Mahomed şi Carol cel Mare

Henri Pirenne a fost preocupat dintotdeauna de problemele sfârsitului Antichitaţii şi începutul Evului Mediu În timpul captivitaţii sale din Germania în lagărul de la Holzminden predă un curs de Istorie economică a Europei . În perioada cât a avut domiciliu forţat la Creuzburg , în Turingia redactează Histoire de l'Europe , precizând pentru prima dată legătura strânsa care exista între cucerirea de catre Islam şi zămislirea Evului Mediu occidental. În 1922 publică în Revue Belge de philologie et d'histoire un scurt articol intitulat "Mohamed et Charlemagne" , opera fiind expusă la congresele internaţionale de istorie de la Bruxelles-1923 si Oslo-1928. Lucrarea făcând obiectul unui curs liber ţinut la facultatea din Bruxelles în anul universitar 1931-1932 , şi al unor conferinţe prezentate la Universitatea din Lille (1928) , La New York Columbia College (1922) , la Cambridge (1924), la Montpellier (1929) , la Alger (1931) , la Cairo (1934) , precum şi la Institutul istoric belgian de la Roma (1933). În plus , se pregătea sa-şi sprijine opera printr-o serie de lucrărari de detaliu:"Un constrase economique:Merovingiens et Carolingiens"(Revue belge de philologie et d'histoire,II,1923)," Le commerce du papyrus dans la Gaule merovingienne"(Comptes rendus de l'Academie des Inscriptions et Belles-Lettres , Paris , 1928 ), "L'instruction des marchands au Moyen Age "(Annales d'istoire economique et sociale , I , 1929 ) " Le tresor des rois merovingienne " (Festschrifttil Halvdankoct , Oslo ,1933) " De l'etat de l'instruction des laiqes a l'epoque merovingienne"(Revue benedictine , 1934) . În primele capitole ale lucrării sale Villes du Moyen Age (1927) îsi expunea teoria , explicând cu ajutorul ei evoluţia economică şi socială a secolelor care au urmat căderii Romei. Volumul a fost încheiat pe 4 mai 1935 după mulţi ani de cercetări având aproximativ 300 de pagini de manuscris. Cartea se împarte în două parţi fiecare cu câte III capitole:

Partea Întâi studiază EUROPA OCCIDENTALĂ ÎNAINTE DE ISLAM, Partea a doua studiază ISLAMUL ŞI CAROLINGIENII.

Partea Întâi Studiază EUROPA OCCIDENTALĂ ÎNAINTE DE ISLAM capitolul I studiază CONTINUITATEA CIVILIZAŢIEI MEDITERANEENE ÎN OCCIDENT DUPĂ MIGRAŢIILE GERMANICE. Subpunctul 1 trateaza ROMANIA ÎNAINTEA NĂVALIRILOR GERMANICE. Marea Mediterană (Mare Nostrum) a fost elementul esenţial pentru dezvoltarea imperiilor şi oraşelor de pe toate malurile , astfel încât imperiul este grec în Orient , latin în Occident. Între ele s-au stabilit legături economice, religioase, militare , înflorind comerţul cu mărfuri, articole de lux sau fabricate , ceea ce a dus la apariţia a doua imperii foarte puternice , care aveau capitale la Constantinopol şi Roma. Provinciile din nord precum Belgia , Britania , Alemania , Rhetia , Noricum , Panonia , nu sunt decât nişte fortificaţii mai îndepărtate împotriva barbarilor. Comerţul pe marea Mediterană a făcut să

se dezvolte orase ca Lyon , Trier , Cartagina , Alexandria , Neapole , Antohia aflându-se pe malul mării sau aproape de mare. Barbarii fiind consideraţi inferiori pentru munca de jos.Barbarii au început să migreze către imperii în care s-au integrat însuşind limba , religia şi astfel în secolul IV a apărut creştinismul . În curând toată armata va fi alcătuita din barbari.

