monitorul cultural8 decembrie 2019 decembrie 2019 9 culculturaltural cum se practica pescuitul în...

Lunar arădean de informaţie culturală

MONITORUL CULTURALLunar arădean de informaţie culturală Decembrie 2019

Lunar arădean de informație culturalăSupliment al revistei de cultură „ARCA”Anul XIII, nr. 8 (106) – decembrie 2019

Redactor-șef: Ioan Ma uț

Colaborează: Rodica Colta, Adriana Sasu, Adelina Stoenescu, Sorin Sabău, Corina Huţan,

Ovidiu Pecican, Horia Truţă, Viorel Nistor.Prezentare ar s că: Laurian Popa

Design: Ghizela ŞerbanCorectură: Adriana Sasu

DTP: Filip Cenade

Tipar: Tipografi a TRINOM Arad

Editor: Centrul Cultural Județean Aradwww.ccja.ro

Responsabilitatea pentru conținutul textelor revine autorilor.Redacția nu își asumă responsabilitatea pentru modifi cările

survenite în programul ins tuțiilor.

ISSN 2559 - 1126ISSN-L 2559 - 1126 uralculturalcultcultural

decembrie 2019 3

EDITO

RIAL

Mai primiţi colinda?

T raversăm cea mai fastă perioadă din istoria omenirii.

Fără războaie majore, cu o evoluție tehnologică

amețitoare și o sporire pe măsură a gradului de confort.

Însă, paradoxal, tocmai confortul material pare că duce la

o lenevire a spiritului, producând o schimbare a culturii

umane. Viteza de circulație a informației, accesul din ce în

ce mai facil la ea, ne face tot mai dependenți de gadgeturi și de

internet. Astfel, o mare parte din viața noastră se petrece în

spațiul virtual care tinde să substituie relația noastră directă cu

lumea. Tendința artelor creative este de a împinge și ele limitele

imaginației umane, adaptându-se la noile tehnologii, pentru a

putea face față provocărilor viitorului. Are loc chiar o fuziune

între artă și cercetare cu scopul de a face înțeleasă complexitatea

tehnologică a vremurilor noastre.

Datinile și tradițiile transmise și îmbogățite din generație în

generație, par că se topesc în uitare și tind să devină exponate

muzeale. Parvenitismul, folclorul manelizat și sclipiciul sunt

noile tendințe ale unei societăți din ce în ce mai mercantile și

îndepărtate de valorile sale fundamentale.

Anticorpii împotriva acestor derapaje, sunt instituțiile a căror

menire este să țină treze valorile identitare. Centrul Cultural

Județean Arad este o platformă ofertantă în acest sens. Activitățile

pe care le patronează cuprind o arie diversă de domenii. Cerce-

tarea etnografi că și folclorică, punerea în valoare a patrimoniu-

lui identitar, descoperirea și formarea tinerilor talentați din

diferite domenii prin Școala Populară de Arte și proiecte inde-

pendente, susținerea și promovarea culturii scrise, sunt câteva

din preocupările de bază ale instituției. Multe din activitățile

sale vin să substituie lipsa unor strategii naționale în domenii

culturale importante.

Luna decembrie vine cu cele mai frumoase daruri oferite de

Centrul Cultural Județean Arad. „Caravana Tradițiilor de Iarnă”

eveniment devenit deja obișnuință la fi ecare sfârșit de an,

pornește cu colinda prin localitățile județului. Astfel, folclorul,

datinile, obiceiurile și tradițiile sărbătorilor de iarnă vor ajunge

în starea lor pură la cei care, astfel, pot restabili legătura cu

esența poporului român.

Ioan Matiuţ

Născut în 1995 la Arad, România.Absolvent al Liceului de Artă „Sabin Drăgoi” – Sculptură, prof. Mihai Păcurar și a Universității de Artă si Design Cluj-Napoca , Facultatea

de Arte Plastice – Pictură, Ecole Supe-rieure des Arts Saint-Luc, Liege, Belgia.Masterand la Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca – Pictură.Și-a expus creațiile în expoziţii personale și de grup din țară și străinătate.A participat la mai multe tabere de creație, concursuri și proiecte artistice, unde a obținut premii.

