are rost,

mam[, a zis el, lupta mea se sf`r=e=te

aici.” Avea zile ]ntregi ]n care sta pe

terasa camerei lui, dureri mari p[reau

s[-i chinuiasc[ sufletul =i, f[r[ s[ se

vaite, privea tulbure la lumea din jur.

Eu =i Irina ajunsesem deja ]n \ar[,

]nainte de venirea lui. <Doamn[

Aldea, i-am spus mamei lui, ]n ziua ]n

care am ajuns acas[, cred c[ ar fi mai

bine s[-l ducem pe Radu ]ntr-un

spital, aproape de satul

182

dumneavoastr[… Este acolo un fost

coleg de-al meu, am vorbit cu el, e

nevoie de o terapie psihic[… Eu nu

cred c[ Radu e bolnav, sufletul lui e

r[t[cit…”

Au urmat s[pt[m`nile,

multe, pe care caietul lui Radu le

aminte=te, ]ntr-o memorie amestecat[,

uneori plin[ de vigoare =i luciditate,

alteori atins[ de boala lui f[r[ nume

care-l m[cina ]ns[ f[r[ speran\[. }n

spitalul acela Radu a stat din august

p`n[ ]n iulie 1996… A refuzat s[ mai

plece de acolo, doar c`teva zile a

mers acas[ la el, ]n satul pe care-l

pomene=te adesea ]n paginile scrise ]n

spital. La sf`r=itul anului m-am ]ntors,

cu Iulia, ]n America =i am reu=it s[

ob\inem o prelungire a stagiului

nostru de preg[tire, ]n \ar[, ]ncep`nd

cu luna mai.

Am fost al[turi de Radu ]n

ultimele lui dou[ luni =i ceva de via\[.

Nici eu, nici prietenii mei din spitalul

]n care Radu se ]nchisese pentru

totdeauna, n-am putut ]n\elege cauza

183

sf`r=itului s[u, pentru c[ mijloacele

noastre medicale nu ne-au fost de

niciun un folos. Am vorbit, adesea, ]n

acest timp cu Irina, credeam c[ un om

poate pieri din dragoste r[nit[ doar ]n

metaforele poemelor romantice.

Prietenul nostru, ]ns[, a plecat ]ncet,

f[r[ speran\[, ]n c[utarea iubirii lui

pe care n-o mai putea g[si nic[ieri.

<Mircea, mi-a spus el ]ntr-o

zi, eu =tiu deja c[ orice suferin\[

poate fi ]ndurat[, c[, p`n[ la urm[, cu

orice durere ne putem ]mp[ca… Nu

sunt nebun, prietene, am s[-\i las un

caiet ]n care e o parte din via\a mea,

dar am obosit s[ mai cred ]n lini=te =i

]n ]nviere.” +tiam ce-ar trebui s[-i

spun, vorbisem despre toate acestea

de foarte multe ori. <Bine, Radule,

dar suntem prea tineri pentru ca

disperarea s[ fie singura noastr[ cale.

E adev[rat, i-am mai spus, c[ nimeni

si nimic nu te va putea face s-o po\i

uita pe Maria, rana ta e ad`nc[ =i nu

se va vindeca definitiv niciodat[, dar

nu se poate s[ termin[m o via\[

184

]ntreag[ doar ]n resemnare.” M-a

ascultat trist =i a continuat el:

<Credeam c[ iubirea mea tragic[ nu

poate fi dec`t subiect de literatur[

romantic[… Poate chiar este, dar

toate lunile acestea, de dup[ moartea

Mariei, eu le-am sim\it ca pe un cap[t,

ca o desp[r\ire pe care n-am cum s[ o

]nlocuiesc cu altceva.”

Am umblat ]mpreun[ prin

parcul spitalului, de care el vorbe=te

de multe ori, prin p[durile din

apropiere. Prietenul meu nu era un

om bolnav, nu avea crizele pacien\ilor

din jurul lui, lumea noastr[ era vie, o

g[sim ]n r`ndurile lui, de o luciditate

]ntreag[, robust[. Erau doar zile ]n

care renun\area se a=eza pe sufletul

lui, comunicarea se ]ntrerupea brusc.

Aveam s[ ]n\eleg, mereu cu uimirea

prieteniei noastre adev[rate, c[ zilele

acelea Radu nici m[car nu =i le

revendica, era o istorie ]ntrerupt[,

foarte rar el scrie despre acele c[deri,

ca despre o parte a vie\ii lui. }i

spuneam: <Radule, sunt c`teva zile de

185

c`nd te-ai ]nchis iar[=i ]n refuz, ]n

]ndoial[… E timpul s[ ie=im de aici.”

P[rea s[ m[ ]n\eleag[, dar zicea: <De

ce, ]mi place aici, sunt aproape de

amintirile mele, te am pe tine, pe

Irina, iar mama vine des s[ m[

vad[…”

Vorbeam mereu cu

prietenii mei, cu doctorul cel t`n[r,

cum ]l nume=te Radu, pe fostul meu

coleg de facultate, specializat ]n

psihiatrie, ne era greu s[ ne explic[m,

cu mijloacele meseriei noastre,

suferin\a lui. <Cred, drag[ Mircea,

]mi spunea doctorul, c[ sunt multe

]mprejur[ri ]n via\[ ]n care

]ncerc[rile noastre suflete=ti nu au

solu\ii ra\ionale… Oric`nd a= fi putut

spune c[ r[nit din iubire e doar o

replic[ de poveste … Sunt tot mai

sigur c[ m-am ]n=elat.”

Am discutat de mai multe ori =i

cu doctori\a despre care prietenul

meu spune c[ fusese c`ndva so\ia lui

Pavel, eu n-am =tiut =i nici acum nu

sunt convins c[ e a=a. }ntr-un fel pe

186

care nici nu cred c[-l pot explica,

n-am ]ntrebat-o niciodat[. De altfel,

ea n-a mai fost acolo ]n ultimele dou[

sau trei luni. Se poate ca via\a s[ se fi

]ncurcat pu\in ]n aripile imaginare ale

zborului s[u fr`nt, de care Radu

vorbe=te de at`tea ori, cu resemnare.

