istoria arhitecturii moderne. introducere sec xix.pdfhilde heynen, architectureandmodernity. a...

Marianne Brandt, Student on one of the atelier balconies, 1928/1929© VG Bild-Kunst Bonn, 2015

IstoriaArhitecturiiModerne


– mai multe istorii / povești / narațiuni– majoritatea celor «tradiționale» scrise începând cu anii 1950– părtinitoare / cu o teză despre contemporaneitate– fără inocența avangardelor și generând distanțare istorică

– nu este un domeniu radical distinct față de practica sau teoria de arhitectură ceea ce ridică întrebări cu privire la metodele specifice, la conținut, la selecție etc.– cercetări continue care scot la iveală noi informații

– imposibil de tratat în totalitate

… multiplele moduri în care istorici ai arhitecturii au început după război să evalueze moștenirea avangardelor în încercarea de a construi o poveste coerentă a dezvoltării modernismului. În căutarea unei viziuni unificatoare a modernității, în urma experimentelor eterogene ale avangardelor din primul sfert al secolului XX, istoricii au jucat un rol decisiv pentru definirea programelor, formelor și stilurilor într-o manieră care să implice posibile continuități cu prezentul.

[Aceste istorii] sunt narațiuni extrem de parțiale, dezvoltând genealogii din momente ale trecutului care li se păreau puncte de pornire care justifică practicile contemporane pe care autorii le susțineau sau le admirau.

Anthony Vidler, Histories of the Immediate Present. Inventing Architectural Modernism, MIT Press, 2008


Emil Kaufmann, Von Ledoux bis Le Corbusier. Ursprung und Entwicklung der autonomenArchitektur, 1933Sigfried Giedion, Space, Time and Architecture: The Growth of a New Tradition, 1941Nikolaus Pevsner, An Outline of European Architecture, 1942

Bruno Zevi, Storia dell’architettura moderna, 1950Leonardo Benevolo, Storia dell'architettura moderna, 1960

Reyner Banham, Theory and Design in the First Machine Age, 1980Peter Collins, Changing Ideals in Modern Architecture, 1750-1950, 1965

Manfredo Tafuri, Teorie e storia dell'architettura, 1968

Henry-Russell Hitchcock, Architecture: Nineteenth and Twentieth Centuries, 1958

Kenneth Frampton, Modern Architecture: A Critical History, 2007Jean-Louis Cohen, The Future of Architecture. Since 1889, 2012William J.R. Curtis, Modern Architecture Since 1900, 1996Alan Colquhoun, Modern Architecture, 2002


Trei familii de istorii (după Panayotis Tournikiotis):— texte operative

– fie că istoria construiește fundațiile MM – Pevsner, Kaufmann, Giedion– fie că istoria confirmă victoria MM – Zevi, Benevolo

— texte derogatorii care tratează situațiile în care regula MM nu se aplică (spre deosebire de cele operative, interesate doar să stabilească regula)

– istoria caută adevărata substanță a MM pentru a o folosi ca bază ale unor arhitecturi viitoare (discursurile veridice ale lui Banham, Collins)– istoria chestionează modul de existență a MM, pentru a stabili fundațiile teoretice ale unei arhitecturi viitoare (discursul interogativ al lui Tafuri)

— texte obiective, interpretări pure, străine de orice parti-pris pentru o arhitectură (Hitchcock)

Panayotis Tournikiotis, The Historiography of Modern Architecture, MIT Press, pp.14-15


Teoria și istoria se bazează pe o singură structură unitară tradusă simultan în: (1) o concepție despre istorie (adică o filosofie a istoriei), și implicit, o concepție

globală despre istoria arhitecturii; (2) o viziune socială bazată de convingerea că schimbările sociale și cele ale

arhitecturii sunt indisolubil legate; (3) o teză despre esența arhitecturii proiectată asupra unei matrice de elemente

exemplare prin care se formulează pe de-o parte substanța interpretării istorice, și, pe de altă parte, regula pentru arhitectura viitoare.

Rezultă că aceste istorii proiectează condițiile arhitecturii care se va construi, punând semnul de echivalență între cercetarea istorică și reflexia teoretică.

