masaj curs 1wdq

8/18/2019 Masaj Curs 1wdq

http://slidepdf.com/reader/full/masaj-curs-1wdq 1/25

Masajul Curs 1



Masajul este definit ca o prelucrare sistematic ă apărţilor moi ale copului uman, prin mijloacemanuale

şi/sau instrumentale (mecanice, hidrice,electrice,bule de gaz, jet de aer cald etc.).

Scopul masajului:-igienic-de între ţinere a sănătăţii şi bunei funcţionări aorganismului (de exemplu: stimularea prin masaja circula ţiei de întoarcere venoase, capilare,limfatice)-de prevenire a unor tulbur ări funcţionale(surmenaj, edeme de staz ă, etc.)-tratare a unor afec ţiuni organice sau funcţionalea unor traumatisme ale aparatului locomotor saurecuper ării unor sechele posttraumatice.



Automasajul reprezint ă aplicarea acestor proceduri de c ătre o persoană asupra propriuluicorp (de exemplu: efleuraj, fric ţiuni, tapotament,

rulat cernut,scutur ări, masaj sub apă, vibromasaj, masajmanual reflex, etc.), cu limitele respective(accesibilitatea automasajului se circumscrie, de

regul ă, lamembre).



Domenii de adresabilitate a masajului:-în terapia complex ă recuperatorie-la omul s ănătos-la sportivii de mare performan ţă



- n India antic ă, în "Cartea vieţii", scrisă acumcirca 2800 de ani, se vorbe şte de masaj (reguli,

indica ţii, contraindicaţii);- practicarea empiric ă a masajului laegiptenii antici, la asirieni şi babilonieni, persanişi evrei;- Grecii antici foloseau masajul preparator (la

atle ţi), cel de refacere, precum şi automasajul(celebrii medici greci ai antichit ăţii, Herodicos şiHipocrat,cuno şteau influenţele masajului şi ale exerciţiilor fizice asupra organismului şi le prescriau

pacien ţilor lor);

Istoricul succint al masajului- cu circa 3000 ani î.e.n., masajul era practicat dechinezi (practican ţii erau preoţii-medici) pentru

activarea circula ţiei şi stimularea, respectivliniştireanervoas ă;



- La romani, masajul se practica în b ăile publice,diminea ţa pentru stimulare şi seara pentrudezobosire (Celsius, Galenus au descris uneleproceduri demasaj);- Deşi în Evul Mediu masajul şi îngrijirea corpuluiau fost neglijate, în carteascris ă de Avicena - "Cartea legilor medicinii"- sevorbe şte de masaj în asociere cu băile şi dieta;- Rena şterea reprezintă o impulsionare amasajului, în lucrarea tip ărită de HyeronimusMercurialis în 1569, la Vene ţia, "De artegymnastica", se descriepractica masajului;- În epoca modern ă, suedezii P. Ling (1776-1839)şi G. Zander pun bazele ştiinţifice ale gimnasticiişi masajului, şi construiesc chiar o serie deaparatepentru masajul mecanic, care azi au evoluatenorm.



La noi în ţară sunt de menţionat lucrările:- "Masajul, istoricul, manipula ţiile, acţiunea

fiziologică şi tratamentul câtorva maladii prinacest remediu", scris ă în 1885 de R. P. Manga;- "Masajul şi mobilizarea, ca tratament în unelefracturi", scris ă în 1889 de N. Hălmagiu.Dup

ă înfiinţarea Oficiului Naţional de EducaţieFizică, în 1922, începe şi în ţara noastră pregătireaspeciali ştilor în masaj. În 1933 este tradus ă lucrarea francezului M.Defrumeris, "Masajul practic şi teoretic, general şipar ţial". În Ardeal, profesorul Marius Sturza contribuie lapopularizarea masajului.



La Bucure şti, la catedra de gimnastică medicalăde pe lâng ă ONEF, cursul de masaj era predat deprof. dr. Ion Lasc ăr şi asistenta Valentina Roşca

(în 1930 aceasta din urm ă publică lucrarea"Elemente de masaj şi gimnastica medicală"). Celcare a dus la noidimensiuni gimnastica medical ă şi masajul, fiindpe bun ă dreptate socotit azi fondatorul gimnasticii

medicale moderne şi a masajului în ţara noastră,este regretatul prof. dr. Adrian Ionescu, care prinnumeroasele publica ţii, actuale şi în zilelenoastre,contribu ţii şi formarea de noi specialişti (citeznumai pe dr. Radovici, R. Fozza Cristina, ViorelDimitriu, etc.) se înscrie ca una din marilepersonalit ăţi ale ştiinţei medicale româneşticontemporane, cu deosebit accent în medicinaculturii fizice.



Structurile anatomo-functionale asupracarora actioneaza masajul sunt:-pielea-muşchii-articula ţiile



Este considerat ă un veritabil "organneuroendocrin".Este alc ătuită din:

1. epiderm;2. derm;3. hipoderm



Pielea este un înveli ş elastic, impermeabil şi mobilpe ţesuturile subiacente.-La nivelul orificiilor naturale, se continu ă cumucoasele.-Este bogat vascularizat ă şi inervată.-Prin fa ţa externă, are implicaţie în sensibilitate,asigur ă protecţia ca o barieră mecanică,exercitând şi funcţii secretorii şi excretorii ca şide absorb ţie a unor substanţe.-Prin fa ţa profundă,vine în contact cu reliefulmuscular, aponevrotic şi osos.



