j.k. rowling - cartea 2 - harry potter si camera secretelor

HARRY POTER ŞI CAMERA SECTRETELOR

— CAPITOLUL I —CEA MAI GROAZNIC ZI DE NAŞTEREĂ

Nu era pentru prima oar când se isca o ceart la micul dejun, înă ă casa de la num rul 4, de pe Aleea Bosă chetelor. Domnul Vernon Dursley fusese trezit dis-de-diminea de un zgomot asurzitor care venea dinţă camera nepotului s u, Harry.ă

— A treia oar pe s pt mâna asta! r cni el peste mas . Daă ă ă ă ă c nuă po i s st pâneşti bufni a aia, va trebui s plece din casa mea!ţ ă ă ţ ă

Harry încerc din nou s -i explice:ă ă— S-a plictisit... Este obişnuit s zboare în aer liber. Dac aş puteaă ă ă

s-o las afar m car noaptea...ă ă— Am eu fa de prost? se r oi Unchiul Vernon, o bucţă ăţ ă ic de ouţ ă

pr jit atârnându-i din musta a stufoas . Ştiu ce-o s se întâmple dac iă ţ ă ă ă se va da drumul afar !ă

Şi schimb nişte priviri sumbre cu so ia lui, Petunia. Harry încercă ţ ă s -l contrazic , dar fu repede acoperit de râgâitul zgomotos al luiă ă Dudley, fiul so ilor Dursley.ţ

— Mai vreau nişte costi afumat !ţă ă— A mai r mas în tigaie, scumpete, zise M tuşa Petunia,ă ă

aruncându-şi ochii înl crima i spre corpolentul ei fiu. Treă ţ buie s teă hr nim acum, cât mai putem... Nu-mi place cum sun felurile alea deă ă mâncare de la cantina şcolii...

— Prostii, Petunia, nu mi-a fost niciodat foame cât am fost laă Smeltings! zise Unchiul Vernon cu patim . Dudley m nânc suficient,ă ă ă nu-i aşa fiule?

Dudley, care era atât de gras, încât fundul i se rev rsa pe ambeleă p r i ale scaunului de buc t rie, se întoarse rânjind spre Harry:ă ţ ă ă

— D -mi tigaia!ă— Ai uitat cuvintele magice, zise Harry pe un ton iritat. Efectul pe

care îl avu aceast simpl propozi ie asupraă ă ţ familiei fu de necrezut! Lui Dudley i se t ie brusc respira ia şi se pr buşi de pe scaun, zguduindă ţ ă toat buc t ria, doamă ă ă na Dursley scoase un mic ip t şi îşi acoperi guraţ ă cu mâinile, domnul Dursley fu în picioare dintr-o s ritur , cu vă ă enele clocotindu-i la tâmple.

— Am vrut s spun acel... te rog! zise Harry repede. N-am vrut să ă spun...

— CE I-AM SPUS EU, tun unchiul lui, r spândind saliv pesteŢ ă ă ă mas , DESPRE PRONUN AREA CUVÂNTULUI CU „M” ÎN CASA NOASTR ?ă Ţ Ă

— Dar eu...— CUM ÎNDR ZNEŞTI S -L AMENIN I PE DUDLEY? r cni UnchiulĂ Ă Ţ ă

Vernon, b tând cu pumnul în mas .ă ă— Eu doar...— TE-AM AVERTIZAT! NU VOI TOLERA MEN IONAŢ REA

ANORMALIT II TALE SUB ACEST ACOPERIŞ!ĂŢHarry îşi plimb privirea de la unchiul s u, verde-albasă ă tru, la m tuşaă

1


lui, alb ca varul, care încerca s -l pun pe picioare pe Dudley.ă ă ă— Bine, zise Harry, bine...Unchiul Vernon se aşez la loc, respirând ca un rinocer r nit,ă ă

urm rindu-l îndeaproape pe Harry cu coada ochilor s i mici şi ageri.ă ăDe când venise Harry acas , în vacan a de var , Unchiul Vernon îlă ţ ă

trata ca pe o bomb care era gata s explodeze în orice moment, pentruă ă c Harry nu era un b iat normal. De fapt, era cât se putea de anormal!ă ă

Harry Potter era vr jitor, proasp t absolvent al anului I la Hogwarts,ă ă Şcoala de Magie, Farmece şi Vr jitorii. Şi dac familia Dursley nu eraă ă mul umit s -l aib la ei, asta era oţ ă ă ă nimica toat pe lâng felul în care seă ă sim ea Harry. Îi era atât de dor de Hogwarts, încât parc ar fi avut oţ ă durere continu în stomac. Îi era dor de castel, cu fantomele şi cuă loarele sale secrete, de lec iile lui (deşi poate nu şi de orele lui Plesneal ,ţ ă st pânul po iunilor magice), de poşta via-bufă ţ ni e, banchetele din Mareaţ Sal , de somnul în patul s u din dormitorul din turn, de vizitele laă ă Hagrid, paznicul vânatului, în baraca acestuia de lâng P durea Interzisă ă ă şi mai ales de Vâjtha , cel mai iubit sport din lumea vr jitorilor (şaseţ ă stâlpi de por i, patru mingi zbur toare şi paisprezece jucţ ă ători pe m turi).ă

Toate c r ile de vr ji ale lui Harry, bagheta, pelerinele, cazanul şiă ţ ă superba lui coad de m tur , performanta Nimă ă ă bus 2000, fuseseră închise de Unchiul Vernon în nişa de sub sc ri, chiar din clipa în careă Harry pusese piciorul în cas . Ce îi p sa familiei Dursley dac Harry şi-ară ă ă fi pierdut locul din echipa de Vâjtha pentru c nu exersase toat vara?ţ ă ă Ce îi p sa familiei Dursley dac Harry se întorcea la şcoal f r s -şi fiă ă ă ă ă ă f cut temele? Membrii familiei Dursley erau nişte Încuia i (nici un pic deă ţ sânge magic în venele lor), iar din punctul lor de vedere, a avea un vr jitor în familie era cea mai înjositoare ruşine dintre toate. Unchiulă Vernon îi pusese şi bufni a, pe Hedwig, sub lac t. O încuiase în colivieţ ă pentru a o împiedica s transmit mesaje cuiva din lumea vr jitorilor.ă ă ă

Harry nu sem na deloc cu restul familiei. Unchiul Veră non era masiv şi f r gât, cu o enorm musta neagr . M tuşa Petunia era usc iv şiă ă ă ţă ă ă ăţ ă ciol noas , cu fa de cal. Dudley era blond, roz, cu aspect de porcin .ă ă ţă ă Harry, pe de alt parte, era mic şi sl b nog, cu ochi verzi, str lucitori, şiă ă ă ă p r negru-c rbune, întotdeauna ciufulit. Purta ochelari roă ă tunzi şi pe frunte avea o cicatrice sub ire, în form de fulger.ţ ă

Aceast cicatrice îl f cea pe Harry aparte, chiar şi pentru un vr jitor.ă ă ă Cicatricea era singurul indiciu care amintea de trecutul foarte misterios al lui Harry, motiv pentru care fusese l sat pe pragul casei familieiă Dursley, în urm cuă unsprezece ani.

La vârsta de un an, Harry supravie uise — nu se ştia prin ce minuneţ — blestemului unuia dintre cei mai crun i vr jitori din toate timpurile,ţ ă Lordul Cap-de-Mort, al c rui nume se teă meau s -l rosteasc majoritateaă ă vr jitorilor. P rin ii lui Harry muriser în timpul atacului lui Cap-de-Mort,ă ă ţ ă dar Harry scăpase numai cu cicatricea aceea în form de fulger şi — altă mister pentru to i — puterea lui Cap-de-Mort disp ruse din moţ ă mentul în care nu reuşise s -l omoare pe Harry.ă

Astfel, Harry fusese crescut de sora mamei lui şi de so ul ei, deţ

2


familia Dursley. A tr it zece ani cu ei, neîn elegând de ce f cea lucruriă ţ ă stranii, chiar f r voia lui, crezând povestea pe care i-o spuseseră ă ă p rin ii lui adoptivi, c avea cicatricea aceea în urma accidentului deă ţ ă maşin în care îi muriser p rin ii.ă ă ă ţ

Apoi, exact în urm cu un an, Harry primise o invita ie de laă ţ Hogwarts şi toat povestea ieşise la iveal . Harry îşi ocupase locul laă ă şcoala de vr jitori, unde el şi cicatricea lui erau faimoşi... Acum îns anulă ă şcolar se terminase şi el era la familia Dursley pe toat durata verii, să ă fie iar tratat ca un câine, care se t v lise în ceva urât mirositor.ă ă

Familia Dursley nici m car nu-şi amintise c în acea zi era cea de-aă ă dou sprezecea aniversare a lui Harry. Bineîn eles c nu-şi f cuseă ţ ă ă speran e prea mari. Nu-i d duser niciodat vreun cadou ca lumea,ţ ă ă ă dar mite s -i fac un tort... Dar chiar aşa, s -l ignore că ă ă ă omplet...

În acel moment, Unchiul Vernon îşi drese vocea, plin de importanţă şi spuse:

— Hm, dup cum ştim cu to ii, azi este o zi foarte imporă ţ tant ...ăHarry îşi ridic privirile, aproape neîndr znind s cread c îşiă ă ă ă ă

aduseser aminte de el.ă— Aceasta s-ar putea s fie ziua în care voi încheia cel mai mareă

contract din cariera mea! zise Unchiul Vernon.Harry se concentr iar asupra feliei lui de pâine pr jit . „Desigur”,ă ă ă

se gândi el, am rât, „Unchiul Vernon vorbeşteă de cina aceea stupid ”.ă Numai despre asta vorbise în ultimele dou s pt mâni. Un constructoră ă ă bogat şi so ia lui veţ neau la cin şi Unchiul Vernon spera s ob in oă ă ţ ă comand uriaş de la el. (Firma Unchiului Vernon f cea burghie.)ă ă ă

— Cred c trebuie s mai parcurgem o dat programul, zise Unchiulă ă ă Vernon. Vom fi cu to ii pe pozi ii la ora opt fix! Petunia, tu o s fii...ţ ţ ă

— Pe verand , zise M tuşa Petunia prompt, aşteptând s poftescă ă ă musafirii în cas !ă

— Bine, bine... Şi Dudley?— Eu aştept s deschid uşa, zise Dudley şi afiş un zâmbet tâmp şiă ă

prostesc. Pot s v iau hainele, doamn şi domnule Mason?ă ă ă— O s -l adore! exclam M tuşa Petunia impetuos.ă ă ă— Excelent, Dudley, zise Unchiul Vernon şi îşi îndrept privirea spreă

Harry. Şi tu?— Voi sta în camera mea, f r s scot nici cel mai mic sunet,ă ă ă

pref cându-m c nici m car nu sunt acolo, spuse Harry monoton.ă ă ă ă— Exact, zise Unchiul Vernon, r ut cios. Îi voi conduce pe verand ,ă ă ă

te voi prezenta pe tine, Petunia, şi le voi turna ceva de b ut. La opt şi ună sfert...

— Voi anun a c cina e servit , zise M tuşa Peţ ă ă ă tunia.— Şi, Dudley, tu o s spui...ă— Pot s v conduc în sufragerie, doamn Mason? zise Dudley,ă ă ă

oferindu-şi bra ul dolofan unei doamne invizibile.ţ— Micu ul meu, un gentleman perfect! suspin M tuşa Peţ ă ă tunia.— Şi tu? îi zise Unchiul Vernon, ranchiunos, lui Harry.— Voi sta în camera mea f r s scot nici cel mai mic sunet,ă ă ă

3


pref cându-m c nici m car nu sunt acolo, zise Harry, poă ă ă ă somorât.— Întocmai! Acum, ar trebui s încerc m s strecur m nişteă ă ă ă

complimente la cin ... Petunia, ai vreo idee?ă— Vernon mi-a spus c sunte i un excelent juc tor de golf, domnuleă ţ ă

Mason... Ah, v rog s -mi spune i de unde V-a iă ă ţ ţ cump rat rochia astaă minunat , doamn Mason...ă ă

— Perfect... Dudley?— Ce zice i de: „Am avut de scris o compunere pentru şcoalţ ă

despre eroul nostru, domnule Mason, şi eu am scris despre dumneavoastr ”.ă

Era prea mult pentru M tuşa Petunia şi Harry. M tuşa Petuniaă ă izbucni în lacrimi şi îşi îmbr iş fiul, în timp ce Harry se ascundea peăţ ă sub mas , pentru a nu fi v zut râzând.ă ă

— Şi tu, b iete?ăHarry se lupta s par serios, în timp ce ieşea de sub mas .ă ă ă— Voi sta în camera mea f r s scot nici cel mai mic sunet,ă ă ă

pref cându-m c nici m car nu sunt acolo, spuse el.ă ă ă ă— Aşa s faci, accentu Unchiul Vernon. Familia Mason nu ştie nimică ă

de tine şi aşa va r mâne. Când se va termina cina, tu, Petunia, o veiă conduce pe doamna Mason la o cafea şi eu voi aduce în discu ieţ burghiele. Cu pu in noroc, voi avea contractul semnat, înainte de Ştirileţ de la zece! Mâine pe vremea asta vom c uta case de vacan înă ţă Majorca!

Harry n-avea de ce s fie prea entuziasmat de asta. Era convins că ă familia Dursley nu îl va iubi mai mult în Majorca, decât aici, pe Aleea Boschetelor.

— Bine, m duc în oraş s aduc costumul meu şi al lui Dudley. Şi tu,ă ă se r oi la Harry, nu-i sta în cale m tuşii tale, cât face cur enie!ăţ ă ăţ

Harry ieşi afar , pe uşa din spate. Era o zi de var minuă ă nat şiă însorit . Travers peluza, se aşez pe b ncu şi îşi cânt încet: „Mul iă ă ă ă ţă ă ţ ani s tr ieeesc... Mul i ani s tr ieeesc... La Mul i Ani!”ă ă ţ ă ă ţ

Nici o felicitare, nici un cadou, şi în plus, avea s -şi petreac ziua,ă ă pref cându-se c nu exist ! Privea posomorât spre gardul viu. Nu seă ă ă sim ise niciodat atât de singur. Când se gândea la Hogwarts, mai multţ ă decât orice altceva, mai mult chiar decât Vâjtha , îi era dor de prieteniiţ lui cei mai buni, Ron Weasley şi Hermione Granger. Dar se p rea c eiă ă nu-i duceau dorul deloc... Nici unul dintre ei nu-i scrisese nici un rând toat vara, chiar dac Ron îi promisese s -l invite la el.ă ă ă

De nenum rate ori, Harry fusese pe punctul de a desă chide cu ajutorul magiei colivia lui Hedwig şi s o trimit cu o scrisoare la Ron şiă ă la Hermione, dar riscul era prea mare. Vr jitorii minori nu aveau voie să ă foloseasc magia în afara şcolii. Harry nu îi spusese familiei Dursleyă lucrul acesta, fiindc ştia c numai frica de a nu fi transforma i înă ă ţ gândaci îi împiedica pe aceştia s nu îl închid în nişa de sub sc ri, cuă ă ă bagheta şi m tura lui. În primele s pt mâni de la întoară ă ă cerea sa, Harry se distra bomb nind pe înfundate şi privină du-l pe Dudley cum fugea din camer cât de repede îl duă ceau picioarele lui grase. Dar lunga t cereă

4


din partea Hermionei şi a lui Ron îl f ceau s se simt atât de rupt deă ă ă lumea magiei, încât pân şi tachinarea lui Dudley îşi pieră duse farmecul... Iar acum, Ron şi Hermione uitaser şi ei ziua lui de naştere...ă

Ce nu ar fi dat s primeasc un mesaj de la Hogwarts! De la oricareă ă vr jitor sau magician! Ar fi fost mul umit s fi primit un semn chiar şi deă ţ ă la Draco Reacredin , duşmanul s u cel de mai temut, doar ca s seţă ă ă asigure c nu a fost totul un vis...ă

Asta nu fiindc tot anul petrecut la Hogwarts fusese foară te distractiv... Chiar la sfârşitul anului, Harry fusese pus fa în fa cuţă ţă nimeni altul, decât cu însuşi Lordul Cap-de-Mort! Acesta, chiar dac nuă mai era decât o vag amintire a ceea ce fusese odat , demult, era încă ă ă înfricoş tor, viclean, înc hot rât s -şi recapete puterile. Harry sc paseă ă ă ă ă din ghearele lui Cap-de-Mort pentru a doua oar , dar ca prin urechileă acului. Chiar şi atunci, dup s pt mâni de zile, Harry se trezea în plină ă ă ă noapte, sc ldat în transpira ii reci, întrebână ţ du-se unde era Cap-de-Mort în acel moment, amintindu-şi de fa a lui livid şi de ochii s i holba i, pliniţ ă ă ţ de r utate...ă

Harry st tea pe b ncu cu spatele drept. Complet absent, fixaă ă ţă gardul viu din fa a lui şi gardul viu..ţ . Îi r spună dea cu aceeaşi intensitate a privirii! Doi ochi verzi, enormi, ap ruser printre frunze.ă ă

Harry tres ri şi se ridic brusc, când auzi pe deasupra gr dinii oă ă ă voce batjocoritoare.

— Ştiu ce zi e azi, cânta Dudley, venind leg nat spre el.ăOchii mari şi verzi clipir şi disp rur brusc.ă ă ă— Ce-ai zis? întreb Harry, concentrându-se în continuare asupraă

aceluiaşi loc, unde v zuse cei doi ochi.ă— Ştiu ce zi e azi, repet Dudley, venind chiar lâng el.ă ă— Bravo, zise Harry, deci în sfârşit ai înv at zilele s ptăţ ă ămânii!— Azi e ziua ta, rânji Dudley. Cum de n-ai primit felicit ri şi cadouri?ă

N-ai nici un prieten în locul la de... ă ciuda i?ţ— Ai grij s nu te aud mama ta vorbind despre şcoala mea, ziseă ă ă

Harry cu calm.— De ce te ui i la gardul la viu? întreb Dudley suspicios.ţ ă ă— Încerc s m hot r sc ce vraj s aleg ca s îi dau foc, r spunseă ă ă ă ă ă ă ă

Harry.Dudley se d du înapoi într-o frac iune de secund , speriă ţ ă at de

moarte.— Nu po-po i... tata a zis c n-ai v-voie s umbli cu v-vr ji... a zis cţ ă ă ă ă

te d afar din cas ... şi n-ai unde s te duci... n-ai nici un prieten careă ă ă ă s te vrea...ă

— Jiggery pokery! zise Harry, pe un ton serios. Hocus pocus... michi-pichi...— MAAAMIII! url Dudley, împiedicându-se în propriile sale picioare,ă

în fuga lui nebun spre cas . MAAMII! Face... ştii-tu-ce!ă ăHarry pl ti cumplit acest moment de distrac ie. Cum nici Dudley şiă ţ

nici gardul viu nu p iser nimic, M tuşa Petunia îşi d du seama c nu aăţ ă ă ă ă fost vorba de vr ji adev rate, dar Harry tot trebui s se fereasc deă ă ă ă tigaia plin de detergent, a intit spre capul lui. Apoi îi d du de lucru,ă ţ ă ă

5


amenin ându-l c nu va primi nimic de mâncare, pân nu va termina totţ ă ă ce avea de f cut.ă

În timp ce Dudley lenevea prin cas şi mânca înghe at , Harry sp lă ţ ă ă ă geamurile, lustrui maşina, tunse peluza, aranjă straturile de flori, îngriji şi ud trandafirii şi vopsi b ncu a din gr din . Soarele dogorea şi îlă ă ţ ă ă ardea la ceaf . Harry ştia c nu ar fi trebuit s muşte din momeala luiă ă ă Dudley, dar se întâmpla ca în acel moment s gândeasc şi el la fel caă ă Dudley... Poate c ă într-adev r ă nu avea nici un prieten la Hogwarts... Dac l-ar fi v zut acum, împr ştiind b legar pe straturile preg titeă ă ă ă ă pentru îns mân at... Îl durea mijlocul de nu mai putea...ă ţ

Era şapte jum tate, când, în sfârşit, extenuat, o auzi pe M tuşaă ă Petunia, chemându-l.

— Hai, vino! Şi calc pe ziar!ăHarry intr bucuros în umbra buc t riei care sclipea de cur enie.ă ă ă ăţ

Pe frigider se afla pr jitura acelei seri, un moră man enorm de frişc ,ă ornat cu violete din zah r. O pulp de poră ă c se rumenea la cuptor.

— M nânc repede! Familia Mason trebuie s soseasc din clip înă ă ă ă ă clip , se r sti M tuşa Petunia, ar tându-i dou felii de pâine şi o bucată ă ă ă ă ă de brânz .ă

Era deja îmbr cat cu rochia ei de sear , roz-somon.ă ă ăHarry se sp l pe mâini şi se n pusti asupra cinei sale jală ă ă nice. În

clipa în care termin , M tuşa Petunia îi şi lu fară ă ă furia din fa .ţă— Sus! Gr beşte-te!ăPe când trecea prin fa a uşii de la sufragerie, Harry îi z ri pe Unchiulţ ă

Vernon şi pe Dudley, în sacou şi cravat . Abia urcase sc rile, când seă ă auzi soneria şi Unchiul Vernon, furios, ap ru în capul sc rilor.ă ă

— ine minte b iete, un sunet şi...Ţ ăHarry se duse la el în camer în vârful picioarelor şi se streă cură

în untru, închise uşa şi d du s se trânteasc pe pat.ă ă ă ăProblema era c patul era deja ocupat de altcineva!...ă

6


— CAPITOLUL II —AVERTISMENTUL LUI DOBBY

Harry reuşi cu greu s se st pâneasc s nu ipe. Micu a creatură ă ă ă ţ ţ ă de pe pat avea urechi mari, ca de liliac, şi ochi mari, verzi, bulbuca i, câtţ nişte mingi de tenis. Harry îşi dădu imediat seama c erau aceiaşi ochiă care îl priviser de diă minea din gardul viu.ţă

În timp ce se uitau ochi în ochi, Harry auzi vocea lui Dudley din hol:— Pot s v iau hainele, doamn şi domnule Mason?ă ă ăCreatura se d du jos din pat şi se înclin atât de tare, maiă ă s atingă ă

covorul cu vârful nasului s u lung şi sub ire. Harry observ c eraă ţ ă ă îmbr cat cu ceva care sem na cu o fa de pern veche, cu g uriă ă ă ţă ă ă pentru mâini şi picioare.

— A ... bun ..., zise Harry, pe un ton nervos.ăă ă— Harry Potter! zise creatura, cu o voce pi ig iat care, spre groaza luiţ ă ă

Harry, se putea auzi prea bine de jos. De atâta timp vroia Dobby s vă ă cunoasc , domnule... e aşa o onoare...ă

— M-Mul umesc, zise Harry, lipindu-se de perete, pân la scaunul deţ ă la birou şi adâncindu-se în el, lâng Hedwig, care dormea dus în coliviaă ă ei înc p toare. Ar fi vrut s întrebe „Ce eşti tu?”, dar se temu s nu pară ă ă ă ă nepoliticos, aşa c întreb :ă ă

— Cine sunte i dumneavoastr ?ţ ă— Dobby, domnule. Doar Dobby, atât! Sunt spiriduşul unei case,

r spună se creatura.— A, da? zise Harry. Hm... nu vreau s fiu nepoliticos, dară nu este

cel mai bun moment s am un spiriduş în camera mea...ăDin sufragerie r sun râsul M tuşii Petunia, fals şi striă ă ă dent.

Spiriduşul se lu cu mâinile de cap.ă— Nu c nu sunt încântat de cunoştin , zise Harry repede, dar deă ţă

ce ai venit la mine, pot s te ajut cu ceva?ă— Ah, da, domnule, zise Dobby, devenind serios. Dobby a venit s - iă ţ

spun , domnule... O, e foarte greu, domnule... Dobby nu ştie de unde să ă înceap ...ă

— Stai jos, zise Harry, politicos, ar tând spre pat.ăSpre disperarea lui, spiriduşul izbucni într-un plâns zgomotos.— S ... s stau jos... niciodat ... ă ă ă niciodat !ă ...Lui Harry i se p ru c vocile de jos se opriser .ă ă ă— Îmi pare r u, şopti el, n-am vrut s te jignesc sau ceva de genulă ă

sta...ă— S îl ă jigneşti pe Dobby, cum aşa, domnule?! hohoti spiriduşul.

Dobby nu a fost poftit niciodat s stea jos... ca un ă ă egal...Spunând tot timpul „Şşt!” şi încercând s -l linişteasc , în acelaşiă ă

timp, Harry îl conduse pe Dobby pân la pat. Spiă riduşul se aşez ,ă sughi ând, p rând o p puş uriaş şi foarte urât . În sfârşit, reuşi s -şiţ ă ă ă ă ă ă st pâneasc sughi ul şi suspinele şi r mase cu ochii s i mari şi verziă ă ţ ă ă a inti i asupra lui Harry, cu o expresie de profund adora ie.ţ ţ ă ţ

7


— Se pare c nu prea ai întâlnit vr jitori cumsecade...ă ăDobby cl tin capul dintr-o parte în alta şi se ridic f ră ă ă ă ă de veste,

lovindu-se cu capul de fereastr şi strigând:ă— Dobby, foarte r u! R u de tot!ă ă— Opreşte-te!... Ce faci? întreb Harry, stupefiat.ăÎl dezlipi de fereastr şi îl aduse iar pe pat.ăHedwig se trezise cu un ip t deosebit de puternic şi lovea cuţ ă

putere barele coliviei.— Dobby a trebuit s se pedepseasc , domnule, zise spiriă ă duşul care

se uita dintr-o dat cruciş. Dobby aproape c şi-a vorbit familia de r u,ă ă ă domnule...

— Familia ta?— Familia de vr jitori, pe care o slujeşte Dobby, domnuă le... Dobby

este un spiriduş c ruia îi este destinat s seră ă veasc numai o singură ă familie, pentru totdeauna...

— Ei ştiu c eşti aici? întreb Harry, curios.ă ăDobby se cutremur .ă— O, nu, domnule, nu... Dobby va trebui s se pedepă seasc aspruă

pentru aceast vizit , domnule. Dobby va treă ă bui s -şi prind urechile înă ă uşa de la cuptor timp de dou ore pentru asta. Dac ar şti, domnule...ă ă

— Dar nu o s observe dac o s ai ură ă ă echile prinse în cuptor?— Nu cred. Dobby trebuie s se pedepseasc întotdeauna pentruă ă

ceva, domnule. Ei îl las pe Dobby s se pedepseasc ori de câte oriă ă ă vrea, domnule, ba chiar îi dau pedepse suplimentare, uneori...

— Dar de ce nu pleci de la ei? De ce nu evadezi?— Un spiriduş trebuie s fie eliberat, domnule, iar familia lui nu-l vaă

elibera niciodat pe Dobby... Dobby va trebui s o slujeasc pân laă ă ă ă moarte, domnule...

Harry îl urm rea atent.ă— Şi eu care credeam c eu sunt pedepsit pentru c mai am de stată ă

înc o lun aici, zise el. În compara ie cu familia ta, familia Dursley pareă ă ţ aproape uman . Şi nu te poate ajuta nimeni? Eu, de pild ...ă ă

În aceeaşi clip , Harry şi-ar fi dorit s nu fi scos nici un cuvânt.ă ă Dobby se cufundase iar într-o mare de mulţumiri zgomotoase.

— Te rog, îi şopti Harry, speriat, taci, te rog! Dac te aud... dac află ă ă familia Dursley c eşti aici...ă

— Harry Potter întreab dac îl poate ajuta pe Dobby... Dobbyă ă auzise de faima dumneavoastr , dar Dobby nu ştia cât de bun sunte i,ă ţ domnule...

Harry, care sim ea c era neobişnuit de aprins la fa , îi spuse:ţ ă ţă— Orice ai auzit despre m re ia ă ţ mea sunt simple aiureli!Nici m car nu sunt primul din clas , Hermione este cea care...ă ăDar se opri pentru c nu vroia s sufere, gândindu-se la Heră ă mione.— Harry Potter este modest şi bun, zise Dobby, plin de respect, iar

ochii s i sferici str lucir de emo ie. Harry Potă ă ă ţ ter nu vorbeşte de triumful s u asupra Celui-Al-C rui-Nu-me-Nu-Trebuie-Rostit...ă ă

— Cap-de-Mort? întreb Harry.ă

8


Dobby îşi acoperi urechile şi se v it :ă ă— Ah, nu-i pronun a i numele, domnule! Nu i-l pronunţ ţ a i, v rog!ţ ţ ă— Iart -m , ştiu c unora le este greu s vorbeasc despre el. Deă ă ă ă ă

exemplu, Ron, prietenul meu...Şi iar se opri. Şi la Ron îi era greu s se gândeasc ...ă ăDobby se aplecă spre Harry, cu ochii cât cepele.— Dobby a auzit, zise el r guşit, c Harry Potter s-a întâlă ă nit cu

Lordul Întunericului pentru a doua oar , acum câteă va s pt mâni... deă ă care a sc pat iar...ă

Harry aprob din cap şi ochii lui Dobby se umplur subit de lacră ă imi.— Ah, domnule, suspin el, înfundându-şi fa a în col ul fe ei deă ţ ţ ţ

pern cu care era îmbr cat. Harry Potter este viteaz şi curajos. Aă ă înfruntat atâtea pericole! Dar Dobby a venit s îl apere pe Harry Potter,ă s -l previn , chiar dac apoi treă ă ă buie s -şi ă bage urechile în cuptor... Harry Potter nu trebuie s se întoarc la Hogwarts!ă ă

Se l s o t cere deplin , întrerupt doar de sunetul furcuă ă ă ă ă li elor şi alţ cu itelor de jos şi de vocea difuz a Unchiului Vernon.ţ ă

— Po-Poftim? izbucni Harry. Dar trebuie s m întorc... trimestrul începeă ă pe întâi septembrie. Este singurul lucru care m ine în via . Tu nu ştiiă ţ ţă cum este aici. Locul meu nu este aici. Locul meu este în lumea ta, la Hogwarts!

— Nu, nu, nu, chi i Dobby, scuturându-şi capul atât de tare, încât îiţă fluturau urechile. Harry Potter trebuie s steaă unde este în siguran .ţă Este prea important, prea bun, pentru a disp rea pentru totdeauna.ă Dac Harry Potter se înă toarce la Hogwarts, se va afla în pericol de moarte.

— De ce? întreb Harry, surprins.ă— E vorba de un complot, Harry Potter, care o s fac s se întâmpleă ă ă

lucruri groaznice la Hogwarts, Şcoala de Magie, Farmece şi Vr jitorii, înă acest an, şopti Dobby, tremurând din toate încheieturile. Dobby ştie asta de luni de zile, domnule, Harry Potter nu trebuie s se expună ă pericolului. Este o persoan mult prea important , domnule!ă ă

— Ce lucruri îngrozitoare? întreb Harry, f r s stea pe gânduri.ă ă ă ă Cine comploteaz ?ă

Dobby scoase un zgomot în buşit, ca şi cum l-ar fi strâns cineva deă gât, apoi începu s se dea ă cu capul de perete, înnebunit.

— Destul! se rug Harry, luând spiriduşul de mân pentru a-l opri.ă ă Nu-mi po i spune, în eleg. Dar de ce m avertizezi, atunci?ţ ţ ă

Un gând tulbur tor îi trecu prin minte.ă— Stai pu in, asta are vreo leg tur cu Cap-de-... scuz -m ... cu Ştii-ţ ă ă ă ă

Tu-Cine? Ai putea s dai doar din cap, ad ug el în grab , în timp ceă ă ă ă capul lui Dobby se apropia îngrijor tor de mult de perete.ă

Încet, Dobby scutur din cap.ă— Nu, nu Cel-Al-C rui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit, domnule.ăÎns ochii lui Dobby se m riser parc şi mai mult, înceră ă ă ă când s -iă

dea un indiciu lui Harry. Acesta îns era în cea complet.ă ţă— Doar n-are fra i, nu? încerc Harry s ghiceasc .ţ ă ă ă

9


Dobby cl tin iar capul, holbându-se mai mult ca nicioă ă dat .ă— P i, atunci nu ştiu cine ar putea s fac lucruri îngroziă ă ă toare la

Hogwarts, zise Harry. Adic , mai este Dumbledore, unu la mân ... Ştiiă ă cine este Dumbledore, nu?

Dobby îşi înclin capul.ă— Albus Dumbledore este cel mai bun director pe care l-a avut Hogwarts

vreodat .ă— Dobby ştie, domnule. Dobby a auzit c puterile lui Dumbledoreă

sunt opuse celor ale Ştim-Noi-Cui şi la fel de puternice.Vocea lui Dobby coborî subit la şoapt :ă— Exist puteri pe care Dumbledore nu... pe care nici un vr jitoră ă

decent nu le-ar...Şi înainte ca Harry s îl poat opri, Dobby s ri de pe pat, puse ochiiă ă ă

pe veioza lui Harry şi cu icneli asurzitoare începu s se loveasc în capă ă cu ea.

Se l s un moment de t cere ap s toare la parter. Dou secundeă ă ă ă ă ă mai târziu, cu inima zb tându-i-se în piept, Harry îl auzi pe Unchiulă Vernon pe hol, spunând c tre musafiri:ă

— Probabil c şmecherul de Dudley a l sat iar televizorul deschis...ă ă Ce dr cuşor de copil!ă

— Repede! În şifonier! şopti Harry şi îl îndes pe Dobby acolo.ăÎnchise uşa şi se arunc pe pat, exact în clipa în care se deschideaă

uşa.— Ce naiba faci? zise Unchiul Vernon printre din i, îngroţ zitor de

aproape de fa a lui Harry. Tocmai mi-ai nenorocit poanta bancului cuţ juc torul de golf japonez... Înc un sunet şi o s - i doreşti s nu te fiă ă ă ţ ă n scut, b iete!ă ă

Ieşi val-vârtej din camer .ăTremurând, Harry deschise uşa şifonierului, ca s ias Dobby.ă ă— Vezi cum este aici? îl întreb Harry. În elegi de ce treă ţ buie s mă ă

întorc la Hogwarts? Este singurul loc unde am... ... ăăă cred c amă prieteni...

— Prieteni care nici m car nu-i scriu lui Harry Potter? întreb Dobbyă ă cu viclenie.

— Presupun c au fost... Stai pu in, spuse Harry, încrună ţ tat, de unde ştii tu c nu mi-au scris prietenii mei?ă

Dobby îşi târşâi picioarele.— Harry Potter nu trebuie s fie sup rat pe Dobby... Dobby a vrut să ă ă

fac bină e...— Mi-ai oprit scrisorile?— Dobby le are la el, domnule, zise spiriduşul şi, îndep ră tându-se

precaut de Harry, scoase un teanc de scrisori din fa a de pern pe careţ ă o purta. Harry z ri scrisul îngrijit al Hermionei, scrisul urât al lui Ron,ă pân şi nişte m zg lituri care sem nau cu scrisul lui Hagrid.ă ă ă ă

Dobby clipi neliniştit.— Harry Potter nu trebuie s fie sup rat... Dobby a speă ă rat... dacă

Harry Potter ar fi crezut c prietenii l-au uitat... Harry Potter nu ar mai fiă

10


vrut s se întoarc , domnule...ă ăHarry nu îl mai asculta. Încerc s înşface scrisorile, dar Dobby seă ă

feri.— Harry Potter o s le aib , domnule, dac îi promite lui Dobby că ă ă ă

nu se întoarce la Hogwarts. Ah, domnule, este un pericol, pe care nu trebuie s îl înfrunta i! Promite i-mi c n-o s v întoarce i, domnule!ă ţ ţ ă ă ă ţ

— Nu- i promit, spuse Harry, furios. D -mi scrisorile prieţ ă tenilor mei!— Atunci Harry Potter nu-i las lui Dobby cale de întoară cere, spuse

spiriduşul cu triste e.ţÎnainte ca Harry s apuce s se mişte, Dobby era deja lâng uş . Oă ă ă ă

deschise şi o zbughi la parter, pe sc ri.ăCu gura uscat , cu stomacul cât o nuc , Harry âşni dup el,ă ă ţ ă

încercând s nu fac nici un zgomot. Ultimele şase trepte le s ri, pur şiă ă ă simplu, aterizând ca o pisic pe covorul din hol, cu ochii dup Dobby.ă ă Din sufragerie, îl auzi pe Unchiul Vernon spunând:

— ... povesti i-i Petuniei întâmplarea aceea amuzant desţ ă pre instalatorii americani, doamn Mason, abia aşteapt s-o aud ...ă ă ă

Harry fugi pe hol pân în buc t rie şi sim i cum i se face un golă ă ă ţ imens în locul stomacului.

Pr jitura, minunata capodoper a M tuşii Petunia, mună ă ă tele de frişcă şi violete de zah r, plutea în apropiere de taă van. Chircit deasupra unui bufet dintr-un col , st tea nimeni altul, decât Dobby!ţ ă

— Nu, exclam Harry, te rog... o s m omoare...ă ă ă— Harry Potter trebuie s promit c nu se mai întoarce la şcoal ...ă ă ă ă— Dobby... te rog...— Spune i, domnule...ţ— Nu pot!Dobby îi arunc o privire tragic .ă ă— Atunci Dobby trebuie s o fac , domnule, pentru binele lui Harryă ă

Potter.Pr jitura se împr ştie pe podea, cu o bufnitur care îl înă ă ă cremeni pe

Harry. Frişca împroşc ferestrele şi pere ii, iar platoul pe care se afla seă ţ f cu nd ri. Ca o plesnitur de bici, Dobby se f cu nev zut.ă ţă ă ă ă ă

Se auzir ipete din sufragerie şi Unchiul Vernon d du buzna înă ţ ă buc t rie, unde îl g si pe Harry, înlemnit din cauza şocului, acoperit dină ă ă cap pân -n picioare cu desertul M tuşii Petunia.ă ă

La început, Unchiul Vernon încerc s salveze aparen ele („Oh, eă ă ţ nepotul nostru... e foarte timid... nu suport oameă nii str ini, aşa c l-amă ă inut sus...), îns , dup ce îşi conduse musafirii înapoi în sufragerie, seţ ă ă

întoarse şi îi promise solemn lui Harry c îl va jupui de viu, dup ceă ă pleac famiă lia Mason, şi îi d du o m tur s cure e murd ria. M tuşaă ă ă ă ţ ă ă Petunia scoase nişte înghe at din frigider şi Harry, înc tremurând,ţ ă ă începu s frece pardoseala.ă

Chiar şi aşa, Unchiul Vernon înc ar mai fi putut s înă ă cheie contractul, dac n-ar fi fost bufni a.ă ţ

M tuşa Petunia tocmai împ r ea la to i nişte bomboane cu ment ,ă ă ţ ţ ă pentru digestie, când o bufni enorm n v li pe fereastra sufrageriei,ţă ă ă ă

11


l sând o scrisoare pe capul doamnei Mason, dup care f cu cale-ă ă ăntoars . Doamna Mason scoase un ip t însp imânt tor şi fugi din cas ,ă ţ ă ă ă ă morm ind ceva despre sminti i şi apuca i. Domnul Mason a mai r masă ţ ţ ă doar cât s explice c so iei sale îi era foarte fric de p s ri, de toateă ă ţ ă ă ă formele şi m rimile, şi s întrebe dac asta în eleg ei printr-o glum ...ă ă ă ţ ă

Harry st tea în buc t rie, strângând m tura în mâini, în timp ceă ă ă ă Unchiul Vernon se îndrepta spre el, cu o sclipire malefic în ochii s iă ă mici.

— Citeşte-o! şuier el, fluturând scrisoarea l sat de bufni . Haide,ă ă ă ţă citeşte-o!

Harry o lu . Nu era o felicitare de ziua lui.ă

Drag domnule Potteră , Am fost informa i c în locuin aţ ă ţ dumneavoastr a fost folosit o Vraj Plutitoare în aceast seară ă ă ă ă, la ora nou şi dou sprezece minuteă ă .

Dup cum şti iă ţ , vr jitorii minori nu au voie s foloseasc magia înă ă ă afara şcolii şi dac ve i continua s mai face i vr ji ve i fi exmatriculată ţ ă ţ ă ţ . (Decretul pentru restrângerea, în limite rezonabile, a vr jitoriilor din parteaă minorilor, 1875, Paragraful C).

De asemenea, dorim s v reamintim c orice activitate magică ă ă ă detectabil de c tre membrii comunit ii non-maă ă ăţ gice (a Încuia ilor) esteţ un delict grav, în concordan cu articolul 13 al Confedera ieiţă ţ Interna ionale de T inuire a Statutului Vr jitorilorţ ă ă .

Vacan pl cutţă ă ă, Cu respect, Mafalda HopkirkOficiul de Folosire Nepermis a MagieiăMinisterul Magiei

Harry îşi ridic ochii de pe scrisoare şi înghi i în sec.ă ţ— Nu ne-ai spus c nu ai voie s faci vr ji în afara şcolii, spuseă ă ă

Unchiul Vernon, cu o str lucire furioas în ochi. Ai uitat s ne informezi...ă ă ă i-a ieşit din minte, îndr znesc s spun...ţ ă ă

Se aplec peste Harry ca un buldog enorm, cu col ii deză ţ goli i.ţ— În acest caz, am veşti noi pentru tine, b iete... te seă chestrez... nu

te vei mai întoarce niciodat la şcoala aia... ă niciodată... şi dac încerci să ă scapi prin magie, treaba ta, te exmatriculeaz !ă

Râzând ca un apucat, îl târî pe Harry înapoi, în camera lui.Unchiul Vernon se dovedi la fel de r u, ca şi cuvintele sale. Înă

diminea a urm toare pl ti un om s pun z brele la fereastra lui Harry.ţ ă ă ă ă ă El însuşi mont o uşi , ca pentru pisici, pe unde i se putea strecuraă ţă mâncarea, de trei ori pe zi. Îi d deau voie s foloseasc baia diminea aă ă ă ţ şi seara. În rest, era tot timpul închis în camera lui.

Trecur trei zile şi familia Dursley nu p rea s revin asupraă ă ă ă hot rârii, iar Harry nu vedea nici o cale de ieşire din acea situa ie.ă ţ St tea pe pat şi privea cum soarele apunea, dincolo de z brelele de laă ă fereastra lui. Se întreba cu triste e ce se va întâmpla cu el şi cum se vaţ sfârşi totul.

La ce îl ajuta s scape cu ajutorul magiei din camer , dac ar fi fostă ă ă

12


exmatriculat pentru asta? Via a în casa de la num rul 4, de pe Aleeaţ ă Boschetelor, era mai trist ca nicioă dat . Acum familia Dursley ştia c nuă ă risc s fie transforă ă mat în cine ştie ce. Harry îşi pierduse singura armă ă împotriva lor. Dobby îl salvase pe Harry de întâmpl rile nefericite de laă Hogwarts, îns dup cum mergeau lucrurile se p rea c oricum va mură ă ă ă i de foame.

Uşi a se deschise şi ap ru mâna M tuşii Petunia, îmţ ă ă pingând în camer o farfurie de sup la conserv . Harry, care era mort de foame,ă ă ă s ri de pe pat şi se n pusti asupra ei. Supa era rece bocn , dar sorbiă ă ă jum tate din ea dintr-o înghi itur . Travers apoi camera spre colivia luiă ţ ă ă Hedwig şi îi strecur şi ei printre gratii nişte legume zemoase. Ea se înă -foie toat şi îi arunc o privire de imens dezgust.ă ă

— Nu ajut la nimic dac eşti mofturoas , este tot ce avem, spuseă ă ă Harry, sumbru.

Puse farfuria la loc, lâng uşi , şi se întinse iar pe pat, chiar maiă ţă înfometat decât fusese înainte s m nânce supa. Presupunând c ar maiă ă ă fi supravie uit înc patru s pt mâni, ce se va întâmpla când nu o sţ ă ă ă ă apar la Hogwarts? Oare îi va observa cineva lipsa? Va fi trimis cinevaă s vad de ce nu s-a întors? Vor putea s conving familia Dursley s -iă ă ă ă ă dea drumul?

Camera se întuneca. Obosit, cu burta goal , cu mintea n p dit deă ă ă ă întreb ri f r r spuns, c zu într-un somn neliă ă ă ă ă niştit.

Vis c era expus într-o cuşc la Gr dina Zoologic , cu o pl cuă ă ă ă ă ă ţă prins de cuşc , pe care scria „Vr jitor minor”. Oamenii se zgâiau la elă ă ă cum z cea, înfometat şi sl bit, pe un pat de paie. Îl v zu pe Dobby înă ă ă mul ime şi îl strig , cerându-i ajutorul, dar Dobby îi r spunse, cuţ ă ă înc p ânare: „Harry Potter este în siguran acolo, domnule!” şiă ăţ ţă disp ru. Apă ărur şi so ii Dursley, cu Dudley, care z ng nea barele cuştiiă ţ ă ă şi râdea de el.

— Termin ! murmur Harry în somn, în timp ce z ng nitul continuaă ă ă ă s îi r sune în cap. Las -m în pace..ă ă ă ă . înceteaz ... încerc s dorm...ă ă

Deschise ochii. Lumina lunii se rev rsa printre gratiile ferestrei.ă Cineva îl fixa cu privirea din spatele barelor, cineva pistruiat, cu p ră roşcat şi nas lung...

Ron Weasley era la fereastra lui Harry.

13


— CAPITOLUL III —VIZUINA

— Ron! şopti Harry, târându-se la fereastr şi deschizând-o ca să ă poat vorbi printre bare. Ron, cum ai ajuns aici?... Ce...ă

Harry r mase tablou, când îşi d du seama ce vedea cu adev rat.ă ă ă Ron se apleca spre el dintr-o maşin turcoaz, pară cat în aer. De peă locurile din fa f ceau fel de fel de mutre Fred şi George, fra ii gemeni,ţă ă ţ mai mari, ai lui Ron.

— Ce faci, Harry? întreb Ron. De ce nu mi-ai r spuns la scrisori?ă ă Te-am invitat de vreo dou sprezece ori s vii s stai la mine, apoi aă ă ă venit tata şi mi-a spus c ai primit un averă tisment oficial pentru folosirea magiei de fa cu Încuia ii...ţă ţ

— N-am fost eu... Dar cum a aflat?— Lucreaz la Minister, zise Ron. Ştii c nu avem voie s facem vr jiă ă ă ă

în afara şcolii...— Tu vorbeşti? Cam scump pentru tine, nu crezi? spuse Harry,ă

uitându-se la maşin .ă— Asta nu se pune la socoteal , spuse Ron. Am împruă mutat-o, este

a tatei, nu am f cut vr ji. Dar s faci vr ji de fa cu Încuia ii ia cu careă ă ă ă ţă ţ ă stai...

— i-am spus c nu eu... Dar e prea lung povestea s i-o spunŢ ă ă ă ţ acum. Uite ce vreau s te rog: s le explici celor de la Hogwarts că ă ă familia Dursley m ine prizonier şi bineîn eles c nu m pot elibera prină ţ ţ ă ă magie, c o s cread Ministerul c este a doua vraj în trei zile şi o s ...ă ă ă ă ă ă

— Calmeaz -te, zise Ron, am venit s te lu m cu noi.ă ă ă— Dar nici tu nu m po i scoate de aici prin vr ji...ă ţ ă— Nici nu-i nevoie, spuse Ron, râzând şi ar tând spre loă curile din

fa . Ai uitat cine e cu mine...ţă— Leag asta de bare, spuse Fred, aruncând o sfoar spre Harry.ă ă— Dac se trezeşte familia Dursley, sunt mort, zise Harry, legândă

sfoara de bar , în timp ce Fred pornea maşina.ă— Nu- i face griji, îl linişti Fred, şi d -te înapoi!ţ ăHarry se d du înapoi, în umbra camerei, lâng Hedwig, care p reaă ă ă

s fi în eles cât de important era s nu se mişte şi s tac .ă ţ ă ă ăMaşina scrâşnea din ce în ce mai tare şi deodat , cu un zgomotă

înfior tor, barele se desprinser de fereastr , Fred înaintând cu maşinaă ă ă prin aer. Ajungând la fereastr , Harry v zu gratiile plutind la câ iva metriă ă ţ de p mânt. Ron le trase cu greu în maşin . Harry ascult atent, îns nuă ă ă ă se auzea nimic dinspre dormitorul so ilor Dursley.ţ

Când barele fur în siguran pe bancheta din spate, lâng Ron,ă ţă ă Fred încerc s apropie cât mai mult maşina de fereastra lui Harry.ă ă

— Urc ! zise Ron.ă— Dar toate lucrurile mele de la Hogwarts... bagheta... m tura...ă— Unde sunt?— Închise în nişa de sub sc ri şi n-am cum s ies din camer .ă ă ă

14


— Nici o problem , zise George de pe locul din fa . La o parte,ă ţă Harry!

Fred şi George escaladar cu grij fereastra de la camera lui Harry.ă ă „Ce-i al lor e-al lor!” se gândi Harry, în timp ce George încerca să deschid uşa cu un ac de p r.ă ă

— Mul i vr jitori cred c este o pierdere de timp s ştii truţ ă ă ă curile astea infantile ale Încuia ilor, dar eu cred c merit s le înve i, chiarţ ă ă ă ţ dac î i iau ceva timp.ă ţ

Se auzi un — CLIC! — şi uşa se d du de perete.ă— Deci, noi lu m cuf rul, tu ia tot ce po i din camer şi d -i-le luiă ă ţ ă ă

Ron, şopti George.— Ave i grij la ultima treapt , scâr âie, îi avertiz Harry, pe cândţ ă ă ţ ă

gemenii disp reau înă întuneric.Harry d du un ocol camerei, strângându-şi lucrurile şi dându-i-leă

mai departe lui Ron. Apoi se duse s -i ajute pe Fred şi pe George să ă împing cuf rul pe sc ri. Harry îl auzi pe Unchiul Vernon tuşind.ă ă ă

Într-un sfârşit, gâfâind, ajunser sus şi traser cuf rul spre fereastraă ă ă lui Harry. Fred se urc în maşin ca s -l ajute pe Ron s trag cuf rul înă ă ă ă ă ă maşin , în timp ce Harry şi George îl împingeau din camer . Încetul cuă ă încetul, cuf rul alunec peste pervaz.ă ă

Unchiul Vernon tuşi iar şi.ă— Înc pu in, gâfâi Fred, care tr gea din maşin , mai îmă ţ ă ă pinge i oţ

dat ...ăHarry şi George mai împinser pu in şi cuf rul ajunse pe banchetaă ţ ă

din spate a maşinii.— În ordine, hai s mergem, şopti George.ăDar când se urc pe pervaz, Harry auzi un ip t prelung din spateă ţ ă le

lui, urmat imediat de tunetul vocii Unchiului Vernon:— BUFNI A AIA BLESTEMAT !Ţ Ă— Am uiat-o pe Hedwig!Harry travers camera, exact când se aprinse lumina din hol,ă

înşf c repede colivia lui Hedwig, se duse la fereastr şi i-o d du lui Ron.ă ă ă ă Se c r pe cuf r, tocmai când Unchiul Vernon îmbrânci uşa, care seăţă ă ă izbi de perete.

Pre de o secund , Unchiul Vernon r mase încremenit în pragul uşii,ţ ă ă apoi scoase un r cnet, ca un taur furios, şi se n pusti asupra lui Harry,ă ă prinzându-l de glezn .ă

Ron, Fred şi George îl apucar pe Harry de mâini şi îl traser cuă ă putere.

— Petunia! r cni Unchiul Vernon. Scap ! SCAP !ă ă ĂFra ii Weasley se opintir şi piciorul lui Harry alunecţ ă ă din mâinile

Unchiului Vernon. În momentul în care Harry era în maşin şi portiera seă închidea în urma lui, Ron strig „Accelereaz , Fred!” şi maşina âşniă ă ţ spre lun .ă

Lui Harry nu-i venea s cread ... Era liber! Se aplec pe geam şiă ă ă aerul nop ii îi înfoie p rul. Vedea acoperişul din Aleea Boschetelor, careţ ă se f cea tot mai mic. Unchiul Veră non, M tuşa Petunia şi Dudleyă

15


r m seser încremeni i la fereastra lui Harry.ă ă ă ţ— Pe vara viitoare! strig Harry.ăFra ii Weasley izbucnir în râs şi Harry se aşez la locul lui, cu guraţ ă ă

pân la urechi.ă— D -i drumul lui Hedwig, îi spuse el lui Ron, s zboare în spateleă ă

nostru. Nu şi-a mai întins aripile de secole!George îi d du acul de p r lui Ron şi peste câteva minute Hedwigă ă

ieşi bucuroas pe fereastra maşinii, zburând pe lâng ei, ca o n luc .ă ă ă ă— Hai, povesteşte-ne, Harry! zise Ron, ner bd tor. Ce s-aă ă

întâmplat?Harry le povesti despre Dobby, şi cum îl avertizase el, şi despre tot

circul cu pr jitura. Dup ce termin , urm un moment de t cere.ă ă ă ă ă— Foarte ciudat, spuse Fred într-un sfârşit.— Cu siguran , este ceva putred aici, ad ug George. Şi nu i-aţă ă ă ţ

spus cine pune la cale toate chestiile alea?— Nu cred c avea voie, spuse Harry. i-am spus c de câte ori îiă Ţ ă

sc pa ceva, începea s se dea cu capul de pere i.ă ă ţÎi v zu pe Fred şi pe George uitându-se unul la cel lalt.ă ă— Crede i c m-a min it? întreb Harry.ţ ă ţ ă— P i, spuse Fred, hai s-o lu m de la cap t... Spiriduşii caselor ştiuă ă ă

vr ji puternice, dar în cele mai multe cazuri nu le pot folosi f ră ă ă permisiunea st pânilor. Presupun c bă ă ătrânul Dobby a fost trimis s teă împiedice s te întorci la Hogwarts. O glum proast a cuiva. Ştii peă ă ă cineva de la şcoal care- i poart pic ?ă ţ ă ă

— Da, ziser Harry şi Ron în acelaşi timp.ă— Draco Reacredin , le explic Harry. El m ur şte.ţă ă ă ă— Draco Reacredin ? repet George, întorcându-se spre el. Doarţă ă

nu e fiul lui Lucius Reacredin ?ţă— Cred c ă da, nu e un nume prea des întâlnit, nu? zise Harry. De ce?— L-am auzit pe tata vorbind despre el, spuse George. Era un adept

al lui Ştii-Tu-Cine.— Şi când Ştii-Tu-Cine a disp rut, continu George, întoră ă cându-se

pentru a-l putea privi pe Harry, Lucius Reacredin s-a întors la noi,ţă spunând c el nu a inten ionat s se întâmă ţ ă ple nimic din toate acelea. Aiurea! Tata crede c este în taă b ra lui Ştii-Tu-Cui...ă

Harry mai auzise şi alt dat de familia Reacredin şi nu eraă ă ţă surprins deloc. Pe lâng Draco, Dudley Dursley era un copil bun, sensibilă şi în elept.ţ

— Nu şti i dac familia Reacredin are vreun spiriduş al casei?ţ ă ţă întreb Harry.ă

— P i, al oricui o fi, trebuie s fie o familie veche de vr jiă ă ă tori, foarte bogat , zise Fred.ă

— Da, mama tot timpul spune c ar vrea şi ea un spiriduş al caseiă care s calce rufele, spuse George... N-avem decât un vârcolac am rât,ă ă în pod, şi pitici, în toat gr dina. Spiă ă riduşii caselor stau în conacuri şi castele şi alte locuri din astea, n-ai prinde unul în casa noastr ...ă

Harry t cea. inând cont c Draco Reacredin avea tot ce era maiă Ţ ă ţă

16


bun, probabil c familia lui înota în aur vr jitoă ă resc. Şi-l închipuia pe Draco plimbându-se an oş în jurul unui conac somptuos. Da, îi st tea înţ ţ ă fire lui Draco s -şi trimit servitorul s -l împiedice pe Harry s seă ă ă ă întoarc la Hogwarts... Oare greşise când se încrezuse în Dobby?!ă

— Oricum, m bucur c am venit s te lu m, spuse Ron. Mă ă ă ă ă îngrijorasem când am v zut c nu-mi r spundeai la scrisori. La începută ă ă am crezut c era greşeala lui Errol..ă .

— Cine este Errol?— Bufni a noastr . Un bufni oi b trân de când lumea. N-ar fi fostţ ă ţ ă

prima dat când ar fi leşinat în timpul unei misiuni. Aşa c am încercată ă s -l împrumut pe Hermes...ă

— Pe cine?— Bufni a pe care i-au cump rat-o mama şi tata lui Percy când aţ ă

fost f cut Perfect, spuse Fred, de pe locul din fa .ă ţă— Dar nu a vrut s mi-l împrumute, zise Ron. Mi-a zis c aveaă ă

nevoie de el.— Percy se comport tare ciudat vara asta, zise George,ă

încruntându-se. Trimite o gr mad de scrisori şi st foarte mult timpă ă ă închis în camera lui... Adic , de câte ori po i s lustruieşti o insign deă ţ ă ă Perfect?... Conduci prea spre vest, Fred, ad ug el, ar tând spre busolaă ă ă de pe bord.

Fred învârti volanul.— Deci, tat l vostru ştie c a i luat maşina? întreb Harry, intuindă ă ţ ă

r spunsul.ă— P i... nu, spuse Ron, avea de lucru în seara asta. Sper c o vomă ă

putea pune la loc, în garaj, înainte s observe maă ma c am luat-o.ă— Şi ce face pân la urm tat l vostru la Minister?ă ă ă— Lucreaz în cel mai plictisitor departament, zise Ron. Oficiul deă

Folosire Neregulamentar a Obiectelor F cute de Încuia i.ă ă ţ— Ce anume?— Obiectele f cute de Încuia i şi apoi vr jite de noi, ştii tu... în cazulă ţ ă

în care ajung iar în casele sau magazinele Încuia ilor. Ca de pild , anulţ ă trecut, când a murit o vr jitoaă re b trân şi serviciul ei de ceai a ajunsă ă într-un magazin de antichit i. L-a cump rat o femeie, l-a dus acas şi aăţ ă ă vrut s le serveasc prietenelor ei ceaiul în noile ceşcu e. Î i dai seama,ă ă ţ ţ a fost un coşmar... Tata a f cut ore suplimentare s pă ă tămâni la rând.

— Ce s-a întâmplat?— Ceainicul a c piat şi a început s împroaşte cu ceai în jur. Un omă ă

a ajuns chiar în spital, cu biscui ii lipi i de nas. Tata era înnebunit. Nuţ ţ este decât el şi un vr jitor b trân, Perkins, în birou, şi au fost nevoi i să ă ţ ă fac Vr ji de Uitare şi tot felul de alte farmece, ca s acopere greşealaă ă ă ini ial .ţ ă

— Dar tat l t u... maşina asta...ă ăFred spuse, râzând:— Da, tata este pasionat dup toate chestiile care au legă ătur cuă

Încuia ii, magazia noastr este plin cu astfel de lucruri. Le desface înţ ă ă buc i, apoi le vr jeşte şi le asambleaz la loc. Dac s-ar face un raid înăţ ă ă ă

17


casa noastr , tata ar fi primul care ar fi arestat. Mama e foarte sup rată ă ă din cauza asta.

— Aia e strada principal , zise George, uitându-se peste parbriz.ă Ajungem în zece minute... La timp, tocmai se lumineaz de ziu ...ă ă

La est ap ruse o linie rozalie.ăFred coborî maşina mai spre p mânt şi Harry z ri pâlcuri de copaciă ă

şi terenuri agricole.— Suntem pu in în afara satului, spuse George, dragul nostru St.ţ

Catchpole...Maşina zbura din ce în ce mai jos. Printre pomi se z rea acumă

marginea unui soare de un roşu-str lucitor.ă— Victorie! zise Fred când, cu o uşoar bufnitur , atinseră ă ă

p mântul.ăAterizar lâng un garaj d r p nat, într-o curte mic , şi Harry v zuă ă ă ă ă ă ă

pentru prima oar casa lui Ron.ăAr ta de parc la început fusese o cocin de porci, în juă ă ă rul c reia seă

ad ugaser camere pe parcurs, pân se formaă ă ă ser mai multe etaje, atâtă de spiralate, de parc ar fi fost susă inute numai prin magie (cumţ probabil c şi era, îşi aminti Harry). Pe acoperişul roşu se vedeau patruă sau cinci hornuri. În fa a intr rii era înfipt o pl cu , pe care scriaţ ă ă ă ţă „Vizuina”. În jurul uşii se aflau nişte cizme şi un cazan ruginit. Mai multe g ini maronii se foiau prin curte.ă

— Nu este mare lucru, zise Ron.— Este minunat, zise Harry, bucuros, gândindu-se la Aleea Boschetelor.Coborâr din maşin .ă ă— Acum urc m cu mult grij , zise Fred, şi aştept m s ne chemeă ă ă ă ă

mama la micul dejun. Apoi tu, Ron, cobori în fug şi zici „Mami, uite cineă a venit asear !”, iar ea o s fie foarte fericit s -l vad pe Harry şiă ă ă ă ă nimeni nu va şti c am luat maşina!ă

— Exact, zise Ron. Vino, Harry, eu dorm la...Ron se înverzi deodat , cu ochii a inti i spre cas . Ceilal iă ţ ţ ă ţ trei se

întoarser , în direc ia privirii lă ţ ui.Doamna Weasley m rş luia prin curte, speriind g inile, şi eraă ă ă

uimitor, pentru o femeie scund , plinu şi cu o exă ţă presie binevoitoare pe fa , cât de bine putea s semene în acele momente cu un jandarm.ţă ă

— Ah! f cu Fred.ă— Doamne! zise George.Doamna Weasley se pro pi în fa a lor, cu mâinile în şolţă ţ duri, privind

când la o fa vinovat , când la alta. Purta un şor înflorat, din buzunarulţă ă ţ c ruia ieşea o baghet magic .ă ă ă

— Aşa, deci..., f cu ea.ă— Bun diminea a, mami, spuse George, cu o voce care se vroiaă ţ

mieroas , victorioas .ă ă— Ave i vreo idee cât de îngrijorat am fost? zise doamna Weasley,ţ ă

şoptit, ceea ce nu prevedea nimic bun.— Iart -ne, mam , dar ştii tu, a trebuit s ...ă ă ăTuturor celor trei b ie i ai doamnei Weasley, deşi mult mai înal iă ţ ţ

18


decât ea, li se înmuiar genunchii, în momentul în care furia ei seă rev rs asupra lor.ă ă

— Paturile goale! Nici un bilet! Maşina disp rut ... Dac a i fi avută ă ă ţ un accident?... Eram înnebunit de grij ... Şi vou , ce v pas ?... Nu v-aă ă ă ă ă p sat niciodat ... Ei, las c vine tat l vostru acas !... N-am avută ă ă ă ă ă niciodat asemenea probleme cu Bill, Charlie sau cu Percy...ă

— Perfectul Percy, bomb ni Fred.ă— NU-I AJUNGI NICI LA DEGETUL MIC LUI PERCY! ip doamnaţ ă

Weasley, înfigându-şi un deget în pieptul lui Fred. A i fi putut muri, a i fiţ ţ putut fi v zu iă ţ , a i fi putut s -l face i pe tat l vostru s -şi piard slujba...ţ ă ţ ă ă ă

P rea c durase ore întregi... Doamna Weasley ipase până ă ţ ă r guşise, dup care se întoarse spre Harry, care se dă ă ădu un pas înapoi.

— M bucur tare mult s te v d, Harry, dragule, spuse ea. Vino să ă ă ă m nânci ceva!ă

Se întoarse şi intr în cas , iar Harry, dup ce îi arunc o privireă ă ă ă descump nit lui Ron, care d du din cap, încurajator, o urm în untru.ă ă ă ă ă

Buc t ria era mic şi cam îngr m dit . În mijloc se aflaă ă ă ă ă ă o mas deă lemn, cu scaune, şi Harry se aşez pe marginea unui scaun, uitându-seă în jur. Nu mai fusese niciodat într-o cas de vr jitori.ă ă ă

Pe ceasul de pe peretele din fa exista o singur limb şi nu aveaţă ă ă cifre deloc. Pe margine erau scrise lucruri de genul: „Ora ceaiului”, „Ora de hr nit g inile” sau „Ai întârziat”. Deasupra şemineului, erau c r iă ă ă ţ puse pe trei rânduri, ale c ror titluri sunau cam aşa: „Vr ji i-v propriaă ă ţ ă brânz ”, „Farmece şi pr jituri”, „Petreceri magice!” Şi dac nu îl înşelaă ă ă auzul, radioul vechi, de lâng chiuvet , tocmai anună ă ase: „Ora Vr jilor,ţ ă cu celebra vr jitoare-cânt rea , Celesă ă ţă tina Warbeck”.

Doamna Weasley se agita în jurul lor, g tind micul dejun, pu ină ţ absent , aruncând priviri crunte fiilor ei, în timp ce punea nişte cârna iă ţ în tigaie, bomb nind din când în când câte ceva, de genul „Nu ştiu ce-aă fost în mintea voastr ” sau „N-aş fi crezut niciodat ”.ă ă

— Tu n-ai nici o vin , scumpul meu, îl linişti ea pe Harry, punându-iă opt sau nou cârna i în farfurie. Arthur şi cu mine ne-am f cut grijiă ţ ă pentru tine. Chiar ast -noapte ne gândeam s mergem s te lu m noiă ă ă ă înşine, dac nu i-ai fi r spuns lui Ron pân vineri. Dar chiar aşa (acum îiă ă ă mai punea şi trei ou ochiuri în farfurie), s zbori cu o maşin ă ă ă ilegală pân în cap tul cel lalt al rii... Dac v vedea cineva?...ă ă ă ţă ă ă

Flutur bagheta cu dezinvoltur peste vasele de sp lat din chiuvet ,ă ă ă ă care începur s se spele singure, z ng nind înceă ă ă ă tişor în fundal.

— Era înnorat, mam ! zise Fred.ă— Nu vorbi cu gura plin ! se r sti doamna Weasley.ă ă— Îl ineau nemâncat, mam ! zise George.ţ ă— Ei, şi tu! spuse doamna Weasley, dar pe un ton mult mai îndulcit,

şi începu s -i taie lui Harry felii de pâine şi să ă i le ung cu unt.ăAtunci se produse o diversiune, în persoana unei siluete mici, roşcate, într-o

c maş lung de noapte, care intr în buc t rie, dup care scoase ună ă ă ă ă ă ă mic chi it ţă şi fugi înapoi.

— Ginny, îi zise Ron lui Harry, abia şoptit. Sora mea. A vorbit de tine

19


toat vara!ă— Da, vrea şi un autograf de la tine, Harry, râse Fred, dar întâlni

privirea mamei lui, îşi plec privirile peste farfurie şi t cu mâlc.ă ăNimeni nu mai zise nimic, pân nu fur sp late şi puse la loc toateă ă ă

cele patru farfurii, ceea ce dur surprinz tor de pu in.ă ă ţ— M i s fie, sunt mort de oboseal , c sc Fred, cred c m duc să ă ă ă ă ă ă ă

m culc şi...ă— În nici un caz, se r oi doamna Weasley. Este vina la c nu aiăţ ă

dormit azi-noapte. Vei cur a gr dina de pitici în locul meu, iar s-auăţ ă adunat prea mul i şi ne scap de sub control.ţ ă

— Of, mam ...ă— Şi voi doi, la fel! ad ug ea, privind spre Ron şi Fred. Tu po i s teă ă ţ ă

duci s te culci, dragule, îi spuse ea lui Harry. Nu i-ai pus tu s zboare cuă ă maşina aia afurisit .ă

Dar Harry, c ruia nu îi era somn, zise repede:ă— Îl ajut şi eu pe Ron, nu am mai v zut niciodat o ă ă dezpiticire...— E foarte dr gu din partea ta, scumpule, dar e o muncă ţ ă

plictisitoare, zise doamna Weasley. Sta i s vedem ce are de spusţ ă Lockhart despre asta...

Şi lu o carte groas din teancul de pe şemineu. George începu să ă ă se vaite:

— Mam , dar ştim cum s dezpiticim o gr din .ă ă ă ăHarry se uit la coperta c r ii din mâna doamnei Weasley. Pe toată ă ţ ă

suprafa a ei, erau scrise cu litere aurii cuţ vintele: „Ghidul parazi ilorţ domestici” de Gilderoy Lockhart. Pe copert era o fotografie mare a unuiă vr jitor foarte chipeş, cu p r blond şi ondulat şi cu ochi albaştri. Caă ă peste tot în lumea magiei, poza se mişca şi vr jitorul, despre care Harryă credea c era Gilderoy Lockhart, le f cea obraznic cu ochiul. Doamnaă ă Weasley îi surâse.

— Ah, este minunat, zise ea, cunoaşte to i parazi ii domesţ ţ tici, ştie despre ce vorbeşte! E o carte extraordinar ...ă

— Mama îl simpatizeaz , spuse Fred, şoptit, dar suficient ca s fieă ă auzit...

— Nu fi ridicol, Fred, spuse doamna Weasley, cu obrajii pu inţ îmbujora i. Dac tot crezi c şti i mai bine ca Lockţ ă ă ţ hart, duce i-v ,ţ ă începe i, şi s v fereasc Sfântul s g sesc vreun pitic când vin înţ ă ă ă ă ă inspec ie.ţ

C scând şi bomb nind, b ie ii Weasley ieşir din cas , urma i deă ă ă ţ ă ă ţ Harry. Gr dina era mare şi, dup Harry, exact cum ar fi trebuit s fie oă ă ă gr din . Familiei Dursley nu i-ar fi pl cut — erau multe buruieni şi iarbaă ă ă trebuia tuns — dar la gard erau copaci mari şi noduroşi şi peste totă flori, despre care Harry nici nu auzise. Mai era şi un iaz mare, cu apă verzuie, plin cu broaşte.

— Şi Încuia ii au pitici de gr din , ştii doar, îi spuse Harrţ ă ă y lui Ron, în timp ce traversau gazonul.

— Da, am v zut lucrurile pe care ei le cred pitici, spuse Ron, aplecată şi cu capul într-o tuf . Ca nişte Moş Cr ciuni mici cu undi e...ă ă ţ

20


Se auzi un protest, tufa se scutur şi Ron se ridic în piă ă cioare.— Acesta este un pitic, zise el sumbru.— Las -m ! Las -m ! chi i piticul.ă ă ă ă ţăÎn mod sigur nu sem na cu Moş Cr ciun. Era mic şi cu un cap mare,ă ă

chel şi noduros, exact ca un cartof. Ron îl inea la distan , în timp ceţ ţă acesta d dea din picioruşe. Îl lu de glezne şi îl îă ă ntoarse cu capul în jos.

— Aşa trebuie s faci, zise el.ăRidic piticul deasupra capului („Las -m !”) şi începu s -l rotească ă ă ă ă

în cercuri mari asemenea unui lasou. V zând cât de şocat era Harry,ă Ron ad ug :ă ă

— Nu îi doare, trebuie doar s -i ame eşti, ca s nu mai g sească ţ ă ă ă drumul spre g urile lor.ă

Îi d du drumul piticului, care zbur cinci metri în aer şi apoi ateriză ă ă cu o bufnitur , dup gard, în plin câmp.ă ă

— Jalnic, zise Fred. Pariez c eu îl arunc pe al meu mai departe deă movila aia.

Harry înv repede s nu-i mai comp timeasc pe pitici. Primului aăţă ă ă ă vrut s -i dea drumul, pur şi simplu, dup gard, dar piticul, sim indu-iă ă ţ sl biciunea, îşi înfipse din ii ca acele în degetul lui Harry. Se chinui multă ţ s -l desprind de pe deget şi s -l azvârle, dar când o f cu..ă ă ă ă .

— Uau, Harry, cred c l-ai aruncat cam la dou zeci de metri...ă ăÎn curând, ploua cu pitici.— Vezi, nu sunt prea deştep i, spuse George, prinzând cinci sauţ

şase pitici deodat . Cum afl c are loc dezpiticirea se îmbulzesc s iasă ă ă ă ă s vad ce se întâmpl . Ai crede c s-au înv at pân acum s steaă ă ă ă ăţ ă ă cumin i, dar...ţ

Curând, ceata de pitici de pe câmp începu s mearg în parteaă ă opus , cu coada între picioare şi umerii l sa i.ă ă ţ

— Se vor întoarce, zise Ron, privind piticii disp rând în partea opusă ă a câmpului. Le place la nebunie aici... Tata este prea blând cu ei, crede c sunt amuzan i...ă ţ

Chiar în acel moment, se trânti uşa de la intrare.— A venit! spuse George. A venit tata!Şi fugir din gr din , înapoi în cas .ă ă ă ăDomnul Weasley era cufundat într-un scaun de bucăt rie, cu ochelarii da i josă ţ

de pe nas şi cu ochii închişi. Era un om slab, cu un început de chelie, dar pu inul p r care îi mai r m sese era la fel de roşu ca cel al copiilor s i.ţ ă ă ă ă Purta o mantie verde, lung , pr fuit şi uzat .ă ă ă ă

— Ce noapte, morm i el, apucând ceainicul şi uitându-se la copiiiă din jurul lui. Nou raiduri! Nou ! Şi b trânul Mondungus Fletcher aă ă ă încercat s îmi întind o curs când nu eram atent...ă ă ă

Domnul Weasley lu o gur bun de ceai şi oft .ă ă ă ă— Ai g sit ceva, tat ? întreb Fred, ner bd tă ă ă ă ă or.— N-am g sit decât nişte chei care se micşoreaz şi un ibrică ă

muşc tor, c sc domnul Weasley. Au fost nişte lucruri necuă ă ă rate, dar nu în departamentul meu. Lui Mortlake i s-a luat un interogatoriu în leg tur cu nişte dihori foarte b trâni, dar era treaba celor de laă ă ă

21


Comitetul Farmecelor Experimentale, Doamne-ajut ...ă— De ce s-ar obosi cineva s fac nişte chei s se micşoreze? spuseă ă ă

George.— Ca momeal pentru Încuia i, oft domnul Weasley. Vinde-le oă ţ ă

cheie care se tot micşoreaz pân dispare de tot, ca s nu o poat g siă ă ă ă ă când au nevoie... Desigur, este foarte greu s condamni pe cineva,ă pentru c nici un Încuiat nu ar recunoaşte c i se micşoreaz cheia... Oă ă ă s prefere s spun c a pierdut-o. Bat -i s -i bat , ar merge pân înă ă ă ă ă ă ă ă pânzele albe şi ar ignora magia, chiar dac ar vedea cu ochii lor... Dară nici n-o s v vin s crede i ce lucruri au început s farmece ai noştri...ă ă ă ă ţ ă

— MAŞINI, DE EXEMPLU?Ap ruse doamna Weasley, inând un v trai lung ca pe o sabie. Ochiiă ţ ă

domnului Weasley se deschiser . Privea cu viă nov ie spre so ia lui.ăţ ţ— Ma-Maşini, Molly, scumpo?— Da, Arthur, maşini, zise doamna Weasley, cu ochi sc pă ăr tori.ă

Po i s crezi c un vr jitor ar cump ra o maşin rugiţ ă ă ă ă ă nit , spunându-iă so iei lui c a luat-o doar ca s o demonteze şi s vad cum merge, cândţ ă ă ă ă de fapt o fermeca pentru a o face s zboare?ă

Domnul Weasley clipi des.— P i, draga mea, ar fi legal ce-a f cut, chiar dac , hm... ar fi fostă ă ă

mai bine dac ... Eh... i-ar fi spus so iei lui adevă ţ ărul... Este o condi ie laţ lege, vezi tu... atâta timp cât persoana nu inten ioneaz s o conducţ ă ă ă, faptul c maşina poate s zboare nu are nici o...ă ă

— Arthur Weasley, tu ai pus condi ia când ai scris legea aceea!ţ strig doamna Weasley. Ca s po i continua s te joci în magazia ta cuă ă ţ ă prostiile alea f cute de Încuia i! Şi dac vrei s ştii, Harry a venit azi-ă ţ ă ădiminea cu maşina cu care tu nu inten ionai s zbori!ţă ţ ă

— Harry? spuse domnul Weasley, pierdut. Care Harry?Se uit în jur, îl v zu pe Harry şi s ri de pe scaun.ă ă ă— Dumnezeule, chiar Harry Potter? Încântat de cunoştin , Ron ne-aţă

povestit atâtea despre...— Fiii t i au zburat cu maşina acas la Harry şi înapoi azi-noapte!ă ă

strig doamna Weasley. Ce spui despre asta, ei?ă— Într-adev r? întreb domnul Weasley, curios. A mers bine? A-ă ă

Adic ... (v zuse ochii doamnei Weasley care scă ă ăp rau scântei)... n-a fostă bine ce-a i f cut, b ie i... foarte, foarte r u, desigur...ţ ă ă ţ ă

— Haide s -i l s m cu ale lor, îi şopti Ron lui Harry, în timp ceă ă ă doamna Weasley se umfl ca o broasc . Hai s î i ar t camera mea!ă ă ă ţ ă

Se strecurar din buc t rie pe un hol îngust şi apoi spre o scar cuă ă ă ă trepte inegale, care mergea în zigzag prin toat casa. La al treilea etaj, oă uş era întredeschis . Harry z ri nişte ochi c prui privindu-l, înainte caă ă ă ă uşa s se trânteasc cu zgomot.ă ă

— Ginny, spuse Ron. Habar nu ai cât e de timid , întotă deauna se poartă cam ciudat din cauza asta...

Mai urcar dou etaje, pân ajunser în fa a unei uşi cu vopseauaă ă ă ă ţ jupuit şi cu o pl cu pe care scria: „Camera lui Ronald”.ă ă ţă

Harry intr , aproape dând cu capul de tavan, şi f cu ochii mari. Eraă ă

22


ca şi când ar fi intrat într-un furnal: aproape totul din camera lui Ron p rea s fie în nuan e de portocaă ă ţ liu-aprins: cuvertura de pe pat, pere ii,ţ chiar şi tavanul. Apoi îşi d du seama c aproape tot tapetul fuseseă ă acoperit cu postere care reprezentau aceiaşi şapte vr jitori şi magicieni,ă to i îmbr ca i cu nişte mantii portocalii, inând în mân m turi şi f cândţ ă ţ ţ ă ă ă frenetic cu mâna.

— Echipa ta de Vâjtha ? zise Harry.ţ— Tunurile din Chudley, spuse Ron, ar tând spre cuvertuă ra de pe

pat, care era împodobit cu dou ini iale TC, neă ă ţ gre, şi cu o ghiulea. Pe locul nou în lig !ă ă

C r ile de vr ji ale lui Ron erau puse neglijent într-un col , lâng ună ţ ă ţ ă morman de reviste cu benzi desenate, care p reau s fie toate numereleă ă revistei „Aventurile lui Martin Miggs, Încuiatul nebun”. Bagheta magic aă lui Ron se afla deasupra unui acvariu, plin cu mormoloci, pe pervaz, lâng şobolanul s u mare şi gri, Pungaşul, care dormea la soare. Harryă ă p şi peste un pachet de c r i de joc Care-Se-Îmă ă ţ part-Singure şi se uit peă fereastra micu . Pe câmpul îndeţă p rtat vedea cum, unul câte unul,ă piticii se strecurau înapoi în curtea familiei Weasley. Apoi se întoarse spre Ron, care îl privea ner bd tor, parc aşteptându-i p rerea.ă ă ă ă

— Camera mea e cam micu , spuse Ron, repede, nu ca aceea peţă care o aveai la Încuia i... Şi e chiar sub vârcolacul din pod, care bate totţ timpul în evi şi morm ie...ţ ă

Dar Harry, îi zâmbi larg şi spuse:— Este cea mai grozav cas în care am fost vreodat !ă ă ăUrechile lui Ron devenir brusc rozalii.ă

23


— CAPITOLUL IV —CALIGRAFIE ŞI PETE

Viata în „Vizuin ” era cu totul altfel decât pe Aleea Boschetelor.ă Familiei Dursley îi pl cea s fie totul pus la punct şi îngrijit, pe când înă ă casa familiei Weasley d deai la tot pasul de neprev zut şi de fel de felă ă de lucruri stranii. Harry avu primul şoc, când se uit în oglinda deă deasupra şemineului, care îi strig pe neaşteptate: „Bag - i c maşa înă ă ţ ă pantaloni, neglijentule!” Vârcolacul din pod urla şi trântea evi pe jos, deţ fiecare dat când era prea linişte, iar micile explozii din camera lui Fredă şi a lui George erau considerate perfect normale! Dar cel mai ciudat i se p rea lui Harry nu c oglinda vorbea sau c vârcolacul z ng nea când i-ă ă ă ă ă ţera lumea mai drag , ci faptul c toat lumea p rea s -l plac .ă ă ă ă ă ă

Doamna Weasley se îngrijea de starea şosetelor lui şi încerca s -l facă ă s m nânce câte patru por ii la fiecare mas . Domnului Weasley îiă ă ţ ă pl cea s stea lâng Harry la maă ă ă s , pentru a-l bombarda cu întreb riă ă despre via a Încuia iţ ţ lor, rugându-l s -i explice cum func ionau diverseă ţ lucruri, ca poşta sau prizele.

— Fascinant! spunea el, în timp ce Harry încerca s îl conving să ă ă foloseasc telefonul. ă Ingenios, într-adev r, în câte feluri au reuşit s seă ă descurce Încuia ii f r magie!ţ ă ă

Harry primi veşti de la Hogwarts într-o diminea însoţă rit , cam la oă s pt mân de când ajunsese la „Vizuin ”.ă ă ă ă

El şi Ron coborâser s ia micul dejun, unde îi g sir pe so iiă ă ă ă ţ Weasley şi pe Ginny, deja aşeza i la mas . În momenţ ă tul în care îl v zuă pe Harry, Ginny r sturn din greşeal castronul cu fulgi de ov z pe jos,ă ă ă ă care c zu cu o bufnitur puă ă ternic . Şi Ginny p rea foarte hot rât să ă ă ă ă r stoarne câte ceva, ori de câte ori intra Harry în camer ! Se repezi subă ă mas s ridice castronul şi reveni la mas cu fa a roşie, ca soarele cândă ă ă ţ apune. Pref cându-se c nu a observat, Harry se aşez şi lu pâineaă ă ă ă pr jit , pe care i-o întindea doamna Weasley.ă ă

— Scrisori de la şcoal , zise domnul Weasley, înmânându-le nişteă plicuri galbene, identice, lui Harry şi lui Ron, adresele fiind scrise cu cerneal verde. Dumbledore ştie deja c eşti aici, Harry, nu-i scapă ă ă nimic omului stuia. Şi voi a i primit câte o scrisoare, ad ug el, în timpă ţ ă ă ce Fred şi George, înc în pijamale, coborau sc rile.ă ă

Pentru câteva minute se l s o t cere deplin , to i fiind cufunda i înă ă ă ă ţ ţ citirea scrisorilor. Lui Harry i se spunea s ia Expresul de Hogwarts, caă de obicei, din sta ia King's Cross, pe întâi septembrie. De asemenea eraţ inclus o list cu c r ile de care avea nevoie anul acela.ă ă ă ţ

Elevii din anul II au nevoie de:

• Manual-Standard de vr ji (Treapta ă II), de Miranda Şoimtimid• Cum s scapi de un strigoiă , de Gilderoy Lockhart• Vacan e cu vr jitoareţ ă , de Gilderoy Lockhart

24


• Hoin rind cu vampiriiă , de Gilderoy Lockhart• C l torii cu spiriduşiă ă , de Gilderoy Lockhart• Expedi ii cu ţ vampiri, de Gilderoy Lockhart• La bra cu un vârcolac ţ de Gilderoy Lockhart• Un An cu Yeti, de Gilderoy Lockhart

Fred care îşi terminase şi el de citit lista, se uit şi la lista lui Harry.ă— Şi ie i s-au cerut toate c r ile lui Lockhart! zise el. Nouaţ ţ ă ţ

profesoar de „Ap rare contra Magiei Negre” trebuie s fie vreoă ă ă admiratoare de-a lui... pariez c e afurisit ...ă ă

În acel moment, Fred întâlni privirea mamei lui şi imediat îşi f cu deă lucru cu marmelada.

— N-or s fie ieftine, cu siguran , spuse George, uitându-se pentruă ţă un moment la p rin ii s i. C r ile lui Lockhart sunt foarte scumpe...ă ţ ă ă ţ

— O s ne descurc m, zise doamna Weasley, dar p rea îngrijorat .ă ă ă ă Presupun c vom lua multe lucruri pentru Ginny la mâna a doua...ă

— A, vii la Hogwarts anul acesta? o întreb Harry. ăGinny d du din cap, roşind pân la r d cina p rului eiă ă ă ă ă de foc, şi îşi

puse cotul în unt. Din fericire, nu observ niă meni, în afar de Harry,ă pentru c în acel moment intr fratele mai mare al lui Ron, Percy. Eraă ă deja îmbr cat, cu insigna deă Perfect în piept.

— Bun diminea a tuturor, zise Percy, vioi. Ce zi minuă ţ nat !ăSe aşez pe ultimul scaun r mas liber, dar s ri aproape imediat înă ă ă

sus, luând de sub el o m turic de praf cu pene gri. Cel pu in asta crezuă ă ţ Harry c era, pân observ c resă ă ă ă pira.

— Errol! spuse Ron, luând bufni a beteag de la Percy şi sco ând oţ ă ţ scrisoare de sub aripa lui. În sfârşit, mi-a r spuns Hermione! I-am scris şiă i-am spus c vrem s încerc m s te salv m de familia Dursley!ă ă ă ă ă

Îl aşez pe Errol pe o corniş de la uşa din spate, dar Errol seă ă pr buşi instantaneu, aşa c Ron îl puse pe prag, bomb nind: „Patetic!”ă ă ă Apoi deschise scrisoarea de la Hermione şi o citi cu voce tare.

Drag Ron şi Harry (dac eşti acolo)ă ă , Sper c totul a mers bine şi că ă nu a i f cut nimic ilegal ca s îl scoate i pe Harry de la rudele saleţ ă ă ţ , Ron, pentru c asta i-ar face probleme şi lui Harryă . Am fost foarte îngrijorată şi dac totul este în ordine cu Harryă , v rog anun a i-m şi pe mineă ţ ţ ă imediat. Dar poate ar fi mai bine s folosi i alt bufă ţ ă niţă, pentru c suntă convins c înc o misiune ar termina-oă ă ă pe a voastr !ă

Sunt foarte ocupat cu şcoalaă , desigur...