Panayotis Tournikiotis, The Historiography of Modern Architecture, MIT Press, pp.3-4


– începând din anii 1452/16XX/1789/…? Datarea ține de interpretarea istoriei arhitecturii din perspectiva căutăriiantecedentelor semnificative pentru «arhitectura modernă»


Ce este modernitatea? [trei înțelesuri]… ceea ce este actual, nou sau trecător: fiecare se referă la o anume importanță dată prezentului în conceptul de modernitate. Modernitatea este ceea ce dă prezentului calitățile specifice care îl deosebesc de trecut și arată drumul către viitor. Modernitatea este de asemenea descrisă ca reprezentând o ruptură cu tradițiile și ca ilustrând tot ceea ce refuză moștenirea trecutului. ...Modernitatea este într-un constant conflict cu tradiția, ajungând să atribuie luptei pentru schimbare o semnificație proprie. Ca atare, modernitatea este o condiție care nu poate fi definită riguros printr-oserie de atribute fixe. În secolul al XIX-lea modernizarea a câștigat teren de asemenea în domeniile economic și politic. Prin industrializare, răsturnări politice și urbanizare galopantă, modernitatea a devenit mai mult decât un concept teoretic. În mediul urban, în schimbările condițiilor de viață și în realitatea cotidiană, ruptura față de valorile și certitudinile împărtășite anterior putea fi în același timp văzută și simțită. «Modernul» devenise vizibil la foarte multe niveluri.Hilde Heynen, Architecture and Modernity. A Critique, MIT Press, 1999


Modernizarea – procesul dezvoltării societății ale cărui principale trăsături sunt progresul tehnologic și industrializarea, urbanizarea și explozia populației, apariția birocrației și a statelor naționale din ce în ce mai puternice, o enormă extindere a sistemelor de comunicare în masă, democratizarea și extinderea (capitalistă a) pieței.

Modernitatea – acele trăsături ale timpurilor moderne și modul în care acestea sunt experimentate de individ; atitudinea cu privire la viață asociată unui proces de continuă evoluție și transformare, orientat către un viitor [promis] diferit de trecut și prezent. Experiența modernității provoacă răspunsuri care iau forma tendințelor culturale sau mișcărilor artistice.

Modernism – acele mișcări artistice care se proclamă în simpatie cu orientarea către viitor și cu dorința de progres. În sensul cel mai larg, cuvântul [modernism] poate fi înțeles ca termenul generic atribuit acelor idei teoretice și artistice despre modernitate care caută să permită oamenilor să câștige controlul asupra schimbărilor unei lumi prin care ei înșiși se schimbă. Hilde Heynen, Architecture and Modernity. A Critique, MIT Press, 1999


Modernitatea constituie elementul de mediere între un proces de dezvoltare socio-economic – modernizarea – și răspunsurile subiective la acesta, care iau forma discursurilor și mișcărilor moderniste. Modernitatea este un fenomen care cuprinde cel puțin două aspecte diferite: unul obiectiv, legat de procesele socio-economice, și unul subiectiv, legat de experiențele personale, activitățile artistice sau reflecțiile teoretice. Hilde Heynen, Architecture and Modernity. A Critique, MIT Press, 1999


Ceea ce distinge arhitectura modernă [de arhitectura care o precede] este cu siguranță un nou simț al spațiului și estetica mașinii. Reyner Banham, Theory and Design in the First Machine Age, MIT Press, 1980


– redefinirea continuă a disciplinei în funcție de ceea ce doresc/caută/speră profesioniștii – redefinirea continuă a disciplinei în funcție de ceea ce așteaptă societatea– o arhitectură a discursului — a istoriei și teoriei — nu doar o colecție de clădiri exemplare


Introducere, PredispozițiiClădirea înaltă Frank Lloyd Wright și noua domesticitateArt Nouveau sub diverse forme și denumiriAvangardele — Futurism, Constructivism, De Stijl/Neoplasticism, Bauhaus, NeueSachlichkeitAuguste Perret, Tony Garnier, Le Corbusier — Franța înainte de RM2CIAM-uri interbelice — nașterea frontului comunItalia, Germania și Uniunea Sovietică înainte de RM2Un modernism diferitArhitectura în timpul celui de-al doilea Război Mondial

Condiții și idei preexistente

K. Frampton Cultural developments and predisposing techniques 1750–1939R. Banham Predisposing causes: academic and rationalist writers

OI. Transformări culturale:– relativitatea culturală (beauté positive/arbitraire – Claude Perrault)– ideea construcției economice normate (Jean-Nicolas-Louis Durand) – importanța structurii (abatele Laugier, Auguste Choisy)– clasicism structural (Henri Labrouste) vs. romantic (Karl Friedrich Schinkel)– compoziția (Julien Guadet)– categoria estetică a sublimului (Edmund Burke)– noi discipline care chestionează lumea (sociologia, istoria, arheologia...)– căutarea adevăratului stil