<Eu ]n\eleg c[ mama mea

sufer[ pentru mine, ]mi spunea el . +tii

=i tu c[ e o femeie puternic[ =i c[

via\a n-a ocolit-o cu marile ei

]ncerc[ri… Ea m[ ]n\elege ]ns[, o

iubea pe Maria, =tia toate g`ndurile

noastre, cred c[ visase de multe ori la

zilele ]n care copiii nostri vor alerga

prin curtea casei, ]mpreun[ cu cei ai

fratelui meu.” Povestesc toate

acestea pentru c[ paginile scrise de

el, ]n ultimele luni de via\[, au adesea

r[ceala interoga\iilor metafizice, e o

lume fragmentat[ de mirare =i

]ndoial[, ]n care el descoper[

propria-i tinere\e pe drumul de sf`r=it.

Ceva m-a uimit ]n fiecare

pagin[ pe care o citeam, ceva pe care

]mi era tot mai greu s[-l numesc, ]n

187

cuvinte. Cred c[ Irina a observat cu

temei aceast[ mirare. <Nu crezi,

Mircea, m-a ]ntrebat ea, c[ exist[ de

fiecare dat[ o discre\ie de ne]n\eles

atunci c`nd vorbe=te despre iubirea

lui pentru Maria ?” Am fost de

aceea=i p[rere… <Este ca si c`nd, a

mai spus ea, Radu se g`nde=te c[

povestea lui va fi citit[ =i de al\ii =i

n-ar vrea s[ ]mpart[ cu nimeni

adev[rul dragostei dintre ei.” De

altfel, eu =tiu foarte multe din

]mprejur[rile comune ale vie\ii

noastre, nu am puterea s[ le descriu

p`n[ la cap[t =i nici n-a= fi ]n stare s[

continuu o istorie pe care numai Radu

ar fi putut s-o duc[ mai departe.

Nop\ile =i zilele lor de

iubire, nu foarte multe, Radu =i Maria

le-au tr[it ca =i c`nd ar fi fost

singurii ]ndr[gosti\i de pe p[m`nt, era

at`ta candoare ]n privirea lui atunci

c`nd ]mi vorbea despre Maria =i

cuvintele lui m`ng`iau pagina, scriind

despre iubire =i ]mp[care. Dac[ ar

putea s[ vad[, cei care vor citi despre

188

prietenul meu, fi=ele lui de lectur[,

articolele lui de filosofie politic[,

h`rtiile pline de t[ieturi, de ]ntreb[ri

=i ]ndoieli caligrafiate cu grija

g`nditorului t`n[r, poate c[ zborul lui

fr`nt at`t de repede li s-ar p[rea =i

mai nedrept dec`t a fost.

Am mai g`ndit, cred, ]n alt

loc despre forma precipitat[,

]ntrerupt[ adesea a paginilor scrise

de Radu ]n spital. De multe ori a= fi

vrut s[ spun eu ]ntreaga poveste a

vie\ii lui, am numeroase scrisori de la

el care sunt mult mai ]nc[rcate de

am[nunte, de ]nt`mpl[ri. Am f[cut-o

]ns[ foarte rar, ar fi fost doar un mod

de a continua o lume, nu =i de a o

umple cu semnifica\ii a=teptate. Am

sim\it c[ a= fi a=ezat alte culori peste

cele ale tabloului neterminat din fa\a

mea.

El nu scrie despre

]nt`lnirile, destul de numeroase, din

spital cu mama iubitei lui, pe care n-o

sim\ise niciodat[ al[turi de dragostea

lor. }l vizita des, era =i ea la cap[tul

189

puterilor, i-am v[zut odat[, pe o

banc[ din curtea spitalului… T[ceau

am`ndoi sau a=a mi s-a p[rut atunci.

Nu poveste=te nici despre vizita pe

care i-a f[cut-o Iulia Nicolau, =tiu de

la mama lui Radu c[ au stat de vorb[

o diminea\[ ]ntreag[, iar Iulia a

plecat de acolo r[v[=it[, f[r[ s[

vorbeasc[ cu cineva despre cuvintele

care au fost ]ntre ei.

Era ]n 27 iulie…cu dou[

zile ]nainte ca prietenul meu, Radu

Aldea, s[ plece ]n c[utarea iubirii

pierdute, definitiv. Am stat de vorb[,

]n camera lui de spital… <Mircea,

mi-a zis, dac[ m[ g`ndesc bine,

camera asta ]n care stau de at`ta

vreme e singura, dup[ aceea de la

mine de acas[, care e o ]nc[pere

normal[.” I-am r[spuns: <+tiu, am

mai vorbit noi c`ndva despre semnul

mansardelor din via\a noastr[.”

Atunci a scos din noptiera de la

cap[tul patului caietul cu coperte

groase =i mi l-a dat. <|i-l dau acum, e

=i via\a ta ]ntre paginile pe care le-am

190

scris aici, ]n spital.” N-am spus

nimic, ]mi tremurau m`inile =i

a=teptam o umbr[ din apropiere, s[ se

arate. Doar c[, ]n camera lui era o

lumin[ pl[cut[, care se strecurase

prin fereastra deschis[, ramuri mici

ale copacilor din apropiere intraser[

]nauntru =i mirosea a via\[. Miros de

via\[ sim\eam eu, f[r[ s[ b[nuiesc c[

undeva, aproape de ]nserarea

ne=tiut[, sta la p`nd[ altcineva =i

altceva… <Radule, i-am mai spus,

peste dou[ s[pt[m`ni eu =i Irina vom

pleca acas[, stagiul nostru la

Institutul de geriatrie se termin[…

Ne-am bucura, peste c`teva luni, s[

vii ]n America… Sunt at`tea lucruri

pe care am fi ferici\i s[ \i le ar[t[m.”