— Cum poate fi ocupat cu şcoala?! f cu Ron, îngrozit. Doar suntemă ă în vacan !ţă

... şi ne ducem la Londra miercurea viitoare s -mi cumă p r c r ile ă ă ţ noi. Ce-ar fi s ne întâlnim pe Aleea Diagon?ă

Spune i-mi şi mie ce se întâmplţ ă, cât de repede pute iţ , Cu drag, Hermione

25


— Perfect, putem merge s v lu m lucrurile atunci, zise doamnaă ă ă Weasley, începând s strâng masa. Ce ave i de gând ast zi?ă ă ţ ă

Harry, Ron, Fred şi George propuser s mearg în vâră ă ă ful dealului, la o c su pe care o avea familia Weasley. Era înconjurat de pomi şi nuă ţă ă se vedea satul de la poale. Asta însenina c puteau s fac antrenamentă ă ă la Vâjtha acolo, doar s nu zboare prea sus. Nu puteau s foloseascţ ă ă ă mingi adev rate de Vâjtha , fiindc ar fi fost cam greu de explicat ce-iă ţ ă cu ele, dac ar fi sc pat vreuna şi ar fi zburat pe deaă ă supra satului, în schimb, îşi aruncau mere unul altuia. Zburau pe rând pe m tura Nimbusă 2000 a lui Harry, vechea m tura a lui Ron, Steaua C z toare, fiindă ă ă dep şit pân şi de fluturi.ă ă ă

Cinci minute mai târziu urcau dealul, cu m turile pe umeri. Îlă întrebaser şi pe Percy dac nu vroia s vin cu ei, dar acesă ă ă ă ta spusese c era ocupat. Harry îl v zuse doar la ora mesei pân atunci, în restulă ă ă timpului se închidea în camera lui.

— Tare aş vrea s ştiu ce pune la cale, zise Fred, încruntână du-se. Nu este în apele lui. Rezultatele de la examenele lui au venit cu o zi înaintea ta. Dou sprezece N.O.V. şi n-a fost Prea încâă ntat!

— Nivele Obişnuite de Vr jitorieă , îi explic George luiă Harry, v zându-l cât era de nedumerit. Bill a luat tot dou sprezece. Dac nuă ă ă suntem aten i, vom mai avea un alt şef de promo ie în familie. Nu credţ ţ c aş mai putea suporă ta ruşinea asta.

Bill era cel mai mare frate Weasley. El şi cu cel de-al doilea frate, Charlie, terminaser deja Hogwarts. Harry nu-i cunoscuse pe nici unulă dintre ei, dar ştia c Charlie era în România, s studieze vampirii, iar Billă ă era în Egipt, reprezentant al B ncii Gringotts, banca vr jitorilor.ă ă

— Nu ştiu de unde o s aib mama şi tata bani pentru lucrurile deă ă şcoal anul sta, zise George dup un timp. Cinci seturi de “c r i deă ă ă ă ţ Lockhart! Şi Ginny are nevoie de pelerin şi baghet şi restul...ă ă

Harry nu zise nimic. Se sim ea destul de prost. Pus la p strare într-ţ ă ăun seif sub p mânt, la Gringotts, în Londra, se afla o mic avere pe careă ă i-o l saser p rin ii lui. Bineîn eles, numai în lumea vr jitoriei avea bani,ă ă ă ţ ţ ă nu puteai s foloseşti galeoni, stecli sau cnu i în magazinele Încuia ilor.ă ţ ţ Nu le spusese nimic unchilor lui de contul s u din banc , nu era conă ă vins c oroarea lor fa de magie includea şi un morman de monede de aur...ă ţă

*

Miercurea urm toare, doamna Weasley îi trezi pe to i, dis-de-ă ţdiminea . Dup şase sandviciuri cu costi afumat , de persoan , seţă ă ţă ă ă îmbr car de plecare şi doamna Weasley lu un ghiveci de flori de peă ă ă şemineu şi i-l ar t domnului Weasley.ă ă

— Arthur, s-au terminat, oft ea. O s mai cump r m ast zi... Eiă ă ă ă ă bine, musafirii întâi! Dup tine, Harry, scumpuleă !

Şi îi oferi ghiveciul.— Ce-Ce trebuie s fac? se sperie el.ă

26


— N-a mai c l torit niciodat cu Polen Zvrr, s ri Ron. Iart -mă ă ă ă ă ă Harry, am uitat!

— Niciodat ? întreb domnul Weasley. Dar cum ai ajus anul trecută ă pe Aleea Diagon s - i cumperi rechizite?ă ţ

— Cu metroul...— Chiar? zise domnul Weasley încântat. Cu trenuri? Cum se numesc, de fapt...— Nu acum, Arthur, spuse doamna Weasley. Polenul Zvrr este mult

mai rapid, dragule, dar, Dumnezeule, dac nu l-ai mai folosit până ă acum...

— O s fie totul bine, mam , zise Fred. Harry, uit -te la noi, maiă ă ă întâi.

Lu pu in polen de pe florile din ghiveci, se duse în fa a şemineuluiă ţ ţ şi îl arunc în fl c ri.ă ă ă

Cu un vuiet, focul deveni verde-smarald şi se f cu mai mare caă Fred, care p şi în mijlocul v p ii şi strig : „Aleea Diagon!” Şi dus a fost!ă ă ă ă

— Trebuie s vorbeşti foarte clar, dragule, îi zise doamna Weasleyă lui Harry, în timp ce George îşi b gase mâna în ghiveci. Şi ai grij s ieşiă ă ă prin gr tarul care trebuie...ă

— Prin ce? zise Harry, neliniştit, în timp ce focul se înte i din nou şi îlţ absorbi şi pe George.

— P i, vezi tu, sunt foarte multe locuri prin care po i s ieşi, dară ţ ă dac ai vorbit clar...ă

— Va fi bine, Molly, nu- i mai face atâtea probleme, zise domnulţ Weasley, luând şi el nişte Polen Zvrr.

— Dar, drag , dac se pierde, cum i-am explica unchiului şi m tuşiiă ă ă lui?

— Nu s-ar sup ra, nici o grij , o asigur Harry. Dudley ar crede că ă ă ă este o glum bun c m-am pierdut într-un şemiă ă ă neu, nu v face i grijiă ţ din pricina asta.

— Ei... bine... du-te dup Arthur, zise doamna Weasley. Când intri înă foc, spune unde vrei s mergi...ă

— Şi ine- i coatele lipite, îl sf tui Ron.ţ ţ ă— Şi ochii închişi, zise doamna Weasley. Funinginea...— Nu te foi prea mult, s nu nimereşti în alt şemineu...ă— S nu intri în panic şi s ieşi prea devreme, aşteapt pân îi veziă ă ă ă ă

pe Fred şi pe George!Str duindu-se s memoreze toate sfaturile, Harry lu un vârf deă ă ă

Polen Zvrr şi se duse în fa a şemineului. Trase aer în piept, aruncţ ă polenul în fl c ri şi p şi în foc. Focul era caă ă ă un vânt c ldu . Deschiseă ţ gura şi înghi i imediat nişte cenuş fierbinte.ţ ă

— Aleea Di-Diagon, tuşi el.Se sim i de parc s-ar fi scurs prin g urile unei prize. P rea s seţ ă ă ă ă

roteasc foarte repede... Scrâşnetul din urechile sale era asurzitor...ă Încerc s in ochii deschişi, dar vâlă ă ţ ă toarea fl c rilor verzi îl ame ea...ă ă ţ Se lovi cu cotul de ceva tare. Îşi strânse repede bra ele pe lâng corp...ţ ă Înc se învârtea şi iar se învârtea... Acum se sim ea de parc l-ar fiă ţ ă p lmuit nişte mâini reci... Privind cu ochii întredeschişi, v zu prină ă

27


ochelari un şir de şeminee, neclar, şi frânturi ale camerelor de dincolo de ele... Sandviciurile cu costi afuţă mat i se zb teau în stomac...ă ă Închise iar ochii, rugându-se s se termine totul mai repede, dar în acelă moment c zu pe burt pe piatra rece, auzind cum i se fac nd riă ă ţă ă ochelarii.

Ame it şi lovit, plin de funingine, se ridic buimac, cu ochelarii spar iţ ă ţ la ochi. Era absolut singur, dar unde era habar n-avea! Tot ce ştia era că se afla într-un şemineu de piatr , în ceea ce p rea s fie magazinul unuiă ă ă vr jitor, dar nimic de acolo nu p rea s fie pe lista de la Hogwarts.ă ă ă

O cutie de sticl din apropiere con inea o mân uscat pe o pern ,ă ţ ă ă ă un pachet de c r i, p tat cu sânge, şi un ochi de stiă ţ ă cl . Nişte m ştiă ă diavoleşti atârnau pe pere i, câteva oase omeneşti z ceau pe casa deţ ă bani, iar de tavan atârnau nişte instrumente ruginite. Şi mai grav, strada întunecat şi îngusă t pe care o vedea Harry pe geamul magazinuluiă pr fuit, nu era în nici un caz Aleea Diagon!ă

Cu cât ieşea mai repede de acolo, cu atât mai bine. Cu nasul sângerând unde se lovise de vatr , Harry se îndrept încetişor şi cuă ă precau ie spre uş , dar înainte s apuce s parcurg jum tateaţ ă ă ă ă ă distan ei, doi oameni ap rur de partea cealalt a vitrinei, iar unulţ ă ă ă dintre ei era chiar ultima persoan pe care ar fi vrut Harry s oă ă întâlneasc , aşa cum era, r t cit, plin de funingine şi cu ochelarii spar i:ă ă ă ţ Draco Reacredin !ţă

Harry privi repede în jur şi z ri un dulap mare şi negruă în stânga sa. Se arunc în untru şi închise uşile, l sând o cr p tur mic pentru aă ă ă ă ă ă ă vedea ce se întâmpl . Câteva secunde mai târziu, sun clopo elul şi ceiă ă ţ doi intrar în maă gazin.

B rbatul care îl înso ea pe Draco nu putea fi decât tat l lui. Aveaă ţ ă aceeaşi fa palid şi ascu it şi nişte ochi verzi şi reci, identici cu aiţă ă ţ ă fiului s u. Domnul Reacredin se plimă ţă b prin magazin, privind aleneă spre obiectele expuse la vânzare, şi agit un clopo el de pe tejghea, nuă ţ înainte de a-i spune fiul s u:ă

— Nu atinge nimic, Draco!Draco, tocmai se întindea dup ochiul de sticl :ă ă— Parc ai zis c vrei s -mi faci un cadou...ă ă ă— Am spus c o s - i iau o m tur de competi ie, spuse taă ă ţ ă ă ţ t l s u,ă ă

b tând cu degetele în tejghea.ă— La ce bun, dac nu sunt în echipa casei? zise Draco, bosumflat şiă

enervat. Harry Potter a primit un Nimbus 2000 anul trecut. Chiar de la Dumbledore, ca s poat s joace pentru Cercetaşi. Nici m car nu joacă ă ă ă ă atât de bine, doar pentru c este celebru... Hm, celebru fiindc are oă ă cicatrice stupid pe frunte...ă

Draco se aplec pentru a examina un raft plin cu cranii.ă— ... şi toat lumea crede c este atât de deştept, minuă ă natul Potter

cu cicatricea şi m tura lui...ă— Mi-ai mai spus deja de vreo sut de ori pân acum, zise domnulă ă

Reacredin , aruncând o privire menit s -şi calţă ă ă meze fiul, şi î iţ reamintesc c nu este... prundent... s pari a nu ine la Harry Potter,ă ă ţ

28


când majoritatea semenilor noştri îl consider eroul care l-a f cut peă ă Lordul Întunericului s disă par ... Ah, domnule Borgin...ă

Un b rbat încovoiat ap ru la cas , dându-şi la o parte p rul c runtă ă ă ă ă şi slinos.

— Domnule Reacredin , ce pl cere s v v d, zise domţă ă ă ă ă nul Borgin, cu o voce la fel de alunecoas ca şi p rul s u. Încântat de cunoştin ,ă ă ă ţă tinere domn Reacredin ... Cu ce v pot fi de ajutor? Trebuie s v ar t,ţă ă ă ă ă a venit tocmai azi şi la un pre acceptabil...ţ

— Ast zi nu cump r nimic, domnule Borgin, ci vând, spuse domnulă ă Reacredin .ţă

— Vinde i?ţZâmbetul de pe fa a lui Borgin pieri treptat.ţ— A i auzit, cu siguran , c Ministerul face din ce în ce mai multeţ ţă ă

raiduri, zise domnul Reacredin , sco ând un maţă ţ nuscris de pergament şi desf cându-l în fa a domnului Boră ţ gin, pentru ca acesta s -l poat citi.ă ă Posed nişte... cum s v spun... ă ă obiecte care m-ar putea face s m simtă ă prost, dac ar fi g site în timpul vreunui raid al Ministerului...ă ă

Domnul Borgin îşi puse ochelarii pe nas şi privi lista.— Ministerul nu v-ar deranja pe dumneavoastr , domnule, cuă

siguran !...ţăDomnul Reacredin ridic din umeri.ţă ă— N-am fost vizitat înc . Numele meu impune un anumit respect,ă

dar Ministerul Magiei este din ce în ce mai b gă ăcios. Sunt nişte zvonuri despre o nou lege a Protec iei Încuia ilor... F r îndoial c acel ă ţ ţ ă ă ă ă mâncat de purici, iubitor de Încuia iţ , prostul de Arthur Weasley, este în spatele ei...

Harry sim i cum îi clocotea sângele de furie.ţ— Şi dup cum vede i, unele lucruri ar putea s par ...ă ţ ă ă— V în eleg perfect, domnule, bineîn eles, spuse domnul Borgin.ă ţ ţ

S vedem...ă— Po i s -mi cumperi ţ ă aia? îi întrerupse Draco, ar tând spre mânaă

uscat de pe pern .ă ă— Ah, Mâna Gloriei! zise domnul Borgin, l sând la o parte listaă

domnului Reacredin şi ducându-se la Draco. Pune i o lumânare în ea şiţă ţ va da lumin numai posesorului! Cel mai bun prieten al ho ilor şiă ţ pungaşilor! Fiul dumneavoastr are gusturi bune, domnule!ă

— Sper c fiul meu va ajunge mai mult decât ho sau pună ţ gaş, Borgin, zise domnul Reacredin , cu r ceal , şi domnul Borgin spuseţă ă ă repede:

— N-am vrut s v jignesc, domnule, eu am vrut...ă ă— Deşi, dac n-o s ia note mai mari, spuse domnul Reacredin , peă ă ţă

un ton şi mai sumbru, s-ar putea s nu ajung altceva, într-adev r...ă ă ă— Nu e vina mea, se r zvr ti Draco. Profesorii au elevi prefera i, caă ă ţ

Hermione Granger, aia...— Credeam c o s - i fie ruşine c ai fost întrecut la toateă ă ţ ă

examenele de o fat ! Şi care nici m car nu provine dintr-o familie deă ă vr jitori, se r sti domnul Reacredin .ă ă ţă

„Ha!” f cu Harry în gând, fericit c îl vede pe Draco umilit şi furios.ă ă

29


— Aşa se întâmpl peste tot, zise domnul Borgin, sângele de vr jitoră ă nu mai este luat în considera ie, ca alt dat ...ţ ă ă

— Nu şi în cazul meu, zise domnul Reacredin , cu n rile frem tând.ţă ă ă— Nu, domnule, şi eu gândesc la fel, zise domnul Borgin, f când oă

plec ciune.ă— În acest caz, poate ne putem întoarce la lista mea, spuse domnul

Reacredin , gr bit. Am treburi importante, Borţă ă gin, sunt aşteptat în altă parte ast zi.ă

Începur s se tocmeasc . Harry privea cum Draco se apropia dină ă ă ce în ce mai mult de ascunz toarea sa, cerceă tând lucrurile puse la vânzare. Se opri s examineze îndeaă proape frânghia şerpuit aă Sugrum torului şi s citeasc , rânjind, pl cu a de lâng un colier deă ă ă ă ţ ă opal: „Aten ie! Nu atinge i! Blestemat! Pân acum au muritţ ţ ă nou sprezece Încuia i care l-au purtat!”ă ţ

Draco puse ochii pe dulapul în care era ascuns Harry. Se apropie... întinse mâna spre mâner...

— Gata, strig domnul Reacredin . Haide, Draco!ă ţăHarry r sufl uşurat, v zându-l pe Draco îndep rtându-se.ă ă ă ă— O zi bun , domnule Borgin, v aştept mâine s lua i luă ă ă ţ crurile!În momentul în care se închise uşa, domnul Borgin îşi d du aramaă

pe fa .ţă— S ai tu o zi bun , domnule Reacredin , şi dac este adeă ă ţă ă v rat ceă

se spune, mi-a i vândut numai o jum tate din ce ave i în conaculţ ă ţ dumneavoastr ...ă

Bomb nind, domnul Borgin ieşi din camer . Harry mai aşteptă ă ă pu in, în caz c se întorcea, trecu în grab pe lâng vitrine şi ieşi pe uşaţ ă ă ă magazinului.

Punându-şi ochelarii spar i la ochi, se uit în jur. Ajunţ ă sese pe o alee murdar care p rea s fie m rginit numai de magazine dedicate Magieiă ă ă ă ă Negre. Cel din care tocmai ieşise, „Borgin şi Burkes”, p rea s fie celă ă mai mare. Vizavi era o vitrin sinistr , cu capete uscate, şi dou caseă ă ă mai jos, v zu o cuşc mare, plin ochi cu p ianjeni uriaşi şi negri. Doiă ă ă ă vr jitori cam ponosi i îl priveau din umbra unei uşi. Simă ţ indu-se nelaloculţ lui, Harry trecu mai departe, încercând s -şi in ochelarii pe nas şiă ţ ă sperând, deşi nu era cazul, c va putea g si o cale de ieşire.ă ă

Pl cu a de lemn de deasupra unui magazin de lumân ri otr vite îlă ţ ă ă anun a c era pe Aleea Nocturn. Asta nu-l ajuta cu nimic, având înţ ă vedere c Harry nu mai fusese niciodat într-un astfel de loc.ă ă Presupunea c nu vorbise destul de clar în şemineul familiei Weasley,ă gura fiindu-i plin de cenuş . Încercând s -şi p streze calmul, se întrebă ă ă ă ă ce s fac mai departe.ă ă

— Doar nu te-ai pierdut, nu-i aşa, dragul meu? îi r sun o voce înă ă ureche, f cându-l s tresar .ă ă ă

O vr jitoare b trân st tea în fa a lui, inând în mân o tav cu ceeaă ă ă ă ţ ţ ă ă ce p reau s fie nişte unghii omeneşti întregi. Îl privi, ar tându-şi din iiă ă ă ţ mânca i de carii, şi Harry se trase înapoi.ţ

— Nu, mul umesc, zise el, doar c ...ţ ă

30


— HARRY, ce cau i aici?ţInima lui Harry d du s -i sparg pieptul. La fel şi cea a vr jitoarei, şiă ă ă ă

o mul ime de unghii se pr v lir la picioarele ei. Începu s blesteme,ţ ă ă ă ă furioas , în timp ce silueta masiv a lui Hagrid, paznicul vânatului de laă ă Hogwarts, se îndrepta spre ei, ochii s i negri, ca de c r buş, scânteindă ă ă peste barba-i epoas .ţ ă

— Hagrid! exclam Harry, uşurat. M-am pierdut... Polenul Zvrr...ăHagrid îl apuc pe Harry de dup umeri şi îl trase deă ă parte de

vr jitoare, r sturnându-i tava din mâini. Urletele şi ipetele ei îi urm riră ă ţ ă ă mult vreme, de-a lungul aleii întoră tocheate. Harry z ri în dep rtare oă ă cl dire de marmur alb : Banca Gringotts! Hagrid îl adusese exact peă ă ă Aleea Diagon.

— În ce hal eşti! f cu Hagrid, scuturându-l de funingine cu putere,ă încât aproape c îl împinse într-o baleg de dragon, aflat în fa a uneiă ă ă ţ farmacii. Ce c utai pe Aleea Nocturn? Un loc mizerabil... Harry, nu mi-ară pl cea s te vad cineva pe aici...ă ă ă

— Mi-am dat seama, zise Harry, ferindu-se de Hagrid, care vroia s -lă scuture iar. i-am spus, doar, m-am pierdut... Dar tu, ce c utai acolo?Ţ ă

— C utam nişte ă Insecticid împotriva melcilor, morm i Hagrid. Distrugă varza de la şcoal . Doar nu eşti aici de unul singur?ă

— Stau la familia Weasley, dar am fost desp r i i, îi explic Harry.ă ţ ţ ă Trebuie s m duc s -i g sesc...ă ă ă ă

— Cum de nu mi-ai r spuns la scrisori? întreb Hagrid, în timp ceă ă Harry alerga pe lâng el (trei paşi de-ai lui Harry f ceau cât un pas de-ală ă lui Hagrid).

Harry îi explic tot ce se întâmplase cu Dobby şi cu famiă lia Dursley.— Încuia i nenoroci i, mârâi Hagid. Dac aş fi ştiut...ţ ţ ă— Harry! Harry! Aici!Harry ridic privirile şi o v zu pe Hermione Granger în capul sc riloră ă ă

albe ale B ncii Gringotts. Coborî în fug spre ei, p ru-i castaniu şi stufosă ă ă fluturându-i în vânt.

— Ce s-a întâmplat cu ochelarii t i? Bun , Hagrid... Ah, e minunat să ă ă v v d iar... Intri la Gringotts, Harry?ă ă

— De îndat ce-l g sesc pe Ron şi pe ai lui...ă ă— N-o s mai dureze mult, zâmbi Hagrid.ăHarry şi Hermione se uitar în jur şi v zur în mul ime cl ile roşii aleă ă ă ţ ă

lui Ron, Fred, George şi Percy! Era şi domnul Weasley cu ei.— Harry, speram s te fi dus doar cu un şemineu mai departe...,ă

gâfâi domnul Weasley şi îşi şterse cu batista chelia lucioas . Molly esteă disperat ... O s apar şi ea...ă ă ă

— Pe unde ai ieşit? întreb Ron.ă— Pe Aleea Nocturn, zise Hagrid, sumbru.— Formidabil! strigar Fred şi George într-un glas.ă— Noi nu avem voie s ne ducem acolo, zise Ron, invidios.ă— Şi eu sunt de p rerea asta, bomb ni Hagrid.ă ăDoamna Weasley se ar t la orizont. Venea alergând, cuă ă geanta

într-o mân şi târând-o pe Ginny cu cealalt .ă ă

31


— Oh, Harry, Dumnezeule, bine c-ai ap rut...ăTr gându-şi sufletul, scoase o perie de haine din geantă ă şi începu

s -l cure e de funinginea pe care nu reuşise s o dea Hagrid jos. Domnulă ţ ă Weasley lu ochelarii lui Harry, îi atinse cu bagheta lui magic şi i-i d duă ă ă înapoi, nou-nou i!ţ

— Ei bine, trebuie s plec, zise Hagrid, care avea mâna prină s ca înă cleşte de doamna Weasley („Aleea Nocturn! Doamne, Hagrid, dac nu l-ăai fi g sit tu?”). Ne vedem la Hogwarts!ă

Şi Hagrid se îndep rt , cu trei capete mai înalt decât toată ă ă mul imea de pe strad .ţ ă

— Ghici i pe cine am v zut în magazinul „Borgin şi Burkes”? îiţ ă întreb Harry pe Ron şi pe Hermione, în timp ce urcau sc rile b ncii. Peă ă ă Draco şi pe tat l lui!ă

— Lucius Reacredin a cump rat ceva? întreb domnul Weasley cuţă ă ă asprime, din spatele lor.

— Nu, vindea.— Aha, e îngrijorat, spuse domnul Weasley cu o satisfac ie v dit .ţ ă ă

Ah, cât mi-ar pl cea s -l prind pe Lucius cu ceva...ă ă— Ai grij , Arthur, zise doamna Weasley, t ios, în timp ce erauă ă

pofti i în untru de c tre un spiriduş, care f cea plecţ ă ă ă ăciuni peste plec ciuni. Familia aia e îngrozitoare, nu te pune cu ei!ă

— Deci, crezi c nu pot s -i in piept lui Lucius Reaă ă ţ credin , da?ţă întreb domnul Weasley, indignat, dar uit de toate când îi v zu peă ă ă p rin ii Hermionei, care st teau ner bă ţ ă ă d tori la ghişeul lung cât toată ă sala de marmur alb , aşteptând ca Hermione s -i prezinte.ă ă ă

— Dar sunte i... ... Încuia i! zise domnul Weasley, încântat.ţ ăăă ţ Trebuie s ieşim la un pahar! Ce ave i acolo? A, schimba i bani de-aiă ţ ţ voştri... Molly, uite!

Şi ar t entuziasmat spre bancnotele din mâna doamnei Granger.ă ă— Ne întâlnim aici mai târziu, îi spuse Ron lui Hermione, în timp ce

Harry şi familia Weasley erau conduşi spre seifurile lor subterane de c tre un alt spiriduş al b ncii.ă ă

Se ajungea la seifuri cu nişte vagonete, conduse de spiriduşi. Acestea zburau cu mare vitez pe şinele în miniatur , prin tuneleleă ă subterane ale b ncii. Lui Harry îi pl cu foarte mult c l toria trepidantă ă ă ă ă pân la seiful familiei Weasley, dar odat ajuns acolo se sim i îngrozitor,ă ă ţ mult mai îngrozitor decât pe Aleea Nocturn, când fu deschis seiful familiei Wesley. Con inea o gr m joar mic de stecli de argint şi doarţ ă ă ă ă un galeon de aur. Doamna Weasley se sim i foarte stânjeţ nit , cândă trebui s adune totul în poşeta ei. Harry se sim i şi mai prost cândă ţ ajunser la seiful lui. A încercat cât a putut s ascund con inutul lui deă ă ă ţ ochii familiei Weasley, îndesându-şi în grab un pumn de monede într-oă geant de piele.ă

Când ajunser din nou afar , pe treptele b ncii, se desp r ir . Percyă ă ă ă ţ ă morm i c avea nevoie de o nou pan de scris. Fred şi George îlă ă ă ă z riser pe prietenul lor de la Hogă ă warts, Lee Jordan. Doamna Weasley şi Ginny mergeau la un magazin de pelerine la mâna a doua. Domnul

32


Weasley insista s -i duc pe Grangeri la „Ceaunul cr pat”, s bea cevaă ă ă ă împreun .ă

— Ne întâlnim cu to ii în fa la „Caligrafie şi pete”, într-o or , ca sţ ţă ă ă v cump r m manualele, spuse doamna Weasley şi o lu pe Ginny deă ă ă ă mân .ă

— Şi s nu pune i cumva piciorul pe Aleea Nocturn! le mai strig eaă ţ ă gemenilor care disp reau în mul ime.ă ţ

Harry, Ron şi Hermione pornir s se plimbe pe stradaă ă întortocheat , pavat cu piatr de râu. Punga plin cu aur, argint şiă ă ă ă bronz cerea s fie cheltuit , aşa c ceru repede treiă ă ă înghe ate deţ c pşuni şi unt de arahide, pe care le mâncar cu pl cere de-a lungulă ă ă str zii, uitându-se la fermec toarele vitrine. Ron privi îndelung un setă ă complet de mantii „Chudley”, din vitrina magazinului „Articole de Vâjtha , de cea mai bun calitate”, pân când Hermione îi târî vizavi, sţ ă ă ă cumpere cerneal şi pergament. În magazinul „Glume, Pozne şiă Giumbuşlucuri”, se întâlnir cu Fred, George şi Lee Jordan, care studiauă cu aten ie „Fabuloasele Artificii F r -C ldur ale doctorului Filibuster”,ţ ă ă ă ă iar într-un magazin micu , plin de tot felul de baghete rupte, cântareţ ieftine de alam şi mantii vechi şi pline de pete de po iuni, d dur pesteă ţ ă ă Percy, adâncit în lectura unei c r ulii plictisitoare, care se numeaă ţ „Perfec ii la putere”.ţ

— Un studiu al Perfec ilor de la Hogwarts şiţ viitoarele lor cariere, citi Ron, cu voce tare, de pe copert . Fascinant!...ă

— Pleac de-aici, se r sti Percy.ă ă— Da, este foarte ambi ios. Percy şi-a f cut fel de fel de planuri...ţ ă

vrea s devin Ministrul Magiei..., le spuse el lui Harry şi Hermionei, înă ă şoapt , în timp ce se îndep rtau de Percy, l sându-l cu ale lui.ă ă ă

O or mai târziu, se îndreptau spre „Caligrafie şi pete”. În orice caz,ă nu erau singurii care se duceau la aceast libr rie. Cum se apropiar ,ă ă ă v zur , spre marea lor mirare, puzderie de oameni, îmbulzindu-se spreă ă uş , încercând s for eze intrarea. Motivul era o pancart pus peă ă ţ ă ă fereastra de sus:

GILDEROY LOCKHARTva da autografe pe celebra sa autobiografie„Frumosul de mine”Ast zi, 12,30 -16,30ă

— Ah, l-am putea întâlni! exclam Hermione. Vreau s spun, a scrisă ă aproape toate c r ile de pe list !ă ţ ă

Mul imea p rea s fie compus din vr jitoare cam de vârstaţ ă ă ă ă doamnei Weasley. Un vr jitor, h r uit de mul ime, st tea la uş ,ă ă ţ ţ ă ă îndemnându-le:

— Cu calm, v rog, doamnelor... nu împinge i aşa... ave i grij deă ţ ţ ă c r i, off...ă ţ

Harry, Ron şi Hermione se strecurar în untru. O coad lung duceaă ă ă ă pân în fundul magazinului, unde Gilderoy Lockhart semna c r ile.ă ă ţ

33


Înşf c fiecare câte un exemplar din „Frumosul de mine” şi se scurseră ă ă de-a lungul cozii pân la familia Weasley, care st tea la rând al turi deă ă ă domnul şi doamna Granger.

— A, aici era i, foarte bine, spuse doamna Weasley, pţ ărând c maiă avea pu in şi se sufoca şi îşi tot aranja p rul. În câteva minute vomţ ă putea s -l vedem...ă

Gilderoy Lockhart veni f r grab , se aşez la mas , înconjurat deă ă ă ă ă multe poze cu chipul lui, toate f când cu oă chiul şi fermecând mul imeaţ cu zâmbetul s u încânt tor. Lockhart în carne şi oase purta o mantie deă ă culoarea florilor de Nu-m -uita, care se asorta perfect cu ochii lui. Coiă ful s u de vr jitor era aşezat şmechereşte pe p rul ondulat.ă ă ă

Un om scund şi enervant se fâ âia de colo-colo, f când poze cu unţ ă aparat de fotografiat, mare şi negru, care scotea nori de fum violet cu fiecare bli orbitor.ţ

— La o parte, acolo, se r oi el la Ron, dându-se mai în spate pentruăţ a face o poz mai bun . Sunt poze pentru „Profetul zilei”!ă ă

— Mare brânz , zise Ron, ştergându-şi pantoful, pe care îl c lcaseă ă fotograful.

Gilderoy Lockhart îl auzi. Privi în sus şi îl v zu pe Ron şi apoi peă Harry. Atunci s ri în picioare şi strig de-a dreptul:ă ă

— Nu se poate! Harry Potter?Mul imea se d du la o parte, şoptind emo ionat . Lockţ ă ţ ă hart se

n pusti înainte, îl lu pe Harry de mân şi îl aduse în. fa . Mul imeaă ă ă ţă ţ izbucni în aplauze. Harry sim ea c îi ia foc fa a, când Lockhart d duţ ă ţ ă mâna cu el pentru fotograful care f cea poze în disperare, îngropândă familia Weasley în nori grei de fum.

— Un zâmbet mare şi frumos, Harry, zise Lockhart printre din ii s iţ ă sclipitori. Împreun , noi doi, merit m prima paă ă gin !ă

Când în sfârşit d du drumul mâinii lui Harry, acesta nu-şi mai sim eaă ţ degetele. Încerc s se duc înapoi, la familia Weasley, dar Lockhart îlă ă ă lu pe dup umeri şi îl trase lâng el.ă ă ă

— Doamnelor şi domnilor, zise el tare, cerând linişte. Acesta este un moment extraordinar! Momentul perfect pentru a face un mic anun , peţ care l-am preg tit de ceva vreme! Când tân rul Harry, aici de fa , aă ă ţă p şit ast zi în „Caligrafie şi pete”, nu vroia decât s -mi cumpereă ă ă autobiografia, pe care i-o voi d rui cu cea mai mare pl cereă ă ...

Mul imea aplaud iar, încântat .ţ ă ă— Habar nu avea, continu Lockhart, scuturându-l pe Harry atât deă

tare, încât ochelarii îi alunecar pe vârful nasului, c va primi, în curând,ă ă mult, mult mai mult decât cartea mea, „Frumosul de mine”. El şi colegii lui, m vor avea printre ei. Da, doamnelor şi domnilor, am marea plă ă-cere s v anun c luna aceasta voi ocupa postul de profeă ă ţ ă sor al cursului „Ap rare contra Magiei Negre”, la Hogwarts, Şcoala de Magie, Farmeceă şi Vr jitorii!ă

Mul imea aclam şi b tu din palme, iar Harry se trezi cu toateţ ă ă lucr rile lui Gilderoy Lockhart, din toate timpurile. Cl tinându-se pu ină ă ţ sub greutatea c r ilor, reuşi s ias din lumina reflectoarelor şi s seă ţ ă ă ă

34


îndrepte spre un col al caţ merei, unde st tea Ginny lâng noul ei ceaun.ă ă— Po i s le iei tu pe astea, îi şopti Harry, r sturnând c r ile înţ ă ă ă ţ

cazan. O s mi le cump r eu pe ale...ă ă— Cred c i-a pl cut la nebunie, nu-i aşa, Potter? zise o voce peă ţ ă

care Harry o recunoscu de îndat .ăSe ridic şi se trezi nas în nas cu Draco Reacredin , care abordaă ţă

rânjetul s u tradi ional.ă ţ— Celebrul Harry Potter, sublinie Draco. Nici m car într-o libr rie nuă ă

po i s intri, f r s ajungi pe prima pagin a ziarelor!...ţ ă ă ă ă ă— Las -l în pace, doar nu el a vrut toate astea! spuse Ginny.ăEra pentru prima dat când vorbea în fa a lui Harry. Îl privi crunt peă ţ

Draco.— Potter, i-ai g sit o prieten ! cârâi Draco, ironic.ţ ă ăGinny se înroşi ca focul, în timp ce Ron şi Hermione veneau spre ei,

fiecare cu un teanc de c r i scrise de Lockă ţ hart.— A, tu erai, zise Ron, uitându-se la Draco ca la ceva nepl cut de peă

talpa pantofului s u. Cred c eşti tare sură ă prins s -l vezi pe Harry aici,ă nu?

— Nu atât pe cât sunt s te v d pe tine într-un magazin, Weasley, îiă ă r spunse acru Draco. Probabil c p rin ii t i vor fl mânzi o lun ca să ă ă ţ ă ă ă ă poat pl ti toate astea.ă ă

Ron se f cu la fel de roşu la fa ca Ginny. Îşi puse şi el c r ile înă ţă ă ţ ceaunul lui Ginny şi porni spre Draco, dar Harry şi Hermione îl oprir ,ă tr gându-l de hain .ă ă

— Ron! spuse doamna Weasley, f cându-şi loc prin mulă ime,ţ împreun cu Fred şi George. Ce faci? Ce nebunie e aici, hai s ieşim!ă ă

— M i, m i, m i s fie... Arthur Weasley!ă ă ă ăEra domnul Reacredin . St tea cu mâna pe um rul lui Draco,ţă ă ă

rânjind în acelaşi chip, ca şi odrasla lui.— Lucius, spuse domnul Weasley, dând rece din cap.— Mare agita ie la Minister, am auzit, îl provoc domnulţ ă

Reacredin . Cu toate raidurile astea... sper c v pl tesc oreleţă ă ă ă suplimentare?

Se aplec asupra ceaunului lui Ginny şi scoase, dintre c r ileă ă ţ lucioase ale lui Lockhart, o carte foarte veche şi extrem de ponosit :ă „Ghidul încep torului în ale transfiă gur rii” de Emeric Vjjt.ă

— Evident c nu, r spunse tot el. Vai, Doamne, la ce te ajut s fii oă ă ă ă ruşine pentru numele de vr jitor, dac nici m car nu te pl tesc caă ă ă ă lumea?

Domnul Weasley se înroşi şi mai tare ca Ginny şi Ron.— Avem nişte no iuni total diferite despre ceea ce înseamţ n s faciă ă

de ruşine numele de vr jitor, Reacredin , reuşi el s zic .ă ţă ă ă— Evident, continu domnul Reacredin , ochii s i şterşi a intindu-ă ţă ă ţ

se asupra doamnei şi domnului Granger, care urm reau totul, nelinişti i.ă ţ Compania în care eşti, Weasley... şi eu care credeam c familia Weasleyă nu putea s decad şi mai tare...ă ă

Se auzi un uruit metalic, când ceaunul lui Ginny zbur prin aer.ă

35


Domnul Weasley se aruncase şi el asupra domnului Reacredin ,ţă împingându-l într-un raft de c r i. Sute de c r i de vr ji, grele, seă ţ ă ţ ă pr buşir în capul lor. Se auzi un „Pe el, tat !” din partea lui Fred şiă ă ă George. Doamna Weasley strig pi ig iat:ă ţ ă

— Nu, Arthur, nu!Mul imea n v li din partea opus , r stumând şi mai multe rafturi deţ ă ă ă ă

c r i.ă ţ— Domnilor, v rog... v rog! se plânse librarul.ă ăÎn acel moment, mai tare decât to i, se auzi:ţ— Termina i, domnilor! Opri i-v !ţ ţ ăEra Hagrid care venea spre ei prin marea de c r i. Într-o secund , îiă ţ ă

desp r i pe domnul Weasley şi pe domnul Reaă ţ credin . Domnul Weasleyţă avea buza spart , iar domnul Reacredin fusese lovit în ochi de oă ţă „Enciclopedie a ciupercilor otr vitoare”. Înc mai inea în mân carteaă ă ţ ă cea veche a lui Ginny despre transfigurare. O arunc spră e ea, cu ochii scânteindu-i de furie.

— Poftim, feti o, ia- i cartea, este tot ce- i poate cump ra tat l t uţ ţ ţ ă ă ă mai bun!...

Ieşind din strânsoarea lui Hagrid, îi f cu un semn lui Draco şi practică zburar din magazin.ă

— Ar fi trebuit s -l ignori, Arthur, zise Hagrid, aproape ridicându-l, înă timp ce îi aranja veşmintele. R i pân la os, toat familia, doar ştiu to i...ă ă ă ţ Nici un Reacredin nu merit s fie luat în considera ie. Venin în loc deţă ă ă ţ sânge, asta au! Haide i, s plec m...ţ ă ă

Librarul p ru s vrea s -i opreasc , dar îi venea pân la talie luiă ă ă ă ă Hagrid, aşa c se r zgândi. Merser în grab pân în capul str zii, so iiă ă ă ă ă ă ţ Granger şi Hermione tremurând de fric şi doamna Weasley, de nervi.ă

— Bun exemplu le dai copiilor... b t i în public... Ce-o fi crezută ă Gilderoy?...

— A fost mul umit, zise Fred. Nu l-ai auzit la plecare? Îl întreba peţ reporterul acela de la „Profetul zilei” dac putea s includ b taia înă ă ă ă articol... Zicea c era bun , pentru puă ă blicitate.

Se îndreptar , trişti, spre şemineul de la „Ceaunul cră ăpat”, pe unde Harry, familia Weasley şi toate cump r turile lor aveau s c l torească ă ă ă ă ă înapoi, la Vizuin , folosind Polenul Zvrr. Îşi luar la revedere de la familiaă ă Granger, care p r sea localul pentru a ajunge pe strada de pe parteaă ă opus . Domnul Weasley începuse s -i întrebe cum funcă ă ionau sta iile deţ ţ autobuz, dar se opri imediat ce v zu expreă sia de pe fa a doamneiţ Weasley.

Harry îşi scoase ochelarii şi îi puse în buzunar, în siguran , înainteţă de a lua din Polenul Zvrr. Nu era tocmai modul s u preferat de aă c l tori, cu siguran !ă ă ţă

36


— CAPITOLUL V —SALCIA B T UŞĂ Ă Ă

Sfârşitul vacan ei de var veni mai repede decât şi-ar fi dorit Harry.ţ ă Abia aştepta s se întoarc la Hogwarts, dar aceast lun la Vizuină ă ă ă ă fusese cea mai fericit perioad din via a lui. Îi era foarte greu s nu fieă ă ţ ă gelos pe Ron când se gândea la familia Dursley şi la ce primire îl aştepta data viitoare, când avea s se întoarc la casa din Aleea Bosă ă chetelor.

În ultima sear , doamna Weasley f cu, prin vr ji, desigur, o cină ă ă ă somptuoas , alc tuit din toate felurile de mâncare care îi pl ceau luiă ă ă ă Harry, inclusiv o budinc de melas dup care î i l sa gura ap . Fred şiă ă ă ţ ă ă George înveselir seara cu un joc de artificii Filibuster, umplândă buc t ria cu stelu e roşii şi albastre, care s riser între tavan şi podeaă ă ţ ă ă cel pu in o juţ m tate de or . Apoi urm o ultim can de ciocolat cald ,ă ă ă ă ă ă ă dup care se duser la culcare.ă ă

Le lu destul de mult s se preg teasc în diminea a urm toare.ă ă ă ă ţ ă Deşi se treziser de la cântatul cocoşului, au avut o gr mad de lucruriă ă ă de f cut. Doamna Weasley d dea buzna prin camere, prost dispus ,ă ă ă c utând şosete curate şi pene de scris, ei se tot ciocneau pe sc ri, peă ă jum tate îmbră ăca i şi cu buc ele de pâine pr jit în mâini, iar domnulţ ăţ ă ă Weasley era s -şi rup gâtul când îi ducea cuf rul lui Ginny la maşin ,ă ă ă ă împiedicându-se de un pui r t cit prin cas .ă ă ă

Harry nu putea s în eleag cum opt oameni, şase cufere mari,ă ţ ă dou bufni e şi un şobolan aveau s încap într-un biet Ford.ă ţ ă ă Presupunea, desigur, c avusese grij domnulă ă Weasley de... îmbun t iri!ă ăţ

— Nici o vorb lui Molly, îi şopti el lui Harry, când deschiseă portbagajul şi îi ar t cum fusese m rit prin farmece, în aşa fel încâtă ă ă cuferele s încap uşor.ă ă

Când într-un sfârşit ajunser în maşin , doamna Weasley privi spreă ă locurile din spate unde erau înşira i confortabil Harry, Ron, Fred, Georgeţ şi Percy, şi spuse: - Încuia ii ştiu mai multe decât îi credem noi în stare,ţ nu? Ea şi Ginny ocupar locul din fa , care sem na acum cu o bancă ţă ă ă din parc.

— Vreau s spun, n-ai fi crezut c este atât de spa ioas , privit deă ă ţ ă ă afar , nu-i aşa?ă

Domnul Weasley porni motorul şi ieşir din curte, Harry întorcându-ăse pentru a vedea casa pentru ultima dat . Nici nu avu timp s seă ă întrebe dac o va mai vedea vreodat , c erau înapoi! George îşi uitaseă ă ă cutia de artificii Filibuster! Cinci minute dup asta, se oprir iar brusc,ă ă pentru ca Fred s fug s -şi ia m tura. Ajunseser aproape laă ă ă ă ă autostrad , când Ginny miorl i c şi-a uitat jurnalul. Când se urcar iară ă ă ă în maşin , cu jurnalul, erau deja în întârziere şi spiritele începuser s seă ă ă încing .ă

Domnul Weasley se uit întâi la ceas, apoi la so ia lui.ă ţ— Molly, drag ...ă— Nu, Arthur!

37


— Nimeni nu ne-ar vedea... Butonul sta mic, pe care l-am instalată eu, ne-ar face invizibili şi ne-am ridica în aer, dup care am zbura peă deasupra norilor... Am ajunge în zece minute şi nimeni n-ar observa nimic...

— Am spus nu, Arthur, nu, pe lumin !ăAjunser la King's Cross la unsprezece şi un sfert. Domă nul Weasley

fugi peste drum s ia c rucioare pentru cufere şi cu to ii se gr biră ă ţ ă ă spre peron.

Harry luase Expresul de Hogwarts şi anul trecut. Şmecheria era să ajungi pe peronul 9 şi 3/4 invizibil pentru ochii Încuia ilor. Trebuia sţ ă treci prin bariera care desp r ea peroanele 9 şi 10. Nu era dureros, dară ţ trebuia procedat cu grij , în aşa fel încât Încuia ii s nu observe cumă ţ ă disp reai.ă

— Percy primul, spuse doamna Weasley, privind nervoas la ceasulă de deasupra, care ar ta c mai aveau doar cinci minute în care să ă ă dispar nestingheri i prin barier .ă ţ ă

Percy p şi vioi şi disp ru. Apoi trecu domnul Weasley, urmat deă ă Fred şi George.

— Eu merg cu Ginny şi voi doi veni i imediat dup noi, le spuseţ ă doamna Weasley lui Harry şi lui Ron, luând-o pe Ginny de mân şiă plecând.

într-o clipit disp rur .ă ă ă— Hai s mergem împreun , nu mai avem decât un ă ă minut, îi spuse Ron

lui Harry.Harry prinse bine de cuf r colivia lui Hedwig şi îşi potrivi c ruciorulă ă

în fa a barierei. Era foarte încrez tor, era ceva mult mai sigur ca Polenulţ ă Zvrr. Amândoi se aplecar peste c rucioare şi se îndreptar în viteză ă ă ă spre barier . Dup câ iva metri...ă ă ţ

BUF!Ambele c rucioare se lovir de barier şi ricoşar cu puă ă ă ă tere. Cuf rulă

lui Ron se r sturn cu o bufnitur puternic , Harry c zu, iar colivia luiă ă ă ă ă Hedwig ajunse pe pardoseala lucioas şi se rostogoli departe, bufni aă ţ ipând, indignat . Oamenii din jurul lor se holbau şi un paznic dinţ ă

apropiere strig la ei:ă— Ce Dumnezeu face i?ţ— Am pierdut controlul asupra c rucioarelor, se v it Harry,ă ă ă

ridicându-se cu mâinile încleştate pe coaste.Ron fugi s o aduc pe Hedwig, care f cea atât de urât, încât toată ă ă ă

lumea începuse s bomb ne ceva despre cruă ă zimea fa de animale...ţă— De ce nu putem s trecem? îi şopti Harry lui Ron.ă— Nu ştiu...Ron se uit împrejur. Un grup de vreo dou sprezece peră ă soane înc îiă

mai privea...— O s pierdem trenul, îi şopti Ron. Nu în eleg de ce s-aă ţ închis

trecerea...Harry se uit la ceasul mare de sus, cu o senza ie neplă ţ ăcut înă

stomac. Zece secunde... nou secunde...ă

38


Îşi împinse c ruciorul cu grij , pân îl lipi de barier , şi împinse cuă ă ă ă toat for a. Metalul r mase intact.ă ţ ă

Trei secunde...dou secunde...o secund ...ă ă— S-a dus, zise Ron, r mânând perplex. A plecat trenul!... Ce facemă

dac mama şi tata nu mai pot s se întoarc la noi? Ai nişte bani de-aiă ă ă Încuia ilor?ţ

Harry râse pierit.— Familia Dursley nu mi-a mai dat bani de buzunar de vreo şase ani...Ron îşi puse urechea pe bariera rece.— Nu pot s aud nimic, spuse el, serios. Ce-o s facem acum? Nuă ă

ştiu cât o s le ia p rin ilor mei s se întoarc la noi.ă ă ţ ă ăSe uitau neputincioşi în jur. Oamenii îi mai priveau înc , mai ales dină

cauza ipetelor interminabile ale lui Hedwig.ţ— Cred c ar trebui s aştept m lâng maşin , zise Harry. Cred că ă ă ă ă ă

atragem aten ia prea mult...ţ— Harry! exclam Ron, cu ochii str lucitori. Maşina!ă ă— Ce-i cu ea?— Putem s zbur m cu ea ă ă la Hogwarts!— Dar, credeam c ...ă— Suntem bloca i, nu? Şi trebuie s ajungem la şcoal , nu-i aşa?ţ ă ă

Atunci, chiar şi vr jitorii minori au voie s foloseasc magia dac e oă ă ă ă urgen , paragraful nou sprezece sau ceva de genul sta din Restric ii...ţă ă ă ţ

Sentimentul de panic se transform deodat în ner bă ă ă ă dare şi Harry întreb :ă

— Dar ştii s-o conduci prin aer?— Nici o problem , spuse Ron, împingând c ruciorul spre ieşire.ă ă

Haide, s mergem, dac ne gr bim o s fim imediat pe urmeleă ă ă ă expresului de Hogwarts!

Trecur prin mul imea de Încuia i curioşi şi ieşir din gar . Ajunseră ţ ţ ă ă ă la locul unde era parcat Ford-ul.

Ron deschise portbagajul ultra înc p tor cu câteva atingeriă ă de baghet . Îşi urcar iar cuferele, o puser pe Hedwig pe locul din spate şiă ă ă se aşezar în fa .ă ţă

— Vezi dac se uit cineva, spuse Ron, pornind motorul cu o altă ă ă atingere de baghet .ă

Harry scoase capul pe geam. Traficul era aglomerat în zare, dar strada lor era pustie.— E în ordine, zise el.Ron ap s un mic buton argintiu de pe bord. Maşina se f cuă ă ă

nev zut şi tot aşa şi ei. Harry sim ea cum se mişca scaă ă ţ unul sub el, auzea motorul, îşi sim ea mâinile pe genunchi şi ochelarii pe nas, darţ din câte putea s -şi dea seama, nu mai r m sese din el decât o perecheă ă ă de ochi care pluteau la câ iva metri în l ime deasupra unei str ziţ ă ţ ă întortocheate, cu maşini parcate de o parte şi de alta.

— S mergem, se auzi vocea lui Ron.ăCl dirile murdare de pe ambele p r i devenir din ce în ce mai mici,ă ă ţ ă

cu cât urca maşina mai sus. În câteva secunde, toat Londra r m seseă ă ă sub ei, înce oşat şi sclipitoare.ţ ă

39


Apoi se auzi un pocnet şi Harry şi Ron reap rur .ă ă— Ah, spuse Ron, ap sând de zor butonul care îi f cea invizibili. Nuă ă

merge bine...Îl lovir amândoi cu putere. Maşina disp ru. Apoi reă ă ap ru...ă— ine-te bine! strig Ron, şi ap s pe accelera ie.Ţ ă ă ă ţSe propulsar dincolo de norii ca de vat şi totul deveni monoton şiă ă

ce os.ţ— Acum, ce facem? zise Harry privind spre masa de nori care îi

ap sa din toate p r ile.ă ă ţ— Trebuie s vedem trenul, ca s ştim în ce direc ie mergem, ziseă ă ţ

Ron.— Coboar iar, repede!ăCoborâr iar sub nori, r sucindu-se în scaune şi scrutândă ă

p mântul...ă— Îl v d! strig Harry. În fa ! Acolo!ă ă ţăExpresul de Hogwarts gonea fulger tor, ca un şarpe roşu.ă— Spre nord, zise Ron, uitându-se la busola de la bord. Bine, o să

verific m cam la fiecare jum tate de or ... ine-te bine!...ă ă ă ţŞi âşnir iar deasupra norilor. Un minut mai târziu, intrar într-oţ ă ă

raz de lumin . O cu totul alt lume. Ro ile maşinii atingeau marea deă ă ă ţ nori, cerul era de un albastru nesfârşit, cu un soare palid, abia sclipind.

— Acum nu ne mai facem griji decât pentru avioane, zise Ron.Se uitar unul la altul şi izbucnir în râs. Şi continuar o bună ă ă ă

perioad de timp!ăSe sim eau de parc fuseser arunca i de cineva într-un visţ ă ă ţ

minunat. „Asta”, se gândi Harry, „este cel mai indicat mod de a c l tori:ă ă printre rotocoale şi salbe de nori spumoşi, într-o maşin înc lzit deă ă ă soare, cu bomboane de ciocolat în torpedou şi cu perspectiva viitoareiă întâlniri cu Fred şi George, care vor plesni de invidie, când îi vor vedea aterizând lin şi spectaculos pe gazonul din fa a castelului Hogwarts!”ţ

F cur verific ri ale parcursului trenului, la ore fixe, ducână ă ă du-se şi tot ducându-se spre nord, fiecare coborâre sub nori oferindu-le altă privelişte. Londra era cu mult în urma lor, înlocuit de câmpii verzi, careă f ceau loc din când în când mlaştinilor întinse, satelor cu nişte bisericu eă ţ ca de juc rie şi unui oraş mare, în esat de maşini ce p reau mii deă ţ ă furnici multicolore.

Dup câteva ore lipsite de evenimente, Harry trebui s recunoasc ,ă ă ă totuşi, faptul c distrac ia îşi cam pierduse din farmec. Bomboanele leă ţ provocaser o sete cumplit şi nu aveau nimic de b ut. Amândoi îşiă ă ă scoseser puloverele. Lui Harry i se lipise tricoul de sp tarul scaunului,ă ă iar ochelarii îi alunecaser de zeci de ori pe nasul transpirat. St tea şiă ă observa formele fantastice ale norilor, gândindu-se cu jind la trenul de dedesubt, de unde puteai s cumperi suc rece de dovleac, de la ună c rucior împins de o vr jitoare plinu . De ce nu putuser s treac peă ă ţă ă ă ă peronul 9 şi 3/4 oare?

— Nu cred c mai avem mult, nu? bomb ni Ron, câteva ore maiă ă târziu, când soarele începuse s se scufunde în plapuma de nori, dându-ă

40


i reflexe roz-violet. Eşti preg tit pentru înc o verificare a trenului?ă ăEra chiar sub ei, şerpuind pe lâng un munte cu vârful nins. Eraă

mult mai întuneric sub p tura de nori.ăRon ap s pe accelera ie şi iar se ridicar , dar dup aceasă ă ţ ă ă tă

manevr motorul începu s tuşeasc şi s dea rateuri.ă ă ă ăHarry şi Ron schimbar priviri neliniştite.ă— Probabil c a obosit motorul, spuse Ron. Nu s-a mai întâmplată

niciodat atât de departe...ăŞi amândoi se pref ceau c nu aud gemetele care se înteă ă eau, timpţ

în care cerul se întuneca din ce în ce mai tare. Stelele înfloreau una câte una pe bolta neagr . Harry îşi traă se iar puloverul, încercând s ignoreă felul în care se mişcau şterg toarele, vl guite şi parc protestând.ă ă ă

— Nu mai este mult, mai avem pu in, zise Ron, adresânţ du-se mai mult maşinii decât lui Harry, şi b tu cu degetele pe volan, cu multă ă nervozitate.

Când coborâr iar sub nori, pu in mai târziu, c utar cu înfrigurareă ţ ă ă prin întuneric un semn cunoscut.

— Acolo! strig Harry, f cându-i s tresar pe Ron şi pe Hedwig.ă ă ă ă Drept înainte!

Abia ghicindu-se în dep rtarea întunecat , sus, pe stânca de pe lac,ă ă se z reau foişoarele şi turnurile castelului Hogă warts.

Dar maşina începu s tremure din toate încheieturile şi s piardă ă ă vitez .ă

— Haide, spuse Ron, mieros, scuturând pu in volanul, aproape amţ ajuns, hai...

Motorul gemu mai tare ca pân atunci. Dâre sub iri de fum ieşeauă ţ de sub capot . Harry se trezi inându-se strâns de scaun, pe cândă ţ zburau cu vitez spre lac.ă

Maşina se zgudui şi mai tare. Privind pe fereastr , Harry v zu la ună ă kilometru sub ei suprafa a apei, neted , întuneţ ă cat şi sticloas .ă ă Încheieturile mâinilor lui Ron se albiser peă volan. Maşina tremur iar şi.ă ă

— Haide..., o rug Ron.ăTrecur de lac... Castelul era chiar în fa ... Ron acceler . Se auzi oă ţă ă

pufnitur , apoi o bufnitur puternic şi motoă ă ă rul muri de tot.— Off... Ahh..., se auzi Ron, în t ceră ea din jur.Botul maşinii se înclin periculos. C deau, prinzând vitez tot maiă ă ă

mare, se îndreptau exact în zidul castelului.— Nuuuuuu! strig Ron, învârtind volanul.ăRatar zidul numai cu câ iva centimetri, maşina se întoară ţ se într-un

arc de cerc, trecând de serele întunecate, apoi de gr dina de legume şiă peste spa iile verzi, pierzând mereu din în l ime, în tot acest timp.ţ ă ţ

Ron d du drumul volanului şi îşi scoase bagheta din buă zunarul de la spate.

— OPREŞTE-TE ! OPREŞTE-TE odat ! strig el, lovind cu baghetaă ă bordul şi parbrizul, îns erau înc în picaj, p mână ă ă tul venind amenin torţă spre ei.

— AI GRIJ LA POM! strig Harry, aruncându-se spre voĂ ă lan, dar era

41


prea târziu...ZDRANG!Cu un zgomot asurzitor, hârşâit de metal pe lemn, se izbir deă

trunchiul gros şi c zur cu o zdruncin tur puteră ă ă ă nic . Fumul ieşea înă valuri de sub capota şifonat . Hedwig cârâia, îngrozit , şi un cucui cât oă ă minge de golf pulsa pe sc fârlia lui Harry, acolo unde se lovise deă parbriz. De lâng el, Ron scoase un geam t disperat.ă ă

— Eşti întreg? întreb Harry, imediat.ă— Bagheta mea, zise Ron, cu o voce tremurând . Uit -te la baghetaă ă

mea!...Se rupsese aproape în dou . Vârful atârna f r vlag , inut doar deă ă ă ă ţ

nişte aşchii.Harry deschise gura, vrând s spun c era sigur c o puteau reparaă ă ă ă

la şcoal , dar nu apuc . Chiar atunci, ceva lovi maşina, pe partea lui, cuă ă puterea unui taur furios, aruncându-l în Ron. O alt lovitur , de aceeaşiă ă intensitate, lovi capota.

— Ce se întâm...Lui Ron i se t ie respira ia, uitându-se prin parbriz. Şi Harry v zu oă ţ ă

crac mare cât un piton, care c zu pe maşin . Salcia de care se loviseră ă ă ă îi ataca! Trunchiul se îngroşase aproape de dou ori, bombardând cuă crengile noduroase fiecare centimetru al maşinii.

— Aaahh! ip Ron, în timp ce o alt ramur crest o gaur mare înţ ă ă ă ă ă portiera din partea lui.

Parbrizul tremura sub loviturile repetate ale crengilor, ca o ploaie de pumni bine plasa i, şi o ramur groas cât un butuc lovea cu s lb ticieţ ă ă ă ă acoperişul maşinii, care p rea gata s cedeze din clip în clip ...ă ă ă ă

— Fugi! ip Ron, împingându-se cu toat greutatea în portier , darţ ă ă ă în urm toarea secund era aruncat în poala lui Harry de o alt rafal deă ă ă ă lovituri ale altei crengi agresive.

— S-a zis cu noi! se v it el, observând cum se deforma acoperişul,ă ă dar deodat maşina începu s vibreze sub ei... Motorul prinsese iară ă via !ţă

— D înapoi! ă strig Harry şi maşina âşni în spate.ă ţCopacul mai încerca înc s -i loveasc . Auzeau r d cinileă ă ă ă ă scrâşnind,

aproape rupându-se, întinzându-se dup ei, pe m sur ce se îndep rtauă ă ă ă tot mai mult.

— Ca prin urechile acului! r sufl Ron, uşurat. Bravo, maşiă ă nu o!ţMaşina, pe de alt parte, era la cap tul puterilor. Cu dou bufnituriă ă ă

scurte, portierele se deschiser şi Harry sim i cum se r stoarn scaunul.ă ţ ă ă În secunda urm toare se trezi pe p mântul umed. Trosneli puternice îlă ă f cur s -şi dea seama c maşina le arunca bagajele afar dină ă ă ă ă portbagaj. Colivia lui Hedwig zbur prin aer şi se deschise. Hedwig ieşiă din ea şi cu un strig t sup rat zbur ca o s geat spre castel, f r a priviă ă ă ă ă ă ă înapoi. Apoi, g urit , zgâriat şi fumegând, maşina se pierdu înă ă ă întuneric, farurile din spate sc p rând furioase.ă ă

— Vino înapoi! ip Ron dup ea, fluturându-şi bagheta rupt . O sţ ă ă ă ă m omoare tata!ă

42


Dar maşina disp ru, cu un ultim puf it obosit.ă ă— Î i vine s crezi ce ghinion am avut? f cu Ron, trist, aplecându-seţ ă ă

s -l ridice pe Pungaşul. Dintre to i copacii de care ne-am fi putut lovi,ă ţ trebuia s ne izbim de salcia asta agresiv !ă ă

Privi spre b trânul copac care îşi mai agita înc amenină ă torţă crengile.

— Hai, spuse Harry, vl guit, s intr m în şcoal ...ă ă ă ăNu era sosirea triumfal pe care şi-o imaginaser . Abia mişcându-ă ă

se, înghe a i şi lovi i, se apucar s -şi târasc dup ei cuferele, pe pantaţ ţ ţ ă ă ă ă de iarb , spre uşile masive de stejar.ă

— Cred c petrecerea de bun venit a început deja, zise Ron,ă l sându-şi cuf rul la picioarele sc rilor de la intrare şi ducându-se încetă ă ă s priveasc pe fereastra luminat puternic.ă ă ă

— Hei, Harry, vino s vezi! E momentul sortatului! Jobenul Magic!ăHarry se gr bi şi împreun cu Ron cercetar Marea Sal .ă ă ă ăNenum rate lumân ri pluteau în aer, deasupra celor patru meseă ă

lungi, pline cu bun t i, f când farfuriile şi cuă ăţ ă pele de aur să str luceasc . Şi mai sus, tavanul vr jit, care înă ă ă totdeauna oglindea cerul de pe partea cealalt , era plin de stele sclipiă toare.

Prin p durea de coifuri negre, ascu ite, caracteristice pentruă ţ Hogwarts, Harry v zu un şir de elevi speria i din anul ă ţ I, care intrau în sal . Era şi Ginny printre ei, uşor de recunoscut dup p rul ei ipă ă ă ţ Weasley. În acest timp, profesoara McGonagall, o vr jitoare cu ochelariă şi cu p rul strâns în coc, punea faimosul Joben Magic pe un scaun, înă fa a ţ bobocilor.

În fiecare an, acest joben vechi, peticit, ponosit şi murdar, sorta noii elevi şi îi repartiza în cele patru case de la Hogwarts: Cercetaşii, Astropufii, Ochii-de-Şoim şi Viperinii. Harry îşi amintea foarte bine cum şi-a pus şi el pe cap jobenul, exact în urm cu un an, şi cum aştepta îngrozit deciziaă lui. Timp de câteva secunde îi fusese o team cumplit c va fiă ă ă repartizat la Viperini, casa din care au ieşit cei mai mul iţ vr jitori deă temut şi vr jitoare rele, în compara ie cu oricare alt cas , dar picase laă ţ ă ă Cercetaşi, cu Ron, Hermione şi restul familiei Weasley. Semestrul trecut, Harry şi Ron ajutaser casa Cercetaşilor s câştige Campionatul Caselor,ă ă învingându-i pe Viperini, pentru prima dat dup şapte ani.ă ă

Un b ie el micu , cu p rul ca de şoricel, fusese chemat în fa s -şiă ţ ţ ă ţă ă pun jobenul pe cap. Ochii lui Harry se mutar asupra profesoruluiă ă Dumbledore, directorul, care privea opera iunea de sortare de la masaţ profesorilor. Lunga lui barb argintie şi ochelarii în form de semilună ă ă luceau în lumina lumân rilor. Câteva locuri mai încolo, Harry îl v zu peă ă Gilderoy Lockhart, îmbr cat în straie bleumarin. La un cap t al meseiă ă st tea Hagrid, mare şi p ros, bând cu nesa din cupa lui.ă ă ţ

— Stai pu in..., îi şopti Harry lui Ron. Este un scaun gol la masaţ profesorilor... Unde e Plesneal ?ă

Profesorul Severus Plesneal era cel care-i pl cea lui Harry cel maiă ă pu in. Întâmplarea f cea ca şi Harry s fie eleţ ă ă vul cel mai pu in iubit deţ Plesneal . Crud, sarcastic şi urât de toat lumea, în afar de elevii dină ă ă

43


propria sa cas , Vipeă rinii, Plesneal preda „Po iunile magice”.ă ţ— Poate c e ă bolnav! f cu Ron, fericit.ă— Poate c a ă plecat, zise Harry, pentru c a pă ierdut iar catedra de

„Ap rare contra Magiei Negre”!ă— Sau poate c a fost ă dat afar ! ă zise Ron, entuziasmat. Doar toată

lumea îl ur şte...ă— Sau poate, spuse o voce glacial din spatele lor, aşteapă t s audă ă ă

de ce nu a i venit cu trenul şcolii...ţHarry se întoarse. În spatele lor, cu mantia neagr b tut de vântulă ă ă

rece, st tea Severus Plesneal , slab, cu pielea pă ă ământie, cu nasul coroiat şi unsuros, cu p rul negru pân la umeri. În acel moment,ă ă zâmbea într-un fel care le spunea lui Harry şi lui Ron c avă eau mari probleme!...

— Veni i dup mine, comand Plesneal .ţ ă ă ăNeîndr znind nici s se uite unul la cel lalt, urcar după ă ă ă ă el în holul

vast, luminat de tor e. Un miros îmbietor deţ mâncare venea dinspre Marea Sal , dar Plesneal îi duse departe de c ldur şi lumin , pe oă ă ă ă ă scar îngust , de piatr , care ducea spre pivni a unde preda el.ă ă ă ţ

— În untru! zise el, deschizând o uş de la jum tatea coriă ă ă dorului rece şi ar tând cu degetul.ă

Intrar în biroul lui Plesneal , tremurând din tot trupul. Pere iiă ă ţ întuneca i erau plini de rafturi cu borcane mari de sticl , în care pluteauţ ă tot felul de lucruri scârboase, despre care Harry nu vroia s ştie nimic înă acel moment. În şemineul întunecat nu ardea focul. Plesneal închiseă uşa şi se întoarse spre ei.

— Deci, spuse el încet, trenul nu este destul de bun pentru celebrul Harry Potter şi mâna sa dreapt , Weasley... A i vrut s veni i cu tam-ă ţ ă ţtam, aşa e, b ie i?ă ţ

— Nu, domnule, bariera de la King's Cross a fost de vin , nu s-a...ă— Linişte! zise Plesneal , rece. Ce a i f cut cu maşă ţ ă ina?Ron înghi i în sec. Nu era pentru prima dat când Harryţ ă avea

impresia c Plesneal citea gândurile. Dar în momenă ă tul urm tor, îşiă d dur seama c Plesneal r sfoia ziarul „Profetul de sear ”.ă ă ă ă ă ă

— A i fost ţ v zu iă ţ , şuier el, ar tându-le titlul: UN FORD ZBUR TOR ÎIă ă Ă ÎNGROZEŞTE PE ÎNCUIA I! Şi începu s citeasc cu voce tare. Ţ ă ă „Doi Încuia i din Londra sunt convinşi c au v zut o maşin vecheţ ă ă ă , zburând pe deasupra turnului poştei... Pe la prânz, în Norfolk, doamna Hetty Bayliss, în timp ce îşi punea rufele la uscat... domnul Angus Fleet, din Peebles, au raportat poli iei”ţ ... În total şapte Încuia i. Dac nu m înşel, tat l t u lucreaz laţ ă ă ă ă ă Oficiul de Folosire Neregulamentar a Obiectelor F cute de Încuia i, nu?ă ă ţ spuse el, uitându-se la Ron şi zâmbind şi mai r ut cios ca înainte. Vai,ă ă vai, vai... propriul s u fiu...ă

Harry se sim i de parc l-ar fi lovit în stomac una dintre ramurileţ ă salciei înfuriate. Dac ar fi aflat cineva c domnul Weasley vr jiseă ă ă maşina... nu se gândise la asta...

— Am observat, în timpul preumbl rii mele prin parc, că ă nepre uita Salcieţ B t uş a fost v t mat considerabil..., continu Plesneal .ă ă ă ă ă ă ă ă

44


— Ba ea ne-a v t mat pe noi!...ă ă— Linişte! se r sti iar Plesneal . Din p cate, nu sunte i în casa meaă ă ă ţ

şi decizia de a v exmatricula nu-mi revine mie. M duc s -i aduc pe ceiă ă ă care au acest privilegiu minunat. Aştepta i aici!ţ

Harry şi Ron se uitau unul la cel lalt, pieri i. Lui Harry nu-i mai eraă ţ foame deloc. Acum îi era doar foarte r u. Înă cerc s -şi abat privirile deă ă ă la acel ceva verde şi scârbos de pe raftul din spatele biroului lui Plesneal . Dac Plesneal se dusese s o cheme pe profesoaraă ă ă ă McGonagall, st pâna casei Cercetaşilor, nu aveau de ce s se bucure. Oă ă fi fost ea mai dreapt ca Plesneal , dar era totuşi extrem de sever .ă ă ă

Trei minute mai târziu, Plesneal se întoarse şi cea care venise cu elă era, bineîn eles, profesoara McGonagall. Harry o mai v zuse sup rat şiţ ă ă ă cu alte ocazii, dar ori uitase ce buze sub iri putea s fac , ori nu o maiţ ă ă v zuse niciodat atât de sup rat . Îşi ridic bagheta chiar din clipa înă ă ă ă ă care intr pe uş . Harry şi Ron tres rir amândoi, dar ea doar o îndrepă ă ă ă tă spre c minul gol, de unde începur s se ridice, dintr-o dat fl c ri.ă ă ă ă ă ă

— Sta i jos, spuse ea şi amândoi se pr buşir în scaunele de lângţ ă ă ă foc.

— S aud! tun ea, ochelarii str lucindu-i amenin tor.ă ă ă ţăRon începu s -i povesteasc , începând cu bariera dină ă gar care nu îiă

l sase s treac .ă ă ă— ...aşa c nu am avut de ales, doamn profesoar , nu ne puteamă ă ă

urca în tren.— De ce nu ne-a i trimis o scrisoare via-bufni ? Ai o bufni , dacţ ţă ţă ă

nu m înşel, nu? îi spuse rece profesoara McGonagall lui Harry.ăHarry oft . Acum c men ionase lucrul acela, era evident c aşa ară ă ţ ă

fi trebuit s fac .ă ă— Nu... nu m-am gândit...— Da, asta e clar! f cu profesoara McGonagall, ironic.ăCineva b tu la uşa biroului şi Plesneal , care acum ar ta mai fericită ă ă

ca niciodat , se duse s deschid . Era directorul, profesorulă ă ă Dumbledore.

Lui Harry îi amor i tot corpul. Dumbledore era deosebit de grav. Îlţ privi pe deasupra ochelarilor, de pe nasul s u strâmb, şi Harry îşi doriă mai degrab ca el şi Ron s fi fost pocni i în continuare de Salciaă ă ţ B t uş .ă ă ă

Urm o t cere adânc . Apoi Dumbledore zise cu blânde e:ă ă ă ţ— V rog s -mi explica i de ce a i f cut asta...ă ă ţ ţ ăAr fi fost mai bine dac ar fi ipat. Harry era distrus de dezam gireaă ţ ă

din vocea lui. Din acest motiv, nu fu în stare s -l priveasc peă ă Dumbledore în ochi, ci vorbi cu ochii la genunchii lui. Îi spuse lui Dumbledore totul de-a fir-a-p r, în afar de faptul c maşina vr jit eraă ă ă ă ă a domnului Weasley, f când s par c el şi Ron au g sit din întâmplareă ă ă ă ă maşina zbur toare, parcat chiar în fa a g rii. Ştia c Dumbledore va citiă ă ţ ă ă imediat printre rânduri, dar Dumbledore nu întreb nimic de maşin . Seă ă mul umi doar s îi priveasc prin ochelari, cînd Harry termin deţ ă ă ă povestit.

45


— Mergem s ne lu m lucrurile, zise Ron, pe un ton mai mult decâtă ă descurajat.

— Despre ce vorbeşti, Weasley? l tr profesoara McGoă ă nagall.— P i, ne exmatricula i, nu? zise Ron.ă ţHarry se uit repede la Dumbledore.ă— Nu ast zi, domnule Weasley, spuse Dumbledore, dar trebuie să ă

v fac pe amândoi s în elege i seriozitatea faptelor voastre. Le voi scrieă ă ţ ţ familiilor voastre în aceast sear . Îns trebuie s v previn c dac maiă ă ă ă ă ă ă face i aşa ceva, nu voi avea de ales şi v voi exmatricula.ţ ă

Plesneal avea o expresie de parc s-ar fi amânat Cră ă ăciunul. Îşi drese vocea şi spuse:

— Domnule profesor Dumbledore, aceşti b ie i au înc lă ţ ă cat Decretul Restric iei impuse vr jitorilor minori, au v tţ ă ă ămat un copac foarte b trână şi valoros... cu siguran , asemenea fapte...ţă

— Las pedepsirea lor la latitudinea profesoarei McGonagall, Severus, zise Dumbledore, cu calm. Sunt în casa ei, în consecin ,ţă responsabilitatea îi revine ei.

Se întoarse c tre profesoara McGonagall şi îi spuse:ă— Trebuie s m întorc la banchet, Minerva, trebuie s fac câtevaă ă ă

anun uri. Vino, Severus, avem o tart cu un aspect delicios, trebuie s-oţ ă gust m neap rat!ă ă

Plesneal arunc o privire plin de venin c tre Harry şi Ron, fiindă ă ă ă nevoit s accepte s fie luat pe sus din propriul s u birou, l sându-iă ă ă ă singuri cu profesoara McGonagall, care înc îi mai privea ca un vultură mânios.

— Ar fi bine s te duci în aripa spitalului, Weasley, sână gerezi!— Nu mult, spuse Ron, ştergând repede cu mâneca t ieă tura de

deasupra ochiului. Doamn profesoar , am vrut s v d ră ă ă ă epartizarea surorii mele...

— Ceremonia Sort rii s-a terminat, zise profesoara McGonagall. Şiă sora ta este la Cercetaşi.

— Ce bine! exclam Ron.ă— Şi apropo de Cercetaşi, începu profesoara McGonagall, t ios, dară

Harry o întrerupse imediat.— Doamn profesoar , când am luat maşina, semestrul nu începuseă ă

înc , aşa c ... Cercetaşii nu ar trebui sanc iona i, nu? zise el, privind-oă ă ţ ţ rug tor.ă

Profesoara McGonagall îi arunc o privire p trunz toare, dar Harryă ă ă era sigur c aproape zâmbise. Buzele îi erau mai pu in sub iri, oricum!...ă ţ ţ

— Nu voi sanc iona casa Cercetaşilor, spuse ea şi lui Harry i se lu oţ ă piatr de pe inim , dar amândoi ve i fi pedepsi i.ă ă ţ ţ

Era mult mai bine decât se aşteptaser . Cât despre scrisoarea luiă Dumbledore c tre familia Dursley, asta nu înă semna nimic. Harry ştia foarte bine c alor lui doar le-ar fi p rut r u c nu îl strivise Salciaă ă ă ă B t uş .ă ă ă

Profesoara McGonagall ridic iar bagheta şi o a inti spre biroul luiă ţ Plesneal . O farfurie mare cu sandviciuri, două ă cupe de argint şi o carafă

46


cu suc rece de dovleac ap ru ca prin farmec.ă— Ve i mânca aici şi apoi v ve i duce direct în camera voastr ,ţ ă ţ ă

spuse ea. Eu trebuie s m întorc la serbare.ă ăCând se închise uşa, Ron fluier uşurat.ă— Am crezut c atât ne-a fost, zise el, înşf când un sandvici.ă ă— Şi eu, spuse Harry, luând şi el unul.— Ce noroc pe noi, totuşi, de necrezut! spuse Ron cu gura plin deă

pui şi şunc . Dar şi ghinion! Cred c Fred şi George au zburat cu maşinaă ă de vreo cinci sau şase ori şi nu i-a v zut nici un Încuiat.ă

Înghi i cu poft şi mai lu o îmbuc tur enorm .ţ ă ă ă ă ă— De ce nu am putut s trecem de barier ?ă ăHarry d du din umeri.ă— De acum înainte va trebui s fim foarte aten i, spuse el, luând oă ţ

înghi itur bun de suc de dovleac. Mi-ar fi pl cut s fi putut merge şiţ ă ă ă ă noi la banchet...

— S-a temut s nu ne groz vim, s cread ceilal i c este frumos şiă ă ă ă ţ ă bine s vii la şcoal cu o maşin zbur toare.ă ă ă ă

Dup ce au mâncat câte sandviciuri au putut (farfuria se tot umpleaă singur ) se ridicar şi ieşir din birou, urmând drumul bine cunoscută ă ă spre Turnul Cercetaşilor. Castelul era t cut, se p rea c petrecerea seă ă ă terminase. Trecur pe lâng portrete care bomb neau şi armuriă ă ă scâr âitoare şi urcar sc rile înguste de piatr pân ajunser în sfârşit laţ ă ă ă ă ă locul unde era intrarea secret în Turnul Cercetaşilor, în spatele aceluiă tablou în ulei al unei femei foarte grase, într-o rochie roz, de m tase.ă

— Parola? zise ea, când se apropiar .ă— P i..., f cu Harry.ă ăNu ştiau parola din anul acela, având în vedere c nu f cuseră ă ă

cunoştin cu Perfectul Cercetaşilor, dar ajutorul sosi aproape imediat.ţă Auzir paşi în spatele lor, se întoară ser şi o v zur pe Hermione, fugindă ă ă spre ei.

— Aici era i! Unde a i fost? Am auzit cele mai ridicole zvonuri!ţ ţ Cineva a zis c a i fost exmatricula i, fiindc a i distrus o maşină ţ ţ ă ţ ă zbur tă oare...

— Ei bine, nu am fost exmatricula i, a liniştit-o Harry.ţ— Doar nu vre i s spune i c într-adev r a i zburat pân aici?ţ ă ţ ă ă ţ ă

spuse Hermione, aproape la fel de sever ca profesoara McGonagall.ă— Las predicile, zise Ron, ner bd tor, şi spune-ne noua parol .ă ă ă ă— Este „împletitur ” ă zise Hermione, neliniştit , dar nu asta e...ăFu întrerupt îns . Tabloul doamnei grase se deschise şi r sun oă ă ă ă

furtun de aplauze. P rea c toat casa Cercetaă ă ă ă şilor era înc treaz ,ă ă înghesuit în camera de zi, stând la mesele înclinate, pe fotoliile moi,ă aşteptându-i s soseasc . O mul ime de mâini ieşir din portret pentruă ă ţ ă a-i trage în ună tru pe Harry şi pe Ron, l sând-o pe Hermione s seă ă strecoare în urma lor.

— Superb! strig Lee Jordan. Magnific! Ce intrare! S zbori cu oă ă maşin exact în Salcia B t uş , lumea o s voră ă ă ă ă beasc despre asta aniă de zile de-acum înainte!

47


— Bravo, zise un elev din anul V, cu care Harry nu mai vorbise până atunci.

Cineva îl b tea pe spate, de parc ar fi câştigat un maraă ă ton. Fred şi George r zb tur în fa a mul imii şi spuser într-un glas:ă ă ă ţ ţ ă

— De ce nu ne-a i chemat şi pe noi înapoi, ei?ţRon se înroşise şi zâmbea ruşinat, dar Harry observ o persoană ă

care nu era mul umit deloc. Percy ieşea în eviţ ă den între cei din anul Iţă şi p rea c încerca s vin suficient de aproape, ca s le spun să ă ă ă ă ă ă termine odat . Harry îi d du un cot lui Ron şi îi f cu semn cu capul spreă ă ă Percy. Ron se prinse imediat.

— Trebuie s ne ducem în dormitor... suntem pu in obosi i, spuse el,ă ţ ţ şi amândoi începur s -şi croiasc drum spre uşa din partea opus aă ă ă ă camerei, care ducea la o scar circular spre dormitoarele lor.ă ă

— Noapte bun , îi spuse Harry lui Hermione, care era laă fel de încruntat ca şi Percy.ă

Reuşir s ajung în partea opus a camerei, şi apoi la scar , b tu iă ă ă ă ă ă ţ încontinuu pe spate. Urcar gr bi i pân sus, şi într-un sfârşit nimerir laă ă ţ ă ă uşa lor, care avea acum o pl cu , pe care scria „Anul II”. Intrar înă ţă ă familiara camer rotund , cu cele cinci sau patru afişe ag ate cuă ă ăţ catifea roşie, cu ferestre înguste în partea de sus. Cuferele fuseseră aduse şi puse la capetele paturilor.

Ron zâmbi cu vinov ie spre Harry.ăţ— Ştiu c nu ar trebui s m bucur, dar...ă ă ăUşa de la camer se d du de perete şi intrar ceilal i b ie i din anulă ă ă ţ ă ţ

II, de la Cercetaşi, Seamus Finnigan, Dean Thomas şi Neville Poponea .ţă— Incredibil! izbucni Seamus.— Super! zise şi Dean.— Uimitor! f cu Neville, copleşit de admira ie.ă ţHarry nu se putu st pâni. Zâmbi şi el.ă

48


— CAPITOLUL VI —GILDEROY LOCKHART

Dar în ziua urm toare, Harry abia dac mai zâmbi o sină ă gur dat .ă ă Lucrurile i-au mers din ce în ce mai r u, începând chiar cu micul dejună din Marea Sal . Cele patru mese lungi erau înc rcate cu castronele cuă ă terci de ov z, plaă touri cu scrumbii afumate, mun i de pâine pr jit şiţ ă ă farfurii cu ou şi costi afumat , sub tavanul fermecat (noros şi trist, înă ţă ă acea zi). Harry şi Ron se aşezar la masa Cerceă taşilor, lâng Hermione.ă Exemplarul ei din „Expedi ii cu vampiri” st tea deschis lâng o can cuţ ă ă ă lapte. Sim ir o anuţ ă mit r ceal în felul în care le spuse „'Nea a!”, ceeaă ă ă ţ ce însemna c înc nu era de acord cu modul în care veniser . Nevilleă ă ă Poponea , pe de alt parte, îi întâmpin voios. Neville era un b iat cuţă ă ă ă fa a rotund , cu înclina ie c tre acciţ ă ţ ă dente şi cu cea mai proastă memorie pe care o întâlnise Harry pân atunci la cineva.ă

— Poşta trebuie s vin în orice moment... cred c bunica îmiă ă ă trimite nişte lucruri pe care le-am uitat.

Harry abia începuse s -şi m nânce terciul de ov z, când se auzi ună ă ă zgomot ca de asediu pe deasupra lor şi vreo sut de bufni e n v lir înă ţ ă ă ă sal , dându-i ocol şi l sând scrisori şi pachete mul imii înfierbântate. Ună ă ţ pachet mare pic în capul lui Neville şi o secund mai târziu, ceva mareă ă şi gri c zu în cana Hermionei, împroşcând pe toat lumea cu lapte şiă ă pene.

— Errol! zise Ron, tr gând bufni a de picioare.ă ţErrol se pr buşi inconştient pe mas , cu picioarele în aeră ă şi cu un

plic roşu în cioc.— O, nu! exclam Ron.ă— N-are nimic, este înc în via , spuse Hermione, împună ţă gându-l cu

vârful degetului.— Nu el... laă ...Ron ar t spre plicul roşu. Pentru Harry era un plic obişă ă nuit, dar Ron

şi Neville se uitau la el de parc urma s explodeze.ă ă— Care e problema? întreb Harry.ă— Mi-a... mi-a trimis o... Url toareă , zise Ron, terminat.— Ar trebui s-o deschizi, Ron, şopti Neville, timid. O s fie şi mai r uă ă

dac n-o deschizi... Mi-a trimis şi mie bunica odat şi am ignorat-o şi... aă ă fost groaznic, crede-m !ă

Harry îşi mut privirea de la fe ele lor n ucite la plicul roşu.ă ţ ă— Ce este o url toare? ă întreb el.ăDar toat aten ia lui Ron era concentrat asupra scrisorii, careă ţ ă

începuse s scoat fum pe la col uri.ă ă ţ— Deschide-o, îl gr bi Neville. O s se termine totul în câtevaă ă

minute...Ron întinse o mân tremur toare, lu uşor plicul din ciocul lui Errolă ă ă

şi îl desf cu. Neville îşi puse degetele în uă rechi. O secund mai târziu,ă Harry ştiu de ce! Pentru moment crezuse c explodase ceva... Un bubuită

49


ca de tunet umplu sala enorm , scuturând praful din tavan.ă— ... S FURI MAŞINA, NICI NU M-AŞ FI MIRAT DAC TE-AR FIĂ Ă

EXMATRICULAT, STAI S VEZI CE- I FAC CÂND PUN MÂNA PE TINE!Ă Ţ PRESUPUN C NU TE-AI GÂNDIT LA MINE ŞI LA TAT L T U CÂND AMĂ Ă Ă V ZUT C MAŞINA A DISP RUT...Ă Ă Ă

ipetele doamnei Weasley, de o sut de ori mai puterŢ ă nice decât de obicei, f cur ca farfuriile şi lingurile s z nă ă ă ă g ne pe mese şi r sunar laă ă ă nesfârşit din pere ii de piatr . Cei din sal se uitau curioşi în jur, s vadţ ă ă ă ă cine primise urlătoarea şi Ron se afund atât de tare în scaun, încât i seă mai vedea numai fruntea roşie.

— ... AM PRIMIT SCRISOAREA DE LA DUMBLEDORE ASEAR ... EU ŞIĂ TAT L T U AM CREZUT C O S MURIM DE RUŞINE, NU TE-AM CRESCUTĂ Ă Ă Ă CA S TE POR I AŞA, A I FI PUTUT S MURI I AMÂNDOI, ŞI TU ŞI HARRYĂ Ţ Ţ Ă Ţ ...

