istoria asiei moderne

Redactor: Radu Badale

Tehnoredactare computerizatS: Andreea Apostoi

Coperta:Walter Riess

Doncrierea CIP a Bibiiotecli Nationale a RomSniei Mi l U, SORIN

Intoria Asiei modeme / Sorin Mitu; pref.: Camil Mure§anu. - l')UMire$li: Corint, 2003

Blbllogr.ISDN 973-653-487-1

I Mtireganu, Camil (pref.)

U4(5)

Toate drepturile asupra aeestei lucrari sunt rezervate Editurii CORINT

e J £ . / 3 . 3 G 3 / ^

S O R I N M I T U

C onferenfia r un ive rs ita r la Facultatea de ls to rie §i Fttosofie a Universitaj:ii „B abe§ -B o lya i" d in C luj

y...........'....... • ..... v

BCU Cluj-Napocai

I ISTMO 2004 00313 !

ISTORIA ASIEI MODERNE

DE LA MARILE DESCOPERIRl QEOQRAFICE LA PRIMUL RAZBOl MOM DIAL

Cuvant Inainte:Camil Mureganu,

membru al Academiei Romane■ . ■

Si CORINTBucure§ti, 2003

C apitolu l ISfe"

MO^TENIREA ISTORICA A SFAJIILOR DinTRE TIQRU §1 GANGE

(PERSIA, ASIA CENTRALA, HORDUL iriDIEI)

Potrivit istoriei sacre a Islamuiui, anul 622, in care a avut loc Hegira (fuga profetului Mahomed de la Mecca la Medina) reprezintS momentul de Tnceput al erei musulmane. AceastS data marcheazS TnsS §i un punct de coti- turS Tn istoria umanitSiii, prin consecinfele majore pe care le-a avut cucerirea arabS §i expansiunea religiei islamice, pentru o mare parte a suprafefei locuite a planetei. La Tnceputu! secolului al V ili-lea, dupS doar cateva decenii de expedi|ii miiitare, arabii T§i extindeaU stSpariirea asUpra unui teritoriu uria§, care se Tntindea de la stramtoarea Gibraltar, din Maroc §j din Spania, panS Tn Asia Centrals, in nordul Indiei §i la hotarele de vest ale Chinei. In tot acest spa^iu, dominaj;ia politico-m ilitari a califilor va fi Tnso^itS de propagarea religiei islamice, precum §i de Tnflorirea strSlucitei civilizatii musulmane, de expresie araba, persanS sau turcica.

Avand la baza istoriei.sale acest moment initial de for- midabila expansiune, Islamul a continuat sS T§i extindS frontierele §i Tn secolele urmStoare, Tn direcjia Africii Negre, a Europei balcanice §i mai ales a Asiei de Sud-Est, panS Tn Bangladesh, Malaiezia sau Indonezia: Astazi, religia islamicS numSrS aproximativ un miliard de adep|i, care ocupa majoritatea teritoriilor „calde” (adeseori de§ertice) ale Lumii Vechi.

in pofida acestei masivitaji impresionante, opinia potrivit cSreia musulmanii ar reprezerita un bloc unitar nu este decat rezuitatul unei perspective eronate, datorata observatorilor din afara, Tn primul rand europenilor cre§tini. Aceasta eroare are o istorid TndelungatS. IncS de la primele contacte, musuimanul a constjtuit pentru cre§tinul european principala figurS a altejrltSJii, adversarul ireductibil, necredinciosul, prin excelenta ..Ceiaialt”, cel taJS de care „noi” trebuie sa ne delimitSm §i s3 ne definim propria identitate §i credinta. Ca orice imagine a ..Celuilalt”, aceasta reprezentare a simplificat la maximum trSsSturile atribuite musulmanilor, al caror portret conturat de civilizatia europeanS s-a redus la o seama de prejudecaji §i cli§ee: exo- tism, cruzime, despotism politic, Tnapoiere §i decadenja orientals. Mai ales Tncepand cu secolul al XlX-lea, termenii „Orient” §i ..oriental” au devenit etichetele prin care cultura europeanS occidentals a identificat tot ceea ce apartinea civilizatiei musulmane. Aceasta maniera de etichetare, pe care o putem denumi ..orientalism" (sau ..orientalizare”)/ includea §i ideea potrivit careja civilizatia occidental ar fi superioara barbariei orientale, iar europenii au misiunea de a civiliza §i de a ridica din starea de inapoiere p o p u la te respective. Desigur, acest lucru justifies, implicit, §i dominajia politics sau economica pe care o exercitau puterile europene asupra Orientului. Tn perioada coloniaia.3

Fenomenul ..orientalizarii" §i Tntreaga tradijie culturaia a europocentrismului au viciat Tnsa cunoa§terea civilizatiei islamice de catre europeni. atat la nive| §tiintific..cat §i in planul culturii de masa. Prejudecatile §i cli§eele simpliste cu privire la o realitate straina stanjenesc Tntotdeauna atat Tntelegerea autentica a Celuilalt, cat §i dialogui §i chiar conviejuirea efectiva, relafiile concrete dintre diferite {ari, culturi §i popoare. Din acest motiv, abandonarea perspectivei traditionale, centrata aproape exclusiv asupra Europei, precum §i atentia manifestata fata de alte culturi reprezinta prioritati al cunoa§terii istorice,. mai ales in lumea de astazi, angrenata in procesul globalizarii.

3 Pentru problematica ..orientalismului” , esenJialS esle carlea cercet§torului american de origine Palestinians Edward Said, Orientalism (1978), tradus§ recent §i In limba romanS.

18

1. Ramurile Islamului: sunnifi, gii|i gi kharyifciy O prejudecatS fundamentals care trebuie TnlaturatS, pentru a cunoa§te lucrurile in profunzime, este cea care atribuie civilizatiei musulmane un caracter monolitic. In reaiitate, lumea islamicS este extrem de diversS, Tn plan etnic, social-econom ic sau chiar religios, cunoscand dlvizSri asemanStoare celor care i-au Tmpartit §i pe europeni de-a lungul istoriei.

De§i to£i musuimanii urmeaza Tnvataturile c5r|ii sfinte a Coranului (la fel cum cre§tinii pun la baza religiei lor textul revelat al Bibliei), Islamul este Tmpartit Tntr-o serie de grupari concurente. Principala diviziUrie este cea care Ti Tmparte pe musulmani Tn trei ramuri: sunnifi, § ii} i§i kharijip (ultimii fiind pu|in numero§i §i cunoscu|i4). ' - -4 fe Aceasta schismS dateazS din primele decenii de exis- teni§ a religiei islamice §i a fost provocata de problema succesiunii lui Mahomed; In anii 656-658, cel de-al patrulea calif (succesor al profetului), Ali, care era vSr §i ginere al lui Mahomed (fiind casStorit cu Fatima, fiica acestuia), §i-a vSzut contestata autoritatea de catre un important §ef arab. pe nume Mu’awiya, din clanul Omeia. In anul 658, dupS o serie de cohflicte, Ali a renunfat la putere, Tn favoarea lui Mu’awiya. Musuimanii care au considerat cS aceasta renuntare a rezolvat problema succesiunii §i au acceptat noua dinastie a califilor Omeiazi, fon- data de M u’awiya, au constituit gruparea sunnitS. Altii TnsS au fost de parere cS drepturile la succesiune ale lui Ali, ca §i ale fiilor acestuia, nu pot fi puse sub semnul TntrebSrii; ace§tia sunt cei care recunosc succesiunea lui Ali. In

* 4 AstSzi, urma§ii khariji\ilor (numiti §1 ibadiji) sunt majoritari 'in statul Oman, din sud-estul PeninsuleTArabice. " °

1 9

fine, a treia grupare, a khariji}ilor („secesioni§tii’\ Tn tra- ducere), cea mai legitimists, a considerat ca Ali nu avea dreptul sS renunte la calitatea de calif §i, Tn consecinta, nu l-au recunoscut nici pe Mu’awiya, dar nici pe califul care i-a dezamSgit.

Tn anul 661, un kharijit Tl asasina pe Ali. In anii care au urmat, cei doi fii ai lui Ali, Hassan §i Hussein, vor Tncerca sS conteste autoritatea Omeiazilor sunni^i. Dar in anul 680 Hussein era Tnfrant §i ucis de trupele califului lazid, Fiul lui Mu’awiya, moment care a definitivat ruptura dintre sunniti §i §iiti-

Diferenta dintre cele douS mari ramuri aie Islamului nu se reduce Tns§ la aceasta problema a succesiunii, ci ea include §i aspecte care tin de conjinutul doctrinar, ca §i de organizarea religioasa* Sunni|ii considera ca adevarul credinjei islamice este definit Tn mod suficient de Goran §i de Sunna (Traditia), un corpus care cuprinde spusele §i faptele Profetului (de aici denumirea de sunniti). Sunnijii;, care au reprezentat Tntotdeauna majoritatea musulmanilor, sunt Tmparjiti §i ei Tn patru subramuri sau §coli sunnite: malekismul (mai ales in Maghreb §i Tn Africa), hanefismul (Tn Turcia §i Tn Asia Centraia), §afiismul (Tn Orientul Mijlociu §i Tn Asia de Sud-Est) §i hanbalismul (Tn Arabia Saudita; Tncepand cu secolul al XVIII-lea, hanbalismul a imbracat forma mi§carii fundamentaliste a wah- habismului).

§iitii (numele lor vine de la sh i’a, care Tnseamna „parte”), reprezinta o minoritate Tn cadrul lumii musulmane. Din anul 1501, curentul §iit a devenit religia oficiaia §i majoritara in Persia (Iranul de astazi). De asemenea, §iitii sunt majoritari Tn Azerbaidjan, regiune situata Tn nordul Iranului §i care a facut parte din Imperiul Persan. Mai pot fi Tntalniti, ca minoritati, Tn Irak, Tn Siria, in Afganistan

20

§i Tn Asia Centrals. § iijii profeseazS o doctrinS mai misticS decat sunnijii §i acordS o mare im p o rta n t a§a-numitului „imams al epocii” , un intermediar divin care transmite adevSrul credinjei lui Allah Tn randurile credincio§ilor. Primii trei imami au fost Ali §i cei doi fii ai sSi, dupS care a urmat o serie de descendenji ai acestora, panS la ultimul imam, care nu a mai murit., ci a rSmas „ascuns”, el urmand sS se intoarcS la sfar§itul vremurilor. PanS atunci insS, §iitii trebuie sS trSiascS sub autoritatea TnvStSturilor acestui „imam ascuns”.

§ ip sunt divizaji, la randul lor, Tn mai multe subramuri. Acestea, de§i grupeazS, de obicei, un numar redus de adep$i, nu au treeut prin istorie farS sa lase urme semnifieative. Cei mai numero?i sunt §iipi duodecimani (§ii{ii din Iran, de exemplu), respectiv cei care recunosc un numSr de doisprezece imami care s-au succedat incepand cu Ali. O grupare aparte este cea a §iifilor septimani ( sau ismailifi), care nu recunosc decat §apte imami, ultimul fiind imamul Ismail, din secoiul al Vlll-lea, care a dat §i numeie sectei.6

§iitii se mai disting de sunniji §i prin faptul cS au instituit o ierarhie clericals riguroasS (formats din mollahi, aya- tollahi etc., titluri pe care le regSsim TnsS §i Tn cazul sunni^ilor). Dar ierarhia religioasS §iitS nu se limiteazS la

5 In limba araba „imam” TnsoamnS „cai§uza" sau „reprezentant”. Tn afara acceptiunii de „lider religios suprem” (sinonim pentru „calif\ Tn cazul sunnpor), termenul Ti desemneazS ?i pe conducatorii rugSciu- nilor colective musulmane.

6 O ramur§ a ismailijilor, „ha§i§inii”; a rSmas cunoscuta in istorie prin obiceiul utilizSrii ha§i§uiui Tn vederea TndoctrinSrii adep^ilor sSi, pregatiji pentru asasinate §i alte misiuni teroriste. De la numele ha§i§inilor, evoca|i in relatSrile lui Marco Polo, din secoiul al XIIMea, provine termenul „asasin”, din limbile europene moderne.

ransmiterea 'mvfitSturlloi mllf)lonsM, f I rim *.i tondmta de a-§i subordona autoritatea politics. Exlstenta acestei orga- lizSri ierarhice politico-religioase a stimulat §i un particu- arism local specific §iitilor, care a ajutat Persia, de exem- )lu, sS se delimiteze Tn mod categoric de restul lumii nusulmane.

2. Religie Islam ica §i culture persana

Trecand Tn revistS spafiul civilizatiei islamice, conturat je cucerirea arabS Tncepand cu secoiul al V ll-lea , :>bservam cS diversitSfii religioase evocate panS acum i se adaugS o varietate etnicS §i culturalS pe mSsurS. Pe dea^ supra, acest caracter multiform al lumii musulmane a :unoscut, de-a lungul istoriei, o permanenta dinamicS.

In pofida acestei re a lity fluctuante §i diverse, statele rationale islamice de astSzi, cum ar fi Irakul, Egiptul sau Iranul, ncearcS sa T§i consolideze legitimitatea inclusiv prin :onfectionarea unor genealogii istorice cat mai „rezistente” §i nai „omogene”. Acestea vor sS scoatS Tn evidentS existenja jnei continuitSJi statale sau chiar etnice TmpinsS cat mai departe n timp, pe acela§i teritoriu, pe care o manS invizibilS ar fi trasat de la inceputurile istoriei frontierele ideale care adSpostesc astSzi najiunea. Procedand la fel ca §i confratii ior din Europa secolului al XlX-lea, istoricii turci suprapun conturul Turciei rno- derne peste cel al Regatului Hittit, irakienii I§i asumS mo§tenirea glorioasa a imperiilor mesopotamiene, iranienii pe cea a Persiei ahemenide sau sasanide, uzbecii evoca amintirea stSpanirii lui Timur Lenk, Tn timp ce libienii scriu despre cuceritorii romani =are au exploatat populatia autohtonS cam Tn aceia§i termeni Tn ~are ..tracomanii” no§tri exalts autohtohismul dacilor, predece- sori, Tn linia cea mai directs cu putintS; ai romanilor de astSzi.

22

DacS lasSm Tnsa la o parte mitologiile na£ionaliste, con- statam cS §i zona Orientului, la fel ca oricare alta din lume, nu a fost caracterizatS de o continuitate etnolingvistica sau statala care sS justifice proiec-tele politice contemporane, ci a cunoscut revarsarea continua a unui amalgam de popoare, de limbi §i civiliza{ii. Din acest mozaic complex, reconfigurat o data cu fiecare noua zguduire istorica, au iuat na§tere realitajile pe care le putem observa Tn ziua de astSzi.

Cuceritorii veniji din Peninsula Arabic^ au reu§it sS !§i impunS nu doar credinja religioasS, ci §i limba. Tn primul rand Tn regiunile locuite de populafii Semite, unde se vor- bea limba arameicS, TnruditS cu cea arabS. A§a a fost cazul Tn zonele ocupate astSzi de Siria, Liban sau Irak. Acest proces de arabizare a durat ceva mai mult — dar a reu?it la fel de b i n e T n Eglpt ?i Tn restul Africii de Nord, unde rSzboinicii beduini au islamizat §i au arabizat populatiiie berbere. Toate aceste regiuhi, alSturi de Peninsula Arabics, patria originarS a cona|ionaIilor lui Mahomed, au rSmas arabofone panS Tn ziua de astSzi.

Asimilarea etno-lingvisticS promovatS de arabi s-a oprit TnsS la hotarele Persiei. Cu toate cS Imperiul Sasanid a fost cucerit §i el de califii omeiazi, TncS din secoiul al V ll-lea, aici TnsS limba persanS (aparjinand grupului de limbi iraniene) nu a fost TnlocuitS de arabS, iar Persia §i-a pSstrat, panS astSzi, structura etnicS de sorginte indo- europeanS. in schimb, majoritatea iranienilor au abandonat rapid religia lor traditionalS, zoroastrianS, adoptand islamismul §i Tncadrandu-se Tn civilizatia musulmanS.

Tntalnirea dintre religia islamicS §i strSvechea civilizatie persanS a dat na§tere unei strSlucite culturi arabo-persane, care se va rSspandi Tn Tntreaga Asie Centrals, ca §i Tn nordul Indiei. Limba persanS moderns (numitS farsi), formats dupS invazia arabS §i TmbogSJita cu multe cuvinte

23

din limba cuceritorilor, va deveni principala limbS de culture In spa^iul uria§ dintre raul Tigru la vest, fluviile Gange la rSsSrit §i Sar-Daria la nord, limba utilizatS la curtile §i Tn cancelariile din Ispahan, Samarkand, Lahore sau Delhi. Majoritatea poe|i!or, savantilor §i teologilor din acest perimetru T§i vor serie operele Tn persanS, limbS Tn care se purta §i corespondenta dintre curtea Chinei §i cea otomanS. Tn mod semnificativ pentru calitatea ei de limbS diplomatics, persana vorbitS Tn Afganistan se nume§te dsri, adicS „limba curtii” .

Situatia schitatS mai sus se va menfine peste o mie de ani, din secolele VI1-1X, cand cucerirea arabS, convertirea islamicS §i civilizatia musulmanS persanS §i-au pus pecetea asupra acestui uria§ teritoriu, panS Tn secoiul al XX-lea, cand statele nationale au Tnlocuit vechea ordine bazatS pe imperii §i limbi de culturS transnationale. Persana a rSmas limba oficialS Tn imperiul indian al Marilor Moguli panS la dizolvarea sa de cStre britanici, Tn anul 1858, iar Tn emiratul de Buhara panS Tn 1920, cand acesta a fost desfiintat de regimul sovietic. AstSzi, persana continuS sS fie singura limbS oficialS Tn Iran §i Tadjikistan, precum §i a doua limbS oficialS Tn Afganistan (alSturi de pashtu, principalul dialect local al afganilor).

Impactul limbii persane a fost resimtit puternic §i Tn nordul Indiei, zonS cuceritS, Tncepand cu secoiul al IX-lea, de cStre rSzboinicii musulmani, dar locuitS majoritar de populatiile indiene locale. Aici se formeazS limba urdu, care combinS lexicul persan cu gramatica limbii hinduse. Chiar §i astSzi, datoritS acestui prestigiu istorie, urdu, limba de culturS a musuimanilor din nordul Indiei, a fost desemnatS ca limbS oficialS a Pakistanului, Tn pofida faptului ca ea este vorbita doar de o minoritate a populatiei, majoritatea avand ca limbS maternS punjabi, un dialect indian.

3. Popoarele turcice gii dominajla mongolaReligia islamicS §i cultura musulmanS de expresie per

sanS constituie doar doi piloni ai mo§tenirii istorice aparjinand regiuniior situate Tntre Irakul arab §i Campia indo-gangeticS. Cea de-a treia components fundamentals a acestui vast ansamblu uman este reprezentatS de elem ents etnrc turcic. Popoarele turcice (care mai sunt numite §i turcomane) locuiau Tn mod traditional Tn stepele din nordul Asiei Centrale, Tn jurul Lacului Aral §i Tn nordul MSrii Caspice, unde duceau o existentS nomadS, de crescStori de animale. Principalele triburi turcice erau oguzii (din randul cSrora s-au desprins turcii selgiucizi, iar apoi turcii otomani, emigrati Tn Iran §i Tn Anatolia) §i kapceacii (cunoscuti Tn Europa sub numele de cumani §i pecenegi7), strSmo§ii kazahilor §i ai kirghizilor de astSzi.

Incepand cu secoiul al V lll- lea , concom itent cu desfS§urarea cuceririi arabe, triburile turcice nomade pStrund masiv Tn Asia Centrals. In podi§urile Tnalte ale Iranului §i Afganistanului ele se vor ciocni de popula{iile sedentare bS§tina§e, persane §i pa§tune, de origine indo- europeanS. La fel ca §i iocalnicii iranieni, nomazii turcici vor adopta religia islamicS, sub impactul cuceririi arabe, care tocmai atinsese Asia Centrals.

PStrunderea turcomanilor m spajiul Asiei Centrafe §i al Orientului Mijlociu va avea consecinte tot atat de important^ pentru istoria acestei regiuni ca §i cele determinate

7 Tn secoiele X—XIII, cumanii §i pecenegii au jucat un rol politic important Tn zona DunSrii §i a Carpatilor, Tn Ungaria §i Tn Bulgaria, fapt care Ieag3 istoria popoarelor turcice ale Asiei Centrale de istoria romanilor. Cumanii au l&sat multe urme Tn limba, toponimia §i onomas- tica romaneascS, de la numele BSnlganului, Teleormanului sau al muntelui Caraiman, panS la cel al dinastiei Basarabiior.

25

le exparisiunea Islamului. O serie TntreagS de regiuni Turkestanul, Azerbaidjanul §i Asia MicS) T§i vor modifica ■tructura etnicS, fiind locuite de acum Tnainte, Tn mod najoritar, de popula|ii turcofone.

In primul rand, triburile turcice. se vor stabili, definitiv, Tn egiunea cunoscutS in sens restrans drept „Asia Centrals”. Este orba despre bazinul fluviilor Amu-Daria §i Sar-Daria (darya = mare” sau „fluviu", in limba persanS), zoriS cunoscutS Tn \ntichitate, in vremea campaniilor lui Alexandru Macedon, sub lenumirea de Transoxiana (adicS „{ara de peste Oxus” — de- tumirea antica a fluviului Amu-Daria).8 Arabii ii vor spune la fel: i/lawerannahr, adicS ..regiunea de dincolo de fluviu”. Noii ocu- >an{i turcicLvor Tmprumuta TnsS acestei regiuni istorice etno- limul lor generic (turk), astfel cS ea va lua numele de Turkestan, lume sub care va fi cunoscutS §i de cStre geografii europerii, Tn :poca moderns. In a doua jumState a secolului al XlX-lea, erhi- atele musulmane din Turkestan au fost cucerite de Imperiul *us, iar Tn veacul urmStor au rSmas sub autoritatea U.R.S.S., iind reorganizate sub forma unor republic! sovietice. Din anul 1991, acestea i§i vor declara independenta, constituindu-se ast- el statele suverane care ocupS astSzi Asia Centrals musul- nanS: Kazahstan, KargazstanJ Tadjikistan, Uzbekistan §i iurkmenistarr. . r- ’

A§ezarea definitive Tn Asia Centrals a unor popula^i urcice islamizate §i sedentarizate, dintre care cei mai mportanfi §i mai nurnero§i aii fost uzbecii, nu reprezintS nsS singura transform are majors adusS in spa^iui Drientului Mijlociu de cStre triburile de origine turcomanS. ncepand cu secolele IX-X, to|i califii, sultanii §i emirii

? Tnainte de cucerirea macedoneanS, in timpul Imperiului Pers al \hemenizilor, satrapia care_ cuprindea aceasta regiune se numea Sogdiana. Sogdienii sunt o strSveche populate iranianS, iar urma§ii lor riai trSiesc §i astSziin munfii Tnalti ai Pamiruluh

26

arabi sau persanofoni, de la Cairo panS la Bagdad §i Tn nordul Indiei, Ti vor angaja pe temutii rSzboinici de sorginte turcicS Tn calitate de mercenari. Treptat, ace§tia ajung Tn situajia de a constitui principala fort;§ military din lumea musulmanS. §i, la fe! cum s-a Tntamplat Tn Imperiul Roman cu mercenarii de origine germanicS, rSzboinicii turcomani vor sfar§i prin a-i TnlStura de la putere pe stapariii lor arabi sau persani, Tntemeind propriile imperii, sultanate sau emirate.9 . y e? :?• ..:-o

Cea mai vestica stSpanirede acest fel a fost Sultanatul mamelucilor, din Egipt, format Tn secoiul al XIIl-lea. Mamelucii erau robi de origine turcica* din nord-estul MSrii Negre (a§a- numitii circazieni sau cerchezi), vandu|i Tn Egipt §i transformaji Tntr-un corp militar de elita. Ei au reu§it s<5 ajungS la putere Tn califatul de la Cairo, regimul lor dSinuind p3n3 Tn anul 1517, cand Egiptul a fost cucerit de sultanul otoman Selim I. Chiar $i Napoleon Bonaparte, Tn anul 1798, mai avea ocazia sS cunoascS teribila cavalerie a mamelucilor, Tn faimoasa sa campanie din Egipt. " v - -‘-I

§i m aisspectaculoasS a fost perform anta reu§it3 de rSzboinicii selgiucizi,- din neamul oguzilor. In anul 1055 ei au reu§it sS cucereascS Bagdadul, subordonandu-i, practic, pe califii abbasizi §i Tntemeind un imperiu care cuprindea majoritatea fostelor stSpaniri arabe, din Siria panS Tn, Afganistan §i Tn Transoxiana.Jn urma victoriei repurtate Tmpotriva bizantinilor la Manzikert, Tn anul 1071, selgiucizii. pStrundeau adanc §i Tn

9 Capacitatea de a Tntemeia stSpaniri durabile, specifics elitei militare turcomane, s-a manifestat §i Tn Europa. Tn Ungaria, cumanii a§ezaji Tn secoiul al XII l-lea vor repfezenta multS vreme un grup distinct, cu rosturi militare. Numele dinastiei vlaho-bulgare 3 AsSne§tilor este, de asemenea, cuman, iar numele dinastic al Basarabilor, cea mai veche familie domnitoare romaneascS, de la care se trage §i deriu- mirea actuals a Moldovei de peste Prut, perpetueazS panS astSzi, Tn spatiul nostru, amintirea rSzboinicilor turcomani. , ; ; v

27

■II■I

■■■■■■HSIIIPIVII I

Anatolia. Doar nSvSlirea altor invadatori, §i mai periculo§i, respectiv a mongolilor, la mijlocul secolului al XII l-lea, a pus capSt dominajiei selgiucide.

In fine, cea mai durabilS stSpSnire turcicS din Orientul Mijlociu §i Apropiat a fost cea a turcilor otomani. Ace§tia apartineau tot triburilor oguze §i s-au stabilit in Asia Mica (Anatolia), pe urmele selgiucizilor. In secolele X IV -XV , otomanii au reu§it sS T§i adjudece atSt mo§tenirea Imperiuiui Bizantin, cSreia Ti vor adSuga numeroase cuceriri Tn Europa BalcanicS §i Centrals, cat §i o bunS parte a celei arabe. Aceasta din urmS mergea din nordul Africii panS Tn Irak §i includea demnitatea califatului, preluatS de Selim i, dupS depunerea ultimului calif abbasid, in anul 1517. Centrul de greutate al Imperiuiui Otoman se va deplasa TnsS spre vest (Tn raport cu zona care ne intere- seazS), cuprinzand Anatolia, bazinul Mediteranei Orientale §i Peninsula BalcanicS. Cat prive§te expansiunea puterii otomane Tn direcfcia rSsSriteanS, ea va fi stSvilitS, fSrS drept de apel, la hotarele Persiei §iite.

Marea aventurS istoricS a rSzboinicilor turcici stabili£i Tn zona Orientului Mijlociu §i convert^ la Islam nu s-a limitat TnsS la Tntemeierea Imperiuiui Otoman. Prezenja lor marcheazS tot atat de pregnant §i zonele situate !a rSsSrit de raul Tigru. li Tntalnim §i aici, in fruntea tuturor emiratelor ?i sultanatelor, mai mult sau mai pujin efemere, formate intre secolele IX §i XVI, Tn Persia, Tn Transoxiana, Tn Khorassan, Tn Afganistan sau Tn nordui Indiei, ajungand panS Tn Bengal §i Tn sudul peninsulei indiene. Dar Tn aceste regiuni, victoria militarS obJinutS Tn fa|a stSpanitoriior arabi sau persani a fost compensatS de persanizarea cul- turalS a elitei politico-militare de origine turcicS. A rezultat, Tn tot acest spajiu imens, o culturS musulmanS turco-per- sanS, Tn care liderii politici §i militari erau aproape toji de origine turcicS, Tn timp ce administrajia §i cultura T§i pSstrau forma persanS. • .

Doar Tn Afganistan §i pe teritoriu! Pakistanului de astSz au existat cajiva dina§ti de alts etnie decat cea turcicS, respectiv pa§tuni locainici, de origine indoeuropeanS. Ace§ti emiri afgani au fost singurii conducStori din regiune capabili sS rivalizeze cu rSzboinicii de sorginte turcicS. Performanta lor se datoreazS, Tn primul rand, sistemului tribal de organizare socials al pa§tuni!or, sistem care a dat na§tere unor structure militare §i de putere similare cu cele ale turcomanilor. ;

Combinafia dintre religia musulmanS, cultura persanS §i elita politico-militarS turcicS nu epuizeazS TnsS totalitatea factorilor care compun mo§tenirea istoricS a regiunilor dintre raul Tigru §i fluviul Gange. AceastS zonS a fost deschisS mereu Tn fata celor mai diverse influente religioase §i cultu ra l, Tncruci§ate de-a lungul marilor drumuri comerciale care legau China §i India de spatiul arab §i de Europa. Cre§- tinii orientali, cum au fost nestorienii10, au pStruns adanc pe aceste rute, panS Tn China, la fel cum au fScut-o genovezii §i venetienii, care T§i purtau negojui pe „drumul mStSsii”. Imperiul Chinez, la randul sSu, a intrat Tn contact cu emiratele musulmane din Transoxiana, dupS cum negustorii musulmani s-au a§ezat in extremitatea nord-vesticS a Chi- nei, Tn a§a-numitul Turkestan chinezesc (provincia chinezS Xinjiang). Simbioza dintre cultura hindusS §i cea musulmanS persanS, care a durat o mie de ani Tn nordul Indiei, formeazS o alts paginS fascinantS din istoria civilization

O influents extrem de importantS, materializatS mai ales la nivel politico-militar, a exercitat §i dorninajia mon- golS; Tn anul 1220, armatele mongole conduse de

10 Dizidenja cre§tin3 apSruta Tn secoiul al V-lea, care neaga natura divinS a lui Isus. Afost condamnata ca erezie la Conciliul de la Efes, din anul 431 . Adeptii sai s-ati refugiat Tn Asia Mica, Iran, India §i mai ales Tn China, unde au Tntemeiat o comunitate cre§tinS distincta.

29

inghis-Han pStrund Tn Transoxiana, dupa care de- jsteazS Tntreaga Asie Centrals, Persia, Afganistanul §i zerbaidjanu). tn deceniile urmStoare, ginghishanizii, ma§ii cuceritorului mongol, T§i Tmpart Tntregul Orient. O Spanire mongolS se instaureazS Tn China (unde Tnte- eiaza dinastia Yuan), iar alta Tn Siberia apuseanS §i Tn epele Europei rSsSritene (a§a-numita Hoards de Aur).

in zona care ne intereseazS se afirmS ilhanizii §i aghataizii. Ilhanizii cuceresc Bagdadul, Tn anul 1258, §i T§i <tind autoritatea asupra celei mai mari pSrti a califatului obasid, incluzand;. Irakul, . Persia §i Afganistanul. iaghataizii vor stSpani teritoriile locuite de populafnle turce din Transoxiana. Tntre anii 1370-1405, din aceastS sgiune se ridicS un alt mare rSzboinic mongol, Timur Lenk, are reediteazS performantele lui Ginghis-Han, conducan- j-§ i o§tile de la Delhi (1398) panS la Ankara, Tn Anatolia 402), unde Tl Tnfrange pe sultanul otoman Baiazid I.NSvSiitorii mongoli au repetal, Tntr-un fel, experienja

izboinicilor turcomani, ISsandu-se absorb^ de civilizatia tat de atrSgStoare a spatiiior pe care le-au cucerit. Mai itai, ei se convertesc la religia islamicS, dupS care se tur- zeazS sub raport etnolingvistic, adoptand dialecte ale Dpulatiilor turcice locale. Din punct de vedere cultural, §i tongolii din Iran sau Transoxiana se vor Tnscrie Tn orbita vilizatiei persane. Cu toate acestea, elita ginghishanidS au timuridS-conserva amintirea originii sale tribale, pre- jm §i numeroase elemente de organizare politico-mili- jrS specific mongple.i Emirii §i sultanii locali iau; titlul de ani (daGS d e s c e n d e rs lor din Ginghis-Han ; Ti idreptSte§te Tn acest sens), hanii de Hiva11, de exemplu,

Stat musulman din Asia GentralS, format Tn secoiul al XVI-lea, pe ritoriul provinciei istorice Horezm, la vSrsarea fluviului Amu-Daria Tn jcul Aral.

0

pSstrand aceasta titulatura pana Tn anul 1920. Tn mod simi Iar, imperiul Tntemeiat Tn nordul Indiei de catre rSzboinicul de origine mongolS Babur, care va reu§i sS aducS sub autoritatea sa aproape Tntreaga Indie, T§i va pSstra pe tot parcursul existenfei sale, Tntre anii 1526-1858, titulatura orgolioasS de Imperiu al Marilor Moguli. .

4. Schim barile politice de la inceputul - secolului al XVI-lea

Tnceputul secolului al XVI-lea marcheazS un moment de cotiturS Tn istoria politics a Persiei, a Asiei Centrale §i a indiei.

Mai Tntai, trebuie sS remarcSm faptul cS §i la apus de aceastS zonS au loc transformSri importante. DupS ce Imperiul Bizantin dispare Tn anul 1453, Tn urma cSderii Constantinopolului, sultanul Selim I (1512-1520) pStrunde Tn Siria, Egipt §i Arabia. Ulterior, Tn timpul lui Soliman M agnificul (1520-1566), turcii otom ani desSvar§esc aceastS cucerire a lumii arabe, anexand nordul Africii, Tn vest, Tn timp ce Tn est ocupS lrakul, cu metropola sfantS, Bagdad, precum §i ora§ul Tabriz, Tn nord-vestul iranului. Tn acest fel, Imperiul Otoman T§i stabilizeazS (Tn linii mari) frontiera rSsSriteanS cu Persia. ■

Un alt eveniment declan§at Tn afara regiunilor dintre Tigru §i Gange, dar care va avea un impact hotSrator asupra acestora, este reprezentat de pStrunderea portughezilor Tn Oceanul Indian. DupS ce Vasco da Gama reu§e§te sS depS^easca sudul Africii, Tn anul 1498, descoperind astfel drumul maritim dintre Europa §i India, portughezii vor controla timp de un secol aceastS ruts comercialS de maximS TnsemnState, care asigura

31

aprovizionarea Europei cu produsele indiene. In prirnii ani ai secolului al XVI-lea, portughezii ocupS pozitii pe loate coastele care jaloneazS acest drum, TncepSnd cu Mozambicul, Tn sud-estul Africii, continuand cu Omanul, Tn sud-estul Peninsulei Arabice, cu portul Ormuz, Tn Golful Persic, pe coasta iranianS, pentru a ajunge la importantele a§ezSri de pe tSrmurile occidentale ale Indiei, Calicut, Goa §i Diu. Lumea islamicS pierdea astfel controlul asupra cSii maritime dintre-lndia §i Marea Ro§ie (care continua, pe uscat, spre porturile Mediteranei Orientale §i apoi, din nou peste mare, spre Venera), ruts pe care o controlaserS pan§ atunci navigatorii arabi.

Dar §i Tn interiorul spafiului care ne intereseazS, dupS cum aminteam initial, primii ani de dupS 1500 aduc o serie de schimbSri majore. Acestea au darul sS stabilizeze, Tn linii generale, harta politics atat de fluctuantS de; panS atunci, trasand totodatS cateva mari directii de evolujie pentru secolele care vor urma. Trei asemenea evenimente fondatoare vor influenja viitorul celor trei regiuni care compun acest spa{iu istorie: a) Tn Persia, Tn anul 1501, §ahul Ismail TntemeiazS dinastia Safavizilor §i impune con- fesiunea §iitS ca reiigie oficialS, transformSri care vor con- feri statului §i poporului persan coerenja necesarS dez- voltSrii lor ulterioare; b) Tn Asia Centrals, Tn anul 1500, dinastul uzbec Mohammed §eibani, descins din stepele nordice, supune Transoxiana (emiratul Mawerannahr) §\ capitala acesteia, ora§ul Samarkand; de acum Tnainte, neamul turcic al uzbecilor devine elementul politic dominant Tn toate emiratele §i , hanatele din Turkestan, ajungand sS se impunS inclusiv din punct de vedere lingvistic; c) Tn anul 1526, Babur, un conducator turcofon de origine mongolS din Transoxiana, alungat din posesiunile sale de invazia uzbeca, cucere§te nordul Indiei, unde

32

TntemeiazS Imperiul Marilor Moguli; acest stat va reuni cea mai mare parte a Indiei, panS la cucerirea britanicS din secolele XVIII-XIX.

In mod semnificativ pentru mo§tenirea istoricS a acestei zone, pe care o vor trahsmite pana Tn timpurile moderne, toate cele trei dinastii Tntemeietoare proveneau din elita rSzboinicilor turcomani, dar vor adopta la curjile lor rafinata culturS musulmanS de expresie persanS.

' *.! -** : ■■ - • ■; .

‘ ■*'- - >• ^ v>-

:'-£ ' ...... '•••.• ' •>. -r -nfc'X '-fa i. ’.•>«. '}**** ‘ -XV .' . •

• • • • ; ' v ' r f ; ' ’ * - • * . ''V-.?. "

Capitolul nPERSIA §1 AFQANISTAnUL

in SECOLELE XVI-X1X

. Persia In secolele xvi- xix

In pofida prestigiului civilizatiei sale, in perioada scursS 3 la cucerirea arabS din secoiul al Vil-lea §i panS la staurarea dinastiei Safavizilor, Tn anul 1501, Persia a cetat sS mai fie entitatea statalS coerentS §i bine indivi- jalizatS din timpurile antice, cand Tnfloreau imperiile Spanite de Ahemenizi, de par^ii Arsacizi sau de asanizi.12 Chiar dac£ a pSstrat multe elemente din iO§tenirea sa traditional^, inclusiv structura etno-lingvis-

iranianS a majoritStii populatiei sale, pe plan politic ersia islamicS nu mai reprezenta decat o parte oarecare lumii musulmane. Ea a cunoscut o soartS similarS cu

3a Tmpartci§ita de restul ansamblului islamic situat intre il §i Gange, fiind stapanita fie de califii arabi, fie de emirii sultanii turcomani emancipafi de sub autoritatea aces-

>ra, fie de cuceritorii mongoli, ghingishanizi §i timurizi, lamizati §i turcizaji aidoma rSzboinicilor turcomani. Tot

12 Pentru a deosebi statele §i populajiile iraniene din Antichitate de sle existente in Evui Mediu §i Tn epoca moderns, putem folosi matoarea conventie lingvisticS, TmprumutatS din limba francezS: Ti imim „per§i” pe iranienii din Antichitate (de unde denumirea de nperiu Pers”, „limbS persS” etc., pentru realit2{ile istorice din perioada lemenizilor); folosim denumirea de „persani" Tncepand cu Evui Mediu dic5 de la cucerirea arabS din secoiul VII), iar pe cea de „!mperiu srsan” sau „stat persan” o data cu Tntemeierea Persiei Safaviziior, Tn jcolul al XVI-lea.

4

Tntr-un mod similar cu soarta celorlalte provincii din Mesopotamia, zona Caucazului, Asia Centrala, Afganistan §i nordul Indiei, teritoriul Persiei s-a recompus mereu Tn cele mai variate configurajii politice. El fie a intrat Tn com- ponenja unor imperii uria§e, dar efemere (multe avand chiar Persia ca nucieu), fie s-a dezmembrat Tn diverse emirate concurente, aflate Tntr-o continua rivalitate rSzboinicS.

AceastS lipsS de individuaiitate politics a Persiei, Tn cadrul lumii musulmane din secolele VII-XV, se explica §i prin relativa omogenitate religioasS a ansamblului politic dintre Tigru §i Gange. In toatS aceastS perioadS, Tntreaga zonS care ne intereseazS, a§adar §i Persia, era dominatS de ramura sunnitS a Islamului, Tn varianta sa hanefitS.

J iitji nu constituiau decat o minoritate, este adevSrat, bine reprezentata tocmai Tn Irak sau Tn regiunea Iranuiui. Se observe Tnsa faptul c3 Tnca din timpul califilor abbasizi, Tn secoiul al X-lea, particularismul politico-social al Persiei traditionale §i-a gasit un bun aliatm particularismul religios al §iismului, fapt care explicS dainuirea acestei dizidenfe religioase Tn randurile comu- nitatilor izolate de pe platourile iraniene. Totu§i, marea majoritatea dinastiilor stapanitoare §i a centrelor religioase erau fidele culturii islamice „oficiale”, sunnita §i de expresie persana.

Un rol important in schimbarea peisajului religios din Persia l-au jucat triburile turcice de la frontiera de nord a Iranuiui, din Turkmenistan §i Azerbaidjan. Spre deosebire de triburile turcomane sedentarizate de multS vreme, turk- menii nomazi, influentati TncS de fostele lor practici religioase §amanice, au fost atra§i Tntotdeauna de variantele mai mistice al Islamului. In.consecinlS, multi dintre ei au adoptat doctrina §iita. Conflictul religios dintre sunnijii §i §iitii iranieni s-a suprapus a§adar peste rivalitatea dintre

vechile dinastii turcomane sau timuride, impregnate de cultura tradi^ionalS a Islamului oficial, §i noii contestatari politicly religio§i din nord, din muntii Azerbaidjanului §i din zonele de§ertice ale Turkmenistanului.

1. Intemeierea statului persan §iit al SafavizilorDin regiunea Azerbaidjanului, situatS Tn nord-vestul

Iranuiui, Tn Muntii Caucaz §i pe coasta sud-vesticS a MSrii Caspice, porne§te la Tnceputul secolului al XVI-lea acjiunea militarS condusS de §ahul Ismail I, fondatorul dinastiei Safavizilor. Safavizii, de origine turcicS, pretindeau cS sunt descendenjii califului Ali, calitate Tn care §i-au asumat rolul de lideri politico-religio§i ai §iiJilor. De asemenea, adeptii §ahului Ismail au gSsit un sprijin ideologic Tn doctrina religioasS a sufismului. Sufismul este un curent mistic din cadrul religiei musulmane (Tl Tntalnim atat la §iifi, cat §i la sunniti), care afirmS ca legStura dintre credincios §i Dumnezeu trebuie sS fie cat mai stransS, lucru care poate fi realizat prin contemplate §i ascetism. Un rol esential Tn cadrul sufismului Tl joacS relafia dintre mentorii spiritual) §i discipolii lor. Prin promovarea sufismului, mi§carea condusa de Safavizi completa programul unei veritabile rena§teri politice §i religioase a Persiei.

Intre anii 1501-1524, §ahul Ismail reu§e§te sa cucereascS Tntreaga Persie, TnlSturandu-i pe sultanii turcomani, conducStori ai statului Ak Koiunlu („Cei cu oile albe”). Initial, el dobande§te controlul asupra nord-vestului Persiei, cu ora§ul Tabriz, adicS asupra zonei din vecinStatea Azerbaidjanului natal. DupS aceea, Ismail se TndreaptS spre sud, fixandu-§i capitala Tn centrul Persiei, la Ispahan, §i atingand apoi Golful Persic.