A t[cut o vreme =i m-a privit cu drag,

sim\eam cu toat[ puterea mea de

st[p`nire lucrul pe care-l spun. <O s[

vin Mircea, mi-ai promis c[ m[ duce\i

s[ v[d cascada Niagara.” A=a era,

noi locuiam la foarte mic[ distan\[ de

lacul Ontario, la grani\a cu Canada,

]i vorbisem despre locurile noastre de

191

multe ori. Seara am plecat acas[ la

Radu, unde m[ a=teptau Irina =i mama

lui, erau pu\ini kilometri p`na acolo.

L-am g[sit ]n curtea atins[ de triste\e

=i pe bunicul lui Radu, ]l =tiam de

mult[ vreme, din timpul liceului

nostru comun, era plin de vigoare =i

]n\elepciune, la cei peste 80 de ani ai

lui. Se topise, ]ns[, ]n c`teva luni.

<B[iatul nostru, a zis el abia auzit, se

duce…” Ne uitam unii la al\ii,

b[tr`nul a ]nceput s[ pl`ng[, dar

delicat, cu o discre\ie care nu era a

omului dur, de la munte. <Bunicul,

mi-a spus fratele lui Radu, nu cred c[

a pl`ns vreodat[, ]n via\a lui… Nici

atunci c`nd a murit tata nu l-am v[zut

pl`ng`nd…”

Seara, i-am citit Iriniei

dintr-o scrisoare a lui Radu, ultima pe

care mi-a trimis-o din Paris. Duc pe

umerii mei, scria el acolo, poveri de

t[m`ie, r[t[cesc pe ]ntinderi de

ghea\[, dar anii mei pu\ini pier, ca ]n

ar=i\a verii. M[ r[sucesc pe sc`ndura

umed[ =i bat cu pumnii ]n ferestrele

192

care se ]nchid, una c`te una. Aici se

termin[ via\a mea, iar g`ndurile

tulburate de razele t[cute ale

amurgului se scurg, ]n moarte, ca o

ultim[ dorin\[. Ce r[m`ne din mine,

]n cercul larg pe care-l deseneaz[

via\a ]n fiecare zi, un punct r[m`ne, o

urm[ pe care-o va =terge primul pas

al unui trec[tor gr[bit. Se ]ncheie, azi,

ulgerul de cear[ =i m[ strecor,

nev[zut, c[tre ie=ire. A= pl`nge, dar

nu mai am lacrimi…

Radu a murit pe 29 iulie,

avea 26 de ani =i a plecat departe,

s[-=i caute iubirea pierdut[. E ca o

replic[ proast[, dintr-o melodram[

ieftin[, dar nu =tiu, de loc, cum s[

spun altfel. I se f[cuser[, ]n spital,

toate analizele posibile, se supunea

f[r[ s[ ]ntrebe nimic, niciodat[

doctorii nu g[siser[ o cauz[ a

suferin\ei lui… <+tii, m-a ]ntrebat el

]n ultima diminea\[, c`nd nimic nu te

oblig[ s[ cau\i moartea, e=ti mai pu\in

la= dac[-\i iei via\a ?” Nu i-am

r[spuns, nu era –de fapt- o ]ntrebare

193

pentru altcineva. <Ne-a scris mama

Irinei, am ocolit eu vorbele lui Radu,

fata noastr[ ]ntreab[ tot mai des de

noi… C`nd vei veni ]n America, am

continuat eu, abia a=tept s[ vezi ce

fat[ frumoas[ avem =i ce gr[din[ am

f[cut, cu Irina, e plin[ de flori =i de

zmeur[ =i de c[p=uni…”

Radu crescuse l`ng[ mine,

devenise b[rbat ]n apropierea mea, ne

=tiam p`n[ =i micile secrete ale

tinere\ii… Era, ]ns[, prima dat[ c`nd

nu =tiam ce s[ ne mai spunem. Mi=ca

f[r[ vlag[ tablourile r[mase de la

Pavel, r[m[sese cu ochii lipi\i de un

desen ciudat, cu nuan\e aprinse

dintr-un verde nefiresc. <Uite, mi-a

spus, Pavel mi-a f[cut portretul… A=a

zicea el, c[ e chipul meu v[zut pe

]ntuneric.” S-a ridicat =i a ]nchis

fereastra, desi era foarte cald ]n

camer[. <C`nd pleca\i voi ?” m-a

]ntrebat a=ez`ndu-se pe marginea

patului. I-am r[spuns: <Peste o

s[pt[m`n[, ne-am comandat biletele

de avion.” Sim\eam c[ vrea s[ mai

194

spun[ ceva =i era un ]nceput de

a=teptare ]ntre noi. <Mircea, a zis el,

netezind cu mi=c[ri ]ncete p[tura de

spital, s-ar putea s[ ajung ]n ora=ul

t[u american, cine =tie…”

Sunt ultimele cuvinte pe

care le mai \in minte, seara, dup[

dou[ ore de la plecarea mea, doctorul

cel t`n[r – cum ]i zice el – l-a g[sit

dormind, cu o carte pe piept =i

ochelarii c[zu\i l`ng[ pern[. Radu

adormise, dar era somnul din urm[.

Pentru ceea ce a mai fost, ]l

las tot pe el s[ vorbeasc[ prin cele

c`teva pagini g[site de mine ]ntre

c[r\ile din camera lui de spital.

35. Sus, deasupra p[m`ntului,

imaginea mea palid[ tr[ie=te ]nc[,

]ntr-un aer rece, doar noaptea m[

spioneaz[ printre copaci r[suci\i =i

g`nduri bolnave. M[ ]ntreb, la ce bun

ziua de azi, ca =i ziua de m`ine…

Neantul e haina pe care o ]mbrac,

r[cnetul lui m[ apas[ =i sunt gata s[-i

cedez definitiv. Mam[, strig, las[-m[

s[ mai fiu fericit, dar ca un ochi cr[pat

195

lumea se umple de ]ntuneric. }nc[ mai

b`ntuie lini=tea, asemenea unui v`nt

negru, ea macin[ lucrurile din jurul

meu =i se destram[ orice speran\[.