Acest număr este ilustrat cu lucrările artistului plastic

Matei Păcurar

Matei Păcurar, Concrete corner

decembrie 2019 5uralcultural

4 decembrie 2019

cultcultural

Caravana Tradiţiilor de Iarnă

Decembrie, ultima lună a anului, este extrem de bogată în datini şi obiceiuri de iarnă, care au fost păstrate

încă din vechime. În apropierea Crăciunului şi a Anului Nou, se parcurge un întreg ritual de asemenea tradiţii, între care se detaşează colindele, cântecele de stea, diversele urături şi strigături de Pluguşor, care variază de la o regiune la alta, şi

chiar în interiorul fi ecărei regiuni istorice.Dintre obiceiurile calendaristice cele mai răspândite şi mai spec-

taculoase, cu originea în credinţe şi mituri străvechi, sunt cele legate de sărbătoarea Naşterii lui Iisus şi schimbarea anului. Crăciunul este polul în jurul căruia gravitează o multitudine de colinde, urări şi tradiţii specifi ce, care trimit spre vremuri demult apuse, dar se regăsesc şi în zilele noastre. În folclorul românesc colindatul de Crăciun este cel mai important ciclu sărbătoresc popular tradiţional, cel mai bogat şi colorat prilej de manifestări folclorice.

Deprinderea de a colinda, de a saluta cu mare bucurie Naşterea Domnului, de a-L întâmpina cu urări, daruri, petreceri, cântece şi jocuri este străveche. Colindatul deschide amplul ciclu al sărbătorilor de iarnă. Repertoriul tradiţional al obiceiurilor româneşti desfăşurate cu ocazia Anului Nou, dar şi a Crăciunului cuprinde: colinde de copii, colinde de ceată (colindele propriu-zise), cântecele de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilca, jocuri cu măşti, dansuri, teatru popular şi religios, etc. Cele mai bogate, mai variate şi mai strălucitoare din punct de vedere artistic sunt, alături de pluguşoare, colindele de ceată. Caracterul esenţial al sărbătorii este bucuria şi încrederea cu care omul întâmpină trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei noi perioade de vegetaţie, al unei noi etape în viaţa lui şi a sătenilor săi, a colectivităţii în care trăieşte.

PRO

IEC

TE

CU

LTU

RAL

E

În zonele rurale, colindul păstrează încă frumuseţea şi emoţia de altădată, cetele de colindători mergând pe uliţe şi cântând „Noi umblăm să colindăm”. În unele zone ale ţării se păstrează tradiţia ca tinerii care colindă să fi e îmbrăcaţi în costume populare.

Colindele de Crăciun sunt religioase şi laice. Cele religioase sunt colindele Domnului (În drum spre Vicleim, Naşterea Domnului, Vestirea Păstorilor, Închinarea Păstorilor, Pornirea Magilor după stea, Închinarea Magilor) şi colindele Sfi nţilor (Colindul Crăciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion).

Caravana Tradiţiilor de Iarnă, care a ajuns în acest an la ediţia cu numărul XIII, rămâne evenimentul cultural de referinţă al sfârşitului de an, în cadrul căruia se readuce în atenţia iubitorilor de folclor, datini şi obiceiuri specifi ce sărbătorilor de iarnă, pre-cum obiceiul colindatului sau cunoscutul joc - ritual al dubaşilor.

Caravana Tradiţiilor de Iarnă, însoţită de renumite ansambluri folclorice locale şi o pleiadă de tineri interpreţi, va avea, în acest an, traseul cultural în Sebiş, Buteni, Dieci, Ghioroc, Livada, Şeitin, Semlac, Şicula, Vărădia de Mureş şi Slatina de Criş.