36

Efortul militar al §ahului Ismail s-a concentrat Tn douS directii principals, respectiv vestul §i estul ansamblului persan, cu scopul de a reface vechea unitate iraniana, din timpul imperiuiui Sasanizilor. In apus, el cucere§te Irakul §i Bagdadul, fixand astfel hotarele cu Imperiul Otoman. In cele trei secoie care vor urma, Persia §i Imperiul Otoman se vor ciocni mereu de-a lungul acestei frontiere, ree- ditand parca, pe acelea§i aliniamente, conflictele antice dintre Imperiul Roman §i Regatul Parfilor sau cele dintre bizantini §i Persia sasanida.13 In nordul frontierei de vest, Tn zona Mun^ilor Caucaz, persanii §i otomanii i§i disputa suzeranitatea asupra regatului cre§tin al Georgiei, ca §i stSpanirea asupra Azerbaidjanului §i Armeniei. In sudul frontierei turco-persane era Tn joc Irakul, cu ora§ul sfant, Bagdad.

In cealalta extremitate a Persiei, la granifele de miazanoapte ale provinciei Khorassan (nord-estul Iranuiui §i nordul Afganistanului de astSzi), §ahul Ismail §i urma§ii acestuia trebuie sa |ina piept Tn permanent raidurilor de jaf lansate de emirii uzbeci din Turkestan, care rezidau la Samarkand $i Buhara. In luptele purtate. cu ace§tia, §ahul persan reu§e§te sa Tl Tnfranga pe Mohammed §eibani, conducatorul din Transoxiana, consolidandu-§i in acest fel §i periclitata frontiera de nord-est. Tot in estul Persiei, §ahii Safavizi stSpanesc cea mai mare parte a Afganistanului de astazi, ale carui teritorii le Impart cu putemicul, dar indepartatul vecin din Rasarit, Imperiul Marilor Moguli.

. Aceasta opera de edificare a unui stat persan bine delimitat.fata.de vecinii sai are la baza liantul ideologic al credintei §iite, pe care §ahul Ismail o impune ca religie

13 RSzboiui dintre Irak §i Iran, din anii '80 ai secolului care a trecut, a suscitat un nou conflict de-a lungiii acejeiafi frontiere mesopotamiene.

37

oficialS. Prin aceastS transformare revolu^ionarS, el separS Tn mod definitiv Persia de lumea musulmanS TnconjurStoare, rSmasS majoritar sunnitS. Cei doi mari adversari ai Persiei, care o amenin{3 la cele douS extremi- tS|i ale sale, turcii otomani din apus §i turcii uzbeci din Turkestan, vor fi motivati Tntotdeauna Tn actiunile lor de comandamentul religios care le cere sS poarte rSzboiul sfant Tmpotriva ereziei §iite. Chiar §i micii dina§ti afgani, aflafi sub suzeranitatea §ahului persan, dar rSma§i fideli credinfei sunnite TmpSrtS§ite Tn Tntreaga Asie Centrals, T§i menjin rezervele fafS de Iranul §iit, Tmpotriva cSruia se vor rSscula Tn secoiul al XVIII-lea.

2. Persia safavida, Imperiul Otoman §i Europa; domnia lui Abbas I

Urma§ii §ahului Ismail, suverani lipsifi de calitSJi §i de autoritate, pierd numeroase teritorii la frontiera apuseanS,Tn luptele purtate cu Imperiul Otoman. A§a este cazul Irakului, cu ora§ul Bagdad, precum §i al Georgiei, Armeniei §i Azerbaidjanului, la hotarul de nord-vest. Cu toate acestea, Tn pofida faptului cS Imperiul Otoman se afla la apogeul puterii sale, el nu va reu§i niciodata sS cucereascS Persia, a cSrei frontiers a constituit un fel de limits naturals a expansiunii turce§ti. Otomanii nu erau capabili sS poarte rSzboiul pe douS fronturi, atat Tmpotriva Casei de Habsburg, Tn Europa, cat §i a Persiei, Tn Asia. Pentru a inijia o campanie de succes pe until dintre cele , douS teatre de operatiuni, sultanii erau nevoijj Tntotdeauna sS cedeze teren Tn cealaltS direcjie. '

In orice caz, otomanii considerau ca rSzboaiele din Europa erau mai u§oare decat cele purtate Tn Persia. Campaniile din

38

Persia, desfS§urate pe spajii uria§e, Tntr-un relief accidentat sau de§ertic, durau de obicei o perioada mult mai TndelungatS ciecat cele din Balcani sau Ungaria, respectiv ani sau chiar decenii la rSnd. Pe de alts parte, armatele otomane nu puteau sS ierneze In condipe de ciimS mai aspre din Europa, fapt care le determina sS se retragS la sud de Balcani o data cu sosirea anotim- pului friguros. Acest lucru, apreciaza istoricii, a salvat Tn c^teva randuri Viena §i Europa Centrals de ocupajia turceascS.

Jocul strategic pe care sultanii erau obligati sa Tl desfa§oare Tntre cele doua fronturi, din Europa §i din Asia, a facut ca Persia sa constituie Tntotdeauna o diversjune util a pentru adversarii europeni ai imperiuiui Otoman. Diplomatii sositi din Europa Occidentals au frecventat Tn mod asiduu curtea din Ispahan, Tn pofida rezervelor religioase pe care le putea inspira ideea colaborarii cu un suveran musulman. ;

Unul dintre primele contacte de acest fel dateazS TncS de la sfar§itul secolului al VII l-lea, cand TmpSratuI francilor, Carol cel Mare, §i califul abbasid Harun-al-Ra§id au Tncercat sS Tncheie o alianJS TndreptatS Tmpotriva emirilor Omeiazi din Spania §j a Imperiuiui Bizantin.14 In secoiul al Xlll-lea, ilhanul mongol Abaka, ale cSrui posesiuni cuprindeau Persia §i Irakul, a Tntretinut relatii stranse cu papalitatea §i cu regele Franfei, Ludovic al IX-lea cel Sfant, cu scopul de a acjiona alSturi de cruciati Tmpotriva sul- tanatului egiptean al mamelucilor.15 In a doua jumState a

14 Cu aceasta ocazie, o solie francS a reu§it sS aducS panS Tn faja lui Carol cel Mare, la curtea din Aachen, nu doar mesajul califului arab, ci chiar un elefant Tn carne §i oase, trimis Tn dar de cStre Harqn, ca semrial prejuirii sale fata de suveranul cre§tin; 7yj::a’5 Intre IS rile Europei Occidentale, Franja a manifestat cel mai constant interes politic fa{5 de Orientul Apropiat §i bazinul Medit^ranei Orientale. IncS din epoca lui Carol cel Mare §i apoi din cea a cruciadelor, suveranii francezi §i-au asumat rolul de protectori ai Locurilor Sfinte §i ai cre^tinilor din Orient, mai ales ai celor din Palestina, Liban (cre§tinii rnaroniti) §i Siria.

39

secolului al XV-lea, hanul turcoman Uzun Hassan, care stSpanea Persia, §i-a trimis ambasadorii la Venecia, Neapole, Roma.Tn Ungaria §i in Moldova lui §tefan cel Mare, pentru a incheia o alianp Tmpotriva sultanului otoman Mahomed al ll-lea.

Cu toate ca nici una dintre aceste TncercSri nu s-a soldat cu rezultate concrete spectaculoase, ele demonstreazS existenja contactelor §i a colaborSrii politice Tntre arii de civilizatie atat de diferite §i de TndepSrtate, chiar §i Tn epocile Tn care mijloacele de comunicare erau TncS rudimentare.

In aceste condp, nu este surprinzStor faptul cS secoiul al XVI-lea a cunoscut noi jocuri diplomatice de acest gen, In conditiile dublei rivalitSJi existente Tntre Casa de Habsburg §i Casa de Valois, Tn Europa, §i Tntre Poarta otomanS sunnitS §i Persia safavidS §iitS, Tn Asia. In timp ce regele Franfei, Francisc I, Tncheia o alian{S cu Soliman Magnificul, Tn anul 1536, TndreptatS Tmpotriva Casei de Habsburg, nici adversarul sSu, TmpSratuI Carol Quintul, nu se lasa mai prejos, aliindu-se cu §ahul Persiei, Tahmasp I, Tmpotriva sultanului otoman.

Persia safavidS cunoa§te apogeul puterii sale politice Tn timpul §ahului Abbas I (1588-1629). In primul rand, acesta recupereazS o parte din teritoriile pierdute anterior Tn fa^a Imperiuiui Otoman (Azerbaidjanul, ora§ele Tabriz §i Bagdad). In rSsSrit, §ahul Tnvinge armatele Marelui Mogul §i cucere§te ora§ul Kandahar16, din sud-estul Afganistanului. In zona Asiei Centrale, Abbas poartS lupte cu hanul uzbec din Buhara. Pentru a consolida frontiera Khorassanului, ameninJatS mereu de raidurile uzbece lansate din Turkestan, §ahul instaleazS aici colonii militare

1fi Ora§ Tntemeiat (ca §i Kabulul'§i alte a?ez£ri afgane) de Alexandru Macedon, care l-a numit Alexandria din Arachosia. Corespondentul arab al numelui „Alexandru" este „lskandar”, de unde denumirea de Kandahar. • ...

40

formate din rSzboinici kurzi, adu§i din zona lor de ba§tinS, din nord-vestul Iranuiui.

Abbas I, un print luminat §i tolerant17, a fost primul suveran persan care a deschis porjile t^hi sale, cu Tncredere, Tn fata . influenjelor venite din Europa Occidentals. El inaugura astfel o tradi^ie care avea sS fie continuatS de dinastia Pahlavi, din secoiul al XX-lea. Cu ajutorul unor instructor englezi, §ahul a creat o armatS dupS model european, dotatS cu tunuri §i muschete, capabilS sS facS fa$S confruntSrilor cu trupele otomane. Pentru a proteja interesele economice ale Persiei, suveranul safavid Ti gonefte pe portughezi din portul Ormuz, bazandu-se Tn politica sa extemS pe alianta cu englezii, cSrora le acordS mari privilegii comerciale. Prin portul Bandar Abbas, din Golful Persic, corSbiile engleze ex porta u Tn Europa mStSsuri, covoare de Ispahan §i de Buhara, mirodenii adUse din India, perle §i diamante, importand totodatS produse europene, {esSturi engleze§ti, sticlSrie Venetians sau arme de foe. In acest fel, §ahul realiza be- nefiCii economice importante, pe care le TmpSrtea cu companiile comerciale engleze.

In planul relajiilor politice, Abbas I plSnuie§te Tncheierea unei alianje cu Anglia, Olanda, Spania, Rusia §i papalitatea, Tn vederea TmpSrtirii Imperiuiui Otoman. In acela§i timp, el T§i trimite emisarii diplomatici la Delhi §i Tn alte state indiene. Orizontul larg §i sentimentele tolerante ale §ahului sunt dovedite §i de faptul cS accepts prezenta misionariior cre§tini Th Persia; de asemenea, angajeazS Tn serviciul sSu numero§i armeni §i gruzini, alungati de cStre

. ...17 Bunele sentimente ale §ahului Abbas nu s-au manifestat lns3 decat Tn ptariul vie{ii publipe. tn via|a'de familie el a dat dovadS de o cruzirVie care l-a fScut sS i§i ucidS sau sS T§i orbeascS proprii copii.

41

otomani din |inuturile de ba§tinS, pe care Ti prejuie§te pentru abiiitSJile lor de negustori §i militari.

Pe de alts parte, continuand tradijia cursor musulmane ale Orientului, Abbas I a fost un mare protector al culturii, care a gSzduit la Ispahan numero§i arti§ti §i oameni de litere. indeosebi pictura persanS din aceastS epocS (Tn pofida tradijiei islamice, nerespectate, care interzicea reproducerea figurilor umane) cunoa§te o strSlucire com- parabilS cu cea a Rena§terii sau a barocului european. Portretul lui Abbas I citind, de exemplu, o capodoperS a artei persane, reprezintS o metaforS sugestivS pentru va- lorile Persiei safavide.

3. Declinul persan; criza din secoiul al XVIlMeaDupS moartea marelui §ah, Tn secolele XVII—XVIII,

Persia cunoa§te o lungS perioadS de declin, similar cu cel cunoscut de PoartaOtomanS. In planul relajiilor cu vecinii, se menjin problemele anterioare: rSzboaiele periodice purtate cu otomanii, raidurile de jaf Tntreprinse de hanii uzbeci Tn Khorassan, precum §i revoltele vasalilor sunni{i din Afganistan. De-a lungul secolului al XVIII-lea, acestor provocSri tradi{ionale li se adaugS TncS una: Rusia se extinde treptat Tn regiunea caucazianS (zona dintre Marea NeagrS §i Marea CaspicS), Tn directia Georgiei, a Daghestanului §i Azerbaidjanului, amenintand deopotrivS Persia §i Imperiul Otoman. Ora§ul Baku, de exemplu, de pe malul MSrii Caspice (capitala Azerbaidjanului de astazi) trece de cateva ori, Tn secoiul al XVIII-lea, de sub autoritatea §ahului sub cea a {arului sau a sultanului.

. Principalele probleme ale Persiei sunt TnsS de ordin intern. In pofida re lapor comerciale stranse pe care le

42

Intretine cu statele europene, Persia, la fel ca imperiul sultanilor, nu va cunoa§te procesul de modernizare economics, tehnologicS §i politics pe care II Tntalnim Tn Europa acestei perioade. Din aceastS cauzS, pe mSsurS ce decalajul fa{S de Occident se accentueaza, §i istoria Persiei se SsociazS cu imaginea decadenjei §i a unei sub- dezvoltSri tot mai pronunjate. §ahii conduc Tntr-o manierS despoticS, T§i asasineazS frajii sau chiar fiii pentru a-i Tmpiedica sS ajungS la domnie, T§i trateazS supu§ii ca pe ni§te sclavi, iar statul ca pe un domeniu personal, care poate fi exploatat dupS bunul plac al suveranului. AceastS manierS de guvernare (pe care o Tntalnim, Tn grade diferite, din India §i China panS Tn Principatele fanariote sau Tn Rusia) va Tmpiedica TnsS economia §i administralia unor asemenea state sa ajungS la performantele Europei Occidentale. Corupfia guvernatorilor din prOvincii, iniefl cien^a sistemului de colectare a impozitelor §i sISbiciunen unei armate lipsite de resurse suficiente reprezintS principalele elemente care compUn tabloul decaden^ei statului persan. * *

DificultStile datorate stilului de guvernare inadecvat al §ahilor erau agravate de cele care decurgeau din structura geograficS $i culturalS a $Srii. Spajiile uria§e, greu de con- trolat de cStre autoritSJile centrale, izolarea provinciilor, despSrJite de zone de§ertice sau muntoase (ceea ce favoriza tendinjele centrifuge), diversitatea etnicS §i reli- gioasS a populafiilor componente, aflate adeseori Tn conflict toate acestea fSceau din Persia o JarS greu guver- nabilS, chiar §i pentru un regim politic mai efficient.

Aceste probleme interne ale {Srii nu Ti Tmpiedicau Tnsa pe europeni sS ob|ina Tn contin’uare beneficii economice de pe urma rela{iilor comerciale cu Persia. Mai mult decat atat,

43

diferitele puteri europene se concureazS reciproc pentru a obt,ine pozijii privilegiate, profitand §i de sISbiciunea interna a statului persan. Astfel, olandezii T§i valorificS hegemonia de care se bucurau la mijlocul secolului al XVII-lea pe toate mSrile lumii §i, dupS 1645, Ti TnlSturS pe rivalii lor englezi, objinand monopolul comer{ului cu mStase. Spre sfar§itul secolului al XVII-lea, este randul francezilor sS beneficieze de supremajia lor politico-militarS din Europa, ca §i de efectele mercantilismu- lui ini{iat de Colbert, instalandu-se §i ei tn mod ferm pe piaja persanS. Pe plan politic, in anul 1683 regele Ludovic al XlV-lea objine din partea §ahului dreptul de protecjie asupra cre§tinilor din Persia (Indeosebi armeni), continuand astfel „politica orientals” a regilor francezi, promovatS TncS din timpul cruciadelor §i al „capitula];iilor” Tncheiate de Francisc I cu sultanul otoman.

De-a lungul secolului al XVIII-lea, pe fondul declinului general pe care Tl cunoa§te, Persia este sfa§iatS de grave tulburSri interne, Acestea vor duce la rSsturnarea dinastiei Safavizilor §i la Tncheierea epocii de Tnflorire economics §i culturalS pe care o inaugurase domnia §ahului Ismail I. Profitand de situajia creatS, toji inamicii tradijJonali ai Ispahanului T§i vor da mana pentru a contribui la ruina puterii persane. ...

Criza Tncepe printr-o revolts a triburilor rSzboinice sunnite din Afganistan, care se rSscoalS Tmpotriva stSpanilor lor persani §iiji. In anul 1722, un emir afgan cucere§te Ispahanul, iar Safavizii sunt alungati. In aceastS conjunct turS prielnicS, uzbecii din Buhara invadeazS Khorassanul, iar otomanii ocupS Armenia, Azerbaidjanul §i Irakul. UrmeazS o perioadS de anarhie interns, Tn care urrna§ii Safavizilor T§i exercitS autoritatea doar Tn cateva provincii persane, confruntandu-se cu uzurpatorii afgani care T§i arogau titlul de §ahi. Imperiul Otoman intervine Tn politica interns persanS §i Ti sprijinS pe pretendentii afgani. Unul

44

dintre ace§tia se recunoa§te vasal al sultanului, promijand cS va distruge erezia §iitS din Persia. Rusia exploateaza §i ea criza persanS, cucerind teritorii Tn zona Georgiei §i a Azerbaidjanului.

Persia va fi salvatS de la o prSbu§ire politics totals (asemSnStoare cu cea pe care o cuno§tea Polonia, Tn aceea§i perioada) de un rSzboinfc turcoman, pe nume Nadir-§ah, care se afirmase Tn calitate de comandant militar, Tn serviciul ultimilor Safavizi. Nadir-§ah reu§e§te per- forman{a de a resuscita puterea persanS, ac|iune pe care o va realiza TnsS Tn beneficiul puterii sale personale. Intre anii 1735-1747, acest rSzboinic de excepjie supune Tntreaga Persie, reluand, Tn plin secol al XVIII-lea, tradijia medievalS a marilor cuceritori de origine turcicS din Asia Centrals. El Ti va zdrobi pe toji adversarii sSi, Tncepand cu afganii §i uzbecii §i terminand cu ru§ii §i otomanii, constran§i sS abandoneze cUceririle lor recente, din Irak, din Georgia sau din Armenia. In anii 1738-1739, Nadir-§ah se Tntoarce spre rSsSrit, pe urmele lui Babur §i ale lui Timur Lenk. DupS ce ocupS Kandaharul §i Kabulul, el invadeazS nordul Indiei, supune Imperiul Marilor Moguli §i jefuie§te Tn mod cumplit ora§ul Delhi. In cUrsul acestei operajiuni, popula^ia capitalei indiene a fost pur §i simplu masacratS, ca §i cSnd Evui Mediu ar fi renSscut sub atingerea sabiei vijelipase a cSpeteniei turcomane.

DupS asasinarea lui Nadir-§ah, Tn anul 1747, Tn Persia izbucnesc din nou tulburSrile interne §i luptele pentru tron. Lunga perioadS de anarhie se Tncheie abia la sfar§itul se- coluiui al XVIII-lea, prin instaurarea unei noi familii domnitoare (tot de origine turcicS): dinastia Kajarilor.

Reprezentan^ii acestei dinastii vor domni aproape un secol §i jumState, Tntre anii 1779-1925. In timpul Kajarilor, capitala Persiei este mutatS de la Ispahan (Tn centrul

Persiei), la Teheran, in nordul tSrjj. jn anul 1925, Kajarii sunt TnlSturati de la putere de cStre generalul Reza Khan, care TntemeiazS dinastia Pahlavj^ prima familie domnitoare de origine iranianS din istoria moderns a tarii. Ea va fi TnsS §i cea care incheie istorja monarhiei persane, deoarece ultimul §ah este o b lig a te cedeze puterea, in anul 1979, In fata regimului islamic jntrodus de ayatollahul Khomeiny, liderul religios al sailor Dinastia Pahlavi a fost §i cea care a adoptat numele actua| al tarii: din anul 1935, Persia se va numi, in mod official, Iran.18

4. Persia in secoiul al XIXêa

In secoiul al XlX-lea, istoria Persiei nu mai cunoa§te schimbSri spectaculoase, ci doat- continuarea declinului sSu politic §i economic, care o a ^ ncg tntr-o semidepen- denta colonials a puterilor europene. La sfar§itul secolului al XVIII-lea §i la Tnceputul celui urmator, vechea configurate strategics a regiunii se modjfjca in mod radical, iar Persia dobande§te noi vecini.

Principalele provocSri vin acum din partea Rusiei, in nord, §i a britanicilor cucerit0ri ai Indiei, Tn est. Persia poartS douS rSzboaie cu Rusia, Tntre anii

18 §i alte ISri §i-au schimbat numele if, seColul al XX-lea, adoptand denumiri cu un iz mai autohton. State|e respective considerau cS vechile nume aminteau prea mult de periâc|a colonials §i de dominatia exerc ita tS de strSini, mai ales atunci cand e je fuseserS date sau utilizate Tn mod curent de cStre fo§tii cuceritori. Tn A,sia, a§a este cazul Siamuiui, transformat in Thailanda, al Birmartjej . devenitS Myanmar, al Pakistanului de Est, numit actualmente B ^g iaês^ sau a| Ceylonului, care a luat numele de Sri Lanka. Pe continentu| african/Congo belgian s-a transformat Tn Zair, Rhodesia Tn Zirâbwe, Dahomey a devenit Benin, iar Volta SuperioarS a luat denumirea ,je Burkina Faso. -v

46

1804-181319 §i 1826-1828, Tn urma cSrora pierde majoritatea posesiunilor sale din regiunea caucazianS, respectiv Georgia, Armenia §i Daghestanul (provincie de pe coasta apuseanS a MSrii Caspice, la nord de Azerbaidjan). Prin tratatul de pace de la Turkmanceayi, din anul 1828, Azerbaidjanul era TmpSrtit Tntre Rusia §i Persia. Partea de nord, cu capitala la Baku, a rSmas dependents de Moscova panS Tn anul 1991, cand a devenit o republics independents. In schimb, restul acestei provincii istorice s-a mentinut Tn cadrul statului iranian panS azi, ceea ce face ca numSrul azerilor (populate turcicS de religie §iitS) din Iran sS fie mai mare decat cel al conationalilor din tara- mamS. v. :«f V* e**?.-.- i«r-

DupS tratatul din 1828, Persia T§i stabilizeazS frontiera cu Rusia, menjinand o relate extrem de prudentS cu puternicul vecin de la miazSnoapte. La Tnceputul secolului al XX-lea, tarul ajunge chiar Tn postura de a sprijini dinastia Kajarilor, care este contestatS pe plan intern §i e nevoitS sS - adopte o Constitute, sub presiunea -unor forte reformiste interne. Tn anii 1909 §i 1912, de exemplu, armatele ruse§ti intrau Tn Persia, de data aceasta cu scopul de a apSra tronul §ahilor.

Politica de echilibru a Persiei a fost favorizatS de faptul cS Marea Britanie, carestSpanea India, nu a perm is Rusiei, cu nici un pret, s5 se extinda la sud mai departe de frontierele Persiei. Acest lucru a contribuit Tn mod decisiv la pSstrarea independentei §i contlnuitSJii statale a Persiei, Tntr-o epocS Tn care marile puteri colonials T§i TmpSrteau teritoriile Asiei §i Africii. La fel ca §i China, Persia a fost doar obiectul unei TmpSrtiri a sferelor

19 Tn timpul acestui rSzboi, Persia a incercat sS obtinS sprijin militar Tmpotriva Rusiei at^t din partea Franjei, :eat §i a Marii Britanii. Tn urma unui acord franco-persan Tncheiat Tn anul 1807 (Tnaihtea bStSliei de la Tilsit), Napoleon a trimis Tn Persia instructori militari §i armament.

47

de influenp, TmpSrtire statuatS prin acordul anglo-rus din anul 1907. Semnatarii acceptau ca influenza ruseascS s§ se extindS Tn nordul tarii, iar cea a Marii Britanii in sud-est, dar aceasta Tn condijiile in care Persia T§i menjinea independent §i frontierele. Ea devenea astfel un stat-tampon, cu menirea (potrivit intereselor strategice britanice) .de a bloca expansiunea Rusiei Tn direcjia Oceanului Indian. Persia se alStura astfel Chinei, Siamului §i Afganistanului, state fetsiatice care §i-au men|inut independent Tn timpul marii expansiuni coloniale de la sf£r§itul secolului a! XlX-lea, din rafiuni de mehtinere a echilibruiui strategic Tntre puterile europene.

Pe plan intern, Persia face cativa pa§i Tn directia mo- dernizSrii, mai ales la sfar§itui secolului al XlX-lea §i la inceputul celUi urmStor. Elita feudalS de origine turcicS §i mongolS dispare treptat, dar fSrS ca Tn locul ei sS aparS o clasS intermediarS semnificartivS de functiona l sau burghezi. Clerul §iit reprezintS principala categorie elitarS care se bucurS de prestigiU Tn randurile societSJii. Chiar §i Tn aceste timpuri moderne, Persia nu T§i dezminte voca|ia tradifionalS de tarS a tendinjelor religioase contestatare. Viaja sa spirituals este frSmantatS Tn continuare de curente mistice §i dizidenfe ale islamului, a§a cum a fost cazul mi§cSrii religioase Baha’i, care se desprinde din cadrul religiei musulmane la mijiocul secolului al XlX-lea.20

Pe acest fundai social §i cultural traditional, atracjia modelului de dezvoltare european se face simtitS tot mai mult la nivelul elitelor conducStoare. §ahii, dependent de asistenta financiarS ruseascS sau de sprijinul politic britanic, Tntreprind voiaje *,de initiere” Tn Europa

20 Numele religiei Baha’i vine de la „Baha Allah” („splendoarea lui Dumnezeu”), supranumele unui conductor religios Iranian, care a trSit la mijiocul secolului at XlX-lea §i a fost unul dintre ini|iatorii noii credinje.

48

Occidentals, iar a r is to c ra t persanS T§i trimite copiii sS studieze la Paris. In acest context politico-social, ultimii suverani din dinastia Kajarilor penduleazS Tntre TncercSrile de reformare a statului §i a economiei §i un conservatorism dictat de inertia societStii persane.

Abia Tn secoiul al XX-lea, dupS instaurarea dinastiei Pahlavi, Tn anul 1925, vechiul imperiu al Persiei se va Tnscrie Tntr-un mod mai decis pe drumul reformelor, profitand §i de resursele sale petroliere, care permit finantarea procesului de modernizare.

B . AFGAttlSTATiUL IN SECOLELE XVIII-XIX

1. Factorii particular!zan^i ai statului afganTulburSrile care au avut loc Tn Persia safavidS la

mijiocul secolului al XVIII-lea au permis formarea unui stat independent Tn Afganistan, o entitate politico-statalS care a dSinuit panS azi. Teritoriul cunoscut sub acest nume cuprinde, Tn principal, zona muntoasS §i deosebit de aridS din estul podi§ului iranian, traversatS Tn nord de Muntii Hinduku§, iar Tn sud de de§ertul Registan. De§i, de-a lungul istoriei, Afganistanul nu a constituit, Tn linii mari, decat partea de rSsSrit a Imperiuiui Persan, se poate vorbi totu§i despre o anumitS individualitate politico-geograficS a acestei regiunL Tn primul rand Tn calitatea ei de zonS de trecere. ;

Afganistanul face legStura Tntre cateva mari arealuri distincte ale continentuiui asiatic, la Tncruci§area cSrora este situat: podi§ul iranian la apus, Transoxiana §i restul Asiei Centrale la miazSnoapte, Campia indo-gangeticS din nordul Indiei la sud-est, Principala „poartS de trecere” de

pe teritoriul Afganistanului permite accesul dinspre Transoxiana cStre India §i este alcStuitS din trecStorile muntoase care strSbat Muntii Hinduku§, coborand tn Campia lndusului.2i Pe aid au trecut, de-a lungul timpului, majoritatea nSvSlitorilor care au izbit nordul Indiei, Tncepand cu Ginghis-Han §i Timur Lenk §i terminand cu Babur §i Nadir-§ah, Tn secoiul al XVIII-lea. Nu TntamplStor, Tn aceastS zonS de trecere din estul Afganistanului este amplasatS §i capitala sa, Kabul.

Din punct de vedere etno-lingvistic, individualitatea Afganistanului ar putea fi datS de originea pa?tunS a celei mai mari pSr i a populajiei sale. Dar pa§tunii, popor de origine iranianS, reprezintS doar 50-60% din totalul populajiei care trSie§te Tn Afganistan. Restul locuitorilor vorbesc fie alte limbi iraniene (tadjicii din nord-est, care formeazS peste un sfert din populate, sau belucii din sud), fie limbi turcice, cum este cazul uzbecilor §i al turkmenilor din nord. Tn Evui Mediu TnsS, dupS cum am vSzut, aceastS components etnicS a populafiei nu a marcat in mod semnificativ identitatea politics a emiratelor afgane. Ele aparjineau marelui spajiu cultural de expresie persanS, indiferent de etnia pa§tunS, arabS, turcicS sau mongolS a dina§tilor care le-au Tntemeiat...

Pentru perioada respectivS, un factor de diferenjiere mult mai important decat limba sau etnia a fost religia afganilor. DupS anul 1501, cand Persia adopts §iismul drept confesiune oficialS, apartenen$a emiratelor §i a populatiei din Afganistan la Islamul sunnit a servit ca un puternic factor de delimitare Tn raport cu §ahii suzerani de la Ispahan. Doar o micS parte a locuitorilor Afganistanului (hazarii, o populate de origine iranianS din centrul §i

21 Cea mai important^ ruts trece priri trecStoarea Khaiber, care asigura legatura dintre ora§ul Kabul §i valea superioarg a Indusului.

50

vestul tarii) erau de confesiune §iit3 §i, Tn consecinta, au pututjuca rolul de client politici ai Persiei.

In orice caz, nu trebuie sa ne lasam in§elafi de mitologiile nationalists ale continuitatii etnice §i statale, care ar identifica

-originile statului afgan de astSzi Tn predestinarea sa geografica sau etno-lingvis.ticS.Ca peste tot in lume, hazardui istorie este cel care a combinat diferitele elemente intrate In componenta Afganistanului contemporan §i nu a existat nici un plan presta- bilit al istoriei sau geografiei, care sa conducS Tn mod necesar la aparltia natiunji §i a statului de azi. Legatura stransa dintre etnie, najionalitate §i puterea statalS, care sta la baza statelor rationale contemporane, nu va, lua na§tere decat o data cu Tnceputurile epocii moderne.

Din acest motiv, nu este nevoie sa cautam rSdacinile statului afgan Tn formatiunile politice care au existat pe teritoriul Afganistanului Tn Evui Mediu timpuriu, a§a cum au fost statele Ghaznavizilor §i Ghurizilor, din secolele X—XIII. Acestea faceau parte din vasta lume a emiratelor musulmane conduse de razboinici turcomani, Tmpartindu-§i cuceririle §i: inriperiile efemere cu dina§tii din Iran, din Transoxiana sau din nordul Indiei. ;.o r Dupa 1501, Persia safavida a Tnglobat sau §i-a subor-

donat formatiunile politice din zona, care constituiau Tn mod traditional frontiera rSsariteana a vastuiui domeniu iranian. Datorita caracterului de spatiu de tranzit pe care Tl avea Afganistanul, stapanirea lui reprezenta o conditie strategics a jndependentei Persiei. Doar cine controla zona respectiva^putea. apara platoul iranian Tn fata amenintarilor venite dinspre Indus sau Amu-Daria. In pofida controlului politic persan, emiratele vasale din aceasta regiune Tndepartata, amenintata mereu de incursiunile uzbecilor din nord sau de pretentiile Imperiuiui Mogul din est (un fel de „marca de aparare" a imperiuiui safavid), au

■ ii i

■ i■ i

n

i i

■ i

■ i

■i■ i■I■i

[

■ I

conservat o anumitS individualitate politics a zonei, stimulate §i de particularismul ei sunnit.

Trebuie subliniat faptul cS emirii care s-au rSsculat Tn secoiul al XVIII-lea Tmpotriva autoritS{ii persane nu erau ni§te conducStori na^ionali care luptau pentru emanciparea poporului lor de sub o dominate strSinS — a§a cum ne-ar putea face sS credent o judecatS prezenteistS, anacronicS, In realitate,- era vorba despre acliunea unei elite feudale traditionaie, care perpetua cultura politics a rSzboinicilor Tntemeietori de imperii din Evui Mediu. AceastS logics de tip ,,imperial”, medieval, va motiva ac|iunea elitelor conducStoare afgane panS tarziu, Tn secolul al XX-lea. Abia atunci vor fi Tnlocuite traditiile de sorginte medievalS cu ideologia moderns de stat, care devine principalul argument legitimant al actiunii politice.

2. De la „po!it!ca imperial^' la „statul-tampon"Ambi|iile „imperiale”, de facturS tradi\iona!S, ale

dina§tilor afgani sunt bine ilustrate de rSscoala pe care o ini{iazS ace§tia, Tn anul 1710, Tmpotriva §ahului persan. Emirul afgan Mir-Mahmud, care cucere§te Ispahanul §i Ti TnlSturS pe Safavizi Tn anul 1722, nu era interesat deloc de „independenja Afganistanului” (asemenea termeni nu existau Tn vocabularul politic al epocii). Proiectele sale nu vizau „decat” Thtemeierea unui nou imperiu pe ruinele celui persan §i combaterea confesiunii eretice §iite.

Episodul fondator al istoriei statului afgan modern are loc Tn anul 1747, cand Nadir-§ah, restauratorul de o clipS al puterii persane, era asasinat. Unul dintre fo§tii sSi locotenenti, ofiterul pa§tun Ahmed §ah, profits de prSbu§irea puterii Mogulilor, Tn est, ca §i de anarhia renSscutS Tn Persia, la vest, §i pune bazele statului afgan

52

independent, Tntemeind dinastia Durrani, prima familie domnitoare din istoria noutui stat. Sub domnia lui Ahmed §ah (1747-1772), Afganistanul rSmane fidel tradijiilor rSzboinice ale elitei sale conducStoare, adjudecandu-§i o parte din mo§tenirea lui Nadir-§ah §i extinzandu-§i frontierele panS la nivelul unui mic imperiu. In afara nucleului sSu istorie; rtoul stat mai cuprindea pSr$i importante din Turkestan §i din nord-estul Persiei, precum §i teritorii imense Tn India. In afara regiunii muntoase Ca§mir, din nordul Indiei, primul suveran al Afganistanului a stSpanit §i Tntinsele provincii Punjab, Sind §i Belucistan, de-a lungul vSii Indusuluij adicS Tntreg teritoriul Pakistanului de astSzi. In afara popula$iei s/Tc/7, din Punjabul indian, Tn aceste provincii locuiau pa§tuni §i beluci, dar mai ales punjabi, o populafie islamizatS de origine hindusS.

In prima jumState a secolului al XlX-lea, autoritatea puterii centrale sl9be§te, iar statul afgan se fSramiJeazS Tn mai multe centre de putere, pierzand totodatS posesiunile sale din India §i din Persia. Cu toate acestea, el T§i mentine continuitatea §i identitatea statalS, bazatS pe etnia pa§tun& §i pe religia musulmanS sunnitS a majoritstii populajiei sale.

- Intre anii 1819-1868, Afganistanul se divizeazS Tn patru stS- tulete rivale, giupate Tn jurnl principalelor ora§e (Kabul, Herat, Kandahar, Balkh). Liderii locali luptS pentru putere, prelungind la nivel politic antagonismele locale, de naturS tribalS22, etnicS sau religioasS. RivalitS{ile interne, manifestate sub forma

,< 22 Structura tribalS, a societSJii afgane a jucat un rol important In istoria t§rii. Identitatea de naturS tribaiS (o forma de solidaritate. de nivel infraetnic) a reprezentat, adeseori, un factor de diferenflere mai puternic decat apartenenta etnicd. Ceea ce Ti leagS pe membrii unui clan este originea lor comunft, genealogia pe care o Tmp3rtS§esc, §i nu limba pe care o vorbesc. Regiunile izolate, cum sunt cele muntoase, favorizeazS apa.rijia acestui tip de organizare socials, panS nu demult Tntalnit §i Tn Europa, de exemplu Tn Scoria.

53

;

unor veritabile rSzboaie civile, vor rSmane o constants a istoriei Afganistanului, panS in zilele noastre. Ele au fost stimulate de tradi^ia rSzboinicS a acestor populajii de munteni, ca §i de structure tribala a societS|ii afgane. t , In plus, la fel ca in toate situajiile in care anarhia interns

inflore§te, centrele de putere locale T§i identificau prelun- giri §i suporteri in afara frontierelor. Intotdeauna, tadjicii §i uzbecii din nord au incercat sS obfinS sprijinul conajio- nalilor din Turkestan, iardupS cucerirea acestei regiuni de cStre armatele Jarului au devenit clien^i. politici ai Moscovei; pa§tunii din partea de rSsSrit a JSrii, din Kabul panS la Kandahar, i§i cSutau aliaiii in Campia Indusului §i se aliau cu stSpanii de aid (respectiv cu britanicii stSpani- tori ai Indiei, iar astSzi cu statul pakistanez); in timp ce pSrJilor apusene, cu ora§ul Herat, nu le mai rSmanea decat varianta persanS, mai ales cS in regiunile respective trSia §i minoritatea §iitS a hazarilor.

De la mijiocul secolului al XlX-lea, Afganistanul devine un obiect al rivalitStii ruso-britanice, Tn condple Tn care cele douS puteri ajung la frontierele sale. Englezii erau interesaji Tn pr|mul rand de protejarea granijelor nord-vestice ale Indiei, fiind con§tienJi de faptul cS Afganistanul constituia poarta naturals de intrare spre Campia indo-gangeticS. Avansul constant al Rusiei, din direcfia Asiei Centrale, a fost principalul motiv care i-a determinat pe britanici sS T§i TmpingS avanposturile cat mai departe spre nord.

Tn consecin{ci, armatele britanice patrund Tn aceastS zonS muntoasa prin trecatorile de la frontiera cu India §i poartS douS rSzboaie dificile Tn Afganistan, intre ami 1839-1842 §i 1878--1880. In cursul acestor campanii, armata englezS ocupa de mai multe ori Kabulul §i Kandaharul, stravechile ora§e afgane intemeiate Tnca din timpul lui Alexandru cel Mare. Un moment dramatic din cursul acestor razboaie a avut loc Tn anul

54

1841, cand un corp expedijionar britanic numSrand peste 16.000 de soidaji §i personal auxiliar (alcStuit mai ales din cipai, trupele coloniale indiene) era atacat de afgani pe cand se retrfigea din Kabul. Toji soldatii britanici au fost uci§i,; cu exceptia unui medic, care a reu§it sS scape §i sS ducS Tn India §tirea dezastrului. Dup§ un an, Kabulul era ocupat din nou de trupele coloniaie engleze, care instalau aid up emir favorabil intereselor britanice.

, incepand cu anii 1870, dupS ce Rusia avanseazS Tn Asia Centrals, impunandu-§i stSpanirea sau protectoratul asupra emiratelor din Turkestan, Marea Britanie devine §i mai interesatS de situajia Afganistanului. PanS atunci, politica externS a emirilor locals, la fel ca §i cea a Persiei, oscila Tntre ru§i §i britanici. Dar Tn anul 1878, cand emirul de la Kabul a Tncercat sS se apropie Tn mod semnificativ de Rusia, Marea Britanie a intervenit din nou cu trupe, declan§and cel de-al doilea rSzboi afgan. Ca urma re a acestui conflict, Afganistanul pierdea provincia Belucistan (la vest de cursul inferior al Indusului), teritoriu care Ti asi- gurase pana atunci ie§irea la Oceanul Indian. Mai mult decat atat, Tntre anii 1880-1919, Afganistanul prime§te statutul de protectorat britanie, pSstrandu-§i TnsS autonomia statalS, sub conducerea familiei domnitoare locale.

Din anul 1826, §ahul afgan Dost Mohammed Khan Tntemeiase o nouS dinastie, Barakzay, ai cSrei reprezentan|i vor domni panS Tn 1973. Cu toate acestea, luptele purtate Tntre pretendenfii la tron §i Tntre diferitele centre de putere locale nu vor Tnceta nici Tn timpul protectoratului britanic, prelungindu-se §i Tn secoiul al XX-lea. In acest sens, este semnificativ faptul cS majoritatea emirilor afgani au murit asasinati de cStre partizanii facjiunilor rivale.

55

II

Politica dusS de britanici Tn Afganistan nu urmSrea Tnsa cucerirea acestei JSri, ci doar obiectivul strategic de a menjine Rusia c§t mai departe de frontierele Indiei. Mai mult decat atat, englezii doreau sS evite un contact terestru direct cu Rusia, adicS o situate care ar fi putut duce la nelntelegeri §i conflicte. Ca §i Tn cazul Persiei, rivalitatea existenta Tntre Rusia §1 Marea Britanie a favorizat menlinerea independent Afganistanului, deoarece Londra §i Sankt-Petersburgul au preferat sa confere celor doua state asiatice statutul unor zone neutre, destinate sa previna ciocnirile dintre cele doua mari puteri concurente. La sfar§itui secolului al XlX-lea, Rusia era constransa de britanici sa recunoasca frontierele Persiei §i ale Afganistanului, acesta din urma devenind un stat-tampon Tntre posesiunile Rusiei §i ale Marii Britanii. Afganistanul primea chiar un mic teritoriu (culoarul Wakhan), Tn munjii Tnalji ai Pamirului, prin care atingea grani^ele de vest ale Chinei, pentru ca Th acest fel Rusia §i India britanica sa nu mai aiba deloc frontiere terestre comune.

DupS Primul RSzboi Mondial, in anul 1919, Marea Britanie recuno§tea independenta Afganistanului, prin Tratatul de la Rawalpindi. Cu toate acestea, englezii T§i vor pSstra influenfa politics Tn Afganistan §i Tn perioada inter- belicS, datoritS aceleia§i necesitSJi strategice de a asigura securitatea frontierelor Indiei.

> Capitolul IIIEXPANSIUNEA RUSEASCA IN CAUCAZ,

ASIA CENTRALA, SIBERIA §1 EXTREMUL ORIENT

Expansiunea constants a Rusiei, indiferent de zona vizatS (Siberia, Asia Centrals, Extremul Orient, Alaska, Polonia, regiunea balcanieS sau caucazianS), a reprezentat un factor de permanenJS Tn istoria acestei {Sri. lnsS§i identitatea politics a Rusiei are la bazS ideea de imperiu §i traditia unei extinderi necontenite Tn jurul nucleuiui sSu initial.2* AceastS operS de cucerire s-a desfS§urat Tn mod neTntrerupt, Tntre secolele XVI-XX.

Expansionismul rusesc reprezintS o experienJS istoricS originals. El se deosebe§te de imperialismul §i cotonialismul practicat de statele moderne din Europa Occidentals, prin cel pu{in douS trSsSturi esenjiale: a) cuceririle |arilor au vizat regiuni aflate Tntr-un raport de continuitate teritorialS cu Rusia propriu-zisS; bj ele s-au desfS§urat Tn mod sistematic §i fSrS Tntrerupere de-a lungui timpului, reprezentand o notS definitorie a istoriei §i a identitS£ii politice a Rusiei. Cucerirea ruseascS a Siberiei sau a Asiei Centrale prezintS unele note comune cu expansiunea colonials britanicS sau francezS, din Africa sau din Asia, dar se asearnSnS, Tn alte privinje, §i cu extinderea Statelor Unite ale Americii Tn Far-West. ?.