Chiar se întrebase Harry când îi va men iona şi numele lui... Încercţ ă în zadar s par c nu auzea vocea care îi f cea timpanele s p c ne.ă ă ă ă ă ă ă

— ...PUR ŞI SIMPLU SUNTEM DEZAM GI I, TAT L T U VA FIĂ Ţ Ă Ă INVESTIGAT LA SERVICIU! ESTE NUMAI VINA TA ŞI DAC MAI SARIĂ CALUL, FIE ŞI NUMAI CU UN MILIMETRU, TE ADUCEM ACAS IMEDIAT!Ă

Se l s o t cere asurzitoare. Plicul roşu, care c zuse din mâna luiă ă ă ă Ron, lu foc şi se f cu scrum. Harry şi Ron r maă ă ă ser împietri i, de parcă ţ ă ar fi trecut un uragan peste ei. Câ iva râser şi încet-încet se reînnodarţ ă ă discu iile despre fel de fel de nimicuri.ţ

Hermione închise cartea „Expedi ii cu vampiri” şi se uit spreţ ă creştetul lui Ron.

— P i, nu ştiu la ce te aşteptai Ron, dar ai...ă— S nu-mi spui c am meritat-o, s ri Ron.ă ă ăHarry d du terciul la o parte, era ros de vin . Domnul Weasley aveaă ă

s fie investigat la serviciu. Şi asta, dup tot ce f cuser domnul şiă ă ă ă doamna Weasley vara aceea pentru el...

Dar nu avea timp s cad pe gânduri. Profesoara McGonagall veneaă ă spre masa Cercetaşilor, împ r ind orare. Şi v zu c la început avea două ţ ă ă ă ore de „Ierbologie” cu Astropufii.

Harry, Ron şi Hermione ieşir din castel împreun , traă ă versar stratulă de legume şi o luar spre sere, unde erau inute plantele magice. Celă ţ pu in, url toarea se soldase cu ceva bun: se pare c Hermione credeaţ ă ă c au fost pedepsi i îndeajuns şi era iar prietenoas cu ei, ca de obicei.ă ţ ă

Apropiindu-se de sere, v zur restul clasei stând afar , aşteptând-oă ă ă pe profesoara L star. Harry, Ron şi Hermione tocmai li se al turaser ,ă ă ă când profesoara se ivi pe gazon, înso it de Gilderoy Lockhart.ţ ă Profesoara L star avea în bra e o mul ime de bandaje, şi Harry v zu,ă ţ ţ ă cuprins de un alt val de vin , c Salcia B t uş avea câteva crengiă ă ă ă ă imobilizate în atele.

Profesoara L star era o vr jitoare bondoac şi purta o p l rieă ă ă ă ă peticit , peste p rul zbur t cit. De obicei avea pă ă ă ă ământ pe haine, iar unghiile ei ar fi f cut-o pe M tuşa Peă ă tunia s leşine. Gilderoy Lockhart,ă pe de alt parte, era imaă culat, în nişte veşminte d râm toare, turcoaz,ă ă

50


iar p rul auriu îi str lucea pe sub p l ria cu ornamente aurii.ă ă ă ă— Aaaa, salutare! strig Lockhart, âşnind spre grupul de elevi.ă ţ

Tocmai i-am ar tat doamnei profesoare L star cum trebuie tratat oă ă ă Salcie B t uş ! Dar nu vreau s crede i c sunt mai bun la „Ierbologie”ă ă ă ă ţ ă decât ea! Se întâmpl îns s ştiu mai multe despre plantele exotice dină ă ă c l toriile mele...ă ă

— La Sera 3, ast zi, elevi! anun profesoara L star, care eraă ţă ă extrem de nemul umit ; nu era nicidecum vesel , ca de obicei.ţ ă ă

Devenir brusc interesa i. Lucraser doar în Sera 1 pân atunci...ă ţ ă ă Sera 3 ad postea nişte plante mult mai interesante şi mai periculoase.ă Profesoara L star lu o cheie mare de la curea şi deschise uşa. Harryă ă sim i o boare de p mânt umed, bine fertilizat, amestecat cu mirosulţ ă pregnant al unor flori de m rimea umbrelelor şi care atârnau din tavan.ă Exact când vroia s -i urmeze în untru pe Ron şi pe Hermione, Lockhart îlă ă prinse de um r.ă

— Harry! Vroiam s vorbim... Nu te superi dac întârzie câtevaă ă minute, nu, doamn L star?ă ă

Dac luai în calcul fruntea încruntat a doamnei L star, se sup ra,ă ă ă ă dar Lockhart spuse repede:

— Aşa te vreau!Şi îi închise uşa în nas.— Harry, zise Lockhart, din ii lui mari şi albi scânteind în soare, în timpţ

ce d dea din cap. Harry, Harry, Harry...ăComplet z p cit, Harry nu zise nimic.ă ă— Când am auzit... Ei bine, a fost vina mea, bineîn eles.ţÎmi venea s -mi dau pumni!ăHarry habar nu avea despre ce vorbea. Chiar vroia s -i spun acest lucru, dară ă

Lockhart continu .ă— Nu ştiu de când n-am mai fost atât de şocat... S zbori cu oă

maşin la Hogwarts! Ei, desigur, am ştiut imediat de ce ai f cut-o. Seă ă vedea de la o poşt . Harry, Harry, Harry...ă

Era remarcabil cum i se vedea fiecare dinte str lucitor, chiar şi când nuă vorbea.

— Ai gustat din publicitate, nu-i aşa? spuse Lockhart. i-am transmisŢ boala. Ai ap rut pe prima pagin a ziarului cu mine şi abia ai aşteptat să ă ă o faci din nou!

— O, nu, domnule profesor, şti i...ţ— Harry, Harry, Harry, zise Lockhart, întinzând mâna şi luându-l de

dup umeri. ă În elegţ ... Era normal s mai vrei dup ce ai gustat o dat ...ă ă ă şi m învinuiesc c i-am transmis ă ă ţ morbul sta, pentru c era inevitabil să ă ă i se urce la cap... Dar, m în elegi, tinere, nu po i s te apuci s zbori cuţ ă ţ ţ ă ă

maşinile, ca s atragi aten ia asupra ta. Potoleşte-te, da? Ai destul timpă ţ pentru asta când vei mai creşte. Da, da, ştiu la ce te gândeşti: „Îi convine, el e deja un vr jitor celebru, pe plan interna ional!” Dar cândă ţ aveam doisprezece ani, eram un nimeni, ca şi tine. De fapt, aş spune că eram un nimeni şi mai mare! M refer la faptul c pe tine te cunosc dejaă ă mai mul i oameni, nu-i aşa? Toate chestiile acelea extraordinare cu Cel-ţ

51


Al-C rui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit!...ăPrivi la cicatricea în form de fulger de pe fruntea lui Harry.ă— Ştiu, nu este chiar la fel de bine ca în cazul în care ai fi câştigat

de cinci ori la rând, ca mine, premiul pentru Cel Mai Fermec tor Zâmbet,ă oferit de s pt mânalul „Vr jiă ă ă toarea”..., dar este un început, Harry, este un început...

Îi zise „şmecherule” şi îi f cu încurajator cu ochiul, dup care seă ă îndep rt . Harry r mase tablou pentru câteva secună ă ă de, apoi, amintindu-şi c ar fi trebuit s fie în ser , deschise uşa şi se strecur în untru.ă ă ă ă ă

Profesoara L star st tea în spatele unei b nci puse chiară ă ă în centrul serei. Pe banc erau vreo dou zeci de perechi de c şti de urechi, înă ă ă culori diferite. Când îşi ocup locul între Ron şi Hermione, profesoaraă spuse:

— Vom replanta m tr gun ast zi. Cine îmi poate spuneă ă ă ă caracteristicile m tr gunei?ă ă

Nu surprinse pe nimeni când mâna lui Hermione se ridic prima.ă— M tr guna sau ă ă Mandragora, este un mijloc puternic de refacere,

zise Hermione, p rând c înghi ise manualul, ca de obicei. Este folosită ă ţ ă pentru a readuce la normal oamenii care au fost transfigura i sauţ blestema i.ţ

— Excelent! Zece puncte pentru Cercetaşi, spuse profesoara L star.ă M tr guna este ingredientul cel mai important a majorit ii antidoturilor.ă ă ăţ Dar este şi foarte periculoas . Cine poate s -mi spun de ce?ă ă ă

Mâna Hermionei rat de pu in ochelarii lui Harry, âşă ţ ţ nind iar în aer.— Plânsul m tr gunei este fatal pentru to i cei care îl aud, zise eaă ă ţ

prompt.— Întocmai! Alte zece puncte, zise profesoara L star. M tr guneleă ă ă

pe care le plant m ast zi sunt înc foarte tinere...ă ă ăŞi ar t spre un rând de t vi adânci, în timp ce vorbea. Toat lumeaă ă ă ă

se îmbulzi s vad mai bine. Cam o sut de mă ă ă ănunchiuri de plante micu e, verzi, cu reflexe mov, st teau în şiruri, în r saduri. Erau completţ ă ă nesemnificative pentru Harry care nu în elesese nimic din ce ziseseţ Hermione despre „plânsul” m tr gunei.ă ă

— Toat lumea s -şi ia o pereche de c şti de urechi, zise profesoaraă ă ă L star.ă

Urm o îmbulzeal de nedescris, to i c utând o pereche de c şti,ă ă ţ ă ă care s nu fie roz şi pufoă ase.

— Când v voi spune s vi le pune i, asigura i-v c ureă ă ţ ţ ă ă chile v suntă acoperite complet, spuse profesoara L star. Când va trece pericolul,ă ridic degetele în sus. În ordine, c şă tile pe urechi!

Harry îşi puse c ştile pe urechi. Nu se mai auzea absolut nici ună sunet prin ele. Profesoara L star îşi puse pe urechi o pereche roz şiă pufoas , îşi suflec mânecile, înşf c bine o pl ntu şi o trase cuă ă ă ă ă ţă putere.

Harry scoase un strig t surprins, pe care nu îl putu auzi nimeni.ăÎn loc de r d cini, din p mânt ieşi un copil extrem de mic, murdar şiă ă ă

urât. Frunzele îi creşteau chiar din cap. Avea pielea verde-pal,

52


marmorat , şi era evident c urla cât îl ineau pl mânii.ă ă ţ ăProfesoara L star lu un ghiveci mare de sub mas şi plantă ă ă ă

m tr guna în el, dup care o acoperi cu îngr ş mânt, pân nu se maiă ă ă ă ă ă v zur decât frunzuli ele. Profesoara L star îşi scutur mâinile, ridică ă ţ ă ă ă degetele şi îşi scoase c ştile.ă

— Având în vedere c m tr gunele noastre sunt doar r saă ă ă ă duri, plânsetul lor nu ucide înc , spuse ea cu calm, de parc doar udase oă ă begonie. Pe de alt parte, v pot face inconşă ă tien i câteva ore bune şi,ţ cum sunt sigur c nici unul dină ă tre voi nu vrea s piard prima zi deă ă şcoal , ave i grij s ave i c ştile bine puse la urechi cât lucra i. V voiă ţ ă ă ţ ă ţ ă face semn când trebuie s v preg ti i de plecare.ă ă ă ţ

— Patru la o tav cu r saduri! Ave i destule ghivece aici...ă ă ţ îngr ş mânt, în sacii aceia... şi feri i-v de tentaculele lor veninoase,ă ă ţ ă pişc serios!ă

Plesni cu putere o plant epoas , de un roşu-închis, f când-o s -şiă ţ ă ă ă retrag tentaculele care se strecuraser în apropiere de um rul ei.ă ă ă

Lui Harry, Ron şi Hermione li se al tur un b iat cu p rul cre de laă ă ă ă ţ Astropufi, pe care Harry îl ştia din vedere, dar cu care nu vorbise niciodat .ă

— Justin Finch-Fletchley, zise el voios, dând mâna cu Harry. Ştiu cine eşti, desigur, celebrul Harry Potter... Şi tu eşti Hermione Granger... totdeauna prima la toate. (Hermione se înroşi, când b iatul îi strânse mâna)... Şiă Ron Weasley! Nu cumva a ta era maşina zbur toare?ă

Ron nu schi nici un zâmbet. Era clar c se mai gândeaţă ă înc laă url toare...ă

— Lockhart la este tare deosebit, nu-i aşa? spuse Justin, bucuros,ă în timp ce îşi umpleau ghivecele cu îngr ş mânt de baleg de dragon.ă ă ă Un tip foarte curajos! I-a i citit c r ile? Aş fi murit de fric dac aş fi fostţ ă ţ ă ă închis într-o cabin telefonic de c tre un vârcolac, dar el a r mas calmă ă ă ă şi — ZBANG! — pur şi simplu fantastic! Şti i, eram înscris la Eton... Niciţ nu v pot spune cât m bucur c am venit aici. Desigur, mama a fostă ă ă pu in dezam git , dar de când am pus-o s citeasc din c r ile luiţ ă ă ă ă ă ţ Lockhart cred c a început s îşi dea seama cât de folositor este s ai ună ă ă vr jitor bine preg tit şi educat în familie...ă ă

Dup aceea, nu au mai prea apucat s vorbeasc . C ştile le erauă ă ă ă bine fixate pe urechi şi trebuiau s se concentreze la m tr gune.ă ă ă Profesoara L star f cuse ca totul s par foarte uşor, dar nu era chiară ă ă ă aşa. M tr gunelor nu le pl cea s fie scoase din p mânt, dar nici nuă ă ă ă ă vroiau s se întoarc în el. Se zb teau, loveau, îşi agitau pumnii mici şiă ă ă ascu i i şi îşi dezgoleau din ii. Harry se chinui zece minute s bage unţ ţ ţ ă copil mai gr su în ghiveci.ă ţ

La sfârşitul orei, Harry, ca to i ceilal i, era transpirat, extenuat şi plinţ ţ din cap pân -n picioare de p mânt şi b liă ă ă gar. Se târâr pân la castel şiă ă se sp lar rapid, dup care Cercetaşii se gr bir la ora deă ă ă ă ă „Transfigur ri”.ă

Orele profesoarei McGonagall însemnau întotdeauna munc grea,ă dar în acea zi totul fu deosebit de greu. Tot ce înv ase Harry anul trecutăţ

53


p rea s i se fi scurs din cap pe parcursul verii. Ar fi trebuit să ă ă transforme un c r buş într-un nasture, dar reuşi doar s antreneze bineă ă ă c r buşul, pe când acesta se tot ferea de bagheta lui şi alerga pe toată ă ă banca.

Ron avea probleme mult mai mari. Îşi lipise el bagheta cu nişte Magicscotch, dar se pare c era distrus de tot. Scrâşă ă nea şi scotea scântei încontinuu, în cele mai nepl cute moă mente, şi, de fiecare dată când Ron vroia s transforme că ăr buşul în nasture, scotea un fumă negru, înnec cios, care mirosea a ou stricate şi înv luia totul în jur.ă ă ă Pentru c nuă putea s vad ce f cea, Ron strivi c r buşul cu cotul şi treă ă ă ă ă -bui s cear un altul, spre nemul umirea profesoarei McGoă ă ţ nagall.

Harry r sufl uşurat când auzi clopo elul care anun a prânzul. Îşiă ă ţ ţ sim ea creierul ca un burete stors. To i ieşir din clas , în afar de el şiţ ţ ă ă ă de Ron, care îşi izbea furios bagheta de banc .ă

— Ce proast ... inutil ...ă ă— Cere alta de acas , îi suger Harry, în timp ce bagheta începu să ă ă

scoat o serie de scântei, ca nişte artificii.ă— A, da, şi s primesc o url toare în schimb, zise Ron, îndesândă ă

bagheta care şuiera acum. E numai vina ta c i s-a rupt bagheta!ă ţ ...Se duser la mas , unde Ron nu se sim i bine deloc, v zând pumnulă ă ţ ă

plin cu nasturi perfec i, f cu i de Hermione la ora de „Transfigurare”.ţ ă ţ— Ce avem dup -amiaz ? întreb Harry, ca s -i abat aten ia.ă ă ă ă ă ţ— „Ap rare contra Magiei Negre”, zise Hermione îndat .ă ă— De ce..., exclam Ron, luându-i orarul, ai pus toate orele luiă

Lockhart în inimioare?Hermione îi smulse orarul din mâini, roşind furioas .ăTerminar de mâncat şi ieşir afar , îndreptându-se spre curteaă ă ă

întunecat . Hermione se aşez pe o piatr şi se cuă ă ă fund iar în „Expedi iiă ţ cu vampiri”. Harry şi Ron vorbir despre Vâjtha câteva minute, înainteă ţ ca Harry s -şi dea seaă ma c era privit îndeaproape. Ridicând privirea, îlă v zu pe b ie elul care sem na cu un şoricel, cel pe care îl v zuse cândă ă ţ ă ă îşi punea Jobenul Magic, seara trecut . Se uita la Harry, ca hipnotizat.ă Strângea în mân ceea ce p rea s fie un aparat de fotografiat de-ală ă ă Încuia ilor. În momentul în care Harry se uit la el, se f cu roşu ca focul.ţ ă ă

— Bun ziua, Harry, eu... sunt Colin Creevey, spuse acesă ta pe ner suflate, p şind spre el. Şi eu sunt la Cercetaşi! Crezi c aş putea...ă ă ă ar fi posibil... s - i fac o poz ?ă ţ ă

Şi ridic aparatul de fotografiat, ă entuziasmat.— O poz ? repet Harry, absent.ă ă— Ca s m cread lumea c te-am cunoscut, zise Colin Creevey,ă ă ă ă

ner bd tor, apropiindu-se şi mai tare. Ştiu totul desă ă pre tine. Mi-au povestit to i câte ceva... Cum ai supravie uit când a vrut s te omoareţ ţ ă Ştii-Tu-Cine şi cum acesta a disp rut f r urm ... şi cum ai r mas cu oă ă ă ă ă cicatrice în form de fulger pe frunte (ochii s i cercetar fruntea luiă ă ă Harry)... Un b iat de la mine din camer a spus c dac developez filmulă ă ă ă cu emulsia potrivit , pozele or s se ă ă mişte.

Colin trase în piept o gur de aer, emo ionat şi continu :ă ţ ă

54


— Este superb aici, nu? Nu am ştiut c toate lucrurile ciuă date pe care le f ceam erau magie, pân când am primit o scrisoare de laă ă Hogwarts. Tat l meu este l ptar, nici lui nu i-a venit s cread . Aşa că ă ă ă ă fac multe poze, ca s i le trimit acas . Şi ar fi extraordinar dac aş aveaă ă ă una şi cu tine...

Îl privi smerit pe Harry şi îndr zni s întrebe:ă ă— N-ar putea prietenul t u s ne fac poza? Aşa aş putea s stauă ă ă ă

lâng tine... Şi dup aceea, vrei s miă ă ă -o semnezi? Te rooog...— Poze semnate? Dai autografe, Potter?Tare şi ustur toare, vocea lui Draco Reacredin r sun în toată ţă ă ă ă

curtea. Se oprise chiar în spatele lui Colin, înso it ca de obicei, de amiciiţ s i solizi şi b t uşi, Crabbe şi Goyle.ă ă ă

— Toat lumea s stea la coad ! r cni Reacredin c tre mul ime.ă ă ă ă ţă ă ţ Harry Potter d poze cu autograf!ă

— Nu, nu dau, spuse Harry sup rat, cu pumnii încleşta i. Taci odat ,ă ţ ă Draco!

— Eşti gelos, de-aia! ciripi Colin, al c rui trup era cât gâtul luiă Crabbe.

— Gelos? f cu Reacredin , care nu mai era nevoit s ipe, jum tateă ţă ă ţ ă de curte fiind atent la ce se întâmpla. Pe ce, m rog? N-am nevoie deă ă nici o cicatrice scârboas pe frunte, mersi!... Eu unul nu cred c dac iă ă ă ţ s-a cr pat capul înseamă n c eşti celebru!ă ă

Crabbe şi Goyle rânjeau ca proştii.— Ia mai tac - i fleanca, Reacredin ! îl amenin Ron, sup rat.ă ţ ţă ţă ăCrabbe se opri din râs şi începu s -şi frece pumnii într-un modă

amenin tor.ţă— Ai grij , Weasley, se r oi Reacredin . Doar nu vrei s aiă ăţ ţă ă

necazuri şi s vin m mica s te ia acas .ă ă ă ă ăDup care spuse, cu o voce sub ire, sfredelitoare: ă ţ „Dac mai sariă

calul o dată, fie şi numai cu un milimetru...”Câ iva elevi din anul ţ V, de la Viperini, se amuzar copios deă

maimu reala lui Draco.ţă— Weasley ar vrea o poz cu autograf, Potter, rânji Reacredin . Ară ţă

valora mai mult decât toat casa lor!ăRon îşi scoase bagheta lipit cu Magicscotch, dar Heră mione şopti,

închizând rapid „Expedi ii cu vampiri”:ţ— Vine!— Ce se întâmpl aici, ce se întâmpl aici?ă ăGilderoy Lockhart venea spre ei, cu straiele sale turcoaz fluturând în urma lui.— Cine d poze cu autograf?ăHarry începu s spun ceva, dar fu întrerupt de Lockă ă hart, care îi

trecu un bra pe dup umeri şi zise voios:ţ ă— Ah, dar nici nu ar mai fi trebuit s întreb!... Ne întâlă nim iar, Harry!Imobilizat de Lockhart şi umilit pân în m duva oaselor, Harry îlă ă

v zu pe Draco rânjind şi pierzându-se în mul ime.ă ţ— Haide atunci, domnule Creevey, zise Lockhart, privind radios spre

Colin. F -ne la amândoi o poz bun şi o semă ă ă n m!ă

55


N ucit, Colin îşi lu aparatul de fotografiat şi f cu poza, când tocmaiă ă ă suna clopo elul, care anun a începutul orelor de dup -amiaz .ţ ţ ă ă

— Hai, ce mai sta i, împr ştia i-v , voi, de colo! strig Lockhart spreţ ă ţ ă ă ceilal i şi porni înapoi spre castel, inându-l tot mai strâns pe Harry, careţ ţ îşi dorea s fi ştiut o vraj bun prin care s se fac nev zut!ă ă ă ă ă ă

— Un sfat, Harry, zise Lockhart, p rinteşte, în timp ce intrau înă cl dire pe o uş l turalnic . Te-am acoperit acum, cu tân rul Creevey...ă ă ă ă ă Dac m-a fotografiat şi pe mine, colegii t i nu mai pot crede c încercaiă ă ă s te groz veşti...ă ă

Surd la explica iile lui Harry, Lockhart îl târî pe un hol plin de elevi,ţ cu ochii cât cepele, şi apoi sus, pe o scar .ă

— ... dar d -mi voie s - i spun c împ r itul pozelor cu autograf înă ă ţ ă ă ţ acest stadiu al carierei tale nu este indicat... o s pari pu in înfumurat,ă ţ Harry, ca s fiu sincer. Va veni la un moment dat o vreme când, ca şiă mine, vei fi nevoit s ai un teanc de poze la îndemân oriunde mergi,ă ă dar... mai ai pân atunci! chicoti Lockhart.ă

Ajunser la clasa lui Lockhart şi acesta îi d du drumul lui Harry, înă ă sfârşit. Harry îşi aranj hainele şi se îndrept spre fundul clasei, unde îşiă ă stivui în fa a ochilor cele şapte c r i ale lui Lockhart, pentru a evita sţ ă ţ ă vad originalul.ă

Restul clasei intr , îmbulzindu-se şi hârjonindu-se, iar Ron şiă Hermione se aşezar de o parte şi de alta a lui Harry.ă

— Aş putea s pr jesc ou pe fa a ta, zise Ron. Spre binele t u, speră ă ă ţ ă s nu se întâlneasc Creevey cu Ginny şi s foră ă ă meze un club de fani Harry Potter!

— Taci şi tu, s ri Harry.ăUltimul lucru pe care l-ar fi dorit era s aud Lockhart cuvinteleă ă

„club de fani Harry Potter”.Când se aşez toat clasa, Lockhart tuşi şi se l s t cerea. Întinseă ă ă ă ă

mâna, lu exemplarul lui Neville Poponea , „C lă ţă ă ătorii cu spiriduşii,” şi îl ridic pentru ca toat lumea s -i vad portretul şmecher, de pe copert ,ă ă ă ă ă de unde f cea cu ochiul.ă

— Asta sunt eu, spuse el, ar tând spre poz şi f cu cu ochiul ca înă ă ă poz , Gilderoy Lockhart, Ordinul lui Merlin, clasa a III-a, Membru deă Onoare al Ligii Ap r rii Împotriva Magiei Negre şi câştig tor de cinci oriă ă ă la rând al premiului pentru Cel Mai Fermec tor Zâmbet, oferit deă s pt mânalul „Vr jitoarea”! Dar nu prea vorbesc despre asta, doar n-amă ă ă scăpat de strigoi numai zâmbindu-le, nu?

Se aştepta ca toat clasa s izbucneasc în râs, dar nu ob inu decâtă ă ă ţ câteva zâmbete anemice.

— V d c v-a i cump rat to i setul complet al c r iloră ă ţ ă ţ ă ţ mele... Bravo! M-am gândit s începem ast zi cu un mic test. Nu ave i de ce s vă ă ţ ă ă face i griji... vreau doar s verific cât de bine le-a i citit, cât a i asimilat...ţ ă ţ ţ

Dup ce împ r i lucr rile se întoarse în fa a clasei şi spuse:ă ă ţ ă ţ— Ave i treizeci de minute, începe i! ţ ţ Acum!Harry privi lucrarea şi citi:

56


J. Care este culoarea favorit ă a lui Gilderoy Lockhart?2. Care este dorin a secret a lui Gilderoy Lockhart?ţ ă3. Care, din punctul vostru de vedere, este cea mai mare realizare de până

acum a lui Gilderoy Lockhart?

Şi aşa se întindeau întreb rile de-a lungul a trei foi, pân la:ă ă

54. Când este ziua lui Gilderoy Lockhart şi care ar fi cadoul ideal pentru el?

O jum tate de or mai târziu, Lockhart strânse testele şi le r sfoi înă ă ă fa a clasei.ţ

— T !... M i s fie! Doar câ iva dintre voi şi-au amintit de culoareaţţ ă ă ţ mea favorit , lila... Spun asta în „Un an cu Yeti”. Iar unii dintre voiă trebuie s citeasc cu mai mult aten ie „La bra cu un vârcolac”, undeă ă ă ţ ţ spun clar, în capitolul al doisprezecelea, c de ziua mea cadoul ideal ară fi în elegere şi armonie între popoare, magicieni şi non-magicieni... Însţ ă nu aş refuza nici o sticl de „Ogdenă 's Old Firewhisky”!

Şi le mai f cu o dat cu ochiul. Ron îl privea acum pe Lockhart cu oă ă expresie de neîncredere întip rit pe fa . Seamus Finnigan şi Deană ă ţă Thomas, care st teau în primele rânduri, abia se st pâneau s nuă ă ă izbucneasc în râs. Heră mione îns n-avea ochi decât pentru el şi îlă asculta cu o aten ie de neclintit. Tres ri când îşi auzi numele.ţ ă

— ... dar domnişoara Hermione Granger ştia c dorin a mea secretă ţ ă este s scap lumea de rele şi s -mi comercializez propria linie de lo iuniă ă ţ de p r... Bravo, feti o! De fapt..., seă ţ opri el şi întoarse foaia pe partea cealalt , n-ai nici o greă şeal ! Cine este domnişoara Hermione Granger?ă

Hermione ridic o mân tremurând .ă ă ă— Excelent! exclam Lockhart, chiar formidabil! Zece puncte pentruă

Cercetaşi! Şi acum, la treab !ăSe aplec şi ridic o cuşc mare, acoperit , pe care o aşeă ă ă ă z peă

catedr .ă— Acum, mare aten ie! Datoria mea este s v preg tesc împotrivaţ ă ă ă

celor mai îngrozitoare creaturi cunoscute în lumea vr jitorilor! S-ară putea s v confrunta i cu cele mai groaznice coşmaruri în această ă ţ ă camer . S şti i îns c nu pute i p i nimic, atâta timp cât sunt cu voi.ă ă ţ ă ă ţ ăţ Nu v cer decât s v p stra i calmul.ă ă ă ă ţ

Contrar dorin ei lui, Harry se aplec peste mormanul de c r i pentruţ ă ă ţ a vedea mai bine cuşca. Lockhart puse o mân pe învelitoare. Dean şiă Seamus nu mai râdeau acum. Neville murea de fric , în locul s u dină ă primul rând.

— Trebuie s v rog s nu ipa i, zise Lockhart pe un ton jos. S-ară ă ă ţ ţ putea s le provoace.ă

Toat clasa era cu sufletul la gur ... Lockhart d du la oă ă ă parte învelitoarea.

— Da, zise el dramatic. Zâne de Cornish, recent capturate!Seamus Finnigan nu putu s se mai ab in . Pufni în râs, un hohot peă ţ ă

57


care nici m car Lockhart nu îl putea confunda cu un strig t de spaim .ă ă ă— Da? zâmbi el la Seamus.— P i, nu sunt... nu sunt foarte... periculoase, nu? se înec Seamusă ă

de râs.— Nu fi atât de sigur! zise Lockhart, fluturând un deget spre

Seamus. Sunt înşel toare, pot fi adev rate belele diavoă ă leşti!Zânele erau de un albastru-fosforescent şi de vreo douăzeci de

centimetri în l ime, cu fe e ascu ite şi nişte voci atât de stridente, încâtă ţ ţ ţ parc ascultai nişte pi igoi certându-se. În secunda în care colivia fuseseă ţ descoperit , începuser s protesteze şi s se zbat în cuşc , z ng nindă ă ă ă ă ă ă ă barele şi strâmbându-se în toate felurile la cei din primele rânduri.

— Bine, spuse Lockhart, tare. S vedem ce zice i de ele!ă ţŞi deschise cuşca. Era iadul pe p mânt. Zânele âşnir înă ţ ă toate

direc iile, ca nişte rachete. Dou din ele îl apucar pe Neville de urechiţ ă ă şi îl ridicar în aer. Câteva trecur , pur şi simplu, prin fereastr ,ă ă ă împr ştiind buc ele de sticl pe tot rândul din spate. Celelalte seă ăţ ă puser pe distrugeri, mai efiă ciente ca rinocerii turba i. Luar c lim rile şiţ ă ă ă împroşcar cerneal prin toat clasa, f cur ferfeni c r ile şi hârtiile,ă ă ă ă ă ţă ă ţ smulser afişele de pe pere i, întoarser coşurile de gunoi cu fundul înă ţ ă sus, înşf car ghiozdanele şi c r ile şi le arună ă ă ţ car prin fereastra spart .ă ă În câteva minute, jum tate din clas era sub b nci şi Neville atârna deă ă ă candelabru.

— Haide i, împresura i-le, prinde i-le, sunt doar nişte zâne..., strigţ ţ ţ ă Lockhart, ironic.

Îşi suflec mânecile, îşi învârti bagheta şi url din toate puterile:ă ă— Peskipiski Pesternomi!Cuvintele magice nu avur absolut nici un efect, una dină tre zâne

luându-i bagheta lui Lockhart şi aruncând-o şi pe ea pe fereastr .ă Lockhart înghi i în sec şi aproape se ascunse sub catedr , reuşind sţ ă ă evite în ultima clip s fie strivit de Neville care c zu peste catedr ,ă ă ă ă când candelabrul de care se inea ced .ţ ă

La scurt timp, sun clopo elul şi to i se bulucir spre ieşire. În linişteaă ţ ţ ă relativ care urm , Lockhart se ridic , îi z ri pe Harry, Ron şi Hermione,ă ă ă ă care ajunseser aproape de uş , şi le spuse:ă ă

— Ei bine, v rog s le b ga i voi în cuşc pe cele care au maiă ă ă ţ ă r mas!ă

Dup care se strecur pe lâng ei şi închise repede uşa în urma lui.ă ă ă— Nu pot s cred! exclam Ron, în timp ce una dintre zâne îl muşcă ă ă

s lbatic de ureche.ă— Urm reşte s ne fac s câştig m experien pe teren, spuseă ă ă ă ă ţă

Hermione, imobilizând dou zâne dintr-un foă c, cu o bine executat Vrajă ă de Imobilizare, îndesându-le la loc în cuşc .ă

— Pe care teren? zise Harry, încercând s pun mâna pe o zân , care îiă ă ă sc pa printre degete şi scotea limba de-un cot la el. Hermione, staă ă habar n-are despre ce vorbeşte!

— Prostii, spuse Hermione. Nu i-ai citit c r ile... toate lucrurileă ţ extraordinare pe care le-a f cut...ă

58


— Pe care zice c le-a f cut, bomb ni Ron.ă ă ă

59


— CAPITOLUL VII —ŞOAPTE ŞI „SÂNGE-MÂL”

În urm toarele zile, Harry petrecu cea mai mare parte a timpului,ă ascunzându-se ori de câte ori îl vedea pe Gilderoy Lockhart pe coridoare. Şi mai greu de evitat era Colin Creevey, care parc înv aseă ăţ pe de rost orarul lui Harry. Nimic nu p rea s -l mul umeasc pe Colină ă ţ ă mai mult decât aventura de a spune „Ce mai faci Harry?” de vreo şase-şapte ori pe zi şi s -l aud pe Harry spunând „Bun , Colin!”, oriă ă ă cât de exasperat p rea a fi Harry când spunea acest lucru.ă

Hedwig era înc sup rat pe Harry pentru îngrozitoarea c l torie cuă ă ă ă ă maşina, şi bagheta lui Ron era tot stricat . În timpul orei de „Farmece”,ă âşnea din mâna lui Ron, lovinţ du-l pe micu ul şi b trânul profesorţ ă

Flitwick în frunte, exact între ochi, f când s -i apar un cucui mare şiă ă ă verde, zvâcnitor, în locul respectiv. Una peste alta, Harry era foarte feri-cit c venea sfârşitul de s pt mân . El, Ron şi Hermione vroiau s seă ă ă ă ă duc s -l vad pe Hagrid sâmb t , de diminea . Dar Harry fu trezit cuă ă ă ă ă ţă câteva ore bune mai devreme decât şi-ar fi dorit, de Oliver Baston, c pitanul echipei de Vâjtha a Cercetaşilor.ă ţ

— Ce se întâmpl ? f cu Harry, moroc nos.ă ă ă— Antrenament de Vâjtha ! spuse Baston. Haide!ţHarry privi pe fereastr . Era un strat sub ire de ceaă ţ ţă peste cerul

roz-auriu. Se trezise de-a binelea acum, întrebându-se cum de putuse dormi cu toat zarva pe care o fă ăceau p s rile.ă ă

— Oliver, morm i Harry, abia se crap de ziu ...ă ă ă— Exact, zise Baston.Era un brunet înalt şi voinic din anul VI, cu ochii scânteietori, cu un

entuziasm nebun.— Asta face parte din noul nostru program de antrenamente. Haide,

ia- i m tura şi s mergem, zise Baston, bineţ ă ă voitor. Nici una dintre celelalte echipe de Vâjtha n-a înceţ put antrenamentele înc , vom fiă primii anul acesta...

C scând şi tremurând pu in, Harry se d du jos din pat şi încerc s -ă ţ ă ă ăşi g seasc echipamentul de Vâjtha .ă ă ţ

— Aşa te vreau, zise Baston. Ne întâlnim pe teren în cincisprezece minute!Dup ce îşi g si echipamentul şi îşi puse mantia ca s seă ă ă

înc lzeasc , Harry îi scrise un bilet lui Ron, explicându-i unde trebuise să ă ă se duc , şi coborî pe scara în spiral spre camera mare de zi, cu m turaă ă ă lui, Nimbus 2000, pe um r. Tocmai ajunsese la gaura din portret, cândă auzi un z ng nit în spatele s u şi Colin Creevey sosi alergând pe scaraă ă ă circular , cu aparatul de fotografiat la gât şi cu ceva în mân .ă ă

— Am auzit pe cineva pronun ându- i numele pe sc ri, Harry! Uiteţ ţ ă ce am aici! L-am developat, am vrut s - i ar t...ă ţ ă

Harry se uit n ucit la poza pe care i-o vântura Colin pe sub nas.ă ăUn Lockhart mişc tor, alb-negru, scutura cu putere o mâă n pe careă

Harry şi-o recunoscu ca fiind a lui. Constat mulă umit c imaginea luiţ ă

60


fotografic se opunea cu îndârjire şi refuza s apar în cadru. În timp ceă ă ă Harry privea poza, Lockhart se d du b tut şi se sprijini, gâfâind, deă ă marginea alb a fotografiei.ă

— Mi-o semnezi? întreb Colin, ner bd tor.ă ă ă— Nu, zise Harry, scurt, aruncând o privire în jur pentru a se asigura

c într-adev r nu auzise nimeni. Iart -m , Colin, m gr besc...ă ă ă ă ă ă antrenament de Vâjtha !ţ

Se ca r prin gaura portretului.ţă ă— Mam , Doamne! Aşteapt -m şi pe mine! Nu am mai fostă ă ă

niciodat la un joc de Vâjtha pân acum!ă ţ ăColin se strecur prin gaur dup el.ă ă ă— O s fie foarte plictisitor, zise Harry, repede, dar Colin nici nu-lă

auzi, cu fa a luminat toat de emo ie.ţ ă ă ţ— Ai fost cel mai tân r juc tor din ultimii o sut de ani, nu-i aşaă ă ă

Harry? Nu-i aşa? zise Colin, op ind pe lâng el. Trebuie s fiiţ ă ă ă extraordinar! Eu n-am zburat niciodat . E uşor? Aceea este m tura ta?ă ă Cea mai bun din toate care exist ?ă ă

Harry nu ştia cum s se descotoroseasc de el. Era ca şi când ar fiă ă avut o umbr extrem de vorb rea .ă ă ţă

— Eu nu prea în eleg jocul sta, zise Colin, pe ner suflate. Esteţ ă ă adev rat c sunt patru mingi? Şi dou dintre ele zboar înjur, încercândă ă ă ă s dea juc torii jos de pe m turi?ă ă ă

— Da, spuse Harry grav, împ cat cu ideea c trebuia s -i expliceă ă ă regulile complicate. Se numesc baloane-ghiulea. Exist doi prinz tori înă ă fiecare echip , cu bâte pentru a expedia baloanele-ghiulea afar dină ă terenul lor de joc. Fred şi George sunt prinz torii Cercetaşilor.ă

— Şi pentru ce sunt celelalte mingi? întreb Colin, împieă dicându-se de câteva trepte, pentru c îl privea absorbit, cu gura c scat , pe Harry.ă ă ă

— P i, balonul este mingea roşie, mai m rişoar ... cea cu care seă ă ă dau golurile. Trei înaintaşi din fiecare echip arunc mingea de la unul laă ă cel lalt şi încearc s o treac printre stâlpii de goluri, de la cap tulă ă ă ă ă terenului... trei stâlpi înal i, cu coşuri la vârf.ţ

— Şi a patra minge?...— Este ho oaica aurieţ , zise Harry, foarte mic , foarte rapid şi greuă ă

de prins. Dar asta au de f cut c ut torii, penă ă ă tru c un joc de Vâjtha nuă ţ se termin pân nu este prins ho oaica. Şi când unul dintre cei doiă ă ă ţ c ut tori ai echipelor prinde ho oaica, atunci câştiga pentru echipa dină ă ţ care face parte o sut cincizeci de puncte.ă

— Tu eşti c ut torul Cercetaşilor, nu-i aşa? zise Colin cu veneraă ă ţie.— Da, spuse Harry, p r sind castelul şi luând-o prin iarba stropită ă ă

de rou . Şi mai este şi portarul. El p zeşte stâlpii deă ă gol. Cam asta este...Dar Colin continu s -l întrebe pe Harry o groaz de alte chestii totă ă ă

drumul spre terenul de Vâjtha . Harry reuşi s scape de el doar laţ ă vestiar. Colin strig dup el, pe o voce pi ig iat :ă ă ţ ă ă

— M duc s ocup un loc bun, Harry!ă ăŞi se gr bi spre tribune.ăRestul echipei Cercetaşilor era deja în vestiar. Baston era singurul

61


care p rea cu adev rat treaz. Fred şi George Weasă ă ley st teau, cu ochiiă lipi i şi p rul ciufulit, lâng Alicia Spinţ ă ă net din anul IV, care p rea că ă a ipise, sprijinit de peretele din spatele s u. Vizavi, colegele ei,ţ ă ă înaintaşele Katie Bell şi Angelina Johnson, c scau, una lâng alta.ă ă

— Ai venit, Harry, unde ai fost? zise Baston, plin de vioiciune. Vroiam s vorbesc cu voi înainte s ajungem pe teren, fiindc mi-am petrecută ă ă vara gândindu-m la o nou serie de antrenamente, care cred c voră ă ă schimba complet lucrurile...

Baston ridic în fa a ochilor lor o diagram a terenului de Vâjtha ,ă ţ ă ţ pe care erau trasate multe linii, s ge i şi X-uri, cu cerneal , în culoriă ţ ă diferite. Îşi scoase bagheta, atinse partea de sus a schemei şi s ge ileă ţ începur s se zbat ca nişte omizi. În timp ce Baston începuse ună ă ă discurs despre noile sale tactici, capul lui Fred Weasley se pr buşi peă um rul Aliciei Spinnet şi începu s sfor ie.ă ă ă

Baston le explic prima schem în dou zeci de minute, dar sub eaă ă ă se mai aflau o a doua şi o a treia schem . Harry c zu în amor ire, înă ă ţ timp ce Baston p l vr gea în continuă ă ă are.

— Deci, zise Baston, în sfârşit, trezindu-l pe Harry dintr-un vis despre toate lucrurile pe care le-ar fi putut mânca în acel moment la castel, este clar? Întreb ri?ă

— Eu am o întrebare, Oliver, zise George, care se trezise speriat. De ce nu ne-ai spus toate astea ieri, când eram treji?

Baston se strâmb , nemul umit.ă ţ— Uite ce e, iste ilorţ , spuse el, uitându-se urât la to i, am fi putut sţ ă

câştig m cupa Vâjtha anul trecut. Suntem deă ţ departe cea mai bună echip . Dar din nefericire, datorit unor împrejur ri care ne-au dep şit...ă ă ă ă

Harry se îndrept în scaun, sim indu-se cu musca pe că ţ ăciul .ă Z cuse inconştient în aripa spitalului anul trecut, în timpul ultimuluiă meci, adic echipa Cercetaşilor a avut un juc tor în minus şi suferise ceaă ă mai puternic înfrângere din ultimii trei sute de ani.ă

Baston f cu un moment de pauz pentru a-şi reveni. Era evident că ă ă ultima înfrângere înc îl mai afecta.ă

— Deci, în acest an, ne vom antrena mai mult ca niciodat ... Înă ordine, s mergem şi s punem noile scheme în practic ! strig Baston,ă ă ă ă luându-şi m tura şi c l uzindu-i afar din vestiare.ă ă ă ă

Cu picioarele amor ite şi c scând înc , echipa îl urm , supus .ţ ă ă ă ăSt tuser atât de mult în vestiare, încât acum r s rise soarele de-aă ă ă ă

binelea, deşi pe iarba umed de pe stadion ră ăm seser înc urme deă ă ă rou . Ieşind pe teren, îi v zu pe Ron şi pe Hermione în tribune.ă ă

— A i terminat? întreb Ron, neîncrez tor.ţ ă ă— Nici m car nu am început, zise Harry, uitându-se inviă dios şi

pofticios la pâinea pr jit cu gem, cu care veniser Ron şi Hermione dină ă ă Marea Sal . Baston ne înva manevre tactice noi...ă ţă

Încalec m tura şi lovi p mântul, avântându-se în aer. Aerul rece ală ă ă dimine ii îi atinse fa a, trezindu-l mai repede ca toat vorb ria luiţ ţ ă ă Baston. Era minunat s fie iar pe tereă nul de Vâjtha . Goni în jurulţ terenului, întrecându-se cu Fred şi George.

62


— Ce este sunetul la c nitor, ciudat? întreb Fred, planând într-ă ţă ă ăun col al terenului.ţ

Harry se uit în tribune. Colin st tea pe unul dintre cele mai înalteă ă scaune, cu aparatul la ochi, f când poze dup poă ă ze, c nitul bli uluiţă ă ţ fiind amplificat de stadionul pustiu.

— Uit -te la mine, Harry! Aici! se rug el, st ruitor.ă ă ă— Cine mai e şi la? întreb Fred.ă ă— Habar n-am, min i Harry, accelerând atât de tare, încât îl l sţ ă ă

mult în urm pe Colin.ă— Ce se întâmpl ? spuse Baston, încruntându-se, în timp ce pluteaă

spre ei. De ce face la din anul ă I poze? Nu-mi place!... Ar putea fi un spion al Viperinilor, care încearc s afle mai multe despre noul meuă ă program de antrenamente...

— Este de la Cercetaşi, zise Harry, repede.— Şi cei de la Viperini n-au nevoie de spioni, Oliver, spuse George.— Ce te face s spui asta? zise Baston, b nuitor.ă ă— Pentru c au venit aici în p r, zise George, ar tând spre un grup.ă ă ăMai mul i tipi în veşminte verzi se plimbau pe teren, cu m turile înţ ă

mâini.— Nu-mi vine s cred! sâsâi Baston, mânios. Am închiriat terenulă

pentru ast zi! Mai vedem noi!ăBaston âşni spre p mânt şi, din cauz c era aşa de furios, aterizţ ă ă ă ă

mai brusc decât ar fi vrut. Se cl tin pu in când desc lec . Harry, Fred şiă ă ţ ă ă George îl urmar .ă

— Flint! strig Baston c tre c pitanul Viperinilor. Este timpul nostruă ă ă de antrenament! Ne-am sculat în mod special aşa devreme! Elibera iţ terenul imediat!

Marcus Flint era chiar mai solid ca Baston. Afiş o expreă sie de viclenie şi zise:

— Este destul loc pentru to i, Baston!ţVeniser şi Angelina, Alicia şi Katie. În echipa Viperinilor nu existauă

fete. St teau to i înşira i în fa a Cercetaşilor, priă ţ ţ ţ vindu-i r ut cios.ă ă— Dar am re inut terenul! zise Basţ ton, scuipând de-a dreptul, cu mânie. L-

am închiriat, auzi i?ţ— Ah, zise Flint, dar eu am un bilet special semnat de profesorul

Plesneal : ă Eu, profesorul S. Plesneală, acord echipei Viperinilor permisiunea de a juca ast zi pe terenul de Vâjtă haţ, obliga i fiind s îşi antreneze noulţ ă lor c ut toră ă .

— Ave i un nou c ut tor? zise Baston, z p cit. Unde?ţ ă ă ă ăDin spatele celor şase matahale din fa se ivi al şapteleaţă juc tor,ă

mai mic, zâmbind ironic cu toat fa a lui ascu it şi palid . Era Dracoă ţ ţ ă ă Reacredin .ţă

— Nu cumva eşti fiul lui Lucius Reacredin ? zise Fred, privindu-l peţă Draco cu dispre .ţ

— Ce coinciden s vorbeşti de tat l lui Draco, spuse Flint, f cândţă ă ă ă toat echipa s zâmbeasc şi mai tare. D -mi voie s - i ar t generosulă ă ă ă ă ţ ă cadou pe care l-a f cut echipei noă astre!

63


To i şapte îşi ar tar m turile. Şapte cozi de m tur , perţ ă ă ă ă ă fect şlefuite, cu mânere nou-nou e şi şapte seturi de inscripţ ii aurite, pe careţ se vedeau cuvintele „Nimbus 2001”, străluceau sub nasurile Cercetaşilor în soarele dimine ii.ţ

— Ultimul model! Sunt pe pia doar de o lun , zise Flint, scuturândţă ă indiferent un fir de praf de pe m tura lui. Cred c este de departe infinită ă mai bun decât vechile serii 2000!... Cât despre vechile tipuri, M turină ă V, zâmbi r ută ăcios, privind ironic c tre Fred şi George, care strângeauă amândoi în mâini astfel de m turi, sunt bune de şters praă ful de pe tabela de marcaj!

În acel moment, nici unuia dintre Cercetaşi nu-i veni nici o replic .ă Reacredin rânjea atât de tare, încât ochii s i glaciali fuseser reduşi laţă ă ă nişte cute.

— A, uita i! spuse Flint. Invazie pe teren!ţRon şi Hermione traversau gazonul stadionului în fug , pentru aă

vedea ce se întâmpl .ă— Ce se întâmpl ? îl întreb Ron pe Harry. De ce nu juca i? Ce caută ă ţ ă

el aici?Se uit spre Reacredin , observându-i noul echipament de Vâjtha .ă ţă ţ— Sunt noul c ut tor de la Viperini, Weasley, zise Reacredin ,ă ă ţă

îngâmfat. Tocmai ne-au fost admirate m tuă rile, pe care ni le-a cump rată tata...

Ron r mase tablou, cu gura c scat , în fa a superbelor m turi.ă ă ă ţ ă— Bune, nu? zise Reacredin , mieros. Dar probabil c şi echipaţă ă

Cercetaşilor va face o chet s -şi ia nişte m turi ca lumea. Acum eă ă ă momentul s sc pa i de M turin ă ă ţ ă V alea...

Presupun c muzeele ar licita mult pentru ele!ăEchipa Viperinilor izbucni în râs.— Cel pu in, nimeni din echipa Cercetaşilor nu a fost nevoit s -şiţ ă

cumpere postul în echip , spuse Hermione, t ios. Au fost aleşi fiindc auă ă ă talent, nu ca al ii...ţ

Expresia de înfumurare de pe fa a lui Reacredin pieri.ţ ţă— Nu i-a cerut nimeni p rerea, afurisit mic , ţ ă ă ă „sânge-mâl” ce eşti,

r bufni el.ăHarry ştiu imediat c Reacredin spusese ceva foarte grav, pentruă ţă

c imediat izbucni furtuna. Flint trebui s se arunce în fa a luiă ă ţ Reacredin , pentru a-l feri de pumnii lui Fred şi George, care t b râserţă ă ă ă pe el. Alicia strig :ă

— Cum îndr zneşti, nesuferitule?ăRon îşi afund mâna în mantie şi îşi scoase bagheta, strigând:ă— Vei pl ti pentru asta, Draco!ăŞi o îndrept , furios, pe sub bra ul lui Flint, spre fa a lui Reacredin .ă ţ ţ ţăR sun o bufnitur puternic pe stadion şi din cap tul opus ală ă ă ă ă

baghetei lui Ron âşni un jet de lumin verde, lovinţ ă du-l în stomac chiar pe el şi aruncându-l pe spate, în iarb .ă

— Ron! Ron! Ai p it ceva? se sperie Hermione.ăţRon deschise gura s vorbeasc , dar nu scoase nici un cuvânt. Înă ă

64


schimb scoase un râgâit puternic şi din gur îi âşă ţ nir în poal câ ivaă ă ţ melci scârboşi, f r c su .ă ă ă ţă

Echipa Viperinilor se inea cu mâinile de burt de atâta râs. Flint eraţ ă pe jos, sprijinindu-se de noua sa m tur . Draco era în patru labe, b tândă ă ă p mântul cu pumnii. Cercetaşii erau strânşi în jurul lui Ron, careă continua s râgâie melci mari şi lucioşi. To i se fereau s -l ating .ă ţ ă ă

— Ar trebui s -l ducem la Hagrid, este cel mai aproape, îi spuseă Harry lui Hermione, care d du din cap cu hot râre, şi amândoi îlă ă sus inur de suţ ă bsuori.

— Ce s-a întâmplat, Harry? Ce s-a întâmplat? E bolnav? Dar îl pute iţ vindeca, nu?

Colin coborâse de la locul s u şi acum op ia în jurul lor, p r sindă ţ ă ă ă terenul împreun cu ei. Ron oft din to i r runchii şi o alt por ie deă ă ţ ă ă ţ melci se adun la picioară ele lui.

— Ooooh, exclam Colin, fascinat, ridicându-şi aparatul deă fotografiat. Po i s -l ii nemişcat, Harry?ţ ă ţ

— D -te la o parte, Colin! strig Harry, sup rat.ă ă ăEl şi Hermione îl scoaser pe Ron de pe stadion, ducână du-l spre

marginea p durii.ă— Înc pu in, Ron, zise Hermione, v zând cabana lui Hagrid. O s teă ţ ă ă

faci bine în câteva minute... înc pu in...ă ţErau la vreo zece metri dep rtare de casa lui Hagrid, când seă

deschise uşa, dar nu ieşi Hagrid, ci Gilderoy Lockhart, îmbr cat în aceaă zi cu nişte veşminte de un mov-pal.

— Repede, s ne ascundem aici, şopti Harry, tr gându-l pe Ron înă ă spatele unui tufiş din apropiere. Hermione îi urm , cam împotriva voin eiă ţ ei.

— E o nimica toat , dac ştii ce trebuie s faci! îi spunea Lockhart,ă ă ă în gura mare, lui Hagrid. Dac ai nevoie de ajuă tor, ştii unde m g seşti!ă ă O s - i dau un exemplar din cartea mea, m mir c nu ai unul deja. O s -ă ţ ă ă ăi semnez unul disear şi i-l trimit. Ei bine, la revedere!ţ ă ţ

Şi Lockhart se îndrept spre castel.ăHarry aştept pân nu îl mai v zu pe Lockhart, apoi îl trase pe Ronă ă ă

din boschet pân la uşa lui Hagrid. Cioc nir în uş , gr bi i.ă ă ă ă ă ţHagrid ap ru imediat, foarte moroc nos, dar i se lumin fa a cândă ă ă ţ

v zu cine era la uşa lui.ă— Chiar m întrebam când o s veni i s m vede i... Intra i,ă ă ţ ă ă ţ ţ

intra i... Am crezut c s-a întors profesoru' Lockhart...ţ ăHarry şi Hermione îl târâr pe Ron peste prag, în cabana cu oă

singur camer , în care era un pat enorm, într-un col , şi un foc trosneaă ă ţ vesel, în cel lalt. Hagrid nu p rea afectat de problema lui Ron, pe care i-ă ăo explic rapid Harry, în timp ce îl aşeza pe Ron într-un scaun.ă

— Mai bine afar decât în untru, spuse el voios, punând un ligheană ă mare în fa a lui Ron. Scoate-i pe to i, Ron!ţ ţ

— Nu cred c putem face altceva decât s aştept m s se opreasc ,ă ă ă ă ă zise Hermione ner bd toare, privindu-l pe Ron aplecându-se deasupraă ă ligheanului. Este un blestem foarte greu de îndep rtat, oricum, dar miteă ă

65


cu o baghet rupt ...ă ăHagrid se învârtea în jurul lor, f cându-le ceai, iar Col , câinele luiă ţ

Hagrid, îi lingea mâna lui Harry.— Ce-a vrut Lockhart de la tine, Hagrid? îl întreb Harry,ă

sc rpinându-i urechile lui Col .ă ţ— Mi-a dat sfaturi cum s scot nişte alge dintr-o fântân , morm iă ă ă

Hagrid, dând la o parte de pe mas un cocoş juă mulit pe jum tate şiă punând ceainicul în locul lui. De parc eu nu ştiu! Şi-mi tot povesteaă ceva despre nu ştiu ce strigoi a gonit el... Dac -i adev rat fie şi numaiă ă un cuvânt, eu mănânc ibricul sta!ă

Era foarte ciudat ca Hagrid s critice un profesor de la Hogwarts şiă Harry se uit uimit la el. Hermione, pe de alt parte, spuse pe un tonă ă mai înalt decât de obicei:

— Cred c eşti pu in nedrept, Hagrid, se pare c profeă ţ ă sorul Dumbledore este convins c Lockhart este omul potrivit pentru...ă

— A fost singurul om pe care l-a g sit, zise Hagrid, oferină du-le o farfurie cu caramele, timp în care Ron tot scuipa melci în ligheanul lui. Şi subliniez: singurul! A devenit foarte greu s g seşti pe cineva care să ă ă vrea s predea „Apă ărarea contra Magiei Negre”. Vede i voi, lumea nuţ prea vrea s accepte asemenea post. Au început s cread c -i piază ă ă ă ă rea. Nimeni nu a rezistat prea mult într-un astfel de post, în ultimul timp. Spune i-mi, zise Hagrid, întorcându-şi capul spre Ron, pe cine încercaţ Ron s blesteme?ă

— Reacredin i-a zis Hermionei... ţă cumva... Trebuie s fi fost tare gravă pentru c toat lumea a înnebunit.ă ă

— A fost grav, zise Ron r guşit, ridicându-şi capul deasupra mesei,ă palid şi transpirat. Reacredin a f cut-o „sânge-mâl”, Hagrid...ţă ă

Ron îşi aplec iar capul deasupra ligheanului, în timp ce ap rea ună ă val nou de melci proaspe i. Hagrid era stupefiat.ţ

— Nu se poate! f cu el c tre Hermione.ă ă— Ba da, zise ea. Dar nu ştiu ce înseamn , îns mi-am dat seama că ă ă

a fost foarte grosolan...— Este lucrul cel mai jignitor care i-ar fi putut trece prin minte, icni Ron,

ridicându-se. „Sânge-mâl” este cea mai grav insult pentru o persoană ă ă care are p rin i Încuia i... ştii tu, p rin i obişnui i, nu magicieni.... Suntă ţ ţ ă ţ ţ unii vr jitori, ca Reacredin de pild , care cred c sunt superiori pentruă ţă ă ă c au ceea ce numesc ei „să ânge-pur”.

Scoase un mic râgâit şi în mâna lui întins c zu doar un singură ă melc. Îl arunc în lighean şi continu :ă ă

— Vreau s spun, c ceilal i ştiu c nu este nici o diferen . Uit -teă ă ţ ă ţă ă la Neville Poponea , de exemplu: are sânge curat şi de-abia poate puneţă ceaunul de vr ji cum trebuie.ă

— Şi nu s-a inventat înc vraja, pe care Hermione a noasă tr s nu oă ă poat face, zise Hagrid, mândru, f când-o pe Hermione s capete oă ă ă culoare magenta, sclipitoare.

— E groaznic s faci pe cineva aşa, zise Ron, ştergându-şi frunteaă transpirat cu mâna tremurând , ... sânge... mură ă dar, în elege i. Sângeţ ţ

66


obişnuit. Este o nebunie. Majoritatea vr jitorilor de ast zi au sângeleă ă juma' juma'... Oricum, dac nu ne-am fi c s torit cu Încuia i am fiă ă ă ţ disp rut pân acum.ă ă

Se încovoie şi se ascunse iar sub mas .ă— P i, nu te învinuiesc c-ai încercat s -l blestemi, Ron, spuseă ă

Hagrid, tare, acoperind zgomotul f cut de melcii care se pr v leau înă ă ă lighean. Da' poate a fost mai bine c nu i-a mers bagheta. Presupun că ţ ă Lucius Reacredin ar fi venit în doi timpi şi trei mişc ri la şcoal , dac i-ţă ă ă ăai fi blestemat fiul... M car aşa, nu ai probleme.ă

Harry ar fi vrut s eviden ieze faptul c probleme mai mari decât aă ţ ă scuipa melci pe gur nu erau uşor de g sit, dar nu putu, deoareceă ă caramelele lui Hagrid îi încleştaser f lcile.ă ă

— Harry, zise Hagrid dintr-o dat , de parc i-ar fi trecut un gândă ă fulger tor prin cap, am ceva de discutat cu tine. Am auzit c dai poze cuă ă autograf. Eu cum de n-am primit una?

Furios, Harry îşi descleşt din ii.ă ţ— Nu am împ r it poze cu autograf, spuse el, înfierbântat. Dacă ţ ă

Lockhart continu s mai vorbeasc despre...ă ă ăDar atunci v zu c Hagrid râdea.ă ă— Glumeam, zise el, b tându-l pe Harry pe spate, trimiă ându-l cuţ

capul înainte, pân atinse masa cu b rbia. Ştiam eu c tu nu po i faceă ă ă ţ aşa ceva. I-am spus lui Lockhart c n-ai nevoie de aşa ceva. Eşti maiă celebru decât el f r' s vrei!ă ă

— Pariez c nu i-a prea pl cut asta, zise Harry, ridicându-se şiă ă frecându-şi b rbia.ă

— Da, aşa cred şi eu, zise Hagrid, zâmbind pişicher. Şi atunci i-am spus c nu am citit nici una dintre c r ile lui şi aşa l-am f cut s plece.ă ă ţ ă ă Nişte caramele, Ron?

— Nu, mul umesc, zise Ron, sl bit. Mai bine nu risc.ţ ă— Veni i s vede i ce-am plantat, zise Hagrid, dup ce Harry şiţ ă ţ ă

Hermione îşi b ur ceaiul.ă ăÎn spatele casei lui Hagrid, în gr dina de zarzavaturi, creşteau cei maiă

mari dovleci pe care îi v zuse Harry vreoă dat . Fiecare era cât ună bolovan.

— Au crescut frumos, nu? întreb Hagrid, fericit. Pentru serbarea deă Halloween... Ar trebui s fie destul de mari pân atunci!ă ă

— Cu ce i-ai hr nit? zise Harry.ăHagrid se uit peste um r pentru a verifica dac erau sină ă ă guri.— P i, le-am dat... ştii tu... o mân de ajutor...ă ăHarry privi spre umbrela înflorat , roz, care st tea spriă ă jinit deă

peretele casei. Avea toate motivele s cread c umbrela aceea era maiă ă ă mult decât p rea, de fapt... Era conă vins c în ea era ascuns vecheaă ă baghet a lui Hagrid.ă

Hagrid nu avea voie s fac vr ji. Fusese exmatriculat de laă ă ă Hogwarts în anul III, dar Harry nu aflase niciodat de ce. De fiecare dată ă când aducea vorba despre asta, Hagrid tuşea şi surzea pân se schimbaă subiectul.

67


— O Vraj de înfulecare, presupun..., zise Hermione, la jum tateaă ă drumului dintre dezaprobare şi amuzament. Ei bine, ai f cut treabă ă bun !ă

— Asta a spus şi surioara ta, am v zut-o chiar ieri, zise Hagrid,ă privind spre Ron şi f cându-i cu ochiul lui Harry. A zis c a venit doar să ă ă vad terenurile, dar eu cred c spera s dea peste cineva anume în casaă ă ă mea (şi îi mai f cu o dat cu ochiul lui Harry). Dup p rerea mea, nuă ă ă ă cred c ar refuza o poz cu...ă ă

— Ah, taci, zise Harry.Ron pufni în râs, zgomotos, de ajuns ca s înceap s plou iar cuă ă ă ă

melci peste tot.— Ai grij ! morm i Hagrid, îndep rtându-l pe Ron de iubi ii s iă ă ă ţ ă

dovleci.Era aproape ora prânzului şi având în vedere c Harry nu mâncaseă

decât o caramea de diminea , era hot rât s se întoarc la şcoal sţă ă ă ă ă ă m nânce. Îşi luar la revedere de la Hagrid şi pornir spre castel, Ronă ă ă sughi ând din când în când, dar f r s scuipe decât unul sau doi melciţ ă ă ă micu i.ţ

Abia intraser în holul de la intrare, când r sun o voce bineă ă ă cunoscut .ă

— Aici era i, Potter, Weasley!ţProfesoara McGonagall venea spre ei, încruntat .ă— Amândoi v ve i isp şi pedepsele în seara asta!ă ţ ă— Ce avem de f cut, doamn profesoar ? spuse Ron, înă ă ă ăbuşindu-şi

un râgâit.— Tu o s lustruieşti argint ria din Camera Trofeelor, împreun cuă ă ă

domnul Filch, spuse profesoara McGonagall. Şi f r magie! Doar cuă ă cârpa!

Ron înghi i în sec. Argus Filch, îngrijitorul, era urât de to i eleviiţ ţ şcolii.

— Iar tu, Potter, o s -l aju i pe profesorul Lockhart s r să ţ ă ă pundă scrisorilor de la admiratori, zise profesoara McGonagall.

— O, nu... nu pot s merg şi eu la lustruit? zise Harry, disă perat.— În nici un caz, spuse profesoara McGonagall, ridicându-şi

sprâncenele. Profesorul Lockhart te-a cerut în mod special.La opt fix, începe i! Amândoi!ţHarry şi Ron îşi târâr paşii în Marea Sal , cât se poate de c tr ni i.ă ă ă ă ţ

Hermione îi urm cu o expresie, de genul „p i a i înc lcat regulile şcolii”.ă ă ţ ă Harry nu aprecie pe cât se aştepta pl cinta de la masa de sear . Eraă ă convins c şi el şi Ron nimeriser cât se putea de prost.ă ă

— Filch o s m in acolo toat noaptea, zise Ron, chiă ă ţ ă ă nuit. F ră ă magie! Cred c sunt mai mult de o sut de cupe şi medalii în cameraă ă aia. Nu sunt foarte bun la cur enie, în stilul Încuia ilor...ăţ ţ

— Aş face schimb oricând, zise Harry privind în gol. Eu m-am antrenat din greu la familia Dursley. S r spund la scrisorileă ă admiratorilor lui Lockhart... un adev rat coşmar...ă

Dup -amiaza din sâmb ta aceea se topi ca o p rere şi într-o clip seă ă ă ă

68


f cu opt f r cinci minute. Harry îşi târşâia picioarele pe holul de laă ă ă etajul doi, spre biroul lui Lockhart. Scrâşni din din i şi b tu la uş .ţ ă ă

Uşa se deschise la perete, imediat. Lockhart se arunc spre el.ă— Ah, iat ă haimanaua noastr ! glumi el. Intr , Harry, intr .ă ă ăPe pere i se aflau puzderie de poze ale lui Lockhart, str lucind înţ ă

lumina nenum ratelor lumân ri. Unele dintre ele aveau chiar autografe.ă ă Un alt teanc gros de poze era preg tit pe biroul s u.ă ă

— Tu o s scrii adresele pe plicuri! îi spuse Lockhart lui Harry, deă parc era o mare onoare. Prima este pentru Gladys Gudgeon,ă Dumnezeu s-o binecuvânteze, o mare admiratoare a mea.

Minutele treceau ca melcul. Harry auzea din când în când vocea lui Lockhart, spunând „Mm...” şi „Aşa” sau „Da”. Ocazional, se auzeau fraze stupide, de genul „Celebritatea este un prieten înşel tor, Harry” sauă „Faima este ca faima, ine minte, Harry”.ţ

Lumân rile ardeau, micşorându-se, f când lumina s danseze peă ă ă portretele lui Lockhart care îl priveau de pe pere i. Harry apuc pixul cuţ ă mâna în epenit deja şi se apuc s scrie ceea ce p rea a fi plicul cuţ ă ă ă ă num rul 2000, pentru Veronica Smethley. „Cred c s-a f cut timpul să ă ă ă plec”, gândi Harry, terminat, „Te rog, Doamne, fa s nu mai am decâtă pu in...”ţ

Şi apoi auzi ceva... ceva diferit de sfârâitul lumân rilor şi deă poveştile lui Lockhart despre admiratorii lui.

Era o voce, o voce care te înghe a pân la os, o voce care te l sa f rţ ă ă ă ă suflare, un venin rece ca ghea a.ţ

— Vino... vino la mine... las -m s te rupă ă ă ... las -m s ă ă ă te sfâşii... las -mă ă s te omoră ...

Harry s ri în sus ca ars şi o pat mare şi mov ap ru pe stradaă ă ă Veronic i Smethley.ă

— Ce-i asta? strig el.ă— Ştiu! zise Lockhart. Şase luni întregi în fruntea listei cu cele mai

bine vândute romane! Am spart toate recordurile!— Nu, zise Harry, îngrozit. Vocea aceea!— Poftim? zise Lockhart, privindu-l descump nit. Care voce?ă— Aceea... care a spus... N-a i auzit-o?ţLockhart se uit la Harry uimit peste m sur .ă ă ă— Despre ce vorbeşti, Harry? Poate eşti pu in somnoros? Sfinte,ţ

Doamne... uit -te la ceas! Suntem aici de aproape patru ore! N-aş fiă crezut... Cum a zburat timpul, nu-i aşa?

Harry nu r spunse. Îşi ciuli urechile pentru a auzi vocea aceea dină nou, dar nu se mai auzi nimic, în afar de Lockhart care îi spunea c nuă ă ar trebui s se aştepte la aseă menea favoruri de fiecare dat cândă primeşte pedepse. Sim indu-se ame it, Harry plec .ţ ţ ă

Era atât de târziu, încât camera comun din Turnul Ceră cetaşilor era aproape goal . Harry se duse direct în camera lui. Îşi puse pijamaua, seă b g în pat şi aştept . O jum tate de or mai târziu, sosi şi Ron,ă ă ă ă ă masându-şi mâna dreapt şi aducând în camera întunecat un mirosă ă pregnant de solu ie de lustruit.ţ

69


— Mi-au amor it to i muşchii, se plânse el, cufundându-seţ ţ în patul s u. De paisprezece ori m-a pus s şterg cupa aia de Vâjtha , pân s fieă ă ţ ă ă mul umit. Şi apoi am avut o alt criz de melci peste un Premiu Specialţ ă ă pentru servicii aduse şcolii. Mi-a luat secole s îndep rtez toată ă ă murd ria... Cum a fost la Lockhart?ă

P strând vocea destul de joas , încât s nu-i trezeasc pe Neville,ă ă ă ă Dean şi Seamus, Harry îi povesti lui Ron ce auzise.

— Şi Lockhart a zis c nu a auzit vocea? spuse Ron şi Harry îl v zuă ă încruntându-se în lumina lunii. Crezi c mină ea? Dar nu în eleg... chiar şiţ ţ cineva invizibil ar fi trebuit s deschid uşa... Ai fi v zut...ă ă ă

— Ştiu, zise Harry, întinzându-se la loc şi privind spre pânza baldachinului de deasupra sa. Nici eu nu în eleg...ţ

70


— CAPITOLUL VIII —PETRECEREA DE ZIUA MOR IIŢ

Sosi octombrie, r spândind un aer rece şi umed în îmă prejurimi şi în castel. Madam Pomfrey era ocupat pân peste cap cu un potop deă ă viroze printre profesori şi elevi. Po iunea ei, Ardeiu , ac ionaţ ţ ţ instantaneu, deşi îl l sa pe b uă ă tor cu urechile fumegânde, ore în şir. Percy o convinse şi pe Ginny s bea din po iune, deoarece ar ta camă ţ ă sl bit . Roă ă şea a care se rev rs pe sub p rul ei înfoiat f cea s par cţ ă ă ă ă ă ă ă îi luase capul foc.

Pic turi de ploaie, mari cât gloan ele, şiroir pe la fereă ţ ă strele castelului zile în şir. Lacul crescu, straturile de flori se transformar înă nişte b l i noroioase, iar dovlecii lui Hagrid se umflar pân la umbrareleă ţ ă ă sub care îi ad postise Hagrid. Cu toate acestea, entuziasmul lui Oliveră Baston pentru seriile regulate de antrenamente nu sc zu deloc, motivă pentru care, într-o dup -amiaz târzie şi ploioas de sâmb t , cu câtevaă ă ă ă ă zile înainte de Halloween, Harry se întorcea la Turnul Cercetaşilor, ud leoarc şi plin de noroi.ă

Chiar f când abstrac ie de ploaie şi vânt, nu fusese un antrenamentă ţ pl cut. Fred şi George, care spionaser echipa Viperinilor, v zuser cuă ă ă ă ochii lor viteza acelor Nimbus 2001. Le spuseser c echipa Viperiniloră ă p rea format din şapte nori verzi, s getând v zduhul ca nişte avioaneă ă ă ă cu reac ie.ţ

Lip ind pe coridorul p r sit, trecu pe lâng cineva care p rea la felă ă ă ă ă de preocupat ca şi el. Pân şi Nick Aproape-F r-de-Cap, fantoma dină ă Turnul Cercetaşilor, privea posomorât pe o fereastr , bomb nind înă ă şoapt „...nu întrunesc condi iile, dacă ţ ă astea sunt”...

— Bun , Nick, spuse Harry.ă— Bun seara, bun seara, zise Nick Aproape-F r-de-Cap, tres rindă ă ă ă

şi uitându-se în jur. Purta o p l rie fermec toare, cu pan , pe p rul s uă ă ă ă ă ă lung şi ondulat, şi o jachet cu guler, care fi ascundea gâtul aproapeă retezat, care abia se mai inea într-un tendon. Era transparent şi deţ culoarea fumului, Harry putând s vad prin el cerul întunecat şi ploaiaă ă toren ial de afar .ţ ă ă

— Te v d nec jit, tinere Potter, zise Nick, împ turind şi îndesând înă ă ă c ptuşeal o scrisoare transparent , în timp ce vorbea cu Harry.ă ă ă

— Şi tu la fel, spuse Harry.— Ah, f cu Nick Aproape-F r-de-Cap şi-şi vântur cu eleă ă ă gan unaţă

dintre mâini, e ceva neînsemnat... de fapt nici nu am vrut s m înscriuă ă neap rat... deşi am f cut cerere..., dar se pare c „nu întrunescă ă ă condi iile”...ţ

În ciuda tonului indiferent, pe fa îi era întip rit o expreţă ă ă sie de dezam gire profund .ă ă

— Dar nu crezi, r bufni el dintr-o dat , sco ând iar scrisoarea dină ă ţ buzunar, c a fi lovit de patruzeci şi cinci de ori la gât, cu un topor tocit,ă te-ar înscrie automat în „Clubul Decapita ilorţ ”?

71


— Oh... da, zise Harry, care trebuia s fie de acord, cum altfel?ă— Vreau s spun c nimeni nu-şi doreşte mai mult ca mine s fi fostă ă ă

totul curat şi rapid şi s -mi fi retezat capul cum treă buie... m-ar fi scutit de durere şi ridicol! Cu toate astea...

Nick Aproape-F r-de-Cap desf cu scrisoarea dintr-o zvâcă ă nitur şi citiă mânios:

Nu putem s accept m caă ă . membri pe cei ale c ror capeteă nu s-au desp r it complet de trupuriă ţ . Trebuie s fi i deă ţ acord c ar fi imposibil să ă participa i la activit i de genulţ ăţ

Jonglare-Cu-Capul, din goana calului, şi Polo-Cu-Capete. În consecinţă, cu profund regret, trebuie s v anun m c nuă ă ţă ă întruni i condi iile noastreţ ţ .

Cu stimă, Sir Patrick Delayney-Podmore

Clocotind, Nick Aproape-F r-de-Cap puse scrisoarea de-o parte.ă— Doi centimetri de piele şi tendon care îmi in capul pe umeri,ţ

Harry! Cei mai mul i ar crede c asta înseamn decaţ ă ă pitat, dar nu, nu şi Sir Decapitat-Cum-Trebuie-Podmore!

Nick Aproape-F r-de-Cap trase de câteva ori aer în piept şi apoiă spuse, pe un ton mai calm:

— Dar pe tine, ce te nelinişteşte? Pot s te ajut cu ceva?ă— Nu, zise Harry. Doar în cazul în care po i s -mi spui de unde potţ ă

s fac rost gratis de şapte m turi Nimbus 2001 pentru meciul nostruă ă împotriva echipei Vipe...

Restul propozi iei lui Harry fu acoperit de un mieunat sub ire, careţ ţ venea de undeva, de la gleznele sale. Privi în jos şi se trezi uitându-se fix în nişte ochi galbeni, ca nişte l mpi. Era Doamna Norris, pisica gri,ă scheletic , pe care Argus Filch, supraveghetorul, o folosea ca pe un felă de sergent, în r zboiul lui nesfârşit împotriva elevilor.ă

— Ar cam trebui s pleci de aici, Harry, spuse Nick, reă pede. Filch nu este bine dispus. Are grip şi nişte elevi din anul III au împr ştiat nişteă ă creier de broasc pe tavanul pivni ei 5. Cur la el de diminea şi dacă ţ ăţă ţă ă te vede cum laşi urme de noroi peste tot...

— Da, bine, zise Harry, îndep rtându-se de privirea acuzaă toare a Doamnei Norris, dar nu destul de repede.

Atras de leg tura misterioas care îl lega de pisica lui r ut cioas ,ă ă ă ă ă Argus Filch ap ru dintr-o dat din spatele unei tapiserii din dreapta luiă ă Harry, şuierând şi c utându-l cu privirea pe cel care înc lcase regulile.ă ă Avea un fular gros în jurul capului şi nasul îi era neobişnuit de violet.

— Mizerie! strig el, falca de jos tremurându-i şi ochii holă bându-i-se alarmant, în timp ce ar ta spre balta de noroiă care se scursese de pe echipamentul de Vâjtha al lui Harry. Mizerie şi gunoi peste tot! Mi-aţ ajuns! Vino dup mine, Potter!ă

Aşa c Harry trebui s se supun . Îi f cu un semn cu mâna lui Nickă ă ă ă Aproape-F r-de-Cap şi îl urm pe Filch la parter, îngroşând urmele deă ă noroi de pe covor.

72


Harry nu v zuse niciodat cum era biroul lui Filch pe din untru,ă ă ă fiindc majoritatea elevilor îl evitau. Camera era soioas şi f r ferestre,ă ă ă ă luminat de o singur lamp cu gaz care atârna de tavanul l sat. Ună ă ă ă miros slab de peşte pr jit impregnase camera. Dulapuri de lemnă umpleau pere ii. Dup etichete, Harry îşi d du seama c în ele seţ ă ă ă g seau deă talii despre fiecare elev pe care îl pedepsise Filch vreodat .ă Fred şi George Weasley aveau un sertar numai al lor. O colec ie foarteţ bine lustruit de lan uri şi c tuşe era atârnat pe peretele din spateleă ţ ă ă biroului lui Filch. Era bine cunoscut faptul c se ruga tot timpul deă Dumbledore s -i dea voie s atârne eleă ă vii de glezne, cu capul în jos.

Filch înşfac o pan de scris dintr-o cutie şi începu s cotrob ie prină ă ă ă camer dup nişte pergament.ă ă

— B legar, morm i el sup rat, de la dragonii ia mari şi afurisi i...ă ă ă ă ţ creieri de broasc ... intestine de şobolani... mi-a ajuns ... Trebuie s dauă ă un exemplu... Unde e formularul... A, da...

Scoase un sul mare de pergament din sertarul biroului şi îl desf cuă dinaintea lui, înmuind pana neagr în c limar .ă ă ă

— Numele... Harry Potter. Delictul...— Era doar pu in noroi! zise Harrţ y.— Poate pentru tine era doar pu in noroi, b iete, dar penţ ă tru mine

este înc o or de frecat! strig Filch, o pic tur atâră ă ă ă ă nându-i dezgust toră din vârful nasului s u borc nat. ă ă Delictul... mânjitul castelului... pedeapsa propusă...

Scormonind în nasul care şiroia, Filch privi r ut cios la Harry, care îlă ă aştepta cu inima la gur s -şi termine proă ă pozi ia.ţ

Dar când Filch îşi coborî pana pentru a scrie pedeapsa, se auzi un BANG! puternic, în tavanul biroului, zgâl âind lampa cu gaz.ţ

— PEEVES! r cni Filch, scuturându-şi pana cu furie. Te prind, deă data asta, te prind!

Şi f r s se uite înspre Harry, Filch o lu la goan din birou, cuă ă ă ă ă Doamna Norris pe urmele lui.

Peeves era unul dintre strigoii şcolii, o adev rat pacoste, careă ă rânjea r ut cios şi plutea prin aer şi care tr ia pentru a teroriza pe toată ă ă ă lumea şi a face cât mai multe stric ciuni. Harry nu îl prea pl cea peă ă Peeves, dar nu putea s nu îi fie recunosc tor pentru acea bufnitur . Cuă ă ă ajutorul lui Dumnezeu, orice f cuse Peeves (şi se pare c f cuse cevaă ă ă destul de grav de data asta) îl va face pe Filch s uite de Harry.ă

Gândindu-se c ar trebui s -l aştepte pe Filch s se întoarc , Harryă ă ă ă se aşez într-un scaun mâncat de molii, lâng birou. În afar de formaă ă ă sa nedefinit , un alt lucru ciudat îi atrase aten ia lui Harry: un plic mare,ă ţ lucios, violet, care avea ceva scris pe el, cu litere argintii. Privind repede spre uş pentru a verifica dac nu cumva se întorcea Filch, Harry ridică ă ă plicul şi citi:

RAPIDMAGICCurs prin corespondenţăpentru încep tori ă în ale magiei

73


Curios, Harry deschise plicul şi scoase o bucat de pergaă ment din el. Pe prima pagin , cu nişte litere şi mai argintii, scria:ă

„Te sim i dep şit în lumea magiei moderne? Te trezeşti inventândţ ă scuze pentru a nu face vr ji simple? Ai fost cumva batjocorit pentruă jalnicul mod de manevrare a baghetei? Exist un r spuns pentru toateă ă acestea!

Rapidmagic este un curs nou-nouţ, cu succes 100%, rezultate rapide, uşor de înv at!ăţ

Sute de vr jitoare şi vr jitori au profitat de metoda Rapidmagic!ă ă Doamna Z. Nettles, din Topsham, scrie: „Nu puteam s memorez toateă incanta iileţ , iar po iunile mele erau distrac ia familiei! Acumţ ţ , dup cursulă Rapidmagic, sunt în centrul aten iei la petreceri şi prietenii se roag deţ ă mine s le dau re eta dexterit ii mele!”ă ţ ăţ

Vr jitorul Dă . J. Prod, din Didsbury, spune: „So ia mea obişnuia s râdţ ă ă de farmecele mele pr p diteă ă , dar într-o lună, datorit cursuluiă Rapidmagic, am reuşit s o transă form într-un zimbru! Mul umescţ , Rapidmagic!”

Fascinat, Harry frunz ri şi restul con inutului plicului. De ce, pentruă ţ numele lui Dumnezeu, a vrut Filch s comande un curs ă RAPIDMAGIC? Asta înseamn c nu se prea priceă ă pea la vr ji? Harry tocmai citea Lec iaă ţ 1: „Cum s ii bagheta (Câteva şmecherii folositoare)”, când auzi nişteă ţ paşi afar care îi spuneau clar c Filch se întorcea. Îndes pergamenă ă ă tul înapoi în plic şi îl arunc la loc pe birou, exact în clipa în care seă deschidea uşa.

Filch era triumf tor.ă— Dulapul acela care tot disp rea era foarte valoros! îi spuă nea el

vesel Doamnei Norris. De data asta îl d m pe Peeves afar , scumpaă ă mea!

Îşi a inti privirea asupra lui Harry şi apoi se arunc asupra pliculuiţ ă RAPIDMAGIC, care se afla la un metru distan fa de pozi ia în care îlţă ţă ţ l sase Filch, lucru pe care Harry îl observ mult prea târziă ă u.

Fa a boln vicioas a lui Filch se f cu de un roşu-c r miţ ă ă ă ă ă ziu. Harry se preg ti cât mai bine pentru o criz de furie.ă ă

— L-ai... L-ai citit? bolborosi el.— Nu, min i Harry, repede.ţFilch îşi frângea mâinile noduroase.— Dac aş fi convins c mi-ai citit coresponden a persoă ă ţ nal ... nu că ă

ar fi a mea... e pentru un prieten..., dar chiar şi aşa... oricum...Harry îl privea, speriat. Filch nu fusese niciodat atât de apucat.ă

Ochii i se m reau, un obraz începuse s -i tremure şiă ă fularul îl spânzura de gât.— Foarte bine... pleac ... şi s nu sufli o vorb nim nui... nu c ai fi...ă ă ă ă ă

oricum, dac nu ai citit... Pleac acum, trebuie s scriu raportul contraă ă ă lui Peeves... pleac odat ...ă ă

Uimit de norocul care d duse peste el, Harry fugi din birou, peă

74


coridor, şi nu se opri pân sus. S scapi din biroul lui Filch f r pedeapsă ă ă ă ă era un record, probabil.

— Harry! Harry! A mers?Nick Aproape-F r-de-Cap ieşi în grab dintr-o clas . În spatele lui,ă ă ă

Harry v zu r m şi ele unui dulap mare, negru cu auriu, care p rea s fiă ă ă ţ ă ă fost aruncat de la mare în l ime.ă ţ

— L-am convins pe Peeves s -l trânteasc deasupra biroă ă ului lui Filch, zise Nick, entuziasmat. M-am gândit c poate o s -i distragă ă ă aten ia...ţ

— Ai f cut tu asta pentru mine? zise Harry, recunosc tor. Chiar aşaă ă a şi fost, nici m car n-am primit vreo pedeaps . Mersi, Nick!ă ă

Pornir împreun agale, sporov ind de-a lungul coridoă ă ă rului. Nick Aproape-F r-de-Cap, observ Harry, înc inea în mân scrisoarea de laă ă ă ţ ă Sir Patrick.

— Aş vrea s te pot ajuta cu ceva în privin a „Clubuluiă ţ Decapita ilor”..., zise Harry.ţ

Nick Aproape-F r-de-Cap se opri în fa a lui Harry care trecu prin el.ă ţ Regret imediat, fusese ca şi când ar fi p şit printr-un duş rece.ă ă

— Ai putea s faci ceva pentru mine, zise Nick, emo ionat. Harry...,ă ţ oare cer prea mult... nu ai vrea...