Subpunctul 2 tratează Migraţiile. Diferenţa dintre Imperiu şi barbari este aceea că Imperiul era organizat , pe când barbarii erau mulţi , dezorganizaţi , indisciplinaţi , dezbinaţi , n-aveau tactică şi armamentul necesar. Imperiul mai trebuia să facă fată , şi tulburarilor civile din interior , intrigilor , uzurpatorilor şi populaţiilor incapabile de o rezistenţa morală. Tot marea a fost calea pentru răspândirea religiei , astfel germanicii , vandalii , burgunzii au migrat spre noul mare oraş Constantinopol unde se mai găseau , goţi , huni , vizigoţi , ostrogoţi . Hunii au fost invincibili datorită modului în care luptau şi poate din cauza aspectului lor înfricoşator. Acestia pătrunând în imperiu, rămân un grup compact ce nu poate fi fragmentat.La 9 august 378 pornesc spre Adrianopol unde îl înfrâng şi ucid pe împăratul Valens .Tracia cu excepţia oraşelor pe care nu le pot cuceri este prădată. Ajung la Constantinopol care rezista aşa cum va rezista mai târziu arabilor.Caracterul german al goţilor slăbise deja din cauza amestecului cu sclavii şi aventurierii , aventurierii veniţi să le ingroaşe rândurile . Imperiul îi menţine în stadiul de corp străin şi îi împinge spre noi aventuri .Aceştia pradă Grecia , Athena , Peloponezul , luptând şi pe mare pentru ai împinge pâna la Epir.Imperiul îi autorizeaza să se instaleze în calitate de comfederaţi în Iliria , sperând să îi supuna astfel autoritaţii imperiale.Goţii sunt îndepartaţi de lânga Constantinopol , dar sunt aproape de Italia care nu a fost înca pustiita .Alaric regele goţilor atacă Roma prin surprindere , o cucereşte şi o pradă , luând prizonieră chiar pe sora împăratului .Continuă să prădeze sudul Italiei care era grânarul Romei , sperând să ajungă în Africa. Nu a mai apucat pentru că a murit la sfârşitul anului 410. Cumnatul şi urmaşul său Athaulf se întoarce în nordul Italiei şi după câteva luni de jafuri se îndreaptă spre Galia. În anul 414 Athaulf se căsătoreşte cu sora împăratului Placidia devind astfel cumnatul împăratului , atunci a rostit faimoasele cuvinte citate de Orose ."La început am vrut să sterg cu ardoare până şi numele de Roman şi să preschimb Imperiul Roman într-un imperiu gotic." "Romania cum se spune în limba vulgară ar fi devenit Ghotia ." "Sper să intru în posteritate ca restauratorul romei , dacă nu pot să îi iau locul".Neputând obţine demnitatea imperială , este obligat să-şi continue jafurile căci ar muri de foame. Trece în Spania spre Africa , dar moare în 415 asasinat de unul dintre ai săi , după ce îi spusese fratelui sau Wallia să rămână credincios Romei. În anul 437 vizigoţii ocupă Narbonne îi bat pe romani la Toulouse ,(439)şi obţin un tratat prin care sunt recunoscuţi ca independenţi şi nu confederaţi. Imperiul Roman este din ce în ce mai zguduit din toate părţile.Genseric reuşeşte cu ajutorul corăbiilor de la Cartagina să debarce 50 000 de oameni pe coasta africană , constituind o lovitura decisivă. Tot în 439 Cartagina , marea bază navală a Occidentului este cucerită şi în scurt timp Sardinia , Corsica si Baliarele au aceeaşi soartă. Imperiul pierde mediterana , marea armă a rezistenţei sale. Aprovizionarea Romei este în pericol ca şi cea a armatei.Genseric , om genial , reuşeşeste acolo unde predecesorii săi Alaric şi Vallia au eşuat.

În 447 hunii în frunte cu Attila jefuiesc Moesia şi Tracia până la Thermopile , ca până în primăvara anului 451 să devasteze totul până la Loara. Până la urmă Imperiul de apus nu va mai avea nici un împărat în sec VI

Subpunctul 3 tratează POPOARELE GERMANICE ÎN ROMANIA În ciuda migraţiilor de tot felul de pe teritoriul Romaniei aceasta şi-a păstrat intactă limba , pentru că Imperiul Roman a ramas roman aşa cum S.U.A. în ciuda emigraţiilor răman anglo-saxoni. Nou veniţii pe teritoriul romaniei (goţi , huni...) nu erau decât o infimă minoritate.Limba s-a păstrat datorită influenţelor romanice .Doar câteva cuvinte din fonetica şi sintaxa limbii indică influenţa germanică. Romania trăieşte datorită masei sale. Nimeni nu a înlocuit-o şi nu protestează împotriva sa . Biserica este singura forţa morală , deşi împiedică unele greutaţi din partea împăraţilor bizantini , Biserica rămâne fidelă. Biserica şi-a structurat întreaga organizare după modelul Imperiului , vorbeşte limba acestuia , respectă legislaţia şi cultura.