23 O asemenea observalie nu trebuie sS conduct la demonizarea Rusiei. TrSsStura amintitS nu este una „natura!3”, TnscrisS Tntr-un presupus specific etern al Rusiei, ci este supus5 transformSrilor, ca orice fenomen istorie. A§a dupS cum. a luat na§tere, Tntr-un anumit context, ea poate sS disparS din cuitura politics ruseascS, Tntr-o alt5 conjuncture, ceea ce ar contribui la echilibrarea politico-spiritualS a spajiului euroasiatic.

1. Contextul istorie al expansiunii Rusiei in lumea musulmanaDe-a lungul Tntinsei fa§ii de teritorii sudice care

porne§te din Peninsula Crimeea, trece prin Caucaz §i prin nordul Marii Caspice, pentru a ajunge Tn Kazahstan §i Tn Turkestan, expansiunea ruseascS a Tntalnit Tn calea sa mai ales populatii musulmane. Timp de cinci secole, Tncepand cu tatarii §i teminand cu tadjicii, Rusia a Tncercat sa integreze aceste popoare islamice Tn marele ansamblu politic guvernat de la Moscova sau de la Sankt Petersburg. ,... inca de la Tnceputurile istoriei lor, cnezatele ruse§ti s-au ciocnit cu populatiile de stepS asiatice, multe dintre ele de origine turcica, a§a cum era cazul kapceacilor — faimo§ii „poloveti” din Cantecul despre oastea lui Igor. Ulterior, mai bine de trei secole au durat confruntarile cu tatarii.24 intre anii 1237; cand se constituie statul mongol at Hoardei de Aur, §i 1480, cand cneazul Moscovei, Ivan a! Ill-led, reu§e§te sa se emancipeze de sub suzeranitatea hanilor tatari, majoritatea cnejilor ru§i au fost vasali ai acestor prinji ai stepelor. Indelungata relatie cu tatarii a lasat urme importante la nivelul tradi|iilor politice ruse§ti, contribuind la fasonarea profilului ambivalent al Rusiei, pe jumatate european, pe jumatate asiatic. ar ^

Cu timpul Tnsa, balanta de forte se va Tnclina Tn favoarea ru§ilor, Tncepand cu anii 1552-1556, cand Ivan a! IV-lea • cel Groaznic cucere§te hanatele de Kazan §i

24 Jcttarii de pe Volga, din stepele ruse§ti sau din Crimeea, de§i per- petueazS moftenirea politics a lui Ginghis-Han, apartin §i ei, din punct de vedere etno-lingvistic, grupului popoarelor turcice (la fel ca §i tatarii dobrogeni). in cazul lor, substratul etnic mongol a fost turcizat, Tn urma convietuirii cu kapceacii.

58

Astrahan, Tmpingand astfel hotarele Rusiei panS la vSrsarea VolgSi Tn Marea CaspicS. In acest fei, Tncepea §i Tndeiungata istorie a supunerii popula|filor musulmane de cStre armatele ruse§ti. in mod semnificativ, Rusia renS§tea ca {arS independents §i, totodatS, se afirma ca imperiu cuceriior (Ivan al IV-lea fiind primul print moscovit care §i-a luat titlul de tar) Tn urma rSzboaielor cu tstarii.

In secoiul ai XVII-lea are ioc marea aventurS a cuceririi Siberiei, care va ISrgi hotarele Rusiei panS ia Oceanul Pacific. Supunerea populapor siberiene, care TmpSrtS- §eau credinte religioase animiste, erau primitive §i pujin numeroase; nu a ridicat mari probleme de ordin politic sau militar. In schimb, expansiunea spre Caucaz §i spre Asia Centrals a stagnat Tn secoiul al XVII-lea, deoarece Rusia nu era capabilS TncS (§i nici nu avea interesul) sS pene- treze barierele naturale care o despSrteau de nomazii din stepele kazahe sau de triburile de munteni caucazieni, de la sud de fluviul Terek. ::

: Secoiul al XVIM-lea, care debuteazS cu rSzboaiele purtate de Petru cel Mare impotriva Suediei §i a Imperiuiui Otoman, transforma Rusia Tntr-o mare putere europeana, ca urmare a spec- tacuioasei sale expansiuni teritoriale spre vest. La Tnceputul secolului al XlX-lea, dupa TmpSrtirile Poloniei (1772-1793- 1795), Pacea de la Bucure§ti (1812) §i Congresul de la Viena (1815), frontierele apusene ale Rusiei atingeau Niemenul,Vistula, Prutul §i Delta DunSrii: In acest fel, Rusia se gSsea la limita maximS a expansiunii sale occidentale (dac§ facem abstractie de ocuparea Europei Centrale de cStre Uniunea | | £Sovietica, Tn urma celei de-a doua conflagratii mondiale).

I I■1 1

I I

■l l

n■■■■h i

Expansiunea Rusiei pe directia sud-vest a fost o con- I Isecmta a lungului §ir de; rSzboaie duse impotriva Imperiuiui Otoman. Timp de un veac, armatele tarilor au

59

Tntampinat mari dificultSJi Tn regiunile din nordul Marii Negre, stSpanite de tatarii din Hanatul Crimeii, vasaii ai sultanului. Tatarii erau speciali§ti ai razboaielor purtate Tn stepa, dar Tn acela§i timp atinsesera un anumit grad de civiliza|ie beneficiau de sprijinul Imperiuiui Otoman. Aceste atuuri conjugate vor Tngreuna la maximum sarcina trupelor ruse§ti. In cele din urma Tnsa, la sfar§itui secolului al XVIII-lea, stepele nord-pontice §i Peninsula Crimeea erau definitiv cucerite, anexiune care aducea Rusiei un a! doilea contingent masiv de populate musulmana, dupa tatarii din regiunea Volgai, supu§i Tn secolele XV1-XVII.

Dar Tn afara razboaielor purtate cu Imperiul Otoman (de o parte $i de alta a prm urilor Marii Negre), Rusia ini|ia Tn secoiul al XVIII-lea procesul de expansiune Tn directia Asiei Centrale. La sud-est de Muntii Urali, Rusia se va confrunta cu kazahii, populate de limba turcica §i de religie musuimanS care ducea o existenta nomada Tn stepele Tntinse din nordul Asiei Centrale. Rusia va fi practic nevoita sa T§i impuna autoritatea §i Tn aceasta regiune greu con- trolabiia, pentru a-§i proteja caile de comunicatie cu Extremul Orient, periclitate Tn perm anent de raidurile de jaf ale triburilor nomade din stepa. Expeditiile militare ruse§ti alternau cu tratativele diplomatice, cu luarea sub protectie a triburilor care se supuneau, cu construirea de forturi §i linii de comunicatii protejate. Ultimul pas l-a constituit colonizarea regiunilor, din Kazahstan, atat de putsn locuite, cu populatie adusa din zonele europene ale Rusiei.

Acest proces Tndelungat, asemanator expansiunii americane Tn Vest, va dura peste o suta de ani, prelungindu^se §i pe parcursul secolului al XlX-lea. !n tot acest rastimp, triburile nomade de kazahi §i de turkmeni, precum §i stepele §i de§erturile neprimitoare pe care le locuiau vor juca rolul de protectori naturali ai emiratelor

60

musulmane din oazele Asiei Centrale. Acestea rSman ferite de contactul direct cu puterea ruseascS, panS la mijiocul secolului al XIX-lea.

2 . C u cer irea C au cazu lu iSub aspectul situSrii lor geografice, popuiape de stepS

din sudul Rusiei, de origine turcicS sau mongolS, supuse de armatele |arului pe parcursul secolelor XVi-XVlll, apartineau continentului european. A§a erau ba§kirii din sud-vestul Muntilor Urali, kalmucii dintre Volga §\ Don sau tStarii din Crimeea. Evident, caracterul lor „european” nu se datoreazS, retrospectiv, decat convenjiei geografice care face ca hotarul dintre Europa §i Asia sS treacS de-a lungul fiuviului Ural §i ai mun£ilor cu acela§i nume. De altfel, geografii din secoiul a! XVIII-lea obi§nuiau sS plaseze aceastS frontiers mult mai la vest, pe fiuviul Don, conform delimitSrii trasate IncS din timpul lui Herodot.

EzitSriie atribuirilor geografice se manifests §i mai pregnant Tn cazul populapor din Muntii Caucaz. Majoritatea manualelor considers cS limita dintre Europa §i Asia trece prin nordul Caucazului, ceea ce confers tuturor popoarelor caucaziene o identitate asiaticS. AIJi geografi, mai genero§i, ISrgesc hotarele continentului european panS Tn sudul aceiuia§i masiv muntos, astfel cS armenii sau gruzinii cre§tini, dar ?i azerii sau cecenii musulmani devin europeni, Tn conformitate cu mai vechea tradijie savants care considera Caucazul izvorul etnic al nea- murilor indoeuropene.25

25 §i astSzi, Tn terminotogia politically correct uzitata in Statele Unite (adicS Tn limbaju! considerat nejignitor la adresa altor grupuri), termenul „caucasian” („caucazian”) Ti deserrmeazS pe toji indivizii care aparjin rasei albe, pentru a-i dtferenfia de asiatici §i de africani.

61

Orjcum ar sta iucrurile, tratarea regiunii caucaziene Tn paginile acestei cSr{i se justifies din punct de vedere istorie, iar anexarea ei de cStre Rusia se TncadreazS In contextul expansiunii moscovite Tn lumea musuimanS, fie ea europeanS sau asi- aticS.

Regiunea Munjilor Caucaz a reprezentat cea mai importanta cucerire a Rusiei din prima jumatate a secolului al XlX-lea. Dupa Congresul de la Viena (Tncheiat Tn 1815), expansiunea ruseasca spre vest a fost stavilita cu fermitate de catre puterile din centrul §i apusul Europei, prin intermediul politicii de respectare stricta a slatu-quo- ului teritorial, promovata de Austria lui Metternich §i de Marea Britanie. Singurul succes pe care §i l-a mai putut permite Rusia Tn aceasta direcfie a fost instaurarea tem- porara a protectoratului sau asupra Principatelor Romane (1829-1856) §i anexarea vremelnica a Deltei Dunarii, ca urrnare a Tratatului de la Adrianopol.

Inca din secoiul al XVI-lea, Rusia T§i fixase frontiera din regiunea caucaziana pe maiurile fluviului Terek, Tn campia care se Tntindea la poalele versantului de nord al Muntilor Caucaz. Dar ea nu va reu§i sa T§i extinda^ stapanirea la sud de aceasta limits decat dupa cucerirea stepelor din nordul Marii Negre, la sfar§itul secolului al XVIII-lea. f '

Este adevarat Tnsa ca §i pana la acea data Rusia s-a lasat antrenata Tn razboaie purtate Tn regiunea caucaziana, Tmpotriva Imperiuiui Otoman sau a Persiei. In uncle campanii din secoiul al XVIII-lea, armatele iarului au ajuns foarte departe spre sud, pana Tn Armenia §i Tn Azerbaidjan, pe coastele meridionale ale Marii Caspice, dar de fiecare data Rusia s-a vazut nevoita sa se Tntoarca la frontierele initiale. In afara otomanilor §i a persanilor, Rusia mai avea Tn aceasta zona un adversar suparator.

62

Populape musulmane din Caucaz efectuau mereu incursiuni de ja f in regiunile agricoie ruse§ti din campia Kubanului, la nordul lan|ului caucazian.

In regiunea caucaziana, Rusia a avut de supus doua ansambluri politico-geografice distincte. Primul dintre acestea, venind dinspe nord, era constituit din uimitorul amestec de popula|ii musulmane tribale, mai ales montane, care traiau Tn vaile saibatice din Muntii Caucazul Mare26, ca §i pe malurile Caspicei §i ale Marii Negre. A§a erau cerchezii, abhazii, kabardinienii, cecenii sau osetinii, comunitati izolate de pastori razboinici, care duceau o ex is te n t extrem de independenta, fortificata din punct de vedere spiritual de o credinfa islamica de neclintit. Sunnismul hanefit domina §i aceasta regiune, fervoarea religioasa fiind Tntrefinuta de curentul mistic al sufismului, deosebit de influent in regiune. Cu toate ca au adoptat religia islamicS, majoritatea acestor : popoare marunte §i-au conservat structura etno: lingvistica tradifionaia §i nu s-au turcizat. Cele mai multe populatii de aid vorbeau dialecte locale caucaziene, iar unele (de exemplu osetinii) aveau chiar origini indoeuropene. In orice caz, era vorba despre populafii extrem de vechi, care; T§i pastrasera specificitatea timp de milenii, Tn mijiocul munfilor de nepatruns pe care Ti locuiau. ,, ..

" 26 Ansarriblu! caucazian este format din douS larituri muntoase, care se Tntind, paraiel, Tntre Marea NeagrS §i Marea CaspIcS: Caucazul Mare, Tn nord, §i Caucazul Mic, Tn sud. Tntre cele douS masive este situate Transcaucazia, o uria§3 depresiune, traversal de fluviile Rioni §i Kura. Tn Caucazul de Nord (mai ales pe versantul de miazSnoapte al acestuia) trSiesc majoritatea micilor popoare caucaziene musulmane, iar Th-Transcaucazia §1 Caucazul Mic T§i au sSia§uJ georgienii, armenii §i azerii.

63

Dincolo de culmile Caucazului Mare, spre miazSzi, se Tntinde ce! de-ai doilea ansamblu politico-geografic din regiune, a§a~numita Transcaucazie, mSrginitS la sud de lanjul muntos a! Caucazului Mic. In depresiunile §i Tn vSiie Tnalte de aici locuiau armenii §i georgienii, douS dintre cele mai vechi popoare cre§tine din lume, a cSror organizare politick §i bisericeascS dSinuie TncS din timpul Imperiuiui Roman.

Georgienii (sau gruzinii),, de confesiune ortodoxS, reu§iserS sa saiveze autonomia politics a micilor ior regate, sub suzeranitatea schimbStoare a imperiuiui Otoman §i a Persiei. Sub conducerea dinastiei Bagratizilor (ai cSrei reprezentanji au domnit din secoiul al IX-lea panS la Tnceputul secolului al XlX-lea!), gruzinii s-au afirmat ca o populate rSzbOinicS. Thcadraji de o aristocrafie puternicS, georgienii T§i fac aparipa Tn toate coh- flicteSe miiitare din regiune, fie apSrand autonomia formajiunilor ior statale, fie luptSnd ca mercenari Tn serviciul §ahi!or persani.

Armenii, credincio§i ai Bisericii cre§tine monofizite27, T§i pter- duserS autonomia statalS Tn epoca medievalS. In perioada secolelor XVI-XVIII teritoriile locuite de ei erau Tmparjite Tntre Persia §i Imperiul Otoman: Ca §i evreii, armenii au devenit un popor decomercianji §i de me§te§ugari, TmprS§tia|i Tn majoritatea ora§e!or din Transcaucazia §i Anatolia. In Evui Mediu, o parte a ior emigrase §i Tn sudul Asiei Mici, In provincia Cilicia, pe $Srmul MSrii Mediterane. Cu timpul, armenii au ajuns sS alcStuiascS o diaspora rSspanditS Tn Tntregu! Orient, de la Istanbul panS Tn Moldova §i Transilveinia.

In regiunea rSsSriteanS a Transcaucaziei, pe malurile MSrii Caspice, Ti Tntalnim pe azeri, musulmani §iiti de limbS turcicS, al

27 Monofizi|ii constituie o diziden£S creating anterioarS Concilium! de la Calcedon, desfS§urat Tn anul 451 (care a declarat ereticS aceastS TnvStSturS). Ei nu recunosc decSt natura diving a lui Isus („o singura nature”). Doctrina monofizitS a fost adoptatS de cinci biserici orientaie: armeanS, etiopiana, copta din Egipt, iacobita din Siria §i Indiana din Malabar.

64

curor dorneniu lirigvistic s e tntinde TnsS §i Tn nordul Iranuiui. In Transcaucazia, azerii musulmani traiau am estecaji cu arm enii cre§tin i, lucru care va favoriza izbucnirea unor grave conflicte najionale, Tn secoiul al XX-lea.

La fel ca Tn Balcani, Rusia s-a implicat Tn Transcaucazia sub pretextul protejSrii celor doua popoare cre§tine de aid. ameninfate de puterea otoimanS sau de cea per- sanS. In anul 1783, regatui Georgiei trecea sub protectorate Rusiei, iar Tn 1801 Gruzia era incorporate definitiv in imperiul {arilor. DupS rSzboaiele victorioase purtate cu Persia (1804-1813, 1826-1828) §i cu Imperiul Otoman (1.806-1812, 1828-1829), Rusia incheia cucerirea Transcaucaziei, adaugand Georgiei o buna parte a Armeniei (cu ora§ul Erevan), nordul Azerbaidjanului §i Daghestanul (uitimele doua provincii fiind situate pe coasta apuseana a Marii Caspice).

Sfidand oarecum geografia, Rusia cucerise Transcaucazia fara sa fi pus stapanire pe lanful muntos al Caucazului de Nord, locuit de razboinicele populatii musulmane. In aceste condifii, ocuparea Caucazului devine principala problema militara a Rusiei, Tn perioada scursa Tntre Pacea de la Adrianopol §i Razboiul Crimeii. Rusia avea acum interesul strategic de a asigura securitatea drumului militar spre Georgia, care strabatea lanful muntos caucazian., Micile popoare musulmane din Caucaz au rezistat in

fafa puterii militare a Rusiei timp de aproape jumatate de deceniu. Cu toate ca aveau Tn spate o Tndelungata tradifie a rivaiitafilor §i conflictelor tribale, popuiafiile caucaziene au consimfit totu§i sa T§i uneasca eforturile Tn fafa arrnatelor ruse§ti. Sub conducerea unor §efi miiitari §\ religion, motivafi ideologic §i fanatizafi de ideea „razboiului

sfant” dus tmpotriva necredincio§ilor, abhazii, cecenii sau cerchezii au purtat un rSzboi de gheriia extrem de efficient, favorizat de relieful accidental care Ti adapostea. Intre anii 1834-1859, rezistenfa din Caucaz a fost condusa de imamul §amil, un iider religios cecen, care va deveni o figura legendarS Tn randurile conafionalilor sai.28 Tn timpul Razboiului Crimeii, ru§ii au fost nevoifi sa imobilizeze peste 2 0 0 ,0 0 0 de oameni pentru a fine sub control Caucazul, ceea ce evidenfiazS amploarea rezistenfei din munfi. De-abia la Tnceputul anilor ’60, cu preful genocidu- lui, al distrugerii satelor §i al stramutarii unor popu|a|ii Tntregi de munteni Tn regiunile de campie, vor reu§i armatele ruse§ti sa Tncheie operafiunea de pacificare din Caucaz.

3. Expansiunea in Asia Gentrala, Finalizarea cuceririi Caucazului, dar §i Tnfrangerea

suferita Tn Razboiul Crimeii (1853-1855), care staviiea orice pretence de expansiune spre vest, i-au determinat pe ru§i sa T§i Tntoarca atenfia Tn direcfia Asiei Centrale §i a Extremuiui Orient.

28 RSzboiul neconventional condus de §ami! poate ft comparat cu mi§carea spaniolS (guerilla) TndreptatS Tmpotriva lui Napoleon (1808-1814), cu cea inij;iatS de algerianul Abd-el-Kader Tmpotriva ocupa{iei franceze (1832-1847) sau —- de ce nu? — cu mi§carea de rezistenJS din Muntii Apuseni, condusS de Avram lancu Tn anii 1848-1849. Peste 150 do ani, amintirea lui §amil va fi resuscitate Tn Caucazul de Nord, .cu ocazia conflictelor dintre ru§i §i aceia§i ceceni, condu§i acum de generalul Dudaev. Tn epoca romantics aceste mi§cSri de rezisten{S au fost privite cu simpalie, iar liderii lor erau consideraji eroi populari. AstSzi, eie suscitS controverse, practicile lor fiind asimi- late uneori cu terorismul.

66

Ipfpazele fertile, dar aproape ‘ inaccesibile, din Transoxiana, Tnconjurate de de§erturile red din mijiocul Asiei, se aflau sub autoritatea a trei emirate musulmane, conduse Tnca din secoiul a! XVI-lea (de cand Mohammed §eibani cucerise Mawerannahrul) de diverse dinastii uzbece. Unii dina§ti revendicau chiar o ascendenfS mongoia ginghishanida, motiv pentru care purtau titlul de hani. Cel mai vestic era hanatul Hiva, care cuprindea cursul inferior al fluviului Amu-Daria (provincia istorica Horezm) §i de§erturile turkmene din rasSrituI Marii Caspice. In inima Transoxianei se situa emiratul de Buhara, cel mai semnificativ mo§tenitor al gloriei apuse a Asiei Centrale, a carui autoritate se extindea asupra vailor fertile ale Zaraf§anului §i Amu-Dariei, cu ora§ele istorice Buhara §i Samarkand. In fine, Tn rasarit se afla hanatul Kokand, care cuprindea valea Tnalta a Ferganei, precum §i zonele din nord-estul Turkestanului, la Tntalnirea munfilor cu stepele populate de kazahi §i de kirghizi. y :

Cucerirea rusa a evitat..zona de§ertica din rasaritul Marii Caspice §i din jurul Lacului Aral, a§a ca armatele rusesti vor intra Tn Asia Centraia venind dinspre nord §i chiar dinspre est. Sprijinindu-se pe forturile Tntarite din stepele Kazahstanului, trupele farului ataca mai Tntai hanatul Kokand, Tn anul 1860. Pana Tn 1868, cea mai mare parte a hanatului, incluzand ora§ul Ta§kent, era ocupata. In anul 1868, ru§ii ataca §i emiratui de Buhara, cucerind partea rasariteana a acestuia, de la Samarkand pana la poalele Pamirului. In 1869, campania de cucerire a Asiei Centrale continua cu o spectaculoasa operafiune navaia. Pentru a ocoli zonele greu accesibile din jurul Lacului Aral, trupele ruse§ti se concentreaza Tn regiunea Caucazului, traverseaza Marea Caspica §i debarca pe |armurile rasaritene ale acesteia, aflate sub stapanirea hanatului de

M k

67

Hiva. De aici, ru§ii avanseazS spre sud, cucerind fSrmui turkmen al MSrii Caspice, panS la frontiera cu Persia.

Principala motivate strategics a Rusiei Tn aceasta campanie a fost aceea de a se apropia cat mai mult de „mSrile calde”, adicS de Oceanul Indian, dominat de englezii care stSpaneau India. De aceea, dupS Tnfrangerea militarS a celor trei emirate din Asia CentralS, Rusia nu a insistat Tn direcfia desSvar§irii cuceririi sale, a ocupSrii ?i colonizSrii acestor teritorii. Hanatul Kokand, situat cel mai aproape de stSpanirile ruse§ti mai vechi din Kazahstan, era anexat, Tn anul 1876, dar hanatul de Hiva §i emiratul de Buhara au fost menfinute ca state autonome. Ele dobandesc statutul de protectorate ale Rusiei, dar rSman sub guvernarea dinastiilor locale.

Ocolind §i ISsand Tn urmS aceste teritorii neocupate, pe care s-a mSrginit sa le subordoneze din punct de vedere politic, expansiunea ruseascS se va Tndrepta, Tn schimb, Tn cea mai mare vitezS, spre frontierele Persiei, Afganistanului, indiei §i Chinei occidentaie. Intre anii 1879-1881 au fost Tnvinse triburile nomade aie turkmenilor, astfel c3 Rusia s-a instalat Tn mod ferm de-a lungul frontierei nordice a Persiei. In 1885, avangSrzile ruse§ti au intrat pe teritoriul Afganistanului, provocand un incident care risca sa declan§eze un razboi Tntre Rusia §i Marea Britanie. In fine, Tn anii 1890-1892 Rusia a ocupat platoul Tnalt al Pa- mirului (a§a-numitul „acoperi§ al lumii”, flancat de varfurile muntoase de peste opt mii de metri ale lanfului himalayan), inserandu-se astfel Tn unghiul strategic dintre Asia Centrala, Afganistan, India de nord §i China apuseanS.

Era de a§teptat ca expansiunea ruseasca in Asia Centrala sa provoace reacfia energies a Marii Britanii, care T§i vedea pericli- tatS stSpanirea asupra indiei §i nu dorea ca Rusia sa aihS acces

68

la Oceanul Indian. Fiecare pas al Rusiei a atras dupS sine o re p lie s pe mSsurS din partea Angliei, atat Tn ceea ce prive§te avansui militar dinspre India spre nord, cat §i sub raportul negocierilor dipiomatice, menite sSasigure stabilitatea Tn zonS §i sS apianeze situafiile conflictuale. In acest sens, prima ocupare a Kabulului, din anul 1839, nu era decat o masurS desti- natS sS contracareze avansui Rusiei Tn stepele kazahe; dupa cum ai doilea rSzboi afgan (1878-1880), soldat cu instaurarea protectoratuiui britanie asupra Afganistanului, a reprezentat riposta englezS Tn fafa campaniei ruse§ti de cucerire a Asiei Centrale, din deceniul anterior.

Menajarea autonomiei hanatului Hiva §i emiratului Buhara de cStre ru§i (atitudine simetricS Tn raport cu instituirea de cStre britanici a unui protectorat la Kabul) evidenfiazS acelea§i eforturi dipiomatice destinate sS asigure un echilibru politic Tn regiune §i sS previnS confruntarea directs Tntre cele douS mari puteri. Pe de aits parte, Rusia §i Marea Britanie nudoreau sS administreze Tn mod direct teritorii cum erau Afganistanul sau emiratul de Buhara (a cSror anexiune completa arfi fost prea costisitoare, Tn raport cu beneficiile economice Tndoielnice care puteau fi prezu- mate). Din acest motiv, solujia exercitSrii unui control politic indirect, Tn formula protectoratuiui sau chiar a sferelor de influenfS (ca Tn Persia), a fost consideratS mult mai avantajoasS, finSnd cont de obiectivele preponderent strategice urmSrite de cele douS mari puteri Tn regiunea Asiei Centrale.

Este de remarcat faptul cS atatTn Caucaz, cat §i in Asia Centrals, expansiunea Rusiei a fost motivate) Tn primul rand de asemenea considerente strategice, §i nu de dorinfa de a-§i extinde cu orice pref dominafia sau de a obfirie beneficii economice Tn urma anexiunii. Mai Tntai, a existat nevoia de protecfie Tn fafa incursiunilor pradalnice ale nomazilor din Kazahstan sau a populafiilor musulmane din Caucaz. Apoi, o importanfa foarte mare a jucat §i perspectiva generator §i strategilor ru§i. Ace§tia se temeau

69

ca Tn situafia Tn care Rusia nu va ocupa zonele respective (Transcaucazia, Asia Centrala, Extremul Orient), acestea vor cSdea prada tendinjelor expansioniste ale altor puteri, cum era cazul Marii Britanii, §i Tn acest fe! va fi ameninfata Tnsa§i siguranfa teritoriilor din inima Rusiei. Vidul de putere existent la frontierele aproximative ale Rusiei, siabi- ciunea unor vecini cum erau Imperiul Otoman, Persia sau China (ca sa nu mai vorbim de situafia incerta a zoneior intermediare, cum erau emiratele din Asia Centrala sau teritoriile controlate de nomazii stepelor) au determinat Rusia sa duca o politica de stabilizare a acestor frontiere fluctuante, cu scopul de a-§i asigura propria securitate,

Acestor motivafii generale li s-au adaugat, ca Tntotdeauna, factorii locaii, Tntampiatori, care au dirijat uneori expansiunea Tntr-un mod mult mai decis decat au determinat-o poruncile farului. Cucerirea Siberiei. de exemplu, a fost la originile ei o inifiativa particulara, promovata de vanatorii, negustorii §i cazacii interesafi de valorificarea resurselor economice ale regiunii. Functionarii §i osta§ii farului, precum §i preofii ortodoc§i, au sosit abia Tn urma acestor pionieri. Pe de alta parte, expansiunea Tn stepele Asiei Centrale sau chiar Tn Caucaz a fost puternic stimu- lata de ambifiile personale ale generator care comandau trupele cantonate Tn aceste regiuni. Incidentele de front ie r , avand ca urmare noi incursiuni Tn teritoriul inamic, noi cuceriri §i anexiuni, reprezentau pentru ace§ti ofiferi o modalitate ideaia de a face cariera, motiv pentru care adeseori le provocau Tn mod intenfionat. Asemenea initiative individuate au furnizat o motivafie a expansiunii des Tntal- nita Tn istoria colonialismului §i, Tn general, a politicilor de tip imperial.

70

4. Rusia §i lumea musulmana: Integra re, colonizare, coabitare

Intalnirea dintre Rusia ortodoxa §i poputafiile musulmane pe care le-a supus a generat o experienfS istorica deosebitde complexS. Rusia era un imperiu de tip asiatic,

I supranational, interesat Tn primul rand de mentinerea puterii sale §i de exploatarea populafiilor pe care le stapa- nea. Din acest motiv, ea nu a dus o politics de omoge-

| hizare administrative §i cultural^, similara celei promovatede statele din Occidentul european, lucru valabil mai ales

| Tn regiunile sale asiatice §i musulmane: De altfel, Rusiaera constransa priri forja TmprejurSrilor s§ fina cont de deosebirile esenjiale care separau diferitele sale parti componente. tn spiritul acestei politici pragmatice, teritoriiie ruse§ti locuite de populate musulmane au beneficiat de un tratament extrem de diferenjiat, adaptat condifiilor locale.

La Tnceputuri, In secoiul al XVI-lea, cand Ivan cel GrOaznic i-a supus pe tatarii de pe Volga, s-a Tncercat asimilarea forfata a acestora, prin convertire §i printr-o politica de prigoana similara celei practicate de spanioli Tn perioada Reconquistei. Dar aceasta scurta ..cruciada” nu a reprezentat decat o exceptie Tn istoria raporturilor dintre Rusia §i supu§ii sai islamici. In general, politica ruseasca nu i-a tratat niciodata pe musulmani ca pe o categorie fun-

1 :: damentai ostila, care trebuie supusa5 tibei epurari etnice;;j sau religioase. Dimpotriva, tarii au Tncercat sa T§i apropie| populafia musulmana §i sa ca§tige loialitatea acesteia,

motiv pentru care au dus o politica surpririzgtor de tole- | ranta §i concesiva. Daca musuimanii T§i dovedeau| ata§amentul fata de stat §\ fata de ideologia lui oficiala,| specificitatea lor culturaia era menajata.

71

m

II■a■aiaii

ii

ii

ii

ii

ii

ii

Astfel, tatarii puteau s3 urmeze cariera military in armata ruseascS, unii dintre ei ajungand in pozijii Tnalte. Existau mari familii nobiliare ruse?ti de origine t3tar&, a?a cum au fost lussupovii. Desigur, pentru a ajunge la un asemenea nivel, convertirea la ortodoxie reprezenta o condifie necesarS, dar nu aU lipsit nici tatarii sau alfi musulmani care au fost primifi Tn serviciul farului f§r§ sS renunje la religia islamicS. In anul 1816, de exemplu, Tnsu§i tarul Alexandru I era cel care ridica prima moschee din Moscova, menita sa omagieze amintirea osta§ilor musulmani, tStari sau ba^kiri, care cazuserS Tn rSzboaiele purtate Tmpotriva Franfei. La sfar§itul secolului al XlX-lea, se construia o moschee chiar §i Tn parcul palatului de varS al farilor, de la Jarskoe Selo, destinatS copiilor demnitarilor musulmani din Imperiu, educafi Tn spirit rusesc pe langS curtea din Sankt Petersburg.

Statutul unora dintre populafiile musulm ane intrate Tn imperiu era reglem entat §i p rin documente de drept international. De exemplu, tratatu l sem nat Tn anul 1774 la Kuciuk-Kainargi, ale cSrui prevederi asigurau garanfii pentru populatiiie cre§tine din Imperiul Otoman, reglementa, Tn mod similar, statutul tStarilor din Crimeea intrati sub autoritatea Imperiuiui Rus. Nobilim ea tatarS T§i pSstra privilegiile, fiind asimilatS celei ruse§ti, iar bunurile ecleziastice islamice ( waqf) rSmaneau Tn adm injstrarea clerutui musulman. Tn unele cazuri, se ajungea la situatia paradoxalS Tn care, Tn Sfanta Rusie, nobilii musulmani tatari sau azeri defineau iobagi ru§i cre§tini, pe care Ti exploatau Tn conform itate cu legislatia sociala extinsS Ja scara Tntregului imperiu.

§ i mai accentua l era particularism ul regiun ilor din Asia Centrala, intrate Tn raza expansiunii ruse§ti Tn secoiul al XVIII-lea. Pentru a-§i im pune autoritatea Tn stepele locuite de kazahi, tarii au apela t la serviciile ta tarilor musulmani, care T§i dovedisera de m ulta vrem e loialitatea fafa de Rusia. Cu sp rijinu l acesto ra , a u to rita fiie ruse§ti au

72

prom ovat in Asia C entra ls o politick de toleranfS religioasa, bine institufionalizatS §i reglementatS.

Jn anul 1773, sub domnia farinei Ecaterina a ll-a, se emitea un decret de toleranfS fafS de ceieialte refigii, care era inspirat §i de fiiosofia iluministS, dar §\ de realitSfile con- fesionale atat de d ive rse . din imperiu. Viafa spirituals a musulmanilor era pusS subrautoritatea unei direcfii a afacerilor religioase (controlatS de 5stat, la fe i -oa §j Biserica Ortodoxa), iar credincio§ilor li se permitea sS i§i efectueze pelerinajele la Mecca §i sa deschidS §coli coranice, destinate educafiei islamice. Politica de deschidere a farinei a mers panS la sprijinirea financiarS a unei madrasa (§coalS. teolo- gicS superioarS islamicS), la Buhara. Tot acest tratament favorabii acordat p o p u la p o r musulmane (care mergea de la m enajarea identitSJii lingvistice §i re lig ioase panS la mentinerea structurilor sociale §i uneori chiar a autonomiei juridice sau administrative) i§i avea, evident, preful sSu, reprezentat de loialitatea politics fafS de autoritatea Rusiei.

In secoiul al X lX -lea, extinderea autoritStii ruse§ti asupra no ilor teritorii m usulm ane cucerite, mai ales Tn Asia Centrals, a cunoscut trei form e diferite, adaptate particu- iaritSJiior locale.

In regiunile expuse Tn mod direct influenjei ruse§ti, cum erau stepele din nordul Kazahstanului, se introduce adm inistra fia ruseascS civilS, la fel ca Tn orice altS gubernie din imperiu. Deoarece zona era slab populatS, se Tncurajeaza a§ezarea com pacts §i masivS a coloni§tiior veniti din regiunile europene, care intemeiazS noi a?ezSri, practicS ag ricu ltu ra sau com erfu l. C o lon izarea Kazahstanului modifies radical peisajul etnic al provinciei. PanS la revolufia bol§evicS, 40% din popu la te era de origine europeanS, iar prozelitism ul religios ortodox se m anifests §i el ca o prezenfS semnificativa Tn aceastS

regiune. Modelul de cotonizare din Kazahstan era sim ilar celui practicat de americani Tn preeriile din Far W est

Cea de-a doua form a de colonizare este prezentS Tn Turkestan, Tn teritoriile sm ulse em iratelor m usulm ane din Transoxiana. Aceste zone sunt puse sub adm inistratie m ilitary, iar regimul de aici seamSnS foarte bine cu cel ex istent Tn coloniile franceze ori britanice, din Asia sau din Africa. Autorit&tile se mSrginesc sS preia puterea politics, dar nu intervin deloc la nivelul structurilor sociale locale §i nu fac nici un efort pentru a -i rusifica sau pentru a-i conv e r t peb3§tina§ i. ? 1 '-7;' s

Populajia de aici trSie§te Tn continuare sub autoritatea propri- etarilor fnnciari §i a mollahilor musulmani, iar legea religioasS islamicS (shari’a) este cea care reglementeazS viata cotidianS a comunitStilor. OficialitStile §i firava populatie rusofonS din Turkestan, alcStuitS din funcfionari, militari §i negustori, se separS de masa localnicilor, grupandu-se Tn ora§e nou constru- ite, unde se eflS gara, garnizoana militarS §i o bisericS ortodQxS destinatS exclusiv coloniei ruse§ti. Acest regim colonial nu intervine Tn viatalocals decat pentru a valorifica anumite resurse economice ale regiunii, exploatate Tn mod intensiv, Tn regim de monoculture. Marea afacere economics din Turkestan este bum- bacul, introdus §i cultivat aici pe mari suprafete irigate, Tn folosul metropolei. De aitfel, cucerirea Turkestanului a fost mOtivatS §i de nevoia de a asigura aceastS materie primS vitalS pentru industria Rusiei, Tntr-un moment Tn care RSzboiul Civil din Statele Unite (1861—1865) a periclitat importurile europene de bumbac.

Tn fine, cea de-a treia formS de exercitare a dominafiei ruses?ti Tn Asia Centrals o constituie protectorateie instituite Tn Buhara §i Tn Hiva. Aici rSman neatinse nu doar structurile sociale, ci §i dinastiile locale conservatoare. Acestea vor conduce Tn mod autonom o societate care nu are aproape nim ic Tn comun cu restu! Rusiei, Tn afara obligatiei de a-§i mentine loialitatea politics fa fS de imperiu.

74

In mod sem nificativ pentru acest tra tam ent d ife rentia t aplicat m usulm anilor din Asia Centrals, ace§tia nu au fost considered cetSJeni ru§i, ci doar „supu§i de orig ine strSinS”. In consecinfS, ei erau scutiti de serviciul militar, neputand servi Tn arm ata ruseascS decat Tn caiitate de voluntary Doar tStarii §i ba§kirii, care erau Tncorporati de multa vreme Tn Rusia §i trSiau sub autoritatea regim ului adm inistrativ curent, aveau ob liga jia de a efectua serviciu l militar, ca orlce cetacean rus.

Acest regim aparte pe care I-a cunoscut popula jia de religie islamicS din Rusia Tn timpul stSpanirii Jarilor — datorat, Tn ultimS instants, particularism ului profund al societStii m usulm ane -— a luat sfar§it o datS cu instaurarea regimului sovietic Tn Rusia. Nu Tntamp!Stor, una dintre primele consecinte pe care le-a avut acest evenim ent Tn istoria Asiei Centrale a fost desfiintarea ultim elor relieve aie mo§tenirii sale istorice: Tn anul 1920, hanatul Hiva §i emiratul Buhara erau desfiintate de regimul boi§evic §i incluse, ca §i restul Turkestanului, Tn noile republici sovietice. care se Tnfiinteaza dupS 1918. Dar particularism ele locale vor supravietu i §i vor TmbrSca noi forme, inclusiv Tn timpul celor 73 de ani de dom inatie a regimului com unist. Acest fenom en explicS desprinderea celor §ase republici m ajoritar m usulm ane din cadrul Uniunii Sovietice §i proclamarea lor ca state independente, Tn anul 1991.

5. Siberia §i Extrem ul Orient ru sescIn pofida faptului ca ocupS un sfert din continentul asi-

atic, Siberia este o regiune neglijatS de istoriei, fiind privitS, de obicei, ca o simpIS prelungire a Rusiei, lipsitS de speci- ficitate istorica §i culturalS. Acest lucru se datoreazS,

poate, densitStii extrem de reduse a populajie i sale, risi- pita Tn imensitatea Tntinderilor friguroase marginite de Mun|ii Urali, Oceanul Tnghetat de Nord, Oceanul Pacific §i de§erturile Asiei Centrale.

Din punctde vedere iingvistic, populatiiie siberiene traditionale fac parte din-marea familie a popoarelor altaice, care cuprinde, Tn principal, neamurile turcice, mongole §i tunguse. Tn Siberia .de Vest Tntalnim semintii fino-ugrice, cum sunt hansi-mansi sau samoezii, iar Tn rest predomina popu la te tunguse, Tnrudite cu mongolii (iaku}ii, nanaipi, ciuccii). Credintele religioase Tmparta§ite de triburile siberiene, pana Tn epoca moderns, refiectau modul de viata primitiv al acestor comunitati de vanStori §i pescari. Animismul (personificarea, Tn spirit religios, a unor obiecte sau fenomene ale naturii), §amanismul (care presupune delirul extatic al preotului, Tn vederea dobandirii unor abilitati magico-rituale), solidaritatea mistica dintre oameni §i animale sunt cateva trasaturi care diferentiaza viata spirituaia a populatiilor siberiene, Tn raport cu marile religii monoteiste ale Asiei §i ale Orientului.

Cea mai mare parte a Siberiei a fost cucerita de Rusia Tntr-un rastimp relativ scurt, la sfar§itul secolului a! XVI-lea §i Tn primele decenii ale veacUlui urmator. Varful de lance al acestei expansiuni l-au fo rm at cazacii, o categorie de oameni liberi cu rosturi m ilitare, care au juca t rciul de exploratori, soldati §i grSniceri. Ei erau angajati de marii negustori ru§i angrenafi Tn valorificarea resurselor Siberiei (mai ales bianurile de anim ale), pentru a le proteja interesele comerciale. C azacii au Tnterheiat aici primele a§ezari ?i forturi, la punctele de trecere peste marile rauri. Ulterior, statul rus T§i va im pune autoritatea asupra acestor regiuni greu controlabile, pretinzand bS§tina§ilor un im pozit s u b forma de blanuri, dar farS a Tncerca sa le schimbe modul de viata traditional.

7 6

Tn anii 1581—1582, o arm ata particular^ de cazaci, comandatS de hatmanul Ermak, trecea Muntii Urali §i cucerea hanatul Siberiei de Vest, o form ajiune politics mongolS, succesoare a Hoardei de Aur, situatS pe raul lrta§. Tn deceniile urmStoare, printr-un efort extraordinar, cazacii ?§i extind autoritatea asupra catorva m ilioane de Km2, fSrS a mai Tntalni TnsS vreo rezistenJS militarS sem ni- ficativS. Tn 1639 atingeau malurile Oceanului Pacific, iar Tn anul 1648 fondau primul port rusesc de aici, fortul Ohotsk. Supunerea popu'Iafiilor siberiene a constituit o sarcinS relativ u§oarS, dar deplasarea de-a lungul uria§elor suprafeje Tnghetate, m enjinerea controlului asupra lor §i protejarea CSilor de com unicatie au reprezentat performance rem ar- cabile. Tn e x p e d ite lor, cazacii au folosit cu succes cSile fiuviale siberiene, avansand, Tn lunile de varS, de-a lungul coastelor Oceanului Tnghe|at de Nord §i urcand apoi, pe cursul m arilor fluvii Obi, Enisei, Lena sau Kolama, pentru a ajunge Tn regiunile m eridionale ale Siberiei.