— Ce este? întreb Harry.ă— P i, de acest Halloween se împlinesc cinci sute de ani de laă

moartea mea, spuse Nick Aproape-F r-de-Cap, stând drept şi încercândă s par demn.ă ă

— Ah, zise Harry, neştiind dac trebuia s fie trist sau fericit. Da...ă ă— Dau o petrecere într-una dintre camerele mai spa ioase dinţ

pivni . O s vin prieteni din toat ara. Ar fi o mare onoare pentruţă ă ă ă ţ mine, dac ai veni şi tu... Ar fi bineveni i şiă ţ domnul Weasley şi domnişoara Granger, desigur... Dar cred c v duce i la serbarea de laă ă ţ şcoal ..., zise el, privindu-l în aşa fel, încât Harry nu ştia cum s ias dină ă ă acea situa ie.ţ

— Nu, zise Harry, repede, o s vin...ă— Dragul meu! Harry Potter la petrecerea de ziua mor ii mele! Şi...ţ

crezi c ai putea s -i spui domnului Patrick cât de tare te-am speriat şiă ă cât de deosebit m g seşti?ă ă

— Bi-Bineîn eles, zise Harry.ţNick Aproape-F r-de-Cap mai avea pu in şi-l lua în bra e.ă ţ ţ— O petrecere de ziua mor ii? ţ întreb Hermione, entuziă asmat , dup ceă ă

Harry se schimb în sfârşit de hainele ude şi murdare şi coborî înă camera de zi. Pariez c nu sunt mul i oameni în via care pot spune că ţ ţă ă au fost invita i la o astfel de petrecere! O s fie fascinant!ţ ă

— De ce şi-ar dori cineva s -şi serbeze ziua în care a murit? spuseă Ron, care îşi f cuse tema doar pe jum tate la „Poă ă iuni” şi era foarteţ moroc nos. Mie mi se pare extrem de deprimant...ă

Ploaia înc mai b tea cu furie în ferestre, care acum erau negre caă ă tuşul, dar în untru era vesel şi cald. Lumina şemiă neului se rev rsaă asupra nenum ratelor fotolii moi în care elevii citeau, discutau, îşiă

75


f ceau temele, sau, în cazul lui Fred şi George, încercau s afle ce seă ă întâmpl cu o salaă mandr dac îi dai s m nânce artificii Filibuster. Fredă ă ă ă „salvase” reptila de un portocaliu-fosforescent, care tr ia în mijă locul fl c rilor, de la o or de „Grija fa de creaturile maă ă ă ţă gice”, iar acum se foia pe mas , sub privirile curioase ale celor din jur.ă

Harry era pe punctul de a le spune lui Ron şi Hermionei despre Filch şi cursul s u RAPIDMAGIC, când salamandra âşni în sus, refugiindu-seă ţ în fl c rile din şemineu, sco ând scântei şi pufnituri. Imaginea lui Percyă ă ţ care r cnea la George şi la Fred de r guşise şi spectacolul minunat ală ă mandarinei de fl c ri din gura salamandrei şterser din mintea lui Harryă ă ă şi pe Filch şi cursul RAPIDMAGIC.

Pân în ziua de Halloween, Harry regret promisiunea f cut înă ă ă ă grab lui Nick Aproape-F r-de-Cap. Toat şcoala visa cu ner bdare laă ă ă ă serbarea de Halloween. Marea Sal fuă sese decorat ca de obicei cuă lilieci vii, dovlecii lui Hagrid fuseser scobi i şi transforma i în felinareă ţ ţ enorme, în care puteau s încap trei oameni, şi circulau zvonuri că ă ă Dumbledore chemase o trup de schelete dansatoare, pentru animareaă atmosferei.

— O promisiune este o promisiune, îi reaminti Hermione lui Harry, autoritar. Ai promis c te duci la petrecerea de ziua mor ii lui Nick.ă ţ

Aşa c la ora şapte, Harry, Ron şi Hermione trecur chiar pe lângă ă ă Marea Sal , care gemea de lume şi care str lucea ademenitor, din cauzaă ă farfuriilor aurite şi a lumân rilor, şi to i trei se îndreptar spre pivni aă ţ ă ţ castelului.

Coridorul care ducea spre petrecerea de ziua mor ii lui Nickţ Aproape-F r-de-Cap fusese pres rat şi el cu lumân ri, deşi efectul eraă ă ă departe de a fi vesel: erau nişte lumân ri lungi, sub iri, cu flac ră ţ ă ă neagr , toate dând o culoare de un albasă tru-închis, aruncând o paloare ca de fantom pe fe ele lor însufle ite. Temperatura sc dea cu fiecareă ţ ţ ă treapt pe care o coborau. Tremurând, şi strângându-şi mantiile în jurulă trupurilor, auzir un sunet ca un zgâriat de unghii enorme pe o tablă ă gigantic .ă

— Asta ar trebui s fie ă muzic ? ă şopti Ron.D dur col ul şi îl v zur pe Nick Aproape-F r-de-Cap stând înă ă ţ ă ă ă

pragul unei uşi, drapat în catifea neagr .ă— Prieteni dragi, spuse el, sumbru, bine a i venit, bine a i venit...ţ ţ

sunt aşa de fericit c a i putut veni...ă ţÎşi scoase p l ria şi îi salut , dup care îi pofti în camer .ă ă ă ă ăEra o privelişte incredibil . Camera era plin de sute de oaă ă meni

translucizi, sidefii, mai mult plutind deasupra ringului de dans, valsând pe o îngrozitoare şi sfredelitoare muzic a treizeci de fer straie, cântată ă ă de o orchestr de pe o scen neagr . Un candelabru cu mii de lumân riă ă ă ă negre arunca o lumin mohorât , albastr . Aburul respira iei lor se ridicaă ă ă ţ la un metru pe deasupra capetelor. Era ca şi când ar fi intrat într-un congelator.

— Arunc m o privire în jur? suger Harry, dorind s -şi înc lzească ă ă ă ă picioarele.

76


— Ave i grij s nu p şi i ţ ă ă ă ţ prin cineva, zise Ron, neliniştit, şi porniră pe marginea ringului de dans.

Trecur pe lâng un grup de c lug ri e posomorâte, pe lâng un omă ă ă ă ţ ă zdren ros, care purta lan uri, şi pe lâng C luţă ţ ă ă g rul Barosan, o stafieă vesel , din casa Astropufilor, care vorbea cu un cavaler cu o s geată ă ă înfipt în frunte. Harry nu se mir deloc s vad c Baronul Sângeros, oă ă ă ă ă stafie din casa Viperinilor, fioroas şi cu privirea holbat , plin de stropiă ă ă de sânge, era tratat cu indiferen de celelalte fană ţă tome.

— O nu, zise Hermione, oprindu-se brusc. Înapoi, înapoi, nu vreau să vorbesc cu Plâng cioasa Myrtle...ă

— Cu cine? zise Harry, dându-se repede înapoi.— Bântuie toaleta fetelor de la primul etaj, zise Hermione.— Bântuie o toalet ?ă— Da, toaleta a fost stricat tot anul, din cauza istericaă lelor lui

Myrtle. A inundat totul cu plânsetele ei! Oricum, nu am intrat acolo decât dac a fost neap rat nevoie. Este îngrozitor s te duci la un W.C.,ă ă ă unde geme încontinuu cineva lâng tine...ă

— Uite, mâncare! zise Ron.De partea cealalt a camerei, se afla o mas lung , acoă ă ă perit şi eaă

cu catifea neagr . Se îndreptar spre ea, entuziă ă asma i, dar în momentulţ urm tor r m seser paraliza i, scârbi i la culme. Mirosul eraă ă ă ă ţ ţ dezgust tor. Peşti mari, înă putrefac ie, erau aşeza i pe nişte frumoaseţ ţ platouri de argint, pr jiturile, f cute scrum, erau îngr m dite pe t viă ă ă ă ă superbe, ipari de balt , pe care mişunau viermii, o bucat de brânz ,ţ ă ă ă acoperit de un strat gros de mucegai verde, şi, la loc de cinste, ună enorm tort cenuşiu, în form de piatr funerar , cu glazur ca deă ă ă ă smoal , care forma cuvintele:ă

Sir Nicholas de Mimsy-Porpington Mort: 31 Octombrie 1500Harry v zu cu uimire cum o fantom impun toare se apropie deă ă ă

mas , se l s pe vine şi p şi prin mas cu gura c scat atât de tare,ă ă ă ă ă ă ă încât trecu printr-un întreg somon puturos.

— Po i s -i sim i gustul dac treci prin el? îl întreb Harry.ţ ă ţ ă ă— Aproape, r spunse stafia, trist , şi se dep rt .ă ă ă ă— Cred c special i-au l sat s putrezeasc , pentru a le da un mirosă ă ă ă

mai puternic, s -l poat sim i şi ei, zise Hermione atotştiutoare,ă ă ţ apucându-se de nas şi aplecându-se pentru a examina un tipar putred.

— Hai s ne d m mai la o parte, mi-e r u, zise Ron. Abia seă ă ă întoarser , când un strigoi sl b nog âşni de subă ă ă ţ mas şi se pro pi înă ţă aer, în fa a lor.ţ

— Bun , Peeves, spuse Harry, precaut.ăSpre deosebire de celelalte fantome din jur, Peeves nu era

transparent şi palid. Din contr , purta o p l rie mare, portocalie, deă ă ă petrecere, un papion care se tot rotea, iar fa a lui diavoleasc afişa unţ ă rânjet sarcastic.

— Vre i ceva de ron it? spuse el, cât mai dulce posibil, oferindu-leţ ţă un bol cu alune acoperite de mucegai.

— Nu, mul umiţ m, zise Hermione.

77


— Te-am auzit vorbind de biata Myrtle, zise Peeves, cu ochii jucându-i în cap. Ai fost foarte dur cu biata Myrtle.ă

Trase aer în piept şi zbier :ă— HEI! MYRTLE!— O, nu, Peeves, nu-i spune ce-am zis despre ea, o s fie tareă

sup rat , şopti Hermione, disperat . Nu vorbeam seă ă ă rios, îmi place de ea... ... Bun , Myrtle...ăăă ă

De ei se apropiase stafia ghemuit a unei fete. Avea cea maiă posomorât fa dintre toate câte v zuse Harry, pe juă ţă ă m tate acoperită ă de p rul lins şi des, cu ochelari sidefă ii.

— Ce-i? zise ea, îmbufnat .ă— Ce mai faci, Myrtle? zise Hermione, str duindu-se să ă par cât maiă

vesel . Ce bine c ai ieşit din toalet .ă ă ăMyrtle suspin .ă— Domnişoara Granger tocmai vorbea de tine, zise Peeves cu

viclenie, în urechea lui Myrtle.— Doar spuneam... spuneam... cât de bine ar i în seara asta, spuseăţ

Hermione, fulgerându-l pe Peeves cu privirea.Myrtle privi b nuitor spre Hermione.ă— Î i ba i joc de mine, spuse ea şi lacrimi argintii i se rosţ ţ togolir dină

ochii ei micu i.ţ— Nu... sincer... Nu-i aşa c tocmai spuneam ce bine arat Myrtle ast -ă ă ă

sear ? zise Hermione, împungându-i dureros în coaste pe Harry şi peă Ron.

— A, da...— Aşa e...— Nu m min i i, icni Myrtle, lacrimile inundându-i fa a, în timp ceă ţ ţ ţ

Peeves o apuc fericit de umeri. Ce crede i, c nu ştiu ce vorbescă ţ ă oamenii pe la spatele meu? Myrtle cea Grasă... Myrtle cea urât !ă Îngrozitoarea, plâng cioasa şi jală nica Myrtle!

— Ai uitat şi plin de coşuriă , îi şuşoti Peeves în ureche. Plâng cioasaă Myrtle izbucni în hohote chinuite şi ieşi fugind din înc pere. Peeves o luă ă pe urmele ei, aruncând cu alune muceg ite în ea, strigând:ă

. - Plin de coşuri! Plin de coşuri! Sâc! Sâc!ă ă— Dumnezeule, zise Hermione cu triste e.ţNick Aproape-F r-de-Cap pluti spre ei prin mul ime.ă ţ— V sim i i bine?ă ţ ţ— Da, min ir ei.ţ ă— O petrecere reuşit , spuse Nick Aproape-F r-de-Cap, mândru.ă ă

V duva Îndurerat a venit tocmai din Kent... Seă ă apropie momentul discursului meu, ar trebui s m duc s previn orchestra...ă ă ă

Dar orchestra se opri din cântat chiar în acel moment. Ca tot restul invita ilor,ţ t cur şi ei, privind în jur nelinişti i, în timp ce trâmbi a un corn deă ă ţ ţ vân toare.ă

— Ah, începe, zise Nick Aproape-F r-de-Cap, sumbru.ăPrin zidul pivni ei n v lir doisprezece cai-fantom , fiecare c l ritţ ă ă ă ă ă ă

de un c l re f r cap. Mul imea începu s aplaude puternic. Începu şiă ă ţ ă ă ţ ă

78


Harry s aplaude, dar se opri când v zu expresia de pe chipul lui Nick.ă ăCaii galopar pân în mijlocul ringului de dans şi se oprir ,ă ă ă

înşirându-se şi f când un pas în fa . O fantom roă ţă ă bust , din primulă rând, care îşi inea capul b rbos sub bra , sufl în corn, s ri jos, îşi ridicţ ă ţ ă ă ă deasupra mul imii capul penţ tru a îi vedea pe to i (toat lumea râseţ ă amuzat ) şi veni spre Nick Aproape-F r-de-Cap, punându-şi capul la locă ă pe umeri.

— Nick! r cni fantoma. Ce mai faci? Mai rezişti?ăRâse cu hohote, din toat inima, şi îl b tu pe um r pe Nick Aproape-ă ă ă

F r-de-Cap.ă— Bine ai venit, Patrick, spuse Nick, eap n.ţ ă— A, şi d' ştia, ă vii! zise Sir Patrick, z rindu-i pe Harry, Ron şiă

Hermione şi se pref cu speriat de moarte, încât îi c zu iar capul de peă ă umeri (şi din nou izbucni mul imea în hohote de râs).ţ

— Foarte comic, n-am ce zice, f cu Nick, posac.ă— Nu îl lua i în seam pe Nick, zise capul lui Sir Patrick, de pe jos. Eţ ă

înc sup rat c nu l-am admis în „Clubul Decaă ă ă pita ilor”! Dar uita i-v şiţ ţ ă voi la el...

— Cred, zise Harry gr bit, în urma unei priviri sugestive din parteaă lui Nick, c Nick este foarte... însp imânt tor şi... hmm...ă ă ă

— Mda! strig capul lui Sir Patrick. El te-a rugat s spui asta!ă ă— Un moment de aten ie, v rog, este timpul pentru disţ ă cursul meu!

spuse Nick Aproape-F r-de-Cap, tare, îndrepă tându-se spre podium şi intrând sub un reflector albastru.

— R posa ii mei, domni şi doamne, este marea mea durere s ...ă ţ ăDar nimeni nu putu auzi restul. Sir Patrick şi c l re ii tocă ă ţ mai

începuser un joc de Hochei-cu-Capete şi lumea se întorsese pentru a-iă urm ri. Nick Aproape-F r-de-Cap înceră ă c în zadar s -şi recuperezeă ă publicul. Renun când capul lui Sir Patrick zbur pe deasupra lui înţă ă urale.

Lui Harry îi era foarte frig, ca s nu mai vorbim de foame...ă— Nu mai pot s suport mult timp toate astea, morm i Ron, cu din iiă ă ţ

cl n nind, în timp ce orchestra îşi reîncepu „melodia” şi stafiile seă ţă reîntoarser pe ringul de dans.ă

— Hai s mergem, se învoi Harry.ăSe îndreptar spre uş cu spatele, dând din cap şi zâmă ă bind tuturor

celor care îi priveau, iar peste câteva minute alergau pe coridorul plin de lumân ri negre.ă

— Poate c nu s-a terminat budinca înc , zise Ron, optiă ă mist, mergând înainte, spre Marea Sal .ă

Şi atunci Harry o auzi din nou.— ... sfâşii... distrug... omor...Era aceeaşi voce, aceeaşi voce glacial , criminal , pe careă ă o auzise în

biroul lui Lockhart.Încremeni, lipit de zidul de piatr , ascultând cu maxim aten ie,ă ă ţ

uitându-se în jur, cercetând culoarul prost luminat.— Harry, ce...

79


— Vocea aceea... taci pu in...ţ— ... atât de înfometat... de atâta timp...— Asculta i! strig Harry, iar Ron şi Hermione în epenir locului,ţ ă ţ ă

privindu-l cu aten ie pe Harry.ţ— ... s omoră ... a venit vremea s omoră ...Vocea era din ce în ce mai slab . Harry era convins c se îndep rta,ă ă ă

ducându-se undeva, în sus. Un amestec de fric şi emo ie puseă ţ st pânire pe el, în timp ce se uita la tavanul întunecos. Cum putea s seă ă duc în sus? Era o stafie, penă tru care tavanele de piatr nu contau?ă

— Pe aici, strig el, şi începu s urce sc rile în fug , spre holul de laă ă ă ă intrare.

Era inutil s spere c va auzi ceva, fiindc glasurile veseă ă ă le de la Serbarea de Halloween r zb teau din Marea Sal . Harry sui pe scara deă ă ă marmur pân la etajul întâi, urmat de Ron şi Hermione.ă ă

— Harry, ce...— SSST!Harry îşi ciuli urechile. De departe, de deasupra ringului de dans,

din ce în ce mai încet, auzi iar vocea:— ... îmi miroase a sânge... MIROS DE SÂNGE!Stomacul lui Harry se f cuse ghem.ă— O s omoare pe cineva! strig el şi, ignorând fe ele stuă ă ţ pefiate ale

lui Ron şi Hermione, urc sc rile, câte trei trepte deodat , încercând să ă ă ă mai aud vocea, cu tot zgomotul paşilor s i.ă ă

Harry fugi de-a lungul coridorului de la etajul doi, cu Ron şi Hermione gâfâind în urma lui, oprindu-se doar când d dur col ul spreă ă ţ un coridor p r sit.ă ă

— Harry, ce a fost toat chestia asta? zise Ron, ştergându-şi frunteaă transpirat . Eu n-am auzit nimic...ă

— UITA I!ŢCeva str lucea pe peretele din fa a lor. Se apropiar încet,ă ţ ă

încercând s z reasc prin întuneric. Cuvinte de un cot fuseseră ă ă ă scrijelite pe peretele dintre dou ferestre, scână teind în lumina tor elorţ aprinse.

CAMERA SECRETELOR A FOST DESCHIS ! DUŞMANI AIĂ MOŞTENITORULUI, P ZI I-V !Ă Ţ Ă

— Ce este aia... care atârn dedesubt? zise Ron, cu un tremur uşor înă voce.

Apropiindu-se, Harry aproape alunec pe o balt enorm de pe jos.ă ă ă Ron şi Hermione îl prinser şi se duser to i trei lâng inscrip ie, cu ochiiă ă ţ ă ţ fixa i pe silueta întunecat de sub ea. To i îşi d dur seama imediat cineţ ă ţ ă ă era şi se d dur înapoi cu un PLEOŞC!ă ă

Doamna Norris, pisica supraveghetorului, era atârnat de coad , deă ă suportul tor ei! eap n , cu ochii larg deschişi, ficşi.ţ Ţ ă ă

Pentru câteva minute nu se mişcar din loc. Apoi Ron zise repede:ă— Hai s plec m de-aici!ă ă

80


— Nu, ar trebui s r mânem... s d m o mân de ajutor..., b lm jiă ă ă ă ă ă ă Harry.

— Crede-m , zise Ron, nu e bine s fim g si i aici!ă ă ă ţDar era prea târziu. Un zgomot, ca un tunet îndep rtat, îi anun că ţă ă

serbarea se sfârşise. Din ambele capete ale coridorului se auzeau sute de paşi, care urcau sc rile, şi vocile fericite ale unor oameni s tui. Înă ă secunda urm toare, elevii n v lir din ambele p r i.ă ă ă ă ă ţ

Discu iile, înv lm şeala, zgomotul se oprir dintr-o dat când z rirţ ă ă ă ă ă ă în fa a ochilor pisica spânzurat de coad . Harry, Ron şi Hermione erauţ ă ă singuri în mijlocul culoarului. Teste mul imea de elevi care se îmbulzeauţ pentru a se holba la priveliştea sinistr se l s o t cere de moarte. Apoiă ă ă ă cineva ip , sp rgând liniştea.ţ ă ă

— Duşmani ai Moştenitorului, p zi i-vâ! Voi sunte i urmă ţ ţ ăitorii, ştiaă cu „sânge-mâl”!

Era Draco Reacredin . Se împinse în fa a mul imii, ochii s i verzi şiţă ţ ţ ă reci prinzând via , chipul s u, de obicei secat: de sânge, roşi, rânjind laţă ă vederea pisicii în epenite.ţ

81


— CAPITOLUL IX —SCRISUL DE PE PERETE

— Ce se întâmpl aici? Ce s-a întâmplat?ăAtras f r îndoial de ipetele lui Reacredin , Argus Filch veni,ă ă ă ţ ţă

f cându-şi loc cu coatele prin mul ime. În acel moment o v zu peă ţ ă Doamna Norris şi se d du un pas înapoi, strângându-şi fa a în mâini,ă ţ disperat.

— Pisica mea! Pisica mea! Ce s-a întâmplat cu Doamna Norris? se jeli el.Ochii îi c zur pe Harry.ă ă— Tu! icni el. Tu! Tu mi-ai omorât pisica! Ai omorât-o! Te ucid! Te...— Argus!Dumbledore sosise la fa a locului, urmat de al i profeţ ţ sori. În câteva

minute, trecu de Harry, Ron şi Hermione şi o desprinse pe Doamna Norris de pe mânerul tor ei.ţ

— Vino cu mine, Argus, îi spuse el lui Filch. Şi voi, domnule Potter, domnule Weasley şi domnişoar Granger...ă

Lockhart f cu un pas gr bit în fa .ă ă ţă— Biroul meu este cel mai aproape, domnule director... chiar deasupra... Vă

rog s binevoi i s ...ă ţ ă— Mul umesc, Gilderoy, zise Dumbledore.ţMul imea amu it se d du la o parte pentru a le face loc. Lockhart,ţ ţ ă ă

entuziasmat şi dându-şi importan , îl urm pe Dumbledore. La fel,ţă ă profesorii McGonagall şi Plesneal .ă

De cum intrar în biroul întunecos al lui Lockhart, se sim i ună ţ fream t pe pere i. Harry v zu cum câteva dintre pozele lui Lockhart seă ţ ă ascundeau, s nu li se vad p rul pusă ă ă pe bigudiuri. Lockhart în carne şi oase aprinse lumân rile de pe birou şi se retrase în fundul camerei.ă Dumbledore o puse pe Doamna Norris pe biroul lustruit şi începu s oă examineze. Harry, Ron şi Hermione schimbar priviri îngriă jorate şi se adâncir în scaunele pe care nu c dea direct lumiă ă na lumân rilor.ă

Vârful nasului lung şi strâmb al lui Dumbledore era doar la doi centimetri dep rtare de blana Doamnei Norris.ă

O cercet cu aten ie prin ochelarii s i, în form de semiă ţ ă ă lun ,ă degetele-i lungi împungând-o şi pip ind-o. Profesoara McGonagall eraă aplecat aproape la fel de mult, încât ajună sese s se uite cruciş. Înă spatele lor se desluşea Plesneal , reă tras cât mai în umbr , cu o expresieă ciudat pe chip, de pară c încerca din r sputeri s nu zâmbeasc . Iară ă ă ă Lockhart se plimba în jurul lor, dându-le sfaturi.

— Cu siguran a fost omorât de un blestem... probabil Torturaţă ă Transmogrif . Am v zut de multe ori cum este foloă ă sit , ce ghinion c nuă ă am fost acolo, ştiu contra-blestemul care ar fi salvat-o...

Comentariile lui Lockhart erau înso ite de bocetele r sţ ă colitoare ale lui Filch. Era pr buşit în scaunul de lâng biă ă rou, neputând s se uite laă Doamna Norris, ascunzându-şi fa a în mâini. Oricât de mult l-ar fiţ detestat Harry pe Filch, nu putea s nu-i par un pic r u de el, îns nu îlă ă ă ă

82


comp timea ea atât de mult, cât se comp timea pe sine. Dac Dumă ă ă -bledore îl credea pe Filch, ar fi fost exmatriculat pe via , cu siguran .ţă ţă

Dumbledore bomb nea cuvinte ciudate încet şi o atingea peă Doamna Norris cu bagheta, dar nu se întâmpl nimic. Eraă la fel ca şi pân atunci, de parc tocmai ar fi fost împ iat .ă ă ă ă

— ...Îmi amintesc de un incident similar din Oaugadogou, zise Lockhart, o serie de atacuri, toat povestea este prezenă tat înă autobiografia mea. Am reuşit s dotez b ştinaşii cu diferite talismaneă ă care au rezolvat imediat problema...

Fotografiile lui Lockhart de pe pere i d deau din capţ ă aprobator, în timp ce acesta vorbea. Una dintre ele uitase s -şi scoat bigudiurile.ă ă

Pân la urm , Dumbledore se îndrept din şale.ă ă ă— Nu este moart , Argus, spuse el cu blânde e. Lockhart se opriă ţ

brusc din enumerarea crimelor pe care le prevenise el.— Nu-i moart ? exclam Filch, uitându-se printre degete la Doamnaă ă

Norris. Dar de ce este... rigid şi înghe at ?ă ţ ă— A fost împietrit , zise Dumbledore („Ah, ştiam eu!” fă ăcu

Lockhart.). Dar cum, nu v pot spuă ne...— Întreaba i-l pe el! icni Filch, întorcându-şi fa a înl criţ ţ ă mat şiă

umflat spre Harry.ă— Nici un elev din anul II nu ar fi putut s fac vraja asta, ziseă ă

Dumbledore, ferm. Ar fi fost nevoie de cea mai elaborat Magie Neagră ă a...

— El a f cut-o, el a f cut-o! r cni Filch şi fa a încerc nat i seă ă ă ţ ă ă învine i. A i v zut ce a scris pe peretele acela! A g sit... în biroul meu...ţ ţ ă ă ştie c sunt... sunt un...ă

Chipul lui Filch se schimonosi îngrozitor.— Ştie c sunt un... ă Non! termin el.ă— Nu m-am atins de Doamna Norris! spuse Harry, tare, stânjenit de

privirile celor din jur îndreptate asupra lui, inclusiv ale tuturor pozelor lui Lockhart. Şi nici m car nu ştiu ce este un Non!ă

— Prostii! s ri Filch. Mi-a v zut plicul de la RAPIDMAă ă GIC!— Da i-mi voie s vorbesc, domnule director, spuse Plesţ ă neal dină

umbr .ăLui Harry i se accentua presentimentul unor nenorociri viitoare. Era

sigur c Plesneal nu era în stare s spun niă ă ă ă mic în favoarea lui.— Potter şi prietenii lui ar fi putut s fie în locul nepotriă vit şi la

timpul nepotrivit, spuse el, un zâmbet prefigurându-se în col ul guriiţ sale, de parc s-ar fi îndoit de ce spunea, dar exist nişte dubii totuşi.ă ă De ce se aflau pe coridorul de sus, oricum? De ce nu erau la serbarea de Halloween?

Harry, Ron şi Hermione începur s le explice totul, amintind deă ă petrecerea de ziua mor ii lui Nick.ţ

— Erau prezente sute de stafii, care pot s v spun c am fostă ă ă ă acolo...

— Dar de ce nu v-a i întors la serbare dup aceea? zise Plesneal ,ţ ă ă ochii s i negri sclipind în lumina lumân rilor. Ce c uta i pe coridor?ă ă ă ţ

83


Ron şi Hermione se uitar la Harry.ă— Pentru c ... pentru c ..., începu Harry.ă ăInima îi b tea cu putere, ceva îi spunea c ar fi întins coarda preaă ă

tare dac le-ar fi spus c au fost aduşi acolo de o voce din neant, peă ă care numai el putea s o aud ...ă ă

— ... pentru c eram obosi i şi vroiam s ne ducem la culă ţ ă care! termin el.ă

— F r s cina i? întreb Plesneal , un zâmbet triumf tor facându-şiă ă ă ţ ă ă ă apari ia pe fa a sa sfrijit . Nu ştiam c fantomele au mâncare potrivitţ ţ ă ă ă pentru oameni, la petrecerile lor...

— Nu ne era foame, spuse Ron, tare, stomacul s u scoă ând unţ ghior it puternic.ţă

Zâmbetul r ut cios al lui Plesneal i se întinse pe toat fa a.ă ă ă ă ţ— V sugerez, domnule director, c Potter nu este sincer pe deplin,ă ă

spuse el. Ar fi o idee bun dac ar fi privat de anumite privilegii, până ă ă când va fi gata s ne spun tot adeă ă v rul. Personal, eu cred c ar trebuiă ă scos din echipa de Vâjtha a Cercetaşilor, pân va înv a s fie cinstit.ţ ă ăţ ă

— Serios, Severus? f cu profesoara McGonagall, t ios. Nu v d niciă ă ă un motiv pentru care s i se interzic b iatului s joace Vâjtha . Pisicaă ă ă ă ţ asta nu a fost lovit în cap cu o m tur . Nu este absolut nici o dovad că ă ă ă ă Potter a greşit cu ceva.

Dumbledore îl cerceta pe Harry cu privirea. Privirea sa de un albastru-deschis îl f cea pe Harry s se simt de parc ar fi fost examinat cu raze ă ă ă ă X.

— Nevinovat pân când se va dovedi contrariul, Severus, zise el cuă hot râre.ă

Plesneal era furios. Ca şi Filch, de altfel.ă— Pisica mea a fost împietrit ! izbucni el, cu ochii ieşindu-i dină

orbite. Vreau s fie pedepsit cineva!ă— O vom vindeca, Argus, zise Dumbledore, r bd tor. Doamnaă ă

L star a reuşit s cultive nişte m tr gune, numai bune ca antidot. Cumă ă ă ă ajung la m rimea potrivit , voi cere s se prepare o po iune, care o ă ă ă ţ va învia pe Doamna Norris.

— O voi face eu, se b g şi Lockhart în discu ie. Cred c am maiă ă ţ ă f cut-o de cel pu in o sut de ori, aş putea s fac o Po iune de Refacereă ţ ă ă ţ chiar şi în somn...

— Scuza i-m , îl întrerupse Plesneal , glacial, dar cred c eu suntţ ă ă ă maestrul po iunilor în şcoala asta...ţ

Urm o pauz nefireasc .ă ă ă— Pute i s pleca i, le spuse Dumbledore lui Harry, Ron şiţ ă ţ

Hermionei.Plecar cât mai repede posibil, dar f r s alerge. Când ajunser laă ă ă ă ă

etaj, deasupra biroului lui Lockhart, intrar într-o clas goal şi închiseră ă ă ă uşa dup ei. Harry privea spre fe ele întunecate ale prietenilor s i.ă ţ ă

— Crede i c ar fi trebuit s le spun despre vocea pe care am auzit-ţ ă ăo?

— Nu, zise Ron, f r ezitare. S auzi voci pe care nu le mai poateă ă ă auzi nimeni altcineva nu e de bine, nici chiar în lumea noastr ...ă

84


Ceva din tonul lui Ron îl f cu pe Harry s întrebe:ă ă— Dar tu m crezi, nu?ă— Bineîn eles, zise Ron, repede. Dar... trebuie s recuţ ă noşti c eă

ciudat ...— Ştiu c este ciudat, spuse Harry. Toat chestia e stranie. Că ă e era

scris, oricum? Camera a fost deschisă... Ce ar trebui s însemne asta?ă— Ştii, parc îmi sun cunoscut, zise Ron încet. Parc cineva mi-aă ă ă

spus odat o poveste despre existen a unei camere secrete laă ţ Hogwarts... S-ar putea s fi fost Bill...ă

— Şi ce Dumnezeu este un Non? zise Harry.Spre uimirea lui, Ron îşi în buşi un chicotit.ă— P i... de fapt nu este nimic de râs..., dar fiind vorba de Filch...,ă

spuse el. Un Non este cineva care a fost n scut într-o familie de vr jitori,ă ă dar nu are puteri magice deloc. Într-un fel, opusul vr jitorilor n scu i dină ă ţ Încuia i, dar aceşti Non sunt foarte stranii. Dac Filch încearc s înve eţ ă ă ă ţ magia printr-un curs RAPIDMAGIC, presupun c trebuie s fie un Non.ă ă Asta ar explica multe. De exemplu, de ce ur şte elevii atât de ă mult.

Ron zâmbi satisf cut.ă— De-aia este aşa de înverşunat împotriva noastr !ăUn ceas b tu undeva.ă— Miezul nop ii, spuse Harry. Ar trebui s ne ducem la culcare,ţ ă

înainte s ne g seasc Plesneal şi s ne acuze de cine ştie ce altceva.ă ă ă ă ă

*

Timp de câteva zile, şcoala nu mai vorbea despre nimic altceva, decât de atacul împotriva Doamnei Norris. Filch men inea proasp t acest gândţ ă în min ile tuturor, plimbânţ du-se în jurul locului faptei, de parc ar fiă crezut c atacaă torul ar putea s se întoarc . Harry îl v zuse frecândă ă ă mesajul de pe perete cu Îndep rt torul de Mizerie al doamnei Skoă ă wers, bun la toate, dar f r succes. Cuvintele str luceau mai tare ca niciodată ă ă ă pe peretele de piatr . Când Filch nu p zea locul crimei, scruta cu ochiă ă roşii şi holba i, pândind elevii neştiutori şi încercând s -i pedepseascţ ă ă pentru lucruri de genul „respira iei prea zgomotoase” sau fiindcţ ă „p reau ferici i”.ă ţ

Ginny Weasley fusese foarte afectat de soarta Doamnei Norris. Dină câte spunea Ron, era o mare iubitoare de pisici.

— Dar tu nu ai apucat s o cunoşti bine pe Doamna Norris, îi spuseă Ron, binevoitor, de-aia o plângi atât. Sincer, ne este mult mai bine f ră ă ea!

Buza de jos a lui Ginny începu s tremure.ă— De obicei nu se întâmpl astfel de lucruri la Hogwarts, o liniştiă

Ron. O s -l prind pe nebunul care a f cut-o şi îl vor da afar cât ai ziceă ă ă ă peşte. Tot ce sper este s aib timp s -l împieă ă ă treasc şi pe Filch, înainteă de a fi exmatriculat. Glumeam..., ad ug Ron repede, v zând c Ginnyă ă ă ă se albise la fa .ţă

Atacul avusese consecin e şi asupra Hermionei. Era chiar foarte normalţ

85


pentru Hermione s petreac foarte multă ă timp citind, dar acum nu mai f cea nimic altceva decât asta. Pân miercurea urm toare, nici Harry şiă ă ă nici Ron nu primir nici un r spuns din partea ei la întrebarea ă ă „Ce mai faci?”

Harry fusese re inut dup ora de „Po iuni”, Plesneal punându-l sţ ă ţ ă ă cure e resturile de viermi de pe b nci. Dup un prânz rapid, urc laţ ă ă ă bibliotec , s -l întâlneasc pe Ron, şi îl v zu venind spre el pe Justină ă ă ă Finch-Fletchley, b iatul de la Astropufi, pe care îl cunoscuse la oraă comun de „Ieră bologie”. Harry tocmai deschisese gura s -l salute, cândă Justin, care îl z rise cu siguran , se întoarse şi plec gr bit în parteaă ţă ă ă opus .ă

Harry îl g si pe Ron în bibliotec , f cându-şi tema la „Istoriaă ă ă magiei”. Profesorul Binns le ceruse o compunere lung de un metruă despre „Consiliul medieval al vr jitorilor europeni”.ă

— Nu-mi vine s cred, tot mai am nevoie de şaptesprezeceă centimetri..., zise Ron, enervat, dând drumul pergamentului care se strânse la loc, iar Hermione a scris un metru şi jumătate, şi are şi un scris mic!

— Ea unde e? întreb Harry, înşf când ruleta şi m surână ă ă du-şi lucrarea.

— Acolo, zise Ron, ar tând spre rafturi, caut alt carte. Cred că ă ă ă vrea s citeasc toat biblioteca pân la Cr ciun.ă ă ă ă ă

Harry îi povesti lui Ron despre Justin Finch-Fletchley, care fugise de el.— Şi ce- i pas , eu cred c e cam idiot, spuse Ron, scriind cât deţ ă ă

mare putea. Toate prostiile alea cu Lockhart, care este atât de minunat...

Hermione ieşi dintre rafturi şi, deşi p rea irascibil , era totuşiă ă preg tit s stea de vorb cu ei.ă ă ă ă

— Toate exemplarele „Hogwarts: Scurt istorie” au fostă împrumutate, spuse ea, aşezându-se lâng Harry şi Ron. Şi este o listă ă de aşteptare de dou s pt mâni, ca s pui mâna pe carte. Cât de r uă ă ă ă ă îmi pare c am uitat-o acas , dar nu mai avea loc în cuf r, cu toateă ă ă c r ile lui Lockhart.ă ţ

— De ce o cau i? o întreb Harry.ţ ă— Din acelaşi motiv ca toat lumea, zise Hermione, s citesc despreă ă

legenda Camerei Secretelor.— Ce-i asta? spuse Harry, repede.— Tocmai asta este problema. Nu-mi pot aminti, zise Hermione,

muşcându-şi buza. Şi nu g sesc povestea altundeva...ă— Hermione, las -m s - i citesc compunerea, spuse Ron, disperat,ă ă ă ţ

uitându-se la ceas.— Nu, spuse Hermione, serioas deodat . Ai avut zece zile s oă ă ă

termini.— Nu mai îmi trebuie decât cinci centimetri, haide, te rog...Sun clopo elul. Ron şi Hermione se duser spre ora deă ţ ă„Istoria Magiei”, ciond nindu-se tot drumul.ă„Istoria Magiei” era materia cea mai plictisitoare din orarul lor. Profesorul Binns,

86


care o preda, era singurul profesor-fantom şi cel mai interesant lucru laă orele sale era când intra în clas prin tabl . B trân şi cocârjat, mul iă ă ă ţ oameni ziceau c nici nu-şi d duse seama c a murit. Pur şi simplu seă ă ă dusese la ore într-o zi şi îşi l sase corpul într-un fotoliu din fa aă ţ şemineului din cancelarie, iar via a lui nu se schimţ base cu nimic de atunci.

În acea zi era mai plictisitor ca niciodat . Profesorul Binns se uit peă ă noti e şi începu s citeasc , morm ind moţ ă ă ă noton, ca un aspirator vechi, pân când aproape to i elevii din clas a ipir , trezindu-se din când înă ţ ă ţ ă când s mai scrie un nume sau o dat , pentru ca apoi s adoarm la loc.ă ă ă ă Vorbea de o jum tate de or , când se petrecu ceva ce nu se maiă ă întâmplase niciodat pân atunci. Hermione ridic mâna.ă ă ă

Profesorul Binns, întrerupându-se dintr-o lectur îngroă zitor de obositoare despre o Întrunire Vr jitoreasc Internaă ă ional din 1289, oţ ă privi uimit.

— Domnişoar ... ...ă ăăă— Granger, domnule profesor. M întrebam dac a i puă ă ţ tea s neă

spune i câte ceva despre Camera Secretelor, zise Hermione cât seţ putea de clar.

Dean Thomas, care pân atunci c scase gura pe fereastr , tres riă ă ă ă pe scaun, Lavander Brown îşi în l capul de pe bra e şi cotul lui Nevilleă ţă ţ alunec de pe banc . Profesoruă ă l Binns clipi.

— Eu predau „Istoria Magiei”, zise el cu o voce uscat , şuier toare.ă ă Eu am de-a face cu faptele, domnişoar Grană ger, nu cu mituri şi legende.

Îşi drese vocea cu un zgomot ca de cret rupt şi continu :ă ă ă— În luna septembrie a acelui an, un comitet de vr jitori din Sardinia...ăSe întrerupse iar, fiindc mâna Hermionei era din nou în aer.ă— Domnişoar ă Grant?— Domnule, dar legendele nu sunt bazate întotdeauna pe fapte?Profesorul Binns o privea atât de mirat, încât Harry fu convins că

pân atunci nu mai fusese întrerupt vreodat de nimeni, viu sau mort.ă ă— P i, zise profesorul Binns încet, da, s-ar putea spune şi aşa,ă

presupun...Se uit la Hermione de parc nu mai v zuse cu adev rat nici ună ă ă ă

elev pân atunci.ă— Pe de alt parte, legenda despre care vorbeşti este o povesteă

extraordinar de senza ional , ridicol chiar...ţ ă ăToat clasa sorbea acum fiecare vorb a profesorului Binns. Priviă ă

sumbru la to i şi v zu c fiecare chip se întoarce spre el. Harry îşi d duţ ă ă ă seama c era total nepreg tit pentru aten ia acordat subit.ă ă ţ ă

— Ei bine, spuse el încet. S vedem... Camera Secretelor... Şti i cuă ţ to ii, desigur, c Hogwarts a fost fondat acum mai bine de o mie deţ ă ani... data precis nu este cunoscut ... de patru dintre cei mai mariă ă vr jitori ai tuturor timpurilor. Ceă le patru case ale şcolii au fost numite dup ei: Godric Ceră cetaş, Helga Astropuf, Rowena Ochi-de-Şoim şi Salazar Viperin. Au construit acest castel împreun , departe de ochiiă iscoditori al Încuia ilor, având în vedere c era o epoc în care oameniiţ ă ă

87


obişnui i se temeau de vr jitori şi vr jitoare, pe care îi persecutau şi-iţ ă ă prigoneau f r mil .ă ă ă

F cu o pauz , arunc o privire prin clas , şi continu :ă ă ă ă ă— Vreme de câ iva ani, fondatorii au colaborat în armonie, c utândţ ă

tineri care d deau semne c ar fi fost capabili de vr ji şi îi aduceau laă ă ă castel pentru a-i educa. Au început apoi neîn elegerile. Se produse oţ ruptur între Viperini şi ceiă lal i. Viperinii doreau o selec ionare maiţ ţ atent a elevilor caă re erau admişi la Hogwarts. Credeau c magia ar fiă trebuit s fie p strat şi transmis din tat în fiu. Nu erau de acord cuă ă ă ă ă primirea elevilor care proveneau din p rin i Încuia i, crezând c erauă ţ ţ ă nedemni de încredere. Dup un timp, Vipeă rinii se certar crunt cuă Cercetaşii şi p r sir şcoala.ă ă ă

Profesorul Binns lu iar o pauz , uguindu-şi buzele şi ar tând ca oă ă ţ ă broasc estoas b trân şi uscat .ă ţ ă ă ă ă

— Surse istorice de încredere ne spun doar atât, continu el, dară aceste fapte adev rate au fost uitate în favoarea legenă dei despre Camera Secretelor, o n scocire foarte m iestrit alc tuit . Povesteaă ă ă ă spune c Viperinii au construit o camer secret în castel, despre careă ă ă ceilal i fondatori nu au ştiut niţ mic. Conform legendei, Viperinii ar fi sigilat Camera Secretelor în aşa fel, încât s nu poat fi deschis decâtă ă ă în momentul în care Moştenitorul ar sosi în şcoal . Numai acesta puteaă s desigileze Camera Secretelor, s dezl n uie ă ă ă ţ oroarea din ea şi s oă foloseasc pentru a purifica şcoala de to i cei nedemni s studiezeă ţ ă magia.

În toat clasa se l sase o adânc t cere când Binns teră ă ă ă min deă povestit legenda, dar nu era t cerea somnoroas care se instala la oreleă ă profesorului Binns. Plutea un sentiment de nelinişte în aer, în timp ce toat lumea continua s îl priveasc , sperând la mai mult. Profesorulă ă ă Binns era pu inţ enervat.

— Toate astea sunt nişte prostii, desigur, zise el. Normal c şcoala aă fost examinat de multe ori de cei mai în elep i vr jitori şi vr jitoare,ă ţ ţ ă ă pentru a se g si dovezi despre existenă a acestei camere. Aceastţ ă camer nu exist ! Un basm penă ă tru a-i speria pe creduli!

Mâna Hermionei zvâcni iar în aer.— Domnule... la ce anume v-a i referit când a i spus „oroaţ ţ rea” din

Camer ?ă— Se crede c este vorba de un monstru, pe care doar Moştenitorulă

lui Salazar Viperin îl poate controla, zise profesorul Binns pe un ton strident.Elevii schimbar priviri speriate.ă— V spun, nu exist o astfel de camer , zise profesorul Binns,ă ă ă

r sfoindu-şi noti ele. Şi nici un monstru!ă ţ— Dar, domnule, zise Seamus Finnigan, dac nu poate fi deschisă ă

decât de moştenitorul adev rat al lui Viperin, atunci nimeni altcineva nuă ar putea s o g seasc , nu-i aşa?ă ă ă

— Aiureli, O'Flaherty, zise profesorul Binns, cu o voce grav . Dacă ă genera ii întregi de directori şi directoare de la Hogwarts nu au g sit-o...ţ ă

— Dar domnule profesor, s ri şi Parvati Patil, cred c ai fi nevoit să ă ă

88


foloseşti Magia Neagr ca s o deschizi...ă ă— Doar pentru c un vr jitor nu foloseşte Magia Neagr , nuă ă ă

înseamn c nu o cunoaşte, domnişoar , s ri profesorul Binns. Repet,ă ă ă ă dac unul ca Dumbledore...ă

— Dar poate c trebuie s fii înrudit cu Salazar Viperin, aşa că ă ă Dumbledore nu ar putea s ..., începu Dean Thomas, dar profesoruluiă Binns i se umpluse paharul.

— De ajuns, le-o t ie el. Este un mit! Nu exist ! Nu este nici oă ă dovad c Viperinii ar fi construit nici m car un duă ă ă lap de m turi! Îmiă pare r u c v-am spus o poveste atât de stupid ! Ne vom întoarce, cuă ă ă voia dumneavoastr , la istorie, la fapte, singurele veridice şi credibile!ă

Şi în cinci minute, clasa reveni la starea ei obişnuit de somnolen .ă ţă

— Întotdeauna am ştiut c Salazar Viperin a fost un bă ătrân smintit şi anormal, le spuse Ron lui Harry şi Hermionei, dup ce se terminaseă lec ia, în timp ce urcau pe coriţ doarele supraaglomerate, pentru a-şi l saă ghiozdanele înainte de cin . Dar niciodat nu am b nuit c el a începută ă ă ă toat chestia asta cu „sânge-pur”. N-aş sta la Viperini, niciă dac m-ară pl ti. Serios, dac Jobenul Magic m-ar fi trimis la Viperini, aş fi luat trenulă ă înapoi spre cas în trei secunde...ă

Hermione d du aprobator din cap, dar Harry nu spuse nimic. Sim eaă ţ îns un nod în stomac.ă

Harry nu le spusese niciodat lui Ron şi Hermionei c Joă ă benul Magic se gândise serios s îl pun la Viperini. Îşi amintea, de parc ar fi fostă ă ă ieri, micu a voce care îi vorbise în ureche, când îşi pusese jobenul peţ cap, în urm cu un an. Harry auzise deja de reputa ia casei Viperiniloră ţ de a fi dat mul i vr jitori periculoşi şi se gândise, disperat: ţ ă „Doamne, nu la Viperini! Nu la Viperini!” „Nu la Viperini, da?” zisese vocea. „Eşti sigur? Ai toate calit ileăţ , iar aceast cas te-ar putea ajuta s devii şi mai faimos!”ă ă ă

Şi vocea îl repartizase la Cercetaşi, pân la urm .ă ăStrecurându-se prin mul ime, Colin Creevey trecu pe lâng ei.ţ ă— Bun , Harry!ă— Bun Colin, zise Harry din reflex.ă— Harry..., Harry..., un b iat de la mine din clas spune c eşti...ă ă ăDar Colin era atât de mic încât nu se putea lupta cu valul de oameni

care îl împingea spre Marea Sal . Îi auzir vocea sub ire chi ind:ă ă ţ ţă— Pe curând, Harry!Şi Colin fu luat de şuvoiul mul imii.ţ— Oare ce spune un b iat de la el din clas despre tine? se întrebă ă ă

Hermione.— C sunt moştenitorul lui Viperin, presupun, zise Harry, nodul dină

stomac m rindu-i-se cu vreo doi centimetri, amină tindu-şi cum fugise Justin Finch-Fletchley de el.

— ştia sunt în stare s cread orice, spuse Ron, dezgustat.Ă ă ă Mul imea se r ri şi putur s urce sc rile în linişte.ţ ă ă ă ă

— Chiar ai crezut c exist o Camer a Secretelor? o întreă ă ă b Ron peă Hermione.

89


— Nu ştiu, spuse ea, încruntându-se. Dumbledore nu a putut s-o vindece pe Doamna Norris şi asta m face s cred că ă ă orice a atacat-o s-ar putea s nu fie... ă uman!

În timp ce Hermione spunea toate acestea, d dur col ul şi seă ă ţ reg sir la cap tul aceluiaşi coridor, unde avusese loc atacul asupraă ă ă Doamnei Norris. Se oprir şi se uitar . Totul era ca în noaptea aceea, înă ă afar de pisica atârnat de tor , iar la perete fusese pus un scaun careă ă ţă acoperea mesajul „CAMERA SECRETELOR A FOST DESCHIS ! DUŞMANIĂ AI MOŞTENITORULUI, P ZI I-V !”Ă Ţ Ă

— Aici cred c st Filch de paz , morm i Ron. Se uitar unul la altul.ă ă ă ă ă Culoarul era p r sit.ă ă

— Nu moare nimeni dac arunc m o privire, zise Harry, punându-şiă ă ghiozdanul pe jos şi aşezându-se în genunchi şi în coate, c utând indicii.ă

— Urme de arsur ! zise el. Aici... şi aici...ă— Vino s vezi asta! spuse Hermione. Ciudat...ăHarry se ridic şi se duse la fereastra de lâng peretele ină ă scrip ionat şiţ

Hermione ar t spre gemule ul cel mai de sus, unde roiau vreo dou zeciă ă ţ ă de p ianjeni care, dup câte îşi d deau ei seama, se b teau care s iasă ă ă ă ă ă primul prin cr p tuă ă ra micu din pervaz. Un fir ţă lung, argintiu atârna ca o funie din locul acela, de parc ar fi urcat cu to ii pe ea, gr bindu-se s iasă ţ ă ă ă afar .ă

— Ai mai v zut vreodat p ianjeni care s se comporte aşa? ziseă ă ă ă Hermione, neliniştit .ă

— Nu, spuse Harry, dar tu, Ron? Ron?Se uit în spate. Ron st tea la mare dep rtare de ei, pă ă ă ărând a lupta

din greu cu impulsul de a o lua la goan .ă— Care-i problema? zise Harry.— Nu... nu îmi plac... p ianjenii, îng im Ron, încordat.ă ă ă— N-am ştiut pân acum, zise Hermione, uitându-se la Ron, uimit .ă ă

Dar i-ai folosit de multe ori în po iuni...ţ— Nu m deranjeaz dac sunt mor i, zise Ron, care evita precaută ă ă ţ

s se uite spre fereastr , pur şi simplu nu-mi place cum se mişc ...ă ă ăHermione chicoti.— Ce i s-o fi p rând aşa de amuzant, nu ştiu, zise Ron, sup rat.ţ ă ă

Dac chiar vrei s ştii, când aveam trei ani, Fred mi-aă ă transformat ursule ul de pluş într-un p ianjen mare şi urâtţ ă

pentru c îi stricasem m tura de juc rie. Nici ie nu i-ară ă ă ţ ţ pl cea dacă ă i-ai ine ursule ul în bra e şi dintr-o dat ar aveaţ ţ ţ ţ ă mult prea multe picioare

şi...Ron se întrerupse, tremurând. Hermione se str dui s nu râd .ă ă ă

Sim ind c era momentul s schimbe subiectul, Harry spuse:ţ ă ă— V aminti i de toat ap raia aia de pe jos? De unde ap ruse?ă ţ ă ă ă

Cineva a şters-o, probabil...— Era cam pe aici, zise Ron, reuşind s se reculeag penă ă tru a face câ ivaţ

paşi spre scaunul lui Filch. În fa a uşii steia...ţ ăAtinse clan a de aram , dar îşi retrase mâna imediat, de parc l-ar fiţ ă ă

ars.

90


— Ce s-a întâmplat? întreb Harry.ă— Nu pot s intru aici, zise Ron cu seriozitate, este o toaă let de fete.ă— Ah, Ron, dar n-are cum s fie nimeni în untru, spuse Hermione,ă ă

ridicându-se şi apropiindu-se. Este locul Plâng cioasei Myrtle. Haide i, să ţ ă ne uit m.ă

Ignorând cu totul semnul mare pe care scria „Defect”, ea deschise uşa.

Era cea mai sumbr şi mai deprimant baie în care intrase Harryă ă vreodat . Sub o oglind mare, spart şi p tat , seă ă ă ă ă aflau nişte chiuvete ciobite, rânduite la perete. Podeaua era ud şi în ea se reflectau luminileă de la cioturile câtorva lumân ri pâlpâitoare. Uşile de lemn dinspreă toalete erau zgâriate şi dezmembrate, ba chiar una dintre ele era scoasă din balamale.

Hermione le f cu semn s tac şi se îndrept spre cabina din fund.ă ă ă ă Când ajunse la ea, Hermione spuse:

— Bun , Myrtle, ce mai faci?ăHarry şi Ron se duser şi ei s vad . Plâng cioasa Myrtle plutea peă ă ă ă

rezervorul W.C.-ului, ştergându-şi b rbia.ă— Aceasta este toaleta fetelor, f cu ea, privindu-i b nuitoare pe Ronă ă

şi pe Harry. Ei nu sunt fete...— Nu, zise Hermione. Am vrut doar s le ar t cât... hm..ă ă . de frumos este

aici...F cu un semn spre oglinda veche şi murdar şi spre podeauaă ă

umed .ă— Întreab-o dac nu a v zut ceva, îi sufl Harry lui Hermione printreă ă ă

din i.ţ— Ce i-ai şoptit? întreb Myrtle, holbându-se la el.ă— Nimic, spuse Harry repede. Vroiam s te întreb m...ă ă— Tare aş vrea ca oamenii s nu m mai vorbeasc pe la spate!ă ă ă

zise Myrtle, cu vocea înecat de lacrimi. Am şi eu senă timente, s şti i,ă ţ chiar dac sunt moart ...ă ă

— Myrtle, nimeni nu vrea s te supere, zise Hermione, Harry a vrută doar...

— Nimeni nu vrea s m supere! Ce glum bun ! exclam Myrtle.ă ă ă ă ă Via a mea a fost îngrozitoare aici şi acum vin oaţ menii şi se iau de mine chiar şi dup moarte!ă

— Vroiam s te întreb m dac nu ai v zut ceva ciudat în ultimulă ă ă ă timp, zise Hermione, repede, pentru c a fost ataă cat o pisic exact înă ă fa a uşii tale, în noaptea de Halloween.ţ

— Ai v zut pe cineva pe aici, în noaptea aia? spuse Harry.ă— Nu eram atent , zise Myrtle cu dramatism. Peeves m-a sup rată ă

atât de tare, încât am venit aici cu gând s m sinuă ă cid. Apoi, desigur, mi-am amintit c sunt... c sunt...ă ă

— Deja moart , zise Ron, încercând s o ajute.ă ăMyrtle icni tragic, se ridic în aer, se întoarse şi plonj cu capulă ă

înainte, în toalet , împroşcându-i cu ap din cap pân -n picioare, şi seă ă ă f cu nev zut . Dup sunetul suspinelor ei, se oprise undeva în curburaă ă ă ă

91


în form de U.ăHarry şi Ron r m seser cu gura c scat , dar Hermione ridic dină ă ă ă ă ă

umeri, vl guit , şi zise:ă ă— Dac vre i s şti i, a fost aproape vesel de data asta... Hai să ţ ă ţ ă ă

mergem!Harry abia închisese uşa, l sând în urm suspinele lui Myrtle, când oă ă

voce puternic îi f cu pe to i trei s tresar . -RON!ă ă ţ ă ăPercy Weasley se oprise în capul sc rilor, cu insigna de Perfectă

str lucind, şi pe chip cu o expresie şocat .ă ă— Este o toalet de ă fete! exclam el. Ce c uta i...ă ă ţ— Doar aruncam o privire, ridic Ron din umeri. Indicii, ştii tu...ăPercy se umfl într-un fel care-i aminti perfect lui Harry de doamnaă

Weasley.— Pleca i d-de a-acolo, striga el, venind spre ei şi uşuindu-i cu b t iţ ă ă

din palme. Nu v pas ce ar putea crede lumea? S v întoarce i iar aici,ă ă ă ă ţ când toat lumea este la cin ...ă ă

— Şi de ce nu ar trebui s fim aici? întreb Ron, pornit, oprindu-seă ă brusc şi privind spre Percy. Ascult , noi n-am atins nici m car un fir deă ă p r de pe pisica aia!ă

— I-am spus şi eu acelaşi lucru lui Ginny, zise Percy, furios, dar tot mai crede c o s fi i exmatricula i. N-am mai v zut-o pân acum atâtă ă ţ ţ ă ă de sup rat , plânge de mama focuă ă lui. Ar trebui s te gândeşti la ea, to iă ţ cei din primul an sunt foarte impresiona i de cţ hestia asta...

— Pu in î i pas ie de Ginny, zise Ron, ale c rui urechi se înroşeauţ ţ ă ţ ă tot mai tare. i-e team doar s nu- i stric şansele de a deveni Şef deŢ ă ă ţ Promo ie!ţ

— O s iau cinci puncte de la Cercetaşi! îi anun Percy, atină ţă gându-şi insigna de Perfect. Şi sper c V-a i înv at minte! F r ă ţ ăţ ă ă detectivisme, sau îi scriu mamei!

Şi se dep rt , cu ceafa la fel de roşie, ca şi urechile lui Ron.ă ă

*

Harry, Ron şi Hermione se aşezar cât mai departe deă Percy în camera de zi, în acea sear . Ron era înc foarte prost dispus şi f ceaă ă ă pat dup pat pe tema pentru „Fară ă ă mece”. Când încerc s ia baghetaă ă şi s le ştearg , aprinse pergamentul. Sco ând aproape la fel de multă ă ţ fum ca şi tema lui, Ron închise furios „Manualul-Standard de vr ji”,ă pentru anul II. Spre uimirea lui Harry, Hermione proced în aceă laşi fel.

— Dar cine poate fi, totuşi? spuse ea cu o voce calm , caă şi când ar fi continuat o discu ie, pe care tocmai o începuţ ser . Cine ar vrea s -iă ă elimine de la Hogwarts pe Non şi pe cei cu p rin i Încuia i?ă ţ ţ

— S ne gândim, zise Ron, b tându-şi joc de ea. Care dină ă tre bunele noastre cunoştin e crede c cei care provin din Încuia i sunt ţ ă ţ gunoaie?

Se uit la Hermione. Hermione se uit la el, f r s se lase convins .ă ă ă ă ă ă— Dac te referi la Reacredin ...ă ţă— Bineîn eles c la el! zise Ron. Ai auzit, doar, chestia cu „sânge-ţ ă

92


mâl”. Ei, şi tu, Hermione, nu este nevoie decât s te ui i la mutra lui deă ţ şobolan, ca s - i dai seama c este vorba despre el...ă ţ ă

— Reacredin , moştenitorul lui Viperin? întreb Hermione sceptic.ţă ă— Gândeşte-te şi la familia lui, zise Harry, închizându-şi c r ile.ă ţ

Fiecare dintre ei au fost la Viperini, tot timpul se laud cu asta. Ar puteaă fi foarte bine descenden ii lui Viperin. Tat l ţ ă lui e foarte r u.ă

— Ar putea s aib cheia Camerei Secretelor de secole! zise Ron.ă ă Transmi ând-o din tat în fiu...ţ ă

— P i, zise Hermione prudent , presupun c este posibil...ă ă ă— Dar cum o putem dovedi? întreb Harry, sumbru.ă— Putem într-un fel, zise Hermione, încet, coborându-şi şi mai tare

vocea şi aruncând o privire spre Percy. Desigur, va fi foarte greu. Şi periculos, foarte periculos... Am înc lca vreo cincizeci de reguli ale şcolii,ă presupun...

— Dac o s ai chef s ne explici în decursul viitoarei luni, s neă ă ă ă anun i şi pe noi, da? f cu Ron, enervat.ţ ă

— Bine, zise Hermione, rece. Trebuie s afl m cum puă ă tem s intr m înă ă camera de zi a Viperinilor şi s -l întreb m pe Reacredin câteva lucruri,ă ă ţă f r ca el s -şi dea seama c suntem noi.ă ă ă ă

— Dar este imposibil, zise Harry, în timp ce Ron se pr p dea de râs.ă ă— Nu, nu este, spuse Hermione. Am putea, dac am faceă rost de

PoliPo iune!ţ— Ce mai e şi asta? întrebar Ron şi Harry într-un glas.ă— Ne-a pomenit ceva despre ea Plesneal acum câteva lec ii...ă ţ— Poate crezi c noi nu avem altceva mai bun de f cut la „Po iuni”,ă ă ţ

decât s -l ascult m pe Plesneal ..., bomb ni Ron.ă ă ă ă— Te transform în altcineva. Gândi i-v ! Ne-am putea preă ţ ă schimba

în unii de la Viperini. Nu şi-ar da seama nimeni c suntem noi. Draco ne-ăar spune totul. Probabil c deja trâmă bi eaz despre asta, chiar acum înţ ă camera lor de zi... Numai dac l-am putea auzi...ă

— Chestia asta, PoliPo iunea, mi se pare cam riscant , zise Ron,ţ ă încruntându-se. Ce s-ar întâmpla dac am r mâne nişte Viperini pentruă ă totdeauna?

— Trece dup un timp, zise Hermione, fluturându-şi mâna,ă ner bd toare, dar o s fie foarte greu s facem rost de reă ă ă ă et . Plesnealţ ă ă a zis c se afl într-o carte care se numeşte „Po iuni extrem deă ă ţ puternice” şi sunt sigur c este în pară ă tea interzis a bibliotecii.ă

Exista un singur mod de a scoate o carte din zona interzis : trebuiaă s ai un bilet semnat de un profesor.ă

— Totuşi nu v d de ce am avea nevoie de cartea asta, zise Ron,ă dac nu avem de gând s prepar m po iuni din ea.ă ă ă ţ

— Cred, spuse Hermione, c dac am l sa impresia c avem nevoieă ă ă ă de ea doar pentru a o citi, ca s p trundem mai bine teoria po iunilor,ă ă ţ am avea o şans ...ă

— Ah, fi i serioşi, n-o s ne cread nici un profesor, zise Ron. Arţ ă ă trebui s fie tare tâmpit...ă

93


— CAPITOLUL X —BALONUL-GHIULEA

La evenimentul dezastruos cu zânele, Profesorul Lock hart nu mai adusese creaturi vii în clas . În schimb, le citea pasaje din c r ile lui şi câteodată ă ţ ă d dea via momenă ţă telor mai interesante. De obicei îl chema pe Harry s -l ajute cu acele exemplific ri. Harry ajunsese s fie, rând pe rând, ună ă ă s tean transilv nean, pe care Lockhart îl vindecase de un Blestem deă ă Bâlbâial , un Yeti care r cise la cap şi un vamă ă pir care nu mai putea mânca decât salat , de când avusese de-a face cu Lockhart.ă

Şi în timpul urm toarei ore de „Ap rare contra Magiei Negre”, Harryă ă fu adus în fa a clasei, de data aceasta jucând rolul unui vârcolac. Dacţ ă nu ar fi avut un motiv foarte bine întemeiat pentru a-l men ine peţ Lockhart bine dispus, ar fi refuzat.

— Un urlet frumos şi puternic, Harry... perfect! Şi atunci, nici n-o să v vin s crede i, am âşnit... uite aşa... l-am trână ă ă ţ ţ tit la podea... astfel... şi cu o mân , am reuşit s -l in acolo... Cu cealalt , i-am pus bagheta laă ă ţ ă gât... şi cu ultimele puteri am s vârşit extrem de complicata vraj ,ă ă Homorphus... Atunci a scos un geam t demn de mil ... haide, Harry... peă ă un ton mai înalt... Bravo!... blana a disp rut... col ii s-au retras... şi s-aă ţ transformat din nou în om. Simplu, dar eficace! Şi aşa, oamenii dintr-un alt sat îşi vor aminti de mine ca de un erou care i-a salvat de teroarea atacurilor vârcolacului, din fiecare lun .ă

Clopo elul sun şi Lockhart se ridic de la catedr .ţ ă ă ă— Tem : scrie i o poezie despre felul în care l-am înfrânt eu peă ţ

vârcolacul Wagga Wagga! Un exemplar al c r ii mele „Frumosul deă ţ mine” cu autograf, celui care compune cea mai bun poezie!ă

Elevii începur s plece. Harry se întoarse în fundul claă ă sei, unde îl aşteptau Ron şi Hermione.

— Gata? bomb ni Harry.ă— S mai aştept m pân pleac toat lumea, spuse Heră ă ă ă ă mione,

emo ionat . Acum...ţ ăSe apropie de catedra lui Lockhart, cu mâna încleştat pe o foaie, Harry şiă

Ron, în spatele ei.A ... Domnule profesor Lockhart..., începu Hermione. Vroiam săă ă

iau cartea aceasta din bibliotec . Penă tru cultura mea general .ăÎntinse hârtia, mâna tremurându-i pu in. Dar am o proţ blem ... esteă

în sectorul interzis al bibliotecii, aşa c am neă voie de semn tura unuiă profesor... Sunt convins c m-ar ajuta s în eleg mai bine ce vre i să ă ă ţ ţ ă spune i în „Hoin rind cu vampirii” despre otr vuri cu efect întârziat...ţ ă ă

— Ah, „Hoin rind cu vampirii”! f cu Lockhart, luând bileă ă tul de la Hermione şi zâmbindu-i larg. Cred c este cartea mea preferat . i-aă ă Ţ pl cut?ă

— O, da, zise Hermione, entuziasmat . Cât de ingenios a i fost cândă ţ l-a i prins pe ultimul vampir cu strecur toarea de ceai...ţ ă

— Ei bine, sunt sigur c nu se va sup ra nimeni dac îi voi oferi celeiă ă ă

94


mai bune eleve a anului pu in ajutor, zise Lockţ hart, entuziasmat, şi scoase o pan enorm de p un. Da, fruă ă ă moas , nu? spuse el, citind greşită expresia revoltat de pe fa a lui Ron. De obicei o p strez pentră ţ ă u autografe.

F cu o semn tur mare şi şerpuit pe bilet şi i-l d du înapoiă ă ă ă ă Hermionei.

— Deci, Harry, zise Lockhart, în timp ce Hermione împături biletul cu degete nesigure şi îl strecur în geant , mâine este primul joc deă ă Vâjtha al sezonului, dac nu m înşel... Cercetaşii împotriva Viperinilor,ţ ă ă nu? Am auzit c eşti un juc tor important. Şi eu am fost c ut tor. Amă ă ă ă fost solicitat s m al tur Echipei Na ionale, dar am preferat s -mi dedică ă ă ţ ă via a cercet rii şi înfrângerii Magiei Negre. Totuşi, dac sim i c aiţ ă ă ţ ă nevoie de pu in antrenament separat, nu ezita s m anun i.ţ ă ă ţ Întotdeauna sunt fericit s le împ rt şesc din exă ă ă perien a mea juc torilorţ ă mai pu in pricepu i...ţ ţ

Harry scoase un sunet neclar din gâtlej şi plec gr bit dup Ron şiă ă ă Hermione.

— Nu-mi vine s cred! exclam el, to i trei examinând semn tura deă ă ţ ă pe bilet. Nici m car nu s-a uitat ce carte vroă iam!...

— Pentru c este un tembel f r creier, zise Ron. Dar cui îi pas , amă ă ă ă ob inut ce doream.ţ

— Ia, te rog, nu este un tembel f r creier, zise Hermione, t ios, înă ă ă timp ce aproape fugeau spre bibliotec .ă

— Da, fiindc a spus c eşti cea mai bun elev a anului...ă ă ă ăÎşi coborâr vocile, fiind înconjura i de liniştea sufocantă ţ ă a bibliotecii.Madam Pince, bibliotecara, era o femeie slab şi eneră vant , careă

ar taă ca un vultur malnutrit.— „Po iuni extrem de puternice”? repet ea, b nuitoare, încercândţ ă ă

s ia biletul din mâna Hermionei, dar ea nu îi d du drumul.ă ă— M întrebam dac nu aş putea s p strez biletul..., spuse ea peă ă ă ă

ner suflate.ă— Of, haide, zise Ron, smulgându-i-l din mân şi dându-i-l lui Madamă

Pince. O s - i facem rost de un alt autograf. Lockhart ar semna oriceă ţ care st nemişcat suficient de mult timp.ă

Madam Pince puse biletul în lumin , de parc ar fi vrut s vad dacă ă ă ă ă nu-i falsificat, dar trecu testul. Se plimb prină tre rafturile impresionante şi se întoarse peste câteva secunde cu o carte mare, aparent muceg it . Hermione o puse cu grij în ghiozdanul ei şi plecar ,ă ă ă ă încercând s nu mearg prea repede şi s nu par prea vinova i.ă ă ă ă ţ

Cinci minute mai târziu, erau baricada i iar în baia defect aţ ă Plâng cioasei Myrtle. Hermione ignorase protestele lui Ron careă subliniau faptul c era ultimul loc în care ar intra orice om înă deplin tatea facult ilor mintale. Aveau intimiă ăţ tatea asigurat . Myrtleă plângea în toaleta ei, dar ei o ignorau complet, aşa cum f cea şi ea, deă altfel.

Hermione deschise cu grij cartea „Po iuni extrem de puternice” şiă ţ to i trei se aplecar asupra paginilor p tate de umezeal . Chiar de laţ ă ă ă prima privire era evident de ce se afla în sectorul interzis. Unele dintre

95


po iuni aveau urm ri groteşti, de neconceput, şi mai erau şi nişteţ ă ilustra ii foarte nepl cute, de exemplu, un om care p rea c fuseseţ ă ă ă întors pe dos şi o vr jitoare din al c rei cap creşteau mai multe perechiă ă de mâini.

— Uite-o, zise Hermione, emo ionat , g sind pagina intiţ ă ă tulată „PoliPo iunea”.ţ

Era ilustrat cu desene cu oameni transforma i pe jum tate în al iă ţ ă ţ oameni. Harry spera din tot sufletul c artistul îşi imaă ginase doar expresia durerii insuportabile de pe chipul lor.

— Este cea mai complicat po iune despre care am citit în via aă ţ ţ mea, zise Hermione, în timp ce examinau re eta. Aripi dantelate deţ muşte, lipitori, alge culese dup flux şi ghemoă toace de iarb , şopti ea,ă urm rind cu degetul lista ingredienă telor. P i, se g sesc destul de uşor,ă ă sunt în dulap, la îndemâna elevilor, putem s ne servim de acolo. Aaaah,ă uite, pudr de corn de Bicorn... nu ştiu de unde o s-o lu m pe asta...ă ă Piele sfâşiat de bizon... nici asta nu va fi uşor... şi, bineîn eles, pu in dină ţ ţ persoana în care vrem s ne preschimb m.ă ă

— Poftim? spuse Ron, t ios. Ce vrei s spui, ă ă pu in din perţ soana în care vrem s ne preschimb m? ă ă Eu nu am de gând s beau nimic care să ă con in unghiile de la picioarele lui Crabbe...ţ ă

Hermione continu de parc nici nu-l auziă ă se.— Nu avem de ce s ne facem griji pentru asta, p r ile alea se pună ă ţ

la sfârşit...Ron se întoarse, f r grai, spre Harry, care avea alte griji îns .ă ă ă— Î i dai seama cât va trebui s fur m, Hermione? Piele sfâşiat deţ ă ă ă

bizon, asta nu se g seşte, cu siguran , în dulapul elevilor. Ce o să ţă ă facem, o s intr m în depozitele personale ale lui Plesneal ? Nu cred că ă ă ă este o idee foarte bun ...ă

— Ei bine, dac voi da i bir cu fugi ii, foarte bine, spuse ea. Aveaă ţ ţ pete roz în obraji şi ochii îi erau mai str lucitori ă ca de obicei.

— Eu nu vreau s încalc regulile, şti i prea bine, dar cred c a-iă ţ ă amenin a pe cei cu p rin i Încuia i este mult mai grav, decât a prepara oţ ă ţ ţ po iune complicat . Dar dac nu vre i s afla i dac este vorba deţ ă ă ţ ă ţ ă Reacredin , m duc chiar acum la Madam Pince şi returnez cartea...ţă ă

— N-ara crezut c voi tr i ziua când tu ne vei convinge pe noi să ă ă înc lc m regulile, zise Ron. Bine, o s-o facem... Dar f r unghiile de laă ă ă ă picioare, da?

— Oricum, cât timp ne va lua s-o facem? întreb Harry, în timp ceă Hermione, care p rea mai fericit acum, deschise din nou cartea.ă ă

— P i, având în vedere c algele de dup flux trebuiesc culese cândă ă ă este lun plin şi aripile dantelate trebuie s fiarb dou zeci şi una deă ă ă ă ă zile... cred c va fi gata cam într-o lun , dac vom putea g si toateă ă ă ă ingredientele.

— O lun ? zise Ron. Reacredin i-ar putea ataca pe to i cei careă ţă ţ provin din Încuia i pân atunci!ţ ă

Dar ochii Hermionei se sub iar iar şi periculos şi ad ug cu calm:ţ ă ă ă ă— Dar este cel mai bun plan pe care-l avem... Cu toat ă viteza înainte!

96


Îns , în timp ce Hermione verifica dac puteau s plece din baieă ă ă f r s -i vad nimeni, Ron îi şopti lui Harry:ă ă ă ă

— Ar fi mult mai simplu dac l-ai putea da jos pe Draco de peă m tur , mâine.ă ă

*

Harry se trezi devreme în sâmb ta aceea şi se gândi pu in la meciulă ţ de Vâjtha care urma. Avea emo ii, mai ales când îşi imagina la ce arţ ţ spune Baston dac ar pierde Cercetaşii, dar şi la gândul de a înfrunta oă echip cu cele mai rapide m turi de competi ie de pe lume. Niciodată ă ţ ă pân atunci nu-şi dorise s -i bat pe Viperini atât de tare ca în acelă ă ă moment.

Dup o jum tate de or de când st tea în pat, cu un gol în stomac,ă ă ă ă se scul şi se duse devreme la micul dejun, unde g si restul echipeiă ă Cercetaşilor, la masa lung , goal , to i p rând încorda i şi vorbind pu in.ă ă ţ ă ţ ţ

Ora unsprezece se apropia şi toat şcoala începu s se îndrepteă ă spre stadionul de Vâjtha . Era o zi cam înnorat , cu un iz de ploaie înţ ă aer. Înainte s intre în vestiar, Ron şi Hermione venir repede la Harryă ă s îi ureze baft . Echipa îşi puse mantiile roşii ale Cercetaşilor, apoi seă ă aşez s asculte tradi ionalul discurs de îmb rb tare al lui Baston,ă ă ţ ă ă dinainte de meci.

— Viperinii au m turi mai bune ca noi, începu el, nu are rost să ă neg m asta. Dar noi avem oameni mai buni pe m turi. Ne-am antrenată ă mult mai mult ca ei, am zburat pe orice vreme... („Foarte adev rat”,ă bomb ni George Weasley. „Nu am apucat s m usuc cum trebuie dină ă ă august şi pân acum!”)... şi îi vom face s regrete ziua în care l-au l sată ă ă pe viermele la de Reacredin s cumpere postul de c ut tor dină ţă ă ă ă echipa lor.

Cu pieptul umflat de emo ie, Baston se întoarse spre Harry.ţ— Depinde de tine, Harry, s demonstrezi c un c ut tor trebuie să ă ă ă ă

aib ceva mai mult decât banii lui babacu'. Prinde ho oaica aurieă ţ înaintea lui Reacredin sau mori încercând, Harry, pentru c trebuie sţă ă ă câştig m ast zi, ă ă trebuie.

— Deci, fii relaxat, Harry, spuse Fred, f cându-i cu ochiul.ăCând ajunser pe teren, îi întâmpin un potop de zgoă ă mote,

majoritatea urale, deoarece Ochii-de-Şoim şi Astro-pufii abia aşteptau s -i vad învinşi pe Viperini, dar din mul ime se auzeau şi Viperinii,ă ă ţ huiduind şi fluierând. Madam Hooch, arbitrul de Vâjtha , le ceru luiţ Baston şi Flint s dea mâna, ceea ce şi f cur , aruncând-mi priviriă ă ă aprige, strângându-şi mâinile chiar mai tare decât ar fi fost cazul.

— La semnalul meu, zise Madam Hooch, trei... doi... unu! În uralele mul imii, care le d deau aripi, cei paisprezeceţ ă juc tori se ridicar spreă ă cerul plumburiu. Harry zbur mai sus decât to i ceilal i, încercând să ţ ţ ă z reasc ho oaica.ă ă ţ

— Ce mai faci, Însemnatule? strig Reacredin , âşnind pe subă ţă ţ Harry, de parc ar fi vrut s -i demonstreze viteza m turii sale.ă ă ă

97


Harry nici nu avu timp s r spund . În clipa aceea, veni în viteză ă ă ă spre el un balon-ghiulea, mare şi negru. Îl evit în ultiă ma clip , sim indă ţ chiar c îi atinge p rul, când trecu pe lâng el.ă ă ă

— Era gata-gata, Harry! zise George, venind lâng el cu bâta înă mân , preg tit s trimit balonul-ghiulea înapoi spre unul dintreă ă ă ă Viperini. Harry îl v zu pe George lovind cu puă tere spre Adrian Pucey, dar balonul-ghiulea îşi schimb direc ia în aer şi veni iar int spre Harry.ă ţ ţ ă

Harry coborî repede pentru a-l evita şi George reuşi s îl lovească ă tare, trimi ându-l spre Draco. Pentru a doua oar , balonul-ghiulea cotiţ ă iar ca un bumerang şi se îndrept spre capul lui Harry.ă

Harry acceler şi o zbughi spre cap tul opus al terenului. Auzea clară ă balonul-ghiulea şuierând în spatele lui. Dar ce se întâmpla? Baloanele-ghiulea nu se concentrau niciodat asupra unui singur juc tor, în felulă ă acela, rolul lor era s dea jos de pe m tur cât mai mul i juc tori...ă ă ă ţ ă

Fred Weasley aştept balonul-ghiulea la cap tul cel lalt. Harry seă ă ă feri, timp în care Fred lovi balonul-ghiulea cu toat for a.ă ţ

— Gata! strig Fred, fericit, dar se înşela.ăCa şi când ar fi fost atras de Harry, ca de un magnet puternic,

balonul-ghiulea goni iar spre el şi Harry fu nevoit s se îndep rteze cuă ă toat viteza.ă

Începuse s plou . Harry sim i pic turile grele pe fa , stropindu-iă ă ţ ă ţă ochelarii. Habar nu avea cum decurgea jocul, pân nu îl auzi pe Leeă Jordan, comentatorul, spunând: „Viperinii conduc cu şaizeci de puncte la zero!”

M turile superioare ale Viperinilor îşi f ceau evident treaă ă ba, iar balonul-ghiulea continua s fac orice ca s -l dea pe Harry jos de peă ă ă m tur . Fred şi George zburau atât de aproape de el acum, de o parte şiă ă de alta, încât Harry nu putea s vad altceva în afar de mâinile lor şiă ă ă nu avea nici cum s caute ho oaica, dar mite s o mai şi prind .ă ţ ă ă ă

— Cineva... i-a f cut... ceva... acestui balon-ghiulea..., moră m i Fred,ă lovindu-l cu toat puterea, în timp ce acesta înceă puse un nou atac asupra lui Harry.

— Trebuie s cerem timp de odihn , zise George, înceră ă când în acelaşi timp s -i fac semn şi lui Baston şi nici s nu lase balonul-ghiuleaă ă ă s -i sparg nasul lui Harry.ă ă

Baston receptase cu siguran mesajul. Fluierul lui Maţă dam Hooch se auzi iar. Harry, Fred şi George se avântar spre p mânt, înc încercândă ă ă dispera i s evite balonul-ghiuţ ă lea care îşi ieşise din min i.ţ

— Ce se întâmpl ? zise Baston.ăÎn timp ce toat echipa Cercetaşilor se strânsese în jurul lui Baston,ă

galeria Viperinilor îi huiduia.— Fred, George, unde era i când balonul-ghiulea a oprit-o peţ

Angelina s dea gol?ă— Eram cu dou zeci de metri deasupra ei, Oliver, zise Georgeă

sup rat, oprind cel lalt balon-ghiulea care era gata s -l omoare peă ă ă Harry. Cineva l-a vr jit... nu-l las pe Harry în pace, doar pe el l-a atacată ă tot jocul. Probabil c e mâna Viperinilor aici!ă

98


— Dar baloanele-ghiulea au fost închise în biroul lui Madam Hooch, imediat dup ultimul nostru antrenament... şi atunci nu aveau nimic...,ă zise Baston, neliniştit.

Madam Hooch venea spre ei. Peste um rul ei, Harry z ri echipaă ă Viperinilor râzând şi ar tând cu degetul spre el.ă

— Asculta i, spuse Harry, în timp de Madam Hooch se apropia totţ mai mult, cu voi doi zburând în jurul meu tot timpul, singurul mod în care aş putea prinde ho oaica ar fi doar dac mi-ar s ri drept în poal ,ţ ă ă ă zise Harry. Ave i grijţ ă de restul echipei şi l sa i-m pe mine s mă ţ ă ă ă descurc cu balonul-ghiulea...

— Nu fi înc p ânat, zise Fred. O s - i zboare capul! Baston priveaă ăţ ă ţ când la Harry, când la b ie ii Weasley.ă ţ

— Oliver, e o nebunie, zise Alicia Spinnet, sup rat . Nu-l po i l sa peă ă ţ ă Harry s -i in piept singur chestiei leia tură ţ ă ă bate. Hai s cerem oă investiga ie!...ţ

— Dac ne oprim acum, pierdem meciul! zise Harry. Şi nici m cară ă nu pierdem în fa a Viperinilor, ci doar din cauza unui balon-ghiuleaţ nebun! Oliver, spune-le s m lase în pace!ă ă

— Numai din cauza ta, îi strig George, sup rat, lui Baston. „Prindeă ă ho oaica... sau mori încercând”, auzi, ce aiureal !ţ ă

Madam Hooch veni lâng ei.ă— Putem s relu m meciul? îl întreb ea pe Baston. Baston priviă ă ă

expresia hot rât de pe chipul lui Harry.ă ă— Bine, spuse el. Fred, George, l-a i auzit pe Harry... L sa i-l în paceţ ă ţ

s se descurce singur cu bă alonul-ghiulea!Ploaia c dea şi mai puternic acum. La fluierul lui Madam Hooch,ă

Harry âşni în v zduh şi auzi fâsâitul balonului-ghiuţ ă lea în spatele lui. Se roti şi coti în spirale, zigzaguri şi rostogoliri. Deşi pu in ame it, îşi ineaţ ţ ţ ochii larg deschişi. Ploaia îi şiroia de pe ochelari în n ri, în timp ce zburaă cu fa a în sus, evitând un alt atac s lbatic al balonului-ghiulea. Auzeaţ ă râsetele mul imii din tribune, ştia c ar ta cât se poate de caraghios,ţ ă ă dar balonul-ghiulea era greoi şi nu îşi putea schimba direc ia la fel deţ uşor ca el. Începu un traseu ca de montagne-russe, pe marginea stadionului, str duindu-se s z reasc por ile echipei Cercetaşilor,ă ă ă ă ţ printre stropii argintii de ploaie, la care încerca s ajung Adrian Pucey,ă ă dac treă cea de Baston...

Un şuierat pe la urechea lui Harry îl anun c sc pase iar ca prinţă ă ă urechile acului de balonul-ghiulea. Se întoarse din drum şi goni în direc ia opus .ţ ă

— Te antrenezi la balet, Potter? strig Draco, Harry fiind nevoit să ă se roteasc de-a dreptul caraghiosă prin aer pentru a se feri.

Harry âşni iar, balonul-ghiulea urmându-l la câ iva metri distan .ţ ţ ţă În acea clip , privind înapoi cu ur spre Draco, z ri ho oaica aurie!ă ă ă ţ Plutea la câ iva centimetri pe lâng urechea stâng a acestuia, dar el,ţ ă ă fiind mult prea ocupat s se distreă ze pe seama lui Harry, nu o v zuse.ă

Urm un moment de derut , Harry plutind nehot rât în aer. Nuă ă ă îndr znea s se repead spre Draco, de team ca acesta s nu ridiceă ă ă ă ă

99


privirile şi s vad ho oaica...ă ă ţTRONC!Şov ise prea mult. O secund în plus şi balonul-ghiulea îl izbise înă ă

um r, iar Harry avu senza ia c i se desprinde mâă ţ ă na. Ame it, n ucit deţ ă durerea sfredelitoare, alunec de pe m tura lui îmbibat de ploaie,ă ă ă r mânând prins de ea doar cu genunchiul, bra ul drept atârnându-i inutilă ţ pe lâng el. Balonul-ghiulea se întoarse înapoi pentru un al doilea atac,ă de data aceasta intind spre fa . Harry se d du la o parte din calea luiţ ţă ă cu repeziciune, cu un singur gând în mintea lui amor it : ţ ă s ajung laă ă Draco!

Printr-o cea de ploaie şi cu o durere cumplit , âşni spre chipul deţă ă ţ sub el, care rânjea satisf cut. V zu cum ochii lui Draco i se m resc deă ă ă fric , crezând c Harry avea de gând s -l atace.ă ă ă

— Ce..., se fâstâci el, dându-se la o parte din drumul lui Harry.Harry îşi dezlipi de pe m tur singura mân care îi mai r m sese şiă ă ă ă ă

o întinse înainte. Îşi sim i degetele amor ite înţ ţ cleştându-i-se pe ho oaicaţ rece, dar acum nu se mai inea de m tur decât cu picioarele. Mul imeaţ ă ă ţ izbucni în urale, în timp ce el plonja spre p mânt, încercând dină r sputeri s nu-şi piard cunoştin a.ă ă ă ţ

Cu o bufnitur r sun toare c zu în noroi şi se rostogoli de peă ă ă ă m tur . Mâna îi atârna într-un unghi foarte ciudat. Z p cit de durere,ă ă ă ă auzi din dep rtare nenum rate urale, fluă ă ier turi şi strig te. Se concentră ă ă asupra ho oaicei, încleştate în mâna lui zdrav n .ţ ă ă

— Ah, zise el, sl bit, am câştigat!ăŞi leşin .ăSe trezi cu ploaia şiroindu-i pe fa , z când înc pe teren, cu cinevaţă ă ă

aplecat deasupra lui. V zu nişte din i sclipitori.ă ţ— O nu, nu tu! se vait el.ă— Delireaz , spuse Lockhart mul imii neliniştite a Cerceă ţ taşilor, care

se îmbulzea în jurul lor. Nu- i face griji, Harry, î i pun eu mâna la loc!ţ ţ— Nu! s ri Harry. E bine aşa cum e, mul umesc... Încerc s seă ţ ă ă

ridice, dar durerea era îngrozitoare. Auzi un c nit cunoscut înţă ă apropiere.