}n mijlocul h`rtiei pe care scriu

acum domne=te aripa uscat[ a

animalelor mari, trop[ind cu

picioarele lor imense prin ultima mea

diminea\[. Cobor ]ncet treptele tocite,

spre gr[dina care se b[nuie=te numai,

]ntre arbu=tii s[lb[tici\i de fric[. Hai

acas[, strig, cerul e ca o piele umed[,

toate stelele au fost m`ncate de lupii

abandona\i ]n c[m[rile mari ale

disper[rii. Lumea se ascunde de mine,

se face ]ntuneric =i r[m`n ag[\at, ca un

tablou neterminat, ]n u=a p[r[sit[ de

oameni. Singura vin[, ]n via\a mea de

acum, devine noaptea aceasta … Unde

se mai duc oare norii ur`\i care macin[

ziua? S-a tocit =i chipul meu obosit, se

sparge ]n oglind[ lumina palid[ din

ochii mei. Aceasta e ultima pagin[

dintr-o carte care p[rea f[r[ de

margini, e ultima iubire care s-a dus,

196

iar ]n strad[ ]ntunericul se zbate, ca o

limb[ de c`ine turbat.

Stau ]nsingurat, ca un turn ]n

mijlocul unui ora= uitat de c[l[tori, iar

trec[torii rari m[ privesc cu mil[.

Destinul meu e deja cenu=[ =i m[ simt

ca o umbr[ ]ntr-o cas[ pustie, ]n care

nici o u=[ nu se mai deschide. }nc[

pu\in, Doamne, =i sloiurile vor

aluneca peste anii mei tineri, vi\a de

vie va scoate l[stari f[r[ rod, iar

m`inile mele vor albi, ]ncle=tate pe

spada de raze care str[punge ]nveli=ul

apus =i ]ng`ndurat al mor\ii. Chipul

meu ]nflore=te pe fereastra de dincolo

de drum, dintr-o noapte mai mare

dec`t toat[ iarna aceasta se na=te o

umbr[, picur`nd peste buzele mele

cr[pate de frig.

Osp[\ul negru al otr[vii se

arat[, fulgere rare tremur[ ]n fa\a

ferestrei deschise, iar ziua mea de azi

at`rn[ fruct putrezit pe ramura lui

inutil[. S[ fie m`ine ziua ]n care m-a=

mai putea na=te? Curg r`uri de p[s[ri

ur`te prin visele mele, la noapte o s[

197

ning[ cu mun\i de rumegu=, din

por\ile Iadului. O flac[r[ se las[ ]n

praful zilei, arde m`na ]ntins[ dup[

ajutor =i obrazul meu devine mai

aspru dec`t palma care ]l m`ng`ie.

Nimeni n-o s[ poat[ spune dac[ mai

tr[iesc.

Am ]nceput s[ prind r[d[cini,

]n cur`nd frunzele mici =i ur`te m[ vor

]nveli =i cum stau a=a, cu ochii ]nchi=i,

par adormit peste iarba uscat[. Doar

cerul moale mi se a=eaz[ pe degete =i

sunt at`t de singur ]nc`t nimic din

ceea ce ascund nu se mai vede. At`t

mai sunt, o urm[ de timp ]n care mai

po\i respira sub acoperi=ul ploii de

sf`r=it. M-a= rezema de pomul uscat,

din fa\a mea, dar mi-e team[ c[ mor\ii

vor afla c[rarea ascuns[ =i-mi vor ie=i,

g[l[gio=i, in fa\[. Peretele alb al

camerei mele mi-aduce aminte c[ mai

tr[iesc, ]nc[, sc`nteie moartea prin

sufletul meu ca o spaim[, iar eu m[

simt at`t de departe ]nc`t a= spune

bun[ seara =i clopotului care tace.

198

+i simt iar[=i dojana bl`nd[ a

frunzelor moarte la fereastra mea

]nchis[. Animale ur`te bat din copite

la u=a singur[t[\ii mele. M[ rog, ]ntr-o

ultim[ diminea\[, ca ]ntr-o poveste

veche, de dragoste, s[-mi deschide\i

larg por\ile =i s[-mi scrie\i, pe trupul

meu alunec`nd ]n moarte, dorin\a care

p`lp`ie, ca o ran[.

Las privirea s[ curg[ pe

urmele vie\ii mele, nu mai am de spus

nici o poveste =i-i strig mor\ii s[-mi

deschid[, acum, poarta ruginit[. Sunt

fr`nt ca un clopot care nu mai bate,

fr`nt[ e =i lumea din care plec,

singur[tatea e averea care mi-a r[mas.

M[ opresc ]n marginea acestui amurg

=i tac.

Vremea mea se love=te cu fa\a

ei palid[ de zidul cr[pat, de ]ntuneric,

iar eu m[ ]ntorc la tine, moarte, =i v[d

uimit cum p[durea bate m[t[nii ]n fa\a

bisericii din satul meu. }n altar, tata se

roag[ pentru mine. Doar via\a mea se

d[r`m[ peste mine, ca o cas[ cu

temelia roas[ de ani =i unde sunt eu,

199

cel de acum, abia dac[ mai =tie umbra

iubirii pierdute. Cine caut[ ]nceputul

r[ului, cine =tie unde e locul ]n care

binele se desparte de el ]nsu=i… Sunt

h[ituit de amintiri, ochii mei sunt slabi

=i nedormi\i =i ploi uria=e m[ ]neac[ ]n

=uvoaiele lor. Gr[mezi de raze

pr[fuite m[ acoper[, o strig pe Ea, =i

nu-mi r[spunde, iar ]n fa\[ ]mi apar

perechi de copaci ]mbr[\i=a\i ]n

]nghe\. Aceasta e lumea mea, singura

pe care o mai am, e prea frig s[ m[ pot

pl`nge acum cuiva, chiar =i p[m`ntul

a ]nceput s[ se roteasc[ mai repede,

ame\indu-m[.