In sudul S iberiei, Rusia se love§te TnsS de puterea Chinei m anciuriene, aflatS acum Tn plinS expansiune. DupS o serie de dispute, Tn anul 1689, prin tratatul de la Nercinsk, frontiera dintre cele douS ^Sri era stabilitS pe o linie situatS m u lt spre nord faJS de fluviul Amur, ceea ce TndepSrta Rusia de accesul la Pacific Tntr-o zona liberS de gheturi. Cu toate acestea, Rusia va respecta timp de a proape douS secole delim itarea respectivS.

Spre nord §i est, direcjii Tri care singurUl adversar Tl constituiau Tntinderiie nesfar§!te ale tundrei, expansiunea Rusiei continue Tn acela§i mod impetuos. In secoiul al XVIII-lea, expeditiile capitanuiui Bering, explorator danez In serviciul iarilor, conduc Sa ocuparea peninsulei Kamceatka §i a extremita£ii nord-estlce a continentului asiatic, peninsula Ciukotsk. Van&torii de bISnuri §i

/igatorii ru§i nu se vor opri Tnsa nici la stramtoarea Bering. La r§itul secolului al XVIII-lea ei debarcS pe continentul ameri- t §i Tncep sS colonizeze Alaska, iar Tn primele decenii ale acuiui urmator se extind tot mai mult spre sud, panS Tn lifornia, Unde TntemeiazS, Tn anul 1812, a§ezarea de la Fort ■ss:29 Guvernul rus TnsS, care a neglijat, Tri general, valorifi- rea resurselor greu exploatabiie ale Siberiei, se va arSta §i ii putin interesat de TndepSrtata sa posesiune american§, pe re o va vinde Statelor Unite, Tn anul 1867.a0

Tn schimb, tot la mijiocul secolului al X lX-lea, Rusia T§i i Tndrepta din nou aten^ia asupra frontierei cu China, Tn intextul politicii sale de expansiune asiatica, promovatS ipa Tnfrarigerea suferitS Tn RSzboiul Crimeii. Tn anii 558-1860, profitand de criza interns §i externS care vS§ea Tn acel moment Imperiul Celest, Rusia Ti smulge ;estu ia provincii Tntinse, Tn sud-estul S iberie i §i la ceanul Pacific. Rusia dobande§te astfel toate teritoriiie de nord de Amur, iar dincolo dd acest fluviu se extinde panS frontiera cu Coreea, unde Tntemeiaza V ladivostokul, cel

lai important port al sSu la Pacific, Tntr-o zonS libera de he|uri. Prin aceste noi posesiuni, organizate Tn a§a-numi- 3 Provincie MaritimS, Rusia ie§ea din lim itele Siberiei, evenind o prezentS importanta §i Tn Extremul Orient. Tn ecehiile premergStoare PrimuTui Razboi Mondial, RusTa e va confrunta Tn aceastS regiune cu o nouS mare putere siaticS, Japonia, cu care T§i disputS insula Sahalin, pre- urn §i influenza asupra Manciuriei §i Coreii.

29 Pana astazi, comunitatile ortodoxe din Alaska §i din insulele Ueutine amintesc do aceasta spectacuioasa expansiuns transconti- ientaia a Rusiei.

30 Ironie a istoriei (gandindu-ne la resursele aurifere §i petroiiere:are vor fi descoperite aici mai tarziu!): singurul adversar ai acestei tran- iactii a fost Congresul american, cSruia pre|ul solicitat de tar pentru \laska - §apte milioane do d o la r i... i s-a pArut o sumS prea ridicata.

S-5 •' Capitolul IVRELIGIILE EXTREMULUI ORIENT (ASIA SUDICA §1 RAs ARITEANA)

>Continentul asiatic este caracterizat de o mare d iversi-

tate religioasS. Din acest punct de vedere, principale le civilizatii din Extremul O rient se deosebesc profund de spafiul cultural european sau de cel islamic. In aceastS zonS nu s-a m anifestat, de-a lungul istoriei, re la |ia de identificare dintre o anumitS civilizafie §i o religie unicS, ata§atS acesteia, care sa Ti defineascS specificul. DacS pentru civiiiza|ia europeanS cre§tinismul reprezinta o com ponents esen^ialS a identitatii sale, iar civilizatia-islam icS poate fi definitS Tn mod exclusiv prin dim ensiunea ei reii- gioasS, Tn m ajoritatea tSrilor asiatice lucrurile se prezintS Tntr-un mod diferit. Mai ales Tn cazul Chinei §| al Japonie i, dar §i ai Indiei sau al unor regiuni din Asia de Sud-Est, remarcam coexistenta catorva religii. principale Tn cadrul aceleia§i tSri, natiuni sau civilizafM. .

Numero§i savanti au Tncercat sa identifice marile arii de civilizafie care au TmpSrtit omenirea, de-a lungul istoriei, utilizand criteriul apartenentei religioase a societStilor respective. Politologul american Samuel Huntington, de exemplu, a lansat teoria referitoare la „ciocnirea” dramatics a celor opt civilizafii ale lumii contemporane, conflict la baza caruia ar sta diferentele religioase existente Tntre acestea (the clash o f civilisations). Dar exemplul pluralismului religios care a caracterizat dintotdeauna China sau Japonia — fSrS ca acest pluralism sa fragmenteze Tn vreun fel specificitatea celor douS mari civilizajii asiatice — ne arata cS teoriile care suprapun religiile cu civilizafiile, Tntr-un mod rigid, sunt adeseori contrazise de realitate.

79

Diversitatea credinte lor prezente Tn Asia tradifionala este dublatS de fervoarea care caracterizeazS viata religioasa din aceasta regiune: TrasStura respectiva, remar- catS mai Tntai de grecii antici, a fost transformatS cu timpul Tntr-un adevSrat cli§eu. Acest stereotip, creat de cStre europeni, contrapune rationalism ui §i m ateria lism ul — specifice civilizatiei occidentale — vietii spirituale profunde care i-ar defini pe asiatici §i orienta li. Occidentul ar fi exce- lat Tn opera de supunere a spatiu lui, ceea ce i-a conferit puterea, Tn timp ce Orientul s-ar fi rem arcat prin stSpanirea timpului, dobandind astfel Tntelepciunea, In ce mSsurS asemenea aforisme sunt rodul unor observatii em pirice judicioase sau constitu ie speculafii ieftine §i generalized nefondate — reprezintS o Tntrebare pe marginea cSreia se poate medita Tndelung. f - - ^

In orice caz, Tn secoiul al XX-lea, numero§i europeni sau nord-americani, nesatisfScuti de oferta spirituals a civilizatiei occidentale, §i-au Tndreptat atentia spre universul religios al Asiei tradifionale. A§a a fost cazul ganditorului francez Rene Guenon, care s-a convertit la islam ism §i a scris despre superioritatea spiritua ls a Orientului Tn raport cu Occidentul, sau al rom anului Mircea Eiiade, care a ple- cat Tn India pentru a cSuta izvoarele unei existente relig ioase au ten tice . S trS vechea im agine m enta ls a contrastului radical care l-ar diferentia pe europeanul rational de orientalul im aginativ explicS §i succesul de care s-au bucurat religiile asiatice, tehnicile yoga sau meditatia transcendenta la , Tn randurile tineretu lu i din Europa sau din Am erica, pe parcursul ultim elor decenii. Asemenea constructii mentale schematice, menite sS esentializeze §i sS traducS Tn jimbajul m itului diferentele culturale, au Tntretinut mereu complexele, resentim entele

80

§i. autoculpabilizSrile con§tiin|ei occidentale, confruntatS cu acest alte r-ego nelini§titor, reprezentat de spiritualitatea orien ta ls .31

1. C lasificarea religiilor asia ticeIntr-o c lasificare sui-generis, bazatS pe criteriul originii

§i al datei de aparifie, putem distinge, Tn ansamblul credin|e lor re lig ioase asiatice, un substrat, un strat §i un superstrat. S ubstra tu l este form at din strSvechile religii anim iste, care au supravie fu it panS Tn epoca m oderns, mai ales sub form a §am anismuiui practicat de popula jiile siberiene. M ongolii §i popoarele turcice din Asia Centrals au TmpSrtS§it, de asem enea, credin je relig ioase anim iste, panS cand au adoptat budismul, respectiv islam ismul. Stratul p ropriu -z is al m arilor religii asiatice orientale, nSscute pe acest continent §i strans legate de specificul civilizatiei sale, cuprinde hinduismul, budismul, daoismul, confucianism ul §i shintoism ul. Evident, acestea au Tncor- porat, Tntr-o mSsurS mai mare sau mai micS, mo§tenirea strSvedhe a cu lte lo r anim iste, existente Tnaintea aparitiei marilor religii. Tn fine, superstra tu l religios al Asiei orientale este com pus din cele douS mari religii apSrute Tn sanul popoarelor sem itice, cre§tinismul §i islamismul. Din perspectiva traditionalS a Asie i orientale, credintele respective pot fi considerate, a§adar, ni§te religii strSine, care au oStruns Tn acest spatiu la o datS mai tarzie.

31 SS am intim doarsuccesul pe care l-au cunoscut religiile orientale ?ri randurile g en e ra te ! „beat” sau „flower-power”, din anii ‘60—'70 ai secolului trecut. Mirajul spiritualitStii asiatice era asociat cu consumul de droguri, dar ?i cu non-violenta, protecjia animalelor, vegetarianis- mul, tehnicile contem plative sau arteie martiale.

81

Cu toate acestea, cre§tinismul §i mai ales islamismul s-au implantat temeinic Tn Extremul Orient, devenind componente esentiale ale geografiei culturale asiatice. Cre§tinismul, de exemplu, este reprezentat de comunitSti minoritare rSspandite Tn toate JSrile Asiei, unele foarte vechi (cum este cazul cre§tinilor nestorieni din China), a I tele mai recente, apSrute ca urmare a eforturilor misionare din perioada expansiunii coioniale. In Extremul Orient exists chiar tSri compact cre§tine, a§a cum este Republica Filipinelor, unde majoritatea populajiei a devenit catolicS, pe parcursul stSpanirii spaniole; care a durat Tntre anii 1521—1898. In Coreea de Sud, la ora actuals, circa o treime din populatie este catolicS sau protestantS, Tn urma spectaculosuiui proces de conyertire la cre§tinism a credincio§ilor budi§ti, sur- venit dupS Al Doilea RSzboi Mondial.

Religia islamicS a cunoscut un destin §i mai strSlucit, de-a lungul Tntregului continent asiatic. AstSzi, Islamul constitute una dintre principalele religii ale Extremului Orient,"iar cele mai mari concentrSri de populatie musulmanS de pe glob nu mai sunt localizate Tn statele arabe, Tn Turcia sau in Iran, ci Tn tSri din Asia SudicS §i RSsSriteanS. Tn afara regiunilor islamizate IncS din primele. secole ale cuceririi arabe (Orientul Mijlociu §i Asia Centrals, panS la hotarele Chinei §i ale Indiei), religia musulmanS a pStruns masiv §i Tn Asia de Sud-Est. Ea este prezentS mai ales Tn zonele maritime din Asia Sud-EsticS, deschise Tn mod natural Tn fata navigatorilor $i comerciantilor arabi, plecati Tn cSutarea mirodeniilor din Insulinda §i a mStSsurilor din China. Ace§ti navigatori sunt cei care au propagat credinta Tn Allah panS in regiuni atat de TndepSrtate. A§a a fost cazul coastelor Malaieziei §i ale uria§ului arhipelag indonezian, ai cSror iocuitori au adoptat islamismul in secoiul a! XV-lea. Indonezia de astSzi, cu cele douS sute de milioane de Iocuitori ai sSi, este cea mai mare {arS musulmanS din lume.32 Islamul cuprinde, a§adar,

32 UrmatS de Pakistan §i de Bangladesh, ca tSri majoritar musulm ane. India, unde adepjii Islamului nu constituie „decat” o minoritate (120 de milioane de Iocuitori!); se aflS pe locul trei Tn lume, Tn privin|a numSruiui de credincio§i musulmani. ■ •

82

de-a lungul Asiei Orientale, o fa§ie discontinue de teritorii sudice, cu p o p u la tie n um eroa sS , m e rg a n d d in Pakistan §i Bangladesh, panS in sudu l in su le lo r Filipine.

Daca facem TnsS abstrac tie de cre§tin ism §i de islamism, observam cS majoritatea populatiilor care trSiesc Tn Extremul Orient au adoptat religii autohtone, nSscute §i afirmate Tn aceastS regiune. Ele sunt cele care dau nota specifics a respectivelor societSti asiatice. Principaleie societSti §i civilizatii afirm ate aici de-a lungul istoriei, Tn primul rand India, China §i Japonia, sunt dom inate de religii asiatice orientale. De asem enea, acelea§i religii sunt TmpSrtS§ite Tn m ajoritatea tSrilor continentale din sud-estul asiatic (Birmania, Thailanda, Cambodgia, Laos, V ietnam ), precum §i Tn.regiunile a cSror istorie a fost strans legatS de expansiunea civilizatiei hinduse, chineze sau japoneze, cum ar fi Nepalul, Tibetul, M ongolia §i C o re ea ..

| luda ism ul, c re§ tin ism u l §i is lam ism ul : s u n t ; re lig ii monoteiste, apSrute Tn sanul populatiilor sem itice de evrei §i arabi, care locuiau la m argin ile pustiurilor Arabiei. Ele se bazeazS pe ideea existen je i unui Dumnezeu unic §i atot- puternic §i au fost revelate om enirii de profeti cum au fost Moise, Isus sau Mahom ed. Toate cele trei mari reliqii au o doctrina extrem de coerentS §i sistematicS, expusS Tn paginile unor Carti sacre, prin interm ediul cSrora a fost transmis Adevarul acestor credinte.

In contrast cu rigoarea care caracterizeazS religiile Cartii, credintele re lig ioase din Asia Orientala par stu- foase, incoerente §i instabile, atunci cand sunt analizate din perspectiva unui cre§tin sau a unui musulm an. Religiile asiatice penduleazS Tntre politeism §i monoteism (a§a cum face hinduism ul), neagS uneori existenta unui Dumnezeu creator (cazul budism ului),. se prezintS sub

forma unei filosofii morale §i sociale (confucianism ul), iar credincio§ii ior practice un sincretism religios de necon- ceput pentru un european, aderand Tn mod sim ultan la douS sau trei religii diferite. Analizand credinte le orientale, ne este greu sS spunem, adeseori, dacS avem de a face cu o religie veritabilS (Tn Tntelesul pe care Ti dSm noi acestei no|iuni), sau este vorba despre un sistem filosofic, un Tndrumar de exercijii fizice, de tehnici erotice sau de medi- tatie, despre un set de cerem onii §i ritualuri form ale sau chiar despre o formS de ateism. Desigur, acest lucru nu TnseamnS cS societafile asiatice TmpSrtS§esc o experien^S religioasS total diferitS, Tn comparable cu cre§tinii sau musuimanii, ci doar cS formele ei de m anifestare sunt specifice, fiind mai greu de descifrat, dacS ne raportSm doar la sensul pe care Tl dau vie jii re lig ioase europenii.

2. Religiile IndieiIndia, uria§ul subcontinent care adSposte§te una dintre

ccle mai mari aglomerSri umane ale planetei, este carac- terizatS de o uim itoare diversitate etno-iingvisticS §i cultu- ralS. Ea ilustreazS perfect §i principalele trSsSturi ale reli- g iozitatii asiatice, adicS pluralismul, s incretism ui §i intensi- tatea viefii religioase.

In India coexists §ase religii principale. Patru dintre ele, respectiv hinduismul, budismul, ja in ism u l §i religia sikh, sunt considerate credinte autohtone, specific indiene, deoarece au luat na§tere Tn cuprinsul acestui spa^iu. Celelalte doua, is lam ism ul §i cre$tinismul, sunt religii strSine, aduse Tn India de cStre cuceritorii care au dom i- nat-o timp de o mie de ani. De§i hinduism ul este religia majoritarS, fiind strans legat de identitatea politica §i

84

cultural^ a Indiei, acest lucru nu TnseamnS ca restul credinjelor re lig ioase, de§i m inoritare, nu §i-ar fi pus amprenta, tn mod apasat, asupra civilizatie i indiene.

Hinduism ul este o re lig ie strSveche, care T§i are originea Tn m ito logia vedicS 33 a populatiilor indoeuropene, patrunse Tn India Tn m ileniul al 11-lea Tnaintea erei noastre. In mileniul I T.e.n., pe baza religiei vedice, s-a form at re ligia brahm anica. Tn prim ele secole ale erei noastre, brah- manjsmul a absorb it num eroase elem ente ale religiei concurente budiste. Tn urm a acestui proces a luat na§tere o nouS religie, h induism ul, concepjia religioasS pe care a adoptat-o m ajoritatea populatie i ind iene . 34

Hinduismul preia din religia brahm anica ideea existentei unui sp irit un iversal, n u m itBrahman. Scopul final al existentei este contop irea tu turor spirite lor individuate Tn aceastS esenta universaia, lucru care se realizeaza prin transm jgratia sufletelor, adica prin reTncarnarea acestora (,avatara) de-a lungul mai m ultor vie|i. Calea care perm ite atingerea scopulu i fina l presupune un com portam ent ascetic, depa§irea conditie i um ane, renuntarea la bunurile trecatoare ale v ie |ii cotid iene. Aceste norm e m orale reprezinta, de fapt, va lorile suprem e ale hinduismuluL

Mitologia h induista cuprinde sute de zeita ji, dar, adeseori; acestea sunt percepute de credincio§i ca ipostaze ale unei s ingu re d iv in ita ti, Tntruchipata sub d ife rite

■ ■Tnfaji§ari. Din acest motiv, hinduism ul se Tncadreaza cu

33 De la Veda („§tiinta"); term enul se folose§te frecvent §i la plural {Vedele) = ansam blu vast de scrieri religioase brahm anice, redactate in sanscritS, limba populate! ariene antice din India. Gel mai cunoscut ciclu al Vedelor cuprinde Upani§adele , comentarii care aprofundeazS mv§tatura religioas§ brahm anicfi §i stau la baza hinduismului.’ 34 Termenul „hinduism" este de data recenta, fiind creat de britanici,in jurul anilor 1830.

85

greu Tn categoriile clasice ale istoriei re lig iilor (m onoteism sau politeism), ceea ce i-a determ inat pe savan ji sa apre- cieze ca avem de-a face cu un henoteism, adica o religie care recunoa§te, pe langa o divinitate suprem a, aparent unica, §i existen|a altor zeitafi. Cele mai cunoscute figuri ale panteonului hinduist sunt grupate Tn triada form ata din Brahma (principiul creator al universului), V ishnu (pfis- trStorul acestuia) §i Shiva (principiul distrugStor al un iversului). ■ - . ■ -

Hinduismul a preluat din religia brahm anica §i sistem ul celor patru caste Tn care este TmpSrtitS socie tatea Indiana35, sistem care s-a menfinut, Tntr-o form a diversificata, pana Tn epoca moderna. Hindui§tii cred ca reTncarharlle succesive 'a le fiecarui individ nu pot avea loc decat Tn cadrul aceleia§i caste. Destinul uman nu are nici un sens Tn afara condijionarii sale sociale, definita prin apartenenja la o anumita casta. Datorita acestei credin|e puternice, hinduismul joaca §i rolul unei filosofii m orale §i sociale, care permite mentinerea structurii tradiîonale a societaî indiene. w-ru. :l.si In schimb, Tn pofida faptului ca reprezinta principalul liant ideologic §i spiritual al Indiei, h induism ul nu este o religie bine organizata §i conturatS. El nu dispune de o ierarhie clericala §i nici de o doctrina.ycanoniqa, unanim recunoscuta, iar ritualurile $i cultul sau fluctueaza de la o regiune la alta, De aceea, hinduisrpul poate.fi considerat

---------------------------------------- ------------------------------------------------------------------------------------------------------- m u - 3 ■ " ■ - *

35 Ceie patru caste (varna) tradiîonale sunt: preoiii brahm ani (brah- maria); rSzboinicii §i conducStorii (k§atriya), agricultorii independents ?i negustorii (vaisya), slujitorii celorlalte caste, meseria§i, plugari depend en t etc. (sudra): To i oamenii din afara casteior erau lipsiji de drepturi §i de identitate socialS, alcStuind categoria „celor care nu pot fi atin§i” (par/a). Trecerea dintr-o casts in alta sau cSsStoriile mixte erau strict interzise. AstSzi, Tn India exists cateva mii de caste, apSrute treptat, Tn urma diversificSrii sociale, etnice §i culturale.

86

mai curand un sistem socio-re lig ios §i o conceptie generals despre viata, decat o religie Tn sensul preponderent teologic pe care Tl presupun alte credinte.

Jain ism ul este o religie care cuprinde doar cateva m ilioane de adepti, ceea ce reprezinta o m inoritate redusS, la scara populatie i Indiei. Tntemeietorul eponim al acestei credinte a fost Tnteleptul Jina, care, a tra it Tn secoiul al V l-lea T.e.n., fiind, a§adar, un contem poran al lui Buddha. Religia ja in ista prezinta multe asem anari cu hinduismul §i budismul, ducand la extrem ideea ascezei §i a non- v io leh te i. A sce tii ja in i§ ti tra iesc fie cOmplet goi, fie Tnve§mantati Tn alb. Deoarece cred ca Tntre toate com po- nentele universului exista o stransa legatura, jaini§tii se ab jin de la uciderea oricarei fapturi Tnsufle|ite, inclusiv a ce lor mai neTnsemnate ganganii. Refuzand sa poarte arme §i sa practice m eserii care ar pune Tn pericol existenta vreunei v ietu itoare, jaini§tii s-au specializat Tn pro- ducerea de bijuterii, ia r astazi lucreaza Tn band sau Tn adm in istra te . Astfel, ei au devenit o m inoritate prospera §i cultivata, extrem de respectata Tn India, reu§ind sa nu se lase antrenati Tn conflicte le relig ioase §i intercom unitare din patria lor. Doctrina non-vio lenje i, pusa la loc de cinste de jaini§ti §i prezenta Tn toate religiile traditionale indiene, a influentat §i acfiunea politica prom ovata de Mahatm a Gandhi, liderul mi§carii indiene pentru independenta, din prima jum atate a secolu lu i al X X -le a . 36 i; nihru~/-

Religia sikh constitute o alta credinta m inoritara din India, care s-a a firm at Tnsa deoseb it de pregnant Tn istorie. Fiind plasata, din punct de vedere geografic, la frontiera dintre Islam §i lumea hindusa, relig ia sikh este, de fapt, o com binatie orig inaia a ce lo r doua credinte. Ea a fost

36 Gandhi era TnsS de religie hinduistfj, apariinand castei vaisya.

fondatS In secoiul al XV-lea §i este rSspanditS panS astSzi, Tn mod exclusiv, Tn randuriie unei pSr{i a populaiie i punjabi, din nord-vestul Indiei. C apita la religioasS a credincio§ilor sikh se afIS Tn ora§ul sfant Amritsar, din Punjabu! indian. Credincio§ii sikh formeazS o m inoritate extrem de rSzboinicS, iar portul pum nalulu i reprezintS unui dintre semnele lor distinctive.

De-a lungul timpului, s-a dezvoltat un conflict acerb Tntre hindu§i §i sikh-$\. Aceste tensiuni au atins un punct culminant Tn .mill 1984. DupS ce, Tn urma unor incidente, „templul de aur” de la Amritsar a fost asediat de trupele indiene, Indira Gandhi, §efa■ juvornului de la Delhi, era asasinatS de propriile sale gSrzi, for- nriate Tn mod traditional din soldati sikh. AlSturi de conflictul inter- comunltar care Ti opune pe hindu§i musulmanilor, rivalitatea istoricS dintre hindu§i §i minoritatea sikh reprezintS cea de-a doua mare problems interns a Indiei contemporane.

3 . Budismul: o relig ie cu v o ca fie universalaJainismul §i religia sikh nu reprezintS TnsS decat douS

credinte m inoritare, a cS ro ra rie de rSspandire este limitatS la spafiul indiam Budism ul —- care, alSturi de hinduism, este cea de-a doua m are relig ie a omenirii nSscutS Tn India -— s-a bucurat de un destin diferit. Spre deosebire de ce le la lte cred in te ind iene , b u d ism u l.- a cunoscu t o rSspandire remarcabilS pe Tntreg continentul asiatic, iar astSzi chiar d incolo de lim itele acestuia. Din acest punct de vedere, al rSspandirii geografice, Tn sanul unor popoare §i culturi diferite, budism ul este singura credinfS orientals care merits denum irea de religie universalS, alSturi de cre§tinism §i de islam ism .

88

Religia budista a apSrut Tn secolele V l-V T.e.n., cand pare ca a tra it Tntemeietorul acestei credinte, Budc Sakyam uni. De§i s-a nSscut ca o reacjie Tndrept; Tmpotriva relig iei brahm anice §i a sistemului social rigic caste lor indiene, budismul prezinta o serie de elemei com une cu brahm anism ul, de exemplu credinja ca fiecc om cunoa§te mai multe vieti succesive.

Relig ia budista a ajuns Tntr-o pozijie dom inanta Tn Inc Tn ultim ele secole dinaintea erei cre§tine, cand a deve chiar re lig ie de stat. Imediat dupa aceea Tnsa, budismu pierdut m ajoritatea terenului ca§tigat Tn India, Tn fa|a n religii hinduiste, afirmata Tn primele secole ale erei nos tre. Pe to t parcursul epocii moderne, pana astazi, bud mul nu a mai fost decat un cult m inoritar Tn patria sa < origine. Pe de alta parte Tnsa, nu trebuie uitat nici faptul ■ budismul a influenjat puternic noua credin ja hinduisl devenita re lig ia dom inanta a subcontinentUlui indian.

Budismul piine Tn centrul atenjiei sale fiinja umanS. Dt admite existenja unor divinitSJi, el este o religie nonteis. deoarece combate teOria brahmanica potrivit cSreia ar exista i Dumnezeu creator. BUdismul §i-a datorat succesul, atat la o ginile sale, cat §i Tn zilele noastre, caracterului sSu extrem < democratic. El afirmS c5 toji oamenii sunt egali Tn faja suferinj §i au acela§i drept de a obtine mantuirea, eliberarea final indiferent de condi|ia lor socialS. Toti oamenii pot sS ajungS Nirvana, adicS sS punS capSt reincarnSrilor lor succesive existentei aducStoare de suferiniS, ob^inand Iini§tea absolute fericirea eternS. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul conten pla^iei yoga §i a practicSrii consecvente a virtutilor. Tehnici contemplative §i ascetice yoga Tnlesnesc contopirea omului 1 Nirvana, Tl ajutS sS se deta§eZe de constrangerile lume§ti, per tru a dobandi o cunoa§tere superioara, de naturS misticS.

8

Id e e a c a orice fo rm a d e e x is te n ja p re s u p u n e o a d a n c S u fe rin ta , d o ctrin a n o n -v io le n te i §La renun^arii, im portan^a aco rr ia ta m o ra le i, co m p asiu n ii §i fa p te lo r b u n e re p re z in ta c a te v a a m e d e b a z a a le re lig ie i b u d is te .37

Din punct de vedere al organizSrii re lig ioase, budismul impuriu a refuzat orice formS de ierarhie sacerdotaia, ca fi practicarea ritualurilor, fiind, a§adar, o religie fara preoji. Existau doar cunoscutii cSlugSri budi§ti, care duceau o ✓ia|a ascetics §i contem plative In manastiri §i se bucurau de respectul credincio§ilor la id , dar nu se poate vorbi despre o linie de separa te rigida Tntre cele doua categorii de practicanti ai religiei budiste, la id §i ca iugari.38

Dupa cum am vazut, de-a lungul prim elor secole ale erei noastre, budismul §i-a p ierdut pozitia dom inanta pe care o ocupase la un m om ent dat Tn patria sa de origine, India. In schirnb, el a cunoscut o raspandire spectacu- loasS Tn tot restul Extrem ului Orient, din Asia Centrala pana Tn Japonia §i din Mongolia pana Tn insula Ceylon. Pentru o vreme, budismul a reu§it sa cucereasca aproape Tntreaga A s ie .39 : > ib v

Dar tot atat de adevarat este §i faptul ca, Tn cele din urma, budismul nu a reu§it sa se mentinS ca religie m ajori- tara decat Tn cateva tSri din Asia de Sud §i de Sud-Est,v - ■' ' ; : .- 'ii "•■■'V r v\: •: 1- j-V- ■

37 Dupa cum se observgucu u§urinta, aceste trSsaturi se reg&sesc §i Tn cazul credinjei cre§tine. Pentru raporturile doctrinare dintre cele douS religii, vezi considerable papei loan Paul al ll-lea, din volumul S3 trecem pragul sperantei. ' ' “

38 Tn fazele mai tarzii a le religiei budiste a par caiugari cu functiisacerdotale; care Tndeplinesc ritualuri §i alte practici de cult. Tn China s?i tn Japonia ei se numesc bonzi. :c ‘ • *•.: ? ■ - .i

39 C ea mai vestica populate adepta a religiei budiste sunt kalmucii, un neam de origine mongolS, care trSie§te Tn nord-vestui Marii Caspice, Tntre Volga §i Don. bin punct de vedere a! situarii geografice, kalmucii sunt un popor european.

90

fiind izgonit sau supus convertirii Tn multe regiuni pe care le dom inase anterior. Acest lucru se explicS prin lipsa de com bativitate a budism ului, a cSrui filosofie pune un accent deosebit pe ideea non-vio lenje i. De asemenea, regresul aparent al budism ului orig inar s-a datorat §i caracterului nesistem atic al acestei religii, care nu dispunea de o ierarhje clericals, de organizare religioasS §i de ritualuri. Budismului i-au lipsit, a§adar, tocm ai principalele mijloace practice de afirm are specifice m arilor religii, prin care acestea au reu§it sS se impunS Tn randurile societStii, dincolo de seductia princip iilor lor spirituale.

Pe de a lts parte, aceastS „carentS” a budismului traditional a reprezentat §i un avantaj, perm itandu-i sS coab iteze Tn m od d isc re t cu alte cred in te §i sS supravietuiascS Tn form e sincretice. Chiar dacS nu ocupS pozitia dom inants, budism ul reprezintS, papa astSzi, un elem ent de bazS al vietii re lig ioase din China §i din Japonia, unde adeptii confucianism ului sau ai shintoism u- lui nu ezitS sS calce pragul tem ple lo r budiste.

In secoiul I e.n., Tn sanul budismului" a avut loc o mare schismS, comparabilS cu cea care a TmpSrtit lumea cre§tinS Tntre catoiici §i ortodoc§i. Cele douS ramuri rezul- tafe poartS denum irea de budism m ahayana (Marele Vehicul) §i budism hJnayana (M icul Vehicul). Termeriul de „M ic Vehicui” (hTnaySna) nu reprezintS TnsS decat o denumire peiorativa data acestei subdiviziuni a budismului de catre ramura concurentS (care §i-a rezervat pentru sine denum irea de „M arele Vehicul”). De aceea, este mai corect sS folosim , pentru budism ul hTnaySna, denumirea de Theravada (..Doctrina celor b&trani”), pe care si-o dau Tn§i§i adeptii acestei confesiuni budiste.

B ud ism u l Theravada, care a conserva t o fo rm s traditionalists a religiei lui Buddha, s-a rSspandit Tn cateva

tari din Asia SudicS §i Sud-EsticS, Tn care a rSmas, panS astSzi, religia dom inants, TmpSrtS§itS de m ajoritatea popula tie i. Domeniul Theravadei cuprinde Sri Lanka (insula Ceylon, din sudul Indiei), precum §i blocul com pact form at din patru {Sri ale Asiei Sud-Estice: Birmania, Thailanda, Laos §i Cambodgia. identitatea politics §i culturalS a acestor state este strans legatS de budism ul theravadin, considerat religia oficialS a JSrilor respective. De§i credin ja lor le interzicea isS utilizeze armele, de-a lungul istoriei au existat §i situatii Tn care budi§tii din JSrile respective au abandonat principiul non-vio lente i §i au luptat Tmpotriva unor agresiuni venite din exterior, cu atat mai mult cu cat acestea au fost percepute ca un atentat la adresa religiei budiste.

Mahayana (sau M arele Vehicul) reprezintS o variants reform ats a budism ului originar. Acest curent a reu§it sS dea un nou avant relig iei budiste, aflatS Tn recul Tn India. Adeptii Marelui Vehicul au acordat o atenjie mai mare prozelitism ului §i tu turor m odalitS tilor de influentare a vie^ii laice, promovSnd astfel o tendinJS cu totul strSinS budismului clasic. In acest scop, budism ul mahSyana a proce- dat la divinizarea lui Buddha §i a pus bazele unui cu lt budist, prin construirea de tem ple §i statui gigantice ale lui Buddha. Din India, unde a luat fiin^S Tn secoiul I e.n,, Marele Vehicul s-a rSspandit Tn Nepal, Tibet, Mongolia, China, Japonia, C oreea §i V ietnam . Budismul mahSyana este m ult mai eterogen, Tn com paratie cu cel theravadin, cunoscand num eroase curente §i variante autonom e. In majoritatea regiuhilorTn care este prezent, el nu a devenit o religie dom inants, oficialS, ci a coabitat cu alte credinte.

tri Tibet §i Mongolia, budismul m ahayana s-a dezvoltat Tn variants- lamaisiS: Spre deosebire de alte ramuri ale budismului.

92

lamaismul s-a structurat ca o bisericS organizatS, af\aU autoritatea unui lider religios suprem, care poartS titiul de I Lama. Tn statul tibetan, Dalai-Lam a, care rezida in ca Lhasa, nu detinea doar puterea reliaioasS, ci §i intreaga a tate politick. Din secoiul al XV-lea §i panS Tn anul 1951, Tibetul a fost anexat de China comunistS, aceastS muntoasS a fost organizatS ca o teocra|ie, condusS de < lamaist.

Budism ul m ahayana a cunoscut o largS rSspandii China, integrandu-se Tn tradi^ia culturalS a acestei devenind un elem ent esenjia l al spiritualitStii chin Influenza po litics §i culturalS a Chinei a facilita t rSsps rea budism ului m ahayana Tn alte {Sri asiatice, unde re budistS a fost adoptatS Tn calitatea sa de com ponen prestig ioasei civ iliza jii chineze. A§a a fost cazul Core V ietnam ulu i §i al Japoniei.

4. Flumlismiil religios al Chinei: daoism , confucianism . budismDacS facem abstracjie de activa com unitate cre§

sau de m inorita tea m usulmanS din nord-vestu l (provincia X injiang), Tn China se pot d istinge trei re tradi|ionate: daoismul, confucianism ul §i budismul. S deoseb ire de India, unde p lura lism ul credin^elor exprimS prin existenja unor comunitSti re lig ioase se rate, Tn China, fenornenul cel mai caracteristic Tl reprez Tmpletirea celor trei religii principale. M ajoritatea ch ine i aderS la toate cele trei credinte, am algam and, Tn mSsurS mai mare sau mai micS, elem ente de dogma i gioasS, de ritual sau de devojiune ind ividuals apartin; unor religii diferite. Unii observatori occidenta l-!, surpr

aceastS mobilitate religioasS, au ajuns sS afirme cS Tn izatia chinezS nu exists o religie veritabilS, Tn condifiile ;are budismul este un import indian, daoismul are mai t un caracter magic, decat religios, iar confucianism ul s o filosofie.Daoism ul are la bazS ideiie filosofului chinez Lao Zi, e a trSit Tn secoiul VI T.e.n. Potrivit acestora, Dao (sau lea) este principiul universal care asigurS ordinea §i ictionarea universului. El se m anifests prin contradictia tre cele douS principii cosmogonice, yin §i yang40, al -or impact neTntrerupt determinS toate transformSrile re se pe trec Tn lume. P lecand de la s is tem u l ntradictie i d intre yin §i yang, daoism ul dezvoltS o reagS cosm ologie, precum §i o gandire m edica ls trem de elaborata. ' • ~Cu toate cS se bazeazS pe concepte atat de abstracte,

joismul este, prin excelen^S, o religie popularS, ancoratS ofund Tn sensibilitatea mul$imilor chineze. Popularitatea 3 este asiguratS de cultul fervent ai d iferite lor spirite §i fi- jr i sacre, dintre care cel mai im portant este Stapanul eresc. De§i religia daoistS nu dispune de un corp reotesc propriu-zis, exists, Tn schimb, calugSri, manastiri ' temple, iar ceremoriiile religioase sunt celebrate de iae§trii daoi§ti, cSlugSri sau la id extrem de respecta ji Tn, ecare comunitate. Pentru ascejii daoi§ti, obiectivul princi- al al existen^ei umane trebuie sS fie cSutarea „nem uririi” , idicS identificarea cu Dao. Acest lucru poate fi realizat prin ixercijii fizice §i spirituale, prin practicarea contem platici nistice, dar §i a artelor martiale, a picturii sau a caligrafiei.1 '•'■f 1 ■. ■■■ > rs-i;:'* j . ; • • . . . / . • ■ . ■> :■ /; ; . v \ . • i- : . v t ? • -■ !*/

40 Yin este principiul negativ, femiriin, care simbolizeaza Tntunericul, rigul, dublura, Tn timp ce yang este principiul pozitiv, masculin, al uminii, al cSldurii, a ceea ce este principals ‘ w ■

94

A doua mare relig ie chinezS, co n fu c ia n is m u l', a fost Tntemeiata de filosoful Kong Qiu, care a tra it tot Tn secoiul al V l-lea T.e.n, ca §t Lao Zi. In cultura europeanS, el este cunoscut sub un nume latin izat („Confuei'us”)', pe care i l-au atribuit m isionarii iezuiti din secoiul al XVII-lea! Prin opera-sa, Confucius nu a dorit sa Tntemeieze o re lig ie, ci doar sS alcatuiascS un corpus al culturii tradi{ionale chineze, continand principaiele teorii filosofice, etice §i religioase. Doctrina confucianista urmare§te consolidarea ordinii morale, socia le §i politice a Chinei tradijionale, explicand, totodata, modul Tn care aceasta societate se integreaza, arm onios, Tn ansam blul universului. Confucianismul propune, Tn.primul rand' norme de com portam ent V iata oarpenilor trebuie sa se.bazeze pe virtute (ren), ceea ce * presupune respectarea etichete i sociale, ad ica a moravurilor, datin ilor §i ritualurilor. In acest fel, fiecare indi vid trebuie sa se com porte potrivit locului pe care Tl ocupa Tntr-o societate ierarhizata, care Tl are Tn fruntea sa pe Tmparat. ,

Dimensiunea propriu-zis religioasS a acestei doctrine este asiguratS de practicile sale de cult. Un loc esenjial Tn cadrul con- fucianismului Tl ocupa ritualurile, Tn cadrul cSrora se celebreazS cultul strSmo§ilor §i al Cerului. In mod traditional, cultul Cerului era oficiat doar de TmpSraL De asem enea, un rol important Tl avea arta divinatiei, adic.S descifrarea tainelor Viitorului de cStre prezicStori. In pofida acestor accente ceva mai „mistice”, ritualurile confuciahiste nu sunt practicate din ratiuni teoiogice, ci mai ales din motive sociale §i morale. Rolul lor principal este acela de a influenta pozitiv conduita oamenilor §i de a asigura armonia socials.

41 Termenul „confucianism” a fost creat de misionarii cre§tini europeni, Tn secoiul al XVII-lea.

Ceie douS mari c o n c e p t religioase nSscute in China, daoismul §i confucianismul, au ocupat locuri extrem de diferite In is to ria , acestei tSri. Confucianismul a fost Tntrejinut de elita intelectualS chinezS, fiind propagat prin intermediul statului §i al adm inistrate!. Cu timpul, el a devenit doctrina oficialS a statului chinez, o ideologie uti- lizatS Tn vederea JegitimSrii puterii imperiale. Daoismul, Tn schimb, a rSmas mereu o religie popularS, neoficialS, prac- ticatS intens la nivelul comunitStilor locale, dar ignoratS sau chiar persecutatS, adeseori. de autoritStile statului.

In primele secole ale erei noastre, budismul mahayana s-a rSspandit §i el Tn China. Sub influenza daoismului local, in China s-a dezvoltat budismul zen42, axat pe o tehnicS specifics a meditafiei individuale. De atunci Tncolo, cultura chinezS a rSmas marcatS Tn mod definitiv de toate cele trei mari religii, care s-au tolerat reciproc la nivelul sensibilitStii populare, fiind practicate Tn mod sincretic.

La sfar§itul secolului al XlX-lea, ihteiectualii reformatori chinezi, care doreau modernizarea tSrii, considerau cS daoismul reprezintS o rSmS§i|S ru§inoasS a traditiilor feudale, Tnapoiate, ale Chinei. Confucianismul, pe de alts parte, a fost puternic afectat de prSbu§irea puterii imperiale, Tn anul 1911. Regimul comunist, Instaurat Tn 1949; a promovat ateismul, Tncercand sS submineze toate formele vietii religioase. Cu toate acestea, la ora actuals se constats supraviefuirea tuturor celor trei mari religii ale Chinei, precum §i un proces de revalorizare a mo§tenirii acestora.

42 De fapt, Tn China, aceasta formS larg rSspandit§ a budismului se nume§te chan. Tn Japonia, unde a cunoscut maxima sa popularitate, ea a fost numitS zen, denumire care a rSmasapoi consacratS Tn istoria religiilor.

96

5. Religiile Japoniei: sim bioza dintre shintoism §i budism

Tntr-un mod asemSnStor cu situatia din China, viata spirituals a japonezilor este caracterizata §i ea de practicarea sincreticS a mai multor religii: Cele douS religii traditionale. ale Japoniei, care fac obiectul acestei coa- bitSri, sunt shintoism ul §i budismul.,

Shintoismul este o strSveche religie popularS, pe care nu o TmpSrtS§esc decat japonezii, motiv pentru care a fost consideratS o relig ie etnicS. Avandur§i orig inea Tn credintele animiste ale populatiilor japoneze primitive, shintoismul este o religie politeistS, care celebreazS un numSr impresionant de divinitsti indigene (kami): „opt sute de m iriade” , dupS cum afirmS traditia shintoistS. Ace§ti kami personifies elementele naturii, astrele, muntii, raurile, mergand panS la diferite plante, stanci sau izvoare. Unii kami sunt legati de diverse meserii, obiecte de TmbrS- cSminte sau din viata cotidianS, Tn timp ce altii sunt spirite ale strSmo§ilor Casei imperiale ori ale rSzboinicilor renu- miti. Toate aceste divinitsti sunt venerate mai ales Tn sanc- tuare, locuri de rugSciune §i pelerinaj pe care japonezii le pretuiesc Tn mod deosebit. Armonia triunghiularS care trebuie sS existe Tntre zei, oameni §i mediul ambianl reprezintS un element esential al acestei religii aproape panteiste, care divinizeazS frumusetile peisajului §i ale naturii. - ? .-.^ 0 . ...

Spre deosebire de zeitStile marilor religii monoteiste, divinitStile shintoiste nu sunt atotputernice §i atot§tiutoare. Pe de altS parte, datoritS structurii politeiste a panteonului sau, shintoismul recunoa§te existenta divinitStilor altor culte, considerand cS toate zeitStile pot coexista Tn mod armonios. ”

97

Un loc important jn cadrul religiei shintoiste Tl ocupa iultul domestic, p© care ^ practjc§ fjecare familie, Tn cadrul laminului sau. Acgsta presupune ritualurile sSvar§ite Tn afa micilor altare ^ acaSa, unde sunt celebrate divinitatile familisj ^ Spjrjt^le celor morti. Shintoismul domestic, popular, ,es te lipsit de organizare §i se bazeaza pe practicile re!igj0ase jncjjv iduale, eventual pe cele ale unui grup restrans Credincio§i, lega|i de un sanctuar.