Jocurile populare, nelipsite din programul formaţiilor de dansa-tori, reprezintă adevărate tezaure vii ce se identifi că cu specifi cul etnocultural al zonei de provenienţă.

Caravana Tradiţiilor de Iarnă este un eveniment organizat de Consiliul Judeţean Arad, prin Centrul Cultural Judeţean Arad.

Corina Huţan

decembrie 2019 76 decembrie 2019

uralculturalcultcultural Matei Păcurar, Inner exotic - space I

Nie, ultimul haiduc din Zărand

Chiar dacă în părțile arădene n-au trăit haiduci de referință națională, așa cum am văzut pe parcursul

acestui an, pădurile din zonă au fost populate în trecut cu un anumit număr de lotrii, a căror amintire s-a păstrat în me-moria satelor. Evenimentele conservate de povești ne permit să vorbim chiar despre un topos haiducesc, ce include anu-mite drumuri și locuri, în care cetele sau căpeteniile lor obișnuiau să vină, să se ascundă sau să petreacă.

Indiferent că ne referim la lotrii Zărandului, la cei din pădurea Căprioarei sau la haiducii din pustă, aria de mișcare a acestor proscriși, hărțuiți de jandarmi dar ajutați de localnici, a fost mult mai mare, depășind granițele mai multor județe, care toate i-au considerat ca fi ind haiducii lor.

Pe de altă parte, spuse și răspuse poveștile despre unii din haiduci au sfârșit prin a-i scoate în față și a-i transforma în adevărați eroi locali.

Un asemenea erou a fost și Nie din Agrișul Mare (zona vestică a munților Zărandului), un haiduc fără ceată, apărut târziu, în pe-rioada interbelică, pe când fenomenul haiduciei se încheiase de mult.

Totuși pentru oamenii din Argișul Mare și din satele vecine, el reprezintă și azi un subiect de mare interes. Poveștile despre Nie sunt cunoscute de toți, fi ind spuse ori de câte ori se ivește ocazia. O parte din ele, relatate de a treia generație de agrișeni, au fost inițial amintiri ale celor care l-au cunoscut direct.

După spusele oamenilor, Nie a ajuns proscris la vârsta de 16 ani, fi indcă i-ar fi înfi pt un cuțit în spate, la crâșmă, celui care i-a omorât tatăl. A dus viață de haiducie aproape 20 de ani, timp în care a ajutat văduvele, orfanii și nu s-a atins de satul său. A fost tot timpul urmărit dar n-a putut fi prins. Umbla în haine preoțești sau de pădurar. Oamenii îl recunoșteau, mulți povesteau cum s-au întâl-nit cu el: „Era în Agrișul Mare unul Nie haiducu tăt povesteau bătrânii că ala prăda băncile și dădea la oamenii săraci. No și legat dă ăla sunt o grămadă dă povești. Una dântră ele mi-o povestit-o unul dă la noi dân sat, dân Arăneag, care era jandarm în Lipova...l-o chemat Șopț Ioan...cam undeva înainte de 1935, el era jandarm, era angajat la jandarmi...cu salar, cu simbrie, deci un sol-dat și păzea un pod în Lipova ( împreună cu un jandarm din Agriș)...și vorbeau întră ii: Mă Nie ăla pă inde o fi săracu- că ploa, era vreme urâtă dă toamnă- ce s-o fi întâmplat cu el, că toată lumea îl urmărește și dacă îl prind o fi vai dă iel...că unu era dă la noi dân sat, dân Arăneag și unu dân Agriș...și or plecat ii d-aclo și dimineața or primit bilet „Dacă aseară mă vorbeați dă rău vă pușcam.”

Nie a trăit în pădure: „El locuia aici în pădurile astea, inclusiv aici

TRAD

IŢII la Căsoaia, zâce că avea undeva făcut un...trebe să mă interesez la

Agrișu Mare, să văd dacă mai știu bătrânii, unde avea el, zâce că avea o intrare și zece ieșiri, da alea erau pă lângă rădăcini, ca să poată, ca și vulpea...”