Subpunctul 4 tratează STATELE GERMANICE DIN OCCIDENT. Goţii alcătuiesc armata, garnizoanele din oraşe ce trăiesc din veniturile pământului şi mai primesc şi o soldă , dar nu au voie să ocupe funcţii civile. Nu există legislaţii speciale pentru goţi . Vandalii, există din organizarea statului , însa nu au caracter germanic.Vandalii s-au stabilit în masă în Tunisia de nord unde , deposedează sau expropriază proprietarii romani. Vizigoţii trăiesc după moda romană , în capitala lor Toulouse , iar mai tarziu Toledo.Ei se împart în Tausend , Shaften , Funfhundertschaften , Hundertsshaften ,Zehnschaften fiecare având în frunte câte un comandant militar. Ostrogoţii , vizigoţii , vandalii , burgunzii , guvernează după sistemul roman. Un singur lucru nou . Datorită împarţirii pământului şi împroprietaririi armata este gratuita . Francii stabiliţi de la bazinul Senei până în Pirinei şi mare, sunt creştini şi au fuzionat uşor cu populaţia galo-romană. În ansamblu deşi Biserica este subordonată , episcopii sunt aleşi de către cler , regele numindu-i direct , joacă un rol important şi în Orient şi în Imperiul Roman.

Subpunctul 5 tratează IUSTINIAN (527-565) Bizanţul are marea capacitate de a încerca o acţiune de reconstituire a Imperiului , are o flotă , este sprijinit de Biserica , se bizuie pe marile familii romane , pe clientela refugiaţilor din aristrocraţia vandală , adăpostită la curtea imperială.

Împăratul Iustinian încheie pace cu Imperiul Persan în 532 . În anul 533 Iustinian Şi-a îndreptat ofensiva împotriva vandalilor şi cucereşte întreaga coastă a Africii până la Ceuta , unde se reinstaureaza imediat guvernarea romană , unde de altfel , întregul sistem administrativ roman rămăsese intact. Africa provincia cea mai bogată a imperiului s-a întors în sânul acestuia . În 535 cucereşte Sicilia , desăvîrşind astfel stăpînirea bizantină asupra Africii . Se îndreaptă spre

nord unde pune stăpinire pe Neapole , şi în 536 pune stăpânire pe Roma. Singurii care opun o rezistenţa slabă înainte de a fi supuşi mai sunt maurii şi dinastia romanizată a ostrogoţilor

Capitolul al II lea tratează SITUAŢIA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ DUPĂ NĂVĂLIRI ŞI NAVIGAŢIA MEDITERANEANA. Subpunctul 1 tratează PERSOANELE ŞI PĂMÂNTUL. Regimul persoanelor şi al pământului de dinaintea năvălirilor a rămas neschimbat după aceasta în Romania. Au avut loc jafuri , violenţe , ravagiile provocate de vizigoţi sunt comparate cu o inundatie. Domeniile imperiale au trecut la fiscul regal fară altă modificare , continuă să existe moşii imense, populate de sclavi . Marii proprietari şi-au păstrat castelele, Biserica păstrându-şi moşiile fară schimbări importante. Pământul este încredinţat unor conductores, care îl iau în arendă şi percep redevente de la coloni. Se practică transportul unor mari cantitaţi de cereale , comerţul cu grâu continuă în mod normal , Africa îşi păstreaza şi subvandali prosperitatea , Galii ,practică cultura viţei de vie unde se practica de pe vremea romanilor. Clasele sociale au rămas neschimbate , păstrarea valorii monedei romane este o dovadă a stabilitaţii situaţiei economice .Clasa inferioară este reprezentată de sclavi , coloni , mai ales vizigoţi , barbari străini şi prizonieri de război. Subpunctul 2 tratează NAVIGAŢIA ORIENTALĂ , SIRIENI ŞI EVREI. Din cele două parţi ale Imperiului este evident că civilizaţia greacă este mai avansată decât civilizaţia latină. Pe mare Occidentul şi Veneţia îşi împarte suprematia. Siria , este foarte activă , sirienii fiind pe vremea aceea cărăuşii mărilor , cum vor fi în secolul XVII olandezii. În Galia , se mai exercita şi infuenţele egiptene . Sirienii şi Grecii nu sunt singurii orientali veniţi în Occident. La fel de numeroşi sunt evreii răspîndiţi peste tot înca dinainte de năvălirile barbare . Chiar dacă populaţia locală nu îi iubeşte , totuşi în Galia regele îi converteşte si îi botează cu forţa. În Spania legislaţia împotriva lor , îi sileşte pe unii să se creştineze , impunânduli-se să se lepede de Iudaism , li se interzice circumciziunea , sabbatul , sărbatorile evreieşti. Se face comerţ cu: fildeş egiptean , tunică liturgică brodată de la Saqqesara , pânzeturi orientale , mătase , haine de mătase ,vinuri ,băuturi de lux , produse alimentare din Orient , mirodenii . Un fapt ciudat este că în Spania şi Galia se foloseau cămile drept vite de povară , evident aduse din Africa.