Ascult cum mi se ]ngroa=[

s`ngele =i nu g[sesc nici m[car un

cuv`nt de adio. }nchid cartea, m`ng`i

]ncet perna ]nc[lzit[ de sudoare =i

deschid ochii… Trebuie s[ v[d p`n[

departe…

36. Ne preg[team, eu =i Irina,

s[ ne ]ntoarcem acas[, ]n America. Ne

era dor de feti\a noastr[, r[mas[

acolo cu mama Irinei, dar sufletele ne

erau pustiite de durere, pentru c[

200

moartea prietenului nostru aruncase

peste noi cenu=a umed[ a disper[rii.

Trecuse o s[pt[m`n[ de la

]nmorm`ntarea lui Radu, eram ]nc[ ]n

\ara lui unic[, ]n satul lui pe care-l

iubise, acum trist =i ]ncercat zilnic de

ploi lungi =i puternice. Sim\eam

nevoia s[ st[m ceasuri ]ntregi, cu

mama lui Radu, de vorb[ despre

prietenul nostru, plecat dincolo, dar

r[mas l`ng[ noi, prin sufletul lui viu

=i curat. Mama lui vorbea despre

Radu ca =i cum ar trebui s[ intre pe

poarta mare a casei, iar hainele ei

cernite o f[ceau s[ par[, de la o zi la

alta, tot mai mic[, topit[ ]n durerea ei

]ntreag[.

Nici eu, nici Irina nu puteam

dormi, stam p`n[ t`rziu ]n noapte, ]n

camera lui Radu =i vorbeam despre el.

La ]nmorm`ntarea lui cobor`ser[ sute

de oameni, din toate satele de munte

dimprejur, a fost ca o ceremonie

magic[, vuiau brazii ]nal\i ai

p[durilor lui, iar cerul era br[zdat de

nori de=i, mai negri dec`t oric`nd,

201

sticlind a furtun[. F[cusem o copie

dup[ caietul l[sat de Radu =i, ]n seara

dinaintea plec[rii noastre spre

America, eram ]n curtea trist[, cu

mama =i fratele lui, vorbind despre el.

Am fost ]mpreun[ la cimitir =i, chiar

dac[ totul p[rea viu, ]n jurul nostru,

cuvintele noastre r[m[seser[ abia

rostite ]n ]nserare.

<Mircea, mi-a spus mama lui

Radu, dup[ ce i-am dat foile scrise de

b[iatul ei ]n ultimele luni de suferin\[,

s[ nu-l uita\i, v-a iubit ca =i c`nd i-a\i

fi fost frate =i sor[.” Aproape c[ nu

mai =tiam ce s[ mai spunem, pentru

c[ -oricum- nu mai era nimic de

spus… Mama lui Radu mi-a adus un

plic alb, mare =i-i tremurau m`inile,

iar lacrimile secaser[ la margine de

privire. <L-am g[sit ]ntre lucrurile lui,

pe care le-am luat de la spital, lua\i-l

voi, ne-a spus ea =i citi\i paginile

din[untru.” Le-am deslu=it cu mare

greutate, nu =tiu dac[ au fost scrise ]n

ultimele lui s[pt[m`ni de via\[ sau,

poate, la Paris, atunci c`nd primele

202

semne ale r[t[cirii au ap[rut. Cu

aceste pagini ]ns[ ]nchei aici povestea

de iubire din care prietenul meu, Radu

Aldea, a plecat s[ caute ]ngerul.

37. Am scris odat[ c[

p[rerile noastre despre lumea ]n care

tr[im =i despre rostul fiec[ruia ]n

aceast[ lume nu pot fi c[utate dec`t ]n

sensul pe care noi ]l g[sim vie\ii =i pe

care ]l d[m propriei noastre vie\i.

Acum ]ns[ =tiu prea bine c[ moartea e

de preferat unei vie\i lipsite de

speran\[. Moarte =i iubire… O

misiune pentru doi oameni… Ar

trebui s[ m[ uit pe mine ]n ]ntregime

=i s[ m[ d[ruiesc Ei, pentru c[ noi doi

am existat doar ]mpreun[.

Cineva spunea c[ moartea

poate fi un prag absolut, confundat cu

neantul sau o existen\[ continu[ =i

iluzorie. }mi dau seama, acum, c`nd

via\a mea e doar o himer[, c[ frica

]nvins[ g[se=te mereu puteri l[untrice

de refacere. M[ preg[tesc de moarte

=i simt asta ca pe o ]ndumnezeire,

moartea =i via\a nu sunt fragmente, ci

203

]ntreg =i realitate unic[. Simt acum, ]n

apropierea sf`r=itului, c[ nu numai

via\a, dar =i moartea se las[ tr[it[. Nu

doar moartea, dar =i via\a poate fi

ucis[. Teroarea timpului e semnul sub

care plec ]ncet, printre potecile roase

de ploi ale p[durilor mele, de acas[.

G`ndesc la via\a mea ca la o lume

]nchis[ definitiv. Par un om care a

cugetat totul, p`n[ la sf`r=it, care a

suprimat obstacolele, s-a ]mp[cat cu

cosmosul =i cu Dumnezeu, ]n\eleg`nd

totul =i rostind aceast[ ]n\elegere

]ntr-o ]ntrebare… Dar, ]ntrebarea mea

e piatr[ de morm`nt… Ce este oare

con=tiin\a mea nefericit[ de azi, ]n

care eternitatea se opune timpului,

sufletul nemuritor trupului pieritor,

adev[rul aparen\ei, lumea de dincolo

celei de aici ? Suflet al meu, strig ]n

noapte asemeni lui Pindar, nu aspira la

via\a ve=nic[ ci sec[tuie=te c`mpul

plin cu maci, ]n care doarme, ca o

vraj[, iubirea mea apus[. Isp[=esc

e=ecul cu resemnare =i mor ]ncet, din

dragoste r[nit[. Visez moartea ca pe

204

un refugiu ]n care domne=te armonia

perfect[ a unei egalit[\i f[r[ conflict,

acolo se consum[, ]n sf`r=it, ]nt`lnirea

unor zile separate, ca o mirare din

urm[.