De murit a murit ca orice haiduc, trădat: „Zâce că o prădat o bancă la Lipova și era turnat, că avea o femeie cu care trăia acolo undeva la Radna și aia l-ar fi turnat la jandarmi și l-ar fi așteptat. Dar nu l-or putut omorî acolo, l-au înconjurat în viile dă la Radna, deci lângă Mănăstirea Maria Radna, deasupra, acolo erau vii și în viile alea l-or înconjurat și acolo s-o împușcat singur.”

Așa cum se poate vedea din relatările selectate, întâmplările cu haiducul Nie urmează schema cunoscută, în care găsim confi gurată o biografi e de justițiar, cu început și sfârșit, din care nu lipsește nici latura umană nici o anumită violență și cruzime, proprie profi lului consacrat de haiduc.

Trădat, încolțit, Nie nu s-a lăsat prins de viu, preferând să moară în libertate. Poveștile cu lortii se încheie aici. Memoria satelor va conserva, după război, o altă serie eroică, cea a luptătorilor care s-au opus comunismului.

Dr. Rodica Colta


uralculturalcultcultural

Cum se practica pescuitul în zona Aradului (II)

O altă unealtă, tot din împletituri de nuiele, era vârșa. Ea

avea o formă conică sau cilindrică, cu un capăt în-

chis, iar la celălat o deschizătură în formă de pâlnie cu

nuielele orientate spre interior. Prin acest orifi ciu, peștii

intrau, dar nu mai puteau să iasă1. Pentru pescuitul cu

vârșe se folosea momeală: mămăligă, viermișori, insecte

sau chiar pești mai mici.

Tot din împletituri de nuiele era și coșul fără fund cu care se

putea pescui în ape mai mici.

La pescuitul cu plase din fi bre textile, specifi ce zonei erau

crâsnicul și prostovolul. Cu ele se pescuia în ape mai mari, Crișul

Alb și Mureș. Crâsnicul era format dintr-o plasă pătrată prinsă la

colțuri cu ajutorul a două nuiele semicirculare care se încrucișau

deasupra plasei, la mijloc. Tot la încrușișarea nuielelor era prinsă

și o coadă mai lungă de lemn. Cu ajutorul crâsnicului se putea

pescui și de pe malul apei și din barcă2.

Prostovolul era tot o plasă din fi bre textile, de formă rotundă,

putând avea un diametru de până la 5 metri. Ea avea pe margine

o sfoară de care se prindeau greutăți de plumb. Se arunca

desfăcută pe suprafața apei, iar greutățile făceau ca ea să se scu-

funde. După ce a ajuns pe fundul apei, de capătul sforii pe care

erau greutățile se tragea astfel încât ea se închidea ca un sac,

cuprinzând în interior peștii afl ați în acea zonă3.

Pescuitul cu undița era cel mai răspândit. Cârligele erau

confecționate de către fi erari din sârmă de oțel sau din ace în-

doite și călite. Cârligul cu momeala în el era prins de un fi r de

ață sau de păr de cal pe care se mai afl a și o greutate și un dop

(dintr-un cocean sau material lemnos foarte ușor, care să permită

plutirea deasupra apei). Firul era apoi legat de un băț fl exibil.

Când peștele apuca momeala, dopul de la suprafața apei se scu-

funda ușor, dând pescarului semnalul că peștele poate fi scos

din apă4.

Dintre plantele toxice folosite la pescuit se utilizau numai

acelea care nu erau periculoase pentru om și care la spălare,

curățare sau gătire se dezactivau. Asemenea plante, ca de pildă,

laptele câinelui, laptele lupului, lumânărica, coada vacii, cânepa,

mătrăguna sau diferiți bureți, erau puse în ape line având grijă

ETN

OG

RAF

IE ca substanța toxică să nu se

dilueze prea tare. Acolo

unde apele erau mai repezi

se apela și la zăgăzuire.