— Nu vreau o poz acum, Colin, zise el cât putu de tare.ă— Las -te pe spate, Harry, spuse Lockhart, încercând s -lă ă

linişteasc . Este un truc simplu pe care l-am folosit de mii de ori.ă— De ce nu m duce i la spital? se rug Harry printre din iiă ţ ă ţ

încleşta i.ţ— Cam aşa ar trebui, domnule profesor, înt ri Baston, plin de noroi.ăNu se putea ab ine s nu zâmbeasc , deşi c ut torul lui era r nit.ţ ă ă ă ă ă— Ai prins-o superb, Harry, foarte spectaculos, cel mai bine de până

acum, îndr znesc s spun.ă ăPrintre p durea de picioare din jurul s u, Harry îi z ri pe Fred şiă ă ă

George Weasley, încercând s pun într-o cutie baă ă lonul-ghiulea care le f cuse atâtea probleme şi care înc se mai opunea cu vehemen .ă ă ţă

— Da i-v la o parte, strig Lockhart şi îşi suflec mânecile deţ ă ă ă culoarea jadului.

100


— Nu... nu..., abia putu Harry s îngaime, dar Lockhart îşi învârtiă bagheta şi o secund mai târziu o a inti spre bra ul lui Harry.ă ţ ţ

O stranie şi nepl cut senza ie îl fulger pe Harry, înceă ă ţ ă pând de la um r şi pân în vârfurile degetelor. Sim i cum parc i se dezumflaă ă ţ ă mâna. Nu îndr zni s se uite la ce se înă ă tâmpla. Închise ochii, întoarse capul în partea opus braă ului s u, dar cele mai negre gânduri îi furţ ă ă confirmate de strig tele uluite ale mul imii de deasupra lui şi de Colină ţ Creevey care f cea poze frenetic. Nu-l mai durea bra ul... îns nici nu-lă ţ ă mai sim ea ca pe un bra normal.ţ ţ

— Ah, zise Lockhart. Da... Uneori se mai poate întâmpla şi asta. Important este c oasele nu mai sunt rupte. Deci, Harry du-te tu frumosă în aripa spitalului... Ah, domnule Weasley, domnişoar Granger, îl pute iă ţ escorta?... Şi Madam Pomfrey v va... hm... ă cur a ăţ pu in...ţ

Ridicându-se, Harry sim i c îşi pierde echilibrul. Trţ ă ăgând aer în piept, privi cu team spre mâna lui stâng . Ce v zu aproape c îl f cu să ă ă ă ă ă leşine din nou.

Din mâneca veşmintelor se ivea ceea ce p rea a fi o m nuş deă ă ă cauciuc, groas , de culoarea pielii. Încerc s -şi mişte degetele. Nu seă ă ă întâmpl nimic.ă

Lockhart nu pusese la loc oasele de la mâna lui Harry. I le scosese, pur şi simplu!Madam Pomfrey nu fu încântat deloc.ă— Ar fi trebuit s vii direct la mine! r cni ea, ridicând jală ă nica

r m şi beteag a ceea ce fusese cândva un bra noră ă ţă ă ţ mal. Pot s lipescă oase la loc într-o secund ... dar s le fac din nou...ă ă

— Dar o s pute i, nu? întreb Harry, disperat.ă ţ ă— Sigur c da, dar va fi dureros, spuse Madam Pomfrey, sumbru,ă

aruncându-i lui Harry o pijama. Va trebui s r mâi aici la noapte...ă ăHermione aştept lâng paravanul tras în jurul patului lui Harry, înă ă

timp ce Ron îl ajuta s -şi pun pijamaua. Le lu ceva timp pân îndesară ă ă ă ă în mânec mâna cauciucat , dezosat .ă ă ă

— Acum o s -i mai iei ap rarea lui Lockhart, Hermione, ei, ce zici?ă ă strig Ron, tr gând prin manşet de degetele inerte ale lui Harry. Dacă ă ă ă Harry ar fi dorit o dezosare, ar fi cerut-o, nu crezi?

— Oricine poate greşi, zise Hermione, şi oricum nu te mai doare, nu-i aşa Harry?

— Nu, spuse Harry, dar nici nu pot s fac nimic cu el!... Se pr buşiă ă pe pat, bra ul c zându-i inert pe lâng trup. Hermione şi Madamţ ă ă Pomfrey ieşir de dup paravan.ă ă

Madam Pomfrey avea o sticl cu ceva, pe care scria „PlusSchelet”.ă— Te aşteapt o noapte grea, zise ea, întinzându-i un pahar din careă

ieşeau aburi. Creşterea oaselor nu e o treab uşoar ...ă ăCa şi b utul PlusSchelet-ului, de altfel! Îi arse gura şi gâtul,ă

coborând spre stomac, f cându-l s tuşeasc şi s se zbat . Încă ă ă ă ă ă bomb nind ceva despre profesorii inap i, Maă ţ dam Pomfrey se retrase, l sându-i pe Ron şi pe Hermione s -l ajute pe Harry s bea nişte ap .ă ă ă ă

— Am câştigat totuşi, zise Ron, un zâmbet ap rându-i pe chip. Aiă prins-o, nu glum ! Dac i-ai fi v zut fa a lui Draco... Te-ar fi sfâşiat!ă ă ă ţ

101


— Vreau s ştiu cum a vr jit balonul la ghiulea..., zise Hermione,ă ă ă îngândurat .ă

— Putem ad uga asta la lista lucrurilor de care îl vom întreba după ă ce vom lua PoliPo iunea, spuse Harry, adânţ cindu-se în pernele de la spatele s u. Sper s fie mai bun la gust decât chestia asta...ă ă ă

— Cu buc i de Viperini în ea? Cred c glumeşti, zise Ron.ăţ ăÎn acel moment, uşa spitalului se d du de perete. Mură dari şi uzi

leoarc , restul membrilor echipei Cercetaşilor veă niser s -l vad peă ă ă Harry.

— Un zbor incredibil, Harry, zise George. Tocmai l-am v zut peă Marcus Flint urlând la Reacredin . Ceva în leg tuţă ă r cu faptul c aveaă ă ho oaica deasupra capului şi n-a v zut-o... Draco nu p rea preaţ ă ă mul umit.ţ

Aduseser pr jituri, dulciuri şi sticle cu suc de dovleac. Se adunară ă ă în jurul patului lui Harry şi ini iar ceea ce p rea a fi o petrecere reuşit ,ţ ă ă ă când Madam Pomfrey intr ca o fură tun , strigând:ă

— B iatul sta are nevoie de odihn , are treizeci şi trei de oase careă ă ă trebuie s -i creasc la loc! Afar ! AFARA!ă ă ă

Şi Harry r mase singur, cu nimic altceva care s -l distragă ă ă de la durerile sfredelitoare din bra ul amor it.ţ ţ

*

Câteva ore mai târziu, Harry se trezi deodat în întuneă ricul ca t ciunele şi scoase un geam t de durere. Acum îşi sim ea mâna deă ă ţ parc ar fi fost plin cu aşchii mari. Pentru moment, crezu c durerea îlă ă ă trezise. Apoi, str fulgerat de groaz , îşi d du seama c cineva îi ştergeaă ă ă ă fruntea în întuneric.

— D -te la o parte! strig el. Dobby!ă ăOchii bulbuca i ca nişte mingi de tenis ai spiriduşului de cas îl fixauţ ă

pe Harry prin noapte. O singur lacrim aluneă ă ca pe nasul s u lung şiă ascu it.ţ

— Harry Potter s-a întors la şcoal , şopti el, dezam git. Dobby l-aă ă prevenit iar şi iar pe Harry Potter. Ah, domnule, de ce nu i-a dat Harry Potter ascultare lui Dobby? De ce nu s-a întors Harry Potter acas , cândă a pierdut trenul?

Harry se ridic pe perne şi îndep rt bure elul cu care îi ştergeaă ă ă ţ Dobby fruntea.

— Ce cau i aici? spuse el. Şi de unde ştii c am pierdut trenul?ţ ăBuza lui Dobby tremur , iar Harry fu brusc cuprins de o b nuial .ă ă ă— Tu ai fost! şopti el. Tu ai f cut ca bariera s nu ne lase s trecem!ă ă ă— Într-adev r, domnule, zise Dobby, dând din cap cu puă tere, cu

urechile fluturându-i de o parte şi de alta. Dobby s-a ascuns şi l-a urm rit pe Harry Potter şi a blocat bariera, apoi Dobby a trebuit s -şiă ă ard mâinile cu fierul de c lcat...ă ă

Îi ar t lui Harry zece degete lungi, bandajate...ă ă— ... dar lui Dobby nu i-a p sat, domnule, pentru c îl creă ă dea pe

102


Harry Potter în siguran , şi nu s-a gândit Dobby nici m car o secundţă ă ă c Harry Potter va ajunge pe alt cale la şcoal !ă ă ă

Se leg n înainte şi înapoi, scuturându-şi capul hidos.ă ă— Dobby a fost atât de şocat când a auzit că Harry Potter s-a întors la

Hogwarts, încât a ars mâncarea st pânilor! De o asemenea biciuireă Dobby nu a mai avut parte niciodat în via a lui, domnule...ă ţ

Harry c zu iar între perne.ă— Eu şi Ron era s fim exmatricula i din cauza ta, spuse el, aprig. Ară ţ

fi bine s dispari înainte s mi se formeze oaseă ă le la loc, Dobby, sau s-ar putea s te sugrum.ă

Dobby îşi sufl nasul în col ul pernei murdare pe care o purta,ă ţ ar tând atât de jalnic, încât Harry sim i cum îi sc dea furia, împotrivaă ţ ă voin ei lui.ţ

— De ce por i chestia aia? întreb el, curios.ţ ă— Asta, domnule? zise Dobby, tr gând de fa a de pern murdar .ă ţ ă ă

Este semnul sclaviei unui spiriduş de cas , domă nule. Familia are grij caă nu cumva s -i dea lui Dobby vreo şoset , domnule, pentru c atunci ar fiă ă ă liber s pă lece din casa lor pentru totdeauna.

Dobby îşi şterse ochii bulbuca i şi spuse deodat :ţ ă— Harry Potter trebuie s se întoarc acas ! Dobby a creă ă ă zut că

balonul-ghiulea îl va convinge s ...ă— Tu ai f cut asta? zise Harry, înfuriindu-se iar. Cum adic , tu l-aiă ă

pus s m omoare?ă ă— Nu s v omoare, domnule, niciodat s v omoare! zise Dobby,ă ă ă ă ă

şocat. Dobby vrea s -i salveze via a lui Harry Potter! Mai bine s fieă ţ ă trimis acas , grav r nit, decât s r mân aici, domnule! Dobby nu aă ă ă ă ă vrut, domnule, decât ca Harry Potter s fie atât de tare r nit, încât s fieă ă ă trimis acas !ă

— A, doar atât? spuse Harry, sup rat. Ce dr gu din pară ă ţ tea ta! Presupun c o s -mi spui de ce ai vrut s fiu trimis acas în buc i?ă ă ă ă ăţ

— Ah, dac ar şti Harry Potter! gemu Dobby, cu lacrimile curgându-iă şiroaie pe jerpelita fa de pern . Dac ar şti Harry Potter cât înseamnţă ă ă ă el pentru noi, cei s raci, sclavii, scursurile lumii magiei! Dobby îşiă aminteşte cum era când Cel-Al-C rui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit era înă culmea puterii sale, domnule! Noi spiriduşii de cas eram trata i ca nişteă ţ nimicuri, domnule! Desigur, Dobby înc mai este tratat ca un nimic,ă domnule, dar pentru cei mai mul i din neamul meu, domnule, via a aţ ţ devenit mai suportabil , de la triumful dumneavoastr asupra Celui-Al-ă ăC rui-Nume-Nu-Trebuie-Ros-tit. Harry Potter a supravie uit, iar putereaă ţ Lordului Întunericului s-a sfârşit, şi a însemnat un nou început, domnule, iar Harry Potter a str lucit ca un simbol al speran ei pentru cei careă ţ credeau c zilele întunecate nu se vor termina nicioă dat , domnule... Iară acum, la Hogwarts, se vor întâmpla lucruri groaznice, poate chiar se întâmpl deja, şi Dobby nu-l poate l sa pe Harry Potter s r mân aici,ă ă ă ă ă acum c se repet istoria şi Camera Secretelor este deschis din nou...ă ă ă

Dobby încremeni, îngrozit, apoi înşfac repede carafa cu ap de peă ă noptiera lui Harry şi se pocni în cap cu ea. Dup câteva minute, se târîă

103


iar pe pat, uitându-se saşiu şi bomb nind:ă— Dobby r u, Dobby foarte r u...ă ă— Deci, exist ă o Camer a Secretelor? şopti Harry. Şi... ai spus c aă ă

mai fost deschis şi ă înainte? Spune-mi, Dobby, te rog!Apuc încheietura osoas a spiriduşului, în momentul în care mânaă ă

lui Dobby se îndrepta iar spre carafa cu ap .ă— Dar eu nu am p rin i Încuia i... cum pot fi pus în periă ţ ţ col de cel ce

este în Camer ?ă— Ah, domnule nu mai întreba i nimic, nu-l mai întreba i nimic peţ ţ

bietul Dobby, exclam spiriduşul, ochii s i p rând şi mai holba i înă ă ă ţ întuneric. Faptele întunecate sunt pl nuite în acest loc, iar Harry Potteră nu trebuie s fie aici când se vor întâmpla. Duce i-v acas ... Harryă ţ ă ă Potter nu trebuie s se amestece în asta, domnule, este mult preaă periculos...

— Cine este, Dobby? spuse Harry, inându-l bine pe Dobby deţ încheietur , pentru a-l opri s se loveasc iar cu carafa de ap . Cine aă ă ă ă deschis-o? Cine a deschis-o ultima dat ?ă

— Dobby nu poate, domnule, Dobby nu poate, Dobby nu trebuie să spun ! chi i spiriduşul. Întoarce-te acas , Harryă ţă ă Potter, întoarce-te acas !ă

— Nu m duc nic ieri! spuse Harry, hot rât. Una dintre prieteneleă ă ă mele are p rin i Încuia i, va fi prima pe list , acum, c a fost deschisă ţ ţ ă ă ă Camera...

— Harry Potter îşi pune via a în pericol pentru prietenii s i! gemuţ ă Dobby, entuziasmat, dar şi deprimat, în acelaşi timp. Atât de nobil! Atât de curajos! Dar trebuie s se sală veze, Harry Potter nu trebuie s ...ă

Dobby încremeni deodat , urechile sale ca de liliac treă murând. Şi Harry auzise. R zb teau paşi de pe coridorul de afar .ă ă ă

— Dobby trebuie s plece! zise spiriduşul, îngrozit.ăSe auzi un pocnet puternic şi dintr-o dat Harry sim i c nu mai areă ţ ă

nimic în pumnul încleştat. Se culc , cu ochii a ină ţ ti i pe uşa întunecat .ţ ă Paşii se apropiau.

În câteva minute, Dumbledore intr cu spatele pe uşa dormitorului,ă purtând un halat gros de lân şi o c ciuli de noapte. C ra un cap t aă ă ţă ă ă ceea ce p rea a fi o statuie. Profeă soara McGonagall ap ru o secundă ă mai târziu, c rând pară tea de jos a statuii. Împreun , o aşezar pe ună ă pat.

— Cheam-o pe Madam Pomfrey, şopti Dumbledore şi profesoara McGonagall trecu gr bit pe lâng patul lui Harry şi disp ru.ă ă ă ă

Harry st tea cât putea de nemişcat, pref cându-se c doră ă ă mea. Auzi voci neliniştite şi profesoara McGonagall ap ru iar, urmat îndeaproapeă ă de Madam Pomfrey, care îşi punea o jachet peste c maşa de noapte.ă ă Auzi o exclama ie uimit .ţ ă

— Un alt atac, zise Dumbledore. Minerva l-a g sit pe sc ri.ă ă— Erau nişte ciorchini de struguri lâng el, spuse profesoaă ra

McGonagall. Credem c se furişa aici s -l vad pe Harry Potter.ă ă ăStomacul lui Harry se strânse, ghior ind. Încet şi cu grij , se ridicţă ă ă

104


pu in pentru a putea privi statuia de pe pat. O raz a lunii îi lumin fa aţ ă ă ţ îngrozit a statuii.ă

Era Colin Creevey. Ochii s i erau holba i şi mâinile în epenite în fa aă ţ ţ ţ lui, cu aparatul de fotografiat în ele.

— Împietrit? şopti Madam Pomfrey.— Da, zise profesoara McGonagall. Dar m cutremur la gândul... dac Albusă ă

nu ar fi coborât sc rile ca s -şi ia nişte ciocolat fierbinte, cine ştie ce s-ă ă ăar fi...

To i trei îl examinar pe Colin. Apoi Dumbledore se aplec peste elţ ă ă şi îi smulse aparatul de fotografiat din mâinile rigide.

— Crezi c a reuşit s -i fac o poz atacatorului? întreb profesoaraă ă ă ă ă McGonagall, plin de speran .ă ţă

Dumbledore nu r spunse. Deschise aparatul de fotografiat.ă— Dumnezeule Mare! zise Madam Pomfrey.Un jet de abur âşni din aparatul de fotografiat. Harry, trei paturiţ

mai încolo, sim i mirosul nepl cut de plastic topit.ţ ă— S-a topit, zise Madam Pomfrey, nedumerit , s-a topit de tot...ă— Ce înseamn asta, Albus? întreb speriat profesoaraă ă ă

McGonagall.— Înseamn , zise Dumbledore, c într-adev r Camera Secretelor aă ă ă

fost iar deschis !ăMadam Pomfrey îşi duse mâinile la gur . Profesoara McGonagall îlă

privi disperat pe Dumbledore.ă— Dar Albus... eşti sigur... cine?...— Nu cine este întrebarea, zise Dumbledore, uitându-se la Colin. Întrebarea este

cum...Dup cum vedea Harry pe chipul întunecat al profeă soarei

McGonagall, nici ea nu ştia mai multe decât el.

105


— CAPITOLUL XI —CLUBUL DUELIŞTILOR

Harry se trezi duminic diminea a în dormitorul sc ldat în luminaă ţ ă sclipitoare a iernii şi cu mâna cu oase din nou, dar eap n . Se ridicţ ă ă ă repede şi privi spre patul lui Colin, care fusese îns ascuns după ă paravanul înalt, în spatele c ruia se schimbase Harry ieri. V zând c eraă ă ă treaz, Madam Pomfrey veni cu o tav cu mâncare şi începu s -i îndoaă ă ie şi s -i întind degetele şi cotul.ă ă

— Totul este în ordine, zise ea, în timp ce el mânca neîndemânatic, cu mâna stâng . Dup ce termini de mâncat, po i s pleci.ă ă ţ ă

Harry se îmbr c cât de repede putu şi se îndrept gr bit spreă ă ă ă Turnul Cercetaşilor, dorind cu disperare s le spun lui Ron şi Hermioneiă ă despre Colin şi Dobby, dar nu erau acolo. Harry porni în c utarea lor,ă întrebându-se unde ar putea fi şi fiind pu in jignit la gândul c pu in leţ ă ţ p sa lor dac el avea iar oase sau nu.ă ă

Trecând pe lâng bibliotec , Percy Weasley ieşi repede de acolo,ă ă p rând mult mai fericit decât ultima dat când îl v zuse.ă ă ă

— A, bun , Harry, spuse el. Ai zburat excelent ieri, chiar formidabil!ă Cercetaşii sunt în fruntea clasamentului în Cupa Caselor... Ne-ai adus cincizeci de puncte!

— I-ai v zut cumva pe Ron şi pe Hermione? întreb Harry.ă ă— Nu, nu i-am v zut, zise Percy, pierindu-i zâmbetul. Sper c Ronă ă

nu este în vreo alt toalet de fete...ă ăHarry se str dui s schi eze un zâmbet, îl aştept s se îndep rtezeă ă ţ ă ă ă

şi apoi se duse direct spre toaleta Plâng cioasei Myrtle. Nu putea să ă în eleag de ce s-ar fi dus iar Ron şi Hermione acolo, dar dup ce seţ ă ă asigur c nici Filch sau vreun Perfect nu erau prin apropiere, deschiseă ă uşa şi auzi voci dintr-o cabin închis .ă ă

— Eu sunt, spuse el, închizând uşa în urma lui. Se auzi o bufnitur ,ă un PLEOSC! şi un icnet din cabin . V zu un ochi prin gaura cheii.ă ă

— Harry! zise Hermione. Ne-ai speriat de moarte. Vino... Cum î i maiţ este mâna?

— Bine, zise Harry, strecurându-se în cabin .ăUn ceaun vechi era plasat pe toalet şi un sfârâit îl anun pe Harryă ţă

c fusese aprins un foc sub el. A încropi focul prin farmece era unaă dintre specialit ile Hermionei.ăţ

— Am fi venit s te lu m, dar ne-am hot rât s începem preparareaă ă ă ă PoliPo iunii, îi explic Ron, în timp ce Harry închidea cu greu cabina, înţ ă urma lor. Am c zut de acord c este cea mai bun ascunz toare.ă ă ă ă

Harry începu s le spun despre Colin, dar Hermione îl întrerupse.ă ă— Ştim deja, am auzit-o pe profesoara McGonagall povestindu-i

profesorului Flitwick, azi-diminea . De-asta ne-am hoţă t rât c trebuie să ă ă ne apuc m de treab cât mai repede...ă ă

— Cu cât ob inem mai repede o m rturisire de la Reaţ ă credin , cuţă atât mai bine, se burzului Ron. Şti i ce cred? C era atât de prost dispusţ ă

106


dup meciul de Vâjtha , încât s-a r ză ţ ă bunat pe Colin.— Mai este ceva, zise Harry, privind-o pe Hermione cum rupea

smocuri de iarb , pe care le arunca în licoare. Dobby a venit s m vadă ă ă ă în miezul nop ii...ţ

Ron şi Hermione ridicar privirea, uimi i. Harry le spuse tot ce aflaseă ţ de la Dobby. Ron şi Hermione ascultau cu gurile c scate.ă

— Camera Secretelor a mai fost deschis ă înainte? zise Hermione.— Asta e confirmarea, zise Ron cu o voce triumf toare. Luciusă

Reacredin a deschis Camera când era el la Hogwarts şi acum i-a spusţă scumpului s u fiu cum s o fac la rândul lui. Este clar ca lumina zilei!ă ă ă Totuşi, ar fi fost tare bine dac i-ar fi spus Dobby ce fel de monstru esteă ţ în untru. Vreau s ştiu cum de nu l-a v zut nimeni.ă ă ă

— Poate c se poate face invizibil, zise Hermione, azvâră lind lipitori în cazan. Sau poate c se poate camufla... Sau se poate preface într-oă armur sau altceva de genul sta. Am citit despre vampirii-cameleoni...ă ă

— Citeşti prea mult, Hermione, spuse Ron, turnând peste lipitori aripile dantelate de muşte.

Mototoli punga în care fuseser aripile de muşte şi privi spre Harry.ă— Deci Dobby nu ne-a l sat s ne urc m în tren şi i-a rupt mâna...ă ă ă ţ

Ştii ce, Harry? Dac nu renun s mai încerce s te salveze, o s teă ţă ă ă ă omoare!...

Pân luni diminea a, vestea despre atacul asupra lui Colin Creeveyă ţ şi faptul c acum z cea ca mort în aripa spiă ă talului se r spândise în toată ă şcoala. Cei din anul I se mişcau acum prin castel în grupuri compacte, de parc le-ar fi fost fric s nu fie ataca i dac ar fi fost singuri.ă ă ă ţ ă

Ginny Weasley, care st tea lâng Colin Creevey la ora deă ă „Farmece”, era distrus , iar Harry era convins c Fred şi Georgeă ă aleseser o cale greşit de a o înveseli. S reau pe rând asupra ei, dină ă ă spatele statuilor, acoperi i cu blan şi plini de coşuri. Încetar numaiţ ă ă când Percy, turbat de furie, îi amenin c o s -i scrie doamnei Weasleyţă ă ă c Ginny avea coşmaruri din cauza lor.ă

Între timp, pe la spatele profesorilor, se organizase un târg straşnic de amulete, talismane şi alte obiecte protectoare sau aduc toare deă noroc. Neville Poponea cump r o ceap mare, verde şi urâtţă ă ă ă mirositoare, un cristal mov, în col uri, şi o coad de triton putrezit ,ţ ă ă înainte ca ceilal i b ie i de la Cercetaşi s -i atrag aten ia c nu era înţ ă ţ ă ă ţ ă pericol având sângele curat, deci pu in probabil s fie atacat.ţ ă

— Filch a p it-o primul, zise Neville, cu chipul s u doloăţ ă fan şi înfricoşat, şi toat lumea ştie c sunt aproape un Non...ă ă

În cea de-a doua s pt mân a lunii decembrie, profesoaraă ă ă McGonagall veni ca de obicei s fac o list cu cei care aveau s -şiă ă ă ă petreac s rb torile de Cr ciun la şcoal . Harry, Ron şi Hermione seă ă ă ă ă trecur pe list . Auziser c Draco r mânea şi el, ceea ce li se p reaă ă ă ă ă ă foarte curios. S rb torile erau momenă ă tul cel mai potrivit pentru a vedea puterile PoliPo iunii şi s stoarc o m rturisire de la Draco.ţ ă ă ă

Din nefericire, licoarea era terminat doar pe jum tate. Înc maiă ă ă aveau nevoie de cornul de Bicorn şi de pielea de bizon, şi singurul loc de

107


unde puteau s fac rost de ele era depozitul secret al lui Plesneal .ă ă ă Harry era de p rere c mai degrab ar înfrunta monstrul din Cameraă ă ă Secretelor, decât s -l prind Plesneal furând din biroul s u.ă ă ă ă

— Având în vedere c se apropie ora de „Po iuni”, împreă ţ un cuă Viperinii, de joi dup -amiaz , avem nevoie, îi anun Hermione, vioaie,ă ă ţă de o diversiune. Apoi unul dintre noi se poate strecura în biroul lui Plesneal , s ia ce ne trebuie!ă ă

Harry şi Ron se uitar la ea, speria i.ă ţ— Cred c eu ar trebui s execut furtul propriu-zis, conă ă tinuă

Hermione, pe un ton care nu admitea contrazicere. Voi doi ve i fiţ exmatricula i, dac mai face i vreo boac n , eu am... ţ ă ţ ă ă dosarul curat! Deci, voi nu trebuie decât s face i o harababur de nedescris, care s -l ină ţ ă ă ţ ă ocupat pe Plesneal pentru aproximativ cinci minute.ă

Harry surâse stânjenit. S provoci o harababur cu bun ştiin înă ă ă ţă timpul orei de „Po iuni”, în timp ce Plesneal preda, era ca şi când aiţ ă în epa în ochi un dragon adormit.ţ

Lec ia de „Po iuni” fu inut în una dintre camerele mari ale pivni ei.ţ ţ ţ ă ţ Ora din acea dup -amiaz de joi decurgea ca de obicei. Dou zeci deă ă ă ceaune fierbeau între mesele de lemn, pe care erau aşezate cântare de aram şi borcane cu ingrediente. Plesneal se plimba printre aburi,ă ă f când remarci ustur toare despre experien ele Cercetaşilor, în timp ceă ă ţ Viperinii rânjeau mul umi i. Draco Reacredin , care era eleţ ţ ţă vul preferat al lui Plesneal , se tot zgâia la Ron şi la Harry, ştiind c ar fi fostă ă pedepsi i cât ai zice „nedrept”, dac ar fi f cut şi ei acelaşi lucru.ţ ă ă

Po iunea Umfl toare a lui Harry era mult prea diluat , dar el seţ ă ă gândea la lucruri mai importante în acel moment. Aştepta semnalul Hermionei şi abia îl auzea pe Plesneal , care se oprise s -şi bat joc deă ă ă po iunea lui apoas . Când Plesneal se îndrept spre Neville, cu coadaţ ă ă ă ochiului, Harry o v zu pe Hermione f cându-i semn cu capul.ă ă

Harry se l s încet pe vine, în spatele cazanului s u, scoase ună ă ă artificiu Filibuster, pe care îl luase de la Fred, şi îl atinse cu bagheta. Artificiul începu s sfârâie şi s scoat scântei. Ştiind c avea doar două ă ă ă ă secunde la dispozi ie, Harry se ridic , fix inta şi azvârli artificiuţ ă ă ţ l drept în cazanul lui Goyle.

Po iunea lui Goyle explod , împroşcând toat clasa. To i ipau, fiindţ ă ă ţ ţ stropi i cu Po iune Umfl toare. Draco fu nimeţ ţ ă rit chiar pe fa şi nasulţă începu s i se umfle ca un balon. Goyle bâjbâia, cu mâinile la ochi, careă se f cuser cât nişte farfurii. In acest timp, Plesneal încerca s p strezeă ă ă ă ă linişte şi s -şi dea seama ce se întâmplase. Prin toat nebunia aceea,ă ă Harry o v zu pe Hermione strecurându-se pe uş .ă ă

— Linişte! LINIŞTE! r cni Plesneal . To i cei care a i fost stropi i,ă ă ţ ţ ţ veni i aici s v dau Esen a contra umfl turilor. Când o s aflu cine aţ ă ă ţ ă ă fost de vin ...ă

Harry încerc s nu râd , v zându-l pe Draco gr bindu-se în fa , cuă ă ă ă ă ţă capul plecat sub greutatea nasului ca un pepene micu . Jum tate dinţ ă clas se îmbulzi în jurul catedrei lui Plesneal , unii cu mâinile cât nişteă ă pl cinte, al ii neputând s vorbeasc , cu buzele şi limba umflate... Harryă ţ ă ă

108


o v zu pe Hermione întorcându-se în înc pere, cu veşmintele umflate.ă ăDup ce toat lumea lu o gur de antidot şi umfl turile seă ă ă ă ă

retraser , Plesneal se apropie de ceaunul lui Goyle şi începu să ă ă scobeasc prin r m şi ele negre ale artificiului. Se sim i un fream t înă ă ă ţ ţ ă jur.

— Dac aflu cine l-a aruncat, şopti Plesneal , ă ă voi avea grij ă s fieă exmatriculat!

Harry îşi compuse fa a, sperând s par a avea o expreţ ă ă sie nedumerit . Plesneal se uita direct la el, iar clopo elul, care sun zeceă ă ţ ă minute mai târziu, fu o adev rat binefacere.ă ă

— Ştia c eu am fost, îi zise Harry lui Ron şi Hermionei, în timp ce seă îndreptau gr bi i spre toaleta Plâng cioasei Myrtle. Asculta i-m peă ţ ă ţ ă mine...

Hermione arunc noile ingrediente în ceaun şi începu s amesteceă ă cu putere.

— Va fi gata peste dou s pt mâni, spuse ea, bucuroas .ă ă ă ă— Plesneal nu are cum s dovedeasc c tu eşti vinovatul, îlă ă ă ă

asigur Ron pe Harry. Ce ar putea s - i fac ?ă ă ţ ă— Dup câte îl cunosc eu pe Plesneal , ceva r u, zise Harry.ă ă ăÎn tot acest timp, po iunea bolborosea şi se învolbura.ţO s pt mân mai târziu, Harry, Ron şi Hermione treceau pe lângă ă ă ă

holul de la intrare când v zur un grup de colegi care se strânseseră ă ă lâng avizier, citind un pergament care abia fusese pus. Seamusă Finnigan şi Dean Thomas se dădur la o parte, p rând entuziasma i.ă ă ţ

— Se înfiin eaz Clubul Dueliştilor! zise Seamus. Prima întâlnire e înţ ă seara asta! Nu mi-ar strica nişte lec ii de duel, cine ştie când mi-ar puteaţ fi de ajutor...

— Ce, crezi c monstrul lui Viperin se dueleaz ? întreb Ron, dar citiă ă ă şi el cu mult interes anun ul.ţ

— Pot fi folositoare, f cu Harry c tre Hermione, în timp ce mergeauă ă la cin . Mergem şi noi?ă

Harry şi Hermione se hot râr , aşa c la ora opt, în aceeaşi sear , seă ă ă ă duser în grab în Marea Sal . Mesele lungi dispă ă ă ăruser şi ap ruse oă ă scen aurit , de-a lungul unui perete, luă ă minat de mii de lumân ri careă ă pluteau pe deasupra. Tavanul era negru, catifelat, şi toat şcoala p reaă ă strâns sub el, to i având baghetele cu ei şi p rând emo iona i.ă ţ ă ţ ţ

— M întreb pe cine vom avea ca profesor? zise Heră mione, al turându-se mul imii care frem ta. Cineva mi-a spus c Flitwick eraă ţ ă ă campion la dueluri când era tân r, poaă te c el e profesorul...ă

— Doar s nu fie..., începu Harry, dar se opri cu un geaă m t: Gilderoyă Lockhart urca pe scen , în toat splendoarea lui, în veşminte deă ă culoarea prunei, înso it de nimeni altul decât de Plesneal , care eraţ ă îmbr cat ca de obicei,ă în negru.

Lockhart f cu un semn, cerând linişte, şi zise:ă— Veni i, veni i! M vede toat lumea? M aude toat luţ ţ ă ă ă ă mea?

Excelent!— Iat , profesorul Dumbledore mi-a dat permisiunea s înfiin eză ă ţ

109


acest club, s v antrenez pentru cazul în care ve i fi nevoi i s vă ă ţ ţ ă ă ap ra i, cum am f cut şi eu de nenum rate ori... Pentru mai multeă ţ ă ă detalii, consulta i lucr rile mele deja publicate. Da i-mi voie s vi-lţ ă ţ ă prezint pe asistentul meu, profesorul Plesneal , zise Lockhart, zâmbind.ă Am în eles c şi el ştie câte ceva despre arta duelului şi a fost amabil sţ ă ă m ajute s v ofer o mic demonstra ie scurt , înainte s înceă ă ă ă ţ ă ă pem. Acum nu vreau ca dragii de voi s v îngrijora i... proă ă ţ fesorul vostru de „Po iuni” va sc pa întreg şi nev t mat... nu v teme i!ţ ă ă ă ă ţ

— N-ar fi perfect dac s-ar lichida unul pe altul? şopti Ron în urecheaă lui Harry.

Buza de sus a lui Plesneal se încordase. Harry nu în eă ţ legea de ce Lockhart continua s zâmbeasc ... Dac Plesneal l-ar fi privit pe el aşaă ă ă ă crunt, ar fi rupt-o la fug în direc ie opus !ă ţ ă

Lockhart şi Plesneal se aşezar fa -n fa şi se înclinar . Cel pu in,ă ă ţă ţă ă ţ Lockhart se înclin , fluturându-şi mâinile, în timp ce Plesneal îşi cl tinaă ă ă enervant capul. Îşi ridicar baghetele ca pe nişte s bii.ă ă

— Dup cum pute i vedea, inem baghetele în pozi ia stană ţ ţ ţ dard de duel, spuse Lockhart c tre mul imea t cut . Dup ce num r m pân laă ţ ă ă ă ă ă ă trei, facem primele farmece. Desigur nici unul dintre noi nu va încerca s -şi ucid adversarul.ă ă

— Eu n-aş fi atât de sigur, bomb ni Harry, uitându-se la din ii rânji iă ţ ţ ai lui Plesneal .ă

— Unu... doi... trei!Amândoi îşi aruncar baghetele peste um r. Plesneal r cni:ă ă ă ă— Expelliarmus!Se produse o str fulgerare orbitoare, o lumin roşie, şi Lockhart fuă ă

luat pe sus. Zbur în spatele scenei, unde se izbi de un perete, după ă care alunec pe jos, întinzându-se pe poă dea cât era de lung.

Draco şi al i câ iva de la Viperini aclamar . Hermione era disperat .ţ ţ ă ă— Crede i c a p it ceva? şopti ea printre degete.ţ ă ăţ— Cui îi pas ? ziser Harry şi Ron într-un glas. Lockhart se ridică ă ă

încetişor. Îi c zuse p l ria şi p rul luiă ă ă ă ondulat i se ridicase m ciuc .ă ă— Iat ! spuse el, târându-se înapoi pe scen . Aceasta a fost o Vrajă ă ă

Dezarmant ... dup cum vede i, mi-am pierdut baă ă ţ gheta... Ah, mul umesc, domnişoar Brown. Într-adev r, a fost o idee foarte bun sţ ă ă ă ă le ar ta i asta elevilor, domnule profesor Plesneal , dar nu v sup ra iă ţ ă ă ă ţ c v spun, era eviă ă dent ce avea i de gând s face i. Dac aş fi vrut s vţ ă ţ ă ă ă opresc, ar fi fost extrem de uşor. Am crezut îns c ar ti educativ s -i lasă ă ă s vad cum...ă ă

Plesneal plesnea de nervi. Probabil c Lockhart observ asta, pentruă ă ă c spuse imediat:ă

— Gata cu demonstra iile! M voi plimba printre voi şi v voi grupaţ ă ă pe perechi. Profesore Plesneal , dac vre i s m ajuta i...ă ă ţ ă ă ţ

Trecur prin mul ime, aranjând parteneri. Lockhart îl puse pe Nevilleă ţ cu Justin Finch-Fletchley, dar Plesneal ajună se primul la Harry şi Ron.

— Cred c a venit momentul s desp r im echipa de şoc, rânji el.ă ă ă ţ Weasley, tu cu Finnigan. Potter...

110


Harry se duse automat spre Hermione.— Nu prea cred, zise Plesneal , zâmbind cu r utate. Domă ă nule

Reacredin , vino aici. S vedem cum te descurci cu faimosul Potter... Şiţă ă tu, domnişoar Granger... vei fi parteă nera domnişoarei Bulstrode.

Reacredin veni spre Harry, rânjind. În spatele s u, venea o fat deţă ă ă la Viperini, care îi amintea de o ilustra ie din cartea „Vacan e cuţ ţ vr jitoare”. Era mare şi p trat , iar maxilarul ei greoi se mişcaă ă ă amenin tor. Hermione schi un zâmbet, la care nu primi nici unţă ţă r spuns.ă

— Aşeza i-v fa -n fa cu partenerii voştri! strig Lockţ ă ţă ţă ă hart, întorcându-se pe platform , şi face i o plec ciune!ă ţ ă

Harry şi Reacredin abia îşi înclinar capetele, nedezlipinţă ă du-şi ochii unul de la cel lalt.ă

— Baghetele pe pozi ii! ip Lockhart. Când num r pân la trei,ţ ţ ă ă ă arunca i vr jile pentru a v dezarma adversarii... doar s -i dezarma i...ţ ă ă ă ţ n-avem nevoie de accidente. Unu... doi... trei!

Harry îşi arunc bagheta peste um r, dar Reacredin începuse deă ă ţă la „doi”. Vraja lui îl lovi atât de tare pe Harry, încât se sim i de parc l-arţ ă fi pocnit cineva cu o tigaie în cap. Se dezechilibra, dar totul p rea s fieă ă în ordine. F r s mai piard vremea, Harry îşi îndrept bagheta directă ă ă ă ă spre Draco şi strig :ă

— Rictusempra!Un jet argintiu îl lovi pe Draco în stomac. Acesta se chirci, gemând.— Am spus doar s v dezarma i adversarul! strig Lockă ă ţ ă hart,

alarmat, peste capetele mul imii înverşunate, în timp ce Draco pic înţ ă genunchi.

Harry îl lovise cu o Vraj de Gâdilat şi Draco se t v lea pe jos deă ă ă râs. Harry se d du în spate, cu sentimentul c ar fi nedrept s continueă ă ă s -l vr jeasc pe Reacredin , atâta timp cât era la p mânt, dar seă ă ă ţă ă înşela amarnic. Luând o gur de aer, Reacredin a inti bagheta c treă ţă ţ ă genunchii lui Harry şi spuse sufocat de râs:

— Tarantallegra!În secunda urm toare, picioarele lui Harry, sc pate ă ă de sub control,

începur s se mişte în ritm de tarantel .ă ă ă— Opri i-v ! Opri i-v ! ţ ă ţ ă strig Lockhart, dar Plesneal preă ă luă

controlul.— Finite Incantatem! strig el.ăPicioarele lui Harry se oprir din dansat. Reacredin se opri din râsă ţă

şi amândoi reuşir s ridice privirile.ă ăUn abur verzui invadase scena. Neville şi Justin z ceau pe jos,ă

gâfâind. Ron încerca s -i in piept unui Seamus, negru la fa de furie,ă ţ ă ţă cerându-şi scuze pentru ceea ce f cuse baă gheta lui rupt . Doară Hermione şi Milicent Bulstrode înc se mai luptau. Milicent o blocase peă Hermione sub ea şi Hermione gemea de durere. Ambele baghete erau uitate pe jos. Harry s ri în ajutor şi o d du pe Milicent la o parte. Ceeaă ă ce nu a fost chiar atât de uşor, având în vedere c era mult mai solidă ă ca el.

111


— Dumnezeule, Dumnezeule, zise Lockhart, strecurându-şe prin mul ime şi cercetând ravagiile duelurilor. Ridic -te, Macmillan...ţ ă încetişor... domnişoar Fawcett... ine strâns, se opreşte din sângerareă ţ într-o secund , Boot...ă

— Cred c ar trebui s v înv cum s bloca i farmecele r uă ă ă ăţ ă ţ ă inten ionate, zise Lockhart, stând siderat în centrul camerei.ţ

Se uit la Plesneal , ai c rui ochi negri scânteiau, şi privi repede înă ă ă alt parte.ă

— O pereche... cine vrea? Poponea şi Finch-Fletchley, ce zice i?ţă ţ— E o idee proast , profesore Lockhart, zise Plesneal , apropiindu-seă ă

ca un liliac mare şi r uvoitor. Poponea proă ţă voac dezastre chiar şi cuă cele mai simple vr ji. Iar ce a mai r mas din Finch-Fletchley se vaă ă trimite la spital, într-o cutie de chibrituri.

Fa a roz şi rotund a Iui Neville se f cu şi mai roz.ţ ă ă— Ce zici de Reacredin şi de Potter? zise Plesneal , cu un zâmbetţă ă

strâmb.— O idee excelent ! spuse Lockhart, aducându-i pe Harry şi peă

Reacredin în mijlocul s lii, în timp ce mul imea seţă ă ţ d du la o parteă pentru a le face loc.

— Acum, Harry, zise Lockhart, când Draco îşi va îndrepta bagheta spre tine, tu f aşa...ă

Îşi ridic propria baghet , încerc s o arunce şi s o înă ă ă ă ă toarc , dar oă sc p din mân . Plesneal rânji, în timp ce Lockhart o ridic repede,ă ă ă ă ă spunând:

— Uuuups!... Bagheta mea este pu in cam prea entuziasţ mat ...ăPlesneal se apropie de Reacredin , se aplec şi îi şopti ceva laă ţă ă

ureche. Draco rânji. Harry îl privi speriat pe Lockhart şi spuse:— Domnule profesor, pute i s îmi mai ar ta i o dat cţ ă ă ţ ă hestia aceea cu

blocatul?— i-e fric ? morm i Draco, în aşa fel încât s nu-l aud Lockhart.Ţ ă ă ă ă— Ai vrea tu! zise Harry din col ul gurii. Lockhart îl b tu pe um rţ ă ă

vesel pe Harry.— F doar ce am f cut eu, Harry!ă ă— Ce, s scap bagheta? Dar Lockhart nu era aă tent.— Trei... doi... unu... Start! strig el. Reacredin îşi ridic repedeă ţă ă

bagheta şi ip :ţ ă— Serpensotia!Cap tul baghetei sale explod . Harry privi îngrozit cum un şarpeă ă

negru şi lung âşni din ea, c zu greoi pe podea între ei şi se ridic ,ţ ă ă preg tit s atace. Se auzir ipete, în timp ce mul imea se d du în l turi,ă ă ă ţ ţ ă ă încetişor, eliberând podeaua.

— Nu te mişca, Potter, zise Plesneal leneş, evident bucurână du-se s -l vad pe Harry încremenit, ochi în ochi cu şarpele furios. Te scap euă ă de el...

— Las -m pe mine! strig Lockhart.ă ă ăÎndrept bagheta spre şarpe şi se auzi un zgomot puteră nic. Şarpele,

în loc s dispar , zbur la opt metri în aer şi c zu iar pe podea cu oă ă ă ă

112


bufnitur puternic . Mânios şi şuieă ă rând furios, se târî pân la Finch-ăFletchley şi se ridic iar şi, cu col ii dezgoli i, preg tit s atace.ă ă ţ ţ ă ă

Harry nu putu spune sigur ce anume îl determinase s ac ioneze aşa. Niciă ţ m car nu îşi d du seama când se hotă ă ărâse s o fac . Tot ce ştia era că ă ă picioarele îl purtaser înaină te, de parc ar fi alunecat pe ro i, şi că ţ ă strigase stupid la şarpe:

— Las -l!ăŞi ca prin minune... inexplicabil... şarpele se pr buşi la podea, docilă

ca un furtun de gr din mai gros şi negru, acum privindu-l în ochi peă ă Harry. Harry sim i cum frica i se scurge din corp. Ştia c şarpele nu vaţ ă mai ataca pe nimeni de acum înainte. Deşi ştia acest lucru, nu avea cum s îl explice.ă

Se uit la Justin, zâmbind, aşteptându-se s -l vad buă ă ă curos sau n ucit sau chiar recunosc tor... dar cu siguran nu se aştepta s -l vadă ă ţă ă ă sup rat şi îngrozit!ă ...

— Ce, î i arde de joac ? strig el şi, înainte ca Harry s -i poatţ ă ă ă ă spune ceva, Justin se întoarse şi ieşi ca o furtun din sal .ă ă

Plesneal înaint un pas, f cu un semn cu mâna şi şarpele disp ruă ă ă ă într-un nor mic, negru. Şi Plesneal se uita la Harry într-un felă neaşteptat: o privire şireat şi calculat , care nu-i pl cea deloc lui Harry.ă ă ă Era conştient şi de şoaptele celor de lâng perete. Apoi sim i c îl trageă ţ ă cineva de mantie, de la spate.

— Hai, îi spuse Ron la ureche. Mişc -te... hai...ăRon îl scoase din sal şi Hermione veni dup ei. În timp ce ieşeau peă ă

uş , cei de pe ambele p r i se d dur la o parte de parc le-ar fi fostă ă ţ ă ă ă fric s nu se molipseasc de ceva de la el. Harry habar nu avea ce seă ă ă întâmpla şi nici Ron sau Hermione nu îi explicar , pân nu îl duser înă ă ă camera de zi din Turnul Cercetaşilor. Acolo, Ron îl împinse într-un fotoliu şi îi spuse:

— Eşti un Reptomit. De ce nu ne-ai spus?— Sunt un ce? întreb Harry.ă— Un Reptomit! zise Ron. Po i s vorbeşti cu şerpii!ţ ă— Ah, da, spuse Harry. Adic , este doar a doua oar cândă ă am f cut acestă

lucru. L-am speriat f r s vreau pe v rul meu, Dudley, cu un boaă ă ă ă constrictor, odat , la Gr dina Zoologic ... e o poveste lung ..., dară ă ă ă şarpele îmi spunea c nu v zuse nicioă ă dat Brazilia şi într-un fel l-amă eliberat f r s fiu conştient de ce fac. Asta era înainte s aflu c suntă ă ă ă ă vr jitor...ă

— Un boa constrictor i-a spus c nu a v zut niciodat Brazilia?ţ ă ă ă repet Ron, abia şoptit.ă

— Şi ce? zise Harry. Sunt sigur c mul i dintre cei de aici o potă ţ face...

— Ba nu pot, zise Ron. Nu este un dar des întâlnit. Harry, e de r u...ă— Ce e de r u? zise Harry, începând s se enerveze. Ce-a i p it cuă ă ţ ăţ

to ii? Asculta i, dac nu i-aş fi spus şarpelui s -l lase în pace pe Justin...ţ ţ ă ă— Ah, asta i-ai spus?— Ce vrei s spui? Erai ă acolo... m-ai auzit doar...

113


— Te-am auzit vorbind limba reptomit , zise Ron, limba şeră pilor. Ai fi putut s -i spui orice. Nici nu m mir c Justin a intrat în panic , sunaă ă ă ă de parc ai fi pus şarpele s atace pe cineva sau ceva. A fostă ă înfricoş tor, s ştiă ă i.

Harry r mase tablou.ă— Am vorbit o alt limb ? Dar... nu mi-am dat seama... Cum potă ă

vorbi o limb f r s -mi dau seama c pot s o vorbesc?ă ă ă ă ă ăRon ridic din umeri. Şi el şi Hermione ar tau de parc ar fi murită ă ă

cineva. Harry nu în elegea ce era atât de groţ aznic.— Vre i s -mi spune i cu ce am greşit oprind un şarpe mare şi urâtţ ă ţ

s -l muşte pe Justin de cap? spuse el. Ce mai conteaz cum am f cut-o,ă ă ă atâta timp cât Justin nu se va alătura Clubului Decapita ilor?ţ

— Conteaz , zise Hermione, spunând ceva într-un sfârşit, pe un tonă sc zut, pentru c vorbitul cu şerpii era lucrul care l-a f cut celebru peă ă ă Salazar Viperin. De aceea, simbolul casei Viperinilor este un şarpe.

Harry r mase cu gura c scat .ă ă ă— Exact, zise Ron. Şi acum toat şcoala o s cread c eştiă ă ă ă str -str -ă ă

str -str -str -nepotul lui sau ceva de genul sta...ă ă ă ă— Dar nu sunt, zise Harry, cuprins de o panic , pe care nu putea să ă

şi-o explice.— O s vezi c o s - i fie foarte greu s dovedeşti c n-ai nimic de-aă ă ă ţ ă ă

face cu ei! spuse Hermione. A tr it acum vreo dou sute de ani, ai puteaă ă fi...

Harry r mase treaz ore întregi în acea noapte. Printr-o gaur dintreă ă draperiile de la patul lui, privea cum z pada înă cepea s cad dincolo deă ă fereastra turnului şi îşi punea zeci de întreb ri.ă

Ar fi putut fi descendent din Salazar Viperin? Nu ştia nimic despre familia din partea tat lui, dac st tea s se gână ă ă ă deasc ... Familia Dursley îiă interzisese întotdeauna s pun întreb ri despre rudele sale din lumeaă ă ă magiei.

Încet, Harry încerc s spun ceva în limba reptomit . Cuvintele nuă ă ă ă vroiau s -i ias din gur . Se p rea c trebuia s fie fa în fa cuă ă ă ă ă ă ţă ţă şarpele, pentru a putea s o fac .ă ă

„Dar sunt Cercetaş”, se mai gândi Harry. „Jobenul Magic nu m-ar fi trimis aici, dac aş fi avut sânge Viperin...”ă

„Ei”, îi zise o voce r ut cioas din capul s u, „dar Jobenul Magic aă ă ă ă ezitat dac s te pun la Viperini sau nu î i mai aminteşti...”ă ă ă ţ

Harry se întoarse pe partea cealalt . Avea s -l vad pe Justin ziuaă ă ă urm toare la „Ierbologie” şi o s -i explice c i-a spus şarpelui s plece,ă ă ă ă nu îl incita s -l atace, lucru de care (gândi el sup rat, lovind perna) şi-ară ă fi putut da seama orice prost...

Dar în diminea a urm toare, ninsoarea care începuse noaptea seţ ă transform într-un viscol atât de puternic, încât ultima or deă ă „Ierbologie” din acel trimestru fu amânat . Profesoara L star vroia s leă ă ă pun şosete şi fulare m tră ă ăgunelor, o opera ie foarte delicat pe careţ ă vroia s o fac ea îns şi, acum c era atât de important ca m tr guneleă ă ă ă ă ă s creasc repede şi s -i învie pe Doamna Norris şi pe Colină ă ă Creevey.

114


Harry st tea lâng focul din camera de zi din Turnul Cercetaşilor,ă ă chinuit de aceleaşi gânduri sumbre, în timp ce Ron şi Hermione profitau de ora liber pentru a juca şahul vr jitorilor.ă ă

— Pentru numele lui Dumnezeu, Harry, zise Hermione, exasperat , mai ales că ă un nebun de-al lui Ron îi doborâse calul şi îl târâse în afara tablei de şah, du-te şi vorbeşte cu Justin, dac este atât de important pentru tine!ă

Aşa c Harry se ridic şi plec prin gaura portretului, întrebându-seă ă ă unde ar putea s fie Jă ustin.

Era mai întunecat decât de obicei în timpul zilei, din cauza z peziiă gri care se zb tea pe la ferestre. Tremurând, Harry trecu pe lângă ă clasele unde se ineau orele, aruncând câte o privire pentru a vedea ceţ se întâmpla în untru. Profeă soara McGonagall ipa la cineva care, dinţ câte putu s -şi dea el seama, îşi transformase prietenul într-un bursuc.ă Rezistând tenta iei de a vedea ce se întâmpl în continuare, Harryţ ă merse mai departe, gândindu-se c Justin ar putea s repete la vreoă ă materie în ora sa liber , şi se hot rî s se duc întâi la bibliotec .ă ă ă ă ă

Într-adev r, un grup de Astropufi care ar fi trebuit s aib ora deă ă ă „Ierbologie” erau aşeza i în fundul bibliotecii, dar nu pţ ăreau s înve e.ă ţ Printre lungile şiruri de rafturi cu c r i, Harry le putea vedea capeteleă ţ apropiate purtând o discu ie ce p rea captivant . Nu îşi putea da seamaţ ă ă dac era şi Justin printre ei. Se îndrept spre ei, când îi ajunse la urechiă ă câte ceva din ce spuneau. Se opri s asculte, ascunzându-se după ă rafturi.

— Deci, oricum, zicea un b iat voinic, i-am spus lui Justin s seă ă ascund în camera noastr . Vreau s spun, dac Potter l-a marcat dreptă ă ă ă urm toarea sa victim , ar fi mai bine s se dea la fund pentru un timp.ă ă ă Desigur, Justin se aştepta s se întâmple ceva de genul sta, de când i-aă ă sc pat de fa cu Potter c avea p rin i Încuia i... Justin i-a spus chiar că ţă ă ă ţ ţ ă fusese înscris la Eton. Nu este ceva despre care ar trebui s voră beşti cu moştenitorul lui Viperin prin preajma ta, nu-i aşa?

— Eşti sigur c e Potter, Ernie? zise o fat cu codi e blonde, cu oă ă ţ voce neliniştit .ă

— Hannah, zise b iatul voinic, pe un ton sumbru, este un reptomit.ă Toat lumea ştie c sta este semnul vr jitorilor exper i în Magiaă ă ă ă ţ Neagr . Ştii vreun vr jitor decent care poate s se adreseze şerpilor?ă ă ă Viperin însuşi era poreclit Limb -de-şarpe!ă

Urmar nişte şoapte referitoare la asta şi Ernie continu :ă ă— ine i minte ce era scris pe perete? Ţ ţ Duşmani ai Moştenitorului,

p zi i-v ! ă ţ ă Potter a cam avut probleme cu Filch. Şi ce s vezi, tocmaiă pisica lui Filch este atacat ! Elevul acela din primul an, Creevey, îlă enervase pe Potter la meciul de Vâjtha , f cându-i poze când era c zutţ ă ă în noroi. Şi, ce s vezi, Creevey este atacat!ă

— Dar pare atât de dr gu ..., zise Hannah, nesigur , şi, doar vă ţ ă ă aminti i, el este cel care l-a f cut pe Şti i-Voi-Cine s dispar ... Nu poateţ ă ţ ă ă s fie r u... de tot, nu?ă ă

Ernie îşi coborî vocea, misterios. Astropufii se aplecar şi mai tare şiă Harry se duse mai aproape ca s poat auzi ce spunea Ernie.ă ă

115


— Nimeni nu ştie exact cum a supravie uit atacului Şti i-Voi~Cui.ţ ţ Adic , era doar un bebeluş când s-a întâmplat asta. Ar fi trebuit s fieă ă f cut arşice. Numai un expert în Magia Neagr , foarte puternic, ar fiă ă putut s supravie uiasc unui astfel de blestem.ă ţ ă

Îşi coborî vocea atât de tare, încât ajunsese doar o şoapt , şi spuse:ă— Probabil c de asta vroia Şti i-Voi-Cine s -l omoare... Ce nevoieă ţ ă

avea de un alt Lord al Întunericului, cu care s se ia la întrecere? Mă ă întreb ce alte puteri mai ascunde Potter?!...

Harry nu mai putea s suporte. Tuşind destul de tare, ieşi dină spatele rafturilor. Dac nu ar fi fost atât de furios, ar fi considerat scenaă foarte amuzant : to i Astropufii ar tau de parc ar fi fost împietri i deă ţ ă ă ţ cum l-au v zut, iar lui Ernie îi disp ruse culoarea din obraji.ă ă

— Bun , zise Hară ry. Îl caut pe Justin Finch-Fletchley.Cele mai groaznice gânduri ale Astropufilor se adeveriser . Îl priviră ă

speria i pe Ernie.ţ— Ce treab ai cu el? zise Ernie, cu o voce nesigura.ă— Vroiam s -i explic ce s-a întâmplat cu adev rat cu şară ă pele, la

Clubul Dueliştilor, zise Harry.Ernie îşi muşc buzele golite de sânge, apoi, tr gând aer în piept,ă ă

spuse:— Eram cu to ii acolo. Am v zut ce s-a întâmplat...ţ ă— Deci, a i observat c dup ce am vorbit cu el, şarpele s-a oprit?ţ ă ă

zise Harry.— Tot ce am v zut eu, zise Ernie, cu înc p ânare, deşi tremura tot,ă ă ăţ

a fost c tu vorbeai reptomita, instigând şarpele împotriva lui Justin.ă— Nu l-am îndemnat s -l atace! spuse Harry, vocea tremuă rându-i de

sup rare. Nici m car nu l-a atins!ă ă— A fost foarte aproape, zise Ernie. Şi în caz c ai vreo nel murire, ad ugă ă ă ă

el gr bit, po i s verifici c familia mea este format din nou genera iiă ţ ă ă ă ă ţ de vr jitoare şi vr jitori, iar sângele meu este mai curat ca al oricui, aşaă ă c ...ă

— Nu-mi pas ce fel de sânge ai! spuse Harry, mânios. De ce aşă vrea s -i atac pe cei care au p rin i Încuia i?ă ă ţ ţ

— Am auzit c îi ur şti pe Încuia ii cu care ai tr it, spuse Ernie,ă ă ţ ă încet.

— Este imposibil s tr ieşti cu familia Dursley şi s nu-i ur şti, spuseă ă ă ă Harry. Mi-ar pl cea s încerci şi tu o lun ...ă ă ă

Se întoarse pe c lcâie şi ieşi ca o furtun din bibliotec , având parteă ă ă de o privire reprobatoare din partea lui Madam Pince, care lustruia coperta aurit a unei c r i de vr ji.ă ă ţ ă

Gonea pe coridor, abia v zând ce se întâmpla în jurul lui, negru deă sup rare. Ca urmare, intr în ceva, mare şi tare, care îl f cu s cad peă ă ă ă ă spate.

— Ah, salut, Hagrid, zise Harry, privind în sus.Fa a lui Hagrid era ascuns cu totul sub o c ciul mare de lân ,ţ ă ă ă ă

plin de z pad , dar nu putea s fie vorba de altciă ă ă ă neva, având în vedere c haina din blan de cârti umpluse tot coridorul. Un cocoş, mare şiă ă ţă

116


f r via , atârna din mâinile sale gigantice, îmbr cate în cele maiă ă ţă ă groase m nuşi de pe P mânt.ă ă

— Totu' bine, Harry? întreb el, ridicându-şi c ciula penă ă tru a putea vorbi. De ce nu eşti la ore?

— S-a amânat un curs, zise Harry, ridicându-se. Ce faci aici? Hagrid îi ar t cocoşul mort.ă ă

— Al doilea omorât pe trimestrul sta, îi explic el. Ori sunt vulpi, oriă ă urşi-vampiri. Am nevoie de permisiunea directorului ca s pun o vraj peă ă cote ul de g ini.ţ ă

Îl privi şi mai de aproape pe Harry pe sub sprâncenele sale groase şi pline de z pad .ă ă

— Sigur e totu' bine? Pari înfierbântat tot şi „c lcat pe nervi”...ăHarry nu fu în stare s repete tot ce auzise de la Ernie şi ceilal iă ţ

Astropufi despre el.— E o nimica toat , spuse el. Ar cam trebui s plec, Hagrid, urmează ă ă

ora de „Transfigurare” şi trebuie s -mi iau c r ile.ă ă ţSe îndep rt , în minte r sunându-i înc vorbele lui Ernie: ă ă ă ă Justin se

aştepta s se întâmple ceva de genul staă ă , de când i-a sc pat de fa cuă ţă Potter c avea p rin i Încuia iă ă ţ ţ ...

Harry urc sc rile în fug şi ajunse pe un alt coridor, neoă ă ă bişnuit de întunecat. Tor ele fuseser stinse de un vânt puterţ ă nic, rece ca ghea a,ţ care venea pe un geam deschis. Era la jumătatea culoarului, când se împiedic de ceva şi c zu cât era de lung.ă ă

Se întoarse pentru a vedea de ce se împiedicase şi sim i cum i seţ goleşte stomacul.

Justin Finch-Fletchley z cea pe jos, rigid şi rece, cu o privire speriată ă şi împietrit pe chip, ochii s i fiind a inti i în gol, spre tavan. Şi asta nuă ă ţ ţ era tot, lâng el era o alt „stan ”, cel mai ciuă ă ă dat lucru pe care îl v zuseă Harry în via a lui.ţ

Era Nick Aproape-F r-de-Cap, care nu mai era alb-sidefiu şiă transparent, ci negru şi plin de fum. Plutea inert, orizontal, la cinci centimetri de podea. Capul s u se desprinsese pe jum tate, iar expresiaă ă îngrozit de pe fa a sa era identic cu cea a lui Justin.ă ţ ă

Harry se ridic , respirând repede şi sacadat, inima zb tându-i-seă ă între coaste în ritmul tobelor. Cercet coridorul p r sit în lung şi-n lat şiă ă ă v zu un şir lung de p ianjeni, fugind cât de repede puteau din preajmaă ă corpurilor inerte. Singurele sunete erau vocile şterse ale profesorilor din clasele, aflate de pe o parte şi de alta a culoarului.

Ar fi putut fugi şi nimeni nu ar fi b nuit c fusese vreoă ă dat acolo.ă Dar nu putea s plece şi s -i lase aşa... trebuia s se duc dup ajutor.ă ă ă ă ă Oare o s -l cread cineva c nu avusese nici o leg tur cu toate astea?ă ă ă ă ă

În timp ce st tea acolo, cuprins de panic , o uş de lâng el seă ă ă ă deschise cu o bufnitur . Peeves, vampirul âşni din ea.ă ţ

— Ia te uit , Potter, cel mic şi îngâmfat! strig Peeves, mişă ă cându-i ochelarii lui Harry pe nas şi op ind pe lâng el. Ce pune Potter la cale?ţ ă ă De ce se furişeaz Potter...ă

Peeves se opri, la jum tatea unui salt în aer. Cu susul în jos îi z ri peă ă

117


Justin şi pe Nick Aproape-F r-de-Cap. Se înă drept , trase o gur bun deă ă ă aer în piept, şi înainte ca Harry s -l poat opri ip :ă ă ţ ă

— ATAC! ATAC! UN ALT ATAC! NICI UN MURITOR ŞI NICI O FANTOMĂ NU MAI ESTE ÎN SIGURAN ! SALVA I-V ! ATAAAAAAC!ŢĂ Ţ Ă

ZBANG! ZBANG! ZBANG! se deschise uş dup uş de-a lungulă ă ă coridorului şi to i se îmbulzir afar din clase. Pentru câteva minuteţ ă ă bune, fu aşa o nebunie, încât Justin era s fie c lcat în picioare şi to iă ă ţ intrau prin Nick Aproape-F r-de-Capă .

Harry se trezi înghesuit la perete şi profesorii f cur liă ă nişte. Profesoara McGonagall veni în fug , urmat de proă ă priii ei elevi. Îşi folosi bagheta pentru a face un zgomot puternic, care aduse t cerea, şi îiă b g pe to i în clase. Cum se eliber pu in locul, ap ru din senin, la loculă ă ţ ă ţ ă crimei, Ernie, gemând din to i r runchii.ţ ă

— Prins în flagrant delict! strig Ernie, alb ca varul, ară ătând cu degetul, acuzator, spre Harry.

— Înceteaz , Macmillan! spuse profesoara McGonagall, t ios.ă ăPeeves se foia pe deasupra, zâmbind r ut cios, survolândă ă locul faptei.

Peeves adora haosul. În timp ce profesorii se aplecar peste Justin şiă Nick Aproape-F r-de-Cap, Peeves începu s -l sâcâie pe Harry:ă ă

— Vai, Potter, r ule, ce ai f cut, omori elevi, şi cu ce plă ă ăcere...— Destul, Peeves! zbier profesoara McGonagall, iar strigoă iul se

îndep rt , zburând cu spatele şi sco ând limba la Harry.ă ă ţJustin fu c rat în aripa spitalului de c tre profesorul Flitwick şi deă ă

profesorul Sinistra, de la departamentul de Astronomie, dar nimeni nu ştia cum s procedeze cu Nick Aproape-F r-de-Cap. Într-un târziu,ă ă profesoara McGonagall f cu s apar prin farmece un ventilator mare,ă ă ă pe care i-l d du lui Ernie şi-l îndemn s -l împing cu grij pe Nickă ă ă ă ă Aproape-F r-de-Cap în sus, pe sc ri. Ernie îi sufl pe Nick pe sc ri,ă ă ă ă conducându-l ca pe un zmeu negru. Astfel, Harry r mase singur cuă profesoara McGonagall.

— Pe aici, Potter, spuse ea.— Doamn profesoar , zise Harry imediat, jur c nu am...ă ă ă— Nu depinde de mine, Potter, zise profesoara McGonagall, sumbru.D dur t cu i col ul şi se oprir înaintea unei statui, extrem de mareă ă ă ţ ţ ă

şi de urât .ă— Şerbet de l mâie! ă zise ea.Era evident o parol , deoarece statuia prinse brusc via şi se d duă ţă ă

la o parte, peretele din spatele ei desp r indu-se în dou . Deşi îngrozită ţ ă de ce îl aştepta, Harry nu putea s nu fie fascinat. În spatele pereteluiă era o scar în spiral care se mişca încet în sus, ca un lift. Urcându-se peă ă ea, împreun cu profesoara McGonagall, Harry auzi peretele închizându-ăse în spatele lor cu o bufnitur .ă

Se ridicar în cercuri, mai sus şi mai sus, pân la un moă ă ment dat, când Harry, pu in ame it, v zu o uş str lucitoare, de stejar, cu unţ ţ ă ă ă mâner în form de grifon.ă

Ştia unde fusese dus. Probabil c aici locuia Dumbledore.ă

118


— CAPITOLUL XII —POLIPO IUNEAŢ

Continuar s urce sc rile de piatr pân la cap t şi profesoaraă ă ă ă ă ă McGonagall b tu la uş . Se deschise încet şi intrar . Profesoaraă ă ă McGonagall îi spuse lui Harry s aştepă te şi îl l s singur.ă ă

Harry se uit în jur. De un lucru era sigur: dintre toate birourileă profesorilor, pe care le vizitase în cursul acelui an la Hogwarts, acesta era de departe cel mai interesant. Dac nu ar fi fost speriat de moarteă c va fi exmatriculat din şcoal , ar fi fost fericit c avea norocul de a seă ă ă afla acolo.

Era o camer rotund , mare şi frumoas , în care r sunau tot felul deă ă ă ă sunete pl cute. Numeroase şi stranii instrumenă te argintii erau puse pe mese care se roteau pe picioarele lor, sco ând mici norişori de fum.ţ Pere ii erau plini cu porţ tretele foştilor directori şi directoare, care dormitau linişti i în ramele lor. Mai era şi un birou enorm, cu picioare înţ form de gheare, şi, pe raftul din spatele lui, un joben ponoă sit şi peticit... Jobenul Magic!

Harry ezit o clip . Arunc o privire îngrijorat c tre vr jitoarele şiă ă ă ă ă ă vr jitorii adormi i. Nu vedea ce r u ar putea face dac ar lua jobenul şi l-ă ţ ă ăar încerca iar... Doar ca s veriă fice... s se asigure c îl pusese în casaă ă care trebuia...

Trecu încet pe lâng birou, ridic jobenul de pe raft şi îl puse peă ă cap. Era mult prea mare şi îi acoperi ochii, ca şi ultima dat când îlă încercase. Harry privi interiorul negru al p l riei, aşteptând. Apoi o voceă ă slab îi şopti la ureche:ă

— Te sim i cu musca pe c ciul , Harry Potter?ţ ă ă— P i, cam da..., şopti Harry. Eh... îmi cer scuze c te deă ă ranjez...

vroiam s te întreb...ă— Dac te-am pus în casa care trebuie, zise jobenul, mul umit. Da...ă ţ

ai fost foarte greu de repartizat. Dar am r mas la aceeaşi p rere deă ă dinainte — inima lui Harry tres ri — te-ai fi descurcat foarte bine laă Viperini.

Stomacul lui Harry se goli. Apuc jobenul de vârf şi îl d du jos.ă ă Acum atârna lipsit de via , terfelit şi ponosit. Harry îl puse la loc pe raft,ţă sim indu-se aproape bolnav.ţ

— Te înşeli, îi spuse el r spicat jobenului inert şi t cut. Acesta nu seă ă clinti din loc. Harry se îndep rt , f r s -şiă ă ă ă ă ia ochii de la el. Apoi un sunet ciudat din spatele s u îl f cu s se întoarc .ă ă ă ă

Nu era singur cum crezuse. Coco at pe stinghia aurit din spateleţ ă ă uşii st tea o pas re care ar ta de parc ar fi treă ă ă ă cut prin cinci r zboaie şiă sem na izbitor cu un curcan pe jum tate jumulit. Harry o privi cu aten ieă ă ţ şi pas rea îl privi la rândul ei, îndurerat , sco ând iar sunetele aceleaă ă ţ ciudate. B iatul crezu c trebuie s fie tare bolnav . Ochii îi erau moă ă ă ă -horâ i şi îi mai c zur câteva pene din coad , chiar sub priţ ă ă ă virile lui.

Harry tocmai se gândea c tot ce mai lipsea era ca paă s rea luiă

119


Dumbledore s moar , în timp ce era singur cu ea în birou, cândă ă pas rea fu cuprins de fl c ri.ă ă ă ă

Harry url de groaz şi se duse spre birou. Se uit disperat în jur,ă ă ă dac nu era vreun pahar cu ap , dar nu v zu nici unul. În tot acest timp,ă ă ă pas rea se transformase într-o minge de foc. Scoase un ip t puternic şiă ţ ă în secunda urm toare nu mai r mase din ea decât o movili de cenuşă ă ţă ă pe jos.

Se deschise uşa biroului. Intr Dumbledore, sumbru.ă— Domnule profesor, spuse Harry, şocat, pas rea dumă neavoastr ...ă

nu am putut s fac nimic... tocmai a luat foc...ăSpre uimirea lui Harry, Dumbledore zâmbi.— Era timpul, zise el. Ar ta jalnic de câteva zile bune, i-am tot spusă

c e vremea s se transforme...ă ăChicoti înfundat, v zând expresia nedumerit de pe chipul lui Harry.ă ă— Fawkes e un phoenix, Harry. P s rile phoenix iau foc când esteă ă

timpul s moar şi apoi renasc din cenuş . Uit -te şi tu...ă ă ă ăHarry privi spre un pui de pas re, nou-n scut, şifonat şi micu , careă ă ţ

r s rea din cenuş . Era cam la fel de urât ca şi pas rea b trân .ă ă ă ă ă ă— P cat c l-ai v zut în Ziua Arsului, spuse Dumbledore, ducându-ă ă ă

se în spatele biroului. Este o pas re tare frumoas , în cea mai mareă ă parte a timpului, cu un penaj roşu cu auriu, minunat! Creaturi fascinante, p s rile phoenix!... Pot c ra greut i extrem de mari, iară ă ă ăţ lacrimile lor au puteri vindecătoare şi sunt foarte credincioase.

Afectat de „spectacolul” dat de Fawkes, Harry uitase de ce venise, dar îşi reaminti totul când Dumbledore se aşez în scaunul s u cu sp tar înaltă ă ă şi îl fix cu privirea sa albasă tr , p trunz toare.ă ă ă

Dar înainte ca Dumbledore s zic vreun cuvânt, uşa biroului seă ă deschise cu o bufnitur puternic şi intr Haă ă ă grid, cu o privire r v şit ,ă ă ă având c ciula pus pe creştetul caă ă pului s u cu claia de p r negru,ă ă încurcat, şi cu un cocoş mort atârnându-i în mân .ă

— Nu a fost Harry, domnule profesor Dumbledore! zise Hagrid, repede. Am vorbit cu el cu câteva secunde înainte s fie g sit puştiul, nu a avut timp, domnule...ă ă

Dumbledore încerc s spun ceva, dar Hagrid continuă ă ă ă înfierbântat, gesticulând cu bietul cocoş mort, împr ştiind pene pesteă tot.

— ... nu se poate s fi fost el, jur în fa a Ministerului Magiei dac eă ţ ă nevoie...

— Hagrid, eu...— ... nu e el, domnule, eu ştiu c Harry nu ar...ă— Hagrid! zise Dumbledore tare, ca s -l acopere. Eu nu cred că ă

Harry e autorul acestor atacuri!— Ah, zise Hagrid, cocoşul c zând neînsufle it lâng el. Da, aşteptă ţ ă

afar , domnule directoă r.Şi plec repede, jenat.ă— Nu crede i c am fost eu, domnule profesor? repet Harry, plin deţ ă ă

speran , în timp ce Dumbledore scutura peţă nele de cocoş de pe biroul lui.

120


— Nu, Harry, nu cred, zise Dumbledore, deşi... (iar avea o expresie serioas pe chip)... tot vreau s vorbesc cu tine...ă ă

Harry aştept , nervos, în timp ce Dumbledore îi vorbea,ă împreunându-şi vârfurile degetelor sale lungi.

— Trebuie s te întreb, Harry, dac nu cumva ai ceva s -mi spui,ă ă ă spuse el cu blânde e. Absolut orice.ţ

Harry nu ştiu ce s spun . Se gândi la Reacredin care strigase:ă ă ţă „Voi urma i, cei cu «sânge-mâl»!” şi la PoliPo iunea, care fierbea în baiaţ ţ Plâng cioasei Myrtle. Apoi se gândi la vocea imaterial pe care o auziseă ă de dou ori şi îşi aminti ce spusese Ron („S auzi voci, pe care nu leă ă poate auzi şi altcineva, nu este bine, nici chiar în lumea magiei”). Se gândi, de asemenea, la ce spunea toat lumea despre el şi groaza lui,ă din ce în ce mai mare, c ar putea fi înrudit cumva cu Salazar Viperin...ă

— Nu, zise Harry, nimic, domnule profesor...Dublul atac asupra lui Justin Finch-Fletchley şi contra lui Nick

Aproape-F r-de-Cap transformase frica de la început în panic , pur şiă ă simplu. Curios, cel mai tare p rea s -i îngriă ă joreze pe to i soarta lui Nickţ Aproape-F r-de-Cap. Ce anume putea s -i fac aşa ceva unei stafii, seă ă ă întrebau oamenii, ce putere îngrozitoare putea face r u cuiva care eraă deja mort? A fost un adev rat maraton spre casa de bilete pentruă Expresul de Hogwarts, elevii fiind dornici s se întoarc acas deă ă ă Cr ciun şi asta cât mai repede.ă

— În ritmul sta, vom fi singurii care vom mai r mâne aici, le spuseă ă Ron lui Harry şi Hermionei. Noi, Reacredin , Crabbe şi Goyle. Ceţă vacan „vesel ” o s avem!ţă ă ă

Crabbe şi Goyle, care f ceau întotdeauna ce f cea Draco,ă ă semnaser şi ei c r mâneau pe durata vacan ei.ă ă ă ţ

Dar Harry se bucura c majoritatea elevilor plecau.ăObosise s tot fie ocolit de toat lumea pe coridoare, de parc i-ar fiă ă ă

crescut col i sau ar fi putut s scuipe în orice moment otrav . S tul deţ ă ă ă şoapte, strig te de spaim şi de a fi ar tat cu degetul ori de câte oriă ă ă trecea pe lâng cineva.ă

Fred şi George, pe de alt parte, se distrau copios pe aceast tem ,ă ă ă f când tot ce le st tea în puteri s m rşă ă ă ă ăluiasc pe holuri în fa a luiă ţ Harry, strigând:

— Face i-i loc moştenitorului lui Viperin, trece un vr jitor maleficţ ă sut la sut !...ă ă

Percy dezaproba complet comportamentul lor.— Nu este de râs, le spusese el, rece.— Ah, d -te la o parte, Percy, zise Fred. Harry se gră ăbeşte!...— Da, îi inea isonul George, chicotind, se duce în Cameţ ra

Secretelor, unde ia ceaiul împreun cu servitorul s u cu col i!ă ă ţNici lui Ginny nu i se p rea amuzant.ă— Of, termina i, spunea ea de fiecare dat când Fred îl înţ ă treba pe

Harry care era urm toarea victim sau când Georă ă ge se pref cea c seă ă ap ra de Harry cu un c el mare de usturoi, ori de câte ori se întâlneau.ă ăţ

Pe Harry nu-l deranja, se sim ea mai bine la gândul c m car Fred şiţ ă ă

121


George credeau c ideea ca el s fie moşteniă ă torul lui Viperin era ridicol .ă Dar poznele lor p reau s -l enerveze pe Draco Reacredin , care afişa oă ă ţă fa extrem de acr , de fiecare dat .ţă ă ă

— Asta din cauz c „micu ul” crap de necaz c nu poate s spună ă ţ ă ă ă ă c de fapt el este moştenitorul, zise Ron, atotştiuă tor. Ştii c nu suportă ă s fie întrecut, iar tu culegi roadele faptă elor sale murdare.

— Nu pentru mult vreme, zise Hermione pe un ton satisă f cut.ă PoliPo iunea este aproape gata! O s scoatem adeţ ă v rul de la el foarteă curând...

În sfârşit se termin trimestrul şi o t cere la fel de dens ca z padaă ă ă ă se l s peste castel. Lui Harry i se p rea mai degrab liniştitor, decâtă ă ă ă trist, şi se bucura c el, Hermione şi fra ii Weasley erau st pâni peă ţ ă Turnul Cercetaşilor, ceea ce însemna c puteau s se joace de-aă ă Pocnitoarea Explodat , f r s deranjeze pe nimeni, sau s exersezeă ă ă ă ă netulbura i de cineva lec iile de duel. Fred, George şi Ginny seţ ţ hot râser s r mân la şcoal , în loc s se duc în Egipt, împreun cuă ă ă ă ă ă ă ă ă doamna şi domnul Weasley, s -l viziteze pe Bill. Percy, care dispre uiaă ţ ceea ce el cataloga drept „jocuri infantile”, nu petrecea prea mult timp în camera de zi a Cercetaşilor. Le spusese deja pompos c el petreceaă Cr ciunul la şcoal doar pentru c era de datoria lui s fie al turi deă ă ă ă ă profesori în timpul acelor vremuri de restrişte.

Veni şi diminea a Cr ciunului, rece şi alb . Harry şi Ron, singuriiţ ă ă care mai r m seser în dormitor, fur trezi i foarte devreme deă ă ă ă ţ Hermione, care d du buzna în untru, îmbră ă ăcat , având cadouri pentruă amândoi.

— Trezi i-v ! strig ea, dând la o parte draperiile de la feţ ă ă restre.— Hermione... ce cau i tu aici? zise Ron, ap rându-se de lumin cuţ ă ă

mâinile la ochi.— Cr ciun fericit! zise Hermione, aruncându-i cadoul. M-am trezit deă

vreo or şi am mai ad ugat nişte aripi dantelate. PoliPo iunea e gata!ă ă ţHarry se ridic repede, deodat treaz de-a bineleaă ă .— Eşti sigur ?ă— Sunt convins , zise Hermione, dându-l la o parte pe şoă bolanul lui

Ron, pentru a se putea aşeza la picioarele patului cu baldachin. Dac totă avem de gând s o facem, eu zic c ar trebui s o facem în seara asta!ă ă ă

În acel moment, Hedwig n v li în camer cu un pache el mic în cioc.ă ă ă ţ— Bun , zise Harry, fericit, în timp ce ea ateriz pe pat, ai începută ă

s vorbeşti cu mine din nou?ăÎl muşc uşor de ureche în semn de afec iune, o aten ie mult maiă ţ ţ

frumoas decât cadoul pe care i-l adusese şi care se dovedi a fi de laă familia Dursley. Îi trimiseser o scobitoare şi un bilet, în care îl întrebauă dac nu putea s r mân la Hogwarts şi pe timpul vacan ei de var .ă ă ă ă ţ ă

Celelalte cadouri de Cr ciun pe care le primi Harry erau cu adev rată ă dr gu e. Hagrid îi trimisese o cutie mare, plin cu caramelele lui, peă ţ ă care se hot rî s le mai înmoaie pu in la foc, înainte de a le mânca. Ronă ă ţ îi d duse o carte care se numea „Zbor pe ghiulea”, o carte cuă momentele cele mai interesante ale echipei sale favorite de Vâjtha , iarţ

122


Hermione îi cump rase o pan de scris sofisticat , de uliu. Harryă ă ă deschise şi ultimul cadou, care con inea un pulover tricotat de mân şi oţ ă pr jitur mare, cu prune, de la doamna Weasley. Citi felicitarea trimisă ă ă de ea cu un sentiment de vin , gândindu-se la maşina domnuluiă Weasley, care nu mai fusese v zut de când se lovise de Salcia B t uşă ă ă ă ă şi la mul imea de lucruri interzise, pe care le pl nuia, împreun cu Ronţ ă ă şi Hermione.

To i, chiar şi cei care erau îngrozi i c vor trebui s bea PoliPo iuneaţ ţ ă ă ţ mai târziu, se sim ir excelent la cina de Crţ ă ăciun, de la Hogwarts.

Marea Sal ar ta magnific. Nu numai c erau doisprezece brazi deă ă ă Cr ciun, pân în tavan, pres ra i cu z pad şi ghiră ă ă ţ ă ă lande groase de vâsc, dar de sus c deau fulgi de z pad feră ă ă meca i, usca i şi calzi. Dumbledoreţ ţ îi îndemn s cânte coă ă lindele lui preferate, Hagrid fredona din ce în ce mai tare, cu fiecare pahar de lichior de ou pe care îl bea, Percy, care nuă observase c Fred îi vr jise insigna de Perfect, astfel încât acum scria peă ă insign „Prost nac”, îi tot întreba de ce râă ă deau. Lui Harry pu in îi p saţ ă c Draco Reacredin f cea tot felul de observa ii r ut cioase în guraă ţă ă ţ ă ă mare, de la masa Viperinilor, referitoare la puloverul s u. Cu pu ină ţ noroc, avea s -şi ia revanşa asupra lui Dracă o, peste câteva ore.

Abia îşi terminaser cele trei por ii de budinc de Cr ciun, că ţ ă ă ă Hermione îi scoase din Marea Sal , pentru a duă ce la îndeplinire planul lor.

— Tot mai avem nevoie de nişte buc ele din cei în careăţ vă preschimba i, îi aten ion Hermione, de parc i-ar fi triţ ţ ă ă mis la supermarket s cumpere detergent. Şi evident, ar fi cel mai bine dacă ă a i lua ceva de la Crabbe şi Goyle, sunt cei mai buni prieteni ai lui Draco,ţ lor le-ar spune orice. Şi mai trebuie s ne asigur m c Goyle şi Crabbeă ă ă nu vor ap rea şi ei, în timp ce îl interog m.ă ă

Se opri pu in, dup care continu abia şoptit, ignorând fe eleţ ă ă ţ stupefiate ale lui Harry şi Ron:

— Am totul preg tit!ăLu în mân câteva pr jituri de ciocolat cu prune. Le-am umplut cuă ă ă ă

un banal Praf de Dormit. Nu trebuie decât s faă ce i în aşa fel, încât s leţ ă g seasc Crabbe şi Goyle. Doar şti i cât de lacomi sunt, le vor înfulecaă ă ţ imediat, cu siguran . Odat adormi i, smulge i-le nişte fire de p r şiţă ă ţ ţ ă ascunde i-i în dulapul cu m turi.ţ ă

Harry şi Ron se uitar unul la altul, neîncrez tori.ă ă— Hermione, nu cred...— Ar putea s ias tare urât...ă ăDar Hermione avu o sclipire de o el în ochi, nu foarte diferit de ceaţ ă

pe care o avea câteodat profesoara Minerva McGonagall.ă— PoliPo iunea nu are nici un efect f r firele de p r ale lui Crabbeţ ă ă ă

şi Goyle, spuse ea cu severitate. Vre i s -l inteţ ă rog m pe Reacredin sauă ţă nu?

— Of, bine, bine, zise Harry. Şi tu ce faci? Tu firele cui le smulgi?— Eu am ce îmi trebuie! zise Hermione, mândr , sco ând o sticluă ţ ţă

mic din buzunar şi ar tându-le unicul fir de p r din ea. ine i minteă ă ă Ţ ţ

123


când m-am b tut cu Milicent Bulstrode la ora de duel? Mi-a l sat asta caă ă amintire când încerca s m sugrume! Şi s-a mai şi dus acas deă ă ă Cr ciun... aşa c , nu va trebui decât s le spun Viperinilor c m-amă ă ă ă întors.

Hermione fugi s vad ce f cea PoliPo iunea, iar Ron îl privi peă ă ă ţ Harry cu o expresie îngrijorat , de parc s-ar fi apropiat Apocalipsa.ă ă

— Ai mai auzit vreodat de un plan în care atât de multeă lucruri pot s o ia razna?ă

Dar spre mirarea lui Harry şi Ron, prima parte a planului decurse f r incidente, exact cum spusese Hermione. Se strecurar în holul de laă ă ă intrare, dup ce b ur ceaiul de Cr ciun, aşteptându-i pe Crabbe şiă ă ă ă Goyle care r m seser singuri la masa Viperinilor, ca s mai înfuleceă ă ă ă vreo patru por ii de tart cu fructe. Harry plasase pr jiturile de ciocoţ ă ă lată la cap tul balustradei. Când îi z rir pe Crabbe şi pe Goyle ieşind dină ă ă Marea Sal , Harry şi Ron se ascunser în spatele armurilor de la uşa deă ă intrare.