Simt totul, ca =i via\a mea

care se duce ]ncet ]n uitare, ca pe un

drum ]ntins ]ntre speran\[ =i disperare.

+i mai simt c[ acela care ]nceteaz[ s[

mai opun[ via\a =i moartea e scutit de

lupta lor sf`=ietoare, dar inutil[.

Tr[iesc ca =i cum a= fi mort, aceasta

]mi pare a fi via\a mea adev[rat[,

libertate f[r[ destin… Nu mai sunt

legat de nimic =i sunt gata s[ renun\ la

tot =i-mi r[m`ne doar rana ad`nc[ din

inima mea.

}mi vine s[ spun, ca o

retragere trist[, c[ miracolul mor\ii nu

const[ ]n ceea ce sf`r=e=te ea, ci ]n

ceea ce ]ncepe. Ce nu cunoa=te

nimeni ? }ntreb cu vorbele mele

pu\ine, care au mai r[mas… }nceputul

de dup[ moarte ? +tiu c[ oamenii au

]n\eles adesea prin moarte absolutul

nefiin\ei, un absolut negativ prin care

205

ne a=ez[m ]n eternitate. A= vrea s[

strig =i voi to\i s[ auzi\i cuvintele

mele, cheltuim o via\[ ]ntreag[ pentru

a ne ]n[l\a, pentru a =ti =i a cunoa=te,

ca s[ ajungem ]n moarte, la cel mai de

jos prag al speran\ei. +i-atunci, dac[

z[d[rnicia setei noastre de perfec\iune

e adev[rat[, at`ta timp c`t exist[

moarte ale c[rei legi nu le cunoa=te

nimeni, ce mai avem de a=teptat ]n

umbra anotimpurilor care se adun[ ]n

noi ?

Un om care moare, ]mi

spunea c`ndva un prieten de plimb[ri

lini=tite printr-un Paris ]ng`ndurat ]n

]nserare, moare pe cont propriu, dar ne

d[ o emo\ie estetic[ =i at`ta tot, dac[ e

personajul unei c[r\i. }n via\a noastr[

]ns[, real[ =i p[c[toas[, zicea el,

exprim[ o problem[ ]ntreag[

omeneasc[ =i nu artistic[ a mor\ii. M[

]ntreb acum, cu voin\a atacat[ de

toamn[, dac[ rezisten\a noastr[ ]n fa\a

destinului tragic ce ne a=teapt[ e

sortit[ ignoran\ei =i mor\ii, ]nseamn[

oare c[ ea e resemnare definit[ sau

206

n[dejde infinit[? Nu pot s[ r[spund,

cu norii ]ncin=i de ]ntuneric, a=eza\i

deasupra cuvintelor mele. Se poate s[

nu-\i fie greu, \ie ca om sincer =i

]ng`ndurat, s[ sacrifici ceea ce n-ai

avut timp s[ pre\uie=ti? Ce-a= putea

pierde eu, b[rbat ]nc[ t`n[r, murind?

C`te cunosc eu din via\a aceasta,

pentru ca s-o pot iubi =i dori mai

departe? Am citit c`ndva c[ moartea

ar da unora dintre noi o via\[ f[r[ de

care existen\a p[m`nteasc[ ar ajunge o

simpl[ umbr[. }mi spunea c`ndva, ]n

gr[dinile ]nflorite ale Parisului, un

doctorand indian ciudat =i scor\os, c[

omul e ]nl[n\uit de iluzii, orice

existen\[ se constituie obligatoriu ca o

ruptur[, deci dep[rt`ndu-se de absolut.

Temporalitatea oric[rei existen\e

umane, zicea el, d[ na=tere fatal

angoasei =i durerii. Omul e o fiin\[

destinat[ mor\ii, ie=it[ din Neant =i ]n

drum spre Neant.

I-am r[spuns, c[lc`nd agale

aleile acoperite de frunze uscate, c[

noi, europenii, nu credem c[ moartea

207

]nseamn[ Neant, ea e un sf`r=it, dar

unul urmat imediat de un nou ]nceput.

Se moare la un mod de existen\[ ca s[

se poat[ ajunge la un altul, moartea e

o ruptur[ de nivel existen\ial =i ]n

acela=i timp un ritual de trecere,

]ntocmai ca na=terea. Ne uitam

ne`ncrez[tori unul la cel[lalt, iar eu

cred c[ a= fi vrut s[-i spun c[, pentru

ceilal\i, de dincolo de noi, totu=i

moartea e marea poart[ ini\iatic[,

p[trunderea ]n labirintul =i ]n jungla

b`ntuit[ de demoni, e marea spaim[ a

lui, a mea, a noastr[… aici ]n amurgul

vie\ii mele triste.

|i-a= mai spune \ie, omule

bun, care te g`nde=ti la umbra mea

amu\it[, c[ numai prin iubire se poate

cur[\a aripa dorului din noi, ca =i

propriul suflet chinuit de moartea care

vine. Nu e, de fapt, doar o iluzie

existen\a noastr[ ]n aceast[ lume? Am

descoperit dintr-odat[, c[ nu suntem

muritori ci muribunzi, pe cale de a

muri, devora\i implacabil de timp =i

]nserare. F[r[ suferin\[ =i f[r[ moarte,

208

]mi spui tu, cel de l`ng[ mine, nu

poate fi vorba de via\[ etern[. Numai

c[ eu, aruncat ]n disperare de iubirea

care s-a dus, nu simt dec`t devenirea

mea ]n umbr[, ca o diminuare a fiin\ei

din mine. Murind, =tiu c[ voi ]ncerca

s[ reg[sesc via\a =i fericirea de ieri…

Nu cred, omule, c[ e a=a, dar ]mi

trebuie o umbr[ de speran\[ ]n noaptea

]n care intru acum, f[r[ ie=ire.