După un timp, în care

substanța toxică a plantelor

acționa, peșii erau amețiți

și se puteau prinde ușor5.

Tot ca substanță toxică

mai era folosit și varul nestins, care în contact cu apa ducea la

transformarea carbonatului de calciu în hidroxid de calciu care

întuneca vederea peștilor și se depunea pe branhii provocând

tulburări de respirație6.

Iarna se pescuia la copcă, adică la o spărtură în gheață, pe care

pescarii o făceau cu ajutorul securilor7. Celelate metode, ex-

plozibilul și pescuitul cu ajutorul curentului electric s-au practi-

cat mai mult în apropierea carierelor sau a exploatărilor fores-

tiere unde existau explozibili și surse de curent electric, dar ele

au fost considerate întotdeauna ca delicte. În plus, prin aruncarea

dinamitei și a varului în apă se distrugea și puietul8.

Pescuitul s-a practicat mai ales pe râurile Crișul Alb și Mureș,

dar și pe afl uenții acestora care curg dinspre vârfurile Munților

Zărandului spre sud sau spre nord. Amintim câteva dintre aceste

văi: valea Troaș, Roșia, Chisindia, Sighișoara, Hurez, Nadăș,

Șoimuș, Corgeasca, Milova, Cigher etc.

Bogata rețea hidrografi că a Munților Zărandului a făcut ca pe

cursurile văilor să fi e amenajate o mulțime de mori pe apă, din-

tre care multe au avut în vecinătatea lor iazuri. (Anexa 76) Încă

în anul 1967 mai existau pe Valea Crișului Alb un număr de 196

de mori9.

Speciile de pește cele mai des întâlnite în Țara Zărandului erau

mreana și crapul în râurile mai mari (Mureș, Crișul Alb), iar în

râurile mici cleanul și bibanul10. Pe lângă acestea se mai întâlneau

șalăul, somnul, scobarul, plătica, roșioara, etc. Păstrăvul era sem-

nalat în trecut în valea Sârbilor, a Brusturilor și a Lazurilor. Din

păcate tăierile masive de pădure de la începutul secolului al XIX-

lea au făcut ca această specie să fi e pe cale de dispariție11.

Sorin Sabău

1 Tereza Mozes, op. cit., p. 2712 Vare Butură, op. cit., p. 2663 Tereza Mozes, op. cit., p. 272 și informator Călin Iuga, 39 ani, sat Vidra (comuna Vârfurile,

jud. Arad)4 Valer Butură, op. cit., p. 263

5 Tereza Mozes, op. cit., p. 2736 Ibidem7 Ibidem, p. 2748 Traian Mager, Ținutul Hălmagiului. Aspecte economice. Partea I, Arad, Tiparul Tipografi ei

Diecezane, Arad, 1928, p.249 Ioan Godea, Canalul morilor din „nobilul județ Arad”, Timișoara, Editura Brumar, 2012, p. 1610 Xxx, Arad.Monografi e, București, Editura Sport-Turism, 1979, p. 2811 Traian Mager, op. cit., p.24

Repertoriul coregrafi c al dubaşilor

Tinerii de pe Valea Mureșului se organizează în cete de colindători.. Dintre aceștia dubașii sunt cei mai bine

constituiţi, iar etapele de pregătire sunt bine fi xate, cu un repertoriu muzical-coregrafi c neschimbat, același de la an la an. Colindele și jocurile practicate de cetele amintite sau pe care noi le consemnăm și din alte surse (culegeri, anche-te, spectacole etc) au o mare vechime.

Dubașii de pe Valea Mureșului (judeţul Arad), au în re-pertoriu jocuri proprii ce se practică numai cu ocazia colindatu-lui: A dubii, Călușeriu, Bătuta, Sârba, Zorile, Sălcioara, Sfădita, etc. Dintre acestea Jocul dubii este cel mai vechi, având la bază elemente care îl situează cu mult înaintea jocurilor din fondul curent. Evoluţia circulară a jocului este o stare de o solemnitate deosebită și care ulterior se transmite și auditoriului.