Subpunctul 3 tratează COMERŢUL INTERIOR Principalul comerţ era cel cu sclavi , iar pe malul Marii Tireniene se desfaşura un comerţ cu mirodenii , mătăsuri , papirus. Galia pare a fi livrat Orientului , în afară de sclavi şi îmbrăcăminte, tesături , lemn de construcţie , poate chiar şi garantă. Grigore cel mare cumpăra haine de la Marsilia şi de la Arles şi expediează la Alexandria lemn cumpărat în Galia. Cea mai intensă activitate de export era cea a aurului.

Comerţul , asa cum exista în Imperiu ,înainte de năvăliri , s-a menţinut cu siguranţa , evident comerţul făcându-se în oraşe. Perceperea taxelor era încă posibilă deoarece regele dispunea de agenţi care ştiau să scrie şi să citească , faimoşii telonearii. Ei luau fără îndoială în arendă taxele şi probabil acesta era motivul pentru care în ciuda dezabrobării sinoadelor , evreii primeau dreptul de percepere a taxelor.

Subpunctul 4 tratează MONEDA ŞI CIRCULAŢIA MONETARĂ Moneda de aur romană , reajustată de Constantin era unitatea monetară a întregului Imperiu în momentul năvălirilor. Nimic nu ar putea demonstra mai bine faptul că unitatea economică a Imperiului s-a păstrat . Fireşte există şi monede din argint şi bronz , dar nu suntem de acord cu Dopsch atunci când acest lucru era drept o introducere a bimetalismului. Abia începând cu Clotaire al II lea(584-629/630) , constatăm ca numele regelui îl înlocuieşte pe cel al împăratului , în atelierele din Marsilia , Vivers , Valence , Arles şi Uzes. Formula Victoria Augustorum este Înlocuită cu Victoria Chlotari În Galia , sub Iustin al II lea(565-578) monetăriile au adoptat întâi din Provence, pentru moneda de aur greutatea de 21 şilingi în loc de 24.

Capitolul III tratează VIAŢA INTELECTUALĂ DUPĂ NĂVĂLIRI Subcapitolul 1 tratează TRADIŢIA ANTICĂ Cassiodor este un aristrocrat născut pe la 477. A fost principalul ministru a lui Theodoric , a cărei bună vointă a câstigat-o printr-un panegiric compus în cinstea sa . La 20 de ani este chestor şi secretar al lui Theodoric , apoi consul . Chiar şi dupa Theodoric şi până sub domnia lui Vitiges şi-a păstrat condiţia la curte , dar dupa regenţa amsaluntei (535) , influenţa sa ,s-a legat , n-a mai fost preponderentă. În 540 se retrage din lume şi se consacră vieţii religioase în mânăstirea Vivarium , întemeiată pe moşia sa Bruttium pe care strabunicul său o apărase odinioară împotriva lui Genseric Subcapitolul 2 tratează BISERICA Biserica este reprezentantul prin excelentă al continuitaţii romanismului. Din punct de vedere social , influenţa sa este uriaşă. Papa de la Roma şi episcopul din oraş fiind personajele principale. Imperiul este considerat de către Biserică drept făcând parte dintr-un plan providenţial. Cine vrea să-şi facă o carieră sau să se puna la adapost de furtuni , trebuie să-şi găsească refugiul în Biserică , fie că este un mare senior ca Sidonie , fie un ruinat ca Paulin de Pelle . Mai există desigur şi cei care se consacră din convingere , din credinţă autentică. Din această privinţă trebuie să ţinem seama de marea influenţa a ascentismului oriental . Aceasta se răspundeşte de timpuriu în Occident şi constituie una din trăsăturile de bază ale epocii. Subcapitolul 3 tratează ARTA Germanii instalaţi în Romania nu au dat nastere unei arte originale , aşa ca irlandezii sau anglo-saxonii . La aceştia din urmă , în absenţa unei arte romane , arta şi-a păstrat caracterul naţional , exact ca şi dreptul şi instituţiile. Influenţa acestei arte avea să se

manifeste în Galia mult mai târziu , în secolul al VII lea în ceea ce priveşte pe cea irlandeză şi în secolul al VIII lea în ceea ce priveşte pe cea anglo-saxonă.