— Cât de mult poate b ga un om în el? îi şopti Ron lui Harry,ă entuziasmat, în timp ce Crabbe îi ar t bucuros lui Goyle pr jiturile, peă ă ă care le şi înşf car .ă ă

Râzând ca proştii, le îndesar pe de-a-ntregul în gurile lor enorme.ă Timp de câteva secunde, mestecar amândoi cu l comie, pe fa a loră ă ţ fiind întip rit expresia triumfului. Apoi, f r s -şi schimbe expresiaă ă ă ă ă câtuşi de pu in, c zur la i la podea.ţ ă ă ţ

Greul abia acum venea... Trebuiau s -i ascund în dulaă ă pul cu m turi. Îi c rar cu greu, al turi de g le i şi m turi, dup care Harryă ă ă ă ă ţ ă ă smulse un smoc de fire epoase de pe capul lui Goyle şi Ron de laţ Crabbe. Le luar şi pantofii, pentru c ai lor erau mult prea mici pentruă ă nişte picioare enorme ca ale lui Crabbe şi Goyle. Apoi, înc nevenindu-leă s cread c f cuser aşa ceva, urcar gr bi i pân la toaleă ă ă ă ă ă ă ţ ă ta Plâng cioasei Myrtle.ă

Abia mai puteau s disting ceva din cauza fumului gros care ieşeaă ă din cabina în care Hermione amesteca po iunea. Acoperindu-şi fe ele cuţ ţ pelerinele, Harry şi Ron b tur înceă ă tişor la uş .ă

— Hermione?Auzir z ng nitul z vorului şi în uş se ivi Hermione, str lucind deă ă ă ă ă ă

încântare, dar şi îngrijorat . În spatele ei auă zir bolboroseala po iuniiă ţ miraculoase. Trei pocale de sticl st teau preg tite pe toalet .ă ă ă ă

— A i reuşit? întreb Hermione, pe ner suflate. Harry îi ar t fireleţ ă ă ă ă de p r ale lui Goyle.ă

— Bine... Am luat şi nişte haine de rezerv de la sp l toă ă ă rie, zise Hermione, ar tându-le un s cule . Ve i avea nevoie de numere maiă ă ţ ţ mari, când ve i fi Crabbe şi Goyle.ţ

To i trei se uitar în cazan. De aproape, licoarea p rea şi mai dens ,ţ ă ă ă un noroi închis la culoare, bolborosind leneş.

— Sper c am f cut totul cum trebuie, zise Hermione, reă ă citind nervoas pagina p tat din cartea „Po iuni extrem de puternice”. Înă ă ă ţ carte spune c ar trebui s ... O dat ce am b ut-o, avem o or până ă ă ă ă ă

124


când vom redeveni noi înşine...— Acum ce facem? şopti Ron.— O turn m în cele trei pocale şi punem firele de p r.ă ăHermione umplu fiecare dintre cele trei pahare cu licoare. Apoi, cu

mâna tremurând , l s s cad în primul paă ă ă ă ă har firul de p r al lui Milică ent Bulstrode.

Licoarea şuier tare, ca un ceainic pe foc, şi bolborosi cu mai multă ă putere. O secund mai târziu se f cu de un gală ă ben-boln vicios.ă

— Puah... esen de Milicent Bulstrode, zise Ron, privind dezgustat.ţă Pariez c are un gust îngrozitor.ă

— Şi acum, ale voastre, spuse Hermione.Harry arunc un fir de p r de la Goyle în paharul din mijloc şi Ron îlă ă

puse pe al lui Crabbe în ultimul pahar. Ambele pahare şuierar şiă bolborosir : cel cu firul Goyle se fă ăcu kaki, iar cel cu p rul lui Crabbe, ună maro-mâlos.

— Sta i pu in, zise Harry, în timp ce Ron şi Hermione se întinserţ ţ ă spre pahare. Ar fi bine s nu le bem aici: când ne vom transforma înă Crabbe şi în Goyle nu o s mai înc pem în toalet ! Iar Milicent Bulstrodeă ă ă nu-i nici ea o silfid !ă

— O idee foarte bun , zise Ron, deschizând uşa. S ne ducem fiecareă ă în cabine separate.

Având grij s nu verse nici o pic tur din PoliPo iune, Harry seă ă ă ă ţ duse în cabina de la mijloc.

— Gata? strig el.ă— Gata, se auzir vocile lui Ron şi Hermione.ă— Unu... doi... trei!Cu mâna la nas, Harry b u toat licoarea din dou înă ă ă ghi ituri mari.ţ

Avea gust de varz ars .ă ăImediat, stomacul începu s i se zbat , de parc ar fi înghi it nişteă ă ă ţ

şerpi vii. Chircit pe vine, se întreba dac îi va fi şi mai r u... O senza ieă ă ţ de foc i se întinse de la stomac prin picioare, pân în vârfurile degetelor.ă Apoi, gemând şi aşezându-se în patru labe, fu p truns de un sentimentă îngrozitor de topire, ca şi cum pielea de pe tot corpul îi fierbea, devenind cear încins , şi sub ochii lui începur s -i creasc mâinile, degetele i seă ă ă ă ă îngroşar , unghiile i se m rir , iar încheieturile i se umflau tot mai mult.ă ă ă Umerii i se întinser dureros, iar nişte pişc turi pe frunte îl anun au c îiă ă ţ ă creştea p r pân spre sprâncene. Veşmintele pocnir , pieptul i se umfl ,ă ă ă ă f cându-se ca un butoi c ruia urmau s -i plesneasc doagele, din clipă ă ă ă ă în clip . Picioarele agonizau în pantofii cu patru numere mai mici...ă

Totul se opri, la fel de repede cum începuse. Harry z cea cu fa a înă ţ jos pe podeaua rece, auzind-o pe Myrtle suspinând în cabina din fund. Cu greu, îşi scoase pantofii şi se ridic . Deci aşa era s fii Goyle... Cuă ă mâinile lui mari şi tremurânde, îşi scoase hainele, care îi erau acum cu jumătate de metru deasupra gleznelor, le îmbr c pe cele aduse deă ă Hermione şi îşi leg şireturile la pantofii ca nişte b rci ai lui Goyle.ă ă Întinse mâna s -şi dea p rul din ochi, dar d du doar peste sprânceneleă ă ă sale stufoase. Atunci, îşi d du seama c ochelarii erau cei care îiă ă

125


întunecau privirea, deoarece era evident c Goyle nu avea nevoie de ei.ă Şi-i d du jos de la ochi şi strig :ă ă

— V sim i i bine?ă ţ ţDar pe gur îi ieşi r cnetul r guşit al lui Goyle.ă ă ă— Da, se auzi din dreapta sa morm itul grav al lui Crabbe. Harryă

deschise uşa şi se duse în fa a oglinzii sparte. Goyleţ îl privea din oglindă cu nişte ochi posomorâ i, afunda i în orbite. Harry se sc rpina la ureche.ţ ţ ă La fel f cu şi Goyle. Se deschise uşa de la cabina lui Ron. Se privir unulă ă pe altul. În afar de faptul c era palid şi şocat, Ron era leit Crabbe, deă ă la tunsura-castron pân la mâinile lungi, de goril .ă ă

— Este incredibil, zise Ron, apropiindu-se de oglind şi pip ind nasulă ă teşit al lui Crabbe. Incredibil!

— Ar cam trebui s mergem, zise Harry, l rgind cureaua ceasului peă ă încheietura groas a lui Goyle. Mai trebuie s g sim camera de zi aă ă ă Viperinilor, sper c vom g si pe cineă ă va dup care s ne lu m...ă ă ă

Ron, care se uitase lung la Harry, spuse:— Nici nu î i po i da seama cât de ciudat este s -l vezi pe Goyleţ ţ ă

gândind!...B tur apoi la uşa lui Hermione.ă ă— Hai, trebuie s mergă em...Le r spunse o voce pi ig iat :ă ţ ă ă— Nu... nu cred c o s vin pân la urm . Duce i-v voi f r mine...ă ă ă ă ţ ă ă ă— Hermione, ştim c Milicent Bulstrode este urât , nu o s -şi deaă ă ă

nimeni seama c eşti tu...ă— Nu... z u aşa... cred c nu o s vin şi eu. Gr bi i-v , pierde iă ă ă ă ţ ă ţ

minute pre ioase!ţHarry se uit la Ron, uimit.ă— Acum semeni şi mai tare cu Goyle, zise Ron. Aşa arat de fiecareă

dat când îl întreab ceva vreun profesor.ă ă— Hermione, ai p it ceva? o întreb Harry prin uş .ăţ ă ă— Nu, nimic... M simt perfect... Hai, duce i-v ...ă ţ ăHarry se uit la ceas: trecuser deja cinci sau şase minuteă ă vitale

pentru ei.— Ne întâlnim tot aici, da? mai spuse el.Harry şi Ron deschiser uşa b ii cu grij , verificar dac aveau caleă ă ă ă ă

liber şi pornir .ă ă— Nu- i mişca mâinile aşa, îi şţ opti Harry lui Ron.— Cum?— Crabbe le ine destul de epene...ţ ţ— Aşa?— Da, e mai bine.Coborâr scara de marmur . Acum nu aveau nevoie decât de ună ă

Viperin care s -i duc la camera de zi... Dar nu era nimeni în jur.ă ă— Ai vreo idee? şopti Harry.— De obicei Viperinii vin la micul dejun din partea aia, zise Ron,

ar tând spre intrarea în pivni .ă ţăAbia îi ieşiser cuvintele acelea din gur , c şi ap ru pe acolo o fată ă ă ă ă

126


cu p rul lung şi cre .ă ţ— Nu te sup ra, zise Ron, ducându-se la ea, am uitat paroă la

camerei noastre de zi...— Poftim? zise fata, aproape jignit . Camerei ă noastre de zi? Eu sunt

din casa Ochi-de-Şoim.Se îndep rt , privindu-i b nuitoare.ă ă ăHarry şi Ron coborâr gr bi i treptele de piatr , adâncindu-se înă ă ţ ă

întuneric, paşii lor r sunând exact ca ai lui Crabbe şi Goyle, cândă picioarele lor mari atingeau sc rile. Începur s se team c nu le va fiă ă ă ă ă la fel de uşor cum speraser .ă

Culoarele întortocheate erau pustii. Merser din ce în ce mai adâncă sub şcoal , uitându-se tot timpul la ceas pentru a vedea cât timp leă r m sese. Dup un sfert de or , exact când mai aveau pu in şi îşiă ă ă ă ţ pierdeau tot calmul, auzir ceva în fa .ă ţă

— Ha! zise Ron, entuziasmat. Iat -l pe unul dintre ei! Silueta ieşeaă dintr-o camer l turalnic . Apropiindu-seă ă ă gr bi i, le pieri entuziasmulă ţ îns . Nu era un Viperin, era Percy.ă

— Ce cau i aici? întreb Ron, surprins. Percy p ru jignit.ţ ă ă— Asta nu este treaba voastr , spuse el, b os. Eşti Crabbe, nu?ă ăţ— P i... da..., zise Ron.ă— Atunci, duce i-v în camerele voastre imediat, spuse Percy, cuţ ă

asprime. În ultimul timp, a devenit periculos s te plimbi pe coridoareă întunecate.

— Dar tu? se r oi Ron.ăţ— Eu, zise Percy, îndreptându-şi umerii, sunt Perfect! N-o s mă ă

atace nimeni pe mine!Se auzi dintr-o dat o voce din spatele lui Harry şi Ron. Dracoă

Reacredin venea spre ei, şi pentru prima dat în via a lui, Harry seţă ă ţ bucur s -l vad .ă ă ă

— Aici era i, spuse el, uitându-se la ei. A i înfulecat ca porcii pânţ ţ ă acum? V-am c utat, vreau s v ar t ceva extrem de amuzant!ă ă ă ă

Reacredin îl privi pe Percy cu supţă erioritate.— Ce cau i aici, Weasley? se r oi el.ţ ăţPercy p ru enervat la culme.ă— Ar trebui s fii mai respectuos cu un Perfect al şcolii! r spunse el.ă ă

Nu-mi place atitudinea ta!Draco rânji şi le f cu semn lui Harry şi lui Ron s -l urmeze. Harry eraă ă

cât pe-aci s -i cear scuze lui Percy, dar se ab inu în ultimul moment.ă ă ţPlecar în urma lui Reacredin , care le spuse imediat ce d dură ţă ă ă

col ul spre un alt coridor:ţ— Şi Peter Weasley, sta...ă— Percy, îl corect Ron, imediat.ă— Nu conteaz , zise Draco. L-am v zut strecurându-se pe-aici înă ă

ultima vreme. Şi pot s pun pariu c ştiu ce pune la cale. Vrea s -lă ă ă prind pe moştenitorul lui Viperin, de unul singur.ă

Râse scurt, batjocoritor. Ron şi Harry îşi aruncar unul altuia priviriă îngrijorate.

127


Draco se opri în fa a unui perete de piatr , pe care nu se afla nimic.ţ ă— Mai zi-mi o dat , care e parola nou ? îl întreb el pe Harry.ă ă ă— Hm..., f cu Harry.ă— A, da... Sânge-pur! îşi aminti Draco, f r s fie atent la Harry.ă ă ăO uş ascuns în perete se deschise şi prin ea intr Draco, urmat deă ă ă

Harry şi Ron.Camera de zi a Viperinilor era foarte lung , o camer de subsol,ă ă

joas , cu pere ii şi tavanul din piatr de râu, de careă ţ ă atârnau l mpiă verzui, prinse de tavan cu lan uri. În fa a lor, sfârâia un foc sub unţ ţ şemineu foarte elaborat sculptat, iar în jurul lui, în scaune sculptate şi ele, se z reau siluetele celor câ iva Viperini care mai r m seser înă ţ ă ă ă şcoal .ă

— Aştepta i aici, le spuse Reacredin lui Harry şi Ron, îndrumându-iţ ţă c tre nişte scaune goale, departe de foc. M duc s -l iau... tocmai mi l-aă ă ă trimis tat l meu...ă

Întrebându-se ce vroia s le arate Draco, Harry şi Ron se aşezar ,ă ă încercând din r sputeri s par de-ai casei.ă ă ă

Draco se întoarse peste un minut, cu ceea ce p rea s fie un articolă ă t iat dintr-un ziar. Îl arunc să ă ub nasul lui Ron.

— O s te distrezi, spuse el.ăHarry v zu cum ochii lui Ron se m rir în urma şocului primit. Citiă ă ă

articolul repede, râse for at şi i-l d du lui Harry.ţ ăFusese decupat din „Profetul zilei” şi în el scria :

ANCHET LA MINISTERUL MAGIEIĂ

Arthur Weasley, Şeful Oficiului de Folosire Neregulamentar aă Obiectelor F cute de Încuia iă ţ , a pl tit ast zi o amend de cincizeci deă ă ă galeoni pentru c ă a vr jit o maşin f cut de Încuia iă ă ă ă ţ .

Domnul Lucius Reacredinţă, unul dintre guvernatorii Şcolii Hogwarts, de Magie, Farmece şi Vr jitoriiă , unde a aterizat maşina la începutul anului, a cerut demisia domnului Weasley. „Weasley a distrus bunul renume al Ministerului”, a declarat domnul Reacredinţă. „Este evident c nu esteă demn s dea legiă , iar ridicola Lege a Protec iei Încuia ilor ar trebui imediatţ ţ abrogat ”ă , a mai spus acesta.

Domnul Weasley nu a fost abordabil pentru a ne da o declara ieţ , îns so ia luiă ţ ie-a spus ziariştilor s dispar din fa a casei ei sau pune vampirul caseiă ă ţ pe ei.

— Ce zice i? zise Draco, ner bd tor, dup ce Harry îi înapoieţ ă ă ă articolul. Nu crede i c este amuzant?ţ ă

— Ha, ha, f cu Harry, negru de sup rare.ă ă— Arthur Weasley îi iubeşte pe Încuia i atât de mult, încât ar fi înţ

stare s -şi rup bagheta magic în dou şi s li se ală ă ă ă ă ăture, zise Reacredin , dispre uitor. Nici n-ai b nui c cei din familia Weasley auţă ţ ă ă sânge-pur, dup cum se comport ...ă ă

Chipul lui Ron, mai bine zis, al lui Crabbe, era şi mai slu it de mânie.ţ— Ce-i cu tine, Crabbe? s ri la el Draco.ă

128


— M doare stomacul, morm i Ron.ă ă— P i, du-te în aripa spitalului şi d -le un pumn lora cu „sânge-ă ă ă

mâl”, din partea mea, hohoti Draco. Şti i, m mir cţ ă ă„Profetul zilei” nu a raportat atacurile de la Hogwarts pân acum,ă

continu Draco, pierdut în gânduri. Presupun c Dumbledore încearc să ă ă ă acopere totul. O s fie m tr şit, dac atacurile mai continu . Tata a spusă ă ă ă ă tot timpul c Dumă bledore este cel mai r u lucru care i se putea întâmplaă şcolii. Iubeşte copiii de Încuia i. Un director adev rat nu ar fi permisţ ă niciodat ca viermele la de Creevey s fie acceptat în şcoal .ă ă ă ă

Reacredin începu s fac poze cu un aparat invizibil de fotografiatţă ă ă şi îl imita pe Colin cu cruzime, dar cu mult realism: „Potter, pot s - i facă ţ o poz , Potter? Po i s -mi dai un autograf? Po i s - i ling pantofii, te rog,ă ţ ă ţ ă ţ Potter?” Îşi l s mâinile în jos şi se uit la Harry şi Ron.ă ă ă

— Ce-i cu voi, cu amândoi?Harry şi Ron se str duir s râd , şi, deşi cu mare întâră ă ă ă ziere, Draco

p ru satisf cut. Aşa erau Crabbe şi Goyle, reacă ă ionau mai încet...ţ— Sfântul Potter, prietenul stora cu sânge de mitocan, zise Reacredin ,ă ţă

încet. Altul f r sentimente de vr jitor adev rat, altfel n-ar umbla cuă ă ă ă smintita aia cu „sânge-mâl”, Granger... Şi toat lumea crede c el esteă ă moştenitorul lui Viperin!

Harry şi Ron erau cu sufletul la gur : cu siguran Reacredin urmaă ţă ţă s le spun în urm toarele dou secunde c el era. Dar imediat...ă ă ă ă ă

— Tare aş vrea s ştiu cine este, zise Draco, iritat. L-aşă putea ajuta...Ron r mase cu gura c scat , astfel încât Crabbe p rea şi maiă ă ă ă

retardat decât înainte. Draco nu observ , iar Harry, gândind rapid,ă spuse:

— Dar trebuie s b nuieşti pe cineva...ă ă— Ştii c nu, Goyle, de câte ori trebuie s v spun? izbucă ă ă ni

Reacredin . Şi nici tata nu vrea s -mi spun nimic despre ultima datţă ă ă ă când a fost deschis Camera. Desigur, era acum cincizeci de ani, înainteă s se fi n scut el, dar ştie multe şi zice c a fost inut totul secret. Ziceă ă ă ţ c ar fi suspect, dac aş şti prea multe. De un singur lucru sunt sigur:ă ă ultima dat când a fost deschis Camera Secretelor, a murit unul cuă ă „sânge-mâl”. Aşa c este doar o problem de timp pân va fi omorâtă ă ă unul dintre ei... De data asta... sper s fie Granger, spuse el cuă satisfac ie.ţ

Ron încleşt pumnii gigantici ai lui Crabbe. Ştiind c Ron s-ar da deă ă gol dac l-ar pocni pe Draco, Harry îi arunc o privire sfredelitoare şi îiă ă spuse lui Draco:

— Ştii cumva dac a fost prins persoana care a deschis cameraă ă data trecut ?ă

— A, nu..., dar oricine o fi fost a fost exmatriculat, cu siguran , ziseţă Reacredin . Probabil c înc mai zace în Azkabaţă ă ă n.

— Azkaban? repet Harry, nedumerit.ă— Azkaban, închisoarea vr jitoriloră , Goyle, spuse Reacredin ,ţă

privindu-l descump nit. Z u aşa, dac ai fi pu in mai încet la minteă ă ă ţ decât eşti, ai lua-o înapoi!

129


Se foi neliniştit în scaun şi spuse:— Tata zice c ar trebui s m dau la fund şi s -l las pe moşă ă ă ă tenitorul

lui Viperin s -şi fac treaba. Zice c şcoala are nevoie într-adev r de oă ă ă ă cur enie general , s fie înl turate gunoaiele, de genul celor cuăţ ă ă ă „sânge-mâl”, dar c el nu vrea s se bage. Aşa e, acum este ocupată ă pân peste cap. Şti i c Ministerul Magiei a f cut un raid la conaculă ţ ă ă nostru, s pă t mâna trecut ?ă ă

Harry încerc s compun din fa a inert a lui Goyle ună ă ă ţ ă chip îngrijorat.— Da..., zise Draco. Din fericire, nu au g sit mare lucru. Tata areă

nişte chestii foarte valoroase, de Magie Neagr . Dar noroc c avemă ă propria noastr ascunz toare secret , sub podeaua din salon...ă ă ă

— Ah!... exclam Ron.ăReacredin se uit la el. Harry, de asemenea. Ron se înroşi tot.ţă ă

Chiar şi p rul i se f cu roşu. Nasul i se lungea încetişor... Li se terminaseă ă ora! Ron redevenea el însuşi, iar dup privirea îngrozit pe care i-oă ă arunc lui Harry, probaă bil c şi lui i se întâmpla acelaşi lucru.ă

Amândoi se ridicar dintr-o s ritur .ă ă ă— Ceva de stomac, gemu Ron, şi f r s mai zic nimic o zbughiră ă ă ă ă

din camera de zi a Viperinilor, se strecurar prin peretele de piatr şiă ă sperar din tot sufletul c Draco nu observase nimic. Harry sim ea cumă ă ţ îi alunecau acum din picioare pantofii enormi ai lui Goyle şi trebuia s seă in de haine, în timp ce se tot micşora. Urcar gr bi i, împiedicânţ ă ă ă ţ du-se

la tot pasul, treptele care d deau spre întunecatul hol de la intrare, dină care r zb teau nişte bufnituri în buşite. Veneau din dulapul cu m turi,ă ă ă ă unde îi închiseser pe Crabbe şi Goyle. L sându-le pantofii la uşaă ă dulapului, o zbughir în şosete, urcând câte dou trepte pe scara deă ă marmur spre toaleta Plâng cioasei Myrtle.ă ă

— Ei bine, nu a fost o total pierdere de timp, gâfâi Ron, închizândă uşa de la toalet , în urma lor. Ştiu c nu l-am descoperit pe atacator, dară ă îi scriu mâine tat lui meu şi îi spun s caute sub podeaua salonului luiă ă Reacredin .ţă

Harry îşi cercet fa a în oglinda spart . Revenise la noră ţ ă mal. Îşi puse ochelarii, în timp ce Ron b tu la uşa cabinei în care se închiseseă Hermione.

— Hermione, ieşi, avem o gr mad de lucruri s - i povesă ă ă ţ tim...— Pleca i! f cu Hermione, speriat . Harry şi Ron se uitar unul laţ ă ă ă

altul.— Ce s-a întâmplat? zise Ron. Ar fi trebuit s - i fi revenită ţ pân acum,ă

noi suntem normali...Dar Plâng cioasa Myrtle âşni pe uşa cabinei. Harry nu o v zuseă ţ ă

niciodat atât de fericit .ă ă— Aaaaaah, s vede i numai, spuse ea. Este îngrozitoare! Auziră ţ ă

cum se deschide z vorul şi ap ru Hermione, susă ă pinând, cu mantia trasă pe cap.

— Care-i problema? întreb Ron, neliniştit. Ai r mas cu ă ă nasul lui Milicent sau ceva de genul acesta?

Hermione îşi d du mantia de pe cap şi Ron se lipi de chiuveta dină

130


spatele lui.Fa a îi era acoperit cu blan neagr . Ochii îi deveniser galbeni şi îiţ ă ă ă ă

ieşeau nişte urechi lungi şi ascu ite din p r.ţ ă— E-Era un fir de p r de pisic ! strig ea. Pro-Probabil c Milicentă ă ă ă

Bulstrode are o pisic ! Şi li-licoarea nu trebuia folosit pentruă ă transform ri în animale!ă

— Ah, nu! f cu Ron.ă— Acum o s vezi şi tu cum e s râd cineva de tine, zise Myrtle,ă ă ă

vesel .ă— În ordine, Hermione, zise Harry, repede. Te ducem în aripa

spitalului: Madam Pomfrey nu pune niciodat prea multe întreb ri...ă ăLe lu ceva timp pân o convinser pe Hermione s ias din baie.ă ă ă ă ă

Plâng cioasa Myrtle îi zori, râzând în hohote şi strigând dup Hermione:ă ă— Stai s vezi când o s afle toat lumea c ai coad !ă ă ă ă ă

131


— CAPITOLUL XIII —JURNALUL EXTREM DE SECRET

Hermione r mase în aripa spitalului câteva s pt mâni.ă ă ăCând se întoarse toat lumea din vacan a de Cr ciun, circul ună ţ ă ă

zvon tulbur tor c ar fi disp rut, şi to i au crezut c a fost atacat . Atâ iaă ă ă ţ ă ă ţ elevi treceau prin aripa spitalului, încercând s o z reasc , încât Madamă ă ă Pomfrey îi puse un paravan în jurul patului, pentru a o scuti de ruşinea de a fi văzut cu o fa p roas .ă ţă ă ă

Harry şi Ron o vizitau în fiecare dup -amiaz . La începerea nouluiă ă trimestru, îi aduceau temele din ziua respectiv .ă

— Dac mi-ar creşte mie must i, aş face bucuros o pauz cuă ăţ ă înv atul, zise Ron într-una din seri, punând un teanc de c r i peăţ ă ţ noptiera Hermionei.

— Fii serios, Ron, trebuie s in pasul, zise Hermione, vioaie.ă ţEra mult mai bine dispus având în vedere c îi disp ruse p rul deă ă ă ă

pe fa şi ochii îi redeveneau încet-încet c prui.ţă ă— Presupun c nu ave i alte piste? ad ug ea în şoapt , în aşa felă ţ ă ă ă

încât s nu o aud Madam Pomfră ă ey.— Nimic, zise Harry, deziluzionat.— Eram atât de sigur c era Draco, zise Ron pentru a o suta oar .ă ă— Ce-i aia? întreb Harry, ar tând cu degetul spre ceva auriu, careă ă

ieşea de sub perna Hermionei.— Doar o felicitare de Îns n toşire Grabnic , zise Hermione, repede,ă ă ă

încercând s o ascund , dar Ron fu mai rapid. O scoase de sub pern , oă ă ă deschise şi citi cu voce tare:

Domnişoarei Grange,Mult s n tateă ă ă , din partea îngrijoratului s u profesoră , Gilderoy

Lockhart, Ordinul Merlin, Clasa a III-a, Membru de Onoare al Ligii de „Ap rareă contra Magiei Negre” şi de trei ori la rând câştig tor al premiului „Celă mai Fermec tor Zâmbet”ă , oferit de s pt mânalul „Vr jitoarea”ă ă ă .

Ron o privi pe Hermione, scârbit.— Dormi cu asta sub pern ?ăDar Madam Pomfrey o sc p pe Hermione de r spuns, venind cuă ă ă

doza de medicament.— Nu-i aşa c Lockhart este cel mai superficial şi pref cut individ,ă ă

din câ i cunoşti tu? îl întreb Ron pe Harry, în timp ce ieşeau din camerţ ă ă şi se îndreptau spre Turnul Cercetaşilor.

Plesneal le d duse atât de multe teme, încât Harry bă ă ănuia c vaă ajunge în anul VI, pân le va termina. Tocmai îl auzea pe Ron c spuneaă ă c îi p rea r u c nu o întrebase pe Hermione câte cozi de şobolaniă ă ă ă trebuie puse la o licoare de Creştere a P rului, când un r cnet venit dă ă e undeva, de deasupra lor, le sparse timpanele.

— E Filch, morm i Harry, amândoi ascunzându-se în capul sc rilor şiă ă

132


ciulindu-şi urechile.— Crezi c a mai fost atacat cineva? zise Ron, încordat. St tură ă ă

nemişca i, cu capetele îndreptate în direc ia dinţ ţ care venise vocea lui Filch, care li se p ruse chiar isteric .ă ă

— ... şi mai mult munc pentru mine! S sp l pe jos toat noapteaă ă ă ă ă , de parc nu am destule de f cut! Nuă ă , s-a umplut paharul, m duc laă Dumbledore...

Paşii se îndep rtar şi auzir de departe cum trânti uşa.ă ă ăÎşi scoaser capetele de dup col . Cu siguran c Filch strigase deă ă ţ ţă ă

la locul lui obişnuit de supraveghere. Erau din nou pe culoarul unde fusese atacat Doamna Norris. Dintr-oă ochire, v zur motivul pentruă ă care Filch f cuse criza de isteă rie. Un şuvoi de ap inundase jum tate deă ă coridor şi parc înc mai n v lea de sub uşa toaletei, în care se aflaă ă ă ă Plângăcioasa Myrtle. În acel moment, dat fiind c Filch nu mai ipa,ă ţ puteau auzi gemetele Plâng cioasei Myrtle, r sunând din toalet .ă ă ă

— Acum ce-a mai p it? zise Ron.ăţ— Hai s mergem s vedem, spuse Harry, ridicându-şi veşminteleă ă

pân deasupra gleznelor şi p şind prin şuvoaiele de ap pân la uşa cuă ă ă ă pl cu a „Defect”, pe care o ignorar ca de obicei, şi intrar .ă ţ ă ă

Plâng cioasa Myrtle se v ita, dac era posibil, mai tare ca niciodat .ă ă ă ă Se pare c se ascunsese în cabina ei obişnuit . Era întuneric în baieă ă pentru c lumân rile fuseser stinse de şiroaiele de ap care îmbibaseră ă ă ă ă pere ii şi podeaua.ţ

— Ce s-a întâmplat, Myrtle? zise Harry.— Cine eşti? gemu Myrtle, distrus . Iar ai venit s mai arunci cuă ă

ceva în mine?Harry se duse pân la cabina ei şi spuse:ă— De ce aş arunca eu cu ceva în tine?— Nu m întreba pe mine, strig Myrtle, adus de un alt val, cu şiă ă ă

mai mult ap , care se sparse pe podeaua deja îmbiă ă bat . St teamă ă liniştit şi îmi vedeam de treaba mea, când cineva a crezut c esteă ă amuzant s arunce cu o carte în mine...ă

— Dar tu nu po i fi lovit de o carte pe care o arunc cineţ ă ă va în tine, zise Harry, cu în elepciune. Ar trece prin tine, nu?ţ

Mai bine ar fi t cut... Myrtle pufni ridicându-se şi bomă b nind de zor:ă— Hai s arunc m cu to ii cu c r i în Myrtle, c ea tot nu poate s leă ă ţ ă ţ ă ă

simt ! Zece puncte dac o nimeri i în stomac! Cincizeci de puncte dacă ă ţ ă îi trece prin cap! Ei bine, ha, ha, ha! Foarte frumos joc, n-am ce zice!

— Cine a aruncat cu cartea în tine, pân la urm ? întreb Harry.ă ă ă— Nu ştiu... eu doar st team aici pe toalet , gândindu-mă ă ă la

moarte, şi mi-a trecut cartea chiar prin cap, zise Myrtle, privindu-i cu ochi mari. Este pe aici, a luat-o apa...

Harry şi Ron se uitar sub chiuvet , unde le ar ta Plână ă ă g cioasaă Myrtle. Pe jos, z cea o carte sub ire. Avea o copert neagr , jerpelit , şiă ţ ă ă ă era la fel de ud ca toate celelalte lucruri din toalet . Harry se aplec s-oă ă ă ridice, dar Ron ridic subit mâna şi îl opri.ă

— Ce-i? întreb Harry.ă

133


— Ai înnebunit? spuse Ron. Poate fi periculoas .ă— Periculoas ? zise Harry, râzând. Las-o balt , cum ar puă ă tea fi

periculoas ?ă— Poate nu m crezi, zise Ron, care privea concentrat cartea, dară

unele dintre c r ile confiscate de Ministerul Maă ţ giei — mi-a spus tata — î i ardeau ochii. Şi toat lumea care a citit „Sonetele unui vr jitor” aţ ă ă vorbit în rime tot restul vie ii. Iar o vr jitoare b trân , din Bath, avea oţ ă ă ă carte pe care o citeai încontinuu, f r s te mai po i opri! Erai nevoit să ă ă ţ ă tr ieşti cu nasul în ea, inând-o într-o mân şi încercând s faci treabă ţ ă ă ă numai cu o mân ! Şi...ă

— Bine, bine, am în eles ce vrei s spui, zise Harry. C r ulia z ceaţ ă ă ţ ă pe jos, îmbibat de ap .ă ă

— Oricum, nu vom afla nimic, pân nu ne vom uita la ea, zise el,ă furişându-se pe la spatele lui Ron şi ridicând-o.

Harry îşi d du seama imediat c era un jurnal, iar 'anul care abia seă ă mai vedea pe copert îi spunea c era vechi de cincizeci de ani. Îlă ă deschise ner bd tor. Pe prima pagin desluşi numele „T. D. Cruplud”ă ă ă scris cu o cerneal care se întinsese, din cauza apei.ă

— Stai pu in, zise Ron, care se apropiase şi el cu grij şi se uitaţ ă peste um rul lui Harry. Am mai auzit de numele sta... T. D. Cruplud aă ă primit un premiu pentru servicii aduse şcolii acum cincizeci de ani.

— De unde, Dumnezeu, ştii asta? întreb Harry, uimit.ă— Pentru c Filch m-a pus s -i lustruiesc scutul de vreo cincizeci deă ă

ori, când am fost pedepsit, spuse Ron, înc suă p rat. Era cea pe care amă râgâit cu melci. Dac ai şterge ă o or întreag o chestie lipicioas de peă ă ă un nume, i-ai aminti şi tu de el!ţ

Harry dezlipi paginile ude. Nu era nimic pe ele, nici m car ceva deă genul „Ziua de naştere a M tuşii Mabel” sau „Programare la dentist, laă trei şi jum tate”.ă

— Nu a scris niciodat nimic în el, spuse Harry, dezaă m git.ă— Oare de ce ar fi vrut cineva s -l arunce? zise Ron, curios.ăHarry întoarse jurnalul şi v zu scris pe coperta din spate numeleă

unui vânz tor de ziare de pe Strada Vauxhall, Londra.ă— Probabil c avea p rin i Încuia i, zise Harry cu în elepă ă ţ ţ ţ ciune, altfel

nu cump ra un jurnal de pe Strada Vauxhall...ă— Oricum, nu ne ajut la nimic, zise Ron şi coborî vocea. Cincizeciă

de puncte, dac o arunci prin nasul lui Myrtle.ăHarry îns puse jurnalul în buzunar.ă

*

Hermione p r si aripa spitalului, f r must i, coad sau blan , laă ă ă ă ăţ ă ă începutul lui februarie. În prima ei sear , înapoi, în Turnul Cercetaşilor,ă Harry îi ar t jurnalul lui T. D. Cruplud şi îi povesti cum l-au g sit.ă ă ă

— Oooh..., s-ar putea s aib puteri ascunse, zise Hermione,ă ă entuziasmat , pip ind şi examinând cu aten ie jurnalul.ă ă ţ

— Dac este aşa, înseamn c le ascunde foarte bine, zise Ron,ă ă ă

134


ironic. Sau poate c e timid. Nu în eleg de ce nu-l arunci, Harry!ă ţ— Tare aş vrea s ştiu de ce a încercat cineva s -l arunce, ziseă ă

Harry. Şi nu m-ar deranja dac aş afla şi de ce a luat Cruplud un premiuă pentru servicii deosebite aduse şcolii...

— Ar fi putut fi orice, zise Ron. Poate c a luat treizeci de N.O.V.-uriă sau a salvat vreun profesor de vreo caracati uriţă aş . Poate c a vrut s-oă ă omoare a doua oar pe Myrtle, le-ar f cut o favoare tuturor...ă ă

Dar Harry îşi d du seama dup expresia preocupat de pe fa aă ă ă ţ Hermionei c şi ea se gândea la acelaşi lucru, ca şi el.ă

— Ce-i? întreb Ron, uitându-se când la unul, când la altul.ă— P i, Camera Secretelor a fost deschis acum cincizeci de ani, nu-iă ă

aşa? spuse Harry, aşa a zis Reacredin .ţă— Da..., zise Ron, încet.— Şi acest jurnal este de acum cincizeci de ani, zise Hermione, atingându-l

emo ionat .ţ ă— Şi ce dac ?ă— Doamne, Ron, trezeşte-te, exclam Hermione. Ştim c persoanaă ă

care a deschis ultima dat Camera Secretelor a fost exmatriculat ă ă acum cincizeci de ani. Şi mai ştim c acest T. D. Cruplud a primit un premiuă pentru servicii deosebite aduse şcolii acum cincizeci de ani. P i, ce-ar fiă dac Cruplud a primit premiul pentru c ă ă l-a prins pe moştenitorul lui Vi-perin? Jurnalul lui ne-ar spune totul, în mod normal: unde este Camera, cum s-o deschizi, ce fel de creatur tr ieşte în ea. Persoana care este înă ă spatele atacurilor de acum nu şi-ar prea dori ca jurnalul s fie pe undevaă la vedere, nu-i aşa?

— Este o teorie str lucită ă, Hermione, zise Ron, cu un singur mic defect: nu este nimic scris în jurnal.

Îns Hermione îşi scoase bagheta din ghiozdan.ă— S-ar putea s fie cerneal invizibil ! şopti ea. Atinse jurnalul deă ă ă

trei ori şi spuse:— Aparecium!Nu se întâmpl nimic. F r s se descurajeze, Hermione îşi b g iară ă ă ă ă ă

mâna în ghiozdan şi scoase ceva ce sem na cu o gum de şters, de ună ă roşu-aprins.

— Este o Dezv luitoare, mi-am luat-o de pe Aleă ea Diagon, spuse ea.Şterse cu putere pe fila pe care scria 1 Ianuarie. Nu se întâmpl nimic.ă— Asculta i-m pe mine, n-ave i ce s g si i în el, zise Ron. Crupludţ ă ţ ă ă ţ

a primit un jurnal de Cr ciun şi nu s-a obosit s scrie nimic în el!ă ăHarry nu putea s -şi explice ce îl f cuse s nu arunce jură ă ă nalul lui

Cruplud la gunoi. Ciudat era c , deşi ă ştia c jură nalul era gol, continua să dea pagin dup pagin , de parcă ă ă ă ar fi fost o poveste, pe care vroia s oă termine... Cu toate c Harry era convins c nu mai auzise niciodată ă ă numele T. D. Cruplud pân atunci, i se p rea c avea o însemn tateă ă ă ă pentru el, ca şi când Cruplud ar fi fost un prieten pe care îl avusese când era foarte mic, pe jum tate uitat. Dar era absurd, nu avusese niciodată ă prieteni, înainte s vin la Hogwarts, avusese grij Dudley de asta.ă ă ă

Oricum, Harry era hot rât s afle mai multe despre Cruplud, aşa că ă ă

135


în ziua urm toare, într-o pauz , se duse în camera trofeelor pentru aă ă examina premiul special primit de Cruplud, înso it de o Hermione,ţ curioas foc, şi un Ron, adus cu for a, care le spunea c el v zuseă ţ ă ă camera trofeelor cât s -i ajung o via întreag .ă ă ţă ă

Scutul de aur roşcat, primit de Cruplud, era pitit într-o vitrin dintr-ăun col . Nu era nici un detaliu despre motivele pentru care îi fuseseţ acordat („Şi asta nu e r u deloc, ar fi câştigat în importan şi eu l-aş fiă ţă lustruit şi azi!” zise Ron). Totuşi i-au g sit numele lui Cruplud pe oă medalie de Merit în Magie, şi pe o list cu foştii Şefi de promo ie.ă ţ

— sta pare s fi fost ca Percy, zise Ron, strâmbând din nas,Ă ă dezgustat. Perfect, Şef de promo ie... probabil c era cel mai bun laţ ă toate orele!

— O spui de parc ar fi ceva r u, zise Hermione, pe o un ton destulă ă de jignit.

Soarele începuse iar s str luceasc asupra şcolii. În casă ă ă tel, atmosfera era mai plin de speran . Nu mai fuseser atacuri de laă ţă ă Justin şi Nick Aproape-F r-de-Cap, iar profeă soara L star anun fericită ţă ă c m tr gunle erau pline de toane şi secretoase, semn c în curândă ă ă ă urmau s lase copiă l ria în urm .ă ă

— Cum le dispare acneea, o s fie bune de replantat iar şi, o auziă ă Harry spunându-i lui Filch, într-o dup -amiaz . Şi dup asta, peste pu ină ă ă ţ timp, le t iem şi le punem la fiert. O s-o recape i pe Doamna Norris câtă ţ ai clipi.

Poate c moştenitorul lui Viperin îşi pierduse curajul, b nuia Harry.ă ă Probabil c era din ce în ce mai riscant s deschizi Camera Secretelor,ă ă acum c toat şcoala era vigiă ă lent şi b nuitoare. Poate c monstrul, sauă ă ă ce-o fi fost acolo, se preg tea de hibernare pentru al i cincizeci de ani...ă ţ

Ernie Macmillan de la Astropufi nu avea aceeaşi viziune frumoas . Încă ă mai era convins c Harry era vinovatul, c „se d duse de gol” la Clubulă ă ă Dueliştilor. Peeves înr ut ea lucrurile, ap rând tot timpul peă ăţ ă coridoarele aglomerate şi cântând „Vai, Potter, r ule...” Mai nou,ă inventase şi un dans pe m sur ...ă ă

Se pare c Gilderoy Lockhart era convins c el însuşi f cuseă ă ă atacurile s înceteze. Harry îl auzise spunându-i asta profesoareiă McGonagall, în momentul în care Cercetaşii intrau la ora de „Transfigurare”.

— Nu cred c vor mai fi probleme, Minerva, zisese el, cu o privireă atotştiutoare şi f când cu ochiul. Cred c de data aceasta Cameraă ă Secretelor a fost închis pe vecie. Vinovatul trebuie s fi ştiut c eraă ă ă doar o problem de timp pân s -l prind. A reac ionat logic şi s-a oprit,ă ă ă ţ înainte s îl distrug! Ştii, în acest moment şcoala are nevoie de cevaă care s -i riă dice moralul, s ştearg amintirile nepl cute din trimestrulă ă ă trecut! Acum nu spun mai multe, dar cred c am g sit exact ceea ceă ă trebuie...

Îşi mângâie nasul şi se îndep rtă ă.Ideea lui Lockhart care avea s ridice moralul tuturor s-a l murit peă ă

paisprezece februarie, la micul dejun. Harry nu reuşise s doarm destulă ă

136


din cauza antrenamentului prelungit de Vâjtha , din noaptea careţ trecuse, şi ajunse gr bit în Marea Sal , pu in mai târziu. Pentru moment,ă ă ţ crezu c nu nimerise unde trebuia.ă

Pere ii erau plini cu flori mari şi roz, fosforescente. Şi chiar mai r uţ ă de atât, din tavanul albastru-pal c deau iniă mioare micu e, de hârtie.ţ Harry se duse la masa Cercetaşilor, unde st tea Ron, care se uitaă scârbit, şi Hermione, care era foarte bine dispus .ă

— Ce se întâmpl ? îi întreb Harry, aşezându-se şi cur ându-şiă ă ăţ costi a afumat de inimioarele de hârtie.ţ ă

Ron ar t spre masa profesorilor, prea dezgustat pentru a vorbi.ă ă Lockhart, îmbr cat în nişte veşminte roz-fosforesă cent, pentru a se asorta cu ornamentele, încerca s fac liă ă nişte. Profesorii de lâng el aveauă nişte chipuri împietrite. De unde st tea, Harry o vedea pe profesoaraă McGonagall strângând din din i. Plesneal ar ta de parc i-ar fi dat cineţ ă ă ă -va s bea o can de PlusSchelet.ă ă

— La mul i ani, de Ziua Îndr gosti ilor! strig Lockhart. Şi da i-miţ ă ţ ă ţ voie s le mul umesc celor patruzeci şi şase de peră ţ soane care mi-au trimis felicit ri pân acum! Da, eu am preg tit aceast mic surpriză ă ă ă ă ă pentru voi to i... şi înc nu s-a terminat!ţ ă

Lockhart b tu din palme şi îşi f cur apari ia vreo duzin de piticiă ă ă ţ ă obraznici. Nu oricum îns . Lockhart îi pusese s poară ă te aripi de aur şi să aib harpe.ă

— Prietenii mei, cupidonii c r tori de scrisori! tun Lockhart. Vor roiă ă ă prin şcoal ducându-v scrisorile! Dar disă ă trac ia nu se opreşte aici! Suntţ convins c vor dori şi colegii mei s intre în atmosfera acestei s rb tori!ă ă ă ă Ce-ar fi s -l rug m pe profesorul Plesneal s ne arate cum se încroă ă ă ă -peşte o Po iune a Iubirii! Iar în timp ce o prepar , profeţ ă sorul Flitwick vă va vorbi despre vr jile prin care v pute i face iubi i! Ah, vulpoiul b trân,ă ă ţ ţ ă ştie multe despre asta, mai dihai ca oricare dintre noi!

Profesorul Flitwick îşi îngrop fa a în mâini, iar Plesneal avea oă ţ ă expresie de te f cea s crezi c prima persoan care avea s -i cear oă ă ă ă ă ă Po iune a Iubirii va fi nevoit s bea otrav în loc...ţ ă ă ă

— Te rog, Hermione, spune-mi c n-ai fost tu una dintre ceiă patruzeci şi şase care l-au felicitat, zise Ron, în timp ce ieşeau din Marea Sal , ducându-se la prima or .ă ă

Hermione deveni brusc foarte ocupat s -şi caute orarul în geantă ă ă şi nu r spunse.ă

Toat ziua, piticii n v lir în clase pentru a aduce feliciă ă ă ă t ri, spreă disperarea profesorilor, iar mai târziu în acea sear , în timp ce Cercetaşiiă urcau spre ora de „Farmece şi Vr ji”, unul din ei îl ajunse din urm peă ă Harry.

— Hei, tu! 'Arry Potter! strig un pitic, extrem de am rât, care îşiă ă f cea loc cu coatele prin mul ime.ă ţ

Îngrozit la gândul de a primi o felicitare de Sfântul Valentin, de fa cu to iţă ţ elevii din primul an, printre care se întâmpla s fie şi Ginny Weasley,ă Harry încerc s scape. Piticul îns se strecur prin aglomera ie, lovindu-ă ă ă ă ţi pe to i în fluierele picioarelor, şi ajunse la el, înainte ca Harry s maiţ ă

137


poat face vreun pas.ă— Am un mesaj muzical pe care trebuie s i-l dau personal lui 'Arryă

Potter, spuse el, zdr ng nind la harp , într-un fel amenin tor.ă ă ă ţă— Nu aici, îi şopti Harry, încercând s scape.ă— Stai pe loc! morm i piticul, tr gându-l înapoi, de ghă ă iozdan.— D -mi drumul! se r sti Harry, smucindu-se.ă ăCu un pârâit puternic, ghiozdanul i se rupse în dou . C r ile,ă ă ţ

bagheta, pergamentul şi pana i se rev rsar pe podea, iar c limara cuă ă ă cerneal se r sturn , împroşcând toă ă ă tul în jur. Harry se gr bi s le ridice,ă ă înainte s înceap pitiă ă cul s cânte, blocând tot coridorul.ă

— Ce se întâmpl aici? se auzi vocea rece, t r g nat , a lui Dracoă ă ă ă ă Reacredin .ţă

Harry începu s -şi bage înnebunit totul în ghiozdanul rupt, dorindu-ăşi cu disperare s dispar , înainte ca Draco s aud felicitarea muzicală ă ă ă ă de Sfântul Valentin.

— Ce e toat nebunia asta? spuse un alt glas familiar şi ap ru Percyă ă Weasley.

Z p cit, Harry încerc s o ia la fug , dar piticul îl înşfac deă ă ă ă ă ă genunchi, f cându-l s se pr buşeasc la podea.ă ă ă ă

— Aşa, spuse el, stând pe gleznele lui Harry, iat feliciă tarea ta de Sfântul Valentin:

Ochii-i sunt verzi ca nişte broaşte murate, P rul îi este negru caă pana de corb

Al meu aş vrea s fieă , f r doar şi poateă ă , Eroul ce l-a-nvins pe-al Întunericului Lord.

Harry ar fi dat tot aurul lui de la Gringotts, numai s se fac nev zută ă ă în acel moment. F când-o pe grozavul şi stră ăduindu-se s râd al turi deă ă ă ceilal i, se ridic , cu picioarele amor ite din cauza piticului. În acest timp,ţ ă ţ Percy Weasley încerca din r sputeri s -i împr ştie pe cei care râdeau cuă ă ă lacrimi.

— Haide i, haide i, a sunat de cinci minute, la clase, spuse el,ţ ţ uşuind nişte elevi mai mici. Şi tu, Reacredin ...ţă

Aruncând o privire, Harry îl v zu pe Reacredin cum se aplec şiă ţă ă înşf c ceva. Rânjind, le ar t lui Crabbe şi Goyle acel lucru, iar Harry îşiă ă ă ă d du seama c era chiar jurnalul lui Cruplud.ă ă

— D -mi-l înapoi, zise Harry, abia şoptit.ă— Sunt curios ce a scris Potter în jurnal..., zise Reacredin , care eraţă

evident c nu observase anul de pe copert şi credea c este jurnalul luiă ă ă Harry.

Se l s o t cere de moarte. Ginny privea când la jurnal, când laă ă ă Harry, îngrozit .ă

— D -mi-l, Draco, zise Percy, t ios.ă ă— Dup ce arunc un ochi, zise Reacredin , r ut cios, vână ţă ă ă turând

jurnalul spre Harry.Percy continuă:— În calitate de Perfect al şcolii...Dar Harry îşi pierduse r bdarea. Îşi scoase bagheta şi strig :ă ă

138


— Expelliarmus!La fel cum f cuse Plesneal când îl dezarmase pe Lockă ă hart. Jurnalul

âşni în aer din mâna lui Draco. Ron îl prinse, zâmbind mul umit.ţ ţ— Harry! strig Percy. Nu sunt permise vr jile pe coriă ă doare! Voi fi

nevoit s - i fac raport, s ştii!ă ţ ăDar lui Harry nu-i p sa, îl biruise pe Reacredin , şi asta valoraă ţă

oricând mai mult decât cinci puncte luate de la Cercetaşi. Draco era livid de furie, iar când trecu Ginny pe lâng el, intrând în clasa ei, strigă ă r zbun tor în urma ei:ă ă

— Se pare c nu i-a prea pl cut felicitarea ta lui Harry!ă ăGinny îşi acoperi fa a cu mâinile şi fugi în clas . Încrânţ ă cenat, îşi

scoase şi Ron bagheta, dar Harry îl d du de o parte. Nu era indicat caă Ron s -şi petreac toat ora de „Fară ă ă mece şi Vr jitorii” scuipând melci...ă

Abia când ajunser la ora profesorului Flitwick, Harry observ cevaă ă ciudat la jurnalul lui Cruplud. Toate celelalte c r i erau înmuiate înă ţ cerneal roşie, jurnalul îns era la fel de curat ca înainte s se fi v rsată ă ă ă c limara pe el.ă

Încerc s -i spun lui Ron, dar acesta se chinuia iar şi cu baghetaă ă ă ă lui. Din cap tul baghetei ieşeau baloane mov şi nu mai era atent laă nimic altceva.

*

Harry se duse primul la culcare în acea sear , pe de o parte din cauz că ă ă nu mai putea s -i aud pe Fred şi pe George cântând: „Ochii-i sunt verziă ă ca nişte broaşte murate”, iar pe de alta, pentru c vroia s examinezeă ă înc o dat jurnalul lui Cruplud. Ştia c Ron credea c era doară ă ă ă o pierdere de timp.

Harry se aşez pe patul s u şi r sfoi paginile goale, dară ă ă nici una din ele nu avea nici cea mai mic urm de cerneal pe ea. Apoi scoase oă ă ă c limar nou din sertarul de la nopă ă ă tier , scufund pana în ea şi l s să ă ă ă ă cad o pic tur pe priă ă ă ma pagin a jurnalului.ă

Cerneala str luci pentru câteva secunde şi apoi, de parc ar fi fostă ă absorbit de hârtie, disp ru. Entuziasmat, Harry îşi înmuie pana pentruă ă a doua oar şi scrise: „M numesc Harry Potter.”ă ă

Cuvintele str lucir pentru o clip pe pagin şi se scuă ă ă ă fundar şi eleă f r urm . Apoi, într-un sfârşit, se întâmpl ceva.ă ă ă ă

Sub ochii lui, pe pagin ap rur cuvinte, cu propria lui cerneal , peă ă ă ă care Harry nu le scrisese niciodat .ă

„Hello, Harry Potter. M numesc Tomas Crupludă . Cum ai dat peste jurnalul meu?”

Aceste cuvinte disp rur repede, dar nu înainte ca Harryă ă s fiă început s scrie iar şi.ă ă

„Cineva a încercat s îl arunce la WC...”ăAştept emo ionat r spunsul lui Cruplud.ă ţ ă„Noroc c mi-am scris memoriile într-un mod mai duraă bil, decât cu

cerneală. Am ştiut întotdeauna c vor fi unii oameni care nu vor dori caă

139


jurnalul meu s Re citită .”„Ce vrei s spui?” scrise iar Harry, f când o pat de cerneal , deă ă ă ă

emo ionat ce era.ţ„Vreau s spun c jurnalul acesta con ine m rturii ale unor lucruriă ă ţ ă

îngrozitoare, care au fost trecute sub t cereă , lucruri care s-au întâmplat la Hogwarts...”

„Şi eu sunt acum la Hogwarts”, scrise Harry, repede. „Şi au început s se întâmple lucruri stranii. Ştii ceva despre Camera Secretelor?”ă

Inima îi b tea s -i sparg pieptul. R spunsul lui Cruplud veniă ă ă ă repede, scrisul devenindu-i mai neglijent, de parc s-ar fi gr bit s -iă ă ă spun tot ce ştia.ă

„Bineîn eles c ştiu de Camera Secretelorţ ă . Pe vremea mea, ne-au spus c ă era o legendă, c nu există ă. Dar era o minciună. Când eram în anul V la Hogwarts, Camera a fost deschis şi monstrul a atacat mai mul i eleviă ţ , omorând o fat pân la urmă ă ă. Eu l-am prins pe cel care deschisese Camera şi acesta a fost exmatriculat. Dar directorul de atunci, profesorul Dippet, ruşinat de faptul c se întâmplase aşa ceva la Hogwartsă , mi-a interzis să spun adev rulă . A inventat o poveste cum c fata ar G murit într-ună accident ciudat. Mi-au dat un trofeu adorabil, lucios şi gravat, pentru deranjul meu şi m-au avertizat s -mi in guraă ţ . Dar eu ştiam c se poată e repeta. Monstrul a tr it în continuareă , iar cel care a avut puterea s îl eliberezeă nu a fost închis.”

Harry aproape c r sturn c limara, gr bindu-se s r să ă ă ă ă ă ă pund .ă„Se întâmpl iar şi acum. Au avut loc trei atacuri şi nimeni nu pareă ă

s ştie cine este în spatele lor. Cine a fost data trecut ?”ă ă„Pot s - i ar t dac vreiă ţ ă ă , veni r spunsul lui Crupludă , nu trebuie s mă ă

crezi pe cuvânt. Te pot duce în amintirea mea din noaptea când l-am prins.”Harry ezit , cu pana deasupra jurnalului. Ce vroia s spun Cruplud?ă ă ă

Cum ar putea fi transportat în memoria altcuiva? Privi încordat spre uşa camerei, care începuse s devin tot mai întunecoas . Când privi iară ă ă jurnalul, v zu cum se formau noi cuvinte.ă

„Da-mi voie s - i ar tă ţ ă .”„OK!”Paginile jurnalului începur s se r sfoiasc singure, de parc le-ară ă ă ă ă

fi b tut un vânt puternic, şi r mase deschis la jum tatea lunii iunie. Cuă ă ă gura c scat , Harry v zu cum miă ă ă cu ul p trat al zilei de treisprezeceţ ă iunie se transforma într-un ecran minuscul de televizor. Cu mâinile tremurându-i pu in, ridic încet jurnalul, pentru a-şi apropia ochiul deţ ă micu a fereastr , şi, înainte s -şi dea seama ce se întâmpla, fu împinsţ ă ă înainte. Fereastra se l rgea şi sim i cum corpul lui p r sea patul şi eraă ţ ă ă aruncat cu capul înainte prin deschizătura paginii, într-un vârtej de culori şi umbre.

Sim i cum picioarele îi ajung pe p mânt şi r mase nemişţ ă ă cat, tremurând, în timp ce formele şterse din jurul lui se materializar .ă

Îşi d du seama imediat unde era. Camera rotund cu portreteleă ă adormite era biroul lui Dumbledore..., dar nu era Dumbledore cel care st tea în spatele biroului. Un vr jitor usc iv şi pl pând, chel în afaraă ă ăţ ă

140


câtorva smocuri albe, citea o scrisoare la lumina lumân rii. Harry nu-lă v zuse niciodat pe acest om.ă ă

— M scuza i, spuse el cu o voce nesigur , nu am vrut s vă ţ ă ă ă deranjez...

Dar vr jitorul nici nu se uit la el. Continu s citeasc , încruntându-ă ă ă ă ăse pu in. Harry se apropie de biroul s u şi îng im :ţ ă ă ă

— Hm... acum, o s plec, da?ăVr jitorul îl ignor în continuare. P rea c nici nu-l auzise. Crezândă ă ă ă

c vr jitorul ar putea fi surd, Harry ridic vocea.ă ă ă— M scuza i c v-am deranjat, eu m duc, aproape strig el.ă ţ ă ă ă

Vr jitorul împ turi scrisoarea, oftând, se ridic , trecu peă ă ă lâng Harry,ă f r s se uite la el, şi se duse s trag draperiă ă ă ă ă ile de la ferestre.

Cerul din spatele ferestrei era roşu-rubiniu. P rea s fie la asfin it.ă ă ţ Vr jitorul se întoarse la biroul s u, se aşez şi b tu cu degetele pe birou,ă ă ă ă privind spre uş .ă

Harry privi în jur. Nici o pas re phoenix, nici un instruă ment argintiu... Aceasta era Şcoala Hogwarts pe care o cunoscuse Cruplud şi acel vr jitor necunoscut era directorul de odinioar , nu Dumbledore, iară ă el, Harry, nu era nimic mai mult decât o n luc , absolut invizibil pentruă ă ă oamenii de acum cincizeci de ani.

Cineva b tu la uş .ă ă— Intr , zise vr jitorul b trân, pe un ton şters.ă ă ăIntr un b iat de vreo şaisprezece ani, dându-şi jos pă ă ăl ria ascu it .ă ţ ă

O insign str lucitoare de Perfect îi str lucea pe piept. Era mult mai înaltă ă ă decât Harry, dar avea şi el p rul negru ca t ciunele.ă ă

— Ah, Cruplud..., zise directorul.— Dorea i s m vede i, domnule director Dippet? întreb Cruplud.ţ ă ă ţ ăP rea încordat.ă— Ia loc, zise Dippet. Tocmai am citit scrisoarea pe care mi-ai trimis-o...— A, f cu Cruplud şi se aşez , inându-şi mâinile încleşă ă ţ tate.— Dragul meu, zise Dippet cu blânde e, nu este posibil s te las sţ ă ă

r mâi la şcoal pe parcursul verii. Sunt convins c vrei s te duci acasă ă ă ă ă în vacan ...ţă

— Nu, zise Cruplud imediat, prefer s r mân la Hogwarts decât să ă ă m întorc la... la...ă

— În vacan e stai într-un orfelinat de Încuia i, dac nu m înşel?ţ ţ ă ă— Da, domnule, zise Cruplud, înroşindu-se pu in.ţ— Ai p rin i Încuia i?ă ţ ţ— Pe jum tate, domnule, zise Cruplud. Tat l, Încuiat, mamaă ă

vr jitoare...ă— Şi ambii t i p rin i au...ă ă ţ— Mama mea a murit chiar dup ce m-am n scut, domă ă nule. Cei de

la orfelinat mi-au spus c a tr it cât s m boteze: Tomas, dup tat lă ă ă ă ă ă meu, Dorlent, dup bunicul meu.ă

Dippet tuşi, în semn de compasiune.— Uite care este treaba, Tom, oft directorul, aş fi putut face nişteă

aranjamente speciale pentru tine, dar având în vedere situa ia de fa ...ţ ţă

141


— V referi i la atacuri, domnule? întreb Cruplud, iar lui Harry îiă ţ ă s ri inima din piept şi se apropie, fiindu-i fric s nu piard vreună ă ă ă cuvânt.

— Exact, zise directorul. Dragul meu, în elege c aş fi completţ ă nes buit, dac te-aş l sa s r mâi la castel dup ce se încheieă ă ă ă ă ă trimestrul. Mai ales dup tragedia asta... moartea acelei biete feti e...ă ţ Vei fi mult mai în siguran la orfelinat. De fapt, Ministerul Magieiţă discut chiar acum despre închiă derea şcolii. Nu ne-am apropiat deloc de... hm... sursa tuturor acestor nepl ceri...ă

Ochii lui Cruplud se m rir .ă ă— Domnule, dac ar fi prins persoana respectiv ... dac ar reveniă ă ă ă

totul la normal...— Ce vrei s spui? zise Dippet, sub iindu-şi glasul- şi îndreptându-seă ţ

în scaun. Cruplud, vrei s spui c ştii ceva despre aceste atacuri?ă ă— Nu, domnule, zise Cruplud, repede.Dar Harry era convins c era genul de „nu” pe care i-l spusese şi elă

lui Dumbledore...Dippet se pleoşti iar, profund dezam git.ă— Po i s pleci, Tom...ţ ăCruplud se ridic şi ieşi ca o furtun din camer . Harry îl urm .ă ă ă ăCoborâr pe scara în spirala mişc toare, ajungând la balaă ă urul de

piatr de pe coridorul întunecat. Cruplud se opri, iar Harry f cu la fel,ă ă nesc pându-l din ochi. Harry îşi d duă ă seama c Tom era într-o mareă dilem . Îşi muşca buza, frună tea îi era încre it ...ţ ă

Apoi, de parc ar fi ajuns dintr-o dat la o hot râre, plec , Harryă ă ă ă mergând t cut în urma lui.ă

Nu se mai întâlnir cu nimeni pân când ajunser în holul de laă ă ă intrare, când un vr jitor înalt, cu p rul şi barba castanie, îl strig peă ă ă Cruplud, dinspre scara de marmur .ă

— Ce faci, unde te plimbi la ora asta, Tom?Harry r mase tablou. Acel vr jitor era nimeni altul decât ună ă

Dumbledore cu cincizeci de ani mai tân r!...ă— Am fost chemat la director, domnule, zise Cruplud.— P i, du-te la culcare, zise Dumbledore, aruncându-i lui Crupludă

aceeaşi privire p trunz toare, pe care Harry o cuă ă noştea atât de bine. E mai bine s nu cutreieri coridoarele în ultima vreme. De când...ă

Oft din r runchi, îi ur lui Cruplud „noapte bun ” şi se îndep rt .ă ă ă ă ă ă Cruplud îl urm ri cu privirea pân disp ru şi apoi, gr bit, coborî trepteleă ă ă ă de piatr c tre pivni . Harry se inu pe urmele lui, foarte emo ionat.ă ă ţă ţ ţ

Dar spre dezam girea lui Harry, Cruplud nu îl condusese în vreună tunel ascuns sau la vreo trec toare secret , ci chiar în clasa unde seă ă ineau orele de „Po iuni” ale lui Plesneal . Tor ele nu fuseser aprinse şiţ ţ ă ţ ă

Harry abia îl z ri pe Cruplud, stând încremenit în uş şi privind de-aă ă lungul coridorului.

Harry avea impresia c st teau acolo de cel pu in o or . Nu îl vedeaă ă ţ ă decât pe Cruplud la uş , uitându-se prin deschiă z tur şi aşteptând,ă ă încremenit ca o statuie. Tocmai când Harry nu mai era atât de încordat

142


şi începuse s -şi doreasc s se întoarc în prezent, auzi cevaă ă ă ă mişcându-se de partea cealalt a uşii.ă

Cineva se strecura pe hol. Îl auzi trecând pe lâng clasa în care erauă ascunşi ei. Cruplud, t cut ca o umbr , ieşi pe uşa întredeschis şi îlă ă ă urm , Harry mergând pe vârfuri dup el, uitând c nu putea s -l audă ă ă ă ă nimeni.

Timp de vreo cinci minute au mers dup paşi, pân când Cruplud seă ă opri brusc, cu capul în direc ia din care veneauţ alte zgomote. Harry auzi cum se deschidea o uş , scâr âind, şi apoi auzi o voce şoptit şiă ţ ă r guşit :ă ă

— Haide... trebuie s te duc de aici... haide... în cutie... Era cevaă familiar la glasul acela...

Cruplud ieşi repede de dup col . Harry p şi şi el în urma lui. V zuă ţ ă ă silueta întunecat a unui b iat enorm, gheă ă muit în fa a unei uşi deschise,ţ cu o cutie extrem de mare lâng elă .

— Bun seara, Rubeus, zise Cruplud, t ios. B iatul închise uşa,ă ă ă trântind-o, şi se ridic .ă

— Ce cau i aici, Tom? Cruplud se apropie.ţ— Atât i-a fost, spuse el. Voi fi nevoit s te predau justi iei, Rubeus.ţ ă ţ

S-ar putea s închid şcoala, dac nu se opresc ă ă ă atacurile...— Ce vrei s ...ă— Nu cred c ai inten ionat s omori pe cineva. Dar monşă ţ ă trii nu sunt

cele mai potrivite animale de cas . Presupun c i-ai dat drumul să ă ă alerge şi...

— N-a omorât pe nimeni niciodat ! spuse b iatul uriaş, lipină ă du-se de uşa închis .ă

Din spatele s u, Harry auzi un fâşâit ciudat.ă— Haide, Rubeus, zise Cruplud apropiindu-se şi mai tare. P rin iiă ţ

feti ei omorâte vor fi mâine aici. Singurul lucru pe care îl poate faceţ Hogwarts pentru ei este s -i asigure c monstrul care le-a ucis fiă ă ica este nimicit...

— Dar n-a f cut-o el! r cni b iatul, vocea r sunându-i pe coridorulă ă ă ă întunecat. Nu ar face aşa ceva! Niciodat !ă

— D -te la o parte, zise Cruplud, sco ându-şi bagheta. Vraja luiă ţ lumin subit coridorul cu o rev rsare de lumin .ă ă ă

Uşa din spatele b iatului se deschise cu asemenea for , încât îlă ţă arunc în peretele opus. Din camer ieşi ceva ce îl f cu pe Harry să ă ă ă scoat un ip t strident şi înfricoşat, pe care nimeni în afar de el nuă ţ ă ă p ru s îl fi auzit.ă ă

Un uriaş corp p ros şi o încâlceal de picioare negre, lic rulă ă ă nenum ra ilor ochi şi o pereche de cleşti ascu i i...ă ţ ţ ţ

Cruplud îşi ridic bagheta iar, îns era prea târziu. Creatura îl zbură ă ă la o parte, în fuga ei nebun , traversând coridorul şi disp rând după ă ă col . Cruplud se ridic cu greu, urm -rindu-l cu privirea, ridic iarţ ă ă ă bagheta, dar b iatul s ri asupra lui, îi smulse bagheta şi îl arunc iar laă ă ă p mânt, strigând:ă

— NUUUUUUU!

143


Totul se învârti, întunericul se aşternu deplin, Harry sim i cum seţ pr buşeşte şi ateriz pe patul s u din Turnul Ceră ă ă cetaşilor, cu jurnalul lui Cruplud z când deschis pe stomacul s u.ă ă

Înainte s aib timp s -şi trag r suflarea, se deschise uşa şi înă ă ă ă ă camer intr Ron.ă ă

— Aici erai..., spuse el.Harry se ridic . Tremura şi era lac de sudoare.ă— Ce-i cu tine? zise Ron, privindu-l îngrijorat.— A fost Hagrid, Ron. Hagrid a deschis Camera Secretelor acum cincizeci de ani!

144


— CAPITOLUL XIV —CORNELIUS FUDGE

Harry, Ron şi Hermione ştiau c Hagrid avusese dintotă deauna o pasiune nefericit pentru creaturi mari şi fioă roase. În timpul primului lor an la Hogwarts încercase s creasc un dragon în c b nu a lui şi aveauă ă ă ă ţ s -şi aminteasc înc mult vreme de alt monstru, un câine cu treiă ă ă ă capete, pe care îl botezase „Fluffy”. Şi Harry era convins c Hagrid, copilă fiind, dac ar fi auzit c era un monstru ascuns undeă ă va, în castel, ar fi f cut orice s -l z reasc m car. Fusese conă ă ă ă ă vins, probabil, c era mareă p cat ca monstrul s stea închis de atâta timp, merita şi el s -şi maiă ă ă întind puzderia de piă cioare... Harry îşi şi imagina un Hagrid de treisprezece ani încercând s -i pun zgard şi les monstrului. Dar era laă ă ă ă fel de sigur c lui Hagrid nici nu-i trecuse prin minte s omoare peă ă cineva.

Harry aproape c îşi dorea s nu fi aflat niciodat cum func ionaă ă ă ţ jurnalul lui Cruplud. Înc o dat şi înc o dat , Ron şi Hermione îl puseră ă ă ă ă s le povesteasc ce v zuse, pân când se s tur şi de povestit şi deă ă ă ă ă ă discu iile care urmau, mai mult sau mai pu in legate de ce le povestiseţ ţ el.

— S-ar putea ca Tom s se fi înşelat, zise Hermione. Poate c o fiă ă fost alt monstru care ataca oamenii...

— Dar câ i monştri crezi c pot fi în castelul sta? întreb Ron,ţ ă ă ă posomorât.

— Am ştiut de la început c Hagrid a fost exmatriculat, zise Harry,ă mâhnit. Şi probabil c atacurile s-au terminat dup ce a fost dat Hagridă ă afar de la şcoal . Dac nu ar fiă ă ă fost aşa, Cruplud nu şi-ar fi primit premiul... Ron încerc o alt strategie.ă ă

— Cruplud cam seam n cu Percy... Cine l-a pus s -l pârasă ă ă c peă Hagrid, îmi spune i şi mie?ţ

— Dar, Ron, monstrul omorâse pe cineva..., zise Hermione.— Iar Cruplud ar fi trebuit s se întoarc într-un orfelinat de Încuia iă ă ţ

dac se închidea Hogwarts, zise Harry. Îl în eleg prea bine...ă ţRon îşi muşc buza, apoi îi veni alt idee:ă ă— Tu te-ai întâlnit cu Hagrid pe Aleea Nocturn, nu-i aşa, Harry?— Da, cump ra un insecticid contra melcilor carnivori, spuse Harry,ă

repede.T cur to i trei. Dup o pauz lung , Hermione puse cea mai greaă ă ţ ă ă ă

întrebare dintre toate, pe un ton nesigur:— Crede i c ar trebui s mergem s -l întreb m pe Hagrid despreţ ă ă ă ă

toate astea?— Ar fi o vizit tare haioas , zise Ron. Bun , Hagrid, ia zi, tu ai dată ă ă

drumul vreodat unei chestii p roase şi s lbatice prin castel?ă ă ăPân la urm , hot râr s nu-i spun nimic lui Hagrid... Doar dacă ă ă ă ă ă ă

nu va mai avea loc un alt atac. Au trecut zile dup zile f r nici o şoaptă ă ă ă a vocii f r corp, începuser s spere c nu vor fi nevoi i s vorbească ă ă ă ă ţ ă ă

145


niciodat cu Hagrid despre motivul pentru care a fost exmatriculat. Erauă aproape patru luni de când fuseser împietri i Justin Finch-Fletchley şiă ţ Nick Aproape-F r-de-Cap şi toat lumea p rea s cread c atacatorul,ă ă ă ă ă ă oricine o fi fost el, renun ase o dat pentru totţ ă deauna. Peeves se s turase în sfârşit de cântecul s u „Vai, Potter, r ule!” La un momentă ă ă dat, Ernie Macmillan îl rugase foarte politicos pe Potter s -i dea oă g leat cu îngr ş minte de broasc la ora de „Ierbologie”, iar în martieă ă ă ă ă m tr gunele au dat o petrecere pe cinste în Sera 3, spre mareaă ă încântare a profesoarei L star.ă

— În momentul în care vor începe s se mute dintr-ună ghiveci în altul, e semn c s-au maturizat complet, îi spuse ea lui Harry. Atunci, îi vomă putea învia pe cei din aripa spitalului.

*

Elevii din anul II aveau un nou subiect de gândire în vacan a de Paşti.ţ Venise momentul s -şi aleag materiile pentru anul III, un lucru pe careă ă Hermione, cel pu in, îl trata cu mult seriozitate.ţ ă

— Ne pot influen a întreg viitorul, le spuse ea lui Harry şi lui Ron, înţ timp ce parcurgeau liste întregi cu noile materii, bifându-le.

— Eu nu-mi doresc decât s renun la ora de „Po iuni”, zise Harry cuă ţ ţ obid .ă

— Nu putem, zise Ron, mâhnit. Trebuie s p str m vechile materii,ă ă ă altfel aş fi sc pat de ora de „Ap rare contra Magiei Negre”.ă ă

— Dar este foarte important s ştii s te aperi! s ri Hermione,ă ă ă şocat .ă

— Nu în felul în care pred Lockhart, zise Ron. N-am înv at nimică ăţ de la el, în afar c nu trebuie s eliberez niciodat vreo zân .ă ă ă ă ă

Neville Poponea primise scrisori de la to i vr jitorii şi vr jitoareleţă ţ ă ă din familia lui, to i sf tuindu-l ce cursuri s aleag . Z p cit şi îngrijorat,ţ ă ă ă ă ă st tea şi citea lista cu materiile noi, cu limba scoas de un cot,ă ă întrebând în stânga şi în dreapta dac „Aritman ia” pare mai grea caă ţ „Rimele antice”.

Dean Thomas, care ca şi Harry crescuse printre Încuia i, rezolvţ ă problema aruncând cu bagheta spre list cu ochii închişi şi alegândă cursurile pe care c zuse. Hermione nu se l s influen at de nimeni şiă ă ă ţ ă se înscrise la toate!

Harry zâmbea posomorât gândindu-se la ce ar spune Unchiul Vernon şi M tuşa Petunia dac ar încerca s discute cu ei cariera lui înă ă ă ale vr jitoriei. Asta nu însemna c nu primiă ă se nici o îndrumare: Percy Weasley abia aştepta s -i împ ră ă t şeasc din experien a sa.ă ă ţ

— Depinde unde vrei s ajungi, Harry, spuse el. Nu este nicioă dată prea devreme s te gândeşti la viitor, aşa c î i recoă ă ţ mand „Previziuni despre viitor”. Se spune c „Studiul Încuă ia ilor” e o pierdere de vreme,ţ dar eu sunt de p rere c vră ă ăjitorii ar trebui s cunoasc bineă ă comunitatea non-magic , mai ales în cazul în care au de gând s lucrezeă ă în strâns leg tur cu ei... Tat l meu, de exemplu, trebuie s aib de aă ă ă ă ă ă

146


face cu Încuia ii tot timpul. Fratele meu, Charlie, a fost întotdeaunaţ genul de om c ruia i-a pl cut s stea în mijlocul naturii, aşa c a optată ă ă ă pentru „Grija pentru creaturile non-magice”. Alege ce te caracterizeaz ,ă Harry.

Dar singurul lucru la care Harry sim ea c este bun era Vâjtha . Pânţ ă ţ ă la urm , alese aceleaşi materii noi ca şi Ron, gândindu-se c dac nu oă ă ă s ştie nimic, m car avea un priă ă eten care s -i dea o mân de ajutor.ă ă

*

Urm torul meci de Vâjtha al echipei Cercetaşilor era cu echipaă ţ Astropufilor. Baston insista cu antrenamentele în fiecare sear , după ă cin , aşa c Harry abia mai avea timp pentru altceva în afar de Vâjthaă ă ă ţ şi teme. Pe de alt parte, antrenamentele decurgeau din ce în ce maiă bine, sau cel pu in erau din ce în ce... mai uscate, iar seara dinainteaţ meciului de sâmb t , când urc în camera lui pentru a-şi l sa m tura,ă ă ă ă ă sim i c şansele echipei Cercetaşilor la cup nu fuţ ă ă seser niciodat maiă ă bune ca în acel moment.

Dar buna lui dispozi ie nu dur mult. La cap tul sc rilor, st teaţ ă ă ă ă Neville Poponea , care îl întâmpin disperat:ţă ă

— Harry, nu ştiu cine a f cut-o!... Eu aşa le-am g sit...ă ăPrivindu-l speriat pe Harry, Neville deschise uşa.Lucrurile din cuf rul lui Harry fuseser aruncate prină ă toat camera.ă

Pelerina sa z cea sfâşiat pe jos. Aşternutul fusese tras de pe pat şiă ă sertarul din şifonierul s u fusese scos, iar con inutul v rsat pe saltea.ă ţ ă

Harry se apropie de pat, uluit, strângând nişte pagini rupte din „C l torii cu trolii”.ă ă

În timp ce el şi Neville traser p turile înapoi pe pat, intrar înă ă ă înc pere Ron, Dean şi Seamus. Dean strig :ă ă

— Ce s-a întâmplat, Harry?— Habar n-am, zise Harry.Ron examina veşmintele lui Harry. Toate buzunarele erau întoarse

pe dos.— Cineva a c utat ceva, zise Ron. Lipseşte ceva?ăHarry începu s -şi ridice lucrurile şi s le arunce la loc în cuf r. Abiaă ă ă

când arunc ultima carte a lui Lockhart la loc, realiz ce lipsea.ă ă— A disp rut jurnalul lui Cruplud, îi spuse el încet lui Ron.ă— Poftim?Harry ieşi pe uş , iar Ron se lu dup el. Se duser gră ă ă ă ăbi i în cameraţ

de zi, care era goal pe jum tate, şi se aproă ă piar de Hermione, careă st tea singur , citind o carte nuă ă mit „Poeme antice pe în elesulă ţ tuturor”.

Hermione fu îngrozit de veştile pe care le auzi.ă— Dar... doar un Cercetaş ar fi putut s -l fure... Nimeni altcineva nuă

ne ştie parola!— Exact, zise Harry.

147


*

Ziua urm toare, se trezir într-un soare orbitor şi într-o adiereă ă uşoar , revigorant .ă ă

— Condi ii perfecte pentru Vâjtha ! zise Baston, entuziasţ ţ mat, la masa Cercetaşilor, umplând farfuriile membrilor echipei cu omlet .ă Harry, m nânc , ai nevoie de un mic dejun consistent!ă ă

Harry îi privea p trunz tor pe cei de la masa Cerceă ă taşilor, încercând s -şi dea seama dac noul posesor al jură ă nalului lui Cruplud se afla în fa a ochilor s i. Hermione îi tot spunea s raporteze furtul, dar lui Harryţ ă ă nu-i pl cea ideea. Ar fi trebuit s -i spun unui profesor totul despreă ă ă jurnal şi câ i oameni ştiau de ce fusese Hagrid exmatriculat acumţ cincizeci de ani? Nu vroia s fie cel care reînvia trecutulă .

În timp ce p r sea Marea Sal , împreun cu Ron şi Heră ă ă ă mione, pentru a se duce s -şi ia echipamentul de Vâjtha , Harry ad ug o altă ţ ă ă ă grij , foarte serioas , listei care creşteaă ă v zând cu ochii. Abia p şise peă ă scara de marmur , când auzi iar vocea: ă „Omor... de data asta... las -m să ă ă sfâşii... s rupă ...” Url din to i r runchii şi Ron şi Hermione se dep rtară ţ ă ă ă de el, alarma i.ţ

— Vocea! zise Harry, privind peste um r. Am auzit-o iar... Voi nu?ăRon cl tin din cap, cu ochii cât cepele. Hermione, pe de alt parte,ă ă ă

îşi plesni fruntea cu mâna.— Harry... cred c tocmai am în eles ceva!... Trebuie s m duc laă ţ ă ă

bibliotec !ăâşni în sus, pe sc rile spre bibliotec .Ţ ă ă

— Ce a în eles?! zise Harry, nedumerit, înc uitându-se în jur,ţ ă încercând s -şi dea seama de unde venisă e vocea.

— Mult mai multe decât mine, zise Ron, cl tinând din cap.ă— Dar de ce trebuie s se duc la bibliotec ?!ă ă ă— Pentru c asta face Hermione mereu, zise Ron, ridiă când din

umeri. În momente de derut , hai la bibliotec !ă ăHarry r mase nemişcat, încercând s aud iar vocea, dar începuseă ă ă

s ias lumea din Marea Sal , discutând aprins, în drum spre terenul deă ă ă Vâjtha .ţ

— Ar trebui s mergem, zise Ron. Este aproape unspreă zece... Meciul...

Harry fugi pân în Turnul Cercetaşilor, îşi lu m tura Nimbus 2000 şiă ă ă se al tur mul imii care traversa terenul din fa a castelului, dară ă ţ ţ gândurile sale r m seser la castel, la vocea f r trup. Îşi puse uniformaă ă ă ă ă roşie în vestiar, singura lui alinare fiind c toat lumea era acum afar ,ă ă ă s priveasc meciul.ă ă

Echipele ap rur pe teren şi fur întâmpinate cu aplauzeă ă ă furtunoase. Oliver Baston decol pentru a-şi face înc lzirea printreă ă stâlpii por ilor, Madam Hooch d du drumul minţ ă gilor. Astropufii, în costume galbene, de culoarea canarului, erau aduna i gr mad ,ţ ă ă discutând pentru ultima oar tactica pe care urmau s o aplice.ă ă

Harry tocmai înc leca pe m tur , în momentul în care profesoaraă ă ă

148


McGonagall ap ru aproape în fug , traversândă ă terenul cu paşi repezi, cu un megafon enorm, mov. Inima lui Harry înghe .ţă

— Meciul se anuleaz , strig profesoara McGonagall prin megafon,ă ă adresându-se stadionului plin ochi.

Izbucnir huiduieli şi fluier turi puternice. Oliver Baston, cu figuraă ă descompus , ateriz şi fugi spre profesoaă ă ra McGonagall, uitând s seă dea jos de pe m tur .ă ă

— Dar doamn profesoar McGonagall! strig el. Trebuie s juc m...ă ă ă ă ă Cupa... Cercetaşii...

Profesoara McGonagall îl ignor şi continu s strige prin megafon:ă ă ă— To i elevii s se întoarc în camerele lor de zi, unde îi vorţ ă ă

îndruma Perfec ii caselor, dându-le informa iile necesaţ ţ re. Şi cât mai repede, v rog!ă

Apoi coborî megafonul şi îi f cu semn lui Harry s vin la ea.ă ă ă— Potter, cred c ar fi bine s vii cu mine... Întrebându-se cum eraă ă

posibil s fie suspectat şi de dataă aceea, Harry îl v zu pe Ronă desprinzându-se din mul imea nemul umit şi venind în fug spre ei, înţ ţ ă ă timp ce to i ceilal i se îndreptau spre castel. Spre uimirea lui Harry,ţ ţ profesoara McGonagall nu obiect deloc.ă

— Da, poate ar trebui s vii şi tu, Weasley...ăUnii dintre elevii care roiau în jurul stadionului bombăneau ceva despre

anularea meciului, al ii p reau îngrijora i. Harry şi Ron o urmar peţ ă ţ ă profesoara McGonagall pân în castel şi apoi urcar pe scara deă ă marmur . Îns nu fur duşi în nici un birou de data aceea.ă ă ă

— Ve i avea un şoc, le zise profesoara McGonagall pe un tonţ surprinz tor de blând, în timp ce se apropiau de aripa spitalului. A avută loc un nou atac... un nou atac... dublu!...

Stomacul lui Harry se f cu cât o nuc . Profesoara McGonagallă ă deschise uşa şi Ron intr .ă

Madam Pomfrey era aplecat asupra unei eleve din anul V, cu p rulă ă lung şi cre . Harry o recunoscu. Era fata de la Ochi-de-Şoim, pe care oţ întrebaser unde era camera de ziă a Viperinilor. Iar pe patul de lâng eaă era...

— Hermione! r cni Ron.ăHermione z cea împietrit , cu ochii larg deschişi şi sticloşi.ă ă— Au fost g site amândou lâng bibliotec , zise profesoaă ă ă ă ra

McGonagall. Presupun c nici unul dintre voi nu are nici o explica ieă ţ pentru ce s-a întâmplat? Asta era pe jos lâng ele...ă

Şi le ar t o oglind mic , circular . Harry şi Ron cl tinar din cap,ă ă ă ă ă ă ă amândoi holbându-se la Hermione.

— O s v conduc înapoi, în Turnul Cercetaşilor, zise proă ă fesoara McGonagall, sobr . Oricum, trebuie s m adresez elevilor...ă ă ă

*

— To i elevii vor fi în camerele lor de zi înainte de ora şase seara!ţ Ve i fi escorta i la ore de c tre un profesor. Nici un elev nu va avea voieţ ţ ă

149


s se duc la baie f r s fie înso it de un profesor. Toateă ă ă ă ă ţ antrenamentele şi meciurile de Vâjtha vor fi amânate de acum înainte.ţ Nu va mai avea loc nici o activitate pe timpul dup -amă iezelor sau seara!