Exista §i un cmt shintoist imperial. In cadrul acestuia, sunt celebrate divjnjta |e Casei imperiale, Tn frunte cu zeita-soare, Amaterasu O-mikami. In mod traditional, se considera ca din aceasta divinitate suprema descinde familia domnitoare a jgponiei.

Incepand cu s§co|u| a| \/|-lea e.n., Tn Japonia pStrunde budismul mah3y$na jmp0 rta t din China §i din Coreea. Un rol important m aceasta expansiune Tl au curentele.mistice din cadrul budisrnu|uj chiriez, Tn primul rand tantrismul. Mai tarziu, budismU| nipon va fi influenjat putemic de doctrina zen, prmcipa|a formg pe care a Tmbracat-o religia budista Tn China ^ m a j a|es |n Japonia.

Budismul zen g cun0scut o mare popularitate Tn arhipelagul nipon, fiind sprijinit cje TrripSrati §i de nobilime. Pe parcursul perioadei m edievgi^ e | a ,je venit religia oficialS a Japoniei. Acest fapt s-a datorat prestjgiuiui imens de care s-a bucurat aid cultura chinezS, 0 sUrsa spirituals care a influentat profund Tntreaga civilizatia japonezS. Cu toate acestea, vechea religie shintoistS nu a d ispg,-^ jar j ntre budismul japonez shintoism s-a stabilit o re la te jnteractiune reciprocS, o simbiozS care dureaza pana astg2j ImpSratii au Tncercat sS puna Tn serviciul statului ambele r^ijgjj jar cSlugSrii budi§ti au stabilit un sistem de corespondents, prjn care ^jvinitStile shintoiste erau integrate Tn panteonul budj^

98

Dupa anui 1868, cand Tncepe Era Meiji §i procesul de modernizare al Japoniei, noile autoritafi au Tncercat sS irnpuna japonezilor o religie unica, apta sa devinS liantul spiritual al unei nafiuni moderne §i civilizate. In mod firesc, ei §i-au Tndreptat atenjia spre shintoism, al cSrui caracter arhaic, specific japonez, rezona perfect cu cerinjele ide- ologiei nationaliste. De asemenea, promovarea shintois- mului, strans iegat de cultul imperial, urmSrea sa legi- timeze autoritatea mikado-u\u\. ^

Cu toate acestea, Tncercarea guvernelor din primii ani ai Erei Meiji de a transform a shintoismul Tntr-o religie nationals, prin separarea acestuia de budism §i defa- vorizarea religiei budiste, s-a soldat cu un e§ec. Practicarea sincreticS a celor douS religii era un fenorrien prea puternic TnrSdacinat Tn mentalitatea japonezS pentru ca el sS poata fi dislocat prin intermediul unei ideologii de stat.

In cele din urma, autoritStile s-au multumit sS despartS shinto ism ul re lig ios, m arcat de practic ile re lig ioase traditionale, de shintoismul de stat. Acesta din urmS a devenit o ideologie oficialS, menitS sS cultive sentimentul datoriei civice §i sS promoveze cultul Tmparatului, la fel cum o fSceau sistemul de TnvStamant sau propaganda desfaguratS prin intermediul armatei. In acest fel, panS la AI Doilea RSzboi Mondial, shintoismul de stat din Japonia a Tndeplinit un rol sim ilar celui jucat de ideologia statului- natiune din Europa, la sfar§itul secolului al XlX-lea.

6. Religie §i societate in Asia OrientalsC iviliza tiile Extrem ulu i O rient sunt fondate pe o

mo§tenire istoricS foarte veche. DatoritS faptului cS au ajuns TncS din Antichitate la un grad Tnalt de stabilitate §i

de coerentS interna, ele au reu§it sS perpetueze pan S in epoca moderns numeroase trSsSturi tradijionale. Una dintre aceste trSsSturi constS Tn legStura stransS care exists intre sistemul social, politic sau cultural, pe de o parte, §i domeniul sacrului §i al religiei, pe de alts parte.

Este adevSrat cS Tn orice societate traditionalS, pre- modernS, spatiul profan e Tnteles, explicat §i justificat Tn lumina dimensiunii religioase a existen^ei. Dar civilizatiile asiatice au reu§it sa perpetueze aceastS suprapunere intre religie §i formele terestre ale viejii umane panS tarziu Tn epoca moderns, Tntr-o maniera pe care rationalismul specific civilizatiei occidentale a Tnceput sS o abandoneze TncS din epoca Rena§terii.

Tncepand cu secoiul al XlX-lea, fenomenul moder- nizSrii, dupS model european, a atins §i spatiul civilizatilor asiatice, intrand adeseori Tp coliziune cu traditiile ances- trale ale acestor societSti. Religiile traditionale se vor ma- nifesta, de acum Tnainte, Tn noul cadru oferit de statele §i de natiunile moderne. Rezultatele acestei Tntalniri inedite se manifests astSzi in formele cele mai diverse: un proces de laicizare a societStii sim ilar cu cel Tntalnit Tn Occident, Tn cazul Japoniei; un proiect utopic de eradicare fortatS a vechilor traditii, exem plificat de China comunistS; o supravietuire tenace a sensibilitS tilor religioase care TncadreazS societatea, ca Tn India. Doar viitorul va arSta dacS traditiile religioase asiatice exprimS specificul ireductibil al unor civilizatii profund diferite de lumea occidentals, sau dacS, dimpotrivS, ele nu sunt decat forme particulare prin care se manifests o experienta spirituals universalS, comunS umanitStii, Tn ansamblui ei.

t « Capitolul V■ V..P.V. . ■ ! .

INDIA in SECOLELE XVI-XIX.'bs% • '-jH ' '

In pofida coerenjei geografice §i de civilizatie care pare sS defineascS peninsula indianS, ea nu a constituit niciodata un ansamblu politic unitar, de-a lungul unei istori multimilenare. Structura federal^ a Indiei contemporane (cea mai mare democra|ie a planetei, cu miliardul sSu de Iocuitori) constituie, a§adar, un produs logic al mo§teniri sale istorice. Din acest punct de vedere, India se deosebe?te de celelalte douS mari civilizatii asiatice China §i Japonia, caracterizate Tntr-o mSsurS mult ma mare de unitate §i continuitate, cel pujin sub aspect politic

In plan geografic, uria§ul subcontinent indian este bine deiimitat de restul Asiei, prin frontierele sale naturale: Oceanu Indian §i lanjul mun^ilor Himalaya. Principala ruta de comunicare terestrS cu restul continentului trece prin nord-vestul {arii. NenumSratele invazii care au lovit India din aceasta direcfie au dat §i numele masivului muntos care o separS de Asia CentralS: Hinduku§, adicS „uciga§ul hindu§ilor”.

In interiorul Indiei, distingem doua ansambluri principale: uria§a campie roditoare dintre Indus §i Gange, Tn nord; podi§ul greu accesibil al Deccanului, Tn centrul peninsulei. Aceasta diferen|iere geograficS §i-a avut pan- dantul Tn plan istorie. Campia indo-gangetica a fost centrul tuturor marilor imperii care au Tncercat sa unifice peninsula indiana. Dar majoritatea acestor stSpaniri nu au reu§it sS T§i extindS autoritatea panS Tn sudul extrem, ciocnin- dii-se Tntotdeauna de rezisten^a Tndarjita a forma£iunilor politice din Deccan. « •'

101

In ceea ce prive§te geografia umanS, India este locuitS de o populate indoeuropeana, mo§tenitoarea lingvistica a cuceritorilor arieni, descin§i In mileniul al ll-lea T.en. din Podi§ul Iranian §i din Asia Centrals. Sub raport lingvistic, a§adar, indienii sunt inruditi nu doar cu vecinii lor iranieni sau afgani, ci §i cu grecii, latinii, germanicii sau slavii. Componenta indoeuropeanS, formats, initial, din indivizi blonzi, cu piele albS, s-a alSturat populatiilor indiene mai vechi (numite, cu un termen generic, „dravi- diene”), cu pielea de culoare Tnchisa. Din fuziunea acestor elemente de baza, „agrementatS" cu nenumSrate alte aporturi limane; a rezultat peisajul etnic §i lingvistic actual, caracterizat de diversitate rasiaiS, dialectala §i culturala. Alaturi de hindi -— principala limbS a Indiei — coexists circa 150 de alte idiomuri (bengali, gujarati, marathi, punjabi, tamil), unele dintre ele vor~ bite de zeci §i sute de milioane de oameni.

1. Imperiul Marilor Mogul i, in seco lele XVI-XVIII

La Tnceputul secolului al XVI-lea, India era TmpSrfitS Tn numeroase state rivale, conduse de dinastii musulmane sau hinduse. Inca din secoiul al IX-lea, cea mai mare parte a Indiei se afla sub dominatia politica a cuceritorilor musulmani, de etnie turcica sau afganS §i de culturS persanS. Ace§tia alcStuiau o elita politics §i militara, suprapusa peste structurile traditionale ale societatii indiene. Nobi- limea locala, hindusS, - cqlabora adeseorj cu, stapanitorii musulmani, furnizandu-le soldati §i contribuind la administrarea vastelor teritorii ale Indiei. Coexistenta dintre musulmani §i hindu§i, de§i era, Tn esenja, o relatie Tntre cuceritori §i supu§ii lor, a dat na§tere unei simbioze culturale originate.

102

,s; Nucleu! civilizatiei musulmane din India cuprindea nordul subcontinentului, respectiv campiile fertile dintre Indus §i Gange. Intre secolele al X lll-lea §i al XVM ea, aici a luat fiinja Sultanatul de la Delhi, cei mai important stat musulman indian. In centrul §i in sudul peninsulei indiene, mai ales Tn platoul Deccan, existau cateva principate conduse de dinastii hinduse, de§i domina|ia. musulmana era impIantatS solid §i Tn sudul Indtei, prin intermediul altor m id forrna£iuni politice, unele dintre ele de confesiune §iitS.

. w in anul 1519, Babur, un dinast musulman din Asia Centrals, descendent al lui Ginghis-Han §i Timur Lenk, intervine Tn luptele interne care sfa§iau Sultanatul de la Delhi. Venind dinspre Kabul, el pStrunde Tn India prin pasul Khaiber, ruta urmatS de toate nSvSlirile care au lovit nordul Indiei. In urma bStSiiei victorioase de la Panipat, din anul 1526, Babur reu§e§te sS intre Tn Delhi, sUpunand Tfitreg nordui Indiei. In acest fel, el punea bazele Imperiuiui Marilor Moguli (denumirea face trim itere la originea mon- gola a dinastiei), un stat care va dainui, cel pu^in formal, panS Tn anul 1858. +v . - , .aielmperiul Marilor Moguli ducea mai departe mo§tenirea istoricS a stSpanitorilor islamici ai Indiei, menfinand persana ca;; limbS diplomatics §i de culturS a noului stat musulman. In secolele XVI-XVII, sub domnia urma§ilor lui Babur, imperiul va cunoa§te apogeul puterii sale politice, ca §i o strSlucire culturalS pe masura. Bazandu-se pe armata lor dotata cu arme de foe, alcStuitS din mercenari turcici sau persani, suveranii moghuli reu§esc peiform anja de a supune sub autoritatea lor aproape Tntreaga peninsula indianS, din Bengal panS Tn sudul extrem.

Nepotul lui Babur, Akbar (care a domnit Tntre anii 1556-1605), este considerat cel mai important TmpSrat moghul. Ei cucere§te cea mai mare parte a Indiei, cu

103

excepjia platoului Deccan, distingandu-se, totodatS, ca un excelent administrator §i organizator al imperiuiui. Mai mult chiar decat Abbas al Persiei (marele sSu contemporan), Akbar se remarcS prin vederile sale extrem de tolerante in materie religioasS. El TncearcS sS Intemeieze o nouS religie, rezultatS Tn urma sintezei dintre islamism, cre§tinism, religia zoroastrianS §i cea hindusS. DatoritS acestui sincretism religios, Akbar se va bucura de popularitate Tn randurile supu§iior sSi hindu§i.

Unui dintre urma§ii sSi, §ah Jahan (1628—1657), a rSmas Tn istorie prin opera cultural^ pe care a patronat-o. Tn ora§ul Agra, capitala imperiuiui, el construie§te Marea Moschee, precum §i mausoleu! Taj Mahal, Trichinat amintirii sotiei sale mult-TndrSgite. Cele doua capodopere ale arhitecturii universale TmbinS traditiile artei islamice §i ale celei hinduse, intr-o sintezfi de o mare frumusete.

Pe plan extern, suveranii moghuli poartS rSzboaie Tn regiunea Persiei §i a Afganistanului, cu scopul de a-?i consolida frontiera expusS din nord-vest, dar §i pentru cS nutreau nostalgia recuceririi patriei lor de origine, Asia Centrals. Mult mai importante erau TnsS conflictele purtate pe teritoriul Indiei, Tmpotriva statelor nesupuse din podi§u! Deccan, conduse de suverani §i'ti ori hindu§i. Sub domnia lui §ah Jahan, majoritatea acestor principate sunt cucerite sau vasalizate. ^ -

U ltimul mare suveran moghul a fost Aurangzeb (1658-1707). La fel ca §i contemporanul sSu, Ludovic al XlV-lea, el a avut o domnie glorioasS, plinS de succese militare, dar a ISsat Tn urma sa un stat epuizat de rSzboaie §i minat de contradictii interne. De asemenea, a dus o politics religioasS intolerantS, care a provocat grave reactii interne. Spre deosebire de Akbar, Aurangzeb s-a manifestat ca un musulman sunnit fanatic, prigonindu-i pe to|i cei

104

care nu Ti Tmparta§eau credinja, fie cS era vorba de prii cipii.vasali hindu§i, de dina§tii §ii{i din Deccan, de sikh-i din Punjab sau chiar de proprii sai rnercenari persani d credinja §iita. Mai ales Tncercarile nereu§ite de a supun Tn mod definitiv statele din Deccan au macinat forja mil tarS §i financiara a suveranului moghul.! Nu trebuie uitat nici faptul cS societatea indianS er

marcatS de contrastul uria§ existent Tntre opulenja de I curdle princiare, pe de o parte, §i sSrScia endemica masei 1;arane§ti, pe de alta parte. Mizeria populatiei hir duse era TntretinutS de fiscalitatea excesivS care susjine armatele §i construcjiile spectaculoase ale moghulilor, d foametea care bantuia periodic Tn India, de epidemiile d ckJmS sau de furtunile musonice devastatoare.* - O data cu sfarsitul domniei lui Aurangzeb Tncepi deciinul masiv al Imperiuiui Mogul, criza sa interna farami1;area politica. Principalele provocari vin acum dii partea autohtonilor hindu§i, fie ca era vorba despre nobi limea indiana din interiorul imperiuiui, fie despre atacurilf printilor hindu§i vasali sau independent-

■ ’ ii.-; ■; ' 'a '■'••• •Politica religioasS intolerantS a lui Aurangzeb a provocat, ma

Tntai, nemuliumirea rajpuplor, o casts rSzboinicS de cavaler hindu§i. care se distinseserS Tn serviciul TmpSraJilor moghuli. § mai periculoasS avea sS se dovedeascS revolts populate rSzboinice marathi, din vestul §i centrul Indiei. Ascensiunee spectaculoasS a statului Maratha, TnceputS Tn timpul domniei lu Aurangzeb §i continuatS Tn secoiul al XVIII-lea, va duce Ie rena§terea puterii hinduse, Tn defavoarea cuceritorilor musulmani, §i va contribui Tn mod decisiv la prSbu§irea Imperiulu Marilor Moguli. De asemenea, Tn nordul Indiei, Tn provincio Punjab, autoritatea mouhulilor se love§te de revolta populate sikh, care, datorita p e rse c u to r religioase la care este supusS se organizeazS sub forrria unei secte religioase militarizate.

In prima jumState a secolului al XVIII-lea, Imperiul Marilor Moguli (care nu fusese niciodatS un stat pe deplin centralizat) se destramS definitiv, TmpSr$indu-se Tntr-o puzderie de state indiene. Majoritatea erau conduse de rajahi sau nababi hindu§i, Tn timp ce altele aveau Tn frunte stSpanitori musulmani. Doar un teritoriu restrans, Tn jurul celor douS capitale, Delhi §i Agra, mai rSmanea sub autoritatea decSzutS a TmpSraJilor moghuli. La mijiocul veacului al XVIII-lea, cele mai importante formatiuni politice succesoare ale imperiuiui erau regatele hinduse Rajputana §i Gujarat (Tn vest), Maratha (Tn centru) §i Maisur (Tn sud), precum §i statele musulmane Oudh (Tn nord) §i Bengal (Tn Delta Gangelui, din est). Tn provincia Punjab, xiin nord, dominau rSzboinicii sikh. x • .-■■■

PrSbu§irea puterii moghulilor va atrage dupS sine §i o serie de agresiuni externe, lansate din direcjia Afganistanului. Tn anul 1739,-Nadir-§ah, stSpanitorul Persiei, ocupa §i jefuie§te ora§ul Delhi. DupS moartea sa, suveranul Afganistanului, Ahmed §ah (1747-1772), cucere§te ora§ul Lahore §i provincia Punjab, a cSrei stSpanire §j-o va disputa cu statul Maratha §i cu rSzboinicii sikh.

2. Cucerirea europeana din secoiul al XVIII-lea-S- r:i' 'j. .. .. ■ : J '

Dar principalii beneficiari ai crizei statului moghul au fost europenii, care, profitand din plin de rivalitSJile interne din India, vor cuceri Tntregul subcontinent, pe parcursul secolului al XVIII-lea §i la Tnceputul celui urmStor.

Tncepand cu anul 1498, portughezii sunt primii navigatori europeni care se instaleazS pe coasta Malabar, Tn vestul Indiei, unde fondeazS a§ezSrile Calicut, Goa §i Diu. La Tnceputul secolului al XVII-lea, dupS un veac de dom inate

106

portughezS,, olandezii TnlStura supremajia maritima lusi- tanS, acaparand cea mai mare parte a comertului european cu Extremul Orient. Dar olandezii sunt interesati mai ales de Asia Sud-EsticS, a§a ca ei nu vor ocupa pozijii importante Tn India (exceptand prezenfa lor Tn insula Gey Ion'13).

In aceste condifii, principale le a§ezari europene Tnfiintate Tn secoiul al XVII-lea, pe |§rmurile indiene, apartin englezilor §i francezilor. Englezii Tntemeiaza Madras (pe coasta Coromandel, din sud-est), Tn 1632, Bombay (fosta posesiune portughezS, Tn vest), Tn 1662, §i Calcutta (Tn provincia Bengal, din est), Tn 1690. Francezii fondeaza §i ei, la sfar§itul secolului al XVII-lea, o serie de comptoare sau factorii, adica a§ezari comerciale, unde se tranzac- Jioneaza bunurile aduse din metropolS §i produsele inipor- tate din interiorul continentului. In afara activitSiiior comerciale, aceste prime - implantSri europene Tn India au favorizat §i prozelitismul cre§tin. Indeosebi portughezii §i m isionarii iezuiji au depus mari ■ eforturi Tn vederea atragerii indienilor la cre§tinism, dar aceste ac^iuni nu s-au soldat decat cu rezultate modeste. - c .

A§ezarile Tntemeiate Tn India de navigatorii englezi sau olandezi erau rodul initiativelor unor companii comerciale private. Acestea dobandisera dreptul de a face nego£ Tntre metropolci §i o anumita zona a globului, prin intermediul. unor charte de

43 Ceylonul, numit astSzi Sri Lanka, este locuit de populajia majori- tarS singhalezS de minoritatea tarhilS. La Tnceputul secolului al XVI-lea, coastclc sale au fost ocupate de portughezi, dar in 1658 ace§tia sunt alungati de olandezi. Tn anii 1795-1796, stSpanirea oian- dezSeste inlocuita cu cea britanicS (situate confirmatS diplomatic Tn 1815, la Congresul de la Viena). Englezii cuceresc Tntreaga insulS §i stSpanesc aceastS colonie panft Tn anul 1948,' cand Ceylonul devine un stat independent.

107

privilegii, emise de statu I cSruia Ti apartineau. Evident, activitatea companiilor respective era sprijinitS de tSrile lor de origine, care erau con§tiente cS pe aceastS cale pot obtine beneficii economice, precum §i influents politics, Tn diferite regiuni ale lumii. RivalitStile economice care opuneau aceste companii comerciale au alimentat din plin conflictele militare izbucnite pe continentul european, Tn veacui al XVII-lea, dar mai ales Tn secoiul urmStor. Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere nici faptul cS marile companii private nu promovau o politics de stat, ci urmSreau Tn primul rand satisfacerea intereselor lor particulare, respectiv plata unor dividende cat mai consistente cStre actionarii §i coman- ditarii lor. Dar o convergentS de interese Tntre companiile comerciale §i statul lor de apartenentS a existat Tntotdeauna.

Timp de peste douS secole, cea mai important^ autoritate §i organizatie europeanS prezentS Tn India a fost Compania britanicS a Indiilor Orientale, TnfiintatS Tn anul 1600. Din anul 1664,, acesteia i se alSturS Compania francezS a Indiiior Orientale, marea ei rivals. Spre deosebire de companiile particulare engleze sau olandeze, compania francezS era patronatS de stat, Tn spiritul politicii econom ice m ercantiliste, promovatS de m inistrul lui Ludovic al XlV-lea, Colbert.

Companiile comerciale europene au reu§it sS Tnte- meieze primele lor factorii prin bunSvointa moghulilor §i a altor printi indieni, care le vindeau un golf sau o micS portiune de coasts, favorabilS practicSrii comertului. Ulterior, europenii solicitau dreptul de a fortifica respec- tivele a§ezSri, care deveneau, astfel, veritabile baze militare, p u n c te d e sprijin Tn vederea expansiunii viitoare. DatoritS marilor beneficii realizate, puterea companiilor a crescut rapid, astfel cS ele §i-au permis, Tn scurt timp, sS se amestece Tn politica indianS §i chiar sS poarte rSzboaie cu suveranii hindu§i.

108

Tn secolu! al XVIII-lea, cand Imperiul Marilor Moguli s-a destrSmat §i India a fost cuprinsS de rSzboaie interne, companiile comerciale au devenit factori de putere de prim rang. Ele §i-au format armate puternice, recrutate din randul localnicilor, au Tnceput sS cucereascS teritorii §i sS Tncheie tratate cu rajahii indieni, prin care ace§tia intrau sub dominatia unei companii. Prin tratatele semnate, companiile se angajau sS sprijine puterea diferitilor printi §i chiar sS le pISteascS mari subsidii anuale. Tn schimbul acestei Tntelegeri, compania primea dreptul de a colecta impozitele, de a recruta soldati ?i de a controla politica externS a principatului respectiv.

Tn aceste conditii, pe parcursul secolului al XVIII-lea, cea mai important^ rivalitate politics din India, care avea sS decidS soarta Tntregii peninsule, a fost cea dintre Franta §i Marea Britanie, sau, mai bine spus, cea dintre companiile comerciale ale celor douS puterii l_a. mijiocul veacului, Tntre anii 1740-1748 §i 1756-1763, Tn Europa s- au desfS§urat douS mari rSzboaie, care au opus cele douS JSri. Conflictul dintre ele s-a prplungit §i Tn India, care a devenit una dintre mizele importante ale acestei con- fruntSri,

In rSzboaiele pe care le-au purtat cele douS companii comerciale rivale, ele s-au aliat cu diver§i suverani indieni, ceea ce va da confruntarilor o anvergura deosebitS. Tn anul 1757 are loc bStSlia decisive de la Plassey, Tn care trupele comandate de Robert, Clive, un agent al companiei britanice, Tl Tnving pe su- babul din Bengal, principalul aliat al francezilor. Aceasta datS marcheazS sfar§itul influentei franceze Tn India §i Tnceputurile imperiuiui britanie care se va edifica aici. In anul 1763, la sfar§itul RSzboiului de §apte Ani, Franta recuno§tea pierderea majoritat'i teritoriilor sale indiene.

Din acest moment, Tncepea epopeea cuceririi britanice a Indiei. Ea a fost TntreprinsS, Tn continuare, de Compania Indiilor Orientale. Plecand de pe pozifiile fortificate pe care le de|inea pe $Srmuri, expansiunea britanicS s-a extins treptat Tn India de Nord, fie prin intermediul cuceririi militare, fie cu ajutorul tratatelor impuse printilor indieni. Mai Tntai, englezii cuceresc Bengalul, uria§a provincie din Delta Gangelui, dupS care se extind spre vest, de-a lungul cursului marelui fluviu. Un mare merit Tn aceastS opera de cucerire §i de exploatare economics I-a avut Robert Clive, primul guvernator numit de compania britanica Tn fruntea Bengalului, Tntre anii 1757—1767-, Clive, s-a remarcat msS §i printr-o politics det spoliere a

populalTei indiene, dusS Tn beneficiul companiei sau chiar Tn folosul sSu personal. De abuzuri .§i mai mari s-a fScut vinovat unui dintre succesorii sai, Warren /Hastings. AceastS situafie a determ inat interven|ia Parlamentului de la Londra. In anii 1773 §i 1784 au fost adoptate douS legi, care autorizau guvernul britanie sS controleze activitSpe companiei. Cu toate cS India va rSmane sub administrarea acestei firme private panS Tn anul 1858, totu§i, de acum Tnainte, guvernatorul general al Indiei va fi numit de Parlamentul englez, iar conducerea afacerilor indiene a fost TmparJitS Tntre reprezentanjii guvernului §i cei ai companiei: In acest fel, administrarea Indiei devenea o problems de stat a Marii Britanii.

3. Stapanirea britanica in prim a jumatates a secolului al XlX-lea

- Cucerirea peninsulei continuS la sfar§itul secolului al XVIII-lea §i la Tnceputul celui 'urmStor, Tn urma unor

rSzboaie dificile, purtate Tmpotriva razboinicilor marathi §i a sultanilor din Maisur, care stSpaneau sudul Indiei. La mijiocul1 secolului al XlX-lea au loc alte anexSri, Tn nord §i nord-vest, la frontiera cu Afganistanul, unde suntocupate provinciile Punjab §i Sind, de pe cursul fluviului Indus.

In prima jum atate a secolului al XlX-lea, societatea indi- anS cunoa§te transformari majore. Din punct de vedere economic, India devine o uria§S piaJS de desfacere a mSrfurilor engleze (Tndeosebi produse textile §i alte bunuri de consum, ieftine §i de calitate), s itua te care va determina ruinarea me§te§ugurilor locale. Pe plan social §i cultural, guvernatorii britanici due o politics sustinutS de occi- dentalizare. Limba englezS este introdusa Tn adm inistrate §i educate, iar unele obiceiuri religioase tradifionale (cum era sutee, sacrificarea vSduvelor pe rugul funerar ai sojilor decedat) au fost interzise. SchimbSrile, Tndeosebi cele care afectau structurile sociale §1 traditiile reiigioase, se loveau de puternicul conservatorism al societSti locale §i vor prpvoca nemultumiri Tn randurile populatiei.

Ca o consecintS a resentimenteior acumulate, Tn anii 1857—1858 are loc o mare revolts Tmpotriva adm inistratei britanice. Ea a izbucnit Tn randurile cipailor (sepoys), soldati bS§tina§i, hindu§i sau musulmani, care alcStuiau grosul armatei britanice din India. RSsculatii au sSvar§it mari atrocitS t Tmpotriva englezilor, fiind reprim at ulterior cu aceea§i cruzime, de cStre trupele de represiune.

; Revoita cipailor a constituit o lectie importantS pentru britanici, care vor introduce mari schimbSri Tn politica lor iridiana, Tncepand cu anul 1858. Astfel, Compania Indiilor Orientale era Tn sfar§it desfiintatS: De asemenea, au fost TnlSturafi Tmparatii moghuli de la Delhi; care mai domneau TncS la'acea datS, Tn mod formal, sub autoritatea britanicS. La Londra este creat un minister pentru afacerile indiene,

1 1 1

iar guvernatorui general de la Calcutta era inlocuit cu un vicerege. In acest-fel, anul 1858 marcheazS instaurarea. deplinei suveranitati britanice asupra Indiei, care devenea o colonie a Coroanei. In anul 1877, regina Victoria era proclamatS TmpSrSteasS a Indiilor.

Pentru a menaja sensibilitatile traditionale, adminis- trafia englezS va acorda un rol mult mai important cola- borSrii cu prin|ii indieni §i cu elitele locale. De acum Tnainte, rezolvarea problemelor sociale §i religioase a fost ISsata pe searna acestora. Pe de alts parte, de§i sistemul recrutSrii de cipai a fost men^inut, armata a fost pacificatS, prin sporirea elementului european, dar §i a unitSfilor formate din sikh-§\ §j din nepalezi, care se dovedisera fideli Tn timpul rebeliunii. De acum Tnainte, regimentele indiene au devenit o components loialS a armatei britanice, iar Tn secoiul al XX-loa vor lupta Tn ambele rSzboaie mondiale.

4. Bilanjul colonialism ului britanie in IndiaIntervalul cgprins Tntre revolta cipailor §i Primu! RSzboi

Mondial alcStuie§te perioada clasicS din istoria Indiei coioniale. India este consideratS acum „perla” Coroanei britanice, iar soarta ei, ca §i a celorlalte colonii, exercitS o mare influents asupra politicii guvernelor de la Londra. Pe plan intern, poiiticienii din metropolS TncearcS sS ca§tige voturile electoratului nationalist, vor bind despre mSre1;ia imperiuiui §i despre misiunea civilizatoare a britanicilor Tn Tntreaga lume. Pe plan extern, necesitatea de a proteja India reprezintS principala grijS a diploma|iei engleze, determinand noi cuceriri Tn Asia, rivalitatea cu Rusia, o politics de Tnarmare §i, Tn final, cSutarea unei alian^e.

1 12

La Tnceputul seco|u|uj a | XX-lea, India britanicS numSr< aproape trei sute de milioane de Iocuitori. OficialitSJile coioniale adm inistra ij circa douS treimi din teritoriul Indiei Restul se afla sub autoritatea a peste §ase sute de print, indieni, care conduc^au Tn mod autonom Tn statele lor, dai depindeau de britanici Tn privinja politicii externe §i de apSrare.

Soarta acestui uria§ domeniu se afla Tn mainile catorva mi de funcjionari britanicjj care alcStuiau o elitS administrative competent^ §i instruitS. grupatS Tn Serviciul Civil Indian. Ace§t administratori erau recruta.ti din randurile celor mai buni absolvent de la Oxford sau Cambridge §i Tfi ocupau posturile in urms unor exam ene riguroa§e jar serviciul indian reprezenta o cari- erS onoranta pentru orjce gentleman englez. AceastS situate a generat un orgoliu de casts al functionarilor respectivi §i i-a determinat, adeseori, manifeste o atitudine de superioritate fa^S-de hindu§ii pe car^ jj guvernau.

Sub administratia britanicS, India a fScut mari progrese, Tn ceea ce prive§te m odernizarea in frastructurii, a economiei sau a Tnv§+§mantului. A fost construitS o retea de cSi ferate, s-au Creat serviciile po§tale §i telegrafice, s-au pus bazele un^j industrii locale. DacS la Tnceputul secolului al XlX-lea India producea aproape exclusiv materii prime, iar me?te§ugurile traditionale erau ruinate, la sfar§itul veacului sXista deja o industrie prelucrStoare, concentratS Tn marj|e ora§e, Calcutta, Bom bay sau Madras. Prelucrarea jutei §i a bumbacului, m ineritul §i industria otelului au devenit ramuri de bazS ale economiei indiene. Pe langS masivele investijii britanice, se afirmS treptat §i capitalul autohton, care finanJeazS banci, afaceri comerciale §i industrja le. Apare astfel o clasS de Tntre- prinzStori bS§tina§i, alcStuita mai ales din sikh-§\, din

1 13

hindu§i jaini§ti sau din pars/44, adica din aceie categorii ate popula^ei indiene care practicau Tn mod traditional me§te§ugurile §i negotul.

Progrese importante a Tnregistrat §i TnvStSmantul indian, mai ales cel mediu §i superior. In marile ora§e, cum erau Calcutta §i Bombay, se TnfiinteazS un ive rs ity , destinate localnicilor. Acest lucru a determ inat apan'tia unei clase mijlocii indiene, compusS din intelectuali, avocati, functionari sau angajati ai firmelor britanice. Membrii acestei categorii erau, evident, vorbitori de limba englezS, puternic influentati de spiritul civilizatiei europene occidentale.

Cu toate aceste schimbSri, majoritatea s o c ie ta l indiene T§i pSstreazS caracteristicile traditionale, Tntre care sSrScia §i contrastele sociale uria§e ocupS Tn continuare un loc central. Sistemul rigid al castelor, foametea care face periodic milioane de victime sau epidemiile de ciumS, amintind de Evui Mediu, rSman pe mai departe re a lity cotidiene ale Indiei profunde, care ies la ivealS Tn spatele civilizatiei moderne din centrul marilor ora§e.

Judecarea efecte|or produse de stSpanirea britanicS Tn India a suscitat opinii controversate, in randurile contemporanilor §i ale istoricilor. Apologetii imperialismuiui britanie au subliniat con- seciplele benefice ale modernizSrii, Tn timp ce na{ionali§tii indieni au acuzat discriminarea politics §i chiar exploatarea economic^ pe care a suferit-o India Tn aceastS perioadS. Este evident faptul cS administra|ia englezS a apSrat Tn primul rand interesele imperiuiui §i ale metropolei, ceea ce a afectat,

44 Denumire data in India adep{ilor strSvecnii religii zoroastriene, refugiati din Persia in secoiul al Vlll-lea, datorita persecutSrii lor de catre musulmani. Ei s-au integrat foarte bineTn societatea indianS, fiind recunoscuti ca un fel de casta aparte, specializata in corner! §i me§te§uguri.

114

adeseori, dezvorjares'economica a Indiei. Pe de alta parte, stimu area ■ ' dustriale, modernizarea administra{iei,prearea unei i J^turi edilitare de transporturi, precum §i incurajarea asis enj i SOcja|e reprezinta, In mod cert, efecte pozitive ale stapanim ^ ritanice

Concluzionand, poate afjrma ca p rocesu| de modem, zare e c o n o m y socia|a §i ,n|fi ra m a avu, |oc inpenoada coloniala a repre2entaf p rjncjpa|a premjsj a Oinancpara soc,eta(ii jndlene , ,n ce|e d aobtinern in d e p e n d e n t sa[e

.5. N ationalism ^ indlanSpre sfSrsituI s e t0|u|ui a| X|XH tn rSndur{|e clasei

mijlocu indtene ,a nB ,e|e Q mj na!iona|isB caresohcita in pnmul « V accesu| mai g| loca|nio||or ,n admin.slraiia mdian* La inceput revendicarj|e na!io. n a ' f or indien. au « st ex|rem de modera, cu ata, maj malt cu cat ace5ti <nt^lectuali cultiva!i erau mari admiratori ai civiiiza;ie. Occidentului ?i aj |ibera|lsmulu, britariic. Dartocmai la §coala ganc%jrjj OCCjdenta |e ej vor face cuno$tin(a cu ideolog.a emanc,[>arii na!ionatei care „ va conduc8i Tnscurt timp, spre un l: r<bgrarn politic mult mai ambitios. Noul ° j - ° ®ct'^ de\ ' n,e ( 'objinerea autoguvernarii interne a .ndiet, dupa modelu dominioanelor britanice populate cu colonist! europeni (Qanada Auslraliai Noua Zeelanda),care objinusera deja ^ CGSt statut din partea Coroanei britanice. , , .

Dezvoltarea nation a |jsmu|uj jncjjan va fj grevatS Tnsa de puternicele rivalitaji f'eligioase din India. Circa 70% din populate era form at^ ^ jncjjenj hindui§ti, peste 20%

1—

1 15

cuprindea musulmani, iar restul era Tmparfit Tntre sikh-§\, cre§tini §i alte m inority'!. Diversitatea lingvistica, precum §\ diviziunile de casta din cadrul acestei soc ie ta l arhaice Tngreunau, de asemenea, aparijia unui nationalism de tip european. Era foarte greu ca obiectivul obtinerii unui guvernamant national, Tntemeiat pe o cuitura §i o limba comuna, sa devina un idea! popular Tn randurile tradi|ionalei societaji indiene.

Cu toate acestea, in anul 1885, nationali§tii hindu§i Tnfiin|eaza Congresui National Indian, un partid politic care milita pentru obfinerea autoguvernarii. Majoritatea mili- tanjilor partidului, Tn frunte cu Gokhale, erau adep^i ai metodelor non-violente, cum ar fi dem onstrable pa§nice, rezisten|a pasiva sau boicotarea marfurilor engleze, Tn spiritul filosofiei indiene, dar §i al liberalismului britanic. Alji lideri najionali^ti, care u rase imperialismul britanic §i pro- moveaza cu tarie specificul hindus, au Tn vedere o acjiune mai hotarata, inclusiv declan§area Uriel rebeliuni. in anul 1906, indienii musulmani fondeaza un partid politic separate Liga Musulmana, care va folosi pe scara larga metodele violente, inclusiv atentatele teroriste.

Pana la Tnceputul secolului al XX-lea, mi§carea najiona- lista Indiana nu a creat probleme deosebite administrajiei britanice. In timpul guvernarii iordului Curzon (vicerege al Indiei Tntre anii 1898-1905), englezii au dus o politica tipic im peria lista, • centra lista §i autoritara, promovand numeroase reforme administrative, economice §i sociale, dar ignorand Tn mod arogant revendicarile elitei indiene.

In schimb, Tntre anii 1905-1914, cand la Londra revine la putere Partidul Liberal, britanicii inijiaza o politica mult mai deschisa fa^a de na$ionali§tii indieni, acceptand sa colaboreze cu ramura moderata a acestora. Printr-o serie de legi, se permite accesul hindu§ilor Tn consiliile locaie §i

1 16

chiar Tn organismele centrale de conducere ale Indiei, T co n fo rm ita te cu revendicarile formulate de Congresi National Indian. Cu toate acestea, principala solicitare ; nationali?tilor indieni, acordarea autoguvernSrii depline nu prime§te nici un rSspuns pana la izbucnirea Primuli RSzboi Mondial. . V , ? J

Dupa 1918, sub conducerea lui Mahatma Gandhi mi§carea de nesupunere pa§nic§ inijiata de acesta v; cunoa§te un mare succes, reu§ind sa dobandeasca ur larg suport popular. Tn consecinfav Tn ariul 1947, Mare* Britanie TmpSrtea posesiunile sale indiene Tntre Indie rriajoritar hindusa §i Pakistanul preponderent musulman dupa care acorda ind ep e n de n t celor doua state nou-cre ate. Prin aceasta separare politick, guvernul britanic Thcerca sa rezolve problema coexisten^ei dificile a celoi doua mari comunitati religioase, o problema care continue sa framante §i asiazi relajiile dintre $arile subcontinentulu iridian.

Capitolul VICHINA: DE LA SFARÎTUL DINASTIEI MING

LA PRIMUL RAZBOI MONDIAL. TAr il e HIMALAYENE

(TIBET, NEPAL, BHUTAN)

§i pe parcursul secolelor XVI-X IX , la fel ca Tn Tntreaga sa istorie, China se prezenta ca un teritoriu al diversitStii, Tn pofida aparentului s3u monolitism politic §i cultural. Din punct de vedere etnolingvistic, predom jna popula|ia chinezS, vorbitoare, a dialectelor hart, dar existau §i numeroase minoritaji, a§a cum erau musulmanii chinezi, prezenî Tn nord-vest §i sud-vest, uigurii de origine turcica, adepti ai religiei islamice, Tn nord-vestul extrem, tibetanii din sud, mongolii §i manciurienii din nord. Nici limba han nu este unitarS. Exists numeroase idiomuri particulare, cele mai cunoscute fiind dialectul mandarin (cu mai multe variante), vorbit de majoritatea chinezilor, mai ales Tn nord, §i dialectul cantonez, raspandit Tn sud.

Dintotdeauna, civilizatia chineza s-a dezvoltat de-a lungul cursului mijlociu §i inferior al celor doua mari fluvii, Huanghe §i Yangzi.45 DarTn epoca dinastiei Ming (secolele X IV-XVI) cea mai mare parte a populaîei era concentrate deja Tn zona meridionals a Chinei, cuprinsa Tntre ora§ul sudic Canton (Guangzhou) §i cursui inferior al Fluviului Albastru, unde sunt situate marile ora§e Nanjing §i Shanghai (ultimul, la varsarea lui Yangzi Tn mare). Pe tot parcursul epocii moderne, aceasta va rSmane regiunea cea mai dezvoltatS a imperiului, zona cuSturii intensive a

45 Fluviul Galben, respectiv Fiuviul Albastru.

118

orezului, care hrSne§te China, dar §i a mariior centre comerciale §i me§te§ugSre§ti, a porturiior §i a uria§elor con- centrari de popu la te urbana.

1. China la sfarpitul dinastiei MingIntre anii 1368-1644, Irhperiul Chinez a fost condus de

dinastia autohtona Ming. Pe plan extern, China a fScut mari eforturi Tn vederea aparSrii frontierelor nordice, expuse Tn fata atacurilor popoarelor stepei, de origine mongoia sau tungusS. In acest scop, TmpSratii Ming con- solideaza Mareie Zid Chinezesc, care prime§te forma sa actuala. De asemenea, ei stabilesc capitala la Beijing, un ora§ Tndepartat, din nord, de unde puteau fi coordonate mai u§or campaniile purtate Tmpotriva triburilor din stepS. In sud, China T§i extinde dominatia panS Tn Vietnam §i se afirmS ca o mare putere m aritim a §\ com erciaia. Expeditiile navale de la Tnceputul secolului al XV-lea ajung pe coastele Indiei, Tn Africa Rasariteana, Marea Ro§ie §i Golful Persic, ceea ce arata superioritatea tehnicii de na- vigajie chineze§ti la acea data. Portughezii nu vor fi capabili sa realizeze performante asemanatoare, Tn Oceanul Indian, decat peste o suta de ani.

