Evoluția Austriei în cadrul politicii externe

Conflictul austro-turc (1661-1683)

După o jumătate de secol de pace relativă, întreruptă doar de încăierări de frontieră în

Ungaria, ostilitățile au reînceput în 1661 miza fiind provincia istorică a regatului maghiar-

Transilvania, aflată sub protectorat otoman din 1568. Principele Transilvaniei, Gheorghe

Rákózi al II-lea, ales în 1655, participă la conflictul dintre Polonia și Suedia, deoarece regele

Suediei îi promisese Galiția și Cracovia. Acest inițiativă a Principelui transilvănean a fost

pedepsită de Poartă prin atacurile turcilor și tătarilor asupra Transilvaniei. Gheorghe Rakozi

al II-lea cere ajutor compatrioților săi maghiari și Curții de la Viena. Intervenția austriacă din

1661 în Transilvania s-a soldat cu un eșec. În urma luptelor din 1662 și 1663 cad în mâinile

turcilor Fortărețele Nagyáarad (Oradea) și Ersékujvar- Nové Zamky, lucru ce îngrijorează

Curtea austriacă. În urma cererilor lui Leopold I principilor Imperiului, trupe germane și

franceze vin în 1664 în ajutorul lui. Victoria armatelor creștine de la Sankt-Gotthard

Moggersdorf, din 1 august 1664 a fost răsunătoare. Ungurii sperau acum într-o recucerire a

întregii Ungariei, dar la 10 august 1664 prin Pacea de la Vasvar se semnează un armistițiu de

20 de ani cu Poarta. 1 Pacea de la Vasvar a provocat indignarea ungurilor care s-au simțit

abandonați de Viena și au urzit o cpnjurație menită să aleagă un rege dintre ei.2

Astfel ungurii cer ajutor Franței și Poloniei, și în cele din urmă Imperiului Otoman în

1670. După descoperirea complotului s-a trecut la represalii, constituția acordată Ungariei

fiind suspendată, dar nobilimea și armata s-au revoltat împotriva împăratului care nu a putut

înăbuși revolta curuților. Marele Vizir a numit ca rege al Ungariei pe șeful curuților, pe

Emeric Thőkőly, vasal Porții, și pemntru a-l susține s-a decis o intervenție deschisă în 1683.

Astfel, Kara Mustafa Pașa pornește o campanie încununată la început de succese, fapt ce la

îndreptat spre Viena. Asediul Vienei a durat două luni. Armatele imperiale ajutate de întăriri

din zona germană și de armata poloneză au învins armata otomană. Lupta decesivă s-a dat la

Kahlenberg, victoria marcând o etapă decisivă în istoria Austriei. Între 1684-1699, Leopold I

angajează Monarhia aliată cu Veneția, Polonia, Sfântul Scaun și Rusia în Liga Sfântă, în lupte

de recucerire ale Ungariei. În 1687 turcii sunt înfrânți și Transilvania trece sub dominația

habsburgică. În 1688 este cucerită Buda și apoi este cucerit Belgradul. În 1697 prințul

Eugeniu de Savoia îi înfrange pe turci la Zenta, aceștia din urmă sunt determinați să încheie

1 Jean Berenger, Istoria Imperiului Habsburgic 1273-1918, Editura Universitas, Bucuerști, 2000, pp.252-2552 Idem, Istoria Austriei, Editura Corint, București, 1999, p. 43

pacea cu Liga Sfantă în 1699 la Karlowitz. Acestă pace confirma retrocedarea Ungariei Casei

de Habsburg.3

Războiul pentru succesiunea la tronul Spaniei (1701-1714)

Arhiducele Carol, fiul cel mic al împăratului Leopold , a fost desemnat ca moștenitor

al tronului Spaniei, dar testamentul ultimului Habsburg de la Madrid- Carol al II-lea, l-a

desemnat moștenitor pe unul dintre Bourboni. Prin urmare, Leopold I aliat cu Anglia, Olanda,

Prusia, Savoia declară război lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Din 1703 se alătură și

Portugalia coaliției lui Leopold I. Lupta împotriva trupelor franceze s-a purtat mai întâi pe

trei fronturi : în Italia, pe Rin ți Țările de Jos; curând Spania a devenit cel de-al patrulea teatru

de război european. De asemenea, puterile maritime purtau un război colonial cu Franța și

Spania dincolo de ocean. 4. Prințul Eugeniu de Savoia învinge trupele franco- bavareze la

Hochstaed în 1704, continuând seria de victorii prin cuceririle din Tările de Jos- cucerirea

orașului Lille în 1708 , Victora de la Malplaquet în 1709, ajutat de trupele engleze. După

tentative eșuate de a cuceri Peninsula Iberică în fața armatelor lui Filip al V-lea, arhiducele

Carol se instalează la Barcelona când moartea fratelui său Iosif I (1711), îl transformă în

conducătorul Monarhiei austriece. 5

Cum nu se dorea refacerea imperiului universal al lui Carol Quintul în favoarea lui

Carol al VI-lea, Marea Britanie a semnat cu Franța pacea de la Utrecht( 1713). Pacea a fost

semnată si de către Olanda, Prusia , Savoia și Portugalia. Austria încheie pace cu Franța în

1714 la Rastatt, în baza căruia Austria dobândea Țările de Jos, Milano, Mantova și

Mirandola, Insula Sardinia și o parte din regatul Neapolului.6

Războiul austro-turc (1716-1718)

În 1716 se Curtea de la Viena redeschide ostilitățile împotriva Porții Otomane. Prințul

Eugeniu de Savoia cucerește în decursul anului 1716 Banatul de Timișoara, iar la mijlocul

anului 1717 prințul Eugeniu a asediat Belgradul, care se predă la sfârșitul lunii iunie.