Subcapitolul 4 tratează CARACTERUL LAIC AL SOCIETĂŢII Trebuie să mai insistăm asupra unui ultim aspect căruia nu i sa acordat atenţie până în prezent şi care demonstrează încă odata faptul că societatea de după năvăliri o continuă întru totul pe cea dinainte : caracterul sau laic. De?i respectul acordat Bisericii este mare , deşi influenţa sa este considerabilă , ea nu se integrează în stat. Puterea politică a regilor , ca şi cea a împăraţilor e strict laica . Nici o ceremonie relegioasă nu are loc la suirea pe tron a regilor , cu excepţia celor vizigoţi

Partea a II a tratează ISLAMUL ŞI CAROLINGIENII Capitolul I tratează EXPANSIUNEA ISLAMULUI ÎN BAZINUL MEDITERANEI Subpunctul I tratează INVAZIA ISLAMULUI Înainte de Mahomed Imperiul nu avea aproape nici un fel de relaţii cu Peninsula Arabică , s-a mulţumit să protejeze Siria de incursiunile nomazilor din deşert construind un zid în calea năvălirilor lor. Imperiul n-a considerat niciodată această zonă ca punct slab al Imperiului şi n-a masat forţe militare importante. A creat o linie de supraveghere a caravanelor care transportau mărfuri şi mirodenii , în Imperiul Persan învecinat cu el şi cu Arabia. La doi ani după moartea lui Mohamed în anul 632 arabii atacă Imperiul luat prin surprindere de lipsa forţelor militare. Datorită luptei îndelungate dintre Imperiul Roman şi cel Persan slăbite , arabii au găsit graniţele deschise. Invazia arabă s-a declanşat simultan în Europa şi Asia , succesul putând fi comparat cu al imperiilor mongole ale unui Atila sau mai tarziu Genghis Chan sau Tamerlan . Răspandirea Islamului este total diferită de lentă înaintare a creştinismului. Islam înseamnă resemnare şi supunere faţa de Dumnezeu , iar musulman înseamnă supus. Odată cu invazia Islamului pe ţărmurile mediteraneene unde Roma era stapână a civilizaţiei s-a instalat o lume nouă care durează pâna astăzi. Pe malurile vechiului Mare nostrum se întind două civilizaţii diferite şi ostile . În anul 698 Hassan cucereşte definitiv Cartagina , locuitorii fug , şi astfel apare o nouă capitală Tunis într-un golf cu portul corespunzator. Pe mare Islamul care şi-au construit între timp şi o flotă , sunt stapâni. Apar noi locălitaţi unde Islamul se impune asupra triburilor berbere , cum ar fi Marocul. Arabii atacă Gibraltarul şi mai târziu cuceresc Spania , apoi Narbone şi atacă regatul francilor şi asediază Toulouse şi mai târziu ajung şi pustiesc oraşul Autun(725). În 737 arabii cuceresc Avignon şi fac ravagii pana la Lyon şi până în Aquitania Carol cel Mare a dus foarte multe lupte împotriva musulmanilor dar pe care în marea lor majoritate le-a pierdut. Carol cel Mare n-a repurtat succese nici altor zone ale mediteranei. În anul 812 este numit calif al Bagdadului , Harun-al-Raşid. Acesta duce mai multe şi diverse tratative diplomatice cu Carol cel Mare. Se poate deci afirma că dupa cucerirea Spaniei şi a Africii , Meditearna Occidentala este un lac musulman. Expansiunea islamică nu a putut îngloba întreaga Mediterană .

Subpunctul 2 tratează ÎNCHIDEREA MEDITERANEI OCCIDENTALE Siria şi Egiptul erau doua importante centre comerciale şi tocmai acestea au fost primele care au căzut pradă sub dominaţia Islamului. Cu toate astea activitatea economică putem spune că a înflorit. S-au deschis drumuri comerciale noi spre Baltica , Marea Neagra şi Tarile Scandinave. E adevarat că în primele decade de după cucerirea lor de catre arabi , mulţi sirieni şi-au găsit adăpost la Roma . Dintre ei Sergiu I (687-701) şi Constantin I (708-715) au fost înalţaţi în scaunul pontifical. Se dezvoltă comerţul datorită patrunderii sirienilor în Occident cu manuscrise , fildeş , orfevrarie , ornamentaţii , etc.. Musulmanii nu s-au gândit nici un moment la negoţ ci la jaf , nici un singur text nu menţionează vre-un musulman stabilit în Galia sau în Italia. Nici un negustor musulman nu s-a instalat în afara Islamului , iar daca au facut comerţ au facut numai între ei . De aceea singurii care mai practică sistematic comerţul sunt evreii. Sunt pretutindeni , numeroşi , iar arabii nici nu i-au izgonit nici nu i-au masacrat , iar creştinii nu şi-au schimbat atitudinea faţă de ei. Evreii sunt singura clasă , datorită căreia a existat negoţul , în acelaşi timp a fost singura legatură economică între Occident şi Orient.