O2. Transformări teritoriale: dezvoltări urbane– creșterea exponențială a orașelor– viteza circulației oamenilor, bunurilor și informațiilor– idei/idealuri politice și responsabilități sociale– nevoia controlului administrativ și politic: transformări urbane exemplare

O3. Transformări tehnice: structura și materialele– fonta și oțelul– betonul și betonul armat

O1. Transformări culturale

Peter Collins, Changing Ideals in Modern Architecture

Claude Perrault1616 – 1688

1673 : Prima traducere în franceză a lui Vitruviu1683 : L'ordonnance des cinq espèces de colonnes

selon la méthode des Anciens

Querelle des Anciens et des Modernes(vs. François Blondel)

Claude Perrault – Colonada Luvrului, sec. 17th

Jean-Nicolas-Louis Durand1760 – 1834

1800 : Recueil et parallèle des édifices de tout genre, anciens et modernes : remarquables par leur beauté, par leur grandeur, ou par leur singularité, et dessinés sur une même échelle

1809 : Précis des leçons d'architecture données à l'École polytechnique

Arhitectura este arta de a compune si executa toate edificiile publice si particulare. […] daca in compozitia lor nu s-a urmat alt ghid decat prejudecata, capriciul sau rutina, cheltuielile pe care le aduc dupa sine devin incalculabile.

… fiind facuta pentru om si de catre om, aceste mijloace [ale arhitecturii] nu se pot gasi decat in felul sau de a fi… Asadar, adecvarea si economia, iata mijloacele pe care trebuie sa le foloseasca arhitectura in mod firesc si sursele din care trebuie sa-siextraga principiile, singurele care ne pot indruma in studiul si practicarea acestei arte.

Utilitatea publica si particulara, fericirea si conservarea indivizilor si a societatii, acesta este … scopul arhitecturii.

Astfel, intregul talent al arhitectului se reduce la a rezolva aceste doua probleme: [1] cu o suma data sa faca cladirea cea mai convenabila posibil, in cazul cladirilorparticulare; [2] fiind date toate destinatiile unei cladiri, sa realizeze acea cladire cu cea mai mica cheltuiala posibila, in cazul cladirilor publice.

Marc-Antoine Laugier1713 – 1769

1753 : Essai sur l´Architecture

În căutarea unor principii solide și raționale pentru fondarea arhitecturii, identifica ordinele clasice cu structura clădirii, prin explicația mitic-istorica a evoluției acestora din coliba primitiva. Aceasta are rolul de a reformula statutului ordinului in arhitectura într-un mod semnificativ – prin trasarea legăturii cu originile acesteia — explicație istorică, mai degrabă decât transcendentală.

Invocarea logicii structurale ca purtătoare de adevăr echivalează cu fondarea arhitecturii pe considerente logice noi.

Auguste Choisy1841 – 1909

1899 : Histoire de l’architecture

Istoria prezentată sub o singură temă: forma ca o consecință logică a tehnicii



Desene izometrice combinând planul, elevația și secțiunea într-o singură imagine abstractă

the new [gothic] structure is the triumph of logic in art; the building becomes an organised being whose every part constitutes a living member, its form governed not by traditional models, but by its function, and only its function

we have recognized the spirit of analysis that governs the economy of the whole work... in effect, a construction where stone works to the limit of its resistance



un schelet cu închideri neportante adică separarea dintre structură și înveliș

o relație matematică inconturnabilă între părțile clădirii adică dimensionare modulară



in this new Acropolis the apparent asymmetries are only a means of giving a picturesque aspect to the most cunningly balanced group of architecture there ever was

vs. compoziția de axe tipică EBA

o abordare cinematică a Acropolei

Julien Guadet1834 – 1908

1864 : Grand Prix de Rome1871 : Profesor al unuia dintre cele trei ateliere oficiale EBA1894 : Profesor de teoria arhitecturii1895 : Code Guadet, principii ale profesiei1901 : Éléments et théorie de l'architecture, Paris, 1901, 4 vol.


1894 : Profesor de teoria arhitecturii

« Depuis un siècle et dans le monde entier, les arts et l'architecture surtout sont anémiés par leur subordination à l'archéologie. Eussions-nous un Raphaël ou un Paul Véronèse, il ne leur serait permis de faire ni l'École d'Athènes, ni les Noces de Cana, car à ces admirables chefs d'œuvre l'archéologie opposerait qu'ils sont inexacts ! […] Si j'insiste […], ce n'est certes pas pour faire table rase de tout ce qui nous a précédés […]. Mais je hais les proscriptions artistiques comme toutes les proscriptions, l'exclusivisme artistique comme tous les exclusivismes […]. »

Leçon d'ouverture du cours de théorie d'architecture..., p. 400

inAlice Thomine et Françoise Largier

www.inha.fr/ressources/publications/publications-numeriques/dictionnaire-critique-des-historiens-de-l-art/guadet-julien.html


1901 : Éléments et théorie de l'architecture, Paris, 1901, 4 vol.