3 Ibidem, pp. 45-464 Erich Zőlner, Istoria Austirei, vol. I, Editura Enciclopedică, București, 1997, p.3215 Jean Berenger, Istoria Austriei, p. 476 Erich Zőlner, Istoria Austirei, vol. I, p.323

Războiul se încheie cu Pacea de la Passarowitz din 1718, Poarta cedează Austriei Banatul,

Belgradul și cea mai mare parte a Serbiei.7

Conflictul austro-spaniol (1717-1719)

În cursul verii lui 1717, trupele lui Filip al V-lea au invadat Sardinia. Această

agresiune a provocat pe de o parte indignarea lui Carol al VI-lea și a Consiliului Spaniei și pe

cealaltă parte indignarea Franței și Angliei care doreau evitarea unui conflict european. În

luna decembrie ele cer lui Filip al V-lea să renunțe formal la coroana Spaniei, să cedeze

Sardinia în schimbul Siciliei și să admită stabilirea infanților Spaniei la Parma și Toscana,

ceea ce constituia o adevărată amenințare la adresa hegemoniei Austriei în Italia. Franța și

Anglia au întors armele împotriva lui Filip al V-lea, imperialii au pătruns în Sicilia și trupele

franceze au invadat Spania. Filip al V-lea a fost obligat să accepte condițiile Cvadruplei

Alianțe, el a cedat Sicilia Austriei și Sardinia ducelui de Savoia Victor-Amedeu. Astfel, la

sfârșitul anului 1718, Austria atingea cel mai înalt grad al expansiunii sale teritoriale.8

Războiul de succesiune din Polonia (1733-1738) și Războiul austro-turc (1737-1739)

La 1 februarie 1733 a murit regele August al Poloniei, problema succesiunii a devenit

o problemă de actualitate a marilor puteri. Diplomația franceză spijinea pe Stanislav

Leszczynski. Statele vecine Poloniei, Austria, Prusia, Rusia au susținut mai întaâi candidatura

prințului Emanuel de Portugalia, un nepot al lui Carol al VI-lea. Curând s-a dovedit că acest

candidat nu avea nici o șansă, Rusia și Austris îndeosebi susținându-l acum pe August al III-

lea de saxa, fiul regelui polon defunct. Partida național polonă la ales în schimb pe Stanislav

în 1733, lucru ce a determinat intrarea Rusiei în Polonia. Stanislav a cedat tronul în favoarea

lui August al III-lea.9

Acest eveniment, de fapt un pretext, a determinat începerea atacului Franței împotriva

Austrei, adevăratul motiv era perspectiva unei căsătorii între moștenitorul Lotaringiei și

moștenitoarea tronului austriac ( Sancțiunea Pragmatică) Maria Tereza. Lucru ce nu putea fi

posibil în viziunea diplomației franceze, Lotaringia fiind de mult un teritoriu vizat de Franța.

7 Jean Berenger, Istoria Imperiului Habsburgic 1273-1918, p. 3048 Idem, pp. 304-3059 Erich Zőlner, Istoria Austirei, vol. I, p.333

Francezii au ocupat Lotaringia și au trecut Rinul, concomitent Franța a deschis

ostilități și în Nordul Italiei, Spania a atacat Regatul celor două Sicilii. Austria părăsită de

puterile maritime, aflate în neutraliate, și de Rusia care se limita la teatrul de operațiuni

polonez, se afla izolată în Germania și în Italia.

Preliminariile păcii au început în 1735 la Viena, condițiile păcii erau nefavorabile

Vienei. Austria ceda Neapole și Sicilia unei linii secundare a bourbonilor sub Don Carlos. În

schimb Austria primea Parma și Piacenzza.10

Toscana i-a revenit ducelui Francisc-Ștefan de Lotaringia în schimbul cedării

ducatului său.

Stanislav a primit acest ducat, iar după moartea sa in 1766, Lotaringia a revenit

Franței.

Documentele finale ce confirmau pacea s-a semnat în 1738 la Viena. Franța a

recunoscut Sancțiunea Pragmatică și căsătoria Mariei Tereza cu Francisc- Ștefan.11

În timpul semnării acestei păci Austria se afla în plin conflict cu Imperiul Otoman.

Războiul austro – turc (1737-1739) s-a deschis în urma unui conflict ruso-turc, izbucnit din

tendința Rusiei de dominare a litoralului de nord al Mării Negre. Austria spera să compenseze

pierderile din timpul războiului de succesiune polonez, cu cuceriri de pe teritoriul turcesc.

Războiul s-a dovedit nefavorabil Austriei, după o serie de victorii la Niș, Cornea,

Mehedia, armatele austriece sunt înfrânte la Grocka și sunt nevoite să se retragă.

În urma Păcii de la Belgrad din 18 septembrie 1739, Austria pierdea cetatea

Beșgradului, Serbia de nord și părți austriece dn Bosnia și Oltenia. Mult mai grav decât

pierderile teritoriale a fost scăderea prestigiului Austriei în fața celorlalte țări creștine

balcanice.12

10 Ibidem, p. 33411 Jean Berenger, Istoria Imperiului Habsburgic 1273-1918, p. 30912 Erich Zőlner, Istoria Austirei, vol. I, p.337