Subpunctul 3 tratează VENEŢIA ŞI BIZANŢUL Expansiunea Islamului a murit la fruntariile bizantine ,i-a răpit provinciile siriene , egiptene şi africane . Blocul grecesc a rezistat salvand Europa şi totodată creştinismul. Din toate prelungirile bizantine în vest cea mai importantă şi originală , cea mai extraordinară reusită economică a tuturor tipurilor. Aceasta fâsie de pamânt s-a populat în urma unui mare exod. În Veneţia primitivă a secolului VI şi VII centrul religios a fost la Grado , centrul politic la Heracliana , iar centrul comercial la Tarcello. În anul 803 Veneţia cere protecţia lui Carol cel Mare temandu-se de o reacţie negativă a Bizanţului. Carol cel Mare a alipit imediat oraşul Italiei , având acum ocazia să devină o putere maritimă . Bizanţul nu este deacord şi în anul următor supune pe loc Venţia , Carol cel Mare mulţumindu-se să-i ofere azil în statele sale patriarhului din Grado. Cu toate că Veneţia a fost atacată de mai multe ori , şi au avut loc mai multe bătălii aceasta îşi păstrează supremaţia în Adriatica şi prin ea asigură navigaţia spre Orient. Cel mai important comerţ al Veneţiei este cel cu sclavi slavi de pe coasta Dalmaţiei. Aici sosesc din Orient mirodeniile şi mătasea care sunt imediat reexportate prin Italia catre Pavia şi Roma. Salerno , Neapole , Gaeta , Amalfi de pe coasta Occidentala sunt porturi deosebit de active , care nu mai păstreaza asemenea Veneţiei decât o slabă legatură cu Bizanţul. La sfârşitul secolului al VIII lea ducele Arichis construieşte Biserica Sfânta Sofia pe care o înfrumuseţeaza cu podoabe aduse de la Constantinopol. Stofe de mătase , purpură , vase de aur şi argint cizelate , precum şi produse din India , Arabia şi Etiopia . Comerţul cu sclavi practicat de musulmani în porturile din Italia meridională aduce beneficii mari , dar nu este agreat de Papa. Bizanţul a reuşit să păstreze stăpânirea asupra mării , corăbiile veneţienilor circuland de-a lungul coastei Adriaticei , ţarmurilor greceşti , dar şi spre porturile musulmane din Asia Mica. Capitolul al II lea tratează LOVITURA DE STAT CAROLINGIANA Şi modificarea atitudinii papei

Subpuntul 1 tratează DECADENŢA MEROVINGIANA Dintre toate statele întemeiate de germanici , Francii rămăseseră neatinşi. Franţa aşa cum apare ea în acel moment este diferita de cea a merovingienilor. Regele se sprijină pe biserica pe care o protejeaza şi pe care defapt o domină. Regatul francilor sub merovingieni este o putere care joacă un rol internaţional important care are ca scop politic să se instaleze solid pe malul Mediteranei. Dagobert , ultimul mare rege merovingian avea să continuie politica de intervenţie în Italia şi în Spania. Din cauza scăderii veniturilor de care dispun regii merovingieni , în secolul VII ,ei suferă mult de influenţa aristocraţei a carei putere creşte neîncetat. Aceştia s-au dedat la o viaţă usoară , scumpă , care a slăbit tezaurul obţinut din impozite , confiscarea averii condamnaţilor , pamânturi , circulaţia marfurilor. De acum înainte , regele este în mâinile aristrocraţilor. Dezordinea din Biserică , căderea comerţului , duc la anarhie , care cuprinde Galia ca urmare a prabuşirii puterii regale . În Francia în care nu se constată nici cea mai uşoară ostilitate naţională atâta timp cât monarhia este puternică. Segregaţia apare odată cu decadenţa şi îmbracă forma unei opoziţii evidente între romanism şi germanism .