Indianul c`rcota=, cu care

m[sor disperarea ]ntr-un ora= str[in =i

rece, de=i at`t de aproape de mine

p`n[ ieri, ]m spunea cu glas sigur c[

to\i cei care au vorbit despre moarte

au pornit de la reflec\ii filosofice sau

de la experien\e personale. Numai c[

moartea, ca =i via\a – zicea el - ]=i

refuz[ semnul ei ultim celui care este

singur, celui care o prive=te ca un

singur om. Experien\a mor\ii, dintr-un

asemenea punct de vedere personal,

nu arat[ dec`t caracterele ei

superficiale =i pierderea din noi.

Crezi tu, l-am ]ntrebat eu cu

uimirea omului sf`r=it ]n durere, c[

209

moartea e un fenomen natural, care nu

mai intrereseaz[ con=tiin\a noastr[

intim[ sau e un mister, un paradox?

Nu pot s[-\i r[spund, mi-a mai spus el,

dar ]n ambele cazuri e sigur c[ nu se

ajunge la realitatea mor\ii, ci la

constatarea ei. Moartea, domnul meu,

a ]ncheiat el, e un lucru care se ]nva\[,

la ]nceput nu ]n\elegi nimic, dup[ cum

nimic nu ]n\elegi nici din via\[.

Spun =i eu, de=i nimeni nu

pare c[ m[ poate auzi, ca =i c[lug[rul

dintr-o pies[ de teatru v[zut[ cu Maria

la Paris, c[ sunt ]nc[ legat de aceast[

via\[, care ar trebui s[-mi fie deja

indiferent[. Pr[pastia ]n care s[-mi

arunc trupul ]nc[ nu s-a c[scat ]n

pieptul meu. Totu=i, nimic nu e

nemuritor – striga personajul acela –

sufletul meu nu exist[ =i nu moartea

desface leg[turile, ci trezirea…

Moartea nu folose=te la nimic, dac[

voin\a luminat[ n-a ajuns mai ]nt`i la

pura deta=are de via\[, ]n chiar timpul

vie\ii. Toat[ via\a, tu , mai spunea

actorul, din mijlocul scenei pline de

210

frunze uscate, s[ nu faci altceva dec`t

s[ ur[=ti via\a. Cultiva\i din toat[

inima voastr[ dorin\a de moarte…

Acesta sunt eu, cel care cad

]ncet ]n marginea lumii. E o nebunie

s[ crezi c[ ]n r`nduiala din noi n-ar

trebui s[ existe frunze care cad =i flori

care se deschid. Po\i ]ns[, om bolnav

=i ]nsingurat, s[ mai crezi ]n rena=terea

ta chiar ]n aceast[ lume? Moartea e

neantul care nu este nimic altceva,

dec`t aceast[ via\[, nu poate s[ fie

adev[rul fiec[ruia. +tiu, am ]nv[\at s[

spun de at`tea ori, c[ dragostea ]=i are

locul ]n aceast[ lume. +i totu=i, s[-\i

tr[ie=ti iubirea ar fi s[ ceri prea mult,

dar dec`t s[ tr[ie=ti prin iubire, mai

bine renun\i. Tu, cel de l`ng[ mine,

]mi strigi s[ m[ predau mor\ii =i

nop\ii, pentru a m[ trezi ]n zorii unei

iubiri pe care nu o mai m[rginesc

orizonturile lumii acesteia. Numai c[

eu, cel lovit de toate malurile cenu=ii

ale mun\ilor toci\i ]n amurguri, v[ mai

strig cu for\a din urm[ c[ dragostea

trebuie s[ =tie s[ fie pe m[sura mor\ii,

211

=tears[, mut[, dar credincioas[ pentru

totdeauna. C`t[ dreptate avea filosoful

]ncr`ncenat ]n cuvinte, noi, oamenii ne

f[urim o memorie cu ajutorul durerii.

+i scriu cu m`na tremur`nd

pe foaia din fa\a mea, c[ moartea din

dragoste se a=eaz[ peste refuzul

uit[rii, cei care se s[v`r=esc astfel nu

vor avea a se c[i vreodat[ c[ i-au fost

complici. Ei v[d bine c[ nu-=i pot face

dragostea nemuritoare,dar o vor lua

]naintea uit[rii. Ce-mi r[m`ne,acum,]n

singur[tatea care m[ doboar[ ]ncet?

A= vrea s[ plec ]ntr-o alt[ via\[ ]n care

s[ tr[iesc al[turi de Ea =i s[ ar[t

zorilor adev[rul din sufletul nostru.

Mai bine mor acum,dec`t s[ las

dragostea ]n aceast[ inim[

nestatornic[ =i muritoare pe care a

aprins-o…

Viermele e-n inima omului,

]mi strig[-n noapte umbra mea

r[t[cit[… Cine-=i a=teapt[ ceasul din

urm[ f[r[ vlag[, nu e prea departe de

r[t[citul de la col\ul str[zii, precum

cel care zv`nt[ o amfor[ de vin, cum

212

scria parc[ Seneca, =i-i soarbe =i

drojdia. Dac[ trupul nu mai e bun de

nimic, de ce s[ nu-\i eliberezi sufletul

care se chinuie=te? E un tic[los cel

care moare din cauza durerilor, dar e

un nebun cine tr[ie=te numai ca s[

sufere durerile. Moartea ,prietene , ]mi

spunea indianul cel pricinos, ]n Parisul

zilelor mele de pe urm[,e unicul

remediu al dezn[dejdii. Dac[ aceea=i

for\[ care-i oblig[ pe oamenii

inteligen\i s[-=i iubeasc[ via\a – zicea

el – o face pe aceea a unui om at`t de

grea =i de crud[ ]nc`t s[ o g[se=ti

insuportabil[, ]mpline=te-\i hot[r`rea

care vrea ca tu s[ nu mai exi=ti.

