lost rita

10
Vasile Voiculescu | 1 LOSTRIŢA NICĂIERI DIAVOLUL CU TOATĂ puiţa şi nagodele lui nu se ascunde mai bine ca în ape. Dracul de baltă, se ştie, este nelipsit dintre oameni şi cel mai amăgitor. Ia felurite chipuri: de la luminiţa care pâlpâie în beznele nopţii şi trage pe călătorul rătăcit la adânc, până la fata şuie care se scaldă în vultori şi nu-i decât o ştimă vicleană, cursă pusă flăcăilor neştiutori ca să-i înece. Pe Bistriţa, Necuratul rânduise de multă vreme o nagodă cu înfăţişarea de lostriţă. De sus de la izvoare şi până dincolo de Piatra, peştele naibei se arăta când la bulboane, când la şuvoaie, cu cap bucălat de somn, trup şui de şalău şi piele pestriţată auriu, cu bobiţe roşii- ruginii, ca a păstrăvului. După prubuluiala vânătorilor de peşte, ar fi ca la doi coţi de lungă şi ar cântări cu tot dinadinsul dincolo de douăsprezece ocale. Alteori însă, când vrea să înşele cu tot dinadinsul pe cel pe care şi-a pus ochii, creşte de trei ori pe atât şi îşi schimbă arătarea. Iese şi se întinde, moale, la râniş. De departe, ai zice că e o domniţă lungită la soare pe plaja de nisip argintiu. Lostriţa vrăjită a ademenit multă lume. Pescari iscusiţi i-au întins mrejele, dar au căzut ei în mrejele fermecătoare, ca să se ducă pentru totdeauna la fund. A tras în capcană copii neştiutori, copilandri furaţi de strălucirea ei, flăcăi tulburaţi şi duşi în ispite de frumuseţea-i fără împotrivire. N-a fost an să nu-şi ia, acolo, în genună, dajdia ei, unul sau doi inşi scoşi din minţi. De la o vreme, oamenii au început să-şi dea seama de primejdie şi să se păzească. Când zăreau lostriţa fulgerând ca o sabie care taie apele în sus şi în jos, întorceau capul şi fugeau. Cei de pe plută, când o vedeau

Upload: joshua-martin

Post on 27-Sep-2015

217 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

Vasile Voiculescu | 5

LostriaNICIERI DIAVOLUL CU TOAT puia i nagodele lui nu se ascunde mai bine ca n ape. Dracul de balt, se tie, este nelipsit dintre oameni i cel mai amgitor. Ia felurite chipuri: de la luminia care plpie n beznele nopii i trage pe cltorul rtcit la adnc, pn la fata uie care se scald n vultori i nu-i dect o tim viclean, curs pus flcilor netiutori ca s-i nece. Pe Bistria, Necuratul rnduise de mult vreme o nagod cu nfiarea de lostri. De sus de la izvoare i pn dincolo de Piatra, petele naibei se arta cnd la bulboane, cnd la uvoaie, cu cap buclat de somn, trup ui de alu i piele pestriat auriu, cu bobie roii-ruginii, ca a pstrvului. Dup prubuluiala vntorilor de pete, ar fi ca la doi coi de lung i ar cntri cu tot dinadinsul dincolo de dousprezece ocale. Alteori ns, cnd vrea s nele cu tot dinadinsul pe cel pe care i-a pus ochii, crete de trei ori pe att i i schimb artarea. Iese i se ntinde, moale, la rni. De departe, ai zice c e o domni lungit la soare pe plaja de nisip argintiu. Lostria vrjit a ademenit mult lume. Pescari iscusii i-au ntins mrejele, dar au czut ei n mrejele fermectoare, ca s se duc pentru totdeauna la fund. A tras n capcan copii netiutori, copilandri furai de strlucirea ei, flci tulburai i dui n ispite de frumuseea-i fr mpotrivire. N-a fost an s nu-i ia, acolo, n genun, dajdia