Pe plan intern, suveranii din dinastia Ming au condus Tntr-o maniera absolutista, mentinand sistemul politic traditional al Chinei. Tn conformitate cu doctrina confucianista, Tmparatul era considerat un ,,mandatar al Cerului” , ale carui atributii nu se limitau la guvernarea imperiului, ci implicau §i supravegherea ordinii supranatu- rale a lumii. Cu toate acestea, tradijia chineza afirma ca Tmparatul putea sa piarda Tncrederea Cerului, Tn cazul Tn care Ti lipseau virtutile necesare unui conducator. Tntr-o

1 19

asemenea s itua te, avea loc o schimbare de dinastie, eveniment prevestit de c a la m ity naturale, de rSzboaie §i mai ales de revolte ale populatiei.46

ImpSratii Ming au pSstrat §i sistemul administrativ traditional, bazat pe casta birocraticS a mandarinilor. Ace§tia erau Tnalti functionari imperiali, recrutati din randurile intelectualilor, careT§i ocupau posturile Tn urma unor concursuri pretentioase. Examenele respective verificau exclusiv cunoa§terea de cStre candidat a fundamentelor culturii ciasice chineze, Tncepand cu dificila arta a scrierii §i caligrafiei §i terminand cu marile texte ale filosofiei confucianiste. Mandarinii §i influenta clasS a cSrturarilor vor asigura mentinerea riguroasS a sistemuSui social §i politic al Chinei, de-a lungul secolelor, contracarand orice tentative de subminare a ordinii traditionale. Fie cS era vorba despre vele- itStile politico ale marilor proprietari rurali, fie despre rSscoalele tarane§ti sau tendinjele de ernancipare aie claselor urbane, mandarinii vor veghea ca nimic din toate acestea sS nu tulbure armonia morals §i socials a Cbinei traditionale. Din acest motiv, ei pot fi considerati principalii artizani ai imobilismului caracteristic istoriei Chinei, pdnd t§rziu, la sfar§itul secolului al XIX-lea.

in pofida acestei stabilitati politico-administrative, Tn secoJul ai XVI-lea, !a sfar§itul epocii Ming, au loc importante tra n s fo rm e r!' pe plan econom ic §i social. Urbanizarea, cre§terea productiei me§te§ugare§ti §i comerciale anunjau Tnceputul unei veritabile „Rena§teri” chineze, ceea ce i-a determ inat pe anumiti istoriei sa

46 Istoriografia chineza de orientare nationalists sau marxista va prelua aceasta tradijie, care acorda un rol important legitimarii simbo- lice a puterii imperiale prin voinja popuiara. Rascoalele jarane§ti (a caror frecvenja este de Tnjeles ?n contextul social al acestei uria§e lari rurale) au fost considerate momente de rascruce, istoricii acordandu-le o atenjie disproporponata, Tn raport cu cea manifestata fa|a de alte evenimente. . in * ; • $ 4* $ _ ■ })j* s v - •>>

120

vorbeascS despre Tnceputul epocii moderne a Chinei, Tr secolul al XVI-lea. Al|i cercetStori, Tn schimb, ezitS sS fo- loseascS termenul de „epocS moderns” pentru perioads anterioarS secolului al XlX-iea, cand are loc pStrunderee masivS a influenjelor europene. In orice caz TnsS, progre- sul economic din secolul al XVI-lea s-a lovit de rigiditatea sistemului politico-social traditional al Chinei, rigiditate care va frana procesul de dezvoltare abia prefigurat. La Tnceputul secolului al XVII-lea, aceastS crizS de dezvoltare a provocat §i o crizS politics profundS, soldatS, Tn cele din urrriS, cu rSsturnarea dinastiei Ming.

Din punct de vedere al stiiului de guvernare, epoca de sfar§it a dinastiei Ming este caracterizatS de coruptia aparatului de stat §i de lipsa de eficientS a administratiei. AceastS carentS s tru c tu ra l a fost agravatS de problemele externe apSrute Tn secolul ai XVI-lea, probleme cSroradinastia Ming nu le-a mai putut face fats.jgpagte.-**!t= 1 ' - r - ••• ■•**>.** i

2. Marii ImpSrapi ai dinastiei Qing (seco le le XVII-XVIII)

La sfar§itul secolului al XVI-lea, Tn nord-estul Chinei se afirmS puterea unor triburi tunguse (jurchenii), care vor primi ulterior numele de ..manciurieni”. Cu timpul, denumirea respective (Manciuria) se va extinde asupra Tntregii regiuni situate la sud de cursul mijlociu al fluviului Amur. Initial, ace§ti barbari ai stepei au fost vasali ai Beijingului, fiind puternic influentati de civilizatia chinezS. Profitand TnsS de anarhia interna §i de rSscoalele care frSmantau China Tn ultimii ani ai dinastiei Ming, manciurienii reu§esc sa ocupe Beijingul, Tn anul 1644. ConducStorul lor se

proclamS TmpSrat, Tntemeind o nouS dinastie, numita Qing47, care va guverna China panS Tn anul 1912.

In primii ani ai guvernSrii sale, dinastia manciuriana se con- sacrS eforturilor de pacificare a imperiului. Cateva decenii, sudul Chinei a fost agitat de rezistenla ultimilor descendenti ai dinastiei Ming, de revoltele locale ale unor generali §i de jafurile piratilor. Aceste focare de instabilitate sunt lichidate treptat, panS Tn anul 1683, cand este cuceritS insula Formosa (Taiwan).

Pe plan intern, manciurienii s-au comportat, initial, ca o categorie superpusS, de cuceritori opresivi §i violen|i, care refuzau s£ se amestece cu populajia bS§tina§Si. Treptat TnsS, aristocratia manciurianS s-a in teg ra l Tn societatea locals, sinizandu-se tot mai mult §i acceptand sS colaboreze cu elitele administrative chineze. De§i, sub raport religios, manciurienii erau budi§ti lamai§ti, ei au adoptat, fSrS rezerve, §i precepteie socio-morale confucianiste. In acest fel, au reu§it sS T§i atragS sprijinul clasei instruite a mandarinilor §i au perpetuat, aproape neschimbat, sistemul social §i politic al Chinei tradifionale.

In cele din urma, dinastia manciurianS a fost acceptatS de societatea chinezS, fapt care se explicS §i prin Tmpre- jurarea cS marii sSi TmpSraJi, din secoiele XVIi-XVIII, au avut o guvernare plinS de succese. Doi dintre ace§tia, Kangxi (1662-1722) §i Qianlong (1735-1796), sunt consideraji marii „despo{i lumina^i” ai Chinei dinastiei Qing. Ei s-au afirmat, deopotrivS, ca rSzboinici cuceritori, administrator! pricepuji, protectori ai religiei §i ai culturii. Stiiul lor de conducere a Tmbinat, Tn mod original, autoritarismul cel mai ferm cu paternalismul de inspira£ie confucianistS.

47 CunoscutS Tn istorie §i sub denumirea de ‘dinastia manciurianS”^

inHI

China cunoa§te acum o epocS de prosperitate economica, de cre§tere a populatiei, de dezvoltare a acti- vitatilor me§te§ugSre§ti §i comerciale. Agricultura T§i TmbunState§te Tn mod sensibil randamentul, iar manufactu re de portelan, lacuri, hartie, tesSturi de bumbac §i mStase fac din China u n mare exportator mondial de produse de lux. Prosperitatea generaia a permis prim ilor | | '■Tmparaji ai dinastiei Qing, mai ales Tn secolul al XVIIT-lea, sS reducS nivelul fiscalTtajii Tn mediul rural, la cotele cele mai scazute din istoria Chinei. Acest lucru le-a asigurat o I 8popularitate deosebita §i a pus cap£t, pentru o vreme, rSscoalelor tSrSne§ti. _

Suveranii manciurienj ob$in rezultate tot atat de impre- | f lsionante §i pe plan extern. Tn aceasta perioada, Imperiul Ghinez devine cel mai in tins §i cel mai bogat stat din lume, __ exlinzandu-se mult dincolo de frontierele sale traditionale. | f f lTn cei o suta de ani scur§i de la instaurarea dinastiei Qing §i pana la mijlocul secolului al XVIII-lea,. suprafa^a imperiului se dubleaza, ajungand la peste 13 milioane de km2. Ill

Principaiele direc^ii de expansiune sunt nordul, nord- vestul §i vestul. Tn primul rand, Tmpara{ii manciurieni poarta lupte Tmpotriva populajiilor mongole din nord, iria- | | |mici tradijionali ai Chinei. Ei cuceresc teritoriile situate dincolo de Marele Zid, - respectiv Mongolia interioara §i Exterioara. §i mai spectaculoase au fost cuceririle din f | |nord-vest, care fac din China cea mai importanta putere a Asiei Centrale. T n t i n s e l e regiuni aride §i muntoase m *cuprinse Tntre Lacul Balha§ §i Mongolia, Tn nord, §i podi§ul | gTibetului, Tn sud, erau dominate de triburile mongolilor o c c i d e n t a l i , cunoscuti sub numele de oirafi. T n v i n g a n d u - i pe hanii oira{i, Imperiul Chinez reu§e§te sa T§i extinda | Hautoritatea asupra acestor uria§e teritorii, din Himalaya,Pamir §i Turkestan pana Tn Mongolia. Zonele cucerite Tn | H

123

nord-vest, la frontiera cu lumea musulmanS a Asiei Centrale, primesc denumirea de „noile teritorii” (Tn iimba chinezS: Xinjiang).

Pentru TmpSraJii manciurieni, cucerirea acestor zone avea §i o importantS semnifica$ie religioasS. Toate populaiiile mongole din stepS, ca §i tungu§ii manciurieni, erau de religie budistS lamaists, c re d its care se rSspandise din spatiui tibetan Tn randurile nomazilor din nord. TmpSra|ii Qing Ti vor aiunga pe oirati din Tibet, deoarece Tn acest fel T§i puteau aroga roiul prestigios de protectori politici al lul Dalai-Lama, liderul spiritual din Lhasa. Tn anul 1751, Tibetul devenea protectorat al Imperiului Celest, dar chinezii vor conserva autonomia regiunii §i autoritatea cleru- lui lamaist, din respect faJS de Dalai-Lama.

1 Expansiunea Ghinei manciuriene Tn nord s-a desfS- §urat concomitent cu opera de cucerire a Siberiei, Tntre- prinsS de Rusia Tn secolul al XVIl-lea. Cele douS puteri asiatice intrS Tn conflict mai ales Tn zona fluviului Amur, la vSrsarea acestuia Tn Oceanul Pacific. In anul 1689 TnsS, China §i Rusia semnau tratatul de la Nercinsk, prin care frontiera dintre cele douS state era stabilizatS, Tn linii mari, pentru aproape douS secole. Rusia recuno§tea cuceririle efectuate de chinezi !a nord de fluviul Amur §i Tn Asia GentraiS, objinand, ca §i com pensate, dreptul de a efectua schimburi comerciale cu China:

Tn fine, Tn afara anexsunilor propriu-zise, China primuiui secol al dinastiei Qing T§i extinde dominatia prin intermediul unei rejele Tntinse de state vasale. Coreea, Vietnamul, Siamul, Birmania §i Nepalul recunosc Tn aceastS perioadS suzeranitatea Imperiului Chinez, care devine, astfel, §i o mare putere a Asiei de Sud-Est.

124

3. Problema relafiilor Chinei cu statele e k din exterior

La fel ca Tn timpul dinastiei Ming, China secolelo XVII—XVII! se afirmS §i pe plan maritim §i comercial, cul tivand relatii intense cu to ii vecinii sSi, inclusiv cu naviga torii europeni. tn secolul al XVI-lea, portughezii primes< dreptul sS Tntemeieze o factorie Tn portul Macao, din sudu Chinei (langS Canton), iar la Tnceputul veacului urmSto ofandezii au ocupat, pentru o vreme, insula Taiwan Schimburile cu Europa se derulau mai ales prin Canton rriarele port chinez Tn care corSbiile europene erau auto rizate sS acosteze §i sS facS negoj. De asemenea, negus torii chinezi desfS§urau un comert profitabil cu europenii § prin intermediul portului Manila, din Filipine, aflat sut stSpanirea Spaniei. O mare parte a argintului spanio provenit din America de Sud ajunge astfel Tn China, fiinc schimbat la Manila cu portelanurile, ceaiul §i mStSsurite exportate de chinezi. Tot pe aceastS ruts sunt introduse Tr China §i plantele americane, cartoful, arahidele sa i porumbul, care revolutioneazS agricultura §i alimentajic chinezS.

Pe de alts parte TnsS, trebuie subliniat §i faptul cS accesul comercian|ilor europeni pe teritoriul chinez era limita la portul Canton §i la targurile din Mongolia frecventate de comercianj:ii ru§i. In rest, pStrunderea negustorilor strSin Tn interiorul Chinei era complet interzisS;*-

Nici din punct de vedere cultural, China secoleloi XVII—XVIII nu poate fi considerate o JarS izolatS de restu lumii, ©a arStandu-se destul de receptivS Tn fa{£ influentelor venite din exterior. Misionarii cre§tini, mai ales iezuijii, sunt bine primiji la curtea lui Kangxi, Tncepand c vastS operS de convertin’ Tn randurile chinezilor. In anu

1676, chiar §i un, roman, Nicoiae Milescu SpStarul, T§i fScea intrarea Tn Beijing, Tn fruntea unei misiuni diplomatice ruse§ti.

Aceasta deschidere comercialS §i culturalS a Imperiului Chinez, Tn fata Tnrauririlor celor mai diverse, pare sS con- trasteze cu situatia din secolul a! XlX-lea, cand China va deveni faimoasa prin politica sa de izolare, de Tnchidere Tn fata europenilor Tentativa de autoizolare a Chinei, de la Tnceputul secolului al X lX-lea, T§i are TnsS originea Tntr-o mentalitate mult mai veche. Dintotdeauna, chinezii s-au autoperceput ca un Jmperiu de Mijloc” , situat Tn ..centrul universului” , care nu are nevoie de contacte cu populatiile din afarS. Animati de un puternic sentiment de superioritate, chinezii Ti considerau pe tot-i strainii, inclusiv pe europeni, drept barbari, oameni cu obiceiuri primitive, straini de rafinamentul civilizatiei chineze. Traditia Ti interzicea TmpSratului chinez sS trateze de la egal la egal cu suveranii barbarilor, a§a cS negocierile cu statele vecine nu puteau fi efectuate decat prin intermediul guvernatorilor din provinciile m§rgina§e. Pana Tn anul 1860, China nu a avut nici mScanun minister al Afacerilor Exteme, Doar orgoliul grecilor antici sau europocentrismul nSscut Tn sanul civilizatiei occidentaIe,::Tn secolele XVIII-X IX , mai puteau egala aceastS autoevaluare exclusivistS a civilizatiei chineze traditionale.

Tendinta de autoizolare a Chinei a fost favorizatS §i de faptul ca ea nu era dependents de importuri; Tn ceea ce prive§te majoritatea alimentelor, resurselor §i materiilor prime de bazS. Comertul exterior profitabil promovat Tn secolele XVII-XVIII nu reprezenta o necesitate vitala pentru China, iar veniturile rezultate de aici nu aveau o pon- dere importantS Tn ansamblul economiei chineze, datorita dimensiunilor uria§e ale acesteia.

126

4 . O iz a interna §i patrunderea europenilor in prima jum atate a secolului al XlX-lea

~ > Ultimele decenii ale secolului a! XVIII-lea (care coincid cu sfar§itul domniei TmpSratului Qianlong) deschid o lungS epocS de criza Tn istoria Chinei. Mai Tntai, izbucnesc rSscoaie ale populatiilor de la frontiere, supuse Tn timpul campaniilor recente de cuceriri, a?a cum este cazul musulmanilor din nord-vest sau al tibetanilor din sud-vest. Ultimele rSzboaie purtate de Qianlong sSracesc tezaurul statului, s itua te agravatS de coruptia administratiei. In consecinta, lipsa resurse lor financiare determ ine agravarea fiscalitatii, . , ,.,r.

Un fenomen structural §i mai important este reprezentat de cre§terea speciaculoasS a popula|iei, de la 200 de milioane de locuitori, Tn 1760, la 400 de milioane de locuitori, Tn 1840. Administratia greoaie a Chinei, sistemul politic excesiv de centralizat §i birocratizat nu mai reu§esc sS facS fata provocSrilor impuse. de aceste schimbari. Economia chineza intra Tn recesiune, agricultura hrane§te tot mai greu populatia aflata Tn cre§tere, iar functionarii statului neglijeaza tocmai acum una dintre principalele lor atributii: aceea de a Tntretine sistemul de amenajari hidro- grafice care asigura traiul populatiei rurale din valea marilor fluvii. Pe plan social, degradarea conditiilor de viaja provoaca reizbucnirea marilor revolte tSrSne^ti, o Constanta dureroasS a istoriei chineze.

In prima jum atate a secolului al XlX-lea, aceste probleme ale dezvoltarii interne au fost agravate de un puternic factor perturbator extern. Inca de la sfar§itul veacului anterior, Compania britanica a Indiilor Orientale realiza mari beneficii de pe urma opiului exportat Tn China. Cultivat Tn India, articolul respectiv era introdus Tn China

127

prin portul Canton. Tn scurt timp, autoritatile chineze s-au alarmat, nu numai datorita efectelor produse de consumul acestui drog Tn randurile populatiei chineze, ci mai ales din cauza consecinteior financiare: importul de opiu provoca o scurgere masivS a monedei de argint din China.

Interzicerea comertului cu opiu de c§tre autoritatile de la Beijing determ ine TnsS interventia marinei regale engleze, care intervine pentru a apSra interesele comerciale britanice §i efectueazS o blocada a porturilor chineze. A§a-numitul „razboi al opiului” , izbucnit Tntre China §i Marea Britanie, Tntre anii 1839—1842, se sol- deaza cu Tnfrangerea Beijingului. Tratatul semnat la Nanjing, Tn anul 1842, smulgea Chinei importante conce- sii comerciale. China ceda englezilor insula Hong Kong, deschidea un numar de cinci porturi Tn fata comer|ului britanic §i reducea taxele vamale la valoarea de 5%. Acest tratat a reprezentat prima mare victorie a Occidentului Tn fata Chinei, inaugurand o evolutie care va conduce, Tn final, la pierderea completa a independentei economice chineze:

Tntre anii 1851—1864, criza profunda care afecta China Tnca de la sfar§itul secolului anterior provoaca o zguduire sociaia majOra, care va pune sub semnul Tntrebarii dainuirea statului §i a dinastiei Qing. Este vorba despre a§a-numita „rascoaia taiping”48.

AceastS insurecjie popular^ a fost preg&litS de activitatea organizatiilor secrete care activau Tri mediui rural, a§a cum erau Lotusul Alb sau Societatea Triadei. Societ§tiie secrete religioase, care cultivau tendin{e subversive ta p de stat §i fa|S de

48 Denumirea acesteia vine de la cuvintele „Marea Pace” (taiping). Rasculatii au numit statul Tntemeiat de ei „Regatul Cerului Marii PSci" {Taiping Tinnguo). *

128

ordinea socials traditional^, au reprezentat Tntotdeauna o prezenta importanta Tn istoria Chinei. Ele aveau radScini puternice Tn lumea t&raneasca, se bazau pe credinjeie religioase popuiare, cum erau daoismul, diverse secte budiste sau chiar cre§tinismul, §i erau combStute de confucianismui oficial, sustinut de elita mandarinilor.

Mi§carea taiping a reprezentat cea mai important^ rascoaia tarSneascS din istoria Chinei, a cSrei desfa§urare §i represiune a provocat cateva zeci de milioane de victime. RSsculatii propovSduiau un egalitarism mistic, inspirat de religia cre§tina. Ei §i-au propus s3 edifice pe pamant un Regat al Cerului, adicS un nou tip de societate, Tn care sa nu existe proprietate privata, iar pSmanturile sa fie TmpSrtite Tn mod egal fiecSrei familii, Tn functie de necesitati. Luxul, alcoolul, drogurile sau tutunul erau interzise. De asemenea, era proclamata egalitatea absolute a femeilor, care formau armate feminine §i primeau pSmant la fel ca §i bSrbatii.

ConducStorii taipingilor au exploatat resentimentele antiman- ciuriene, prezente Tnca Tn China de Sud, ca §i nemuitumirile tcirane§ti, Tndreptate Tmpotriva fiscalitatii excesive §i a coruptiei care caracterizau statul chinez la acea data. Ei au reu§it sa cucereasca o parte importanta a Chinei, fixandu-§i capitaia la Nanjing, Tn regiunea prospera a fluviului Yangzi. Ulterior, taipingii vor ameninja Beijingul.

Conducerea imperiului a fost dep3§it3 de evenimente. Mult mai energic a reactionat Tnsa administratia din provincii §i clasa cultivate a mandarinilor, care nu doreau rSsturnarea ordinii sociale traditionale. In cele din urma, respectiveie forte locale, aliate cu trupele guvernamen- tale, au izbutit sa Tnfranga rSscoala. Occidentalii, prezenti Tn ora§eie de pe coastele Chinei, au ramas o vreme Tn expectativa, Tn condijiiie Tn care taipingii Tncercau s3 obtina sprijinul acestora, invocand apropierea lor de religia cre§tina. In cele din urma TnsS, puterile europene, speriate

de Tnaintarea rSsculatilor in directia porturilor libere, au acordat asistenja guvernului chinez, Tn vederea Tnabu^irii rSscoalei. In anul 1864, Tn urma cuceririi Nanjingului, rSscoala era Tnfranta, de§i alte tulburari sociale vor continua, Tn diverse pSrti ale Chinei, Tnca un deceniu.

5. Subordonarea Chinei de catre puterile straine

Cea mai important^ consecinta a rascoalei taiping a fost sISbirea dramatics a statului chinez, care va deveni o pradS u§oara Tn fata puterilor occidentale sau a celor vecine, cum erau Rusia §i Japonia. Treptat, Imperiul Chinez ajunge dependent de ajutorul militar, tehnologic §i financier al statelor europene. Doar acest sprijin Ti mai permite sS faca fata tulburSrilor sociale §i rascoalelor- din provinciile periferice. ‘ : ::

ja r ile occidentale, Tn primul Marea Britanie §i Franja, continue a§a-numita politica a „portilor deschise”, adica §irul interVentiilor prin care China va fi obligate sa renunte la barierele pe care le ridicase Tn caiea comertului european. Intre anii 1856-1860 au loc alte doua „rSzboaie ale opiului” , Tn cursul carora trupele anglo-franceze ocupS §i jefu iesc Beijingul. Tratatele impuse Chinei Tn anii 1858-1860, completate Tn deceniile urmatoare, hu se mai limiteazS la acordarea unor avantaje comerciale, ci afecteaza dramatic suveranitatea §i intereseie vitale ale acestei tSri. T.'.v* V

Pe langa deschiderea a zed de porturi Tn faja comertului european §i plata unor mari despagubiri de razboi, tratatele atribuie Marii Britanii §i Frantei concesiuni economice §i teritoriale,

dreptul de a naviga liber pe fiuviile chineze, exceptSri de la plata taxelor vamale. In marile ora§e se construiesc cartiere locuite de europeni, care sunt scoase de sub jurisdictia chinezS. Marele port Shanghai, de exemplu, devine un ora§ international, dominat de pr^zenja europeanS. Guvernui chinez accepts serviciile unor consiiieri occidentali, care preiau administrajia vamiior §i a cSiior ferate. Pe masurS ce conducerea de la Beijing ob{ine tot m a i multe imprumuturi acordate de bancile strSine, guvernele JSrilor respective obîn dreptul de a supraveghea finanjele Chinei, impunand rambursarea prioritarS a dobanzilor §i creditelor contractate. In schimbul creditelor, guvernui chinez vinde puterilor strSine Tntreprinderi, mine §i cSi ferate, le cedeazS acestora impozitele §i celelalte venituri ale statului. ■

Urmand exemplul Marii Britanii §i al Franjei, toate tSrile care au interese. cornerciale Tn regiune impun Chinei conditii asemanatoare. Spre sfar§itul secolului a lX IX -lea , pe piata chjneza se afirma noile puteri industriale ale momentuiui, Germania §i Statele Unite, Tn timp ce Rusia §i Japonia ?§i fac simfita prez-enja Tn caiitate de veciniamenintStori.

Puterile straine nu se limiteaza la obtinerea de beneficii cornerciale, ci impun Chinei §i cedSri teritoriale. In anii 1858—18^0, Rusia ocupa teritoriile de la nord de fluviul Amur §i regiunea viitorului ora§-port Vladivostok, unde este Tnfiintata Provincia Maritima. In acest fel, ea obînea acces la Oceanul Pacific, Tntr-o zona libera de gheturi. Incepand cu anul 1858, Franca Tntreprinde cucerirea Indochinî, ocupand treptat Vietnamul, Cambodgia §i Laosul, foste state vasale ale Chinei. Marea Britanie ane- xeaza Birmania, Tn 1885, iar Tn anii 1904-1906 Tibetul devine protectorat britanic.

La sfar§itul secolului al XlX-lea, Japonia §i Rusia se afirmS eg doi rivali redutabili Tn cursa pentru Tmparjirea

131

prSzii chineze. Manciuria, regiunea din nord-estul Chinei, devine obiectul rivalitStii ruso-japoneze. Ca urmare a rSzboiului chino-japonez izbucnit Tntre anii 1894—1895, Japonia cucere§te insula Taiwan §i objine o pozijie priviie- giatS Tn Coreea, |ar§ care fScuse parte, pana atunci, din sfera de influents chinezS. In anul 1898, Rusia dobandea noi teritorii Tn sudul Manciuriei, induzand ora§ul Port Arthur, pe care le va pierde TnsS Tn fata Japoniei, Tn urma rSzboiului ruso-japonez din anii 1904—1905.

La Tnceputul secolului al XX~lea, China era pe punctul de a fi ocupatS complet de marile puteri care T§i disputau a id influenta. Totu§i, pentru a preveni izbucnirea unor conflicte internationale, statele respective au ajuns la concluzia cS mentinerea unui stat chinez, dependent doar din punct de vedere economic §i financiar, reprezintS o solutie mai profitabilS. Tn consecintS, la fel ca §i Persia, China a fost TmpSrtitS de cStre mariie puteri coloniale Tn zone de influents. Tn aceste regiuni, tSrile care T§i exercitau dominafia beneficiau de privilegii cornerciale, faceau investitii §i exploatau Tn mod exclusiv resursele economice ale regiunii. Rusia T§i extindea influenta asupra Chinei de Nord (provincia Mongolia ExterioarS49) §i a Manciuriei septentri- onale, Japonia Tn Coreea §i Tn partea sudica a Manciuriei, Germania Tn Peninsula Shantong, Marea Britanie pe valea prospers a fluviului Yangzi, iar Franja Tn sudul Chinei, la frontierele Indochinei franceze.50

49 Tn anul 1.9.11, Rusia TnfiinJeazS Tn Mongolia Exterioara un stat teo-cratic autonom, condus de liderul spiritual budist Bogdo-Gegeen, dar dependent de tuteia ruseascS. DupS Primul R&zboi Mondial, a id se va forma Republica PopularS Mongols, stat comunist aliat cu Uniunea SovieticS. .. , .

50 AceastS cvasi-dezmembrare a Imperiului Celest a primit numele sugestiv de ,.the break-up of China” („sfS§ierea Chinei’’).

132

6. Reacfii ch in eze la sfargitui secolu lu i s al XIX~Iea; e§ecu l rnodernizariiSubjugarea economics §i politics a Chinei de cStre pu-

teriie strSine va da na§tere unor resentimente puternice Tn randuriie societafii chineze. Populatia cunoa§te o lungS perioadS de suferinte §i privajiuni, care va continua §i Tn perioada dintre cele douS rSzboaie mondiale. Mizeria Tn care trSiau majoritatea chinezilor era amplificatS de fisca- litalea excesivS, de §omajul provocat de concurenja mSrfurilor strSine, Tn general, de exploatarea economics intensS la care era supusS China.

La nivelul claselor instruite, predominau sentimentele de umiiintS §i complexele de inferioritate generate de decadenja dramatics a Chinei. Ultimii TmpSrati manciurieni asistau neputincio§i la dezastrul tSrii, fiind incapa- biii sS redreseze situajia. Elita chinezS era TmpSrtitS Tntre traditionali§tii care Tncercau sS bareze, fSrS succes, influen|a occidentals, §i reformi§tii care apreciau cS doar modernizarea rapids a fSrii va permite depS§irea acestei situajii dificile. MuIJi chinezi TncearcS acum sS Tnvete refetele de succes ale occidental!lor, Tn domeniul tehnologic, economic sau militar, pentru ca apoi sa se poatS emancipa de sub dominatia acestora.

Reformi§tilor chinezi de la sfar?itu! secolului al XlX-lea le lipse§te TnsS forja necesara pentru a-§i impune programul. Ei nu reu§esc sS se afirme la Curte, unde mama suveranului, TmpSrSteasa Ci Xi (adevSrata stSpanS a Chinei Tntre anii 1875-1908) penduleaza Tntre cele douS tabere, blocand Tn acest fel orice Tncercare de reforms. C i a s a mandarinilor este complet dep3§itS de evenimente, nefiind capabilS sS se adapteze la schimbSri §i Tntre^inand mecanismele traditionale ale coruptiei §i ale ineficientei

133

administrative. Spre deosebire de Japonia erei Meiji, Chinei i-a lipsit, a§adar, o putere centrals eficienta, capabila sa realizeze modernizarea. In plus, \ara era prea mare §i prea populata, ceea ce Tngreuna §i mai mult tentativele de refonns.

Ca o reacjie In fa{a problemelor politice §i economice ale Chinei, Tn anii 1900-1901 izbucne§te o nouS insurecîe popu- larS, nascuta Tn ambianja organizatiilor religioase clandestine din mediui rural. Ea este cunoscutS sub numele de „r&scoa!a boxerilor”, deoarece adeptii acestei mi§c§ri practicau artele marjiale, spedfice riturilor de perfedtionare daoiste. Rascoala s-a remarcat prin xenofobia ei extremS, fiind IndreptatS Tmpotri- va strSinilor din China, a caror prezenja era considerata cauza principals a tuturor relelor care domneau Tn societate. RSscula£ii Ti asasineazS pe occidentali §i pe chinezii convertiji la c r e t inism, ataca Tntreprinderile straine §i caile ferate, devasteaza pravaliile care vand produse de import. AtrocitStile comise atrag riposta unei coaliîi formate din opt puteri straine, ale caror armate Ocupa Beijingul §i restabilesc puterea imperials. Indeosebi trupele germane s-au ilustrat prin duritatea cu care au reprimat rascoala boxerilor. Tratatui impus Chinei Tn 1901 Tntarea §i mai mult dominajia economics a statelor interventions ste.

7. Afirmarea noiior for£e politice §i sfargitul regimului imperial (fnceputul secolului alxx-lea)

La Tnceputul secolului al XX-iea, Tn China se afirma cateva forê ..sociale. noi. Acfiunea Ipr va determina schimbarj politice importante, pe fond u i ne m u I |u mi r i I or crescande ale populate'!.

134

- 1 Alaturi de vechii demnitari recrutati din randurile mandarinilor, la Curte §i Tn provincii joacS un rol tot mai important comandantii de armate §i guvernatorii locali, care se afirmS Tn rSzboaiele purtate Tmpotriva taipingiior sau boxerilor. Pe rnSsurS c e Curtea imperials T§i pierde prestigiul datorita cedSrilor sale Tn fa{a strSinilor, ace§ti comandanji locali T§i consolideazS puterea §i se emancipeazS de sub tutela autoritstii centrale.

Alta categorie importantS este reprezentatS de a§a-numita burghezie compradors51. Aceasta cuprinde oamenii de afaceri care colaboreazS cu firmele occidentale, §i ImpSrtind cu acestea profiturile rezultate din exploatarea economics a Chinei.

In fine, grupul cel mai dinamic este format din tinerii intelectuali §i oameni de afaceri educaji Tn Statele Unite, In Eur-opa sau In. Japonia, principals adepji ai rnodernizSrii economice §i poiitice a Chinei. Tn randurile lor, se dezvoltS ideile na{ionaliste. Aceasta grupare !§i fixeazS ca obiectiv emanciparea Chinei de sub domina^ia puterilor strSine §i transformarea ei Tntr-o tara puternicS §i moderns, dupS modelul Japoniei.

Tn cele din urmS, dinastia manciurianS va pierde spri- jiriu l tuturor for|e)or politice chineze, datorita crizei economice § i : a capitu!^^^ ei repetate Tn fata intereselor straine. Tn anul 1911, Tn armatS §i Tn provincii izbucne§te o revolutie, care Tnlatura dinastia manciurianS §i proclamS republica. Ultimul TmpSrat, Puyi, Tn varsta de §ase ani, abdicS formal Tn 1912.

La Tnceput, puterea a fost preluata de grupul tinerilor intelectiiali educafi Tn Occident, nationalist! §i reformi§ti, condu§ i: de Sun Zhongshan52. Acesta devine primul pre§edinte al republicii chineze §i formeaza un guvern la

51 Cuvant de origine portughezS, care Ii desemna, initial, pe agen{ii companiilor cornerciale.

52 Cunoscut In Occident mai ales sub numele s3u cantonez, Sun ■Yat-sen.

135

■

Nanjing, intenjionand sS transforme China Tntr-o republics parlamentarS, cu accente sociale. Revolutionary republi- cani nu dispuneau TnsS de o forâ reals, a§a cS vor fi nevoi]i, Tn scurt timp, sS cedeze puterea Tn faâ unor cer- curi mai conservatoare, grupate Tn jurul com andanjilor militari §i a guvernatoriior din provincii.

Cel mai puternic general chinez, Yuan Shikai, devine pre§edinte Tn anul 1912 §i formeazS un nou guvern la Beijing. In 1914, el instaureazS o dictaturS, iar Tn 1916 se proclamS Tmparat. Dar vechiul regim nu mai putea fi reTnviat. Puterea era TmpSrtita acum Tntre dictatorul de la Beijing, pe de o parte, §i generaiii din provincie, a§a- numitii „seniori ai rSzboiului” , care se revolts din nou Tmpotriva autoritstii centrale §i initiazS, Tn acest fel, o lungS perioada de anarhie.

In timpul Primului RSzbOi Mondial, Japonia ocupS toate pozi£iile pe care le dejinuse Tn China Imperiul German §i devine, astfel, cea mai importantS putere din regiune. In anul 1912, inteiectualii repubiicani §i na|ionali§ti, condu§i de Sun Zhongshan, formeazS Partidul Guomindang, care militeaza pentru transformarea Chinei Tntr-un stat modern. Dupa victoria revolu£iei bol§evice Tn Rusia, fosta provincie chinezS Mongolia ExterioarS devine un stat comunist, Tn orbita Moscovei, iar ideile marxiste se rSspandesc tot mai mult §i Tn China.

Tn aceastS constelaîe de for|e, China epocii interbelice se transforms Tntr-o regiune de maximS instabilitate politics, marcata de rSzboaie civile §i de suferinjele dramatice ale popula|iei. Nationali§tii din Partidul Guomindang §i comuni§tii chinezi T§i disputa mo§tenirea lasatS de fortele conservatoare, puterile occidentale TncearcS sS T§i menîna privilegiile cornerciale, iar Japonia T§i extinde tot mai mult influenfa §i chiar dominaîa teritoriaiS Abia Tn

136

anul 1949, victoria objinuta de comuni§tii chinezi Tmpotrr va Guomindangului §i proclamarea Republicii Populare Chineze marcheazS sfar§itul acestei Tndelungate perioade de anarhie. Dar nici instaurarea regimului comunist, care ini|iazS o vasta operS de modernizare, nu va pune capa suferin|eior Indurate de iocuitorii celei mai populate {Sri d ir lume, pe parcursul uitimelor doua sute de ani.

; 8. Ja rile him alayene (Tibet, Nepal, Bhutan)Principala tr§saturS comunS a statelor montane din

regiunea himalayanS consta in faptul ca asupra lor s-au exercitat, in permanen|S, influenjele venite din direc^ia Indies §i Chinei, cele douS civilizatii care T§i disputa, pana astSzi, ascendentul politic §i cultural asupra celor mai Inalte regiuni din lume. Tibetul, situat la nordul Muntilor Himalaya, cuprinde uria§ul podi§ cu acela§i nume, situat la altitudini de peste 5.000 de metri, pe o suprafata de peste un milion de km2, Nepalul, Bhutanul §i Sikkimul sunt tari de dimensiuni mai mici, care ocupS versantul sudic al lanjului himalayan, fiind, a§adar, deschise in direcjia Indiei. Izolarea acestor zone inalte a facut ca ele sa adaposteasca o viata^ religioasS intensa §i specifica. Tibetul §i Bhutanul sunt dominate de budismul mahayana, in varianta sa lamaista, iar Nepalul, mai deschis Tn fata influentelor indiene, are ca religie majoritara hinduismul.

Tibetul, o regiune cu popu la te foarte rara, vorbitoare a unor dialecte locale, a dat na§tere unui stat teocratic, dominat de ierarhia religioasa lamaista. De-a lungul istoriei, Tibetul a Tntretinut relatii stranse cu China, marele sau vecin, dar §i-a pastrat identitatea §i autonomia, lucru

favorizat de situarea sa geograficS greu accesibilS. China modern^, Tn schimb, a refuzat sa recunoascS Tibetului calitatea de entitate independents, considerandu-l o components istoricS a patrimoniului chinez. Chiar dacS Tibetul este organizat, panS astSzi, ca o regiune autonomS Tn cadrui Chinei, pSstrandu-§i identitatea lingvisticS §i ata§amentul fa{S de religia lamaists, el nu reprezintS, pentru guvernui de la Beijing, decat provincia chinezS Xizang.

TncS de la pStrunderea religiei lui Buddha, Tn secolul al Vll-lea, cSlugSrii budi§ti au jucat un rol esen^ial Tn conducerea statului. La sfar^itul secolului al XlV-iea, Tn urma unei actiuni religioase reformatoare, ia na§tere lamaismul,o variants a budismului mahayana. De acum Tnainte, con- ducStorul laic §i spiritual al JSrii devine Dalai Lama, liderul religios suprem al tibetanilor, care T?i fixeazS re§edin|;a Tn palatul din Lhasa. S istem ul de succesiune lamaist prevedea ca dupS moartea unui lider spiritual, Tn termen de 49 de zile, sS fie desem nat un nou Dalai Lama; ales dintre copiii nSscuJi Tn acest interval. La varsta de 18 ani el dobandea puteri depline, iar pana atunci {ara era con- dusS de un regent. 4* ■ ~

Deoarece budismul lamaist s-a raspandit §i Tn randurile mongolilor, ace§ti rSzboinici din nord, care dominau Tntinse- ie regiuni ale Tibetului, vor deveni protectori politici ai lui Dalai Lama. In secolul al XVIII-lea TnsS, TmpSratii chinezi din dinastia manciuriana Ti Tnving pe mongolii ocCidentali (oirati) §i T§i instaureazS dominatia asupra Tibetului.' Trupele chineze pStrund Tn Tibet Tn anul 1720, iar din 1751 regiunea devine protectorat chinez. Cu toate acestea, TmpSratii manciurieni (ei Tn§i§i budi§ti lamai§ti) TI trateaza cu respect pe Dalai Lama §i menjin autonomia Tibetului, care este guvernat, Tn continuare, de ierarhia religioasS locals.

tJgf|n anii 1791-1792, regatul nepalez, din sudul Himalayei, atacS Tibetul, ceea ce provoaca reactia energies a armatelor chineze. Trupele TmpSratului Qianlong reu§esc performanta spectaculoasa de a traversa masivul himalayan, pStrunzand in Nepal. In 1793, Nepalul accep- ta suzeranitatea chineza, rSmanand, pans Tn anul 1908, un regat vasal Chinei, chiar dacS aceastS TndepSrtata legSturS nu era decat una formaiS., De§i Nepalul este situat Tn vSiie meridionale ale

Munjilor Himalaya, locuitorii s a l su nt de origine nordicS, tibetanS. Pe de alts parte TnsS, societatea nepalezS este marcatS puternic de cultura, religia §i organizarea politics hindusS. In secolul al XVIII-lea, principii nepalezi de etnie gurkha reu§esc sS unifice mai multe formatiuni politice Tntf-un stat puternic, cu capitala la Kathmandu, luandu-§i titlul regal de rajahi. "

In secolul al X lX-lea, statele himalayene vor trece treptat sub infiuenta Marii Britanii, noua putere politics afirmatS in spatiul indian. Tn vederea protejSrii Indiei, britanicii urmaresc sS TmpirigS frontierele acesteia cat mai departe spre nord, Tn trecatorile care traverseaza Munjii Himalaya §i Hinduku§. Din acest motiv, englezii cuceresc Punjabul, precum §i provinciile Jammu §i Ca§mir, Tn nord-vestul Indiei, ajungand la frontiera Afganistanului. Spre nord-est, ei vizeazS Nepalul §i micile principate indiene din mun^i, Bhutanul §i Sikkimul.

In urma razboiului anglo-nepalez din anii 181 4 -1 81 6 , Nepalul ajunge Tn sfera de influents britanicS, de§i englezii vor respecta autonomia interns a rajahilor de la Kathmandu.53

53 AutoritStjle britanice au §tiut s& T§i atragS colaboratori loiali din randurile acestor populajii rSzboinice de munteni. La fel ca §i sikh-§ii din Punjab, triburiie gurkha din Nepal au furnizat armatei britanice regimente de elitS, care vor lupta cu devotament Tn toate campaniile duse de englezi, inclusiv Tn cele douS rSzboaie mondiale din secolul al XX-lea.

139

Ulterior, Tn anul 1890, Tn contextul actiunilor care urmSreau stSvilirea penetrSrii ruse§ti Tn Pamir §i Afganistan, britanicii T§i impun protectoratul atat asupra Nepaluiui (acesta T§i pSstreazS TnsS §i rela{ia de vasalitate nominalS fa^S de China), cat §i Tn raport cu principatele indiene Bhutan, Sikkim §i Chitral, toate trei situate Tn vSile izolate ale munj;iior din nordul Indiei.

Tn fine, Tn anul 1904, Ja inijiativa energicului guvernator al Indiei, lordul Curzon, Marea Britanie trimitea trupe la Lhasa, Tn Tibet, sub pretextul reprimSrii unor tulburSri. Din anul 1906, Tibetul devenea protectorat britanic, chiardacS guvernui chinez refuzS sS recunoascS aceastS anexiune §i TncearcS sS ocupe din nou provincia disputatS, Tn anul 1910.

Tn primeie decenii ale secolului ai XX-iea, Marea Britanie recunoa§te independenja statelor muntoase din nordul Indiei: Bhutanul objine acest statut Tn 1910, Tibetul Tn 1912, Afganistanul Tn 1919, iar Nepalul Tn 1923. Pe de alts parte TnsS, de-a lungul perioadei interbelice, guvernui de la Londra T§i va men|ine influenza sa tradiJionalS asupra politicii externe a statelor respective.

DupS Al Doilea RSzboi Mondial* Tn pofida rezistenfei opuse de cleruh lamaist, Tibetul va fi anexat de China comunistS, Tn anul 1951. Tn 1959, Tn urma unei revolte religioase izbucnite la Lhasa, conducerea locala exerci- tatS de Dalai Lama a fost dizolvatS format de autoritSfile chineze, iar liderui spiritual tibetan era constrans sS aleagS calea exiluiui. Cu sprijin britanic, el se va refugia Tn statul Tnvecinat al Bhutanului, Tn aceea§i ambian{S a budismului traditional din muntii Tnai$i ai Himalayei.54

54 Aflat Tn exil, ultimul Dalai Lama va desf3§ura o activitate de sen- sibilizare a opiniei publice intemalionale Tn favoarea cauzei poporului sSu. Tn anul 1989, a fost distins cu Premiul Nobe! pentru pace.

140I

Capitolul VIIJAPOHIA £1 COREEA

in SECOLELE XVI-XIX■ - iJ

Evoluîa istoricS a Japoniei, precum §i trSsSturile civi- lizafiei sale au fost puternic influentate de situares geograficS aparte a acestei tSri. izoiarea arhipelagulu japonez, Tn raport cu continentul asiatic, a ferit Japonia, pana Tn anul 1945, de invazii §i cuceriri strSine. Relieful muntos §i Tntinderea redusS a terenurilor cultivabile reprezintS un alt element caracteristic, care, conjugat cu izoiarea tSrii, i-a obligat pe japonezi sS valorifice la maximum pujinele resurse de care dispuneau.

