Le Corbusier. Marcel Iancu

“Arhitectura porneşte de la stabilirea problemelor care trebuie rezolvate. Insă e necesar să limităm aceste probleme numai la aria satisfacerii utilităţii practice? Dacă da, atunci e necesară o definiţie a utilităţii. Intră poezia, frumuseţea, armonia cumva in viaţa femeilor si barbatilor moderni? Sau trebuie să considerăm că nevoile lor se limiteaza la performanţele mecanice ale “maşinii de locuit”? In ce mă priveşte, nevoia de armonie este cea mai nobilă pasiune umană.” (Le Corbusier – Oeuvres completes 1910-1929)

Aceasta replică a arhitectului elveţian Charles Edouard Jeanneret (Le Corbusier 1887-1965) rezumă viziunea lui despre conceperea unui obiect architectural, care va fi preluată de arhitectul român Marcel Iancu (1895-1984), care le adaptează condiţiilor din tară, fiind cel care introduce aici arhitectura modernă.

In 1917, cand s-a mutat in Paris, Le Corbusier avea deja un bagaj de cunoştinţe in ce priveşte betonul armat, o viziune cel puţin sceptica in ce priveşte ornamentul in arhitectură in urma colaborarii cu Auguste si Gustave Perret (orice ornament este menit să ascundă o greşeală de construcţie) şi o afinitate pentru arhitectura antică din Italia. Curând iese la iveala un concept initiat in 1915, Casa Domino (domiciliu - inovatie) care rezumă ideea planului liber. Acestuia i se vor adăuga mai târziu alte principii (faţada liberă, fereastra in bandă, acoperişul in terasă si ridicarea casei pe piloţi) impreună cu care va forma cele “Cinci puncte ale arhitecturii”.

In acelaşi an, 1917, Corbusier se asociază cu Amedee Ozenfant şi incepe să-şi aplice ideile si in pictură. Odată cu apariţia revistei L’Esprit Nouveau in 1920 au fost teoretizate idei puriste conform cărora există o diferenţa intre senzaţiile primare – induse de formele universale, platonice, si secundare – care işi capătă sensul prin semnificaţia dobândită intr-un anume context cultural.

Având acest background, arhitectul reuseste sa creeze locuinte care au fost incadrate in 4 modele identificate in 1929 odata cu lucrarea “Four Compositions”.

Primul dintre modele constă intr-o dezvoltare a fiecărei părţi a casei in relaţie cu celelalte intr-o manieră organică. Forma interiorului este prioritară, acesta modelând practic imaginea exterioară a casei. Acest procedeu duce la un demers constructiv care poate deveni haotic dacă nu este controlat (Maison La Roche - Jeanneret).

Cel de-al doilea tip de casă ilustrează comprimarea organelor casei intr-o membrană rigidă, pură. Frumusetea stă in a-ţi lăsa spiritul sa creeze in condiţiile unui spaţiu limitat prin condiţii autoimpuse (Villa Stein de Monzie).

Cel de-al treilea tip infăţişează o structură simplă, ca o reţea (dată de cadrele de rezistenţă). Aceasta formă permite crearea de volume in funcţie de necesităţi, intr-o manieră ce diferă de la un etaj la altul prin formă si cantitate. Este un sistem ingenios, ce e adecvat numai anumitor tipuri de climate; astfel de compozitii sunt simple, pline de posibilităţi (Villa Baizeau).

Tipul al patrulea de casă pastrează pe dinafara forma pură a celui de-al doilea tip; in interior insă, are avantajele si caracteristicile primului si celui de-al treilea. Un sistem foarte pur, amplu si de asemenea bogat in posibilităţi de abordare (Villa Savoye din Poissy).

Pornind la drum cu acelasi elan creator ca si Le Corbusier, Marcel Iancu se implica activ in fondarea miscarii “da da”, susţinând idei noi ca manifestarea socială a artei si a artistului in formarea omului, respingerea individualismului in arta (nevoia de efort reunit) si promovând rolul artei abstracte in dezvoltarea spiritului liber al individului.

Anul 1927 este cel in care Marcel Iancu incepe sa fie influentat in operele sale de ideile lui Le Corbusier. Atunci are loc expozitia “Die Wohnung” organizata de Deutscher Werkbund la Weissenhofsiedlung in Stuttgart, pe care Iancu a considerat-o unul din evenimentele principale ce au determinat reinnoirea arhitecturii şi care desigur l-a influenţat. Dupa spusele sale, acest eveniment l-a convins de valoarea operelor lui Le Corbusier, a cărui estetică maşinistă o respinsese iniţial. Imbinând, ca şi Le Corbusier, arhitectura cu pictura şi publicistica, işi face cunoscută in aceeasi perioadă afinitatea cu neoplasticismul si purismul prin revista Contimporanul.

Ca urmare, el incepe sa preia elementele noului limbaj in locuinţele pe care le construieşte in România (ex: Casa din Str. Trinităţii, Casa din Str. Ceres). Renunţă la simetrie şi la ornamente tradiţionale, optând pentru o faţadă simplă, însă tratată ca o componentă a unei picturi abstracte. Din exterior prin intermediul fatadei incepe să se citească distribuţia interioară a spaţiilor si de asemenea apare fereastra lungă si joasă (Vila Fuchs).

Deşi se simte atras de tot ce inseamnă spargerea tiparelor, refuză transformarea contestaţiei in extravaganţă dizolvantă. Astfel, meritul lui Marcel Iancu in ce priveşte evoluţia arhitecturii româneşti nu stă doar in imitarea unor modele occidentale ci şi in adaptarea lor la condiţiile ce definesc zona ţării noastre. Deşi apreciază spectaculozitatea acoperişului grădină, arhitectul român adaptează acest principiu la clima României, alegând o proporţie echilibrată intre spaţiul construit si neconstruit pe acoperiş, astfel incât casa să ofere confort şi in condiţiile verilor toride.

Chiar dacă adoptă ideea planului liber, utilizand cadre de beton umplute cu zidărie de cărămidă, fapt ce ii permite o poziţionare lipsită de constrângeri a compartimentarilor interioare, el conştientizează imposibilitatea adaptării ideii de ridicare a casei pe pilotis la regimul seismic din România. Distribuţia spaţiilor interioare constă in plasarea incăperilor de serviciu la subsol, a zonelor de zi la parter, a dormitoarelor si băilor la etajul 1 si a terasei parţial acoperite la ultimul nivel.

Aceste principii au definit practic una din cele mai prospere perioade ale arhitecturii româneşti. Aceasta a avut sanşa, prin personalitatea lui Marcel Iancu, de a se sincroniza cu cea occidentală, a cărui reprezentant este Le Corbusier, care a schimbat cu viziunea sa sensul arhitecturii.

Spiridon Mădălina 24 A