}l priveam f[r[ s[-l v[d, ]i

auzeam cuvintele morm[ite cu r[utate

=i nu =tiam ce s[-i r[spund… Numai

cel care nu se teme de moarte e liber,

zicea. +i-mi r[suna ]n urechi replica

actorului: s[ mori… s[ dormi, nimic

mai mult. A tr[i e o boal[, moartea e

remediul. Simt c[ atunci c`nd un om

devine ]ntr-at`t de nefericit,]nc`t

durerea ]i este mai intens[ dec`t

213

spaima de moarte, acesta e semnul c[

e mai bine s[ moar[. Am citit c`ndva

=i mi-au r[mas ]n minte cuvintele care

vin… S[ mori? Vis[m c`nd vorbim

despre moarte. Am v[zut mul\i

oameni murind, ]ns[ omenirea este

at`t de m[rginit[ ]nc`t nu poate s[

conceap[ un ]nceput =i un sf`r=it

pentru existen\a ei. Trebuie s[

urm[re=ti =i s[ ]n\elegi acest drum

care merge de la luciditatea dinaintea

existen\ei p`n[ la evadarea dincolo de

lumin[. P[ze=te-m[ Doamne, de

disperare =i iart[-m[ c[ at`t mai e tot

ceea ce cred, nu suntem n[scu\i dec`t

pentru a muri. S[ =tii s[ pleci la timp e

adev[rul care trebuie spus. }mi

amintesc cuvintele unui c[lug[r, ]ntr-o

biseric[ mic[, spre mun\ii mei din care

vin… Via\a cre=tin[, spunea el, se

bazeaz[ pe un exerci\iu dificil, via\a e

demn[ de ur[, dar trebuie tr[it[ =i

suportat[. Moartea e de dorit, dar nu

trebuie s[ ne sinucidem.

M[ uit departe, ]n zarea f[r[

sf`r=it =i g`ndesc trist c[ e o nebunie

214

c[utarea mor\ii, fiindc[ ea ne va g[si

cu siguran\[. Natura nu a r`nduit dec`t

o singur[ intrare ]n via\[, dar sute =i

mii de ie=iri. Pentru a iubi aceast[

via\[ muritoare trebuie s[ fii beteag la

suflet =i dominat de patimile rele.

Aceast[ moarte, despre care scriu la

ceas ad`nc de noapte, ]l las[ s[

tr[iasc[ pe Dumnezeu ]n noi, iar acest

neant face loc fiin\ei sale ]n voi, cei de l`ng[ mine. }nveţi despre moarte

numai de la oamenii care au

cunoscut-o, f[r[ s[ moar[, de la cei

care au s-au ]ntre\inut cu ea ]n lungile

secole de a=teptare, ]n nop\ile

apocaliptice.

Am stat c`ndva, ]n lungi

discu\ii =i am[gite ]ndoieli, cu Mircea,

]ntr-un Paris care mie ]mi devenise

necunoscut. E ra\ional, ]ntrebam eu

pe urmele lecturilor vechi, s[ ri=ti

c[l[toria spre \inuturi neexplorate, de

unde nu s-a ]ntors nici un c[l[tor?

Aici, ]n via\[, cel pu\in =tim la ce s[

ne a=tept[m, pe c`nd dincolo misterul

este deplin. Am citit odat[, ]ntr-un

215

text religios vechi, c[ moartea este

averea, privilegiul =i voluptatea

omului. Cel mai bun lucru pe care

omul ]l poate face aici, pe p[m`nt,

este s[-=i administreze nefericirea

pasager[. Nenorocirile pe care le

]ndur[m sunt ]ntotdeauna meritate, nu

avem dreptul s[ ne sustragem de la

ele.

<Poate s[ fie a=a, ]mi zicea

Mircea, dar eu am ]n\eles altfel toate

acestea. Uite, Radule, mai spunea el,

eu lucrez ]ntre b[tr`ni,sunt zece ore pe

zi ]n mijlocul lor =i nu mai cred deloc

c[ moartea curm[ fulger[tor

nejunsurile unei v`rste f[r[ speran\[.”

Nu l-am contrazis, dar g`ndurile mele

erau altele. Suma nenorocirilor

dep[=e=te suma binefacerilor ]n

aceast[ via=[ =i a= spune oricui m-ar

auzi c[ noi, oamenii, c[ut[m

nemurirea =i ea este ]n noi. Dar, suflet

al meu, ]nal\[-te, gr[be=te-te ]n

necuprins, intr[ ]n marea fiin\[…

Via\a nu e altceva dec`t o preg[tire

pentru moarte, e o ucenicie a mor\ii.

216

Nu e un g`nd ascuns, e tot ceea ce mai

pot ]ndr[zni azi… Moartea este

sf`r=itul a toate, totul s-a spus, totul

s-a f[cut. Suma celor bune =i a celor

rele este egal[, nu mai exist[ grij[,

farsa e jucat[. Crede\i c[ trupul meu,

strig[ actorul din fiecare om, devenit

un spic de gr`u, un vierme, o paji=te

s-a pref[cut ]ntr-o oper[ a firii mai

pu\in demn[ de lume? Doar orgoliul

nostru f[r[ m[sur[ ]=i poate ]nchipui

c[ suntem ]ntr-at`t de importan\i, ]nc`t

moartea noastr[ ar schimba ceva din

ordinea lumii. Mai bine s[ suferi,

dec`t s[ mori? Acesta e visul cu care

ne am[gim… Moartea deschide,

acum, calea alin[rii, s[-\i dore=ti s[

renun\i la tot ceea ce e=ti…Ea ]l las[

s[ tr[iasc[ ]n noi pe Dumnezeu.

E g`ndul din urm[… L-am

citit, ]ntr-o pagin[ ]ng[lbenit[ de

vreme: s[ te na=ti ]n nevolnicie, ]n

mijlocul durerii =i al strig[telor, s[ fii

juc[ria ignoran\ei, a erorii, a nevoilor,

a bolilor, a r[ut[\ii =i a patimilor, s[

revii pas cu pas la nevolnicie… Din

217

clipa ]n care g`ng[ve=ti p`n[ ]n clipa

]n care ba\i c`mpii, s[ tr[ie=ti printre

escroci =i =arlatani de toate soiurile, s[

nu =tii de unde vii, de ce e=ti aici, unde

te duci, iat[ ce numim prezentul cel

mai important al p[rin\ilor no=tri =i al

naturii…VIA|A…