Japonia este alcStuitS din patru insule principale55: Hokkaido, rece §i puîn locuita, Tn nord; Honshu, marea insulS centrals, care cuprinde majoritatea teritoriului §i a populatiei, precum §i ora§eie cele mai importante; insulele Shikoku §i Kyushu, Tn sud- vest. Spre sud, arhipelagui japonez se prelunge§te cu insulele Ryukyu, dintre care cea mai importantS este Okinawa. Geografia ne indicS §i direcjiile de acces care au permis Japoniei sS comunice cu restul lumii. Prin stramtoarea Tsushima, care desparte insula Kyushu de sudul Coreii, au patruns in flu e n ce chineze, iar prin arhipelagui Ryukyu, care se prelunge§te adanc Tn M area Chinei de Est, navigatorii au legat Japonia de insula Taiwan, de Filipine §i de Asia de Sud-Est.

In pofida poziîei sale insulare, Japonia a receptat Tntot- deauna influentele datorate altor civilizatii. In perioada med ie v a l, China este cea care marcheazS profund civilizatia

5b Acestora li se adaugS peste 6.800 de insule de dimensiuni mai mici.

141

japonezS _ , , ,budistS ^ Tmprumutandu-t scrisul, cultura savantS, religia Japonia * organizarea de stat. Incepand cu anul 1868, adop tancêreazS a 0)0113 sa mare deschidere culturala, ea a reu%âpicl civi,izai 'a occidentals. In acela§i timp TnsS, nios In c sS inte9reze aceste Tmprumuturi, Tn mod armo- astSzi ofo1 ciru* tradiiiilor proprii. Din acest motiv, Japonia de acela§i tiiv'3 imaginea paradoxalS a unei JSri care este, Tn

Mp, extrem de moderns §i extrem de tradiJionalS.

dhônia medieva1^ §* schim barile ^ seco lu l al XVI-leamostenit- ai importantS institu te tradiîonalS pe care a ea a rS ^ JaPonia moderns a fost monarhia. PanS astSzi, japonezS^38 unanim respectata. Tmparatul (numit Tn divinS §i tennp sau mikado) era considerat de origine perioada^Vea ° autoritate nelimitatS. Cu toate acestea, Tn nesfar§itJêdieva,a Puterea sa a fost grav §tirbitS, datorita rilor seni *or ,uPte interne, desfa§urate Tntre clanurile ma- perTbade Poate ?' datoritS faptului cS Japonia acestei Tncercari ^ 'a implicat foarte rar Tn dispute externe (cateva razboinic cucer,re a Coreii), energiile aristocratiei sale

Tncep^ s_au consumat mai ales ^zb o a ie civile, interne T ^ cu anu* Pentru a face fa]S anarhieidant su p ^P ara^ nurr|esc Tn fruntea armatei un coman- practic a^ m (Tn limba japonezS: shogun), care devine, na Japory evSratu* conducStor al tSrii. Shogunii vor guver- 1868 Trr\ timp de aproape §apte secole, panS Tn anul Kyoto (v ^ rat" cOntinuS sa rezideze Tn palatele lor din farii) d a r thea caPJtal^ a Japoniei §i centrul cultural al lipsiji de e’ nLJ ma' au decat atributii ceremoniale, fiind

V ice putere reals. Shogunii, Tn schimb, T§i aleg

142

re§edin|e mai austere, adaptate funcfiei lor militare, care devin TnsS centrele politice §i administrative ale tSrii.

Intre anii 1338-1573, la putere se afla shogunii din familia Ashikaga. Tn timpul lor, dezbinarea interns §i luptele dintre clanurile rivale ajung la apogeu, iar shogunii nu reu§esc sS menJinS ordinea politics §i sS T§i impunS autoritatea.

Sfar?itui secolului al XVI-lea constituie o perioadS de rSscruce §i Tn istoria Japoniei. Tntre anii 1573-1598, se afirmS doi mari conducStori militari: Oda Nobunaga §i succesorul sSu, Toyotomi Hideyoshi. Acjiunea lor reprezintS o reactie Tmpotriva guvernSrii ineficiente a shogun ilo r Ashikaga. Cei doi lideri, adep^i hotSraJi ai puterii imperiale, realizeazS o mare operS de centralizare a statului. Clanurile locale sunt Tnfrante §i, pentru prima datS Tn istorie, Japonia devine un stat unificat sub o conducere uniforms, supus autoritStilor sale centrale. Nobunaga Ti combate inclusiv pe caiugSrii budi§ti, care se grupaserS Tntr-o organizajie militara §i subminau autoritatea statului.

Hideyoshi, un general care datoritS originii sale tSrSne§ti nu va purta niciodatS titlul de shogun, se remarca atat prin activitatea interns de centralizare statalS, cat §i prin politica sa externS, extrem de ambifioasS. Tntre anii 1592-1598, Hideyoshi conduce douS expeditii Tn Coreea, visand sS cucereasca nu doar aceastS tara vasalS Chinei, ci chiar Imperiul Celest. Cu toate cS ac^iunea sa va e§ua, e x p e d ite lui Hideyoshi au contribuit la fortificarea unitSJii japoneze §i la subordonarea nobilimii fa£S de puterea centrals.

2. Epoca shogunilor ToKugawa (1 6 0 3 -1 8 6 8 )Dupa moartea lui Hideyoshi §i izbucnirea unei noi

revolte a marilor seniori, unui dintre locotenenjii fostului

dictator militar, pe nume Tokugawa leyasu, reu§e§te sa TnfrangS rSscoala §i este proclamat shogun. El deschide noua epocS a shogunilor Tokugawa, care vor guverna Japonia Tntre anii 1603-1868. leyasu va desavar§i opera de Tntarire a autorita^ii centrale TnceputS de predecesorii sai, punand bazele unei guvernSri absolutiste. In primul rand, el reu§e§te sS transfer me shogunatul Tntr-o demni- tate ereditarS, care se va transmite exclusiv Tn randurile familiei Tokugawa, panS Tn anul 1868.. TmpSra|ii rSman claustrati, Tn continuare, Tn palatul din Kyoto, pastrandu-§i doar autoritatea simbolicS, Tn timp ce toata puterea politics se concentreazS Tn m ain ile shogunilor. Shogunii Tokugawa T§i fixeazS re§edin1;a Tn micul sat pescSresc Edo, actualul Tokyo, care devine astfel capitala propriu- zisS a Japoniei §i, cu.timpul, cel mai mare ora§ al acesteia.

- Un eveniment important Tn istoria Japoniei secolului ai XVI-lea a fost marcat de sosirea prim ilor navigatori europeni. Tn anii 1542-1543, portughezii debarcS pe coastele nipone. Japonezii sunt puternic impresionati de ace§ti vizitatori, care dispuneau de archebuze §i cSISto- reau pe corSbii impozante. Initial, europenii au fost bine primiti de nobiiime §i de autoritStile locale. Localnicii sunt interesati de mSrfurile europene, iar shogunii tolereaza prezen|a - m isionarilor cre§tini, mai ales iezuifi, care reu§esc sS facS numeroase convertiri. Conducatorul m ilitar Nobunaga, de exemplu, mcurajeaza cre§tinismul, pentru a-i contracara, Tn acest fel, pe bonzii (cSlugarii) budi§ti;

Tn scurt timp TnsS, japonezii se simt am enintaji de intruziunea strSinilor §i ajung la concluzia cS prezenfa europenilor §i cre§tinismul reprezintS un pericol grav pentru Japonia. Hideyoshi este primul conducator care Ti va persecuta pe japonezii cre§tina|i, Tn anul 1596, un grup de 26 de cre§tini era martirizat la Nagasaki. Aceasta politica

144

este continuatS de shogunii Tokugawa, care Ti eliminS aproape total pe cre§tinii din arhipelagui nipon §i iau masura extrema a Tnchiderii totale a Japoniei Tn fata strSiniior. Accesul corSbiilor strSine Tn porturile japoneze era interzis, japonezii nu mai au permisiunea de a cSIStori Tn strSinState, iar celor aflati deja peste granite Ii se inter- zice sS mai revinS Tn tarS. In anu! 1639, toate contactele Japoniei cu exteriorul au fost suspendate, s itua te care se va mentine panS Tn anul 1854. Singurele exceptii de la aceastS regulS Ti priveau pe negustorii chinezi §i pe cei olandezi. O landezilor Ii se permite sS desfS§oare un comert lim itat pe o micS insulS din golful Nagasaki, unde ei puteau sS aducS mici transporturi de arme, munitii, lunete §i tutun.

In epoca Tokugawa se definitiveazS sistemul social- politic al Japoniei traditionale, care se va mentine panS Tn 1868. E! poate fi asemSnat cu o combinatie Tntre feudalis- mul occidental din epoca medievalS §i absolutismul monarhic din Europa secolelor XVI-XVII. In fruntea tSrii se afia o conducere militarS (numitS bakufu, adicS „oranduirea din cort”), exercitatS Tn mod absolutist de shogun. Acesteiai se supuneau circa 250 de mari seniori (daimyo), care stSpaneau dom enii uria§e §i alcStuiau aristocratia japonezS. Shogunii Tokugawa reu§esc TnsS sS T§i subordoneze complet aceastS mare nobilime, candva atat de turbulentS. Daimyo nu puteau sS rSmanS pe domeniile lor decat §ase luni pe an, restul timpului fiind obligati sS §i-l petreacS pe langS re§edinta shogunului. Chiar §i atunci cand; erau plecaji din capitalS,: familiile lor rSmaneau la Edo, ca o mSsura de garontie.

Daimyo erau stSpani ereditari ai marilor fiefuri §i ai JSranilor care le lucrau. In serviciul lor se afla o categoric de vasali rSzboinici, numi{i samurai. Samuraii, Tn numSrde

cateva sute de mii, formau clasa military a Japoniei, singurii care aveau dreptul sa poarte sabie. Ei Ti datorau seniorului o supunere oarba §i erau educa^i potrivit codu- lui traditional al onoarei cavalere§ti (bushido). Fiecare samurai era obligat sa T§i apere seniorul cu pretu! vietii, iar dacS acesta era omorat Tn lupta, onoarea Ti cerea sS se sinucida.50 Samuraii rSma§i f3r3 stapan (numiti ronini), a caror existent^ nu mai avea, a§adar, nici o rajiune, deveneau talhari rStacitori sau cer§etori.

FSra TndoialS, trSsSturile morale ale samurailor, specifice oricSrei feudalitati razboinice, s-au forjat la §coala Tndelun- gatelor conflicte civile din perioada medieval^, Dar virtutile militare ale acestei elite, spiritul de discipline, loialitatea §i respectul netSrmurit fata de superior! vor deveni, mai tarziu, elemente de baza ale mentalitatii japoneze, transmise pana Tn epoca moderns. Disciplina, supunerea §i loialitatea sunt trSsaturi care explica multe fenomene din istoria ulterioara a Japoniei, de la miiitarismul agresiv §i nationaiismul orgolios din prima jumatate a secolului al XX-lea, pana la performantele economice remar- cabile din Era Meiji sau din perioada postbelica.

Lunga perioada de autoizolare fortatS a Japoniei, dintre anii 1639-1854, nu a fost Tnsa una de stagnare. Mai ales Tn secolul ai XVIII-lea au loc progrese economice semnificative, care pregStesc conditiile pentru modernizarea din a doua jum atate a secolului al XlX-lea.

Sporirea produc|iei de orez reprezinta o premisS a cre§terii demografice, oferind §i surplusul reclamat acum de expansiunea urbana. Dezvoltarea ora§elor, a productiei me§te§ugare§ti

66 Ritualul complicat al acestei sinucideri lente §i dureroase purta numele de seppuku (occidentalii vor folosi mai ales denumirea sa vui- garS: harakiri).

§j a comertului confers viejii economice un dinamism deosebit. Ropulatia capitalei Edo ajunge in aceastS perioadS la un milion de locuitori. Se Tnfiripa o economie de schimb, apar negustori §i creditori care transforms produsele Tn marfuri, pun Tn mi§care mijloacele financiare, acumuleazS capitaluri.

Aceste schimbSri economice atrag dupa ele §i consecinte sociale. Viata urbanS favorizeazS cheltuielile §i luxul, alimentate financiar de comercianjl §i bancheri. Numero§i membri ai aristocratic i, care due o viatS costisitoare Tn capitals, se ruineazS acum, datoritS Tmprumuturilor pe care le contracteazS. Create, de asemenea, numarul samurailor fSrS stapan, o categorie frustratS, care va fumiza TmpSratului un suport social important, Tn momentul Tn care acesta va declan§a reformele sale revolutionare.

Toate aceste schimbari interne importante, derulate Tn secolul al X V ill-lea §i Tn prima jumState a veacului urmStor, expiica saltul modemizator realizat Tn 1868. El a fost posibil deoarece Japonia T§i erodase deja, Tn perioada anterioara, o buna parte din armatura sa socio-economica traditional^.

3. D eschlderea In fa£a influen£ei occidentale 5 (m ylocul seco lu lu i al XlX-lea)

La m ijlocul seco lu lu i al X lX-lea, istoria Japonie i cunoa§te o nouS turnurS senzationala, tot atat de radicals ca §i aceea care dusese, Tn anul 1639, la izolarea aproape complete a tarii. Este vorba, de data aceasta, despre operafiunea coordonatS de acceptare masiva a modelelor straine, care va transforma Japonia, Tntr-un rSstimp foarte scurt, Tntr-o tara moderna, urbanizata, alfabetizata §i in- dustrializata. Capacitatea Japoniei de a-§i mobiliza Tntr-un mod atat de eficient toate energiile nationaie, Tn serviciul

147

unor objective pianificate, se explicS prin spiritul de disci-i plinS specific mentalitajii nipone, ca §i prin autoritatea necontestatS, aproape misticS, a puterii imperiale. La ordinul unui singur om, o \ar& TntreagS a fost capabila sS T§i schimbe direcfia dezvoltSrii §i s3 porneascS pe un drum cu totul nou.

Decizia de a deschide por$ile Japoniei Tn fa|a influenielor ci- vilizStiei occidentale a fost adoptatS ca urmare a presiunilor exercitate din exterior. Tn prima jumatate a secolului al XlX-lea, mai multe expeditii navale §i misiuni diplomatice straine (olandeze, britanice sau nord-americane) TncercaserS, fSra succes, sa ob$inS din partea Japoniei deschiderea porturilor sale, indeosebi Statele Unite aie Americii (care ocupaserS, Tn anul 1846, coastele Californiei) sunt interesate, din punct de vedere strategic §i comercial, de aceasta zona a Pacificului de Nord. Tn anul 1853, o escadrS americanS, condusS de comandorul Perry, TnmaneazS autoritStilor japoneze o scrisoare din partea pre§edintelui Statelor Unite, prin care solicits stabilirea unor reiafii cornerciale libere Tntre ceie douS tSri. Tn urma refuzului nipon, americanii trimit o nouS expedite, Tn anul 1854, care Ti forJeazS pe japonezi sS semneze primul tratat Tncheiat cu o £ar5 strSinS. Acesta prevedea deschiderea unor porturi, precum §i acordarea de facilitSti cornerciale pSrfii americane. Tn anii urmStori, M area Britanie, Rusia, O landa §i Fran{a obligS Japonia sS Tncheie tratate asemanStoare. Acestea dezavanta- jau interesele economice nipone §i acordau statut de extrateri- torialitate cetS^enilor strSini, care se puteau stabili de acum inainte in Japonia. ... . . . . . . . . . .

Aceste ingerinie ale puterilor occidentale au provocat mari frSmantSri §i nelini§ti Tn Japonia, inclusiv revoite ale aristocrafiei. Elitele nipone erau divizate Tntre traditionali§ti, adep|i ai rezisten^ei Tn fafa strainilor, §i partizanii modernizarii, dupa exemplul occidental. Ultimii au fost sus|inuti §i de ambasadorii Marii Britanii §i ai Statelor

148

Unite. In final, a prevalat opinia celor care apreciau cS Japonia nu este capabilS sS se opunS puterilor strSine, iar Tricercarea de rezistenJS ar conduce la transformarea ei Tntr-o colonie.

In aceste c o n d p . pentru a rezista Tn fa{a OcCidentului, Japonia va lua hotSrarea temerarS de a se occidentaliza ea TnsS§i. Reu§ita acestei actiuni a fost deplinS. In locul subordonSrii §i a um ilintelor pe care ie vor cunoa§te, Tn secolu! al XlX-lea, Celelaite tSri asiatice, Japonia va avea parte de o evolujie spectaculoasS, care o va transforma Tntr-o mare putere economics §i militarS, partenerS egalS a tSrilor europene.

4 k Reformele Erei Meyi

Tn anul 1868, tanSrul TmpSrat Mutsuhito, sfStuit de con- silierii sSi adepti ai modernizSrii, desfiinJeazS institutia shogunatului §i restaureazS puterea imperials. Tncepea astfei o nouS epocS, numitS „Era Meiji’% dupS numele postum al TmpSratului Mutsuhito.57 Capitala imperials se mutS de la Kyoto la Edo, ora§ care prime§te numele sSu actual: Tokyo („capitaia de rSsSrit” ).

57 Potrivit traditiei budiste (care functions §i in China), TmpSratii japone2i au un nume personal §i un nume de era. Tnainie de urcarea pe tron, o comisie specials stabile§te pentru noul TmpSrat un nume de erS, nume care nu Ti va fi atribuit TnsS decat dupS deces. Tn schimb, numele de erS desemneazS, TncS din timpul viejii TmpSratului, epoca domniei acestuia. Astfei, TmpSratuI Mutsuhito (18 68 -1 91 2 ) a primit numele de Meiji (Conducere LuminatS), succesorul sSu, Yoshihito (19 12 -1 92 6 ), a purtat numele postum de Taisho (M area Dreptate), iar Hirohito (1 9 2 6 -1 9 8 9 ) a avut ca nume de erS Showa ( P a c e LuminatS). Tn anul 1989, actualul TmpSrat, Akihito, a inaugurat era Heisei (Pace §i T nte iegere ).

149

Procesul de m odernizare in itia t de M utsuhito a echivalat cu o veritabilS revolutie, promovata TnsS exclusiv de la varL Spre deosebire de Revolufia Franceza, de exemplu, ea nu a fost InfSptuitS de clasele inferioare ridi- cate Tmpotriva monarhiei, ci, dimpotrivS, a fost impusa societatii japoneze de catre TmpSrat. Uria§ul proces de schimbare nu a provocat fracturi sociale dramatice, deoarece toate clasele au acceptat voinja imperiala, cu docilitate, consimjind sa puna Tn practice pachetul de reforme initiat de TmpSrat.

In anul 1868, privilegiile feudale §i deosebirile de casts din societatea japonezS erau anulate, asigurandu-se astfei egalitatea juridica a tuturor cetStenilor. Marii seniori au acceptat, de bunavoie, sa T§i piarda statutul privilegiat, precum §i proprietSfile funciare. In schimbu.i acestei cedSri, ei primesc despagubiri financiare substantiate din partea statului, care le vor permite sS ia parte la procesul de industrializare a Japoniei. Desfiintarea constrangerilor de casta oferea TnsS §anse de afirmare fiecSrui japonez, Tntr-o societate liberS §i concuren^ialS. Prin asigurarea li- bertStii depline a spiritului de inifiativS, se creau conditiile necesare dezvoltarii unei economii capitaliste prospere.

Eforturile Japoniei s-au concentrat Tn directia moder- nizSrii, Tn toate domeniile: economie, politica, Tnvafamant, armata, viaJS socialS. Autoritatile au trimis numeroase misiuni Tn Europa §i Tn Stateie Unite, cu scopul de a studia modelul occidental de dezvoltare, Tn vederea adoptarii lui Tn Japonia. Au fost adu§i numero§i speciali§ti europeni, s-au importat refete tehnologice §i utilaje.

Modernizarea economica nu s-a realizat spontan, ci Tntr-un mod planificat, prin aportul substantial al statului Guvernui japonez a facut investitii uria?e Tn Industrie, construind fabrics,

150

Ccii ferate, §antiere navale. De asemenea, a Tntreprins rnari eforturi In vederea calificarii for^ei de muricS, prin arigajarea unor instructori strfiini. Pentru a-§i atinge obieetivele, japonezii au evitat sS recurgS ia credite straine,, bizuindu-se doar pe fortele proprii. Datorita autoritajii de care se bucura, guvernui a pututsS canalizeze nestanjenit veniturile sate, realizate mai ales din impozitele piatite de tSrSnirne, Tn directia dezvoltSrii industriale. Au fost cazuri Tn care guvernui a platit importurile de ma§ini §i utilaje la preturi de zece ori mai mari. decat valoarea lor reaia, doar pentru ca sS evite Tmprumuturile §i sa T§i mentinS indepen- denfa de acjiune. : 'k ' '

Dupa ce a creat primeie uzine §i Tntreprinderi industriale, statul le-a transferal Tn mainile particularilor, vanzandu-le ia pre- jjuri derizorii fariniliilor aristocrartice. In acest fel; a SpSruf §i tn Japonia o mare proprietate privata capitalists. Ea era dej;inut§ de uria§e concerne industriale (zaibatsu), a§a cum erau Mitsui, Mitsubishi sau Yasuda. Aceste mari firme, create la sfar§itul secolului a! XlX-lea, controleazS in: scurt timp majoritatea eConomiei §i transforma Japonia Tntr-o |ara cu o Industrie puternicS §i competitive. Prin intermediul lor, elitele traditionale T§i puneau talen- tul Tn serviciul modernizarii Japoniei, realizand o sinteza originals Tntre economia de tip capitalist §i spiritul paternalist al socie ta l nipone. Cei mai dinamici daimyo devin magna£i ai fjnan- {elor, urma§ii samurailor se angajeazS Tn administrate §i fur- nizeazS cadrele calificate ale economiei, iar fo§tii §erbi se transforms Tntr-un proletariat disciplinat §i loial patronatului, care ac- cepta salarii scSzute §i nu se lasS atraW de ideolOgia socialists.

Modernizarea TnfSptuitS pe parcursul* Erei Mciji nu se iimiteazS TnsS ia economic, ci cuprinde toate laturiie vie|ii publice. Pe plan politic, Tmparatul acordS o C onstitute, Tn anul 1889, iar Tn 1890 este convocat primul Pariament bicameral a! tSrii, ales pe baze cenzitare. Sunt create toate institutiile ^pecifice unei societS t moderne, de la o adm in istrate uniforms §i centralizata (unitSiile administrative

' , , ' i c * . V

de bazS erau pre fectu re ), panS la TnvS£SmantuI de stat obligatoriu. Cu toate acestea, Japonia nu era o JarS liberals. ImpSratuI T§i pSstra rolul dominant, parlamentul avea atributii limitate, iar partidele politice erau strans iegate de interesele cercurilor de afaceri §i ale unei elite restranse. Marea masS a populafiei nu participa aproape deloc la via^a politics, datoritS tipsei de experienjS §i interes, ca §i a mentalitSJii sale traditionale. ■ • ■ • : ‘

Caracterui conservator al sistemului politic nipon era IntSrit de ideologia puterii imperiaie {tenndism), ca §i de religia shintoistS de stat. Aceste forme de legitimare a regimului Tndeplineau, Tn Japonia, rolul pe care TI jucau ideologiile nationaliste §i im perialiste din Europa, la sfar§itul secolului al XlX-lea.

5. Expansiunea military (sfargitul secolu lu i al XlX-lea - inceputul secolu lu i al XX-lea)

Dezvoltarea economics a Japoniei fost TnsoJitS de o afirmare miiitarS tot atat de spectaculoasS, care va transforma aceastS {arS, panS la Primul RSzboi Mondial, Tntr-una dintre puterile importante ale lumii. Cabinetele de la Tokyo alocS fonduri uria§e Tn vederea dezvoltSrii armatei de uscat §i a marinei militate. In cateva decenii, armamentul, instrucjia §i organizarea for|e lor japoneze ajung la nivelul celor mai performante arm ate^ale, vremii^ Ca vurmare a cre§terii rolului armatei, generaiii §i amjralii japonezi au un cuvant tot mai greu de spus Tn cadrul guvernului, influen|anjd mai ales deciziile de politics externS^

La sfar§itul secolului al XlX-lea, dispunand de un instrument militar atat de eficient, Japonia se angajeaza Tntr-o politics externS expansionists, cautand materii prime, §i

152

pie|e de desfacere pentru produsele sale industriale. In scurttim p, ea devine o putere colonials in zona Extremului Orient, alSturi de tSrile Europei Occidentale, de Rusia §i de Statele Unite ale Americii.

AceastS direcjie a politicii japoneze a fast stimulatS, pe de o parte, de ideologia agresivS §i nationalists a cercurilor militare, care Incorpora, la randul ei, tradijiile rSzboinice ale samurailor. Japonezii erau mandri de mari.le succese pe care le obtinuserS pe plan intern, iar acest orgoliu national a fost convertit, cu u§urinJS, Tntr-o sursS de alimentare ideologies a politicii imperialiste. Pe de alts parte TnsS, Japonia nu a fScut decat sS urmeze, §i din acest punct de vedere, exemplul statelor occidentale ale vremii, angajate Tn procesul de expansiune colonials. In pplitica externS de la cumpSna secolelor X IX -X X , recurgerea la forts Tn vederea obtinerii de avantaje politice §i economice constituia o regulS de bazS a relajiilor internationale. Japonia s-a conformat §i ea, cu toatS convingerea, acestui model de conduits politics.

Primul m are succes obtinut de politica externS japonezS l-a reprezentat anularea tratatelor inegale, care Ti fuseserS impuse Tncepand cu anul 1854. In anul 1894, Marea Britanie consimtea sS renunte la facilitStile vamale §i la prevederile care acordau un statut special cetStenilor sSi rezidenti Tn Japonia. PanS Tn 1899, §i celelalte tratate care con|ineau clauze dezavantajoase pentru japonezi vor fi revizuite. Guvernui nipon realizase performanta de a elimina orice ingerinje ale puterilor occidentale Tn afacerile sale interne, tocmai Tn anii Tn care China, de exemplu, pierdea aproape toate atributele suveranitStii sale.

Principala tints a politicii expansioniste japoneze, de la sfar§itul secolului ai XlX-lea §i panS la Al Doilea RSzboi Mondial, a fost China. Pe de o parte, aceasta tarS Ti

153

atrSgea pe japonezi datorita resurselor sale economice. Pe de alta parte Tnsa, China constituia o tentage §i datorita siabiciunii interne, a situatiei sale de obiect al unei mari imparfiri in te rna tiona l. Mai Tntai, japonezii vor contesta influenza Beijingului asupra Coreii, zona cea mai expusa penetratiei japoneze, datorita apropierii geografice. Tntre anii 1894-1895, Japonia porne§te un rSzboi Tmpotriva Chinei, Tn urma caruia Tniatura influenta Beijingului asupra Coreii, cucere§te insula Taiwan §i T§i impune dominajia asupra unor teritorii din sudul Manciuriei. Tn acest fel, Japonia devenea prima putere coloniaia din afara spatiului european.

Ascensiunea Japoniei nu s-a datorat numai succeselor sale militare, ci a fost favprizatS §i de conjunctura relajiilor internationale. Diplomajia britanicS, TngrijoratS de Tnaintarea Rusiei Tn spajiul asiatic, a fost extrem de TncSntata s£ gSseascS un aliat eficient Tn Extremul Orient, care sS contrabalanseze influenza ruseascS. Japonezii au profitat enorm de pe urma aliantei lor cu Marea Britanie. Ea le-a permis, mai intai, sS objjinS anularea tratatelor inegale. De asem enea, Marea Britanie accepts ca guvernui nipon sS participe la TmpSrtirea prSzii chineze §i Ti recunoa§te Japoniei calitatea de partener egal §i de mare putere. Toate aceste avantaje erau oferite de diploma£ia londonezS ca pret al politicii antiruse§ti a Japoniei, pe care Marea Britanie o stimuleaza. Japonia, la randul ei, avea tot interesul sS Tnfrunte coiosul rus, care reprezenta principalul sSu rival Tn Coreea §i Tn Manciuria, tinteie principale ale expansiunii japoneze.

In anul 1902, aceasta co n ve rg e n t de interese avea sa conduca la semnarea unui tratat de alianja Tntre Japonia §i Marea Britanie: Avand mana libera din directia Foreign Office-ului, Japonia ataca Port Arthur, principala baza ruseasca din Manciuria, Tn anul 1904. In 1905, flota Marii

Bajtice, trim isa Tn a ju torde cStre tar, era zdrobitS de forje le navale ale amiralului Togo, In. stramtoarea Tsushima. Infrangerea Rusiei Tn rSzboiui din 1904-1905 a reprezentat un trium f pentru armata japoneza. Pentru prima oarS, o armata europeanS era TnvinsS de o putere asiaticS, Tntr-un rSzboi purtat cu mijloace moderne. In urma acestui conflict,^ Japonia Ti smulgea Rusiei pozifii importante Tn Manciuria meridionals, precum §i jumatatea de sud a insulei Sahalin. De asemenea, tot Tn 1905 i se recunostea protectoratul asupra Coreii, pentru ca Tn anul 1910 japonezii sa anexeze complet aceasta {arS. ....

In anii urmStori, Japonia devine o prezen^S tot mai importantS Tn China §i Tn zona Pacificului. Concomitent, Tn aceastS regiune se afirmS puterea Statelor Unite, care Tncorporeaza insulele Hawaii §i cuceresc arhipelagui filipinez, Tn anul 1898. De asemenea, comerjul nord-american este interesat tot rnai mult de, piaja chineza. In consecin^a, Japonia S tate iesUnite lncearc#: sS T.§j regleze disputele §i sa T§i delim iteze sferele de in f lu e n t Tn regiune. Dar Tnca din primii ani ai secolului al XX-lea, ten- siunile care se acumuleazS Tn rela|iile nipono-americane creeaza premisele viitoarei rivalitSJi acerbe dintre cele doua,puteri de pe malurileRacificului.;,, . - ■ ^... In anul 1907, d ive rg e n ce ivite Tntre japonezi §i ameri- cam pe piaja chineza vor determina o apropiere Tntre Japonia §i Rusia. Tot Tn acela§i an se Tncheia aliapta dintre Rusia §i Marea Britanie, care definitiva, sistemul Triplei in{elegeri. In aceasta conjuncturS, Tn anul 1914 Japonia iritrS Tn Primul Razboi Mondial, de partea puterilor Antantei. Ea va profita din nou, la maximum, de situajja internafionala, ocupand majoritatea ppsesiunilor germane din Extremul Orient, Tncepand cu concesiunile din China §i terminand cu insulele Mariane §i Caroline, Tn Oceanul

155

Pacific. DupS Primul RSzboi Mondial, Conferinja de Pace | de la Paris recunoa§te toate aceste noi cuceriri ale Japoniei.

Tn perioada interbelicS, im plicarea crescanda a Japoniei Tn China, care culmineaza cu Tncercarea de cucerire complete a acestei {Sri, va tensiona tot mai mult raporturile guvernului japonez cu Statele Unite §i Marea Britanie. Se contura o evolutie care va conduce la atacul de la Pearl Harbour, din 1941, la tragediile de la Hiroshima §i Nagasaki §i, Tn cele din urma, la capitularea din anul 1945. Prin aceste evolufii — completate cu ..miracolul economic japonez” §i cu democratizarea jarii, din perioada postbelicS - , traiectoria Tnceputa Tn anul 1868 evidenflaza din plin contradic|iile procesului dificil al modernizarii. Din semintele Tnvataturilor occidentale, sadite Tn solul fertil al propriei civilizatii traditionale, au germinat atat binefacerile prosperitafii economice §i ale societatii deschise, cat §i ororile nationalismului §i ale derivei imperialiste.

6; Coreea sub dom nia dinastiei YiIstoria Coreii (4ara dim ine|ilor lini§tite” , cum mai este

ea denumita, Tn mod metaforic) a fost influen^ata de pozijia geografica singulars a acestei peninsule, fnconju- rata Tn cea mai mare parte de ape. izolarea sa i-a conferito anumits omogenitate interna, sub raport etnic §i politic, §i a ferit-o, Tn unele cazuri, de amenintarile externe. Pe de alta parte, Coreea a recep|ionat Tn mod intens influentele exercitate de catre cele doua mari puteri §i civilizatii cu care: se Tnvecineaza, China §i Japonia. Pentru China, Coreea constituie o poarta de intrare Tn regiunea sensibiia a Manciuriei, motiv pentru care Imperiul Celest a finut,

156

Tntotdeauna, sS mentinS peninsula sub dominajia sa. Pentru Japonia, Coreea reprezintS cea mai scurta cate de acces spre continent §i, Tn consecin|a, prima Jinta a oricarei tentative expansioniste.

Tncepand cu secolul a! X lX-lea, acestor doi vecini am e- nintatori Ii s-a adSugat Rusia, cSreia Coreea Ti oferea o solute de rezerva Tn vederea ie?irii la Oceanui Pacific, dat fiind ca Vladivostokui, cel mai sudic port rusesc din regiune, este situat la limita expansiunii gheturilor plutitoare care blocheaza naviga{ia pe timp de iarnS. Rezulta, din toate acestea, faptul ca peninsula coreeana a avut dintotdeauna o mare vaioare strate- gica. Acest lucru explica §i rSzboiul desfa§urat Tntre anii 1950—1953, cand Coreea a devenit principalul teren de con- fruntare al celor doua superputeri mondiale, Statele Unite §i Uniunea Sovietica.

Peninsula coreeanS, locuitS de o populate omogena sub raport etnico-lingvistic, a fost unificatS sub o singurS stSpanire politics Tn veacul al V ll-lea al erei noastre. Tn secolul al X-lea se constituie statul Koryo, care dSinuie§te panS la cucerirea mongoia, din secolele XIII—XIV. Tnca din aceasta perioada, Coreea cunoa§te influenta civilizatiei chineze, de la care preia scrisul, tiparui, ideologia §i organizarea de stat confucianista, precum §i religia budista, Tn varianta chinezeasca chan (zen). Coreea a jucat §i rolul unui releu transm ija tor al culturii sinice Tn direc{ia Japoniei. Majoritatea Tmprumuturilor culturaie chineze vor ajunge Tn Japonia prin intermediul Coreii.

Tn secolul al X lV-lea, coreenii reu§esc sa se emancipeze de sub dom inaiia chino-mongolS, iar Tn anul 1392, un conducator militar, pe nume Yi Song-gyo, se prociama rege, Tntemeind o noua dinastie. Acesta schimba numele statului Tn Choson (denumirea actuaia a

157

Coreii58), fixeazS capitala Tn ora§ul Hanyang (numit astSzi Seul) §i Tntemeiaza dinastia Yi, care va domni Tn Coreea pana Tn anui 1910.

Lunga guvernare a dinastiei Yi a constituit o epocS de pace §i de stabilitate Tn istoria Coreii, mai ales ia Tncepu- turile sale. Regatul reu§e§te sS T§i mentinS autonomia, fiind ferit atat de nSvSlirile barbarilor din nord, care afectau China, cat §i de anarhia internS care sfa§ia Tn aceasta perioada Japonia. Doar incursiunile piratilor japonezi, care jefuiau- coastele coreene Tn secolele X V -X V I, au reprezentat o problema externS de o anumitS importantS.

In perioada tulburSrilor de la sfar§itul dinastiei Ming, Tntre anii 1592—1638, Coreea suferS ingerinfele celor doi mari vecini ai s§i, care T§i trim it armatele la sud de fluviul Yalu, respectiv la nord de stramtoarea Tsushima. Intre anii 1592-1598 au loc campaniile japoneze de cucerire, conduse de Toyotomi Hideyoshj. La fel cum o vor face §i cu alte ocazii de-a lungul istoriei, trupele chineze jntervin imediat Tn Coreea, Tn replies la atacul nipon, deoarece considers cS ocuparea Coreii de cStre japonezi ar reprezentao , am enin jare grava la adresa intereselor Chinei. Mentinerea Coreii Tn sfera de influents a Beijingului va rSmane o constants a politicii externe chineze, panS la sfar§itul secolului al XlX-lea. .

DupS Tndepartarea pericolului japonez, Coreea rSmane Tn continuare un aliat al Chinei dinastiei Ming, Tn luptele pe care aceasta le poartS Tmpotriva triburilor manciuriene din nord-vest. Dar Tn anii 1637-1638, Tn contextul succeselor militare obtinute de invadatorii manciurieni Tn nord-vestul Chinei, ace§tia reu§esc sS T§i impunS dominatia asupra Cpreii. De la aceastS data §i panS Tn anul 1895, Coreea

58 ..Coreea" este denumirea data acestei {Sri de catre europeni, pornind de la numele statului medieval Koryo,

158

dinastiei Yi va fi un stat vasal ai Imperiului Chinez, pSstrandu-§i Tnsa frontiere le §i Tntreaga autonom ie internS.

f> In secolele X V II-X IX , Coreea rSmane o $arS de cuitura con- fucianistS, puternic influeriJatS de civilizatia chinezS. In pofida dezvoltSrii unei clase mijlocii, specializata Tn me§te§uguri, navig a te §i comert, Coreea este caracterizatS Tn continuare de imo- bilismul social pe care TI presupune doctrina confucianistS. In conditiile unui sistem de guvernSmSnt autocratic, viaja politics este dominatS de intrigile care se Jes Tn jurul palatului regal. Adeseori, reginele-mame (sau.chiar bunici!) T§i exercitS regenja asupra unor suverani minori, iar la Curte se formeazS grupuri de influents compuse din mari demnitari. eunuci §i dansatoare, care T§i disputS favorurile regale §i puterea politics. Intrigile din culise favorizeazS aparijia conspirajiilor §i asasinatelor, cSrora le cad victime numero§i membri ai familiei suverane. .....

Aceasta este atmosfera care anima Curtea arhaicS de la Seul la sfar§itul secolului al XiX-lea, cand Coreea devine o tints a expansionismului nipon. Era evident faptul cS, Tn absenta sprijinului chinez, Coreea nu era capa- bilS sa reziste Tn faja Japoniei. In anul 1876, japonezii Ti obliga pe coreeni sS semneze un tratat .asemSnStor cu cele pe care puterile europene le impuseserS Chinei, prin care Seulul era constrans sS acorde Imperiului Soarelui RSsare privilegii cornerciale. AceastS ingerintS Ti va determina pe chinezi sS se angajeze tot mai puternic Tn Coreea, Tn Tncercarea de a-§i mentine influenta §i de a contracara presiunea japonezS. La Curtea din Seul se formeazS un grup prochinez §i un altul projaponez, care !§i disputa puterea organizand comploturi §i asasinate sau orchestrand revolte populare.

1 59

Tn anul 1894, Tn Coreea izbucne§te o rSscoalS initiate de o societate secrete, religioase §i xenofobe, ceea ce ie ofera japonezilor prilejul de a trimite trupe. China se Tmpotrive§te acestei interventii nipone §i astfei se ajunge la declan§area rSzboiului chino-japonez din anii 1894-1895, finalizat cu victoria Japoniei. Pacea de la Shimonoseki, TncheiatS Tn anul 1895, recuno§fea inde- pendenfa Coreii §i abolirea suzeranitetii chineze, ceea ce insemna TnsS, de fapt, intrarea acestei tSri Tn sfera de influents japonezS.

Tn anii care vor urma, Rusia ia iocul Chinei, Tn calitate de mare putere care T§i dispute cu Japonia domina^ia asupra Coreii. Rusia este interesatS de porturile coreene, ca §i de exploatarea pSdurilor §i a altor rcsurse din aceastS zone, Tn timp ce Japonia pretinde ca peninsula coreeanS sS fie consideratS zona sa exclusivS de influents. RSzboiuf ruso-japonez Tncheiat cu victoria niponS din anul 1905 consfinj:e§te dominatia Japoniei asupra Coreii, care este transformate Tn mod oficial Tn protectorat. Tn anul 1910, ultimul reprezentant al dinastiei Yi era detronat, iar Coreea este anexatS de Japonia, devOnirid, Tn fapt, o colonie a acestei {Sri.

StSpanirea japonezS va diira-panS in an iil; 1945; cand trupele sovietice §i cele americane elibereazS nordul, respectiv sudul penihsulei. NeTnfeiegeriie majore surve- nite Tntre Cei doi fo§ti mari a'iati, care conduc la izbucnirea RSzboiului Rece, determ ine formarea a douS state coreene rivale. RSzboiul din anii 1950-1953, intervenit Tntre Coreea de; Nord, sprijinite de Uniunea Sovietice §i restui statelor comuniste, §i Coreea de Sud, sus|inutS deo coalifie ONU condusS de Statele Unite, pecetluie§te cu sange divizarea politics a peninsulei coreene. ,,,

160

C ap ito lu l VIIIASIA DE SUD-EST

In SECOLELE XVI-XIX

De-a lungul timpului, Asia de Sud-Est a reprezentat, prin excelenja, o zonS a schimburilor §i interferentelor, manifestate Tn plan comercial, etnic, religios sau cultural. Aici au iradiat, Tn primal rand, influen|ele exercitate din directia indiei §i Chinei, cele douS mari civilizatii care flancheazS aceastS regiune. Lor Ii s-a adSugat Tnraurirea Islamului, mai ales din secolul al XV-iea, precum §i cea a civilizajiei europene, Tncepand cu secolul al XVI-lea.

Majoritatea acestor infiuente au pStruns pe caiea marii, difuzarea lor fiind facilitate de factorul geografic. Asia de Sud-Est se prezintS ca o uria§S aglomerare de peninsule, arhipelaguri, stramtori §i mari primitoare, care au atras navigatorii din toate timpuriSe. Ea este §i un loc obligatoriu de trecere al traficului maritim spre China, atat pentru corSbiile plecate din direc|ia Indiei, cat §i pentru cele care soseau direct din Africa sau din Peninsula Arabics. Vanturiie care strabat marile costiere din Asia de Sud-Est, Tn primul rand m usonii, au favorizat dintotdeauna navigafia pe aceste rute. De altfei, Tntregul Ocean Indian poate ft considerat un fel de „Mare Mediterana”, cutreie- ratS din vechime de marinarii malaiezieni, chinezi, arabi §i indieni, urma^i apoi de cei portughezi, olandezi, englezi §i francezi.

Din punct de vedere geografic, Asia de Sud-Est se itnpartc Tn doua regiuni distincte; Indochina §i Insulinda. In nord este situate marea masS continentals a Peninsulei Indochina

(denumire creata de geografii europeni, Tn secolui al XlX-lea). Ea cuprinde, de la vest la est, Birmania (numita actualmente Myanmar), la hotarele Indiei, Siamul (Thailanda de astazi), Tn centru, apoi Laosul, Cambodgia §i, Tn fine, Vietnamul, la extremitatea rasSriteanS a Indochinei, udata de valurile Marii Chinei de Sud. Spre sud, Indochina se pre!unge§te cu limba Tngusta de pamant a Peninsulei Malacca, a carei parte meri- dionaia este ocupatS Tn prezent de Malaiezia.