Subpunctul 2 tratează PRIMARII PALATULUI CAROLINGIAN. În anul 688 primarul palatului Austrasiei dorind să-şi întăreasca poziţia în nord , l-a învins pe primarul palatului Neustriei ca să îi ia locul,dorind să-şi întăreasca poziţia , fiind ameninţat din nord de vecinii săi din Frizia unde păgânismul era dominant . Aristrocraţii din Neustria se consideră prea sacrificaţi în favoarea carolingienilor şi iau măsuri în favoarea lor. În anul 715 aceştia se răscoală împotriva lui Plectrude soţia lui Pepin , este doar reacţia unei aristrocraţii care vrea să scuture tutela primarilor pipinizi şi să preia conducerea în palat. Regalitatea nu mai este decât un instrument de care se foloseşte aristrocraţia. Carol întreprinde în anul 718 o expediţie punitivă împotriva saxonilor cărora le pustieşte ţinutul până la Weser. În anul 725 porneşte o primă expediţie pentru supunerea Bavariei. În anul 728 o a doua expediţie împotriva Bavariei eşuează . În anul 735 Carol profită de moartea lui Eudes , ocupă ducatul său , ocupă oraşele şi lasa vasali credincioşi lui acolo. După moartea lui Carol , statul este condus de cei doi fii ai săi Carloman şi Pepin în cele două zone în care împarţise statul Carol înainte de moarte .

Subpunctul al 3 lea tratează ITALIA , PAPA ŞI BIZANŢUL . SCHIMBAREA TOTALA DE ATITUDINE A PAPALITAŢII. Dupa căderea guvernului imperial în Occident , Biserica perpetuase structura Imperiului cu eparhiile şi provinciile sale.Toata Biserica se conduce după principiile dreptului roman. Între anii 590-604 urcă pe tronul pontifical Grigore cel Mare. În 592 între Roma şi Ravenna comunicaţiile erau întrerupte iar ducele Arnulf atacă Roma. Grigore apară Roma pentru el şi pentru împărat. Împăratul Pochas recunoaşte pe Papa de la Roma drept ”capul tuturor Bisericilor”. Anii ce au urmat au fost decisivi pentru papalitate. Cucerirea ţarmurilor Asiatice şi Africane ale Mediteranei de catre musulmani a fost pentru Biserica cea mai înfricosătoare catastrofa.

Între anii 711-717 au fost mai multe lupte şi revolte la Roma , care le-a permis Bulgarilor sa ajunga la Constantinopol , iar arabilor sa atace capitala. Europa a fost salvată de un soldat care luase tronul si anume Leon al III lea Isaurianul . Acesta s-a folosit de temutul foc grecesc şi de alianţa încheiată cu bulgarii să decimeze inamicul şi să îl facă să se retragă după un asediu de peste un an. În 751 Burchart , episcop de Wurtzburg înscăunat în Alemania , împreună cu abatele Fulrad vin la Roma să-i pună papei faimoasa întrebare : Cine trebuie să poarte coroana? Cel care poartă titlul de rege sau cel care exercită puterea. Raspunsul i-a fost favorabil lui Pepin şi avea să însemne sfârşitul dinastiei merovingiene. Regele longobarzilor Didier avea în continuare ambiţia să stăpânească Roma .

Subpunctul al 4 lea tratează NOUL IMPERIU Regele Aistulf este decis să cucerească Roma şi toată Italia.Acesta este învins şi obligat să restituie romanilor printr-un tratat , cuceririle sale adica Patrimonia , Narni şi Ceccano plus teritoriile exarhatului . Pepin este în permanentă şi deplin deacord cu papa în toate privinţele. Domnia lui Carol cel Mare a fost din toate punctele de vedere rezultatul domniei lui Pepin. Carol nu avea de gând să dea Italia pe mâna papei. El era regele longobarzilor şi era hotărât să fie stăpânul întregii peninsule. Carol trasează papei linia sa de conduita fixand foarte exact limitele propriei sale puteri. În anul 800 Carol a cucerit Saxonia , Bavaria , i-a nimicit pe avari , a atacat Spania luând în mâinile sale toata creştinătatea occidentala. Carol este împaratul Bisericii romane , în sensul de Biserica universală. Este clar că fostul Imperiu roman a devenit în secolul al VIII lea un imperiu oriental , iar Imperiul lui Carol este un Imperiu Occidental.

Capitololul al III lea tratează ÎNCEPUTURILE EVULUI MEDIU Subpunctul 1 tratează ORGANIZAREA ECONOMICA ŞI SOCIALĂ Domnia lui Carol cel Mare este considerată o epocă de redresare economică .În Galia se instaurează ordinea , iar în Alemania se constată un progres social evident. Marea se închide , comerţul dispare şi ne aflăm în faţa unui Imperiu a cărui unică bogăţie este pământul. În loc să producă un progres are loc un regres, cele mai active zone de odinioară din Galia au ajuns sa fie cele mai sărace. Singura zonă în care comerţul este mai activ este zona de nord a Imperiului adică viitoarea Olanda. Comerţul din Olanda cuprinde însă Britania şi Marea Nordului în afara fluviilor din Olanda. Mediterana s-a închis. Scandinavii au avut un rol important începând cu secolul VIII, ei cuceresc Frizia , jefuiesc vaile tuturor fluviilor aproape cum fac arabii în Mediterana. În domeniul monedelor domneşte o dezordine înfricoşătoare , practic nu mai exista monede de aur. Apare trocul. Falsificatorii de bani îşi fac de cap. Sistemul monetar al lui Carol marchează , deci , o ruptură completă cu economia mediteraneana. Carol cel Mare a introdus un nou sistem de măsuri şi greutăţi , ale căror etaloane se păstrau la palat. Nu mai există bogătaşi care să ia în arendă impozitele şi să împrumute cu bani pe funcţionari.