Cercetaşii, înghesui i în camera lor de zi, o ascultau pe profesoaraţ McGonagall cu r suflarea t iat . Ea strânse peră ă ă gamentul din care citise pân atunci şi spuse cu voce sugruă mat :ă

— Nu este cazul s mai adaug c nu mi s-a întâmplat s fiu atât deă ă ă îndurerat pân acum. Este posibil ca şcoala s fie închis , dac nu va fiă ă ă ă ă prins cel din spatele atacurilor. Îi rog pe cei care cred c ştiu cevaă despre ele s ne spun .ă ă

Şi trecu destul de neîndemânatic prin gaura portretului, iar Cercetaşii începur s discute imediat între ei.ă ă

— Cu ele, înseamn doi de la Cercetaşi, f r s punem la socoteală ă ă ă ă fantoma Cercetaşilor, o fat de la Ochi-de-Şoim şi un Astropuf, ziseă prietenul gemenilor Weasley, Lee Jordan, num rând victimele peă degete. Oare nu a observat nici un profesor c to i Viperinii sunt înă ţ siguran ? Nu este evident c toate astea vin de la Viperini?ţă ă Moştenitorul lui Viperin, monstrul lui Viperin... De ce nu-i dau afar pe to iă ţ Viperinii? r cni el, în aplauzele mul imii.ă ţ

Percy Weasley st tea pe scaunul din spatele lui Lee, îns pentruă ă prima oar nu p rea s vrea s -şi împ rt şeasc opiă ă ă ă ă ă ă niile. Era palid şi st tea încremenit.ă

— Percy e în stare de şoc, îi şopti George lui Harry. Fata aceea de la Ochi-de-Şoim, Lumini a Limpede era Perfect. Am impresia c nu credeaţ ă c monstrul ar îndr zni s atace un Perfect.ă ă ă

Dar Harry îl asculta doar pe jum tate. Nu putea s uite imagineaă ă Hermionei, z când pe patul spitalului, de parc ar fi fost cioplit înă ă ă piatr . Iar dac vinovatul nu avea s fie prins în curând, îl aştepta oă ă ă via întreag al turi de familia Dursley. Tomas Cruplud îl denun ase peţă ă ă ţ Hagrid pentru c pe el îl aştepta o vacan la un orfelinat de la Încuia i,ă ţă ţ dac s-ar fi închis şcoala. Acum Harry ştia exact ce sim ise Tom Crupludă ţ în acele momente.

— Ce facem? îi spuse Ron în şoapt lui Harry. Crezi c îlă ă suspecteaz pe Hagrid?ă

— Trebuie s mergem s vorbim cu el, zise Harry, hot rât. Nu pot să ă ă ă cred c este el şi de data asta, dar dac a eliberat monstrul data trecută ă ă ştie cum s -l bage la loc în Camă era Secretelor. E un început, oricum...

— Dar McGonagall a zis s st m în turnul nostru când nu suntem laă ă ore...

— Cred, zise Harry, şi mai încet, c este momentul s ne folosim iară ă de pelerina cea veche a tat lui meu.ă

*

Harry moştenise un singur lucru care îi apar inuse tat lui s u: oţ ă ă Pelerin Invizibil , lung şi argintie. Era singura lor şans de a seă ă ă ă strecura afar din şcoal ca s -l viziteze pe Hagrid, f r s afle nimeni.ă ă ă ă ă ă

150


Se duser la culcare la ora obişă nuit , aşteptar pân când Neville, Deană ă ă şi Seamus terminar de discutat despre Camera Secretelor şi adormiră ă într-un târziu, apoi se scular , se îmbr car iar şi aruncar pelerina peă ă ă ă ei.

C l toria pe coridoarele castelului întunecat şi p r sit nuă ă ă ă fu tocmai pl cut . Harry, care se mai plimbase de câteva ori noaptea, nu-l maiă ă v zuse niciodat atât de aglomerat dup apusul soarelui. Profesori,ă ă ă Perfec i şi fantome cutreierau holurile în perechi, cu ochii în patru dupţ ă lucruri nelalocul lor. Pelerina Invizibil nu f cea s dispar zgomotul peă ă ă ă care îl f ceau. A fost un moment extrem de tensionat când Ron s-a lovită la picior, numai la vreo doi paşi de locul unde st tea de paz Plesneal .ă ă ă Din fericire, Plesneal str nut aproape exact în secunda în care Ronă ă ă dr cui cu n duf.ă ă

Li se lu o piatr de pe inim când ajunser la uşile mari de stejară ă ă ă de la intrare. Le deschiser încet şi ieşir în noaptea senin . Se gr biră ă ă ă ă c tre ferestrele luminate ale casei lui Hagrid şi îşi d dur pelerina jos,ă ă ă abia când ajunser în fa a uşii sale.ă ţ

La câteva secunde dup ce b tur la uş , Hagrid o deschise cuă ă ă ă putere. Brusc, se trezir fa -n fa cu el. Avea o arbalet îndreptată ţă ţă ă ă spre ei, iar Col , câinele s u, l tra de zor în spatele lui.ţ ă ă

— Ah, spuse el, coborând arma şi holbându-se la ei. Ce face i voiţ aici?

— Pentru ce e aia? întreb Harry, ar tând spre arbalet , în timp ceă ă ă intrau.

— Nimic... nimic, morm i Hagrid. M aşteptam s vin ... nuă ă ă ă conteaz ... Lua i loc... v fac un ceai...ă ţ ă

P rea s nu fie conştient de mişc rile sale. Era s sting focul,ă ă ă ă ă v rsând ap din ceainic peste el, şi apoi izbi ceainicul cu o zvâcnitură ă ă nervoas a mâinii sale enorme.ă

— Ce ai, Hagrid? zise Harry. Ai auzit de Hermione?— Am auzit, cum s nu? zise Hagrid, cu o voce ciudat .ă ăArunca tot timpul priviri c tre ferestre. Le turn amână ă durora apă

fiart în c ni, dar uit s pun plicule ele de ceai, şi tocmai punea oă ă ă ă ă ţ bucat de pr jitur cu fructe pe o farfurie, când cineva b tu cu putere laă ă ă ă uş .ă

Hagrid sc p pr jitura pe jos. Harry şi Ron se uitar speă ă ă ă ria i unul laţ altul, apoi se acoperir cu Pelerina Invizibil şi se retraser într-un col .ă ă ă ţ Hagrid se asigur c erau bine acoperi i, înşf c arbaleta şi deschise iară ă ţ ă ă uşa, gata s o smulg din â âni.ă ă ţ ţ

— Bun seara, Hagrid.ăEra Dumbledore. Intr , cu un aer deosebit de preocupat, urmat deă

un om care ar ta cât se poateă de ciudat.Str inul era scund, dar impun tor, cu p rul c runt şi ciuă ă ă ă fulit, cu o

expresie încordat pe fa . Purta un amestec ciudat de haine: ună ţă costum în dungi, o cravat roşie, o pelerin neagr şi lung , iar cizmeleă ă ă ă erau vişinii şi foarte ascu ite.ţ

— sta e şeful tat lui meu! şopti Ron. Cornelius Fudge, MinistrulĂ ă

151


Magiei!Harry îi d du un cot lui Ron pentru a-l face s tac .ă ă ăHagrid se f cuse palid şi începuse s transpire. Se pr buşi pe unulă ă ă

dintre scaune şi privea când la Dumbledore, când la Cornelius Fudge.— Nu-i a bun , Hagrid, zise Fudge, cu un glas destul de ascu it. Nu eă ţ

bine deloc. A trebuit s vin la tine. Patru ataă curi asupra celor cu p rin iă ţ Încuia i. S-a ajuns deja prea deţ parte. Ministerul trebuie s fac ceva.ă ă

— Eu... niciodat ..., scânci Hagrid, implorându-l pe Dumbledore cuă privirea, şti i c eu... niciodat , profesore Dumbledore... eu, domnule...ţ ă ă

— Vreau s fie clar, Cornelius, c am încredere deplin în Hagrid,ă ă ă zise Dumbledore, încruntându-se c tre Fudge.ă

— Dar ştii şi tu, Albus, zise Fudge, stânjenit, cazierul lui Hagrid nu este în favoarea lui... Ministerul trebuie s fac ceva... Guvernatorii şcoliiă ă ne-au aten ionat...ţ

— Înc o dat , Cornelius, te asigur c dac îl ve i ridica pe Hagrid nuă ă ă ă ţ va ajuta la nimic, zise Dumbledore.

Ochii s i albaştri erau însufle i i de o flac r , pe care Harry nu o maiă ţ ţ ă ă v zuse niciodat pân atunci.ă ă ă

— Priveşte problema din punctul meu de vedere, zise Fudge, pip indu-şi p l ria. Sunt extrem de presat. Trebuie s fiu v zut că ă ă ă ă ă ac ionez într-un fel... Dac o s se descopere c nu a fost de vin ,ţ ă ă ă ă Hagrid o s se poat întoarce acas , f r alte comentarii. Dar trebuie s -ă ă ă ă ă ăl iau cu mine.... Trebuie!

Altfel, ar însemna s nu-mi fac datoria...ă— S m iei? exclam Hagrid, tremurând. Unde?ă ă ă— Doar pentru\pu in timp, zise Fudge, f r s se uite în ochii luiţ ă ă ă

Hagrid. Nu e o pedeaps , Hagrid, e mai mult o preă cau ie. Dac altcinevaţ ă este prins, vei fi eliberat şi î i vom cere scuze...ţ

— Doar nu la Azkaban? întreb Hagrid.ăÎnainte ca Fudge s poat s r spund , iar b tu cineva furtunos laă ă ă ă ă ă

uş .ăDeschise Dumbledore. Fu rândul lui Harry s primeasc un cot înă ă

coaste. De uimire, scosese un strig t destul de puternic.ăDomnul Lucius Reacredin p şi în cabana lui Hagrid, înfofolit cu oţă ă

pelerin de c l torie, neagr şi lung , rânjind rece şi satisf cut. Colă ă ă ă ă ă ţ începu s mârâie.ă

— Ai ajuns deja, Fudge, zise el, aprobator. Bine, foarte bine...— Ce cau i aici? îl întreb Hagrid, mânios. Ieşi din casa mea!ţ ă— Dragul meu, te rog s m crezi, nu am nici o pl cere s fiu în...ă ă ă ă

hm... tu numeşti asta o cas ? f cu Lucius Reacreă ă din , rânjind, în timpţă ce se uita prin micu a caban . Am sunat la şcoal şi mi s-a spus cţ ă ă ă directorul este aici...

— Şi de fapt ce vrei de la mine, Lucius? zise Dumbledore. Vorbise politicos, dar focul înc mai mocnea în ochii s iă ă albaştri.

— Ah, îngrozitor, Dumbledore, zise domnul Reacredin , t r g nat,ţă ă ă ă sco ând un sul de pergament, dar Guvernatorii sunt de p rere c esteţ ă ă momentul s te dai la o parte. Acesta este un Ordin de Suspendare...ă

152


Vei g si toate cele dou spreă ă zece semn turi pe el. M tem c to iă ă ă ţ suntem de p rere c î i pierzi m iestria... Câte atacuri au fost până ă ţ ă ă acum? Înc dou în dup -amiaza asta, nu-i aşa? În ritmul sta, nu o să ă ă ă ă mai r mân nici un copil cu p rin i Încuia i la Hogwarts şi ştim cu to ii ceă ă ă ţ ţ ţ pierdere îngrozitoare ar fi pentru şcoal ...ă

— Ah, stai pu in, Lucius, zise Fudge, alarmat, Dumbleţ dore suspendat... Nu, nu... sta este ultimul lucru de careă avem nevoie acum...

— Numirea — sau suspendarea — directorului este problema Guvernatorilor, Fudge, zise domnul Reacredin cu calm. Iar dac Dumbledore nu a reuşit sţă ă ă opreasc atacurile...ă

— Fii atent, Lucius, dac Dumbledore nu le poate pune cap t, ziseă ă Fudge, a c rui fa începuse s transpire, atunci, cine ar fi în stare?ă ţă ă

— Asta r mâne de v zut, zise domnul Reacredin , zâmă ă ţă bind r ut cios. Îns având în vedere c to i doisprezece am votat...ă ă ă ă ţ

Hagrid se ridic dintr-o s ritur , capul s u cu p rul ciuă ă ă ă ă fulit şi negru parc atingând tavanul.ă

— Şi pe câ i dintre ei a trebuit s -i amenin i şi s -i şantaţ ă ţ ă jezi pân auă fost de acord, Reacredin , ia zi? r cni el.ţă ă

— Vai, vai, s ştii c temperamentul sta al t u o s - i facă ă ă ă ă ţ ă probleme la un moment dat, Hagrid, zise domnul Reacredin . Teţă sf tuiesc s nu ipi aşa şi la gardienii de la Azkaă ă ţ ban... Nu o s le placă ă deloc.

— D -l pe Dumbledore la o parte, strig Hagrid, de-l f cu pe Col să ă ă ţ ă se refugieze scheunând în coşul lui, şi to i cei cu p rin i Încuia i nu vorţ ă ţ ţ mai avea nici o şans ! O s urmeze crime sângeroase!ă ă

— Linişteşte-te, Hagrid, zise Dumbledore, t ios.ăÎl privi pe Lucius Reacredin .ţă— Dac Guvernatorii doresc ca eu s m retrag, Lucius, desigur, mă ă ă ă

voi da la o parte...— Dar..., se sufoc Fudge.ă— Nu! r cni Hagrid.ăDumbledore nu-şi dezlipise ochii s i albaştri, str lucitori, de pe ceiă ă

verzi, înghe a i, ai lui Lucius Reacredin .ţ ţ ţă— Totuşi, urm Dumbledore, vorbind foarte rar şi clar, în aşa felă

încât nici unul dintre ei s nu piard nici un cuvânt, cred c eştiă ă ă conştient c eu voi p r si cu adev rat şcoala doar atunci când nimeniă ă ă ă de aici nu îmi va mai fi loial. Şi trebuie s mai ştii şi c Hogwarts vaă ă acorda întotdeauna ajutor celor care îl cer.

Pentru o secund , Harry fu aproape convins c ochii lui Dumbledoreă ă se a intiser asupra col ului unde erau ascunşi el şi Ron.ţ ă ţ

— Admirabile sentimente, zise Reacredin , f când o plecţă ă ăciune. Tuturor ne va fi dor de modul t u... hm... extrem de original şi elegantă de a trata lucrurile, Albus, şi sper c sucă cesorul t u va reuşi s împiediceă ă o eventual crim .ă ă

Se îndrept spre uşa cabanei, o deschise şi f cu înc o plec ciune,ă ă ă ă poftindu-l pe Dumbledore s ias . Fudge, strângând p l ria în mâini,ă ă ă ă aştept ca Hagrid s ias primul, dar Hagrid r mase pe loc, trase aer înă ă ă ă

153


piept şi spuse precaut:— Dac ar dori cineva s afle câte ceva, nu ar trebui decât să ă ă

urmeze p ianjenii. Ei le-ar ar ta drumul bun! Asta e tot ce-am avut deă ă spus.

Fudge îl privi, uimit.— Bine, vin, zise Hagrid, punându-şi canadiana din blan de cârti .ă ţăDar chiar când s ias dup Fudge, se opri iar şi spuse tare:ă ă ă— Şi va trebui s -i dea cineva de mâncare lui Col cât sunt euă ţ

plecat...Uşa se trânti în urma lor, iar Ron îşi d du jos Pelerina Fermecat .ă ă— Acum chiar c-am încurcat-o, spuse el, r guşit. F r Dumbledore...ă ă ă

Ar putea s închid şcoala chiar din seara asta. Cu el plecat din şcoal , oă ă ă s avem câte un ată ac pe zi.

Col începu s latre, zgrep nind la uşa închis .ţ ă ţă ă

154


— CAPITOLUL XV —ARAGOG

Vara se pogora asupra terenurilor din jurul castelului, cerul şi lacul erau de un albastru-intens, iar flori mari cât verzele înfloriser în sere.ă Dar f r a-l vedea pe Hagrid de la ferestrele castelului, cutreierândă ă împreun cu Col , priveliştea nu i se p rea complet lui Harry, ceva eraă ţ ă ă greşit... De fapt, nici în interiorul castelului nu era mai bine... Totul era groaznic de r u.ă

Harry şi Ron încercaser s o viziteze pe Hermione, îns acumă ă ă vizitatorilor le era interzis accesul în aripa spitalului.

— Nu ne mai asum m nici un risc, le spusese Madam Pomfrey cuă asprime, prin uşa întredeschis a spitalului. Nu, îmi pare r u, esteă ă aproape sigur c atacatorul se va întoarce să ă îi lichideze...

Cu Dumbledore plecat, groaza se r spândise mai repede caă niciodat pân atunci, încât soarele care înc lzea castelul în exterioră ă ă p rea s se opreasc la ferestrele baricadate. Abia dac mai întâlneaiă ă ă ă vreun chip prin şcoal , care s nu fie îngrijorat şi încordat, şi orice râsetă ă care r suna acum pe coridoarele şcolii, for at şi strident, era în buşită ţ ă rapid.

Harry îşi repeta neîncetat în gând ultimele cuvinte ale lui Dumbledore: „eu voi p r si cu adev rat şcoala doar atunci când nimeniă ă ă de aici nu îmi va mai fi loial. Şi trebuie s mai ştii şi c Hogwarts vaă ă acorda întotdeauna ajutor celor care îl cer.” Dar la ce bun aceste cuvinte? Cui s cear ajutorul, când to i erau la fel de speria i şi deă ă ţ ţ nedumeri i, ca şi ei?ţ

Indiciul lui Hagrid despre p ianjeni era mult mai uşor deă în eles...ţ Problema era c nu p rea s mai fi r mas nici m car un singur p ianjenă ă ă ă ă ă în castel, pe care s îl poat urma. Harry se uita atent pe oriunde trecea,ă ă ajutat — cam f r tragere de inim — de Ron. O piedic în calea lor eraă ă ă ă şi faptul c nu puteau s umble de unii singuri, pe unde vroiau, ciă ă trebuiau s mearg prin castel în ceat , al turi de al i Cercetaşi.ă ă ă ă ţ Majoritatea colegilor lor p reau mul umi i de fapă ţ ţ tul c erau p stori iă ă ţ dintr-o clas în alta de profesori, dar lui Harry i se p rea foarteă ă sup r tor.ă ă

Unei singure persoane îns se pare c îi pl cea atmosfera deă ă ă teroare şi suspiciune. Draco Reacredin se plimba prin şcoal , de parcţă ă ă ar fi fost numit Şef de promo ie. Harry nu îşi d du seama de ce era atâtţ ă de mul umit Draco, pân la ora de „Po iuni”, cam la dou s pt mâniţ ă ţ ă ă ă dup ce plecaser Dumbledore şi Hagrid, când, stând în spatele luiă ă Draco, Harry îl auzi l udându-se lui Crabbe şi Goyle.ă

— Am fost convins întotdeauna c tata ar putea s fie cel care se vaă ă descotorosi de Dumbledore, spunea el, f r a se obosi s -şi coboareă ă ă m car vocea. V-am zis c el e de p rere c Dumbledore este cel maiă ă ă ă groaznic director pe care l-a avut Hogwarts vreodat . Poate c acum oă ă s avem un direcă tor cum trebuie, pe cineva care nu va dori s închidă ă

155


Camera Secretelor. McGonagall nu va dura mult timp, doar îi ine locul...ţPlesneal trecu pe lâng Harry, f r s zic nimic despre scaunul şiă ă ă ă ă ă

cazanul gol al Hermionei.— Domnule, zise Draco, tare. Domnule profesor, de ce nu vă

înscrie i pentru postţ ul de director?— Ei, Reacredin , zise Plesneal , deşi nu putu s -şi st pâţă ă ă ă neasc ună

zâmbet abia schi at, profesorul Dumbledore nu a fost decât suspendatţ de c tre Guvernatori. Îndr znesc s spun c se va întoarce cât deă ă ă ă curând...

— Ei, da! f cu Draco, rânjind. Presupun c ve i avea votul tat luiă ă ţ ă meu, domnule, dac ve i dori s candida i pentru post. Îi voi spuneă ţ ă ţ tat lui meu c sunte i cel mai bun profeă ă ţ sor din lume, domnule...

Plesneal se plimb zâmbitor prin clas , mândru ca un p un,ă ă ă ă neobservându-l — din fericire — pe Seamus Finnigan, care se pref ceaă c vomit în ceaunul s u.ă ă ă

— M mir c ştia cu ă ă ă „sânge-mâl” nu şi-au f cut bagajele pân acum,ă ă continu Reacredin . Pariez pe cinci galeoni c urm torul d ortul popii!ă ţă ă ă ă P cat c n-a fost Granger...ă ă

Mare noroc c tocmai atunci sun clopo elul... Dup ultimele cuvinteă ă ţ ă ale lui Reacredin , Ron s rise de pe scaun, iar în agita ia strângeriiţă ă ţ c r ilor şi caietelor, încerc rile sale de a ajunge la Reacredin trecură ţ ă ţă ă neobservate.

— D -mi drumul, morm i Ron, în timp ce Harry şi Dean îşiă ă încleştaser mâinile pe bra ele sale. Nu-mi pas , n-am nevoie deă ţ ă baghet , îl omor cu mâinile goale...ă

— Gr bi i-v , trebuie s v duc pe to i la „Ierbologie”, r cniă ţ ă ă ă ţ ă Plesneal , şi plecar în şir indian, cu Harry, Ron şi Dean la coad , Ronă ă ă înc zb tându-se s scape din strânsoarea lor. Numai dup ce Plesneală ă ă ă ă îi scoase din castel, se încumetar s -i dea drumul şi traversar gr dinaă ă ă ă de legume, îndreptându-se spre sere.

Erau mai pu ini la ora de „Ierbologie”, acum lipseau doi dintre ei,ţ Justin şi Hermione.

Profesoara L star îi puse pe to i la treab , s cure e smoă ţ ă ă ţ chinii abisinieni de frunze şi ramuri uscate. Harry se duse s pun un bra deă ă ţ r murele pe movila de îngr ş minte şi se trezi fa -n fa cu Ernieă ă ă ţă ţă Macmillan, care trase adânc aer în piept şi spuse foarte protocolar:

— Harry, nu vreau decât s - i spun c îmi pare tare r u c te-amă ţ ă ă ă suspectat vreodat . Ştiu c nu ai ataca-o niciodat pe Hermioneă ă ă Granger şi îmi pare r u pentru toate lucrurile pe care le-am spus despreă tine. Acum suntem to i în aceeaşi oal şi... dac vrei...ţ ă ă

întinse o mân gr su , pe care Harry i-o strânse cu priă ă ţă etenie.Ernie şi prietena lui, Hannah, venir s lucreze la acelaşi smochin,ă ă

împreun cu Harry şi Ron.ă— Individul la, Draco Reacredin , zise Ernie, t ind r mureleă ţă ă ă

uscate, pare s fie foarte mul umit de toate astea, nu? Şti i, cred c el ară ţ ţ ă putea fi moştenitorul lui Viperin.

— Da' deştept mai eşti, zise Ron, care, spre deosebire de Harry, nu

156


îl iertase atât de uşor pe Ernie.— Tu crezi c este Reacredin , Harry? întreb Ernie.ă ţă ă— Nu, zise Harry, atât de hot rât, încât Ernie şi Hannah r maseră ă ă

tablou.O secund mai târziu, Harry z ri ceva ce îl f cu s -l loă ă ă ă veasc pe Ronă

cu mâna în care inea foarfeca.ţ— Au! Ce naiba...Harry ar t spre o por iune de p mânt, la dep rtare de câ iva paşi.ă ă ţ ă ă ţ

Mai mul i p ianjeni mari şi negri se târau prin rân .ţ ă ţă ă— A, da, zise Ron, încercând — îns nereuşind — s par bucuros.ă ă ă

Dar nu putem s -i urm rim acum...ă ăErnie şi Hannah ascultau curioşi.Harry privi cum p ianjenii o luar la fug .ă ă ă— Se pare c se duc spre P durea Interzis ...ă ă ăIar Ron p ru şi mai nefericit din acea cauz .ă ăLa sfârşitul orei, profesoara L star îi conduse la ora de „Ap rareă ă

contra Magiei Negre”. Harry şi Ron r maser în urma celorlal i, pentru aă ă ţ putea discuta nestingheri i.ţ

— Va trebui s folosim iar Pelerina Fermecat , îi spuse Harry luiă ă Ron. Putem s -l lu m cu noi pe Col . E obişnuit s se duc în p dure cuă ă ţ ă ă ă Hagrid, ne-ar putea fi de ajutor.

— Da, zise Ron, care îşi fr mânta bagheta în mâini, cu neră vozitate. Hm... eu n-aş... Nu se spune c sunt vârcolaci în p dure?ă ă

Îşi ocupar locurile lor obişnuite, în spatele clasei, la ora luiă Lockhart.

Preferând s nu r spund la acea întrebare, Harry îi spuse:ă ă ă— Sunt şi lucruri frumoase acolo. Centaurii sunt de treab ... şiă

unicornii!Ron nu mai fusese niciodat în P durea Interzis . Harry intrase oă ă ă

singur dat în p dure, dar sperase s nu mai fieă ă ă ă nevoit s o facă ă vreodat .ă

Lockhart intr în clas şi toat lumea îl privi cu aten ie. To i ceilal iă ă ă ţ ţ ţ profesori din castel erau mai posomorâ i decât de obicei, îns Lockhartţ ă era în al nou lea cer.ă

— Ei, şi voi, se cocoşi el, aruncând zâmbete în toate p r ile, ce-i cuă ţ fe ele astea, atât de triste?ţ

To i schimbar priviri exasperate, dar nimeni nu r sţ ă ă punse.— Chiar nu v da i seama, continu Lockhart, vorbind rar, de parcă ţ ă ă

ar fi fost cu to ii s raci cu duhul, pericolul a trecut! Vinovatul a fostţ ă prins!

— Cine spune asta? întreb Dean Thomas, tare.ă— Drag tinere, Ministrul Magiei nu l-ar fi luat pe Hagrid, dac nu ară ă

fi fost sigur sut la sut c era vinovat, zise Lockhart, pe tonul uneiă ă ă persoane care explica simplu c unu şi cu unu f ceau doi.ă ă

— Ba da, ar face-o, zise Ron, chiar mai tare decât Dean.— Îmi place s cred c eu ştiu ceva mai mult decât tine despreă ă

arestarea lui Hagrid, domnule Weasley, zise Lockhart, pe un ton ultra

157


satisf cut.ăRon începu s spun c nu era de aceeaşi p rere, îns se opri laă ă ă ă ă

mijlocul propozi iei, când Harry îi d du un şut zdraţ ă v n pe sub banc .ă ă— Noi nu eram acolo, ii minte? îi şopti Harry.ţDar veselia dezgust toare a lui Lockhart, aluziile lui la faptul c elă ă

fusese de p rere întotdeauna c Hagrid nu era bun de nimic, cât deă ă convins era el c toat t r şenia se teră ă ă ă minase, îl iritar atât de mult peă Harry, încât îşi dorea din tot sufletul s arunce cu „Hoin rind cuă ă vampirii” exact în mutra idioat a lui Lockhart. În schimb, se mul umi s -ă ţ ăi scrie un bilet lui Ron: „Hai s-o facem disear !”ă

Ron citi mesajul, înghi i în sec şi privi lâng el spre locul gol alţ ă Hermionei. Aceasta p ru s -i gr beasc hot rârea, c ci aprob repedeă ă ă ă ă ă ă din cap.

*

Camera de zi a Cercetaşilor era mai întotdeauna foarte aglomerat ,ă în ultimul timp, pentru c , începând cu ora şase, Cercetaşii nu aveauă unde s se duc . De asemenea, aveau şi foarte multe subiecte deă ă discutat, rezultatul fiind c de cele mai multe ori camera de zi nu seă golea pân dup miezul nop ii.ă ă ţ

Harry se duse s -şi ia Pelerina fermecat din cuf r, imeă ă ă diat după cin , şi îşi petrecu toat seara stând pe ea, aştepă ă tând s se golească ă înc perea. Fred şi George jucaser cu ei câteva jocuri cu Pocnitoareaă ă Exploziv , iar Ginny st tea şi se uita la ei, foarte ab tut , din scaunul înă ă ă ă care st tea de obiă cei Hermione. Harry şi Ron pierdeau tot timpul, inten iţ onat, încercând s termine cât mai repede, dar chiar şi aşaă trecuse cu mult peste miezul nop ii, când Fred, George şi Ginny seţ duser într-un târziu la culcare.ă

Harry şi Ron aşteptar s aud zgomotul îndep rtat al celor două ă ă ă ă uşi ale dormitorului închizându-se, dup care înşf car pelerina, oă ă ă aruncar peste ei şi se c rar prin gă ăţă ă aura portretului.

Urm o alt c l torie dificil prin castel, ferindu-se de to i profesorii.ă ă ă ă ă ţ Într-un sfârşit ajunser în holul de la intrare, traser z vorul uşilor deă ă ă stejar, se strecurar printre ele, înă cercând s previn orice scâr âit, şiă ă ţ p şir pe p mântul lumiă ă ă nat de lun .ă

— S-ar putea, rupse Ron t cerea, în timp ce mergeau prin iarbaă întunecat , s ajungem în p dure şi s ne d m seama c nu avem ceă ă ă ă ă ă urm ri. Se prea poate ca p ianjenii aceia s nu fi ajuns în p dure. Esteă ă ă ă adev rat, p reau c se mişcauă ă ă într-acolo, dar...

Din fericire, vocea i se stinse treptat.Ajunser la casa lui Hagrid, care p rea trist şi deprimană ă ă t cuă

ferestrele ei întunecate. Când Harry deschise uşa, Col înnebuni deţ pl cere când îi v zu. Îngrijora i c ar putea s trezeasc tot castelul cuă ă ţ ă ă ă l tratul lui furtunos, îi d dur reă ă ă pede nişte caramele de melas , dintr-oă conserv de pe că ămin, care îi încleştar pe dat col ii.ă ă ţ

Harry îşi l s Pelerina Fermecat pe masa lui Hagrid. Nuă ă ă aveau

158


nevoie de ea în p durea neagr ca smoala.ă ă— Hai, Col , mergem la plimbare, zise Harry, mângâindu-l, şi Colţ ţ

ieşi bucuros din cas dup ei, fugi pân la marginea p durii şi îşi ridică ă ă ă ă piciorul lâng un smochin.ă

Harry îşi scoase bagheta şi şopti „Lumos!” Ap ru o lumiă ni în vârfulţă baghetei, de ajuns s le lumineze drumul în c utarea p ianjenilor.ă ă ă

— O idee bun , zise Ron. Aş aprinde-o şi pe a mea, dar ştii bine... ară exploda sau ceva de genul sta...ă

Harry îl b tu pe Ron pe um r şi ar t spre iarb . Doi p ianjeniă ă ă ă ă ă singuratici fugeau de lumina baghetei, ascunzându-se în umbra copacilor.

— Bine, oft Ron, de parc se aştepta la tot ce era mai r u, suntă ă ă gata, s mergem.ă

Aşa c , înso i i de Col , care mirosea r d cinile şi frună ţ ţ ţ ă ă zele copacilor, intrar în adâncul p durii. La lumina bagheă ă tei lui Harry, o luar peă urmele p ianjenilor care se prelină geau în cete pe c rare. Merser aşaă ă vreo dou zeci de minuă te, f r s vorbeasc , ascultând cu aten ie oriceă ă ă ă ţ alt zgomot, în afar de trosnetul r murelelor şi foşnetul frunzelor. Apoi,ă ă când copacii devenir mai deşi ca niciodat , încât nu se mai vedeauă ă stelele de deasupra lor, singura lumini în oţă ceanul de întuneric fiind bagheta lui Harry, v zur cum ghizii lor, p ianjenii, p r seau c rarea.ă ă ă ă ă ă

Harry se opri pu in, încercând s vad unde se duceau, dar totul înţ ă ă afar de micu a lui sfer de lumin era cufună ţ ă ă dat în bezn . Nu maiă mersese niciodat atât de mult în inteă riorul p durii pân atunci. Îşiă ă amintea foarte bine cum îl sf tuise Hagrid data trecut când fusese aiciă ă s nu p ră ă ăseasc , orice ar fi, c rarea. Dar acum Hagrid era la kilometriă ă dep rtare, stând probabil într-o celul din Azkaban, şi tot el le spuse să ă ă urmeze p ianjenii.ă

Ceva umed îi atinse mâna lui Harry încât tres ri speriat, strivindu-iă piciorul lui Ron. Dar era doar botul lui Col .ţ

— Ce zici? îl întreb Harry pe Ron, ai c rui ochi abia îi putea desluşi,ă ă şi asta fiindc în ei se reflecta lumina baghetei.ă

— Dac tot am venit pân aici..., zise Ron.ă ăAşa c urmar umbrele p ianjenilor, printre copaci. Acum nu seă ă ă

puteau mişca atât de repede, erau r d cini de copaci şi cioturi la totă ă pasul, care abia se desluşeau în întunericul din jur. Harry sim eaţ respira ia cald a lui Col pe mân . De mai multe ori au fost nevoi i s seţ ă ţ ă ţ ă opreasc şi s caute p ianjenii cu lumina baghetei.ă ă ă

Merser timp de vreo jum tate de or , dup câte îşi puteau da eiă ă ă ă seama, veşmintele ag ându-li-se de ramurile joase. Dup un timp,ăţ ă observar c drumul p rea s coboare în pant , deşi copacii erau la felă ă ă ă ă de deşi ca şi pân atunci.ă

Apoi Col scoase dintr-o dat un l trat puternic, care r sun în toatţ ă ă ă ă ă p durea, f cându-i s înlemneasc de fric .ă ă ă ă ă

— Ce-i? strig Ron, uitându-se în jur, prin întuneric, apucână du-se cu toat puterea de cotul lui Harry.ă

— Se mişc ceva aici, şopti Harry. Ascult ... pare s fie ceva mare...ă ă ăAscultar cu aten ie. Mai în dreapta lor, acel ceva mare f ceaă ţ ă

159


ramurile s trosneasc , în timp ce îşi croia drum prină ă tre copaci.— O nu, zise Ron. O, nu, o, nu, o, nu, o...— Taci, îl repezi Harry. O s te aud ...ă ă— S m aud ? zise Ron, cu o voce neobişnuit de strident . ă ă ă ă M-a auzit

deja! Col !ţÎntunericul p rea s îi apese pe pleoape, aşa cum st teauă ă ă

aşteptând, nemişca i şi îngrozi i. Se auzi un zgomot ciudat şi apoi seţ ţ l s t cerea.ă ă ă

— Ce crezi c face? şopti Harry.ă— Probabil c se preg teşte s ne atace, zise Ron.ă ă ăAşteptar tremurând, neîndr znind nici s se mişte.ă ă ă— Crezi c-a plecat? şopti iar Harry.— N-am nici cea mai vag idee...ăApoi, din dreapta lor, sfâşie întunericul o lumin atât de puternic ,ă ă

încât amândoi îşi puser mâinile la ochi. Col scheaun şi încerc să ţ ă ă ă fug , dar nimeri într-o tuf de spini şi începu s scheaune şi mai tare.ă ă ă

— Harry! strig Ron, r suflând uşurat. Harry, e maşina noastr !ă ă ă— Cum?!— Haide!Harry îl urm pe Ron spre lumin , împiedicându-se şi împleticindu-ă ă

se. O clip mai târziu ajunseser într-o poian .ă ă ăMaşina domnului Weasley st tea, goal , în mijlocul unui cerc deă ă

copaci groşi şi înal i, sub un acoperiş de ramuri deţ se, cu farurile aprinse. În timp ce Ron se duse spre ea, nevenindu-i s -şi cread ochilor, maşinaă ă se mişc încet spre el, exact ca un câine mare, turcoaz, care-şiă întâmpina st pânul.ă

— A fost aici în tot acest timp! zise Ron, bucuros, dându-i ocol. Uit -ăte la ea... P durea a s lb ticit-o...ă ă ă

Aripile maşinii erau zgâriate şi împroşcate cu noroi. Se pare că pornise de una singur prin p dure. Col nu p rea s o îndr geasc preaă ă ţ ă ă ă ă tare. St tea lipit de Harry, care îl simă ea cum tremur de fric .ţ ă ă Respira ia i se mai potoli şi Harry îşi puse bagheta la loc, în buzunarulţ hainei.

— Şi noi care credeam c o s ne atace! zise Ron, aplecână ă du-se spre maşin şi mângâind-o. De atâtea ori m-am întreă bat unde s-a dus!...

Harry cercet p mântul inundat de lumin dup urmeleă ă ă ă p ianjenilor, dar aceştia fugiser , speria i de lumina faruă ă ţ rilor.

— I-am pierdut, zise el. Hai s mergem s -i c ut m.ă ă ă ăRon nu zise nimic şi nici nu se clinti din loc. Ochii îi răm seseră ă

a inti i pe ceva, aflat cam la doi metri deasupra p durii, chiar în spateleţ ţ ă lui Harry. Pe chip i se citea o groaz cumplit .ă ă

Harry nu avu timp nici m car s se întoarc . Se auzi un zgomotă ă ă puternic şi deodat sim i cum ceva mare şi p ros îl înşf c de mijloc,ă ţ ă ă ă ridicându-l de la p mânt. Acum atârna cu capul în jos, zvârcolindu-seă îngrozit. Se auzi iar un fâşâit şi picioarele lui Ron p r sir şi eleă ă ă p mântul. Col scheaun şi scânci, iar în clipa urm toare, era absorbit şiă ţ ă ă el între ramurile copacilor întuneca i.ţ

160


Cu capul în jos, Harry v zu c cel care îl capturase se deplasa peă ă cele şase picioare ale sale, extrem de lungi şi p roase, cu primele două ă inându-l strâns. La cap tul acesţ ă tora se g seau nişte cleşti negri şiă

lucioşi. În spatele lui, se auzea o alt creatur , care îl c ra pe Ron, f ră ă ă ă ă nici o îndoial . Se îndreptau chiar spre inima p durii. Harry îl auzea peă ă Col , luptându-se s se elibereze din ghearele unui al treilea monstru,ţ ă scheaunând cât de tare putea. Harry nu ar fi putut s ipe nici dac ar fiă ţ ă vrut, era ca şi când şi-ar ii l sat vocea al turi de maşina din p dure.ă ă ă

Nu a ştiut niciodat cât a stat în cleştii creaturii aceleia înă grozitoare, dar veni un moment în care întunericul se risipi brusc, îndeajuns ca s -şiă dea seama c p mântul împânzit cu frunze pân atunci era n p dit deă ă ă ă ă p ianjeni. Mişcându-şi gâtul, Harry îşi d du seama c erau pe margineaă ă ă unei v i, cur ate de copaci, astfel încât stelele str luceau deasupraă ăţ ă celei mai oribile scene, pe care o v zuse vreodat în via a lui.ă ă ţ

Puzderie de p ianjeni! Nu p ianjeni micu i, ca cei pe care îiă ă ţ urm riser ei, ci p ianjeni cât casa, cu opt ochi şi şase picioare, negri,ă ă ă p roşi, gigantici. Exemplarul enorm care îl ducea pe Harry coborî pantaă abrupt , spre o pânz boltit , aflat chiar în mijlocul v ii, în timp ceă ă ă ă ă confra ii lui se aduţ nar repede din toate p r ile, cl n nind din cleşti,ă ă ţ ă ţă entuziasma i la vederea pr zii.ţ ă

Când îi d du drumul p ianjenul, Harry c zu în patru labe. Ron şi Colă ă ă ţ se pr buşir lâng el.ă ă ă

Col nu mai scâncea, ci se ghemuise neputincios la p mânt de fric .ţ ă ă Ron ar ta exact la fel cum se sim ea şi Harry. Gura îi era larg deschisă ţ ă ca şi când ar fi ipat, iar ochii st teau gata s -şi ias din orbite.ţ ă ă ă

Harry îşi d du seama brusc c p ianjenul care îi d duse drumulă ă ă ă zicea ceva. Era greu de spus ce anume, având în vedere c la fiecareă cuvânt pe care îl zicea îşi z ng nea cleştii.ă ă

— Aragog! strig acesta. Aragog!ăIar din centrul plasei boltite şi încâlcite, ap ru un p ianjen deă ă

m rimea unui mic elefant, înaintând foarte încet. Era gri pe spate şi peă picioare, iar fiecare ochi de pe fa a lui hiţ doas era alb ca laptele.ă P ianjenul era orb.ă

— Ce este? zise el, z ng nindu-şi rapid cleştii.ă ă— Oameni, cl n ni p ianjenul care îl adusese pe Harry.ă ţă ă— E Hagrid? zise Aragog, apropiindu-se, to i cei opt ochi alburiiţ

m rindu-se curioşi.ă— Str ini, z ng ni p ianjenul care îl adusese pe Ron.ă ă ă ă— Omorâ i-i, z ng ni Aragog, amenin tor. Dormeam...ţ ă ă ţă— Suntem prieteni cu Hagrid, strig Harry.ăInima parc îi ieşise din piept şi acum îi b tea în gât. CLING! CLING!ă ă

CLANG! f cur cleştii tuturor p ianjeă ă ă nilor din acea vale. Aragog f cu oă pauz .ă

— Hagrid nu a mai trimis oameni în valea noastr pân acum, ziseă ă el abia şoptit.

— Hagrid are necazuri, zise Harry, respirând foarte repede. De asta am venit.— Necazuri? zise p ianjenul b trân şi lui Harry i se p ru c auzise oă ă ă ă

161


voce îngrijorat , pe fundalul zgomotelor f cute de cleşti. Dar de ce v-aă ă trimis pe voi?

Harry se gândi s se ridice, dar se hot rî c nu era moă ă ă mentul, nu credea c l-ar fi sus inut picioarele. Aşa c vorbi de pe jos, cât putea deă ţ ă calm.

— Ei cred, cei de la şcoal , c Hagrid a pus un... un... ceva s ataceă ă ă elevii. L-au dus la Azkaban.

Aragog îşi z ng ni cleştii mânios, iar în toat valea r sun ecoulă ă ă ă ă f cut de cleştii celorlal i p ianjeni. Erau ca nişte aplaă ţ ă uze, numai c deă obicei aplauzele nu-l f ceau pe Harry s -i fie r u de fric .ă ă ă ă

— Dar asta a fost acum mul i ani, zise Aragog, iritat. Acum mul i,ţ ţ mul i ani. Îmi amintesc foarte bine. De asta l-au pus s p r seascţ ă ă ă ă şcoala. Au crezut c eu eram monstrul care să ăl şluieşte în ceea ceă numesc ei Camera Secretelor. Au crezut c Hagrid a deschis Cameraă Secretelor şi m-a eliberat.

— Şi nu tu... ai ieşit din Camera Secretelor? zise Harry, care sim eaţ o transpira ie recţ e alunecându-i pe frunte.

— Eu? zise Aragog, z ng nind sup rat. Eu nu m-am n să ă ă ă cut în castel. Eu vin de pe un t râm îndep rtat. Un c l tor m-a d ruit lui Hagrid cândă ă ă ă ă eram înc ou. Hagrid era micu pe atunci, dar a avut grij de mine, m-aă ţ ă ascuns într-un dulap în castel, hr nindu-m cu resturi de la mas .ă ă ă Hagrid este bunul meu prieten, un om tare bun. Când am fost descoperit şi acuzat de moartea acelei feti e, m-a protejat. De atunci tr iesc aici înţ ă p dure, unde înc m mai viziteaz Hagrid. Mi-a g sit şi o so ie, Mosag,ă ă ă ă ă ţ şi vezi cum ni s-a m rit familia, numai datorit bun t ii lui Hagrid...ă ă ă ăţ

Harry îşi adun ceea ce mai r m sese din curajul s u.ă ă ă ă— Deci tu nu ai... nu ai atacat niciodat pe nimeni?ă— Niciodat , spuse p ianjenul b trân. Aşa îmi ziceau ină ă ă stinctele, dar

din respect pentru Hagrid, nu am r nit nicioă dat o fiin uman . Feti aă ţă ă ţ aceea a fost g sit moart în baie. Eu nu am v zut niciodat o alt parteă ă ă ă ă ă a castelului în afar de dulapul în care am crescut. Speciei noastre îiă place întunericul şi liniştea...

— Dar atunci... Ştii cine a omorât-o pe feti a aceea? întreţ b Harry.ă Pentru c orice o fi fost, s-a întors şi atac iar oamenii...ă ă

Cuvintele îi fur acoperite de o furtun de cleşti z ngă ă ă ănind şi picioare fr mântându-se mânioase. Siluete mari şi negră e se agitau în jurul lor.

— Ceea ce tr ieşte în castel, zise Aragog, este o creatur str veche,ă ă ă de care nou p ianjenilor ne este team , mai mult ca de oricineă ă ă altcineva. Îmi amintesc bine cât m-am rugat de Hagrid s -mi deaă drumul, când am sim it c monsţ ă trul umbla liber prin şcoal .ă

— Ce este? zise Harry, gr bit.ăŞi mai multe z ng nituri, şi mai mult agita ie... P iană ă ă ţ ă jenii p reauă

s se apropie...ă— Nu vorbim de el! spuse Aragog cu asprime. Nu îi pronun mţă

numele! Nu i-am spus niciodat lui Hagrid numele acelei creaturiă îngrozitoare, deşi m-a întrebat de multe ori.

162


Harry nu vroia s for eze nota, nu acum cu p ianjenii care îlă ţ ă înconjuraser din toate p r ile. Aragog p rea s fie obosit de discu ie. Seă ă ţ ă ă ţ îndrepta încet spre pânza sa boltit , dar restul p ianjenilor continuau să ă ă se deplaseze încet spre Harry şi Ron.

— Atunci, noi plec m, îi strig Harry disperat lui Aragog, auzindă ă foşnetele frunzelor din spatele s u.ă

— S pleca i? zise Aragog încet. M îndoiesc...ă ţ ă— Dar... dar...— Fii şi fiicele mele nu se ating de Hagrid, la comanda mea. Dar nu

le pot interzice carne proasp t , când apare de bun voie în mijloculă ă ă nostru. La revedere, prieten al lui Hagrid.

Harry se întoarse. La câ iva paşi, în l ându-se în jurul lui, era un zidţ ă ţ gros de p ianjeni, z ng nind din cleşti, nenuă ă ă m ra ii lor ochi str lucind înă ţ ă capetele negre şi p roase...ă

Chiar cu bagheta la el, Harry ştia c nu îl va ajuta la nimic, erauă mult prea mul i, dar pe când încerca s se riţ ă dice, preg tit s moară ă ă luptându-se, se auzi un sunet puternic şi o lumin orbitoare se rev rsă ă ă în vale.

Maşina domnului Weasley cobora panta vijelios, cu farurile aprinse, claxonând continuu, dând p ianjenii la o parte, la stânga şi la dreapta,ă mai mul i dintre ei fiind arunca i pe spate, interminabilele lor picioareţ ţ agintându-se neputincioase în aer. Maşina puse o frân brusc în fa a luiă ă ţ Harry şi a lui Ron, iar uşile se deschiser .ă

— Ia-l pe Col ! strig Harry, aruncându-se pe locul din fa . Ronţ ă ţă înşf c de mijloc câinele, care scheauna jalnic, şi îlă ă arunc pe banchetaă din spate. Portierele se trântir . Ron nu se atinse de accelera ie, dară ţ maşina nu avea nevoie de el. Motorul vui şi pornir , lovind înc şi maiă ă mul i p ianjeni. Urcar panta ca vântul şi în curând se trezir gonindţ ă ă ă prin p dure, ramurile ştergând parbrizul şi ferestrele, în timp ce maşinaă se strecura cu iscusin prin locurile accesibile, urmând un drum pe careţă se vedea c îl cunoştea prea bine. Harry îl privi pe Ron, care înc maiă ă avea gura c scat , îns ochii îşi reveniser la normal.ă ă ă ă

— Ai p it ceva?ăţRon privi drept înainte, neputând s vorbeasc .ă ăCutreierar ca nebunii prin p dure, Col schel l ind disă ă ţ ă ă perat pe

bancheta din spate. Harry v zu cum oglinda retroă vizoare se rupse când se strecurar pe lâng un stejar mare. Dup zece minute zgomotoase,ă ă ă tensionate, trunchiurile copacilor se f cur din ce în ce mai sub iri, iară ă ţ Harry putu s z reasc din nou petice de cer.ă ă ă

Maşina se opri atât de subit, încât aproape zburar prin parbriz.ă Ajunseser la marginea p durii. Col se arunc la fereastr , dorind cuă ă ţ ă ă disperare s coboare din maşin , iar când Harry deschise portiera, oă ă rupse la fug printre coă paci, direct spre casa lui Hagrid, cu coada între picioare. Ieşi şi Harry dup câteva minute. Ron p ru s -şi recapeteă ă ă sim urile în membre şi îl urm , cu gâtul înc în epenit şi cu o expresieţ ă ă ţ n uc . Harry atinse maşina prieteneşte, în semn de mul umire, înainteă ă ţ ca aceasta s se retrag în p dure şi s dispar .ă ă ă ă ă

163


Harry se întoarse în cabana lui Hagrid s ia Pelerina Invizibil . Colă ă ţ tremura sub o p tur , în coşule ul s u. Când ieşi, Harry îl g si pe Ron înă ă ţ ă ă gr dina de dovleci, fiindu-i foarte r u.ă ă

— Urm ri i p ianjeniiă ţ ă , zise Ron sl bit, ştergându-se cu mâneca laă gur . Nu o s -l iert niciodat pe Hagrid pentru asta. Avem noroc c maiă ă ă ă tr im.ă

— Sunt sigur c nu a crezut c Aragog le va face r u prieă ă ă tenilor lui, îi lu ap rarea Harry.ă ă

— Exact asta e problema lui Hagrid! spuse Ron, lovind peretele cabanei. Întotdeauna crede c monştrii nu sunt atât de r i pe cât seă ă spune şi uite unde a ajuns! într-o celul din Azkaban!ă

Acum tremura, f r s se poat controla.ă ă ă ă— De ce s ne trimit acolo? Ce am aflat, vreau s ştiu şi eu?ă ă ă— C Hagrid nu a deschis niciodat Camera Secretelor, zise Harry,ă ă

aruncând pelerina peste Ron şi îi atinse mâna, îndemnându-l s mearg .ă ă A fost nevinovat!

Ron pufni nervos. Era evident c a-l creşte pe Aragog într-un dulapă nu era cel mai bun exemplu de nevinov ie.ăţ

Apropiindu-se de castel, Harry aranj pelerina pentru a se asiguraă c nu li se vedeau picioarele, apoi deschise uşile scâr âitoare din fa .ă ţ ţă Traversar cu grij holul de la intrare şi apoi urcar cu aten ie scara deă ă ă ţ marmur , inându-şi resă ţ pira ia când traversar coridoarele, pe careţ ă patrulau str jeri vigilen i. Ajunser pân la urm cu bine în camera de ziă ţ ă ă ă a Cercetaşilor, unde focul arsese pân se f cuse cenuş . Îşi d dur josă ă ă ă ă pelerina şi urcar scara întortocheat spre doră ă mitorul lor.

Ron se pr buşi pe pat, f r a se mai obosi s se dezbrace. Lui Harry,ă ă ă ă pe de alt parte, nu îi era somn. R mase pe mară ă ginea patului s u,ă gândindu-se intens la ce spusese Aragog.

Creatura care z cea undeva în castel, aşa credea el, p rea s fie ună ă ă fel de monstru, la fel cum era Cap-de-Mort... Chiar şi altor monştri le era fric s -i pronun e numele. Dar Harry şi Ron nu erau cu nimic maiă ă ţ aproape de a afla cine era monstrul respectiv sau cum îşi transforma victimele în stane de piatr ... Nici chiar Hagrid nu ştiuse niciodat ce seă ă ascundea în Camera Secretelor.

Harry îşi ridic picioarele pe pat şi se l s pe perne, uitână ă ă du-se prin fereastra turnului la luna str lucitoare. Nu ştia ce altceva mai puteau să ă fac .ă

Drumurile se înfundau, în toate direc iile. Cruplud prinţ sese persoana greşit , moştenitorul lui Viperin sc pase şi nimeni nu putea s -şi deaă ă ă seama dac era aceeaşi persoan , sau altcineva, cea care deschiseseă ă Camera Secretelor de data aceasta. Nu mai aveau pe cine s întrebe.ă Harry st tea, înc întorcând pe toate fe ele ce spusese Aragog.ă ă ţ

I se f cuse somn, când ceea ce p rea s fie ultima lor speă ă ă ran îiţă veni brusc în minte şi se ridic dintr-o dat în capul oaseloră ă .

— Ron, şopti el prin întuneric. Ron!Ron se trezi cu un scheaunat ca al lui Col , privi în jur şiţ îl v zu peă

Harry.

164


— Ron... feti a aceea care a murit... Aragog a zis c a fost g sitţ ă ă ă într-o baie, zise Harry, f când abstrac ie de sfor iă ţ ă turile lui Neville din col . Dar dac ea nu a p r sit niciodat baia? Dac e înc acolo?ţ ă ă ă ă ă ă

Ron se frec la ochi, încruntându-se în lumina lunii. Şi apoi în elese.ă ţ— Doar nu crezi... Nu!... Plâng cioasa Myrtle?ă

165


— CAPITOLUL XVI —CAMERA SECRETELOR

— De atâtea ori am fost în baia aia, zise Ron, enervat, la micul dejun din ziua urm toare, şi am fi putut s-o întreb m, şi acum...ă ă

Fusese destul de greu s încerce s caute p ianjenii. Dar s scapeă ă ă ă de profesorii lor destul de mult timp cât s poat s se strecoare într-oă ă ă toalet de fete, ba mai mult, într-una care, pe lâng multe altele, eraă ă chiar lâng locul unde avuă sese loc primul atac, era aproape imposibil...

Dar ceva se întâmpl la prima lor or de „Transfigur ri”, care leă ă ă alung Camera Secretelor din minte, pentru prima oar în ultimeleă ă s pt mâni. Timp de zece minute, profeă ă soara McGonagall le vorbi despre examenele care începeau pe întâi iunie, din ziua aceea într-o s pt mână ă ă

— Examene? url Seamus Finnigan. Tot mai d m examene?ă ăSe auzi o bufnitur puternic în spatele lui Harry, deoaă ă rece bagheta

lui Neville alunecase şi f cuse s dispar un picior al b ncii. Profesoaraă ă ă ă McGonagall o repar cu o vraj şi se întoarse, încruntându-se, c treă ă ă Seamus.

— Scopul pentru care inem şcoala deschis în aceste moţ ă mente este ca voi s pute i primi o educa ie cât mai solid , spuse ea t ios. Înă ţ ţ ă ă consecin , examenele vor avea loc ca de obicei şi sunt convins c vţă ă ă ă ve i da toat silin a!ţ ă ţ

S -şi dea silin a! Lui Harry nici nu-i trecuse prin minte c vor mai daă ţ ă examene, cu tot stresul de la castel. Se auzir şoapte r zvr tite în toată ă ă ă clasa, ceea ce o f cu pe profesoara McGonagall s se supere şi mai tare.ă ă

— Indica iile profesorului Dumbledore au fost ca şcoala sţ ă func ioneze cât mai normal posibil, zise ea. Iar asta, nici nu e nevoie sţ ă v spun, înseamn s afl m cât a i înv at anul acesta!ă ă ă ă ţ ăţ

Harry privi în jos c tre cei doi iepuri albi pe care trebuia s -iă ă transforme în papuci. Ce înv ase pân atunci, în anul acela? Nu g seaăţ ă ă nimic folositor, la care s se poat da vreun examen...ă ă

Ron ar ta de parc tocmai i s-ar fi spus c trebuia s se duc să ă ă ă ă ă tr iasc în P durea Interzis .ă ă ă ă

— Î i dai seama cum va fi s dau examenele cu asta? îl întreb el peţ ă ă Harry, ar tându-i bagheta, care începuse s fluiere cu putere.ă ă

*

Cu trei zile înainte de primul examen, profesoara McGonagall f cu un altă anun la micul dejun.ţ

— Am veşti bune, zise ea, iar Marea Sal , în loc s tac , explod .ă ă ă ă— Se întoarce Dumbledore! strigar mai mul i, foarte bucuroşi.ă ţ— L-a i prins pe moştenitorul lui Viperin! chi i o fat de la masaţ ţă ă

Ochilor-de-Şoim.— Sunt permise iar meciurile de Vâjtha ! strig Baston,ţ ă

entuziasmat.

166


Când se potoli g l gia pu in, profesoara McGonagall le spuse:ă ă ţ— Doamna profesoar L star m-a anun at c m tr gunele sunt înă ă ţ ă ă ă

sfârşit gata de folosit. În aceast sear , vom putea s -i înviem pe ceiă ă ă care au fost pietrifica i. Nu este cazul s v reamintesc c unul dintre eiţ ă ă ă va putea s ne spun cine sau ce l-a atacat. Sper c acest an îngrozitoră ă ă se va termina o dat cu prinderea vinovatului!...ă

Urm o furtun de urale şi aplauze. Harry privi spre masa Viperiniloră ă şi nu fu surprins s observe c Draco Reaă ă credin nu se al turaseţă ă bucuriei generale. Ron, pe de alt parte, p rea foarte fericit, cum nu maiă ă fusese de mult timp.

— Nu conteaz c nu am întrebat-o pe Myrtle, atunci! îi spuse el luiă ă Harry. Probabil c Hermione va avea toate r să ă punsurile când o s-o trezeasc ! S ştii c o s înnebuneasc atunci când o s afle c mai suntă ă ă ă ă ă ă trei zile pân la examene. Nu a recapitulat nimic... Poate ar fi mai bineă s o l s m aşa cum este acum pân se termin examenele...ă ă ă ă ă

Chiar atunci, Ginny Weasley veni şi se aşez lâng Ron. P reaă ă ă încordat şi emo ionat , iar Harry observ cum îşi fră ţ ă ă ământa mâinile în poal .ă

— Ce s-a întâmplat? zise Ron, servindu-se cu înc o por ie deă ţ budinc .ă

Ginny nu spuse nimic, ci privi masa Cercetaşilor cu o privire speriat ,ă care îi amintea lui Harry de cineva, îns nu îşi amintea de cine...ă

— Hai, zi odat ! f cu Ron, uitându-se fix la ea.ă ăHarry şi d du seama deodat de cine îi amintise Ginny. Se leg naă ă ă

uşor în scaunul ei, în fa şi în spate, exact ca Dobby când era extremţă de aproape de a dezv lui informa ii interzise.ă ţ

— Trebuie s î i spun ceva, şopti Ginny, având grij s nu privească ţ ă ă ă spre Harry.

— Ce este? zise Harry.Ginny p rea s -şi g seasc greu cuvintele potriviă ă ă ă te.— Ce-i? întreb Ron.ăGinny deschise gura, îns din ea nu ieşi nici un sunet. Harry seă

aplec şi spuse încet, astfel încât s nu-l aud decât Ginny şi Ron.ă ă ă— Este ceva despre Camera Secretelor? Ai v zut ceva? Se poartă ă

cineva ciudat?Ginny oft , dar chiar atunci ap ru Percy Weasley, p rând obosit şiă ă ă

sec tuit.ă— Dac ai terminat de mâncat, stau eu în locul t u. Ginny. Suntă ă

mort de foame, abia am terminat tura de patrulare...Ginny s ri ca ars , îi arunc lui Percy o privire speriat şi plecă ă ă ă ă

gr bit . Percy se aşez şi lu o can din mijlocul mesei.ă ă ă ă ă— Percy! zise Ron, sup rat. Era pe punctul de a ne spune cevaă

important!La jum tatea înghi iturii de ceai, Percy se înec .ă ţ ă— Ce fel de lucru important? spuse el, tuşind.— Tocmai am întrebat-o dac a v zut ceva ciudat, şi înceă ă puse s neă

spun ...ă

167


— A... asta... asta nu are nici o leg tur cu Camera Seă ă cretelor, zise Percy imediat.

— De unde ştii? zise Ron, ridicându-şi sprâncenele.— P i... hm... ca s ştii şi tu... Ginny... hm... m-a v zut acum câtevaă ă ă

zile când... ei, nu conteaz ... important e c m-a v zut f când ceva şiă ă ă ă eu... hm... am rugat-o s nu spun nimă ă ănui. Sincer s fiu, am crezut c oă ă s se in de cuvânt. De fapt e o nimica toat , dar aş prefera s ...ă ţ ă ă ă

Harry nu îl v zuse niciodat pe Percy atât de stâă ă njenit.— Ce f ceai, Percy? spuse Ron, zâmbind. Hai, spune-ne, promitemă

s nu râdem.ăPercy nu îi întoarse zâmbetul.— Te rog d -mi o chifl , Harry, sunt lihnit.ă ă

*

Harry ştia c misterul ar fi putut fi dezv luit a doua zi şi f r ajutorulă ă ă ă lor, dar nu era dispus s piard nici o ocazie de a vorbi cu Myrtle... Şi,ă ă spre bucuria lui, aşa se şi întâmpl spre prânz, când Gilderoy Lockhart îiă conducea la ora de „Istoria Magiei”.

Lockhart, care îi asigurase de atâtea ori c pericolul a trecut, doară pentru a fi contrazis imediat, era acum absolut convins c nici nu maiă merita s -i conduc pe coridoare. P rul nu îi era la fel de pom dat ca deă ă ă ă obicei, p rea c nu dormise aproape toat noaptea, patrulând la etajulă ă ă patru.

— ine- i minte ce v spun, spuse el, conducându-i dup un col ,Ţ ţ ă ă ţ primele cuvinte care vor ieşi din gurile acelor bie i studen i pietrifica iţ ţ ţ vor fi „Hagrid a fost”. Sincer s fiu, m mir c profesoara McGonagallă ă ă crede c sunt necesare toate aceste m suri de precau ie.ă ă ţ

— Complet de acord, domnule, zise Harry, f cându-l pe Ron s -şi scapeă ă c r ile de uimire.ă ţ

— Î i mul umesc, Harry, zise Lockhart, binevoitor, aşteptând sţ ţ ă treac un şir lung de Astropufi. Vreau s spun c noi profesorii avem şiă ă ă aşa destule probleme pe cap, în afar de a conduce elevii şi a staă nop ile de paz ...ţ ă

— Exact, zise Ron, care în elesese ce vroia Harry. De ce nu ne l sa iţ ă ţ aici, domnule, nu mai avem de traversat decât un singur coridor.

— Ştii ceva, Weasley, cred c aşa vei face, zise Lockhart. Chiară trebuie s m duc s -mi preg tesc ora urm toare...ă ă ă ă ă

Şi se îndep rt de ei.ă ă— S -şi preg teasc ora, bomb ni Ron în urma lui. Mai degrab , s-aă ă ă ă ă

dus s -şi pun p rul pe bigudiuri!ă ă ăÎi l sar pe ceilal i Cercetaşi s le-o ia înainte, apoi âşnir pe ună ă ţ ă ţ ă

coridor l turalnic şi fugir spre baia Plang cioasei Myrtle. Dar exactă ă ă când se felicitau unul pe altul pentru strălucitul plan...

— Potter! Weasley! Ce face i?ţEra profesoara McGonagall, buzele sale p rând alc tuite din celeă ă

mai sub iri linii.ţ

168


— Noi... ne..., se bâlbâi Ron, ne duceam s ... s o vedeă ă m pe...— Hermione, zise Harry.Şi Ron şi profesoara McGonagall se uitar la el.ă— Nu am v zut-o de secole, doamn profesoar , continu Harry,ă ă ă ă

gr bit, f cându-i lui Ron semn cu piciorul, şi ne-am gândit s ne furiş mă ă ă ă în aripa spitalului, şti i, şi s -i spunem c m tr gunele au ajuns laţ ă ă ă ă maturitate şi s ... hm... s nu-şi fac griji.ă ă ă

Profesoara McGonagall înc îi mai fixa cu privirea, iar pentru ună moment Harry crezu c o s explodeze, dar când vorbi avea o voceă ă neobişnuit de în eleg toare.ţ ă

— Desigur, spuse ea, şi Harry, uimit, v zu o lacrim str luă ă ă cind în ochii ei ca dou m rgele. Desigur, în eleg c cel mai greu le-a fost prieteniloră ă ţ ă celor care au fost împie... În eleg. Da, Potter, bineîn eles c pute i s-oţ ţ ă ţ vizita i pe domnişoara Granger. Îi voi spune profesorului Binns unde v-ţa i dus. Spune i-i lui Madam Pomfrey c ave i permisiunea mea.ţ ţ ă ţ

Harry şi Ron plecar , abia îndr znind s cread c sc paser deă ă ă ă ă ă ă pedeaps . Dând col ul, o auzir pe profesoara McGonagall suflându-şiă ţ ă nasul.

— Asta, zise Ron, a fost cea mai bun poveste pe care ai copt-o vreodat .ă ăAcum nu mai aveau ce s fac , trebuiau s se duc în ariă ă ă ă pa

spitalului şi s o anun e pe Madam Pomfrey c aveau peră ţ ă misiunea profesoarei McGonagall s o viziteze pe Heră mione.

Madam Pomfrey îi l s , îns îi privi foarte neîncreză ă ă ătoare.— Nu are nici un sens s vorbeşti cu o persoan pietrifiă ă cat ,ă

spusese ea, şi, când ajunser lâng Hermione, fur neă ă ă voi i s admit cţ ă ă ă avea dreptate.

Era clar c Hermione nu avea nici cea mai vag senza ie c primiseă ă ţ ă vizitatori şi c era acelaşi lucru dac i-ar fi spus noptierei s nu-şi facă ă ă ă griji şi c va fi totul bine.ă

— Totuşi m întreb dac a v zut atacatorul? zise Ron, privind tristă ă ă chipul rigid al Hermionei. Pentru c dac i-a împietrit de la spate, nu vaă ă şti nimeni niciodat .ă ..

Dar Harry nu se uita la chipul fetei. Era mult mai preocupat de mâna ei dreapt . St tea încleştat deasupra pă ă ă ăturii, şi apropiindu-se v zu c avea o hârtiu strâns în pumn.ă ă ţă ă

Asigurându-se c Madam Pomfrey nu era prin preajm , îi ar t şi luiă ă ă ă Ron.

— Încearc s-o sco i, şopti Ron, mutându-şi scaunul în aşa fel încâtă ţ Madam Pomfrey s nu-l poat vedea pe Harry.ă ă

Nu era o sarcin deloc uşoar . Hârtiu a era atât de încleşă ă ţ tat înă mâna fetei, încât Harry era aproape convins c o va rupe. În timp ce Ronă st tea de paz , trase, r suci şi, pân la urm , dup câteva minuteă ă ă ă ă ă încordate, hârtiu a fu eliberat din strânsoare.ţ ă

Era o pagin rupt dintr-o carte veche din bibliotec . Harry oă ă ă desp turi entuziasmat şi Ron se aplec pentru a o putea citi şi el.ă ă

Dintre numeroasele creaturi şi monştri fioroşi care r t cesc pe t râmulă ă ă nostru, nu exist nici una mai intereă sant sau mai periculoas decâtă ă

169


baziliscul, cunoscut şi ca Regele Şerpilor. Acest şarpe, care poate atinge dimensiuni gigantice şi poate tr i sute de aniă , este n scut dintr-un ou deă g ină ă, clocit de o broască. Metodele sale de a ucide sunt uimitoare, c ci în afară ă de col ii luiţ , veninoşi şi mortali, baziliscul te poate ucide şi cu privirea, iar to i cei care sunt atinşi de raza ochiului s u vor suferi o moarte subitţ ă ă. P ianjenii se tem de baziliscă , acesta fiind duşmanul lor de moarte, iar baziliscul se teme doar de cântatul cocoşului, care îi este fatal.

Iar sub aceasta, fusese scris un singur cuvânt — Harry recunoscu scrisul Hermionei — eviŢ .

Era ca şi când cineva ar fi aprins o lumin în capul lui.ă— Ron, şopti el, sta este r spunsul! Monstrul din Cameraă ă

Secretelor este un bazilisc, un şarpe enorm! De aceea auzeam vocea aceea peste tot, numai eu şi nimeni altcineva... Din cauz c eu în elegă ă ţ limba reptomită...

Harry privi spre paturile din jurul s u.ă— Baziliscul omoar oamenii doar uitându-se la ei, dar nimeni nu aă

murit, pentru c nimeni nu l-a privit în ochi. Colin l-a v zut prin aparatulă ă de fotografiat. Baziliscul i-a ars filmul din aparat, dar Colin a fost doar transformat în stan de piatr . Justin... probabil c Justin a v zută ă ă ă baziliscul prin Nick Aproape-F r-de-Cap! Nick a fost lovit în plin, dar nu aă putut s moar , fiindc era deja mort, iar... iar Hermione şi fata aceeaă ă ă Ochi-de-Şoim au fost g site cu o oglind lâng ele. Hermione probabil că ă ă ă tocmai îşi d duse seama c monsă ă trul era un bazilisc. Pot s pun pariu peă orice c Hermione i-a zis fetei de lâng ea s se uite amândou după ă ă ă ă col , priţ vind printr-o oglind ! Iar fata aceea a ridicat oglinda... şi...ă

Ron r mase cu gura c scat .ă ă ă— Şi Doamna Norris? şopti el, emo ionat.ţHarry se gândi mult, imaginându-şi scena din teribila noapte de

Halloween.— Apa... spuse el încet, inunda ia din baia Plâng cioasei Myrtle...ţ ă

Pariez c Doamna Norris a v zut reflexia monstruă ă lui în balta din fa aţ uşii...

Cercet pagina mai am nun it, foarte emo ionat. Cu cât se uita maiă ă ţ ţ bine la ea, cu atât totul c p ta şi mai mult sens.ă ă

— „Cântatul cocoşului îi este fatal!” citi el cu voce tare. Cocoşii lui Hagrid au fost omorâ i! Moştenitorul lui Viperin nu a vrut s mai r mânţ ă ă ă vreun cocoş în jurul castelului, o dat ce a fost deschis Cameraă ă Secretelor! „P ianjenii se tem de el!” ă Totul se potriveşte!

— Dar cum s-a deplasat baziliscul prin castel? mai întreb Ron. Ună şarpe mare şi hidos... Cineva trebuie s -l fi v zut...ă ă

Harry, pe de alt parte, îi ar t cuvântul pe care îl scriă ă ă sese Hermione în josul paginii.

— eviŢ , zise el. evi... Ron, a folosit instala iile de ap ! Eu am auzitŢ ţ ă vocea aceea venind din pere i...ţ

Ron îl apuc deodat pe Harry de mân .ă ă ă— Intrarea în Camera Secretelor! zise el, r guşit. Dac este oă ă

toalet ... dac este...ă ă

170


— ... baia Plâng cioasei Myrtle! complet Harry. R maser acolo,ă ă ă ă extrem de emo iona i, nevenindu-leţ ţ parc s cread .ă ă ă

— Asta înseamn c , zise Harry, nu sunt doar eu singurul reptomită ă din şcoal ... Este şi moştenitorul lui Viperin! Aşa controleaz baziliscul!ă ă

— Ce facem? zise Ron, ai c rui ochi aveau o lucire stranie. Mergemă chiar acum la McGonagall?

— Hai s mergem la cancelarie, zise Harry, ridicându-se. O s fieă ă acolo în zece minute, mai e pu in pân la pauz ...ţ ă ă

Coborâr sc rile în fug . Nedorind s fie g si i pe coriă ă ă ă ă ţ dor, se duseră direct în cancelaria pustie, în acel moment. Era mare, cu pere iiţ panela i, plin de scaune din lemn neţ ă gru. Harry şi Ron se plimbar înă jurul ei, prea emo iona i ca s stea jos.ţ ţ ă

Dar clopo elul care anun a pauza nu sun ...ţ ţ ăÎn schimb, se auzi vocea profesoarei McGonagall, r sunând peă

coridoare, amplificat prin magie:ă— To i elevii s mearg în camerele lor imediat! To i proţ ă ă ţ fesorii s seă

întoarc în cancelarieă . Cât mai repede, v rog!ăHarry se întoarse spre Ron.— Un alt atac? Tocmai acum?— Ce facem? zise Ron, îngrozit. Ne întoarcem în camera noastr ?ă— Nu, hot rî Harry, privind în jur.ăÎn stânga lui, se afla un fel de garderob urât , în care erau îngr m diteă ă ă ă

pelerinele profesorilor.— Aici! S auzim despre ce este vorba... Apoi le putem spune ce-amă

aflat...Se ascunser acolo, ascultând sunetul paşilor sutelor de oameni,ă

elevi şi profesori, care trop iau pe deasupra, apoi uşa cancelariei seă d du de perete. Printre cutele pelerinelor, v zur profesorii intrând înă ă ă cancelarie. Unii dintre ei erau nel muri i, al ii erau de-a dreptul speria i.ă ţ ţ ţ Apoi sosi şi profesoara McGonagall.

— S-a întâmplat, se adres ea cancelariei, peste care domă nea t cerea. Un elev a fost capturat de monstru! Chiar în Cameraă Secretelor!

Profesorul Flitwick scoase un icnet. Profesoara L star îşi duseă mâinile la gur . Plesneal se sprijini cu putere de spă ă ătarul unui scaun şi spuse:

— Cum de eşti aşa de sigur ?ă— Moştenitorul lui Viperin, continu profesoara McGonaă gall, foarte

palid , a l sat un alt mesaj. Chiar sub primul. ă ă „Scheletul ei va z cea înă Camera Secretelor pentru totdeauna!”

Profesorul Flitwick izbucni în lacrimi.— Cine este? întreb Madam Hooch, care se pr v lise într-un scaun,ă ă ă

cu genunchii tremurând. Care elev ?ă— Ginny Weasley, spuse profesoara McGonagall.Harry sim i cum Ron se scurge încet pe podeaua gardeţ robei, la

picioarele lui.— Va trebui s trimitem to i elevii acas mâine, zise proă ţ ă fesoara

171


McGonagall. Acesta este sfârşitul Şcolii Hogwarts.Dumbledore a spus mereu...Uşa cancelariei se deschise iar la perete. Pentru un moment, Harry

fu convins c era Dumbledore. Dar era Lockhart, care radia de fericire.ă— Îmi pare atât de r u... am a ipit... Ce-am pierdut!... Nu p ru să ţ ă ă

observe c ceilal i profesori îl priveau cumvaă ţ cu ur şi dispre . Plesneală ţ ă f cu un pas înainte.ă

— Iat omul nostru, zise el. Omul potrivit! O fat a fost r pit deă ă ă ă monstru, Lockhart. Dus chiar în Camera Secreă telor. Momentul t u deă glorie a sosit!

Lockhart se albi şi mai tare la fa .ţă— Exact, Gilderoy, ciripi profesoara L star. Nu spuneai tu chiară

asear c ai ştiut tot timpul unde este intrarea în Caă ă mera Secretelor?— Eu... p i... eu..., se bâlbâi Lockhart.ă— Da, nu mi-ai zis tu c ştii sigur ce e în ea? înt ri şi profeă ă sorul

Flitwick.— Da? Nu-mi amintesc...— in minte perfect c ai spus c î i pare r u c n-ai z rit monstrulŢ ă ă ţ ă ă ă

înainte de a fi arestat Hagrid, zise şi Plesneal . N-ai zis tu c totul a fostă ă f cut de mântuial şi c mai bine î i dă ă ă ţ ădeau ie mân liber de laţ ă ă început?

Lockhart privi chipurile de neclintit ale colegilor s i.ă— Eu... eu... niciodat nu... Poate c m-a i în eles greşit...ă ă ţ ţ— Atunci te l s m pe tine s rezolvi problema, Gilderoy, ziseă ă ă

profesoara McGonagall. În seara aceasta e cel mai potrivit moment. Vom avea grij s nu- i stea nimeni în cale. Vei putea s prinzi monstrulă ă ţ ă de unul singur. Vei avea în sfârşit mân liber !ă ă

Lockhart privi disperat în jurul s u, dar nimeni nu îl ajut . Nu maiă ă p rea chipeş deloc. Buza începuse s -i treă ă mure, iar în lipsa zâmbetului cu to i din ii, pe care îl avea de obicei, sem na cu o mâr oag b trân şiţ ţ ă ţ ă ă ă obosit .ă

— F-Foarte bine, zise el. M -M duc în biroul meu s m -mă ă ă ă ă preg tesc...ă

Ieşi din camer .ă— În regul , f cu profesoara McGonagall, cu n rile fremă ă ă ătând, am

sc pat de sta! Capii Caselor ar trebui s le spun elevilor ce s-aă ă ă ă întâmplat şi c mâine, la prima or , Expresul de Hogwarts îi va duceă ă acas . V rog s v asigura i c nu sunt elevi în afara camerelor ă ă ă ă ţ ă lor!

Profesorii se ridicar , şi plecar unul câte unul.ă ă

*

Era probabil cea mai groaznic zi din via a lui Harry. El, Ron, Fred şiă ţ George st teau împreun într-un col al cameă ă ţ rei de zi a Cercetaşilor, nici unul dintre ei nefiind în stare s scoat vreun cuvânt. Percy nu eraă ă acolo. Se dusese s triă mit o bufni doamnei şi domnului Weasley, apoiă ţă se închisese în camera lui.

172


Nici o dup -amiaz nu a durat mai mult decât aceea, niciă ă când nu mai fusese Turnul Cercetaşilor atât de aglomerat şi totuşi atât de t cut.ă Aproape de apusul soarelui, Fred şi George se duser în camera lor,ă nemaiputând s stea acolo.ă

— Ginny ştia ceva, Harry, zise Ron, vorbind pentru prima dat deă când intraser în garderoba din cancelarie. De-asta a fost capturat ! Nuă ă era vorba de nici o tâmpenie pe care o f cuse Percy. Aflase ceva despreă Camera Secretelor. Probabil c de asta a fost...ă

Ron se opri şi-şi frec ochii.ă— Avea sânge-pur... Aşa c , doar sta poate fi motivul...ă ăHarry v zu soarele scufundându-se, roşu ca sângele, la liă nia

orizontului. Se sim ea mai r u ca niciodat . Doar dac ar fi putut s facţ ă ă ă ă ă ceva... Orice!...

— Harry, zise Ron, crezi c exist vreo şans ca ea s nu fi... ştiiă ă ă ă tu...

Harry nu ştiu ce s -i r spund . Nu vedea cum ar mai fi fost Ginny înă ă ă via ...ţă

— Ştii ce? f cu Ron, cred c ar trebui s mergem la Lockă ă ă hart, s -iă spunem ce ştim. O s încerce s intre în Camer . S -i spunem undeă ă ă ă credem c este intrarea şi c este un baziă ă lisc în untru.ă

Pentru c nu ştia ce altceva puteau s fac şi pentru că ă ă ă sim eaţ nevoia s fac ceva, Harry fu de acord. Cercetaşii din jurul lor erau atâtă ă de mâhni i şi le p rea atât de r u pentru fra ii Weasley, încât nimeni nuţ ă ă ţ încerc s -i opreasc atunci când se ridicar şi traversar camera,ă ă ă ă ă plecând prin gaura din portret.

Se l sa întunericul, pe când se îndreptau spre biroul lui Lockhart.ă P rea c în untru avea loc o activitate intens . Auzeau râcâituri,ă ă ă ă bufnituri şi paşi gr bi i.ă ţ

Harry b tu la uş şi în untru se f cu subit linişte. Apoi uşa seă ă ă ă întredeschise abia vizibil şi v zur un ochi al lui Lockhart, privindu-i prină ă cr p tur .ă ă ă

— Ah... domnule Potter... domnule Weasley..., spuse el, deschizând uşa şi mai mult, sunt cam ocupat. V-aş ruga s spune i repede...ă ţ

— Domnule profesor, avem nişte informa ii pentru dumţ neavoastr ,ă zise Harry. Cred c v vor fi de ajutor.ă ă

— Hm... p i... nu este cel mai bun moment..., zise el şi acea parte aă fe ei lui care se vedea prin deschiz tur era exţ ă ă trem de jenat . Adic ...ă ă bine, fie...

Deschise uşa şi b ie ii intrar .ă ţ ăBiroul s u era aproape gol. Dou cufere mari z ceau pe jos.ă ă ă

Veşmintele, verde-smarald, lila, albastru-nocturn, fuseser împachetateă în grab în unul dintre ele. În cel lalt, fuă ă seser aruncate la întâmplareă c r i. Pozele care umpluser pere ii pân atunci erau acum aglomerateă ţ ă ţ ă în cutii, pe birou.

— Pleca i undeva? zise Harry.ţ— Hm... p i... da, b lm ji Lockhart, dezlipind de pe uş un poster cuă ă ă ă

el în m rime natural , şi spuse, începând s -l ruleze:ă ă ă

173


— Am fost chemat de urgen ... nu am putut evita... treţă buie să plec...

— Şi cum r mâne cu sora mea? zise Ron, ar gos.ă ţă— P i, în privin a asta... tare p cat..., zise Lockhart, evitând s -iă ţ ă ă

priveasc în ochi.ăSe duse şi deschise un sertar şi începu s -i goleasc con iă ă ţ nutul într-

o pung .ă— Nimeni nu regret mai mult ca mine...ă— Sunte i profesorul de tehnici de „Ap rare contra Magiei Negre”!ţ ă

strig Harry. Nu pute i s pleca i! Nu acum, când se întâmpl atâteaă ţ ă ţ ă lucruri groaznice...

— P i, cum s v spun... când am acceptat postul..., bomă ă ă b niă Lockhart, stivuindu-şi şosetele peste haine, din descrierea postului... nu m-am aşteptat...

— Adic vre i s spune i c ă ţ ă ţ ă fugi i? ţ f cu Harry, nevenindu-i să ă cread . Dup toate lucrurile pe care le-a i f cut în c r ileă ă ţ ă ă ţ dumneavoastr ?ă

— C r ile pot fi înşel toare uneori, zise Lockhart abia şoptit.ă ţ ă— Dar dumneavoastr le-a i scris! strig Harry.ă ţ ă— Dragul meu, zise Lockhart, stând drept şi încruntându-se c treă

Harry. Gândeşte-te şi tu, c r ile mele nu s-ar fi vândut nici pe jum tateă ţ ă la fel de bine, dac oamenii n-ar fi crezut c eu am f cut toate aceleă ă ă lucruri. Nimeni nu vrea s citeasă c despre un vr jitor urât din Armenia,ă ă chiar dac a alungat vârcolacii dintr-un sat. Ar ar ta groaznic peă ă copert ! F r nici cel mai mic sim estetic... Iar vr jitoarea care a gonită ă ă ţ ă strigoiul Bandon avea buz de iepure. Adic , hai s fim serioşiă ă ă ...

— Adic , doar v-a i asumat faptele altor vr jitori? întreb Harry,ă ţ ă ă nevenindu-i a crede.

— Harry, Harry, zise Lockhart, dând din cap ner bd tor, nu esteă ă deloc atât de simplu... A fost mult munc . A treă ă buit s dau de oameniiă ştia, s -i întreb cum au reuşit s fac ce au f cut, apoi s arunc o Vrajă ă ă ă ă ă ă

a Uit rii asupra lor, ca s nu-şi mai aduc aminte c ei au fost cei careă ă ă ă le-au f cut... Dac m mândresc cu un lucru, sunt farmecele asteaă ă ă legate de memorie. Nu, a fost munc grea, Harry. Nu sunt numaiă autografe şi poze publicitare, s ştii. Tu vrei celebritate, treă buie s fiiă preg tit pentru o munc istovitoare.ă ă

Trânti capacele cuferelor şi le închise.— S vedem, zise el. Cred c am luat tot. Da. A mai r mas un singură ă ă

lucru.Îşi scoase bagheta şi se întoarse spre ei.— Îmi pare tare r u, b ie i, dar voi fi nevoit s arunc oă ă ţ ă Vraj a Uit riiă ă

şi asupra voastr . Doar ă no s v las s -mi trâmbi a i secretele peste tot...ă ă ă ţ ţ N-aş mai vinde niciodat vreo alt carte...ă ă

Harry îşi scoase la rândul lui bagheta exact la timp. Lockhart abia apucase s şi-o ridice pe a lui, când Harry strig : ă ă „Expelliarmus!”

Lockhart fu aruncat pe spate, c zând peste cuf rul s u. Bagheta luiă ă ă s ri în aer, Ron o prinse şi o arunc pe fereasă ă tra deschis .ă

174


— Nu ar fi trebuit s -l l sa i pe profesorul Plesneal s ne înve eă ă ţ ă ă ţ asta, zise Harry, mânios, dând la o parte cuf rul lui Lockhart.ă

Lockhart se uit în sus la el, mieros din nou. Harry înc mai aveaă ă bagheta îndreptat spre el.ă

— Ce vrei s fac? zise Lockhart, supus. Nu ştiu unde este Cameraă Secretelor. Nu pot s fac nimic...ă

— Ai noroc, zise Harry, for ându-l pe Lockhart s se riţ ă dice, cu bagheta a intit spre el. Noi credem c ştim unde este. Şi ce este în ea.ţ ă ă S mergem!ă

Îl scoaser pe Lockhart din birou şi îl duser la cele mai apropiateă ă sc ri, apoi de-a lungul coridorului întunecat unde str lucea scrisul de peă ă perete, pân la uşa b ii Plâng cioasei Myrtle.ă ă ă

Apoi îl puse pe Lockhart s intre primul. Harry era mulă umit s -lţ ă vad tremurând.ă

Plâng cioasa Myrtle st tea pe bazinul toaletei din fundă ă .— A, tu eşti, zise ea, când îl v zu pe Harry. Acum, ce mai vrei să ă

ştii?— Am venit s te întreb cum ai murit, zise Harry. Înf işarea luiă ăţ

Myrtle se schimb întru totul. Ar ta deă ă parc nu o mai întrebase nimeniă niciodat ceva atât de mă ăgulitor.

— Aaaah, a fost groaznic, spuse ea cu mult suflet. S-a întâmplat chiar aici. Am murit chiar în aceast toalet . Îmi amintesc atât de bine. Mă ă ă ascunsesem pentru c Olive Hornby m tachina din cauza ochelariloră ă mei. Uşa era blocat şi eu plângeam. Apoi am auzit pe cineva intrând.ă Rostea vorbe ciudate, într-o alt limb , din câte mi-am dat seama.ă ă Oricum, ce m-a mirat a fost c am auzit vocea unui b iat. Aşa c amă ă ă deschis uşa, s -i spun s plece şi s se duc la toaleta b ie ilor, când...,ă ă ă ă ă ţ zise Myrtle şi înghi i în sec, plin de importan , cu fa a str lucitoare...,ţ ă ţă ţ ă am murit!