CaracteristiciEste format ă din 3 straturi: epidermul(superficial), dermul (stratul mediu) şi hipodermul(profund).Epidermul este lipsit de vase sanguine; din elderivă glandele, unghiile şi parul.Conţinetermina ţiile nervoase ale nervilor senzitivi şi

melanocite care dau culoarea pielii.Prin aceststrat circul ă limfa interstiţială. La nivelulepidermului se produce descuamarea celulelor

îmbătrânite.Componentele speciale ale epidermului suntgr ăsimea epidermică (impermeabilă la apă şi gazecât timp este intact ă), pigmentul melanic elaboratdin tirozin ă sub acţiunea razelor solare şi a MSHhipofizar.



Pricipalele func ţii ale epidermului sunt:a) de protec ţie - exprimată prin producerea dekeratin ă şi pigment melanic;b) secretorii - materializat ă prin glandele sebacee,care secret ă sebuum, de asemenea protector şiglandele sudoripare, care secret ă lichidul sudoralceintervine în termoreglarea şi echilibrulhidroelectolitic al organismululi;c) De protec ţie antimicrobiană şi antimicotică -realizat ă prin descuamarea stratului cornos şimen ţinerea unui pH acid (4-6) la acest nivel, cu rolbactericid şi fungicid;

d) de pilogenez ă (originea firului de păr);e) de barier ă semipermeabilă (împiedicăpătrunderea unor substanţe sau organisme încorp, şi în acelaşi timp permite penetrarea unor substan ţeterapeutice).



Dermul este format din ţesut conjunctiv ; în acest strat sgăsesc papilele dermice. Conţine fibroblaşti şi histiocitecu rol în ap ărarea antimicrobiană, prin fagocitoză şireparare tisular ă, ca şi fibre de colagen, elastice şi de

reticulin ă.Ruperea fibrelor de colagen determin ă formarea ridurilor şi a vergeturilor.Vergeturile sunt dungi(striuri) pe suprafata pielii, deculoare alb-sidefie pana la roz violacee. La atingere dauimpresia unei rupturi, a unei pierderi de substanta. Dacaintindem pielea respectiva observam ca in zoneleafectatea apare subtire, ca o foita de ceapa, lavergeturile proaspete tesuturile de dedesubt apar vizibile prin piele dand culoarea roz violacee.Apar cu preponderenta pe partea superioara a bratelor,pe piept, langa axile, subaxilar- pe muschiul dorsal. Potaparea si pe picioare, pe burta sau in alte zone.

Vergeturile sunt prezente atat la femei cat si la barbati,la oameni slabi si la oameni grasi deopotriva.



Func ţiile dermului :- pe cea i m u n o l o g i c ă (con ţine proteineplasmatice, care ac ţionează caanticorpi);- şi cea de mediere a schimburilor metabolice dintre piele şi organism



3. Hipode rmul , ultimul strat al pielii, estealcătuit dintr-un ţesut fibro-grăsos,profilat pe sinteza şi depozitarea

intracelular ă a grăsimilor.La acest nivel se sintetizeaz ăprostaglandinele cutanate, substan ţe curol complex în organismul uman.



Hipodermul este stratul profund al pielii, situat între suprafe ţele aponevrotice şi derm. Este ozon ă de pasaj pentru trunchiurile nervoase şipentru diverse filete senzitive; tot aici, se g ăsescreceptori sensibili la presiuni puternice, vasearteriale şi venoase care formează plexulsubdermic .

În hipoderm, se noteaz ă prezenţa unor structurimusculare netede ca mu şchii erectori ai firului depăr, muşchii subareolari ai sânului,etc ca şi avaselor limfatice care au leg ătură cu celedermice.Vasele limfatice ale pielii comunic ă cuplasma intersti ţială prin pereţii capilarelor limfatice.Hipodermul are rol protector contratraumatismelor superficilael, fiind implicat şi înprocesele de termoreglare, protejând organismulde frig şi limitând pierderile de căldură.



Inerva ţia pieliiEste deosebit de bogat ă şi cuprinde:

-nervi senzitivi şi receptori : pentru temperatur ă(cald şi rece) nociceptori (receptori pentru durere)

receptori de contact (tactili sau de atingere

uşoară, vibraţie, de presiune şi gâdilat-nervi apar ţinând SNV: trofici cu rol în metabolismul celular nervi care stimuleaz ă secreţiile glandelor sudoripare

şi sebacee nervi vazomotori, cu rol în reglarea debituluisanguin din derm şi hipoderm nervi pilomotori.



Receptorii cutana ţi

Receptor Fibr ănervoas ă

Func ţie Localizare

Termina ţiinervoase dinfoliculul pilos

A beta Este excitat

de deplasareafirului de p ăr

În pielea p ăroasă, în jurul

foliculului pilos

Termina ţiiRiffini

A betaExcitate depresiuniasupra pielii

Dermul pielii glabre şi alcelei cu p ăr

CorpusculKrause

A beta Excitate de

presiuni

În zone foartesensibile:limb ă,buze,orga

ne genitale,etc.

CorpusculPaccini

A beta

Excitat devibra ţii, maisensibil îndomeniul defrecven ţe 150-300 Hz

În stratul profund aldermului pielii glabre şi alcelei cu p ăr

CorpusculMeissner

A beta

Excitat devibra ţii, maisensibil îndomeniul defrecven ţe 20-40 Hz

În dermul pielii glabre

Termina ţiinervoase libere

A delta şi CPentruexcita ţiimecanice,termice şinociceptive

În toate zonele de pieleglabr ă şi cu păr

Pl ăci Merkel A betaReceptori de

presiune În epidermul piel ii glabre

masaj curs 1wdq

Documents