Acum în pieţe nu mai există nici o singură marfă provenită din ţari îndepărtate. ”Specialistii profesionişti” erau aproape în excusivitate evrei. Aceştia sunt singurii oameni care trăiesc exclusiv din comerţ. Datorită lor mai există o oarecare legatură cu Orientul. Marea lor specialitate rămâne însă comerţul cu sclavi. Unii se vînd în ţară, însa majoritatea se vând în Spania. În rezumat evreul este singurul negustor profesionist al epocii carolingiene. Subpunctul 2 tratează ORGANIZAREA POLITICA Motivul decadenţei merovingiene este slăbirea progresivă a puterii regale de care profită Carolingienii. Odată cu prăbuşirea monedei de aur în timpul marei crize din secolul VIII dispar impozitele publice şi totodată consiliile municipale. Biserica are influenţă asupra regelui . Demnitatea pontificală este superioară celei regale căci regii sunt unci şi încoronaţi de către prelaţi în timp ce aceştia nu pot fi hirotonisiţi de regi. Regele nu trebuie să lupte să îndrepte orice neajuns ce s-ar putea strecura în rânduiala Bisericii , dar în acelaşi timp să vegheze ca să i se plăteasca dijma. Episcopii sunt consilierii şi funcţionarii lor. Intrăm în epoca în care , cleric şi cărturar devin sinonime. Marii moşieri romani nu erau în primul rând militari , erau oameni culţi care mai ales urmareau funcţii la palat şi biserică. Pentru a controla această aristrocraţie regele trebuia să fie foarte puternic , adica foarte bogat , pentru ca aristrocraţia şi Biserica sa îşi accentueze autoritatea asupra poporului. Subpunctul 3 tratează VIAŢA INTELECTUALA Invaziile germanice nu au condus la dispariţia latinei , ca limbă oficiala. Cuceritorii razleţiţi şi căsătoriţi cu femei indigene au învăţat cu toţii latina. Au introdus totuşi caţiva termeni din domeniu dreptului , vânătorii , războiului , agriculuturii , care apoi s-au răspândit din regiunile Belgiei de astazi . În Italia, latina rezistă mai bine , la Roma şi la Milano funcţionând câteva şcoli izolate. Latina este predată în şcoli . Laicii o învaţa , deci o vorbesc şi o scriu . Este cert ca latina a incetat ca atare sa fie utilizata pe la anul 800 cu excepţia clerului. Misionarilor anglo-saxoni li se atribuie renaşterea intelectuală care are loc sub Carol cel Mare. Cu anglo-saxonii situaţia este total diferita, scopul lor este sa raspândească în Alemania creştinismul. Carol cel Mare se consacră operei de renaştere literară şi a reînoirii Bisericii. Reforma scrierii care se realizează în această perioadă , caracterizează deplin renasterea. Alemania convertită dobândeşte un rol esenţial în evoluţia civilizaţiei de care rămăsese până atunci străina. În Europa are loc o nouă orientare cu care germanismul colaborează din plin. Din momentul în care a apărut această nouă orientare mulţi funcţionari au fost recrutatţi din Alemania , iar vasalii austrasieni au fost implantaţi în sud. În concluzie invaziile poparelor germanice nu au pus capăt unitaţii mediteraneene. Orientul este factorul înoitor iar Constantinopolul este în centrul lumii. Zone ca Africa şi Spania care facusera parte din comunitatea occidentala acum graviteaza în jurul Bagdadului. Mediterana Ocidentală devenită un lac musulman , nu a mai fost o cale pentru schimburi de mărfuri şi idei cum a fost pâna atunci.

Biserica se raliază noului curs al evenimentelor. Evoluţia se încheie în anul 800 prin constituirea noului Imperiu ; ruptura dintre Occident şi Orient se definitiveaza prin însaşi apariţia noului Imperiu Roman.

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IAŞI

FACULTATEA DE ISTORIE

Mahomed şi Carol cel Mare

TIULEA VLAD ANUL IIIGRUPA D