— Cum? zise Harry.— Habar n-am, zise Myrtle, abia auzit. Nu îmi amintesc decât c amă

v zut doi ochi mari, galbeni. Ceva mi s-a rev ră ă sat în tot corpul şi apoi m-am trezit plutind..., mai spuse ea, privindu-l vis toare pe Harry. Apoi m-ăam întors. Ştii, eram hot rât s o bântui pe Olive Hornby. Vai, cât deă ă ă r u îi p rea c a râs de ochelarii mei.ă ă ă

— Unde anume ai v zut ochii aceia? o întreb Harry.ă ă— Undeva, pe acolo..., zise Myrtle, ar tând vag înspre chiuveta dină

fa a toaletei ei.ţHarry şi Ron se duser repede acolo. Lockhart st tea mult în spate,ă ă

pe chipul s u fiind întip rit o expresie de teă ă ă roare profund .ăAr ta ca o chiuvet obişnuit . Examinar fiecare centiă ă ă ă metru p trat,ă

pe afar şi pe din untru, inclusiv evile de sub ea. Apoi Harry v zu: peă ă ţ ă unul dintre robinetele de cupru era încrustat un şarpe micu .ţ

— Robinetul la n-a mers niciodat , zise Myrtle vioaie, în timp ce elă ă încerca s -l roteasc .ă ă

— Harry, zise Ron, spune ceva. Ceva în limba reptomit ... Dar cum? Singureleă momente când a putut s vorbească ă reptomit au fost când s-a aflată

175


fa -n fa cu un şarpe adeţă ţă v rat. Privi intens micu a zgârietur ,ă ţ ă încercând s -şi imagiă neze c era un şarpe adev rat.ă ă

— Deschide! zise el.Privi spre Ron, care cl tin din cap.ă ă— Nu-i asta... în eleg şi eu, zise el.ţHarry privi iar şarpele, încercând s se conving pe el însuşi c eraă ă ă

adev rat. Îşi mişc pu in capul în lumina lumâă ă ţ n rii, iar şarpele p ru să ă ă se mişte şi el.

— Deschide! zise iar Harry.Doar c nu auzi cuvinte, ci un şuierat ciudat, şi instantaă neu

robinetul începu s se r suceasc , din el izvorând o luă ă ă min alb ,ă ă str lucitoare. În urm toarea secund , chiuveta începu s se mişte. Deă ă ă ă fapt, disp ru cu totul, r mânând exă ă pus o eava mare, suficient deă ţ groas , pentru ca s se poaă ă t strecura un om prin ea.ă

Harry îl auzi pe Ron sco ând un strig t de uimire şi îşi riţ ă dic iară privirea. Acum ştia ce avea de f cut.ă

— Eu intru, zise el.Nu putea s nu se duc , acum când descoperiser intraă ă ă rea în

Camera Secretelor. Poate exista o şans oricât de mic , imposibil ,ă ă ă ireal , ca Ginny s mai fie în via .ă ă ţă

— Şi eu, zise Ron.Urm o pauz .ă ă— Ei, se pare c nu prea ave i nevoie de mine, zise Lockă ţ hart, cu o

urm din vechiul lui zâmbet ştreng resc. Eu...ă ăPuse mâna pe clan , dar şi Ron şi Harry îşi îndreptar baghetele spreţă ă

el.— O s intri tu primul, se r sti Ron.ă ăPalid şi f r baghet , Lockhart se apropie de deschiză ă ă ătur .ă— B ie i, zise el cu o voce tremurând , b ie i, la ce bun?ă ţ ă ă ţHarry îl atinse pe spate cu bagheta. Lockhart îşi strecură picioarele în eav .ţ ă— Chiar nu cred c ..., începu s spun , dar Ron îl împinse şiă ă ă

Lockhart disp ru prin eav . Harry îl urm repede. Se l s încet în eavă ţ ă ă ă ă ţ ă şi apoi îşi d du drumul.ă

Era ca şi când ar fi alunecat pe un tobogan nesfârşit, întunecat şi slinos. Vedea mai multe evi, în toate direc iile, dar nici una la fel deţ ţ mare ca a lor, care se învârtea şi se încol cea, înclinându-se abrupt înă fa , şi ştia c ducea din ce în ce mai mult sub castel, chiar mai josţă ă decât pivni a în care preda Plesneal . În urma sa, îl auzea pe Ron,ţ ă lovindu-se uşor la fiecare curb .ă

Apoi, tocmai când începuse s -şi fac griji despre ce se vaă ă întâmpla când vor atinge p mântul, eava se opri la nivelul p mântului şi el âşniă ţ ă ţ afar , aterizând pe podeaua umed a unui tunel de piatr , destul deă ă ă mare pentru a sta în picioare. Lockhart se ridic în picioare, pu in maiă ţ departe de el, acoperit de mizerie şi alb ca un strigoi. Harry se d du la oă parte, în timp ce Ron veni şi el şuierând pe eav .ţ ă

— Probabil c suntem la kilometri adâncime sub castel, zise Harry,ă vocea r sunându-i în tunelul întunecat.ă

176


— Presupun c sub lac, zise Ron, încercând s z reasc ceă ă ă ă va pe pere ii întuneca i, slinoşi.ţ ţ

To i trei se întoarser şi încercar s p trund cu privirile întunericulţ ă ă ă ă ă din fa a lor.ţ

— Lumos! îi şopti Harry baghetei sale şi lumini a se aprinse iar şi.ţ ă Haide i, le zise el lui Ron şi lui Lockhart şi pornir , paşii lor pleosc ind peţ ă ă podeaua ud .ă

Tunelul era atât de întunecat, încât nu puteau vedea decât la mică distan în fa . Umbrele de pe pere ii uzi pţă ţă ţ ăreau monstruoase la lumina baghetei.

— ine i minte, zise Harry încet, în timp ce înaintau preŢ ţ cau i, laţ orice semn de mişcare, închide i imediat ochii...ţ

Dar tunelul era t cut ca un mormânt, iar primul zgomot neaşteptată pe care îl auzir a fost un ZBANG puternic când Ron c lc pe un craniuă ă ă de şobolan. Harry îşi coborî bagheta pentru a vedea ce era pe jos şi v zuă c tot tunelul era preă s rat cu oase de animale mici. Str duindu-se dină ă toate puterile s nu-şi imagineze cum ar putea ar ta Ginny dac ar daă ă ă de ea, Harry merse mai departe, pe o ramifica ie întunecat a tunelului.ţ ă

— Harry, e ceva aici..., şopti Ron, r guşit, apucându-l pe Harry deă um r.ă

R maser nemişca i, privind cu aten ie. Harry z ri conă ă ţ ţ ă turul cuiva enorm şi încovoiat, care z cea de-a curmezişul tunelului.ă

— Poate c doarme, şopti el, uitându-se la ceilal i doi peste um r.ă ţ ăLockhart avea mâinile la ochi. Harry se întoarse s se uiteă iar la

lucrul acela. Inima îi b tea s -i sparg pieptul, aproape c îl durea.ă ă ă ăFoarte încet, cu ochii strânşi cât de tare putea şi totuşi s poată ă

vedea, Harry se duse înainte, cu bagheta ridicat .ăLumina dezv lui o piele enorm de şarpe, de un veră ă de-intens, care

z cea încol cit şi goal de-a curmezişul tunelului. Creatura careă ă ă ă n pârlise trebuia s fi avut cel pu in şase metri lungime.ă ă ţ

— M i, s fie..., zise Ron abia şoptit.ă ăDeodat , se auzi o mişcare în spatele lor. Genunchii lui Gilderoyă

Lockhart cedaser .ă— Ridic -te, îi zise Ron, t ios, a intind bagheta c tre Lockhart.ă ă ţ ăLockhart se ridic , apoi s ri pe Ron, trântindu-l la p mânt.ă ă ăHarry se repezi în ajutorul lui Ron, dar era prea târziu! Lockhart se

ridica, gâfâind, cu bagheta lui Ron în mân . Îi ap ruse iar şi pe faă ă ă ţă zâmbetul îngâmfat.

— Aventura se sfârşeşte aici, b ie i! zise el. Voi lua o bucat deă ţ ă piele cu mine, s-o duc la şcoal , le voi spune c a fost prea târziu pentruă ă a salva fata, şi c voi doi — oh, ce tragedie — v-a i pierdut min ile cândă ţ ţ a i v zut corpul ei dezmembrat. Preg ti i-v s v lua i la revedere de laţ ă ă ţ ă ă ă ţ amintirile voastre!

Ridic deasupra capului bagheta lipit cu Magicscotch şi strigă ă ă „Obliviate!”

Bagheta explod cu puterea unei mici bombe. Harry îşi acoperiă capul cu mâinile şi o lu la fug , alunecând pe pielea de şarpeă ă

177


încol cit , dar reuşi s se fereasc de buc ile masive care seă ă ă ă ăţ pr buşeau din tavanul tunelului. O clip mai târziu, se trezi singur, înă ă fa a unui un zid solid, din buc i de piatr .ţ ăţ ă

— Ron! strig el. Ai p it ceva? Ron!ă ăţ— Sunt aici! se auzi vocea sfârşit a lui Ron, din spatele zidului deă

pietre. N-am p it nimic, dar tembelul sta a fost lovit de baghet .ăţ ă ăSe auzi o pocnitur puternic şi r sun un „AU”. Probabil c Ron îiă ă ă ă ă

tr sese una lui Lockhart în fluierul piciorului.ă— Ce facem acum? se auzi vocea disperat a lui Ron. Nuă putem să

trecem dincolo, o s dureze secole...ăHarry privi tavanul tunelului. Pe el ap ruser puzderie de cr p turi.ă ă ă ă

Nu mai încercase niciodat s dea la o parte prin magie ceva atât deă ă mare şi compact ca aceste pietre... Acum p rea s fie momentul potrivită ă pentru noi experien e... Dar dac se surpa tunelul?ţ ă

Se auzi o alt pocnitur şi un alt „AU” din spatele pieă ă trelor. Pierdeau minute pre ioase. Ginny era deja de multe ore în Camera Secretelor.ţ Harry ştia c nu avea de f cut decât un singur lucru.ă ă

— Aşteapt -m aici, îi strig el lui Ron. Stai cu Lockhart. Eu m ducă ă ă ă mai departe. Dac nu m întorc într-o or ...ă ă ă

Urm o pauz ap s toare.ă ă ă ă— O s încerc s mut nişte pietre, zise Ron, care se str duia s -şiă ă ă ă

fac vocea s nu tremure. Ca s ... ca s po i s treci prin el când teă ă ă ă ţ ă întorci. Şi, Harry...

— Ne vedem în curând, zise Harry, încercând s pun o doz deă ă ă optimism în vocea lui şov itoare.ă

Si porni singur, l sând în urm enorma piele de şarpe.ă ăIn curând, zgomotul f cut de Ron care încerca s mute pietrele dină ă

loc se pierdu. Tunelul coti iar şi iar. Dorea ca tunelul s se termine şiă totuşi îi era groaz peste ce va da când urma s se întâmple acel lucru.ă ă Şi atunci, într-un sfârşit, ap rând dup o nou cotitur , Harry v zu ună ă ă ă ă zid în fa , pe care erau sculpta i doi şerpi încol ci i, cu ochii împoţă ţ ă ţ dobi iţ cu smaralde str lucitoare.ă

Harry se apropie. Îşi sim i gâtul uscat complet. Nu mai fu nevoie sţ ă se prefac de data aceasta, pentru c şerpii aceia de piatr p reauă ă ă ă adev ra i, cu ochii extrem de vii.ă ţ

Intui imediat ce avea de f cut. Îşi drese glasul, iar ochii de smaraldă p rur s clipeasc .ă ă ă ă

— Deschide! zise Harry, sâsâind încet.Şerpii se desp r ir unul de altul, în timp ce se deschidea peretele.ă ţ ă

Ce-i doi şerpi disp rur din vedere, iar Harry, tremurând din cap pân -nă ă ă picioare, p şi înă ăuntru.

178


— CAPITOLUL XVII —MOŞTENITORUL LUI VIPERIN

St tea în fundul unei camere foarte lungi, slab luminat . Coloaneă ă împletite de piatr , pe care erau sculpta i nuă ţ meroşi şerpi, se ridicau pân în tavanul pierdut în întuneric, sprijinindu-l şi aruncând umbreă lungi şi negre prin întunecimea verzuie şi mohorât care umplea locul.ă

Cu inima b tându-i cu putere, Harry se opri s asculte t cerea rece.ă ă ă Oare baziliscul era ascuns în vreun col întuneţ cos, în spatele vreunui stâlp? Şi unde era Ginny?

Îşi scoase bagheta şi înainta printre coloanele aşezate în serpentine. Pere ii întuneca i trimiteau înapoi ecoul puterţ ţ nic al paşilor lui. Îşi ineaţ ochii foarte pu in întredeschişi, gata s -i închid la cel mai slab semn deţ ă ă mişcare. Ochii şerpilor de piatr p reau s -l urm reasc pretutindeni.ă ă ă ă ă De mai multe ori, stomacul i se f cu ghem, p rându-i-se c vreunulă ă ă dintre şerpi se mişcase.

Apoi, ajungând la ultima pereche de stâlpi, îi ap ru în fa o statuieă ţă înalt cât Camera Secretelor, lipit de peretele din spate.ă ă

Harry trebui s -şi for eze gâtul pentru a privi în sus c tre chipulă ţ ă enorm de deasupra lui. Era o statuie veche şi semăna cu o maimu , cuţă o barb lung şi sub ire, care ajungea pân aproape de poaleleă ă ţ ă veşmintelor sale lungi de piatr , de unde se iveau dou picioareă ă enorme, din piatr cenuşie, pe podeaua neted a camerei. Iar întreă ă picioarele statuii, cu fa a în jos, z cea, o siluet îmbr cat în negru, cuţ ă ă ă ă p rul roşu ca focul.ă

— Ginny! şopti Harry, fugind c tre ea şi îngenunchind. Ginny! S nu fiă ă murit! Te rog, s nu fi murit!ă

Îşi puse bagheta al turi, o apuc pe Ginny de umeri şi o întoarse cuă ă fa a spre el. Fa a îi era alb ca marmura şi la fel de rece, ochii îi erauţ ţ ă închişi, deci nu era pietrificat . Atunci era...ă

— Ginny, te rog, trezeşte-te, şopti Harry, disperat, scuturând-o de umeri.Capul lui Ginny atârna inert, balansându-se când pe o parte, când pe alta.— Nu o s se trezeasc , zise o voce domoal .ă ă ăHarry tres ri şi se întoarse pe genunchi.ăUn b iat brunet, înalt, se sprijinea de cel mai apropiat stâlp,ă

privindu-l. O parte abia i se vedea, de parc Harry l-ar fi privit printr-oă fereastr aburit . Dar nu putea s -l confunde.ă ă ă

— Tom... Tomas Cruplud?Cruplud d du din cap, f r s -şi ia ochii de pe chipul lui Harry.ă ă ă ă— Cum adic nu o s se trezeasc ? spuse Hă ă ă arry disperat. Doar nu e... nu

e...— Nu, e înc în via , zise Cruplud. Îns nu mai are mult...ă ţă ăHarry îl privi fix. Tomas Cruplud înv ase la Hogwartsăţ acum cincizeci

de ani şi totuşi st tea acolo, împr ştiind în jur o lumin ciudat , ca oă ă ă ă cea str lucitoare, ar tând cu nici o zi peste şaisprezece ani.ţă ă ă

— Eşti o stafie? spuse Harry, nel murit.ă

179


— O amintire, zise Cruplud, cu aceeaşi voce calm . P strat într-ună ă jurnal timp de cincizeci de ani.

Ar t spre podea, lâng picioarele enorme ale statuii. Acolo, z ceaă ă ă ă deschis micul jurnal negru, pe care Harry îl g sise în toaletaă Plangacioasei Myrtle. O clip , Harry se înă treb cum de ajunsese acolo...,ă dar avea alte lucruri mai importante de f cut, în acel moment.ă

— Trebuie s m aju i, Tom, zise Harry, ridicându-i iar capul luiă ă ţ Ginny. Trebuie s plec m de aici. Este un bazilisc pe-aici... Nu ştiu unde,ă ă dar ar putea ap rea în orice moment.ă

Te rog, ajut -m ...ă ăCruplud nu se mişc . Transpirând din greu, Harry reuşi s o ridiceă ă

pe jum tate pe Ginny de pe podea şi se aplec s -şi ia bagheta.ă ă ăDar bagheta disp ruse.ă— Mi-ai v zut tu...ăRidic privirea. Cruplud continua s îl priveasc , învâră ă ă tind bagheta

lui Harry între degetele-i lungi.— Mersi, zise Harry, întinzând mâna şi aşteptând s i-o dea. Ună

zâmbet ap ru la col urile gurii lui Cruplud. Continuă ţ ă s se uite fix laă Harry, învârtind în joac bagheta.ă

— Ascult , zise Harry gr bit, cu genunchii chirci i sub greuă ă ţ tatea lui Ginny, trebuie s plec m! ă ă Dac vine baziliscul...ă

— N-o s vin pân nu-l cheam cineva, zise Cruplud cu acelaşiă ă ă ă calm.

Harry o puse iar pe Ginny pe podea, nemaiputând s o in .ă ţ ă— Ce vrei s spui? zise el. Fii atent, d -mi bagheta, s-ar putea s amă ă ă

nevoie de ea.Zâmbetul lui Cruplud deveni şi mai larg.— N-o s ai nevoie de ea, zise el. Harry îl privi.ă— Cum adic , n-o s am...ă ă— Am aşteptat asta mult timp, Harry Potter, zise Cruplud. Prilejul să

te v d, s vorbesc cu tine...ă ă— Uite ce e, zise Harry, pierzându-şi r bdarea, nu cred c în elegi.ă ă ţ

Suntem în Camera Secretelor. Putem s vorbim şi mai târziu.ă— O s vorbim acum, zise Cruplud, înc zâmbindu-i şi punândă ă

bagheta lui Harry în buzunar.Harry îl privi cu aten ie. Se întâmpla ceva foarte ciudat acolo.ţ— Cum a ajuns Ginny aşa? întreb el, încetişor.ă— Da, este o întrebare interesant , zise Cruplud, mulă umit. Este oţ

poveste destul de lung . Presupun c Ginny Weasley este aşa pentru că ă ă şi-a deschis inima şi şi-a împ rt şit toate secretele unui necunoscută ă invizibil.

— Despre ce vorbeşti? zise Harry.— Despre jurnal, zise Cruplud. Jurnalul meu. Micu a Ginny a scris înţ

el de luni de zile, spunându-mi grijile şi necazurile ei: cum o tachinează fra ii ei, cum a venit la şcoal cu veşminte şi c r i de mâna a doua,ţ ă ă ţ cum... ochii lui Cruplud sclipir r ută ă ăcios... cum nu crede c celebrului,ă bunului, marelui Harry Potter i-ar putea pl cea vreodat de ea...ă ă

180


Tot timpul cât vorbi, ochii lui Cruplud nu se dezlipir de pe chipul luiă Harry. Aveau o privire aproape înfometat .ă

— Ce plictisitor, s fii nevoit s ascul i problemele stupide, lipsite deă ă ţ importan , ale unei fete de unsprezece ani, conţă tinu el. Dar am avută r bdare, i-am r spuns, am fost în eleg tor, am fost bun. Ginny pur şiă ă ţ ă simplu m iubea. „ă Nimeni nu m-a în eles niciodat ca tineţ ă , Tom... sunt atât de bucuroas c am acest jurnală ă , în care m pot dest inuiă ă ... este ca şi când aş avea un prieten pe care îl pot ine în buţ zunar... “

Râsul lui Cruplud era acum rece şi strident, complet nelalocul lui. Lui Harry i se f cu p rul m ciuc .ă ă ă ă

— Şi crede-m , Harry, am reuşit întotdeauna s -i farmec pe cei deă ă care aveam nevoie. Aşa am f cut-o pe Ginny s -şi descarce sufletul înă ă fa a mea şi tocmai de sufletul ei aveam eu nevoie. Am devenit din ce înţ ce mai puternic, hr nindu-m cu temerile ei, cu cele mai ascunseă ă secrete ale ei. Am ajuns mult mai puternic decât micu a domnişoarţ ă Weasley, destul ca s o alimentez şi pe ea cu câteva dintre secreteleă mele, s torn pu in din sufletul meu în ea...ă ţ

— Ce vrei s spui? zise Harry, a c rui gur se uscase de tot.ă ă ă— Înc nu b nuieşti, Harry Potter? zise Cruplud, încet. Ginnyă ă

Weasley a deschis Camera Secretelor. A strangulat cocoşii şcolii şi a scrijelit mesajele amenin toare de pe pere i. A asmu it Şarpele luiţă ţ ţ Viperin asupra a patru progenituri cu „sânge-mâl” şi asupra pisicii acelui Non...

— Nu, şopti Harry.— Ba da, zise Cruplud, calm. Bineîn eles c nu ştia ceţ ă f cea la început.ă

Era extrem de amuzant. P cat c nu ai v zut ultimele ei noti e...ă ă ă ţ Deveniser foarte interesante... ă Drag Tomă , recit el, privind chipulă îngrozit al lui Harry, cred c îmi pierd memoriaă . Am pene de cocoş pe haine şi nu ştiu cum au ajuns acolo. Drag Tomă , nu-mi amintesc ce s-a întâmplat în seara de Halloween, dar a fost atacat o pisic şi sunt plin deă ă ă vopsea pe veşminte. Drag Tomă , Percy îmi tot spune c sunt palid şi că ă ă nu sunt în apele mele. Cred c m suspectează ă ă... A avut loc un nou atac azi şi nu ştiu unde eram. Tom, ce o s m fac? Cred c înnebuă ă ă nesc... Am impresia c eu sunt cea care îi atac pe to iă ă ţ , Tom!

Pumnii lui Harry erau atât de strânşi, încât unghiile îi intraseră adânc în palme.

— A durat ceva timp pân când proasta de Ginny nu a mai avută încredere în jurnalul ei, zise Cruplud. Dar pân la urm a devenită ă suspicioas şi a încercat s scape de el. Atunci ai ap rut tu, Harry. Tu l-ă ă ăai g sit, iar eu am fost cât se poate de fericit. Dintre to i cei care l-ar fiă ţ putut g si, ai fost chiar tu, persoana pe care îmi doream atât de mult să ă o întâlnesc...

— Şi de ce ai vrut s m întâlneşti? întreb Harry, cuprins de furie şiă ă ă f când un efort s -şi men in vocea calm .ă ă ţ ă ă

— P i, vezi tu, Ginny mi-a povestit despre tine, Harry, zise Cruplud.ă Întreaga ta poveste fascinant ...ă

Ochii i se fixar pe cicatricea în form de fulger de pe fruntea luiă ă

181


Harry, iar expresia de pe chipul s u, de foame animalic , deveni tot maiă ă evident .ă

— Ştiam c trebuia s aflu mai multe despre tine, s voră ă ă besc cu tine, s te întâlnesc, dac era posibil. Aşa c m-am hot rât s - i ar tă ă ă ă ă ţ ă glorioasa mea capturare a r noiului acela mare şi prost, Hagrid, ca s -ţă ă ăi câştig încrederea.ţ

— Hagrid este prietenul meu, zise Harry, cu vocea tremurândă acum. Şi tu i-ai înscenat totul, nu-i aşa? Am crezut c ai f cut o greşeal ,ă ă ă dar...

Cruplud râse iar strident.— A fost cuvântul meu împotriva cuvântului lui Hagrid. Î i po iţ ţ

închipui cum a v zut b trânul Armando Dippet înă ă treaga poveste... Pe de o parte, Tomas Cruplud, s rac, dar sclipitor, orfan, dar foarte curajos,ă Perfect al şcolii, elev model. Pe de alta, marele şi împiedicatul Hagrid, tont l ul care f cea câte o boac n în fiecare s pt mân , încercând să ă ă ă ă ă ă ă ă creasc pui de vârcolac sub pat, furişându-se în P durea Interzis pentruă ă ă a se lupta cu duhurile p durii. Dar recuă nosc, chiar şi eu am fost surprins de cât de bine a mers planul meu. Am crezut c cineva îşi va da seamaă c Hagrid nu putea s fie moştenitorul lui Viperin. Mie mi-a luat cinci aniă ă s aflu totul despre Camera Secretelor şi s descop r intraă ă ă rea secret ...ă De parc Hagrid ar fi avut mintea sau puterea s fac asta! Doară ă ă profesorul de „Transfigur ri”, Dumbleă dore, p rea s cread c Hagridă ă ă ă era nevinovat. L-a convins pe Dippet s -l p streze pe Hagrid pe lângă ă ă şcoal şi s -l ană ă gajeze ca paznic al vânatului. Da, cred c Dumbledoreă îşi d duse seama. Nu m iubea la fel de mult ca ceilal i profeă ă ţ sori...

— Sunt convins c Dumbledore te-a citit imediat, zise Harry, cuă din ii încleşta i.ţ ţ

— Da, m-a urm rit îndeaproape dup ce a fost exmatriă ă culat Hagrid, zise Cruplud, nep s tor. Ştiam c nu era bine s deschid iar Cameraă ă ă ă Secretelor, cât mai eram în şcoal , dar nu aveam de gând s las s seă ă ă piard în van to i anii pe care i-am petrecut c utând-o. M-am hot rât să ţ ă ă ă las un jurnal în urm , p strându-m pe mine cel de la şaisprezece aniă ă ă între paginile lui, în aşa fel încât într-o zi, cu pu in noroc, voi putea sţ ă conduc pe altcineva pe urmele mele şi s duc la bun sfârşit nobileleă dorin e ale lui Salazar Viperin.ţ

— Ei bine, nu ai reuşit, zise Harry, triumf tor. Nu a murit nimeni deă data aceasta, nici m car pisica. În câteva ore, esen a de m tr gun va fiă ţ ă ă ă gata şi to i cei care au fost pietrifiţ ca i se vor însufle i din nou.ţ ţ

— Ah, nu i-am spus, zise Cruplud, încet, c de mult nu m maiţ ă ă intereseaz s -i omor pe cei cu „sânge-mâl”, ei nuă ă mai conteaz pentruă mine... De luni de zile, noua mea int eşti... ţ ă tu!

Harry îl privi, nedumerit.— Imagineaz - i cât de sup rat am fost când am deschis jurnalul şiă ţ ă

era Ginny care îmi scria, nu tu. A v zut jurnalul la tine, în elegi, şi aă ţ intrat în panic . Dac ai fi aflat cum s -l foloseşti şi i-ar fi spus toateă ă ă ţ secretele ei? Dar dac , şi mai grav, ai fi aflat cine strangula cocoşii? Aşaă c zgâtia nesă ăbuit a aşteptat pân când nu mai era nimeni înă ă

182


dormitorul t u şi l-a furat. Dar ştiam ce trebuie s fac. Îmi devenise clară ă c erai pe urma moştenitorului lui Viperin. Din câte îmi spusese Ginnyă despre tine, ştiam c te vei duce pân -n pânzele albe pentru a rezolvaă ă misterul... mai ales dac una dintre prietenele tale ar fi fost atacat . Totă ă Ginny mi-a spus c toat şcoala vuia din cauz c tu puteai s vorbeştiă ă ă ă ă reptomita... Aşa c am f cut-o pe Ginny s -şi scrie propriul sfârşit peă ă ă perete şi s vin aici s aştepte. S-a zb tut mult şi a plâns... a devenită ă ă ă extrem de plictisitoare. Dar nu mai e prea mult via în ea: a d ruit oă ţă ă parte mult prea mare din ea jurnalului, mie, adic . Destul pentru ca euă s pot ieşi, în sfârşit, dintre paginile sale. Ştiam c vei veni. Am multeă ă întreb ri s - i spună ă ţ , Harry Potter.

— Ca de exemplu? r cni Harry, cu pumnii înc încleşta i.ă ă ţ— P i, zise Cruplud, zâmbind mul umit, cum a reuşit un bebeluş,ă ţ

f r aptitudini magice ieşite din comun, s -l înving pe cel mai mareă ă ă ă vr jitor al tuturor timpurilor? Cum ai sc pat doaă ă r cu o cicatrice, în timp ce puterile Lordului Cap-de-Mort au fost distruse?

Acum în ochii s i nes tui ap ruse o stranie str lucire roşiă ă ă ă atic .ă— Şi ce- i pas ie cum am sc pat? zise Harry, accentuândţ ă ţ ă

cuvintele. Cap-de-Mort a tr it la mult vreme dup tină ă ă e.— Cap-de-Mort, zise Cruplud, perfid, este trecutul, prezentul şi

viitorul meu, Harry Potter...Scoase bagheta lui Harry din buzunar şi începu s scrie în aer treiă

cuvinte plutitoare: TOMAS DORLENT CRUPLUD.Apoi f cu un semn cu bagheta şi literele se amestecar şi seă ă

rearanjar :ăSUNT LORDUL CAP-DE-MORT!— Vezi? şopti el. Era un nume pe care îl foloseam deja la Hogwarts,

dar numai în fa a prietenilor mei dragi, bineîn eles. Crezi c aveam deţ ţ ă gând s folosesc pentru totă deauna numele mizerabilului meu tat , celă mai stupid dintre Încuia i? Eu, în ale c rui vene curge sângele lui Salazarţ ă Viperin, însuşi? Din partea mamei, desigur... Eu, s p strez numele unuiă ă prost nac de Încuiat, care m-a p r sit chiar înainte s m nasc, doară ă ă ă ă pentru c a aflat c so ia lui era vr jitoare? Nu, Harry! Mi-am fabricat ună ă ţ ă nume nou, un nume de care ştiam c într-o zi tuturor vr jitorilor le va fiă ă team chiar s -l rosteasc , când urma s devin cel mai puteră ă ă ă nic vr jitoră din lume!

Creierul lui Harry p rea s se fi blocat. Îl privea pierdut pe Cruplud,ă ă b iatul orfan care crescuse şi îşi omorâse proă prii p rin i şi pe mul i al ii...ă ţ ţ ţ Pân la urm f cu un efort şi vorbi.ă ă ă

— Nu eşti, zise el, glasul fiindu-i plin de ur .ă— Nu sunt ce? se r sti Cruplud.ă— Nu eşti cel mai mare vr jitor din lume, zise Harry, respirândă

gr bit. Îmi pare r u c trebuie s te dezam gesc, dar cel mai mareă ă ă ă ă vr jitor din lume este Albus Dumbledore. Toat lumea ştie. Chiar şi cândă ă erai puternic nu ai îndr znit s încerci s cucereşti Hogwarts.ă ă ă Dumbledore şi-a dat seama ce z cea în tine, de când erai la şcoal , şiă ă chiar şi acum î i este team de el, oriunde te-ai ascunde.ţ ă

183


Zâmbetul pierise de pe chipul lui Cruplud, fiind înlocuit cu o expresie hidoas .ă

— Dumbledore a fost alungat din acest castel numai de simpla mea amintire! şuier el.ă

— Nu este atât de departe pe cât crezi! exclam Harry. Vorbea laă întâmplare, vrând s -l sperie pe Cruplud, dorindu-şi mai degrab acestă ă lucru, decât crezând c era adev rat.ă ă

Cruplud deschise gura, dar se opri ca împietrit.Se auzea o muzic de undeva. Cruplud se întoarse, penă tru a se uita prin

camera goal . Muzica se auzea tot mai tare. Era stranie, nep mântean ,ă ă ă trimi ându- i fiori pe şira spiţ ţ n rii. Lui Harry i se f cuse p rul m ciuc şiă ă ă ă ă sim ea c inima îi crescuse, m rindu-se de dou ori fa de dimensiunileţ ă ă ă ţă ei normale. Apoi, muzica atinse o not atât de înalt , încât Harry o sim iă ă ţ vibrându-i în coşul pieptului, iar pe vârful celei mai apropiate coloane izbucnir fl c ri.ă ă ă

Ap ru o pas re de un roşu-intens, cât o leb d , cântână ă ă ă du-şi trilul ciudat c tre tavanul boltit. Avea o coad str luciă ă ă toare, aurit şi lungă ă cât a unui p un, şi gheare de aur, încleştate pe o gr m joar ponosit .ă ă ă ă ă

O clip mai târziu, pas rea zbur direct spre Harry. L s lucrul acelaă ă ă ă ă jerpelit la picioarele lui şi apoi ateriz greoi pe um rul s u, strângându-şiă ă ă aripile maiestuoase. Harry îşi ridic privirea şi observ c avea un ciocă ă ă lung, ascu it, de aur şi el, iar ochii îi erau negri, ca nişte m rgelu e.ţ ă ţ

Pas rea se opri din cântat. St tea nemişcat lâng obrazul lui Haă ă ă ă rry, privind fix spre Cruplud.

— E un phoenix..., zise Cruplud, uitându-se viclean la pas re.ă— Fawkes? şopti Harry şi sim i ghearele aurite ale p s riiţ ă ă

strângându-i um rul cu blânde e.ă ţ— Iar acela, zise Cruplud, privind la lucrul peticit pe care îl l saseă

Fawkes, acela este vechiul Joben Magic.Chiar el era. Peticit, murdar şi ponosit, jobenul z cea inert laă

picioarele lui Harry.Cruplud începu iar s râd . Râdea atât de tare încât caă ă mera

întunecat r suna de parc ar fi râs zece indivizi în acelaşi timp.ă ă ă— Asta îi trimite Dumbledore ap r torului s u! O pas re cânt toareă ă ă ă ă

şi un joben jerpelit! Te sim i curajos acum, nu, Potter? Te sim i înţ ţ siguran , da?ţă

Harry nu r spunse. Nu în elegea înc în ce fel l-ar fi puă ţ ă tut ajuta Fawkes sau Jobenul Magic, îns de acă um nu mai era singur şi aştept ,ă adunându-şi tot curajul care îi mai răm sese, s înceteze Cruplud cuă ă râsul.

— S trecem la lucruri serioase, Harry, zise Cruplud, înc zâmbindă ă larg. Ne-am întâlnit de dou ori, o dat în ă ă trecutul t u, a doua oar , înă ă viitorul meu... Şi de dou ori nu am reuă şit s te omor. ă Cum de-ai supravie uit? ţ Spune-mi totul. Cu cât vorbeşti mai mult, ad ug el,ă ă mieros, cu atât te men ii mai mult în via .ţ ţă

Harry gândea repede, cânt rind şansele pe care le avea. Crupludă avea bagheta. El, Harry, îl avea pe Fawkes şi Jobenul Magic, care nu i-ar

184


fi fost deloc de ajutor în cazul unui duel. Era cât se putea de r u. Îns cuă ă cât Cruplud st tea mai mult acolo, cu atât mai mult via se scurgeaă ă ţă din Ginny... În timpul acela, Harry observ cum conturul lui Crupludă devenea tot mai clar, mai real. Dac urma s se dea o lupt între ei, maiă ă ă bine atunci, decât mai târziu.

— Nimeni nu ştie de ce i-ai pierdut puterile când m-ai ataţ cat, zise Harry, t ios. Nici eu nu ştiu. Dar ştiu de ce nu m-ai putut omorî. Pentruă c mama mea a murit salvându-m . Mama mea cu p rin i ă ă ă ţ Încuia iţ , ad ug el, tremurând şi abia reuşind s -şi in în frâu mânia. Ea nu i-aă ă ă ţ ă ţ dat voie s m omori. Şi am v zut anul trecut cine eşti tu cu adev rat.ă ă ă ă Eşti o ruin . Abia mai tr ieşti. Rezişti, fiindc te ascunzi. Eşti un nimic!ă ă ă

Chipul lui Cruplud se strâmb de furie. Apoi se chinui s zâmbeasc .ă ă ă— Deci, mama ta a murit ca s te salveze. Da, este un conă tra-

farmec puternic... Acum în eleg... Nu ai nimic special, pân la urm . Mi-ţ ă ăam pus întreb rile astea, vezi tu, pentru c între noi sunt nişte leg turiă ă ă interesante, Harry Potter. Chiar şi tu cred c i-ai dat seama. Amândoiă ţ avem sângele jumătate-jum tate, suntem orfani, crescu i de Încuia i.ă ţ ţ Probabil c suntem singurii vorbitori de reptomit care au trecut vreă ă -odat pe la Hogwarts, de la marele Viperin încoace. Chiar sem n m şi laă ă ă înf işare... Şi, totuşi, numai un noroc chior te-a salvat. Asta este tot ceăţ vroiam s ştiu.ă

Harry r mase nemişcat, încordat, aşteptând ca Tom s -şi ridiceă ă bagheta. Dar zâmbetul strâmb al lui Cruplud se l ră gise iar.

— Acum, Harry, o s te înv ceva. Hai s ne m sur m puterile:ă ăţ ă ă ă Lordul Cap-de-Mort moştenitorul lui Salazar Viperin, contra celebrului Harry Potter, înzestrat cu cele mai bune arme pe care i le poate da Dumbledore!

Îşi arunc o privire ironic asupra lui Fawkes şi a Jobenului Magic,ă ă apoi se îndep rt . Harry sim i teama r să ă ţ ă pândindu-se din cap pân -nă picioare, dar continu s -l priă ă veasc pe Cruplud, care se opri între două ă coloane înalte şi, uitându-se la chipul de piatr al lui Viperin, multă deasupra lui, în semiîntuneric, Cruplud deschise gura larg şi sâsâi, dar Harry în elese prea bine ce spunea.ţ

— Vorbeşte-mi, Viperin, cel mai mare dintre Cei Patru de la Hogwarts!Harry se întoarse pentru a se uita la statuie, cu Fawkes, balansâdu-i-se pe

um r.ăChipul gigantic se mişc . Îngrozit, Harry v zu cum i se deschideă ă

gura, mai mult şi mai mult, transformându-se într-o gaur neagr ,ă ă imens .ă

Ceva se zvârcolea în gura statuii. Ieşise din str fundurile ei.ăHarry se trase în spate pân atinse peretele, şi, închizână du-şi ochii,

sim i aripa lui Fawkes mângâindu-i obrazul, când îşi lu zborul de peţ ă um rul lui. Harry ar fi dorit s strige: „Nu m l sa!” dar ce şanse aveaă ă ă ă un phoenix împotriva Regelui Şerpilor?

Ceva enorm lovi podeaua de piatr a înc perii şi Harry se cutremur .ă ă ă Ştia ce se întâmpla, îl sim ea, aproape c puţ ă tea s vad cum şarpeleă ă gigantic se descol cea din gura lui Viperin. Apoi auzi sâsâitul luiă

185


Cruplud: „Omoar -l!”ăBaziliscul venea spre Harry. Îl auzea cum îşi târa corpul masiv şi greoi pe

podeaua pr fuit . Cu ochii înc strâns închişi, Harry începu s fug ca ună ă ă ă ă orb, cu mâinile întinse în fa , pip ind în jur. Cruplud râdea...ţă ă

Harry se împiedic şi c zu. Se lovi tare de podeaua deă ă piatr , şiă sim i gustul sângelui. Şarpele era la câ iva metri de el, îl auzea venindţ ţ spre el.

Urm un sunet puternic, exploziv, ca un bici deasupra capului s u,ă ă şi apoi ceva greu îl lovi pe Harry atât de tare, încât fu izbit de perete. Aşteptând s simt din clip în clip col i enormi înfingându-se în corpulă ă ă ă ţ lui, Harry auzi alt şuierat nebun, ceva care lovea cu s lb ticie coloanele.ă ă

Nu se mai putu st pâni. Deschise ochii atât cât s poat vedea ceă ă ă se întâmpla.

Şarpele enorm, verde-intens, gros cât un trunchi de stejar, se ridicase în aer, iar capul s u gigantic şi turtit îşi f cea loc frenetic printreă ă coloane. Tremurând, Harry se preg ti s -şi închid iar ochii, dacă ă ă ă monstrul se întorcea spre el, dar v zu c altceva captase pentruă ă moment aten ia şarpelui.ţ

Fawkes zbura agitat în jurul capului şarpelui, iar acesta îl ataca furios cu col ii lui lungi şi sub iri ca nişte s bii.ţ ţ ă

Fawkes coborî brusc în picaj. Ciocul s u aurit nu se mai v zu câtevaă ă clipe, dup care podeaua fu împroşcat cu un sânge vâscos şi negru.ă ă Coada şarpelui plesni cu putere, ratându-l de pu in pe Harry, şi, înainteţ ca Harry s apuce s închid ochii, baziliscul se întoarse. Harry îl priviă ă ă direct în fa şi v zu c ochii s i bulbuca i şi galbeni fuseser în epa i deţă ă ă ă ţ ă ţ ţ ciocul p s rii phoenix. Sângele şiroia pe podea iar şară ă pele scuipa în toate p r ile.ă ţ

— Nu! îl auzi Harry pe Cruplud strigând. Las pas rea! Las pas rea!ă ă ă ă B iatul ă e în spatele t u! Îl mai po i mirosi! Omoar -l!ă ţ ă

Orbit, şarpele se ridic , derutat, dar înc periculos. Fawkes continuaă ă s zboare în jurul capului şarpelui, trâmă bi ând cântecul s u straniu, şiţ ă în epând din loc în loc botul acoperit cu solzi al monstrului, în timp ceţ din ochii acestuia şiroia sângele.

— Ajutor, strig Harry, s m ajute cineva, oricine! Coada şarpeluiă ă ă m tur iar podeaua. Harry seă ă feri. Ceva moale îi lovi fa a.ţ

Era Jobenul Magic. Harry îl înşf c rapid. Era tot ce îiă ă mai r m sese,ă ă ultima lui speran . Şi-l puse pe cap şi se arunc la podea, în timp ceţă ă coada baziliscului trecu iar pe lâng el.ă

— „Ajut -m ... ajut -m ...,” gândi Harry, strângând ochii sub joben.ă ă ă ă „Te rog, ajut -m !”ă ă

Nu îi r spunse nici o voce, ca odinioar . În schimb, jobenul seă ă strâmt , de parc o mân invizibil îl strângea cu putere.ă ă ă ă

Ceva foarte tare şi greu îl izbi pe Harry în cap, l sându-l aproapeă inconştient. În fa a ochilor îi luceau zeci de stelu e. Apuc jobenul deţ ţ ă vârf şi îl trase de pe cap. Din joben ap ru o sabie str lucitoare, deă ă argint, cu mânerul încrustat cu rubine de m rimea unor ou .ă ă

— Omoar b iatul! Las pas rea! B iatul este în spatele t u!ă ă ă ă ă ă

186


Miroase... adulmec !ăHarry era în picioare, aşteptând preg tit. Capul bazilisă cului se l saă

tot mai jos, corpul i se încol cea printre coloane, d râmându-le, în timpă ă ce şarpele se întorcea cu fa a spre Harry. Vedea ochii lui enormi,ţ însângera i, gura deschizân-du-se larg, tot mai mare, cât s -l poatţ ă ă înghi i cu totul, pe marginea ei sclipind col ii lungi cât sabia pe care oţ ţ avea Harry în mân . Ascu i i, plini cu venin...ă ţ ţ

Atac orbeşte. Harry se feri şi baziliscul lovi peretele Camerei. Atacă ă iar şi limba bifurcat îl atinse pu in pe Harry. Harry ridic sabia deasupraă ţ ă capului, cu amândou mâinile.ă

Baziliscul se preg ti s atace iar şi, iar de data aceea nu avea cumă ă ă s mai greşeasc . Harry îşi adun toate for ele şi împlânt sabia în cerulă ă ă ţ ă gurii şarpelui.

Dar în timp ce mâinile lui Harry erau stropite de sânge cald, b iatulă sim i o durere sfredelitoare deasupra cotului. Un col lung şi veninosţ ţ intra din ce în ce mai adânc în bra ul s u, pe care aproape c i-lţ ă ă sfârtec , în timp ce baziliscul se pră ăbuşi, zvârcolindu-se pe jos.

Harry alunec lâng perete, prinse col ul care împr ştia otrav înă ă ţ ă ă corpul s u şi îl scoase afar . Dar ştia c era prea târziu. O durere alb şiă ă ă ă fierbinte se r spândea încet, dară sigur, din ran . Când l s col ul jos şiă ă ă ţ îşi privi propriul s u sânge de pe haine, vederea i se înce oş . Cameraă ţ ă se dizolv într-un vârtej de culori mohorâte.ă

V zu o pat roşie şi auzi lâng el zgomotul unor gheare.ă ă ă— Fawkes, zise Harry cu greu. Ai fost extraordinar, Fawkes... Sim iţ

cum pas rea îşi puse capul ei minunat pe ă locul prin care intrase col ulţ şarpelui.

Auzi paşi r sunând în apropiere şi în fa a lui ap ru o pat neagr .ă ţ ă ă ă— Eşti mort, Harry Potter, se auzi vocea lui Cruplud de deasupra lui.

Mort! Chiar şi pas rea lui Dumbledore o ştie. Vezi ce face, Potter?ă Plânge!

Harry clipi. Pentru o secund , v zu clar capul lui Fawkes. Lacrimi caă ă nişte perle alunecau pe penele-i lucioase.

— O s stau aici şi o s m uit la tine cum mori, Harry Potter. Staiă ă ă liniştit, nu m gr besc...ă ă

Harry sim i c i se f cea somn. Totul în jurul s u p rea s seţ ă ă ă ă ă învârteasc .ă

— Iat sfârşitul celebrului Harry Potter, se auzi vocea tot maiă îndep rtat a lui Cruplud. Singur în Camera Secretelor, p r sit deă ă ă ă prietenii s i, învins în sfârşit de Lordul Întuneă ricului pe care l-a provocat cu nes buin . În curând te vei reîntâlni cu iubita ta mam cu „sânge-ă ţă ămâl”, Harry... Ai mai tr it doisprezece ani datorit ei, dar te-am prins înă ă sfârşit, aşa cum ştiai c era normal s se întâmple.ă ă

Dac asta însemna s moar , se gândi Harry, nu era atât de r u. Îiă ă ă ă disp ruse chiar şi durerea...ă

Dar chiar murea?! În loc s se întunece, Camera p rea s îşiă ă ă recapete contururile. Harry îşi scutur uşor capul şi îl v zu pe Fawkes,ă ă înc odihnindu-şi capul pe bra ul lui. Laă ţ crimi sidefii str luceau în jurulă

187


r nii... doar c nu mai era nici o ran !ă ă ă— Pleac , pas re, se auzi deodat vocea lui Cruplud. Pleac deă ă ă ă

lâng el. Am zis, s pleci!ă ăHarry îşi în l capul. Cruplud a inti bagheta lui Harry spre Fawkes.ă ţă ţ

Se auzi o pocnitur ca de pistol şi Fawkes îşiă lu iar zborul într-un vârtejă auriu cu iriza ii roşii.ţ

— Lacrimi de phoenix..., zise Cruplud încet, privind bra ul lui Harry.ţ Desigur... puteri vindec toare... am uitat... Dar nu conteaz . De fapt,ă ă prefer s fie aşa. Doar noi doi, Harry Potter... tu şi cu mine...ă

Ridic bagheta.ăApoi, într-o b taie de aripi, Fawkes ap ru iar deasupra şi ceva c zuă ă ă

lâng Harry... Jurnalul!ăPre de o secund , şi Harry şi Cruplud, cu bagheta înc ridicat , seţ ă ă ă

uitar la el. Apoi, f r s stea pe gânduri, f r nici o ezitare, de parcă ă ă ă ă ă ă ştia c asta trebuia s fac înc de la început, Harry lu de pe jos col ulă ă ă ă ă ţ cu care îl în epase bazilis-cul şi îl înfipse chiar în centrul jurnalului.ţ

Se auzi un r cnet lung, sfredelitor, înfior tor. Cerneala âşni dină ă ţ jurnal în torente, şiroind pe mâinile lui Harry şi inundând podeaua. Cruplud se zvârcolea şi se r sucea, ipa şi afurisea, dup care...ă ţ ă

Disp ru! Bagheta lui Harry c zu pe jos, z ng nind, şi se l să ă ă ă ă ă t cerea. Se mai auzea doar un pic-pic... Era cerneala care înc se maiă ă scurgea din jurnal. Veninul baziliscului arsese o gaur mare prin el.ă

Tremurând tot, Harry se ridic în picioare. Capul i se învârtea, deă parc ar fi c l torit kilometri întregi cu Polenul Zvrr. Încet-încet, ridic deă ă ă ă pe jos bagheta şi Jobenul Magic, apoi trase cu putere, sco ând sabiaţ scânteietoare din gura baziliscului.

Se auzi un geam t pierit din fundul Camerei. Ginny se mişcase. Înă timp ce Harry fugi spre ea, feti a se ridic în capul oaselor. Se uitţ ă ă speriat şi nedumerit , de la enormul bazilisc mort la Harry, laă ă veşmintele lui îmbibate cu sânge, apoi la jurnalul din mâna lui. Oft dină to i r runchii şi lacrimile începur s -i şiroiasc pe obraji.ţ ă ă ă ă

— Harry... ah... Harry... am încercat s - i spun la micul dejun, dar n-ă ţam putut s o spun de fa cu Percy. Eu am deschis Camera, Harry...,ă ţă dar..., dar jur c n-am vrut... Cru-Cruplud m-a pus, a intrat în gândurileă mele şi... Dar cum ai omorât... creatura aia? U-Unde e Cruplud? Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este cum a ieşit din jurnal...

— S-a sfârşit totul, zise Harry, ar tându-i lui Ginny gaura din jurnal,ă Cruplud e terminat. Uite! El şi baziliscul! Haide Ginny, s plec m maiă ă repede de aici...

— O s fiu exmatriculat ! se plânse Ginny, în timp ce Harry o ajută ă ă s se ridice în picioare. Mi-am dorit s vin la Hogwarts de când a fostă ă primit Bi-Bill aici şi acum o s treă buiasc s plec... şi... ce... ce-o s zică ă ă ă mami şi ta i?ţ

Fawkes îi aştepta, plutind deasupra intr rii în Camer . Harry oă ă împinse pe Ginny în fa a lui. Trecur peste inelele inerte ale bazilisculuiţ ă mort, prin întunericul care r suna la tot pasul şi ajunser iar în tunel.ă ă Harry auzi uşile de piatr închizându-se în urma lor cu un sâsâit prelung.ă

188


Dup câteva minute de mers prin tunel, un zgomot îndeă p rtat, deă pietre dislocate de la locul lor, ajunse la urechile lui Harry.

— Ron! strig Harry, m rind pasul. Ginny e bine! E cu mine!ă ăÎl auzi pe Ron chiuind şi dup col ul urm tor v zu o faă ţ ă ă ţă

entuziasmat , privindu-l printr-o gaur destul de mare în ziă ă dul de pietre.— Ginny! strig Ron şi scoase bra ul prin gaur , pentru a o trage peă ţ ă

ea prima. Tr ieşti! Nu-mi vine s cred! Ce s-a întâmplat?ă ăÎncerc s o îmbr işeze, dar ea îl respinse, plângând.ă ă ăţ— Dar, Ginny, eşti bine, zise Ron, zâmbind spre ea. S-a terminat,

eşti... De unde a ap rut pas rea asta?ă ăFawkes se strecurase prin gaur dup Ginny.ă ă— E trimis de Dumbledore, zise Harry, strecurându-se şi el prină

gaur .ă— Şi de unde ai sabia? zise Ron, privind nedumerit arma

scânteietoare din mâna lui Harry.— Î i explic când ieşim de aici, zise Harry, aruncând o privire spreţ

Ginny.— Dar...— Mai târziu, zise Harry repede.Nu credea c era momentul potrivit s -i spun lui Ron cineă ă ă

deschisese Camera Secretelor, cel pu in nu de fa cu Ginny.ţ ţă— Unde e Lockhart?— Acolo, zise Ron, zâmbind şi f când un semn cu capul spre tunelulă

care se deschidea în eava. Nu-i e bine deloc. Vino s -l vezi.ţ ăConduşi de Fawkes, ale c rui aripi radiau o lumin aurie în întuneric,ă ă

ajunser la gura evii. Gilderoy Lockhart st tea acolo, fredonândă ţ ă încetişor o melodie.

— Şi-a pierdut memoria, zise Ron. Vraja Uit rii a ac ionat asupra lui,ă ţ în loc s ne ating pe noi. Habar n-are cine e, unde e sau cine suntemă ă noi. I-am zis s aştepte aici. E un pericol chiar şi pentru el.ă

Lockhart îi privi cu bun voin .ă ţă— Bun , zise el. Cam ciudat locul sta, nu? Locui i aici?ă ă ţ— Nu, zise Ron, ridicându-şi sprâncenele c tre Harry. ăHarry se aplec şi privi în sus, de-a lungul evii întuă ţ necate.— Te-ai gândit cum vom urca pe chestia asta? îl întreb Harry peă

Ron.Ron cl tin din cap, dar Fawkes zburase pe lâng Harry şi acumă ă ă

b tea din aripi în fa a lui, cu ochii ca dou m rgele str lucind înă ţ ă ă ă întuneric. Îşi flutura coada cu pene lungi şi aurii. Harry îl privi nedumerit.

— Cred c vrea s îl apuci de..., zise Ron, z p cit. Dar eşti mult preaă ă ă ă greu ca s te poat trage pân sus.ă ă ă

— Fawkes, zise Harry, nu este o pas re obişnuit . Se întoarse repedeă ă c tre ceilal i.ă ţ

— Trebuie s ne inem unii de al ii. Ginny ia-l pe Ron de mân .ă ţ ţ ă Profesore Lockhart...

— Se refer la tine, îi zise Ron, t ios, lui Lockhart.ă ă— ... lua i-o pe Ginny de cealalt mân ...ţ ă ă

189


Harry îşi fix sabia şi Jobenul Magic la centur , Ron îl apuc peă ă ă Harry de haine, şi Harry întinse mâna şi apucă penele cozii lui Fawkes, straniu de fierbin i.ţ

O lumin extraordinar p ru s -i cuprind tot corpul şi în clipaă ă ă ă ă urm toare, zburau în sus, prin eav . Harry îl auzea pe Lockhart înă ţ ă spate, uimit peste m sur :ă ă

— Extraordinar! Extraordinar! Parc e vr jit !ă ă ăAerul rece biciuia fa a lui Harry, dar înainte s nu îi mai placţ ă ă

aceast c l torie, ea se termin ! To i patru ajunseser pe podeauaă ă ă ă ţ ă umed din baia Plâng cioasei Myrtle, iar în timp ce Lockhart îşi aranjaă ă p l ria, chiuveta care masca eaă ă ţ va reap ru la loc.ă

Myrtle îi privi cu ochii cât cepele.— Tr ieşti, îi spuse ea lui Harry, cam nemul umit .ă ţ ă— Nu e nevoie s pari dezam git , îi spuse el sumbru, şteră ă ă gându-şi

petele de sânge şi mizeria de pe ochelari.— Ei bine... m gândeam şi eu... Dac ai fi murit ai fi fost bine venită ă

în toaleta mea, zise Myrtle, de emo ie c p tând o culoare argintie.ţ ă ă— Ce s spun!... zise Ron, când ieşir din toalet în coriă ă ă dorul

întunecat şi p r sit. Harry! Cred c Myrtle cam ine la tine! Ginny, ai oă ă ă ţ rival !ă

Dar lacrimile continuau s curg şiroaie pe obrajii lui Ginny.ă ă— Acum unde mergem? zise Ron, aruncându-i o privire bucuroasă

lui Ginny.Harry ar t cu mâna. Fawkes îi conducea, împr ştiind o culoareă ă ă

aurie pe tot coridorul. Câteva minute mai târziu, se trezir în biroulă profesoarei McGonagall. Harry b tu la uş şi apoi deschise.ă ă

190


— CAPITOLUL XVIII —DOBBY ESTE R SPL TITĂ Ă

Pentru moment, se l s t cere când Harry, Ron, Ginny şi Lockhartă ă ă r maser în prag, plini de mizerie, uzi şi stropi i cu sânge. Dup care, seă ă ţ ă auzi un ip t:ţ ă

— Ginny!Era doamna Weasley, care pân atunci st tuse plângând în fa aă ă ţ

focului. S ri în picioare, urmat imediat de domnul Weasley, amândoiă ă aruncându-se asupra feti eiţ lor.

Harry, pe de alt parte, îşi roti privirile prin camer . Profesorulă ă Dumbledore st tea lâng şemineu, zâmbind, lână ă g profesoaraă McGonagall, care se str duia s respire cât mai adânc, pentru a seă ă linişti, ap sându-se cu mâinile pe piept. Fawkes zbur pe lâng Harry şiă ă ă se aşez pe um rul lui Dumbledore, chiar în momentul în care Harry şiă ă Ron se trezir sufoca i de îmbr işarea dr g stoas a doamnei Weasley.ă ţ ăţ ă ă ă

— A i salvat-o! A i salvat-o! ţ ţ Cum a i reuşit?ţ— Cred c asta am vrea cu to ii s ştim, zise profesoaraă ţ ă

McGonagall, abia şoptit.Doamna Weasley îi d du drumul lui Harry, care ezit o clip , apoi seă ă ă

îndrept spre birou şi puse pe el Jobenul Maă gic, sabia încrustat cuă rubine şi ce mai r m sese din jură ă nalul lui Cruplud.

Apoi le povesti totul de-a fir-a-p r. Vorbi aproape un sfert de or de unulă ă singur, în t cerea ca de mormânt. Le spuse de vocea f r trup, pe careă ă ă o auzise, cum şi-a dat seama Hermione pân la urm c era un baziliscă ă ă prin evile dinţ pere ii castelului, cum el şi Ron urm riser p ianjenii înţ ă ă ă p dure, c Aragog le spusese unde fusese g sit ultima vică ă ă ă tim aă monstrului din Camera Secretelor, cum presupuseser c era vorba deă ă Plâng cioasa Myrtle şi astfel se gândiser c intrarea în Cameraă ă ă Secretelor ar fi putut s fie în toaleta ei...ă

— Foarte bine, spuse profesoara McGonagall neîntârziat, când el f cuă o pauz , deci a i aflat unde era intrarea, f când praf o sut de reguli aleă ţ ă ă şcolii între timp, dar cum Dumnezeu a i ieşit teferi de acolo, Potter?...ţ

Aşa c Harry, care r guşise de atâta vorbit, le spuse de sosirea luiă ă Fawkes la momentul potrivit şi despre Jobenul Magic care i-a dat sabia. Apoi se opri. Pân acum evitase s zic ceva despre jurnalul luiă ă ă Cruplud... sau de Ginny. Ea st tea cu capul sprijinit de um rul doamneiă ă Weasley, cu lacrimile înc prelingându-i-se pe obraji. Şi dac o exmatriă ă -culau? se gândi Harry intrând în panic . Jurnalul lui Cruplud nu maiă func iona... Cum ar fi putut dovedi c el fusese cel care o determinaseţ ă s fac toate acele lucruri?ă ă

Instinctiv, se uit la Dumbledore, care zâmbi, lumina foă cului oglindindu-se în ochelarii s i în form de semilun .ă ă ă

— Ce vreau eu s ştiu, zise Dumbledore, blând, este cum a reuşită Cap-de-Mort s o farmece pe Ginny, dat fiind c sursele mele îmi spună ă c el se ascunde de obicei în p durileă ă Albaniei...

191


O grea şi uriaş piatr i se lu lui Harry de pe inim .ă ă ă ă— Po-Poftim? zise domnul Weasley cu o voce uimit . Ştim-Noi-Cine?ă

A fermecat-o pe Ginny? Dar n-a fost Ginny... nu-i aşa?— Cu jurnalul acesta, zise Harry repede, luându-l şi ar tână du-i-l lui

Dumbledore. Cruplud l-a scris când avea şaisprezece ani.Dumbledore lu jurnalul de la Harry şi privi entuziasmat paginileă

arse şi îmbibate cu cerneal .ă— Sclipitor, zise el, încet. Bineîn eles! A fost cel mai sclipiţ tor elev

din toate timpurile, pe care l-a dat Hogwarts!Se întoarse c tre so ii Weasley, care erau pur şi simplu ului i.ă ţ ţ— Foarte pu ini oameni ştiu c Lordul Întunericului s-a numit odatţ ă ă

Tomas Cruplud. A fost chiar elevul meu, acum cincizeci de ani la Hogwarts. A disp rut dup ce a terminat şcoala... a c l torit peste m riă ă ă ă ă şi ri... s-a adâncit tot mai mult în Magia Neagr şi s-a întov r şit cu ceiţă ă ă ă mai r i reprezentan i ai neamului nostru, a trecut prin zeci de vr jiă ţ ă periculoase, care l-au transformat în Lordul Cap-de-Mort, devenind aproape de nerecunoscut. Pu ini sunt cei care au f cut legţ ă ătura dintre Lordul Cap-de-Mort şi Şeful de promo ie, inteţ ligent şi chipeş, de alt dat .ă ă

— Dar Ginny, zise doamna Weasley, ce leg tur are Ginny a noastră ă ă cu... cu... el?

— Ju-Jurnalul lui! izbucni iar în plâns Ginny. Am scris în el, şi el mi-a r -ăr spuns la rândul lui tot anul...ă

— Ginny! zise domnul Weasley, sup rat. Chiar nu ai înv at nimic deă ăţ la mine? Ce i-am spus eu întotdeauna? Niciodat s nu ai încredere înţ ă ă ceva care gândeşte de unul singur, dac nu vezi unde îi este creierulă . De ce nu ne-ai arătat jurnalul, mie sau mamei tale? Un obiect suspect ca acela era evident Magie Neagr !ă

— Nu am ştiut, suspin Ginny. L-am g sit în una dintre c r ile peă ă ă ţ care mi le-a luat mama. Am cre-crezut c îl l sase cineva acolo şi că ă ă uitase de el...

— Domnişoara Weasley ar trebui s se duc imediat în aripaă ă spitalului, o întrerupse Dumbledore, cu o voce care nu admitea contrazicere. A fost un calvar pentru ea. Şi nu va fi pedepsit . Vr jitoriă ă mai b trâni şi mai în elep i decât ea au fost prinşi în mrejele lui Cap-de-ă ţ ţMort.

Se duse spre uş şi o deschise.ă— Odihn la pat şi poate o can cu ciocolat fierbinte. Pe mine mă ă ă ă

înveseleşte întotdeauna, ad ug el, f cându-i priă ă ă etenos cu ochiul. O să vezi c Madam Pomfrey este treaz şi la ora asta. Tocmai administrează ă ă po iunea de m tr guţ ă ă ne... Îndr znesc s presupun c victimeleă ă ă baziliscului se pot trezi în orice moment...

— Deci Hermione e bine! spuse Ron, bucuros.— R ul nu este ireversibil, zise Dumbledore.ăDoamna Weasley plec împreun cu Ginny, iar domnul Weasley leă ă

urm , înc profund marcat.ă ă— Ştii, Minerva, spuse profesorul Dumbledore cu în elepţ ciune, cred

192


c toate acestea merit o s rb torire frumoas . Pot s te rog s te duciă ă ă ă ă ă ă s anun i la buc t rie?ă ţ ă ă

— Sigur c da, zise profesoara McGonagall, crispat, ducână du-se şi ea spre uş . Te las pe tine s te descurci cu Potter şi Weasley, da?ă ă

— Negreşit, zise Dumbledore.Plec , iar Harry şi Ron îl privir nedumeri i pe Dumbleă ă ţ dore. Ce

vrusese s spun profesoara McGonagall când a zis s se descurce cuă ă ă ei? Doar nu... Nu, nu era posibil s fie peă depsi i...ţ

— Îmi amintesc c v-am spus amândurora c ve i fi exmaă ă ţ tricula iţ dac ve i mai înc lca regulile, zise Dumbledore.ă ţ ă

Ron deschise gura, îngrozit.— Asta demonstreaz c şi eu îmi mai pot înc lca... promiă ă ă siunile,

continu Dumbledore, zâmbind. Amândoi ve i priă ţ mi Premii Speciale pentru servicii aduse şcolii şi... ia s vedem... da, cred c ve i primi două ă ţ ă sute de puncte fiecare pentru Cercetaşi.

Ron se f cuse la fel de roz-intens ca florile lui Lockhart de Sfântulă Valentin, şi închise gura la loc.

— V d îns c unul dintre participan ii la aceast aventură ă ă ţ ă ă periculoas este extrem de t cut..., ad ug Dumbledore. De ce eşti atâtă ă ă ă de modest, Gilderoy?

Harry tres ri. Uitase complet de Lockhart. Se întoarse şi îl v zu peă ă Lockhart stând în col ul camerei, înc zâmbind şters. Când i se adres ,ţ ă ă Lockhart se uit în stânga şi în dreapta pentru a vedea cu cine vorbeaă Dumbledore.

— Domnule profesor Dumbledore, zise Ron, repede, a avut loc un accident în Camera Secretelor, domnul profesor Lockhart...

— Sunt profesor?! zise Lockhart, destul de uimit. Vai de mine, cred c eram un dezastru, nu-i aşa?ă

— A încercat s fac o Vraj a Uit rii iar bagheta a ricoşat, îi explică ă ă ă ă Ron lui Dumbledore.

— M i s fie, zise Dumbledore, dând din cap şi zâmbind pe subă ă musta a argintie. Înjunghiat de propria sabie, Gilderoy!ţ

— Sabie? N-am nici o sabie... Îns b iatul acela are, zise Lockhart,ă ă nedumerit, şi ar t spre Harry. Poate i-o d el...ă ă ţ ă

— Te rog s -l duci şi pe profesorul Lockhart în aripa spiă talului, îi spuse Dumbledore lui Ron. Aş mai avea ceva de discutat cu Harry...

Lockhart ieşi. Ron arunc o privire nedumerit c tre Dumbledore şiă ă ă Harry, închizând uşa în urma lui.

Dumbledore se duse spre unul dintre scaunele de lâng şemineu.ă— Ia loc, Harry, spuse el.Şi Harry se aşez , extrem de emo ionat.ă ţ— În primul rând, Harry, vreau s - i mul umesc, zise Dumă ţ ţ bledore, ai

c rui ochi îşi rec p taser scânteierea obişnuit . Probabil c mi-ai fostă ă ă ă ă ă foarte loial şi te-ai gândit intens la mine în Camera Secretelor. Numai asta ar fi putut s -l aduă c pe Fawkes la tine.ă

Mângâie pas rea phoenix, care poposise pe genunchiul lui. Harryă zâmbi jenat, în timp ce Dumbledore îl privea cu aten ie.ţ

193


— Deci l-ai întâlnit pe Tomas Cruplud, zise Dumbledore gânditor. Presupun c era foarte interesat de tine...ă

Deodat , lui Harry îi ieşi din gur ceva care îl neliniştea de mult.ă ă— Domnule profesor Dumbledore... Cruplud a zis c sunt ca el.ă

Asem n ri stranii, zicea el...ă ă— Da, aşa a zis? zise Dumbledore, privindu-l gânditor pe Harry, pe

sub sprâncenele argintii şi stufoase. Şi tu, ce crezi, Harry?— Nu cred c sunt ca el! zise Harry mai tare decât ar fiă vrut. Adic ,ă

eu sunt... sunt la Cercetaşi, sunt...Dar t cu, îndoiala din mintea lui ieşind iar la suprafa .ă ţă— Domnule profesor, continu el dup o clip , Jobenul Magic mi-aă ă ă

spus c ... c m-aş fi descurcat bine şi la Viperini. Un timp, toat lumea aă ă ă crezut c eram moştenitorul lui Viperin... pentru c pot s vorbescă ă ă reptomita ...

— Po i vorbi limba asta, Harry, zise Dumbledore cu calm, deoareceţ Cap-de-Mort, care este ultimul descendent al lui Salazar Viperin, vorbeşte şi el reptomita. Dac nu m înşel, i-a transferat o parte dină ă ţ propriile sale puteri, în noaptea în care i-a f cut cicatricea. N-aţ ă r fi dorit asta, sunt convins...

— Cap-de-Mort a pus ceva din el în mine? spuse Harry, şocat.— Se pare c da...ă— Atunci ar trebui s fiu la Viperini, zise Harry, privindu-l disperată

pe Dumbledore. Jobenul Magic a v zut puterile asă tea în mine şi...— Te-a trecut la Cercetaşi, zise Dumbledore, calm. Ascult -m ,ă ă

Harry. Se întâmpl ca tu s ai multe dintre calit ile pre uite de Salazară ă ăţ ţ Viperin la discipolii lui. Darul extrem de rar de a cunoaşte reptomita... perseveren a... ingeniozitaţ tea... o anumit înclina ie c tre sfidareaă ţ ă regulilor, ad ug el, must cind. Totuşi Jobenul Magic te-a repartizat laă ă ă Cercetaşi. Ştii de ce. Gândeşte-te bine...

— Singurul motiv pentru care m-a pus la Cercetaşi, spuse Harry, cu o voce învins , a fost pentru c l-am rugat eu s nu m trimit laă ă ă ă ă Viperini...

— Exact, zise Dumbledore, zâmbind larg. Ceea ce te face foarte diferit de Tomas Cruplud. Sunt deciziile noastre, Harry, care arat cine suntem cuă adev rat, mult mai mult decât însuşirile noastre.ă

Harry r mase nemişcat în scaun,ă uluit.— Harry, dac vrei dovezi c locul t u este la Cercetaşi, te sf tuiescă ă ă ă

s te ui i cu aten ie la ă ţ ţ asta.Dumbledore se întinse şi lu de pe birou sabia de argint, p tat cuă ă ă

sânge, şi i-o întinse lui Harry. Înc mâhnit, Harryă o întoarse pe partea cealaltă şi rubinele str lucir la lumina focului. Şi atunci v zu ă ă ă numele gravat chiar sub mâner: Godric al Cercetaşilor.

— Doar un Cercetaş adev rat ar fi putut s o scoat din Joben,ă ă ă Harry, zise Dumbledore.

Pentru o clip , nici unul dintre ei nu zise nimic. Apoi Dumbledoreă deschise un sertar de la biroul profesoarei McGonagall şi scoase o pană şi o c limar .ă ă

194


— Harry, acum n-ai nevoie decât de mâncare şi somn. Î i sugerez sţ ă te duci la serbare, în timp ce eu scriu la Azkaban c îl vrem pe Hagridă înapoi. Trebuie s scriu şi un anun pentru „Profetul zilei”, ad ug elă ţ ă ă gânditor. O s avem neă voie de un nou profesor de „Ap rare contraă Magiei Negre”. Dumnezeule, îi schimb m ca pe şosete, nu-i aşa?ă

Harry se ridic şi se îndrept c tre uş . Întinse mâna spre clan ,ă ă ă ă ţă dar chiar atunci uşa fu deschis cu atâta putere, încât zgudui peretele.ă

În prag st tea Lucius Reacredin , negru de furie. Iar sub bra ul s u,ă ţă ţ ă tremurând şi sufocat de bandaje, era Dobby!...

— Bun seara, Lucius, zise Dumbledore, binevoitor. Domnulă Reacredin aproape c îl trânti la p mânt peţă ă ă Harry, când trecu pe lângă el, traversând camera. Dobby avea întip rit pe chip o expresie deă ă teroare profund .ă

— Deci, zise Lucius Reacredin , cu ochii s i verzi şi reci a inti iţă ă ţ ţ asupra lui Dumbledore, te-ai întors... Guvernatorii te-au suspendat, dar tu ai considerat c ar fi mai bine s te întorci la Hogwarts.ă ă

— P i, vezi tu, Lucius, zise Dumbledore, zâmbind senin, to i ceilal iă ţ ţ unsprezece guvernatori au luat leg tura cu mine azi-diminea . Sinceră ţă s fiu, m-am sim it de parc aş fi fost prins într-o furtun de bufni e.ă ţ ă ă ţ Auziser c fiica lui Arthur Weasley fusese omorât şi vroiau s mă ă ă ă ă întorc imediat. P reau s cread c sunt cel mai potrivit om pân laă ă ă ă ă urm . Mi-au mai spus şi nişte poveşti ciudate... Mai mul i dintre ei mi-auă ţ zis c i-ai amenin at c le blestemi familiile, dac nu vor fi de acord să ţ ă ă ă m dea afar .ă ă

Domnul Reacredin se f cu chiar mai palid decât de obicei, darţă ă ochii înc îi ardeau de furie.ă

— S în eleg c ai oprit atacurile? rânji el. L-ai prins pe vină ţ ă ovat?— Da, zise Dumbledore, zâmbind.— Da? zise domnul Reacredin , t ios. Cine este?ţă ă— Aceeaşi persoan de data trecut , Lucius, spuse Dumă ă bledore.

Dar de data asta, Cap-de-Mort s-a folosit de cineva. Cu ajutorul unui jurnal...

Îi ar t micu ul carne el, negru, cu o gaur mare în mijă ă ţ ţ ă loc, nesc pându-l din ochi pe domnul Reacredin . Harry, pe de alt parte,ă ţă ă se uita la Dobby.

Spiriduşul f cea ceva foarte straniu. Cu ochii s i bulbuca i, fixa iă ă ţ ţ asupra lui Harry, tot ar ta când spre jurnal, când spre domnulă Reacredin , apoi se lovea cu pumnul tare în cap.ţă

— În eleg..., îi zise domnul Reacredin încet lui Dumţ ţă bledore.— Un plan iste , spuse Dumbledore pe un ton calm, contiţ nuând s -lă

priveasc în ochi pe domnul Reacredin . Dac Harry, aici de fa —ă ţă ă ţă domnul Reacredin îi arunc o privire t ioas lui Harry — şi prietenulţă ă ă ă s u, Ron, nu ar fi descopeă rit acest jurnal, atunci... vina ar fi c zut asupraă lui Ginny Weasley. Nimeni nu ar fi putut dovedi c nu a ac ionat dină ţ proprie ini iativ ...ţ ă

Domnul Reacredin nu spuse nimic. Fa a i se împietri deodat ,ţă ţ ă devenind ca o masc .ă

195


— Şi, imagineaz - i, continu Dumbledore, ce s-ar fi întâmplată ţ ă atunci... Familia Weasley este una dintre cele mai importante familii cu „sânge-pur” din lumea noastr ... Imaă gineaz - i ce efect ar fi avut astaă ţ asupra lui Arthur Weasley şi a Legii sale pentru Protec ia Încuia ilor,ţ ţ dac s-ar fi aflat c propria lui fiic ataca şi omora elevi provenind dină ă ă părin i Încuia i... Ce noroc c jurnalul a fost g sit şi c amintiţ ţ ă ă ă rile lui Cruplud au fost şterse din el. Cine ştie ce consecin e ar fi putut avea...ţ

Domnul Reacredin se str dui s vorbeasc .ţă ă ă ă— Mare noroc, într-adev r, spuse el, f r s i se mişte nici ună ă ă ă

muşchi de pe fa .ţăPrin spatele lui, Dobby înc ar ta când spre jurnal, când spreă ă

domnul Reacredin , apoi îşi d dea una în cap.ţă ăHarry în elese deodat ce vroia s spun spiriduşul. Îi f cu un semnţ ă ă ă ă

lui Dobby, care se duse într-un col s -şi r suţ ă ă ceasc urechile pentru a seă pedepsi.

— Nu vre i s şti i cum a ajuns jurnalul la Ginny, domnuleţ ă ţ Reacredin ? întreb Harry.ţă ă

Lucius Reacredin se întoarse c tre el.ţă ă— De unde s ştiu eu cum a ajuns jurnalul la o feti slab deă ţă ă

minte? zise el.— Pentru c dumneavoastr i l-a i dat, zise Harry. În maă ă ţ gazinul

„Caligrafie şi pete”. I-a i ridicat de pe jos cartea de „Transfigur ri” şi i-a iţ ă ţ strecurat jurnalul în ea, nu-i aşa?

V zu cum mâinile albe ale domnului Reacredin înceă ţă pur s seă ă fr mânte, încleştându-se şi descleşt ndu-se neconă ă trolat.

— Demonstreaz dac po i, şuier el.ă ă ţ ă— Ah, nimeni nu poate s fac asta, zise Dumbledore, zâmbindu-iă ă

lui Harry. Nu acum când a disp rut Cruplud din el. Îns , te sf tuiesc,ă ă ă Lucius, s nu mai dai în stânga şi-n dreapta alte lucruri de-ale lui Cap-ăde-Mort, de pe vremea când era la şcoal . Dac mai ajunge vreunulă ă dintre ele în mâinile vreunui nevinovat, cred c Arthur Weasley va aveaă grij ca ancheta s dezv luie c erau de la tine...ă ă ă ă

Lucius Reacredin r mase nemişcat pentru o clip , iar Harry v zuţă ă ă ă cum mâna dreapt îi zvâcni, de parc ar fi dorit s -şi scoat bagheta. Înă ă ă ă schimb, se întoarse c tre spiriduşul casei sale.ă

— Plec m, Dobby!ăDeschise uşa exact când spiriduşul veni în fug , lovindu-l pur şiă

simplu cu ea. Îl auzir pe Dobby gemând de durere de-a lungulă coridorului. Harry st tu un moment, gândindu-se. Apoi îi veni iă deea.

— Domnule profesor Dumbledore, spuse el gr bit, v rog, pot s -iă ă ă dau jurnalul înapoi domnului Reacredin ?ţă

— Bineîn eles, Harry, zise Dumbledore, calm. Dar grţ ăbeşte-te. Serbarea... nu uita...

Harry înşfac jurnalul şi ieşi val-vârtej din birou. Auzea gemetele luiă Dobby de dup col . Repede, întrebându-se dac planul s u va aveaă ţ ă ă sor i de izbând , Harry îşi scoase un pantof, îşi d du jos şoseta murdarţ ă ă ă şi slinoas şi îndes jură ă nalul în ea. Apoi fugi pe hol.

196


Îi ajunse din urm la cap tul sc rilor.ă ă ă— Domnule Reacredin , zise el, punând o frân brusc , am cevaţă ă ă

pentru dumneavoastr .ăÎi puse cu for a în mân şoseta urât mirositoare.ţ ă— Ce...Domnul Reacredin scoase şoseta cu care era învelit jurţă nalul şi o

arunc într-o parte, apoi privi mânios când la caie elul jerpelit, când laă ţ Harry.

— O s vezi, Harry Potter, c vei avea acelaşi sfârşit mizeă ă rabil ca şi p rin ii t i, zise el, amenin tor. Şi ei au fost nişte netrebniciă ţ ă ţă inconştien i, la fel ca tine...ţ

Şi se întoarse s plece.ă— Vino, Dobby. Vino, am zis!Dar Dobby nu se mişc . inea şoseta transpirat a lui Harry în bra eă Ţ ă ţ

de parc ar fi fost o comoar nepre uit .ă ă ţ ă— St pânul i-a dat lui Dobby o şoset , zise spiriduşul, uluit.ă ă

St pânul i-a dat-o lui Dobby!...ă— Poftim? r cni domnul Reacredin . Ce-ai spus?ă ţă— Dobby are o şoset , zise Dobby, nevenindu-i s cread . St pânulă ă ă ă

a aruncat-o, Dobby a prins-o şi Dobby... Dobby e liber!Lucius Reacredin înghe , uitându-se la spiriduş. Apoi se repezi laţă ţă

Harry.— Din cauza ta mi-am pierdut servitorul! Dar Dobby strig :ă— Nu te atinge de Harry Potter!Se auzi o pocnitur puternic şi domnul Reacredin fu aruncat peă ă ţă

spate. C zu pe sc ri, câte trei trepte odat , aterizând cu o tumbă ă ă ă chinuit la etajul inferior. Se ridic şi îşi scoase bagheta, cu fa a neagră ă ţ ă de furie, dar Dobby ridic un deget lung şi amenin tor.ă ţă

— Acum o s pleci în linişte, zise el, inspirându-i team domnuluiă ă Reacredin . N-o s te atingi de Harry Potter. Pleac !ţă ă ă

Lucius Reacredin nu avu de ales. Le arunc o ultim privireţă ă ă ucig toare amândurora, îşi flutur pelerina şi plec , gr bit şi furios.ă ă ă ă

— Harry Potter l-a eliberat pe Dobby! zise spiriduşul chiuind, privind în sus la Harry şi lumina lunii i se reflecta în ochii ca de liliac. Harry Potter l-a eliberat pe Dobby!

— M car atât s fac pentru tine, Dobby, zise Harry, zâmă ă bind. Însă promite-mi c nu o s mai încerci niciodat s -mi salvezi via a!...ă ă ă ă ţ

Urâtul chip maroniu al spiriduşului parc se cr p în dou deă ă ă ă zâmbetul lui, larg şi din os.ţ

— Nu am decât o întrebare, Dobby, zise Harry, în timp ce Dobby îşi puse şoseta lui Harry, teribil de emo ionat, tremuţ rându-i şi mâinile de fericire. Mi-ai spus c nu avea nici o legă ătur cu Cel-Ce-Nu-Trebuie-Numit, î iă ţ aminteşti? Şi...

— Era un indiciu, domnule, zise Dobby, gogonându-şi ochii şi mirându-se c Harry nu se gândise la un lucru atât de evident. Dobby î iă ţ d dea un indiciu. Lordul Întunericuă lui, înainte de a-şi schimba numele, când i se putea rosti numele f r grij , în elege i acum?ă ă ă ţ ţ

197


— Da, zise Harry, încet. Ei bine, ar trebui s plec. Are loc o serbareă şi prietena mea, Hermione, trebuie s se fi trezit de-acum...ă

Dobby îşi arunc bra ele în jurul lui Harry şi îl îmbr işa cu drag.ă ţ ăţ— Harry Potter este de departe mult mai grozav decât a crezut

Dobby! suspin el de bucurie. R mâi cu bine, Harry Potter!ă ă

*

Harry fusese la multe serb ri la Hogwarts, dar niciodat la una caă ă aceea. Toat lumea era în pijamale, iar festivit ile inur toat noaptea.ă ăţ ţ ă ă Mai târziu, Harry nu se putea hot rî care fusese partea cea maiă frumoas : când venise Heră mione, fugind spre el şi strigând: „Ai reuşit! Ai reuşit!” sau când venise Justin de la masa Astropufilor, gr bit s deaă ă mâna cu el şi cerându-şi scuze la nesfârşit c îl suspectase, sau cândă venise Hagrid, la trei şi jum tate, şi îi b tu pe Harry şi pe Ron pe umeriă ă cu atâta putere, încât aproape c ajunseser cu capetele în farfuriile cuă ă budinc , sau când li se d dur , lui şi lui Ron, cele patru sute de puncteă ă ă pentru Cercetaşi, asigurându-le Cupa Caselor pentru al doilea an la rând, sau când se ridic profesoara McGonagall şi le spuse că ă examenele au fost anulate, ca o favoare din partea şcolii („O, nu!” exclamase Hermione.), sau când Dumbledore anun c , din p cate,ţă ă ă profesorul Lockhart nu va mai putea s predea anul viitor, din cauzaă faptului c plecase în lume pentru a-şi rec p ta memoria. La uralele deă ă ă bucurie care întâmpinar aceast veste participar chiar şi câ iva profeă ă ă ţ -sori...

— P cat, f cu Ron, luând o gogoaş cu gem. Începuse s îmi placă ă ă ă ă de el.

*

Trecu şi restul trimestrului, sc ldat în lumina str luciă ă toare a soarelui. Hogwarts revenise la normal, doar cu nişte mici diferen e: oreleţ de „Ap rare contra Magiei Negre” fuă seser anulate („Oricum, am f cută ă destul practic !” îi spuse Ron Hermionei, care era foarte dezam git .),ă ă ă ă iar Lucius Reacredin fusese concediat din postul de Guvernator alţă şcolii. Draco nu se mai plimba prin şcoal de parc ar fi fost a lui. Dină ă contr , p rea deprimat şi nemul umit. Pe de alt parte, Ginny Weasleyă ă ţ ă era din nou extrem de fericit .ă

Veni — mult prea repede — şi momentul c l toriei spre cas cuă ă ă Expresul de Hogwarts. Harry, Ron, Hermione, Fred, George şi Ginny primir un compartiment numai pentru ei. Profitar cât de mult putură ă ă de ultimele ore când aveau voie s fac vr ji înainte de vacan . Jucară ă ă ţă ă Pocnitoarea Exploziv , Fred şi George lansar ultimele Artificii Filibusteră ă şi exersar între ei dezarmarea prin magie. Harry era deja expert înă acest domeniu.

Aproape ajunser la sta ia King's Cross, când Harry îşi aminti ceva.ă ţ— Ginny... ce-ai v zut c f cea Percy, atunci când nu vroia s spuiă ă ă ă

198


nim nui?ă— A, da, zise Ginny, chicotind. P i... Percy are o prieten ! ă ăFred sc p un teanc de c r i în capul lui George.ă ă ă ţ— Poftim?— Este şi ea Perfect la Ochi-de-Şoim, Lumini a Limpede, zise Ginny.ţ

Ei i-a scris Percy toat vara. Se întâlnea cu ea prin şcoal , în secret. I-amă ă v zut când se s rutau în tain , într-o clas goal . A fost atât de sup rată ă ă ă ă ă când a fost... şti i voi... atacat . N-o s -l tachina i, da? ad ug ea,ţ ă ă ţ ă ă gr bit .ă ă

— Nici nu ne-a trecut prin minte, zise Fred, care ar ta de parc ar fiă ă fost ziua lui.

— Cu siguran , zise şi George, râzând cu gura pân la urechi.ţă ăExpresul de Hogwarts încetini şi apoi se opri. Harry îşi scoase pana

şi o buc ic de pergament şi se întoarse c tre Ron şi Hermione.ăţ ă ă— sta se numeşte num r de telefon, îi spuse el lui Ron, notându-lĂ ă

de dou ori. Rupse pergamentul şi le d du câte o buc ic fiec ruia. I-ă ă ăţ ă ăam explicat vara trecut tat lui t u cum s foloseasc telefonul, î i arată ă ă ă ă ţ ă el. Suna i-m la familia Dursley, bine? Nu cred c o s pot suporta sţ ă ă ă ă vorbesc numai cu Dudley dou luni întregi...ă

— M tuşa şi unchiul t u vor fi mândri de tine, nu? zise Hermione, peă ă când coborau din tren şi se al turau mul imii care se îndrepta c treă ţ ă bariera fermecat . Ce ferici i or s fie când or s aud ce-ai f cut anulă ţ ă ă ă ă sta!ă

— Mândri? zise Harry. Ferici i? Ai înnebunit? Or s fie negri deţ ă sup rare...ă

Şi trecur împreun hotarul c tre lumea Încuia ilor.ă ă ă ţ

199

j.k. rowling - cartea 2 - harry potter si camera secretelor

Documents

l avu aceast simpl propozi

obinuit s zboare n aer

avut o durere continu

t ie brusc respira ia

st pnul po iunilor magice

i schimb nite priviri

zguduind toat buc t

i ochii nl crima i