ei, unul sau doi ini scoi din mini. De la o vreme, oamenii au nceput s-i dea seama de primejdie i s se pzeasc. Cnd zreau lostria fulgernd ca o sabie care taie apele n sus i n jos, ntorceau capul i fugeau. Cei de pe plut, cnd o vedeau lund uvoaiele n lung i cltorind alturi de ei, nu tiau cum s crmeasc i s se abat din calea nzdrvanei. Era prdalnic! Hulpav de pete, pe care-l nghiea cu nemiluita. Dar mai ales nestul de carne de om, crei ajunsese s-i duc dorul i flmnd, se fcea din ce n ce mai ndrznea, mai frumoas, mai ademenitoare. Dar i lumea din ce n ce mai nvegheat. Cci acum lostria era vestit. O cunoteau toi i se fereau. Dintre rndurile de copilandri care crescuser flci, alergnd cu undiele pe urmele lostriei, unii pieriser necai, cei mai muli, temtori, se lsaser. Numai Aliman, singur, i rmsese credincios. Mereu i ntindea crlige cu tot soiul de nade gustoase, mai ales pstrvi vii, i nu pierduse ndejdea c o dat i-odat o s-i caz n mini. El nu credea n basme bune pentru copii. Rdea cnd i se povestea de time schimbate n lostrie, ori de naiba prefcut n pete. i flcul prigonea neobosit fiara apelor, care parc fugea de el. Dac are ea vrjile ei, apoi le am i eu pe ale mele, glumea pornind iar la vnat. Zvrlind de atia ani undia i aeznd crlige, i se artase i lui de cteva ori vestita lostri, nlucind prin bulboane, mldie i ntru totul minunat, ca un pete din poveste. Dar totui pete adevrat. Acum, cnd a ajuns flcu voinic i a deprins toate vicleugurile slbticiunilor, a izbutit s-o prind odat n undi. Numai o clip! Cnd, cu inima btnd nebunete, se arcui s-o trag afar, lostria scp i se duse cu nad cu tot. Prin cte trecuse desprinsese i ea uneltele oamenilor i nvase s scape de ele. Aa se mngia Aliman, istorisind pania. Asta era pe la nceputul primverii. Pe la mijlocul verii a ochit-o din nou i a ncolit-o ntr-un cot cu apa sczut numai pn la glezne. Plecndu-se repede deasupra ei, a nhat-o n brae. Dar slbticiunea a zvcnit o dat cu putere, l-a plesnit cu coada peste obraz i i-a scpat din mini ca o sgeat lictoare, cum i scpa duminica cte o zvrlug de fat la hor. Doar c n-a auzit-o i pe ea hohotind. Flcul a rmas mult vreme acolo buimac, cu gura cscat, i de atunci nu i-a mai ieit din carnea braelor o dezmierdare, ca un gust de departe al lostriei. i simea mereu povara i forma n minile nedibace i n sufletul tulburat. Aliman era frumos i voinic. Nu tia de frica nimnui. Cu att mai puin de a celor nevzute i netiute. Bistria pentru el nu mai avea taine i inea la adnc ca o vidr. S-a jurat s prind lostria vie i nu i-a mai ngduit zi-noapte hodin. De dincolo de Toance, mai pn-n Siret i-napoi, el vmuia apele, prefira vrtejurile, cerceta scorburile, ca un nebun. Alerga, mnca, dormea, tria numai pe prunduri i n ap. Toi vedeau i i bteau capul c-l vrjise lostria blestemat i curnd are s-i fac de petrecanie. El nu mai rdea ca altdat. Punea capul n piept ndrjit i pleca fr s mai asculte. De multe ori a fost gata s se nece. Dar niciodat din pricina lostriei. Ci n alte mprejurri. Aa, odat, cnd a srit s scape nite plutai din fierbtorile rului. Altdat, pentru o undi furat de ape. De cteva ori a ieit abia rsuflnd, strns de gt de braele unor copii czui n adnc. De