« Estetica este religia artistului. A stabili o estetică publică/a statului înseamnă a ne întoarce în timp... »

Éléments et théorie de l'architecture, vol. I, p. 5

in Alice Thomine et Françoise Largier


1901 : Éléments et théorie de l'architecture, Paris, 1901, 4 vol.

tip = exemple istorice + elemente “o abordare științifică”

« Any complete building whatever is not, and cannot be, anything but the result of the assembly and putting together (composition) of a greater or lesser number of parts... What is to compose? It is to put together, weld, unite, the parts of a whole... Just as you will realise your conceptions with walls, openings, vaults, roofs – all elements of architecture – you will establish your composition with rooms, vestibules, exits and staircases. These are the Elements of Composition.»

Éléments et théorie de l'architecture

William Turner, Snow Storm - Steam-Boat off a Harbour's Mouth

Privirea asupra trecutului se schimbă:antichitatea se dovedește a fi mult mai variată decât “codificarea ordinelor”

Reconstructie sanctuar Delfi, 1894 EBA (Academia franceza de la Roma)

O2. Transformări teritoriale: dezvoltări urbane

– creșterea exponențială a orașelor– viteza circulației oamenilor, bunurilor și informațiilor– idei/idealuri politice și responsabilități sociale– nevoia controlului administrativ și politic: transformări urbane exemplare

IAC / ALO

MAREABRITANIE1750 7 500 0001801 11 900 0001811 13 400 0001821 15 500 0001841 20 200 0001861 24 500 0001871 27 400 0001891 37 700 0001901 41 500 0001911 42 100 0002006 60 609 000

EUROPA1150 50 000 0001300 73 000 0001400 45 000 0001750 140 000 0001800 187 000 0001850 266 000 0001900 420 000 0001950 549 043 0002000 729 105 0002010 740 308 0002013 742 452 000

1804 Prima locomotivă cu aburi1825 Prima cale ferată publică din lume: Stockton–Darlington, UK1826 Patentul pentru primul motor cu comustie (Samuel Morey)1929 Primul motor electric1837 Patentul telegrafului1844 Prima linie publică de telegraf din lume: Baltimore–Washington1855 Începutul producției industriale a oțelului1856 Prima rafinărie din lume (România)1858 Invenția fonautografului, primul aparat care poate înregistra sunete1863 Prima secțiune a metroului londonez1866 Cablul de telegraf transatlantic1867 Nobel inventează dinamita1870 Prima mașină de scris vândută comercial (Rasmus Malling-Hansen)1877 Edison inventează fonograful1878 Prima conversație telefonică1879 Edison testează primul bec1881 Prima hidrocentrală1885 Singer inventează ceea ce urmează să devină prima mașină de cusut1886 Karl Benz vinde primul automobil comercial1892 Primul tractor pe motorină (John Froelich)1894 Primul gramofon1895 Wilhelm Röntgen identifică razele X

Liberalism

dreptul la viață, la libertate și la proprietate

Dezvoltarea liberă a orașelor în condițiile unui liberalism accentuat a condus la ceea ce Benevolo numește «orașul liberal»

John Locke, 1632–1704, supranumit părintele liberalismului

Socialismul

The Condition of the Working Class in England, 1845The Communist Manifesto, 1848

Karl Marx, 1818-1883

— Revoluția industrială și creșterea demografică aduc un mare de număr de oamenisăraci pentru care e mai greu de găsit o soluție. — Controlul estetic asupra orașului burghez nu le rezolvă problemele. — De obicei, săracii locuiesc în periferii în condiții mizere. — Arhitectul nu e nici el pregătit pentru un astfel de program de arhitectură.

Socialismul

Transformări urbane exemplare — Paris (1853-1870)Georges-Eugene Haussmann

Place de la Bastille

OI. Dimensiunea economicăMetodele lui Haussmann sunt calcate dupa agresivitatea noului capitalism al bancii de afaceri, prin contrast cu sistemul bancar traditional […]. Noile banci de afaceri – sinonime cu spiritulintreprinzator – joaca un rol stimulator in dezvoltarea generala economica. Transformările se bazeaza pe teoria cheltuielilor productive: resursa pentru rambursarea imprumuturilor esteestimarea bogatiei viitoare a contribuabililor [din cresterea activitatilor economice, a cifrelor de afaceri si a numarului populatiei]. Strategia de transformare a Parisului mizeaza pe rolul dublu al marilor operatii de a fi produsul si instrumentul de stimulare a acestei cresteri economice.