Cea de-a doua componenta a Asiei de Sud-Est este Insulinda (a§a-numita „lndie insulara”), cel mai mare arhipelag din lume, a carui Tntindere acopera peste doua milioane de km2 de uscat. Ea se Tmparte in Sondele Mari §i Sondele Mici, insulele Moluce §i arhipelagui Filipinelor. Sondele Mari cuprind patru insule uria§e: Sumatra, Java, Borneo (Kalimantan) §i Celebes (Sulawesi). Astazi, cea mai mare parte a Insulindei este ocupata de Indonezia, alta parte de Republica Filipinelor, iar nordul insulei Kalimantan apar^ine federaliei malaieziene. S' Tn cazul Asiei de Sud-Est se observa tending recenta de aban- donare a vechilor denumiri, date de navigatorii sau geografii europeni, Tn favoarea unor nume autohtone, fapt care complica terminologia geograficS a regiunii. Uneori Tnsa, istoria coloniaia T§i mai spune cuvantul. Insulele Filipine, de exemplu, T§i menjin, pana astazi, numele pe care l-au primit Tn secolul al XVI-lea, Tn onoarea regelui spaniol Filip al 11-lea.

Stramtorile care permit accesul dinspre India spre China, puncte strategice §i cornerciale Tndelung disputate de-a lungul timpului, joaca un rol esential Tn geografia fizicS §i politick a regiunii. Galea maritimS cea mai scurtS dintre India §i China trece prin stramtoarea Singapore, care desparte insula Sumatra de Peninsula Malacca §i este flancatS de celebrul port cu acela§i nume. In stramtoarea Sondelor, situatS Tntre insulele Sumatra §i Java, soseau corabiile europene care veneau direct de la Capul Bunei Speran|e, traversand farS escala Oceanul Indian.

162

'MA:

v porneau mai departe, spre Insulele . Miro-VT) FP ' ice) sau spre Canton, Tn Marea Chinei de

>V-

^ — umana a Asiei Sud-Estice are . la bazS___.... ilafii malaieziene, prezente astSzi mai ales TnInsulinda. Peste acestea s-au revarsat popoarele nordice de rasa mongoioida, tibetano-chineze §\ tibetano-birmane, stramo§ii birmanilor, thailandezilor §i vietnamezilor de astazi. Malaiezienii, locuitori ai insulelor, s-a remarcat Tntotdeauna ca exceleny navigator^ Tn Pacific §i Tn Oceanul Indian. La Tnceputul. erei noastre, ei au reu§it sS populeze chiar §i Tndepartatul Madagascar, Tn largul coastelor sud-estice ale Africii, Tn timp ce rudele lor polineziene au ajuns panS Tn Hawaii sau Tn Noua Zeelanda. In schimb, populaîile de origine mongoioida, sosite pe uscat, din direcjia Chinei, au dat na§tere com unita|ilor sedentare de munteni sau de cultivator'! de orez, din munîi Indochinei ori din campiile Mekongului §i ale Fluviului Ro§u.

m ■ ■M I•• • • . : . . . .- 1. Istoria m edievala a Asiei d e Sud-Est

In primul miieniu al erei noastre, Asia de Sud-Est recepteaza din plin impactul celor doua mari civilizatii vecine, India §i China, sub raport politic, religios §i cultural. Vietnamul cunoa§te o masiva patrundere chineza, rea- lizata prin forja, de armatele cuceritoare ale Imperiului

|V Celest; Tn timp ce restul Indochinei §i Insulinda au de-a face cu iradierea civilizatiei hinduse, propagata Tn mod pa§nic, de catre negustorii indieni §i cSlugSrii budi§ti sosiî pe urmele acestora.

De§i §i-a pastrat structura etnica particulars, Vietnamul a reprezentat Tn p e r m a n e n t una dintre directive favorite

I P

ale expansiunii politice §i culturaie chineze. Cea mai mare parte a istoriei lor, provinciile Tonkin (din nord) §i Annam (din centru) fie s-au aflat sub stapanire chineza directa, fie s-au constituit ca state vietnameze autonome, vasale ale Imperiului Chinez. De la marele vecin din nord, Vietnamul a preluat m primul rand budismul de tip mahayana. Astfei, vietnamezii fac o figurS aparte sub raport religios, fiind singurii adepti ai Marelui Vehicul din aceasta regiune. Celelalte popoare ale Indochinei Tmparta§esc, Tn marea lor majoritate, budismul Theravada, ca o consecintS a influenjei hinduse originare. Vietnamezii au mai preiuat din China §i confucianismul, cu toate implicatiile pe care le presupune aceasta doctrina, din punct de vedere al orga- nizarii politice §i sociale. Ca urmare, statele vietnameze traditionale dispuneau de o birocratie civiia, similara mandarinilor chinezi, care asigura coeziunea §i stabilitatea sistemului social-politic intern. Intre anii 1802-1945, tot dupa model chinez, suveranul vietnamez va purta titlul de TmpSrat.

Infiuenta hindusa, exercitata Tn restul Indochinei, a dat na§tere mai multor regate, afirmate Tn primu! mileniu al erei noastre, Tn regiunea Birmaniei, Thailandei, Laosului §i Cambodgiei. Din punct de vedere religios, toate acestea sunt dominate de budismul Theravada, care pune accent pe prinCipiul non-violentei §i subliniaza caracterul perisabil al vietii terestre. Civilizatia hindusa a modelat §i structurile social-politice din tarile respective. Regii dispuneau de autoritate politica §i religioasa, iar locul Clasei birocratice a mandarinilor vietnamezi era ocupat aici de o aristocratie ereditara, cu functii miiitare.

Regatele Indochinei cunosc o istorie agitata, marcatS de numeroase razboaie, Tn urma cSrora se Tntemeiaza mari

164

stSpaniri sau, dimpotrivS, se fSramiteaza imperii. O putere re- marcabilS au cunoscut imperiul khmer, cu capitala la Angkor, §i statul Cham pa, din sudul Vietnamului. Caracterul fluid al peisajului politic indochinez din epoca medievala s-a datorat, in primul rand, rivalitajilor existente Tntre statele din regiune. Altfel, zona era destul de bine protejatS din punct de vedere geografic, nefiind expusS Tn fa{a invaziiior strSine. China era suficient de departe pentru a constitui o amenintare serioasS dincolo de nordul Vietnamului §i al Birmaniei. Tn aceste conditii, regatele §i principatele din vestul §i centrul Indochinei (birmane, thailan- deze, khmere sau laojiene) T§i vor mentine existenta de sine stStStoare pans in secolul al XlX-lea, la fel ca §i formatiunile statale vietnameze, supuse influenjei chineze.

Tn arhipelagurile din sud, marile insule ale Indoneziei, cum erau Sumatra §i Java, cunosc §i eie aceea§i puter- nicS influents hindusS, propagatS pe calea mSrii, de negustori §i marinari. Budismul §i hinduismul oferS §i aici suportu! cultural pentru constituirea unor regate indigene medievale, care cunosc momentele lor de glorie, extinzandu-§i puterea panS Tn insulele Filipine §i Tn Peninsula Malacca.

Peste acest prim strat istoric, al regatelor locale hin- duizate, se suprapune, Tn secolul al XV-lea, cucerirea islamicS, iar Tncepand cu secolul al XVI-lea pStrunderea europenilor. Tn anul 1420, musulmanii veniti din India cuceresc Peninsula Malacca. Treptat, Tn secolul al XV-lea, Islamul devine religia majoritarS Tn regiunea peninsulars a Malaieziei §i Tn insuiele Indoneziei de astSzi, iar majoritatea regatelor hinduse se transforms Tn sultanate conduse de suverani musulmani.59 PanS Tn zilele noastre,

59 Doar Tn insula Bali, din indonezia, s-au mai pdstrat, pana azi, reminiscentele hinduismului care domina aceastS regiune inainte de rSspandiroa credin|ei islamice.

165

zonele respective au ramas dominate de credinta Tn Tnvajatura Coranului, propovaduitS Tn varianta §colii sun- ; nite §afiiste. Se remarca faptul ca religia islamica nu s-a extins decat Tn zonele insulare (pan§ Tn sudul arhipelagu- | lui filipinez), precum §i pe coastele Peninsulei Malacca, adica doar acolo unde au putut debarca negustorii arabi §i a\\i musulmani, atra§i de bogafiile Chinei §i ale Insulindei. Regiunea continentals a Indochinei a ramas neclintita Tn ata§amentul sau fa£a de budismul theravadin.

2. Insulinda in se c o le le XVI-XDCIn veacul al XVI lea, la doar un secol dupa patrunderea

religiei islamice Tn insulinda, Tn aceasta regiune sosesc §i navigatorii europeni. Incepand cu anul 1498, cand ca- ravelele lui Vasco da Gama tree de Capul Bunei Speran|e, ' h Oceanul Indian devine un imens domeniu maritirn por- 1tughez, timp de aproape o suta de ani. Portughezii au fost /interesati Tn primul rand de comerf, au sprijinit, de asemenea, propaganda religioasa a iezuipor, dar au neglijat ocuparea §i colonizarea acestor zone, Ei au Tntemeiat doar factorii, puncte cornerciale fortificate, unde veneau sa se aprovizioneze corabiile plecate din metropolS. A§a erau a§ezarile de pe coasta maiabareza, Tn India, sau portul Macao, din sudul Chinei. in afara matasurilor §i a lacurilor importate din China, portughezii au mai acordat o aten|ie deosebita mirodeniilor (scor|i§oara, piper, cui§oare), care 4 se gaseau din abundenja Tn insuleie Moluce, din rasaritui extrem al Insulindei. In aceasta regiune TndepSrtata, portughezii se instaleaza Tn insula Timor (din arhipelagui Sondelor Mici), unde vor ramane panS Tn secolul al XX-lea.

166

-• In secolul al XVI-lea, dominatia portughezS asupra jnsulindei nu a fost stanjenita decat de prezen{a spanio- liior Tn Filipine: In anul 1521, acest arhipelag era descope- rit de Magellan (un navigator care, Tn pofida originii sale lusitane, s-a aflat Tn serviciul regilor Spaniei). Spaniolii au finanfat expeditia efectuatS de Magellan Tn jurul lumii tocmai cu scopul de a identifica o alta ruta spre insulele Mirodeniilor (cum mai erau denumite Moiucele), ruta care sa evite Oceanul Indian, domeniul exclusiv al portughezilor. La mijlocul secolului al XVI-lea, spaniolii Tnce- peau o vast§ acjiune de colonizare Tn Filipine, ceea ce a presupus ocuparea §i administrarea teritoriului, cre§tinarea bS§tina§ilor, rSspandirea limbii spaniole. Tn anul 1571 era Tntemeiat portul Manila, viitoarea capitals a arhi- pelagului filipinez. , ? . : : ■

Pe parcursul seco le lo rX V I-X V III, Filipinele rfiman o colonie spaniola aflata Tn strSnsS legSturS cu imperiul hispanic din America Centrals §i de Sud. Tn fiecare an, galionul de Manila traversa Oceanul Pacific, aducand la Acapulco, pe coasta apuse- anS a Mexicului, mStSsurile §i portelanurile chineze§ti. Din America, acestea erau expediate mai departe, peste Atlantic, panS Tn Europa. Efectele prezenjei spaniole Tn Filipine s-au dovedit a fi extrem de durabile. Majoritatea filipinezilor s-au cre§tinat, Tn rit catolic, iar spaniola a devenit o limbS importantS de comunicare, Tn Tntregu! arhipelag.

La Tnceputul secolului ai XVII-lea ia sfar§it domina|ia maritimS a portughezilor Tn Insulinda, ca §i Tn restul Oceanului Indian. Olandezii', care poartS un rSzboi acerb cu Spania Tn aceasta perioada,-profita de faptul cS Tntre anii 1580-1640 corOana Portugaliei a fost de^inutS de regii de la Madrid §i atacS interesele cornerciale portugheze din Oceanul Indian,

167

De altfel, Tn prima jumetate a secolului al XVII-lea, olandezii se afirma ca stapani ai marilor pe toate oceanele lumii, ruinand supremafia navala spaniola, Tn emisfera vestica, §i pe cea portugheza, Tn emisfera estice. Tn anui 1602, la Amsterdam era Tnfiinjate Compania olandezS a Indiilor Orientale, care prime§te, din partea Republicii Provinciilor Unite60, privilegii cornerciale exclusive Tn emisfera rSsariteanS. In Asia de Sud-Est, compania Tncepe imediat cucerirea Insulindei, ocupand pozitii importante Tn insulele Moluce, Tn anul 1605. In 1619, olandezii fondeaze ora§ul Batavia61, din insula Java, Tn apropierea stramtorii Sondeior-Cu timpul, aceasta a§ezare devine unui dintre cele mai mari porturi ale Asiei Sud-Estice capitala uria§ului imperiu colonial fondat de olandezi Tn insulele Sonde, pe teritoriul de astazi al Indoneziei.

Pe parcursul secolelor XVII—XIX, olandezii continue procesul de ocupare treptata §i de colonizare a celei mai mari parti a insulindei, care va remane sub stSpanirea ior pane la proclamarea in d e p e n d e n t indoneziei, Tn anul 1945. Aceste posesiuni vor primi denumirea de „indiile RSsaritene O iandeze” . Dupa ce Ti alunge pe portughezi din Peninsula Malacca, Tn anul 1641, olandezii ajung sa controleze principalele cai de acces spre China, respective stramtoarea Sondelor stramtoarea Malacca. In secolul al XVIII-lea, marii lor rivali din Oceanul Indian vor fi britanicii, care tocmai cucereau india.

La Tnceputul secolului al XlX-lea, profitand de faptul ce Provinciile Unite fusesera Ocupate de Franca revolutioriarS

00 Denumirea ofictalS a statului olandez Tntre anii 1581 -1794 , cand a fost organizat ca o republics, formats prin unirea unui numSr de §apte provincii nordice din T&rile de Jos, desprinse de sub stSpanirea spa- riiolS.

61 AstSzi, ora§ul se nume§te Djakarta §i este capitala Indoneziei.

168

§i napoleonianS, englezii cuceresc pentru scurt timp Indiile RasSritene Oiandeze, adicS posesiunile rivalilor lor din Insulinda. In anul 1816 TnsS, dupS Congresul de la Viena, acestea au fost restituite Olandei. De acum Tnainte, olandezii T§i vor administra netulburap imperiul lor sud-est asiatic, pana la cucerirea japonezS din anii celei de-a doua conflagra|ii mondiale.

La fel cum au fScut englezii Tn India, olandezii s-au instalat mai Tntai pe coastele Indoneziei, dupa care au Tnceput sS supunS sultanatele locale din interior, Tn mod treptat, profitand de rivalitS{ile existente Tntre aceste forma£iuni. StSpanirea olan- dezS a reprezentat o formS clasicS de exploatare colonials. Olandezii nu au Tntretinut raporturi stranse cu societatea locals, fiind prea pu{in interesaji de cre§tinarea bS§tina§ilor sau de edu- carea lor Tn spiritul civiliza$iei europene. Autoritatile au fost pre- ocupate, Tn primul rand, de exploatarea resurselor economice ale regiunii, prin intermediul comertului, ca §i prin sislemul plan- tatiilor. BS§tina§ii §i printii vasali sunt constran?i sS cultive pe terenuri tot mai Tntinse mirodeniile, trestia de zahSr, cafeaua §i indigoul, adeseori Tn detrimentui culturilor traditionale, care asigurau hrana populatiei. Suprafete uria§e au fost expropriate de cStre autoritStile coloniale, iar Tn vederea cultivSrii acestora s-a recurs la munca formats a indigenilor, care erau obligati sS lucreze pe plantajii. in final, produsele erau exportate Tn me- tropolS, in beneficiul Companiei Indiilor Orientale. Tn secolul al XlX-lea, locul companiei este luat de statul olandez, care insti- tuie un monopoi asupra resurselor din Indiile RSsSritene §i orga- nizeaza exploatarea sistematicS a acestora.

La sfar§itu! secolului a! XlX-lea au loc schimbSri importante Tn insulele Filipine. In anii 1896-1897 izbucne^te o revolta antispaniola, care proclama o republics ftlipinezS independents. Dar Tn anul 1898, Tn urma rSzboiului izbucnit Tntre Spania §i Statele Unite, Madridul cedeaza

169

guvernului american ultimele sale colonii, printre care se afla §i arhipelagui filipinez. Incepand cu anul 1898, insulele Filipine devin posesiune americanS, statut pe care TI pSstreaza pana la Al Doilea RSzboi Mondial, in 1935 Filipinele primeau autoguvernarea interna, iar din anul 1946 obtin indepe nde n t deplinS.

3. Indochina In seco le le XVI-XVIIIDacS Filipinele au fost colonizate de spanioli, iar

insulele Sonde §i Moluce de olandezi, Indochina continentals va rSmane feritS de ocupajia europeanS, pe tot parcursul secolelor XVI—XVIII. China este singura putere strSinS care se afirmS Tn aceastS regiune, Tn secolul alXVIII-lea. Dar TmpSratii manciurieni nu impun decat o suzeranitate formalS asupra regatelor indochineze, exerci- tatS de la mare distanJS, astfei cS majoritatea statelor din regiune (Birmania, Siam, Laos) reu§esc sS T§i menJinS deplina autonomie interns. Doar Vietnamul resimte mai apSsat autoritatea chinezS.

De-a lungul secolelor XVI—XVIII, regiunile apusene §i centrale ale Indochinei sunt marcate de marea rivalitate existentS Tntre regateie birmane §i statul siamez. In zona Birmaniei, de-a lungul ftuviului Irrawaddy, se afirmS o serie de regate rSzboinice, cum au fost statul monilor, Tn sud, sau regatul Ava, Tn muniii din centrul BirmanieL Acestea atacS Tn mod frecvent Siamul, marele lor vecin din est, locuit de populatia thai („oamenii liberi”). Statul siamez reu§e§te sS supravie^uiascS atacurilor birmane, de§i este ocupat Tn cateva randuri de armatele vecinilor sai.

La sfar§itul secolului al XVIII-lea se produce o cotiturS Tn istoria raporturilor dintre birmani §i thailandezi. Intre anii

170

1757-1767, birmanii cuceresc Siamul, iar vechea capitals a acestuia, Ayutthaya, este abandonata de suveranii siamezi. Agresiunea birmana provoaca TnsS o putemicS reactie interna, care duce la alungarea cuceritorilor §i la instaurarea unei noi familii domnitoare. Incepand din anul 1782, tronul Siamului, mutat acum Tn ora§ul Bangkok, este ocupat de noua dinastie, numitS Rama, care va domni Tn Thailanda pana Tn zilele noastre. La sfar§itul secolului alXVIII-lea §i la Tnceputul celui urmSton suveranii din dinastia Rama consolideazS statul siamez, Ti Tmbunatajesc organizarea interna §i objin importante succese pe plan extern. In vest, pericolul birman este linut la distan^a, iar Tn rSsSril S iamul se extinde pe seama - Laosului §i a Cambodgiei. Succesele obtinute de Siam Tn aceasta perioada au contribuit la men|inerea independen|ei sale, pe parcursul secolului al XlX-lea. v k,

Pe coastele rasaritene ale Indochinei, Tn Vietnam, de-a lungul secolelor XVI—XVIII se contureaza cateva centre de putere distincte, aflate sub influenta civilizatiei chineze. In nord, provincia Tonkin, de la frontiere!e> Chinei, este guvernata de vechea dinastie Le, sub suzeranitatea Imperiului Celest. In centrul Vietnamului de astazi se afirmS statul Annam, cu capitala Tn ora§ul Hue, condus de familia Nguyen. Statul annamit se consoiideaza Tn secolele XVII—XVIII, ceea ce Ti va permite sa unifice sub autoritatea sa Tntregul Vietnam, la Tnceputul secolului alX IX-lea. In prim ul rand, Annam ul cucere§te sudul Vietnamului de astazi (num it de cStre geografii europeni Cochinchina). Profrtand de decSderea puterii siameze Tn secolul al XVIII-lea, Annamul T§i extinde autoritatea §i asupra regate lor vecine, Laos §i Cambodgia, situate In vestul Vietnamului. De§i T§i menfin o anumita autonomie, regatele lao|iene §i cambodgiene raman un simplu obiect

, il disputelor dintre Siam §i Annam, cele douS state puter- i iii.t> cu care se TnvecineazS la vest §i la est.

I xpansiunea Annamului Tn Cochinchina are drept con- : m :inJS difuzarea influen^ei chineze pana Tn sudul extrem . il Vietnamului, la Saigon §i la gurile fluviului Mekong. In pofida puterii sale, Annamul recunoa§te suzeranitatea Chinei ?i plSte§te tribut TmpSrafilor manciurieni, afiafi .H .urn Tn plinS glorie. Tot acum, numero§i em igrant chinezi (unii dintre ei fo§ti partizani ai dinastiei Ming) se refugiazS spre sud, Tn Vietnam, Peninsula Malacca, Filipine §i Insulinda, formand colonii de me§te§ugari §i negustori. Astfei, Tn toate aceste regiuni se constituie minoritSfi chineze prospere, care acapareazS afaceriie §i comertul.

La Tnceputul secolului al XVIII-lea, un principe annamit din dinastia Nguyen reu§e§te sS unifice sub autoritatea sa nordul Vietnamului (provincia Tonkin), centrul (Annamul) sudul (Cochinchina), punand-astfei bazeie unui stat vietnamez puternic §i bine organizat, cu capitala la Hue. In anul 1802, el se proclamS TmpSrat al Vietnamului, sub numele de erS Gia Long, §i este recunoscut Tn aceastS calitate de Imperiul Chinez. Succesui sSu a fost posibil §i datoritS ajutorului m ilitar francez de care a beneficiat. Dinastia imperials TntemeiatS de Gia Long va domni Tn Vietnam panS Tn anul 1945, initial Tn mod suveran, iar din anul 1884 sub protectorat francez.

Pe parcursul secolelor XVI—XVIil, navigatorii §i coloni§tii europeni au constituit o prezenJS nesemnificativa Tn Indochina. Portughezii, urmati de olandezi §i, Tn fine, de britanici, ocupS o serie de puncte strategice pe coasteie Peninsulei Malacca, deoarece acestea strSjuiau ruta maritime dintre India §i China. De asemenea, sunt Tntemeiate cateva factorii pe coasteie birmane, Tn apropierea Indiei. Dar'schim burile cornerciale cu regatele indochineze rSmSn la o valoare scazutS, Tn comparatie

172

cu mareie nego{ efectuat Tn India, China sau Insulinda. Francezii sunt singurii europeni care manifests un interes mai pronun£at fa£S de zona Indochinei, Tnca din aceasta perioada. Incepand cu domnia lui Ludovic al XlV-lea, diploma{ii, negustorii §i misionarii francezi T§i fac aparijia tot mai des Tn regiunile vietnameze §i cambodgiene, prefigurand implicarea masivS din secolul al XlX-lea.

4. Cucerirea Indochinei in secolu l al XlX-lea; reacjii anticoloniale in Asia de Sud-Est

In secolu! a! XlX-lea are loc cucerirea europeanS a celei mai mari pSrJi a Indochinei, precum §i instaurarea unei administrate coloniale, la fel ca Tn India, Tn Filipine sau Tn Indiile RSsSritene Oiandeze. Practic, Indochina va fi TmpSrtitS Tn douS, Tntre Franta, care cucere§te estul peninsulei (Vietnamul, Laosul, Cambodgia), §i Marea Britanie, care ocupS partea apuseanS (B irm ania §i Peninsula Malacca). I n t r e aceste douS imperii coloniale, Tn partea centrals a Indochinei, supraviejuie^te regatul independent al Siamului.

Englezii marcheazS un prim punct important Tn anul 1819. Un agent al Companiei Indiilor Orientale, pe nume Stamford Raffles, fondeazS ora§ul-port Singapore, pe o insulS din stramtoarea cu acela§i nume, situatS Tn extremitatea sudicS a Peninsulei Malacca. Datorita pozijiei sale strategice, Singapore va deveni principala bazS navalS a Marii Britanii Tn Asia de Sud-Est. In deceniile care vor urmar politica britanicS din aceastS regiune T§i fixeazS ca obiectiv principal protejarea Indiei, precum §i a bazei din Singapore.

1 7 5

Acest tel strategic conduce la ocuparea Birmaniei §i a Peninsulei Malacca. Birmania, situata la frontiera nord- esticS a Indiei, este anexata treptat, Tn urma a trei razboaie, purtate Tn anii 1826, 1852 §i 1885. De§i englezii detineau cateva puncte im portante pe coasteie malaieziene TncS din secolul al XVTIi-lea, sultanatele musulmane din Peninsula Malacca sunt transformate Tn protectorate britanice abia la sfar§itul secolului a! XlX-lea §i la Tnceputul veacului urmator. Imperiul colonial britanic din Asia de Sud-Est mai cuprindea portul Hong Kong, de pe coasteie meridionale ale Chinei, precum §i nordul insulei Borneo.

Franta va Tntreprinde cucerirea estului Indochinei, pornind de la interesele sale mai vechi Tn aceasta regiune, ca §i din dorinta de a identifica o nouS cale de acces spre piata chineza, de-a lungul Mekongului §i a Fluviului Ro§u. In anul 1858 izbycne?te un conflict Tntre Franta §i statul annamit, care va duce la ocuparea Cochinchinei, cu ora§ul. Saigon, Tn anii 1862-1863. Tot Tn 1863, Franfa T§i impunea protectoratul asupra Cambodgiei vecine, a flats la acea data sub suzeranitatea Siamului. Annamul era transformat Tn protectorat Tn anul 1884 (de§i, Tn mod formal, dinastia Nguyen va ocupa Tn continuare tronul imperia l" de la Hue), iar provincia Tonkin, din nordul Vietnamului, este ocupata Tn 1885, Tn urma unei dispute cu China. ]n 1893, statul vecin al Laosului devenea §i el protectorat francez. Guvernui francez grupeaza toate aceste teritorii Tn Uniunea Indochineza, constituind astfei un imperiu colonial francez compact, care cuprindea Tntreaga parte de rSsSrit a Indochinei.

Siamul, cu capitala la Bangkok, T§i pastreazS independenta, Tn primul rand datorita faptului ca Franta §i Marea Britanie au dorit sa TI mentina pe post de „stat-tam pon”,

care sa separe imperiiie lor coloniale §i sS previnS izbucnirea unor dispute. Cu toate acestea, Siamul este silit sa renunfe la provinciile sale cambodgiene, laojiene §i malaieziene, care vor fi ocupate de cele doua puteri coloniale. Pe plan intern, suveranii din dinastia Rama Tncearca s<5 introduce o serie de reforme modernizatoare, dupa exemplul Japoniei. Regele Mongkut §i mai ales fiul acestuia, Rama al V-lea (1868-1910), sunt mari admiratori ai civilizatiei occidentale. Ei reorganizeazS administrapa §i finantele* construiesc cSi ferate, modernizeazS armata. Cu toate acestea, modernizarea Siamului face pa§i foarte len|i, datoritS inertiei structurilor sale social-economice traditionale. J'

Efectele stSpanirii coloniale Tn Indochina au variat de la o regiune la alta. Peste tot, autoritatile s-au aratat interesate de punerea Tn valoare §i exploatarea resurselor regiunii, cum erau carbunele, lemnul, m atasea, orezul, culturile tropicale. In Birmania, mai ales Tn regiunile sale muntoase §i greu accesibile, ocupate doar de cateva decenii, stapanirea britanica nu a reu§it sa schimbe prea mult realitStile arhaice ale zonei. Tn schimb, Tn Indochina franceza, Tn special Tn regiunile de c§mpie §i de coasta, favorabile culturii orezului §i schimburilor cornerciale, se dezvolta o viata economica mai intensS, care antreneaza §i prefaced social-culturale. InvStamantu! francez, introdUs la Saigon sau Hanoi, misionarismul catolic, infrastructura edilitara §i de comunicatie dezvoltata Tn marile ora§e fac sa se Tnfiripe nuctee ale civilizatiei moderne, Tnconjurate de peisajul mizer al realitatifor traditionale. - : .

Reactiile societStilor locale din Asia de Sud-Est Tn fata prezentei occidentale au TmbrScat forme diverse. Tn primul rand, s-au opus cuceririi structurile politice traditionale, conservatoare, care doreau sa perpetueze atat propria

175

niitoritate, cat §i regimul socio-politic existent. In Vietnam, Impdratii se Tmpotrivesc trupelor fran*ceze, sprijiniti de elita mli 'luctualS confucianistS, iar Tn lnd.jj|e RSsaritene Olan- i Ii -/a rajahii hindui§ti din insula Baii se sinucid TmpreunS cu familiile lor, ca forma extrem e de protest fa|3 de ocupajia olandezS.

Alt tip de reactii autohtone s-a manifestat sub forma mna§terii religioase, vSzutS ca o rnanierS de afirmare a IdentitSfii locale, Tn raport cu ocupantii strSini. In Indonezia, la Tnceputul secolului al XX-lea, se afirmS mi§cSrile fundamentaliste islamice — care propovSduiau intoarcerea la litera §i spiritul o rig inar al Coranului — , Tn Birmania asociatiile budiste servesc ca focare de propa- gandS nationalists, iar Tn Filipine i^ na§tere o dizidentS a Bisericii catolice, care rupe legSturjie cu ierarhia clericals spaniolS. ' "■> 0

incepand cu sfar§itul secolului ^ | XlX-lea, peste tot se afirmS noile categorii sociale, form ate din intelectuali, comercianti, oameni de afaceri, functionari ai administrate'! coloniale sau angajati ai companiilor strSine. in ! .11 ile independente, cum era S iamul, pStura socialS n lormistS era consolidatS de prez^nta a numero§i militari, ed|jcat< tSr'le occidentale. C hiar dacS aceste categorii1 .'11 nan minoritare Tn cadrul societ^tii, din randurile lor se ridicS o mi§care nationalists, care ianseazS un program de emancipare §i modernizare.- ,t.v .s ...

Ace§ti m ilitan t sunt adeptii progresuiui de tip occidental, vSzut ca instrument de afirmare nationals. Reformele Erei Meiji, ca §i afirmarea internationals a Japoniei constituie un exemplu mobilizator pentru inteiectualii nationalists din Asia de Sud-Est. Ca §i Tn India, mi§cSrile najionaliste din Asia de Sud-Est utilizeazS o gamS largS de metode, de la cooperarea cu autorita tile coloniale Tn vederea

176

introducerii reformelor modernizatoare, panS la protestul politic sau chiar rezisten^a armatS.

Din randurile acestei generafii de m ilitan t se ridicS viitorii lideri ai luptei anticoloniale, fondatori ai statelor independente proclamate dupS Al Doilea RSzboi Mondial, a§a cum au fost Manuel Quezon, Tn Filipine, Ahmed Sukarno, Tn Indonezia, sau Ho § i Min, Tn Vietnam. In cadrul limitat de acjiune permis de adm inistra^a colonials, ei vor avea de ales Tntre modelul modemizSrii de tip occidental, ideologia emancipatoare a comunismului §i cola- borarea cu autoritStile japoneze de ocupafie, noul cuceri- tor, de origine asiaticS, apSrUt Tntre anii 1941-1945. AceastS complicatS ecuajie politics §i ideologies va sta la baza formSrii statelor independente din Asia de Sud-Est, care vor lua na§tere Tn perioada postbelicS.

corccLuzn

De cand Herodot §i contemporanii sSi eiini au TmpSrtit lumea cunoscuta lor Tn trei continente, Asia, a§a cum ne-am obi§nuit sS o vedem de atunci Tncoace, a fost rezul- tatut unei percep£ii specific europene. In pofida masivitatii, a caiit^tii de JeagSn al civilizatiei" sau al ..omenirii”, a „ori- ginalit§tii” culturilor sale („onginalitate” raportatS §i ea la acela§i obsedant tipar occidental), Asia nu a reprezentat pentru europeni decat Alteritatea, un „Ceiaialt” diferit §i exterior. El a fost destinat cunoa§terii, explorSrii, reveriilor §i, Tn final, dominatiei.

"fSrile §i regiunile asiatice au nume date de geografii europeni, religiile Extremului Orient au fost botezate dupS modelul credinjelor monoteiste familiare savan£ilor occidental!, popoarele „dravid iene” , ..indoeuropene” sau „uralo-altaice” au fost clasificate §i ele potrivit nomencla- torului §tiintei moderne (uneori destul de neinspirat), Tn aceea§i donn^S de „a face ordine”, Tn mod simbolic, Tntr-o lume stranie §i TndepSrtatS.

„Orientul” sau ..RSsSrituI” este termenul cel mai general, vag §i atotcuprinzStor, care desemneaza, practic, Tntreg spajiul alte- ritSti, definit din perspectiva culturii europene. Deoarece vecinii diferili §i nelini§titori se Tntrezareau mai ales la rSsSrit (la apus nu se afla nimic, decat Tntinderile nesfar§ite §i pustii ale Atlanticului), Europa s-a definit pe sine ca Occidens, opunan- du-se, de atunci Tncolo, Orientului. Insu§i numele Asiei (atestat pentru prima oara Tn sec. V III T.e.n.) pare s§ se Tnscrie Tn aceasta logica orientalista, dac§ el provine, Tntr-adevar, din cuvantu! asirian „assu”, care nu TnseamnS nimic altceva decSt

„RSsSrit”. Ulterior, restructurarea administrative a Imperiului Roman de catre Tmparatul Diocletian, Tn anul 285, a exprimat aceea§i idee, prin Tnfiintarea unei Praefectura Orientalis, care cuprindea, intre altele, diocezele Oriens §i Asiana. La moartea TmpSratului Teodosiu, in 395, imperiul era st~a§iat definitiv Tn ceie douS componente distincte: pars Orientis §i pars Occidentis.

Geografia moderns a preluat termenul de ..Orient”, denumire comodS §i expeditivS (de fapt, un nume generic pentru CelSlalt), TngrSmSdind Tn spateie acestei etichete tot ceea ce ie§ea din cadrul autodefinit al civilizatiei occidentale. „RSsaritul” poate sS TnceapS la frontierele Europei apusene, adicS Tn Europa de Est, care reprezintS o primS forms de manifestare a „Orientului” sau, Tn cel mai bun caz, o zona de tranzi{ie Tntre „barbaria asiaticS” §i „civilizatia europeanS”. DupS cum spunea cancelarul Metternich, „Asia Tncepe pe Landstrasse”, adicS la periferia de est a Vienei. Cu atat mai mult, acest mecanism al „orientalizSrii” §i excluderii va fi aplicat Tri cazul Balcanilor, considerati o parte components a „Orientului’\ mai ales datoritS apartenentei lor istorice la Imperiul Otoman.

Bazinul Mediteranei, care a constituit panS la cucerirea nor- dului Africii de cStre arabi, Tn secolul al Vh-lea, leagSriul unei civilizatii greco-fomane unitare, a ridicat cateva probleme de ordin terminologic Tn fata traditionale! diviziuni Est—Vest; Geografii arabi, de exemplu, au dat nord-vestului Africii (Tunisia, Algeria §i Marocul de azi) denumirea de Maghreb, ceea ce Tnsemna „Soare-Apune", m acord cu situarea vesticS a teritoriilor respective. Pentru occidentali TnsS, ele vor apartine Tntotdeauna Orientului nediferentiat, ce Tngloba Tntreaga lume musulmanS.

Litoralul rSsSritean al Marii Mediterane (Asia MicS, Siria, Liban, Egipt), stSpanit de bizantini §i apoi de musulmani, a primit TncS din Evul Mediu o denominatie ..orientalists", atribuita de negustorii venetieni care traficau pe aici mSrfurile Asiei: Levant (din italianul Jevante”: „rasarit”).62 Companiile negustore§ti ale

62 Mai tSrziu, Japonia („Jara Soarelui RSsare") va prinii aceea§i denumire Tn limba italianS: Sol Levanle. ; ,; t

17Q

I nvantului, Tnfiin^ate de francezi sau de britanici, vor perpetua iicoasta denumire „comercialS”, panS tarziu in epoca moderns.

in timpurile mai recente, geografii moderni au compartimen- tnt Orientul avand in vedere distanja care separa o regiune sau alta de vestul Europei §i, mai ales, |inand cont de mSsura Tn care zonele respective au intrat Tn atenjia puteriior occidentale. Moditerana RSsSriteanS, Asia MicS, Arabia, uneori §i Grecia fac parte din Orientul Apropiat, Tn timp ce Irakui, Iranul, Afganistanul, Tn unele cazuri Pakistanul alcStuiesc Orientul Mijlociu. Alti autori, pentru care Orientul Tncepe „mai aproape” (in nordul Africii §i Tn Balcani), includ §i regiunile din Orientul Apropiat Tn Orientul Mijlociu. Dincolo de Indus TnsS, Tn spajiile Imense care cuprind India, Indochina, China, Japonia, totul se roduce. la Extremul Orient (sau Orientul fndepSrtat), tSramul izo- ImI al civiliza{iilor exotice, care nu au avut parte de acel contact indelungat cu Europa pe care Orientul Apropiat sau Mijlociu l-au < uopscut TncS din timpul lui Aiexandru Macedon.

La ora actuals, termeni cum ar fi ..Orient” sau ..oriental” nu mai sunt agreaji Tn universitS{ile din Statele Unite, considerandu-se cS denumirile Tn discu{ie nu reprezintS altceva decat otichete depreciative §i simplificatoare la adresa asiaticilor sau musulmanilor, care condenseazS prejudecSlile occidentalilor cu privire la societStile respective, in schimb,, Tn Europa —- TnI ian{a, de exemplu — tradijia TndelungatS a.folosirii acestor termeni face ca ei sS fie TncS Tn uz. Acela§i lucru se TntampIS Tn Romania. Aici, pe de o parte, studiui reaiitStilor orientale s-a bucurat de atenjia unor savanti pasionaji, ceea ce a Tntretinut prestigiui orientalisticii; pe de aits parte, Jimbajul corect din punct de vedere politic” nu treze§te, la noi, decat zambete iro- nico sau adeziuni grSbite. de circumstaniS.

PanS Tn secolul al XX-lea, fiecare Tntalnire a europenilor cu Asia a reprezentat pentru ace§tia o ocazie de a-§i etala superioritatea. Dar relajia de dom inate pe care au instituit-o occidental'll Tn raport cu asiaticii a avut o dubl§ naturS: economics §i simbolica, practica §i imaginary.

180

Profituf §i fantezia au fost cele doua mobiluri irezistibile care i-au Tmpins pe europeni Tn cSutarea minunilor Asiei, incepand cu Marco Polo §i term inand cu Cristofor Columb. Asia nu a fost doar o piaja profitabilS §i o sursa de materii prime, ci §i un teritoriu de misiune pentru caiugarii devotaji, un obiect al reformeior §i modernizarii pentru functionary coioniali, un subiect fascinant pentru creatorii de fictiuni exotice, de ia Giacomo Puccini la James Clavel.

Modernizarea, problema esentiaia a istoriei Asiei Tn perioada pe care am trecut-o Tn revista, poate fi vazutS §i ea ca o consecin|a a relatiilor Tntrejinute de civilizajiile asiatice cu Europa. Modernizarea a Tnsemnat, de fapt, prelu- area modelului occidental de dezvoltare, incluzand §tiinta §i tehnologia, adm inistratia §i legislafia, sistemul de Tnvat;amant sau de asistenja medicaia. Industria moderna, razboiui total, statul-najiune, liberalismul §i comunismul, mai recent te lecom unicatile globale, hamburgerii sau Coca-Cola reprezinta elemente de civilizatie pe care Asia contemporanS le datoreaza lumii occidentale.

Modernizarea, o provocare resim|ita pana Tn cele mai TndepSrtate colturi ale Asiei, nu a cunoscut un ritm uniform §i a generat consecin^e dintre cele mai diverse, de-a iun- gul epocii moderne. In cazul Chinei, de exemplu, impactul cu civilizaiia europeana, atat de puternic Tn secolul al XlX-lea, a provocat o criza dramatica, iar modernizarea a e§uat lamentabil. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, China a adoptat un alt import european, comunismul, pe care l-a transformat Tntr-o cale specifica de dezvoltare §i nu l-a mai parasit nici cand acesta s-a prabu§it Tn aria sa de origine. Japonia, Tn schimb, de§i Tnchisa §i ea, initial, Tn fa^a strSinatatii, a reu§it performanta de a se moderniza complet Tn doar cateva decenii, ridicandu-se, f3r3 complexe, la cele mai Tnalte standarde occidentale. Exemplul sau a

181

demonstrat, TncS de la Tnceputul secolului al XX-lea, ca nu se poate vorbi despre un specific asiatic al subdezvoltSrii §i ca modernizarea nu este compatibilS doar cu civilizafia occidentals.

AstSzi, dezvoltarea spectaculoasa a Asiei Rasaritene §i de Sud-Est, dar §i relativismul cultural care domina gandi- rea contemporana par sa remodeleze stravechea re la te inegaia, economica §i mentaia, dintre Asia §i Europa, schi$and un cadru mondial al egalei Tndreptatiri. Feno- menul globalizsrii, apropierea nivelurilor de dezvoltare la scara planetarS; acceptarea diferenjelor culturale sunt cateva dintre marile provocari pe care le lanseazS aceasta noua perspectiva. .

In orice caz, Tntorcandu-ne privirile spre trecut §i deruland Tnca o data povestea moralizatoare a raporturilor inegale dintre Occident §i Orient, am putea sa credem ca istoria Asiei moderne, pe care am Tncercat sa o Tnfa|i§ez §i eu pe parcursul acestei carp, nu este decat o proiecpe subiectiva a europenilor. Ar ramane sa descoperim Asia autentica, a cSrei identitate se afirma cu putere Tn zilele noastre, a§a cum arata ea cu adevarat. Dar oare putem face acest lucru altfel decat filtrand-o prin propria noastra con§tiinta?

BIBLIOQRAFIE

Exists, la ora actuals, o bunS bibliografie de informare generals cu privire la istoria §i cultura Asiei, disponibilS Tn limba romanS, grafie mai ales traducerilor realizate Tn ultimii ani. Titlurile recomandate mai jos oferS posibilitatea aprofundSrii subiectului de cStre cititorul interesat. Ele au fost puse la contribu te, din plin, §i Tn vederea docu- mentSrii lucrSrii de fa^S.

LucrSri generaie, sinteze de istoria civilizationFernand Braude!, Gramatica civilizapilor, vol. I—II,

Bucure§ti, Meridiane, 1994.Vasile Cristian, Istoria Asiei, Bucure§ti, Corint, 2002

(nr. 32 Tn colectia „ Is torie universalS. M icrosinteze”).idem, Asia §i Am erica Tn sec. X V I-X V lll, la§i, Ed.

UniversitStii „Al.l. Cuza” ; 1993. - 5 '

Istoria religiilor:Jean Delumeau (coord.), Religiile lumii, Bucure§ti,

Humanitas, 1996. " ' - 'Mircea Eliade, Istoria credintelor $i ideilor religioase,

vol. I—HI, Bucure§ti, Ed. §tiin1;ificS, 1991. -V ictor Kernbach, D ictionar de m itologie generals,

Bucure§ti, Ed. § tiin tficS §\ EnciclopedicS, 1989.

Civiliza$ia islamicS:Dominique Sourdel, Istoria arabilor, Bucure§ti; Corint,

2001 (nr. 18 Tn colecjia Jstorie universalS. M icrosinteze”).

183

istoria asiei moderne

Documents