curnd, vrnd s scoat un cal apucat n volbura talazurilor, abia a ieit din uvoaie pe o plavie unde a stat leinat vreme ndelung. Nici nu tia cum i cine l trage cu via n genunile fr fund. Dimpotriv, cnd i se arta lostria i mergea bine i avea spor. Atunci prindea cu uurin pete mult i apele i se supuneau asculttoare, purtndu-l lesnicioase ncotro dorea. Dar lostria se ivea din ce n ce mai rar. Pe urm, spre sfritul verii, a pierit....Flcul, de atta zbucium i alergtur se topea. S-ar fi zis de ciud, dac nu de dor. Btea singur prundurile pustii bntuite de toamna ce se lsa timpurie. Ape veneau nboi tot mai negre i mai umflate, potmolind reniile senine unde ieeau vietile la lumin. Acum toate se ascunseser i amoreau n adnc. Pe urm, o iarn grea afar din cale tbr peste valea ferecat n gheuri i zpezi. Trebuia s pui urechea pe easta groas de cremene verde a gheei, care, ca o lespede de mormnt, sugruma Bistria, ca s auzi ici-colo un glgit sur i deprtat, semn c rul triete. Aliman a tnjit, aproape a bolit tot timpul. Parc intrase n el somnul iernii. Numai la gndul lostriei mai nvia. Atunci lua toporul i sprgea de-a lungul bulboanelor copci i rsufltori, ca s mai trimit puin vzduh petilor, care altfel mor acolo dedesubt, nbuii. Uneori flcii i fetele izbuteau s-l ia cu sila pe la eztori i furcrii. edea ns posomort. Nu se dezmorea dect cnd ncepeau povetile cu lostria fermecat. Asculta lacom isprvile ei i zmbea. Descosea ndelung pe toi crora se artase. Iscodea despre vrjile i vrjitorii cu puteri asupra apelor i petilor, i apoi rmnea cu minile aiurea. Pn cnd, n sfrit, a dat Dumnezeu de-a venit i primvara. Bistria i-a sfrmat ctuele i apele au nboit furioase spre vechea lor slobozenie. Valea s-a umplut cu urlet, cu vuiete i bubuituri ca de cumplit btlie. n fiecare zi treceau vrtejuri duse de nahlapi, buteni rzlei, sfrmturi de plute, vite vii ori necate. Oamenii se ainteau crduri s scape din valuri i s trag la cte puteau ajunge cu cngile. ncetul cu ncetul, s-au potolit mniile i apele s-au aezat n matc. Pstrvii ageri au nceput s se ieasc, urmrii de lostrie flmnde, fulgernd dup ei. Numai lostria cea mare nu se arta. O izbise vreun sloi sau vreun butean repezit pe neateptate de valuri? O trse nprasnica viitur pe alte meleaguri? Se strmutase n genuni mai avute n pete? Aliman a cutat-o ngrijorat mult vreme. Pe la Pati iat-o c s-a ivit. Mai mndr, mai viclean, unduind trupul cu ispite femeieti n el. Inima lui Aliman a nceput iar s bat ager. Roeaa i-a venit n obraji. i brbia, ndrzneala lui de altdat s-au dovedit n tot soiul de isprvi de necrezut, biruind fr greutate puterile Bistriei furioase. Mereu i din toate ncercrile ieea cu izbnd i se ntorcea nevtmat...Pescuitul lui era un nentrerupt noroc. Pleca ntr-o doar s prinz cu mna pe sub pietre civa pstrvi pentru o gustare i se ntorcea ndat cu dsaga doldora. Numai de lostria rvnit, care acum l juca i l nfrunta pe fa, nu se mai putea atinge, i i simea mereu dulcea ei greutate n braele-i pline de amintirea ei. Povuit de nite cojani urcai cu carele de lemne, a mpletit din nuiele un fel de cotee, ca nite cuti, pe care le-a ascuns ici-colo n apele limanurilor, unde tia c trage slbticiunea, dup ce le-a