O2. Dimensiunea esteticăTransformarile orasului se concretizeaza intr-un sistem indatorat culturii clasice si format din axe, piete si momunente [noi sau vechi], si care asigura Parisului imaginea dorita de noua burghezie.

O3. Dimensiunea tehnică: modernizarea orasului prin– salubrizare– facilitarea transporturilor [distributia de persoane, de bunuri si retelele edilitare]– echipare: primarii, administratii, ministere, scoli, licee, oficii postale, piete alimentare, abatoare, spitale, inchisori, cazarmi, camere de comert, gari, etc .

O4. Dimensiunea politică: controlul unei populatii in continua crestere.

după Philippe Panerai, Jean Castex, Jean-Charles Depaule, Formes urbaines: de l’îlot à la barre, Parenthèses (Marseille, 2004)

Parisul haussmannian


Insula haussmannianaRezultatul operațiunilor este reducerea adancimii parcelelor, ceea ce permite uniformizareatipurilor de cladiri utilizate. Astfel, din insula parisiana tipica sunt excluse pe de-o parte curteainterioara ca spatiu comun, de socializare ascuns privirii autoritatii, pe de alta parte, polifunctionalitatea. In locul atelierelor mestesugaresti sau micilor industrii care isi gasisera loculin interiorul insulelor traditionale, noul model spatial de dezvoltare a orasului ocupa aproapeintegral suprafata insulei cu imobile de locuit, alungand functiunile de productie catre periferii siizolandu-le pe cele publice in insule-monument deopotriva monofunctionale.

Corolarul acestor operatii este transformarea intregului spatiu liber al orasului in spatiu public, reducerea diferentelor tipologice in domeniul rezidential si specializarea functionala a insulelor in totalitatea lor – toate acestea sub semnul continuitatii peisajului urban si al unitatii limbajuluiexpresiv.

după Philippe Panerai, Jean Castex, Jean-Charles Depaule, Formes urbaines: de l’îlot à la barre, Parenthèses (Marseille, 2004)


Un oraș mult mai dens, mai încăpător, stratificat pe înălțime din punct de vederesocial Un oraș care adăpostește un număr mult maimare de locuitori, dar și exclude multecategorii sociale

Transformări urbane exemplare — Ringul vienez / Ringstrasse1857

K.u.K. Hofoper (acum, Opera de Stat), in stil neo-romantic,

Akademie der bildenden Künste(Academia de Arte Frumoase),

Justizpalast (acum, Ministerul de Justitie),Parlamentul, in stil neo-grec,Rathaus (Primaria) in stil gotic flamand,K.u.K. Hofburgtheater (acum, Burgtheater),Universitatea, in stil neo-renascentist,Votivkirche, in stil neo-gotic,Bursa,Observatorul astronomic Urania,Kriegsministerium (acum, cladire guvernamentala),

in stil neo-baroc,Postsparkasse (Banca de Economii a Poştei),

Jugendstil,Museum für Angewandte Kunst

(Muzeul de Arte Aplicate) in stil neo-renascentist,

Palais Württemberg (Hotel Imperial),Palais Schey von Koromla,Volksgarten,Burggarten,Stadtpark

Transformări urbane exemplare — Barcelona1859

O3. Transformări tehnice: structuri îndrăznețe și materiale noi

Abraham Darby, Severn Bridge, Coalbrookdale1779

Gustave Eiffel & Maurice Koechlin, Léon Boyer, Viaduct Garabit, Auvergne, 1880-84

Gustave Eiffel & Théophile Seyrig, Podul „Don Luis I” peste Douro, Porto, Portugalia 1881-86

John Fowler & Benjamin Baker, Pod peste Firth of Forth1890

ing. Arnodin, Pod transbordeur, in portul Marseille 1905

Ferdinand Dutert & Victor Contamin, Galerie des Machines, Exposition Universelle, Paris 1889

Betonul armatFrançois Hennebique, 1879/1892 — nodul monolit

Betonul armatPaul Cottancin, 1890 — combined reinforcement of concrete and brickSaint Jean de Montmartre, Anatole de Baudot, 1894-1904

istoria arhitecturii moderne. introducere sec xix.pdfhilde heynen, architectureandmodernity. a...

Documents