umplut cu pstrvi vii... Lsa numai o porti ca o plnie pe unde s ptrund lostria, dar pe unde s nu mai poat iei. La altele iscodise cte o clap, care s se deschid numai pe dinafar i s se nchid ndat ce vnatul a ptruns nuntru. Toate, zadarnice. Muntenii rdeau de coliviile lui n care vrea s prinz apele. Capcane pentru petii proti de balt. Att numai c dimineaa gsea momelile mncate i gratiile rupte ca de o mn. Aliman s-a luat de gnduri i a nceput s se ncredineze c nu este lucru curat. i iar a pornit s tnjeasc. ntr-o zi s-a hotrt. A plecat n sus, la un sat slbatic de pe Neagra. Auzise el c acolo e un vraci btrn, mare descnttor de peti; un fel de stpn al apelor. A urcat cale de o zi i a ajuns noaptea trziu. A nimerit casa, a btut i s-a rugat de gzduire. Vrjitorul l-a primit i l-a oprit de a rmas chiar la el cteva zile. Ce i-o fi spus, ce l-a nvat, cum l-a descntat, nu se tie. Aliman s-a ntors acas cu o lostri lucrat din lemn, aidoma de uie i frumoas ca cea de pe Bistria. Vopsit la fel cu aur i argint i stropit cu picele galbene ruginii. Era alctuit din dou jumti care se mbucau una-ntr-alta, cu scoabe. n mijlocul gol al nchipuirii, dup ce a frecat-o peste tot cu lapi de lostri i buruieni de ap, a ascuns un alt petior mai mic, tiat dintr-un corn de cerb ca s-i dea cumpneal n ap i s-o crmuiasc. Toate au fost vrjite, descntate i afierosite dup strvechi noime i ndreptare ale magiei pierdute i uitate de ceilali. i ntr-un miez de noapte cu luna n ptrar poleind trupul flcului, Aliman a intrat n mijlocul rului cu petele vrjit n mn, a spus ncet descntecul nvat pe de rost, n care se lepda de lumea lui Dumnezeu, i a dat drumul ppuii cu chip de lostri. Apele au primit-o i parc au sltat, purtnd-o supuse. Omul s-a dus, dup pova, i s-a culcat. Ca niciodat, a dormit adnc i linitit pn a doua zi la prnz, cnd l-au trezit oamenii. Plouase sus la munte i Bistria venise sodom din mal n mal, crnd sfrmturi de sate la vale, cu case, oameni i vite. Trebuia s sar i el, cel mai cuteztor i mai priceput, s dea ajutor. Cnd a sosit Aliman nu se mai putea face nimic. Trecuser toate ca nlucile, cu hituri jalnice acoperite de tumultul nahlapilor, i se pierduser departe. Numai o sfrmtur de plut se zrea n sus nvrtindu-se nuc n volbura apelor, care o repezeau la vale, aci o ineau iar n loc i o ntorceau n ochiurile uriae cu miezuri de sorb. Pe ea o fptur omeneasc abia se mai inea cu amndou minile pe o rmi de crm. Aliman se pregtea s intre voinicete n valuri i s-o atepte la loc prielnic, cu cangea n mn, cnd pluta se smulse din fierbtoare i veni ct ai clipi la mal, sub picioarele lui. Dintre sfrmturi el scoase n brae o fat, singura vieuitoare care nu fusese smuls de apele hrpree. Era leinat. Flcul o ntinse pe iarb, o frec pe inim, i aps coul pieptului, aa cum se d ajutor necailor. Fata i veni numaidect n fire. Nu nghiise deloc ap. A zmbit izbvitorului ei, s-a uitat speriat la lumea adunat i a cerut mncare. Oamenii vedeau cu uimire cum se zbicesc repede straiele pe ea, iia, fota, opincile, ca i cnd n-ar fi fost ud niciodat. Au mai bgat de seam c are prul despletit pe umeri ca nite uvoaie plvie resfirate pe o stan alb. Ochii, de chihlimbar verde-aurii cu strlici albatri, erau mari, rotunzi, dar reci ca de sticl. i dinii, cnd i-a nfipt ntr-o coaj de pine ntins de Aliman, s-au descoperit albi, dar ascuii ca la fiare.Fata sta linitit. Dar Aliman n-a lsat-o mult acolo. A luat-o grabnic la el acas, unde a ascuns-o de ochi strini. i s-a ncins ntre ei o dragoste cum nu se mai pomenise pe meleagurile acelea. Parc fuseser fcui i adunai nadins unul pe potriva celuilalt. Era frumoas, cu chipul poate cam buclat, uie, cu trupul lung, mldios i despictura coapselor sus ca la buni nottori. Flcul uitase dintr-o dat de lostri i de vrji. inea fata n brae, i dulcea ei povar mplinea tot ce rvnise i jinduise nebunete pn atunci. Ziua stteau nchii n cas ori umblau alintai prin pduri. Noaptea ieeau la Bistri, inndu-se dup gt. Se scldau cu nesa, goi amndoi, pn i prindea zorii. Apele se fceau pe rnd de aur, de argint i apoi albastre, nvluindu-i tinuitoare. Cnd unda ajungea ca omazul, ei ieeau i se mbrcau. Vnau pstrvi i i mncau acolo, fripi la foc de brad, cum i plcea fetei. Au trecut cteva sptmni. Satul bzia de zvonuri ca un roi ntrtat. Precum c fata ar suge sngele flcului ca o strigoaic. Dar Aliman era mai sntos, mai voinic, mai frumos i mai bun cum nu fusese niciodat. i nu le psa de nimic. Lostria, dup spusele lumii, se ivise iar. Acum nu se mai ascundea. Plutea n vzul tuturor de-a lungul apei...Numai flcul nu se sinchisea dac e cea din lemn sau cea adevrat. Ieise din minte trecutul ntreg i vremea trecea ameitoare, ca o Bistri umflat de fericiri...De la un timp, dezmeticit puin, flcul, ca s-i statorniceasc norocul, a nceput s se gndeasc la rnduielile trebuitoare, nunt, cununie, i i-a spus fetei. Ea a hohotit nebunete, lundu-l de gt. Ea tia de ibovnic i de dragoste, nu-i ardea nici de pop, nici de biseric. Nu pentru asta venise ea pe lume. Era slbatec. Cu multe ascunziuri i taine, i totui, nu tia nici cum o cheam, i dase de la el numele Ileana. Dar toate trebuie s aib un isprvit. Pe la mijlocul verii s-au trezit buzna peste ei cu o femeie voinic, iute i sturlubatic, aijderi apelor dup ploaie. Desprindu-i cu asprime, ea prinse fata de bra, ocrnd-o mnioas. Era mama Ilenei, care dup multe cercetri i aflase culcuul. Venea de sus, de departe, de la izvoarele Bistriei aurii, unde spunea c-i are rosturile. Cunosc toi ocina veche a Bistricencei... i, smucind fata, o cert ort cum putuse ea s-i uite de prini, s se lapede de surori, s-i prseasc avuiile ca s se lipeasc fr ruine de srcia i neamul prost al oamenilor de aici. Fata se mpotrivi zadarnic. Maic-sa i opti n ureche nite vorbe care parc o adormir. Aliman, dat la o parte cu mna, sta prostit, gol de puteri ca o arm descrcat i pn s-i vin n fire, femeia cu prada era departe. Pn trziu, toamna, Aliman a btut izvoarele tuturor Bistrielor, fr folos. Nimeni nu cunotea, nici mcar n-auzise de Bistriceanca ori fata ei i nici de slaurile lor. Numai un moneag trecut de suta de ani i mai amintea de ele. Era copil cnd satul le alungase cu pietre i le dase foc casei pentru multe blestemii i ruti ce svreau cu ajutorul Satanei. A cutat apoi pe vraciul care-l descntase. Nu l-a mai gsit nici pe sta. Plecase dincolo, peste munte, la nite neamuri. Flcul s-a ntors i s-a nchis n el i n cas. Ajunsese nevolnic i moale ca o crp. Fceau toi din el ce vreau. Nu se mai mpotrivea la nimic. Curnd l-a ochit o fat mai ndrznea i l-a mbrobodit uor, i se logodiser, ca s-l lege de-a binelea. Aliman se lsa, plecat de pe lumea asta. Nu mai intra n pdure dup vnat, nu mai cobora la apele Bistriei. Uitase parc de lostri, de undie, de cprioare. Se nsura numai fiindc nu mai avea voin s se mpotriveasc nici unei biete fete, care n ochii lui era mai puin dect o gnganie, i orice i era totuna. Nunta s-a hotrt n gura postului, la Filipi. Noaptea plouase potop la munte i negureala struia nc. Dar la vale era cald i senin ca vara. n curile nunului, mesele ntinse vuiau de rsete i de voie bun. Mirii veniser de la biseric i se aezaser ntre cei doi nuni. Fata, vesel i mndr. Aliman, tulburat visase n ajun c se nsurase cu lostria i-l cununa btrnul vrjitor. Ea sta dreapt lng el, nlat pe coada ca dou pulpe gata s se despice, i-i rezema capul buclat de al lui. Rachiul curgea grl. Secrica alerga din mn n mn cu ulcica. Toi, bucuroi, nchinau lui Aliman, care ciocnea cu oricine, fr potrivire, i da de duc. Pe la jumtatea praznicului sosi n goan un biea, cu vestea c lostria vrjit s-a artat iari. E aici aproape, ieit la liman sub coasta iadului, unde st lungit la soare, ca o domni. Parc doarme. Numai bate uor din coad, ca i cum s-ar apra de musculie. E mai mare i mai frumoas ca pn acum. Aliman, buimac de butur, cum auzi de lostri, s-a deteptat ca dintr-un somn adnc i a srit smintit dintre oaspei, strignd: Azi nu mai scap! O mnnc de nunta mea! i a alergat nebun spre ru. S-auzea din ce n ce hreamt mare, cu larm asurzitoare i muget cumplit. Valea iar detuna nspimntat, ca n toiul unei btlii. Apele veneau cu nahlapi sltai ca bivolii, unii peste alii, i lumea privea ngrozit. Numai Aliman nu vedea, n-auzea. Alerga mereu naintea nboiului, cu o ceat de nuntai speriai dup el. i iar simea deteptat n carnea braelor dulceaa unei poveri neuitate. Cnd sosi n locul de care povestise biatul, lostria era acolo. Ea se-ntoarse deodat nlucitoare, cu capul int la Aliman. Sttu aa o clip plin. Apoi porni, fulgernd apele, spre el. Omul ncremeni. Dar, numaidect, cu chipul luminat de o bucurie nefireasc, chiui, strignd ct s nbue huietul: Iat, vin!... i, smucindu-se din minile a trei oameni, sri n mijlocul Bistriei, cu braele ntinse spre lostri. Viitura, tunnd vijelioas, l ajunse. Nahlapii trecur cu buteni, acoperiuri de case i puni peste capul lui. El a mai ieit o dat. inea lostria i, ameit de izbitura apelor se cznea s-o apere, adpostind-o ca pe un copil cu braele. Apoi s-a cufundat n valurile care, bolborosind mnioase, s-au pecetluit deasupra lui pentru totdeauna.Dar povestea lui Aliman a rmas vie i mereu mldioas. Crete i se mpodobete an de an cu noi adause i alte scornituri dup nchipuirile oamenilor, jinduii de ntmplri dincolo de fire.Ea colind n sus i-n jos malurile Bistriei. Urc o dat cu cruii, coboar cu plutaii, st cu copiii... Dar se mic necontenit alturi i n rnd cu lostria fabuloas, care nu-i gsete astmpr, cnd fulgernd ca o sabie bulboanele, cnd odihnindu--se pe plavii, cu trup de ibovnic la soare n calea flcilor aprini i fr minte.