La baza jocului practicat de către grupuri de tineri neînsuraţi, a stat un ritual de trecere, acum în perioada renașterii, la cumpă-na anilor ca o coloană infi nită a timpului. Substratul cultic al jo-cului este ușor de intuit. Văzând o ceată de dubași care lasă dube-le jos, apoi se apropie unul de altul și se prind în cerc. La început 16 măsuri muzicale cântate la cimpoi, fl uieră, lăută (mai nou ta-ragot sau saxofon) stau pe loc nu fac nicio mișcare, parcă le intră muzică în cap, după care jucătorii se ridică pe vârfuri. La coman-da vătafului se fac bătăi pe loc după care se pornește în cerc spre

decembrie 2019 11decembrie 2019


FOLC

LOR

dreapta cu pași tropotiţi. La tinerii din Troaș, A dubii este unul dintre cele mai fi rești jocuri. În ceea ce privește arhitectonica, consemnăm succesiunea fi xă de trei pași spre dreapta începuţi cu piciorul stâng.

Urmărind schemele coregrafi ce ce reprezintă gradaţia și evolu-ţia jocului, consemnăm mai multe faze, inseparabile și care se succed în mod uniform. Prin mișcarea circulară și întoarcerea jucătorilor, cercul ca fi gură centrală ce constituie simbolul tim-pului, este desfăcut în părţile lui componente.

Tempoul muzical moderat permite deosebirea strigăturilor le-gate două câte două, între ele jucătorii mai strecoară câte o chiui-tură.

În localităţile Roșia Nouă, Corbești și Obîrșia, A dubii se desfă-șoară tot în cerc, dar aici pașii sunt pe contratimp. În schimb, la Petriș, Ilteu și Săvârșin în aceeași conformaţie geometrică pașii sunt schimbaţi. După o evoluţie în cerc cu progrese spre dreapta, vătaful conduce pe sub braţul drept partenerii de joc. Spre deose-bire de Troaș, pe Valea Petrișului, jucătorii fac podul jocului. La terminarea primului tur, dubașii sunt întorși cu faţa spre exterior. În continuare se formează al doilea pod de joc după care se ajunge la forma iniţială a jocului. La Săvîrșin, jocul dubelor este mai simplu. Vătaful de joc întoarce intrând în mijlocul cercului. La casa unde sunt mai multe fete acestea intră în cercul dubașilor ca o anticipaţie pentru jocurile mixte ce se vor desfășura ulterior: Ardeleana, Învârtita și Pe picior.

Viorel Nistor

10


cultural

Palanca Arad în vremea turcilor

Călătorul musulman Evlia Celebi dedică un pasaj con-sistent Aradului: „...Mergând pe malul râului Mureș,

spre răsărit, am sosit în două ceasuri la palanca Arad”. Apoi o prezintă pe aceasta, spunând că „A fost cucerită pe vre-mea lui Suleiman Han, în anul 958 [= anul cuprins între 9 ianuarie și 21 decembrie 1551], de către Ahmed Pașa, al doilea vizir. Deoarece o ocupase apoi dușmanul, Sokollu

Mehmed Pașa a cucerit-o din nou. Cu timpul, s-a ruinat...” Călătorul revine cu noi detalii: „...iar mai târziu, Köprülü Mehmed Pașa, cucerind cetatea Ineu, a refăcut această cetate și a așezat în ea un dizdar [= căpitan de cetate – n. O.P.] cu cinci-zeci de ostași, precum și muniții. El a mai clădit apoi o geamie, un han mare, un ospiciu, o locuință pentru intendentul de vacu-furi [= fundații pioase, instituții de binefacere publică], școală, tekke [= lăcaș de cult, casa dervișilor], o clădire de utilitate

publică și o casă de oaspeți, la care toți călătorii, săraci sau bogați, sunt ospătați gratuit, zi și noapte, cu mâncăruri alese. Are o baie mică și o piață destul de mare, dar îngustă.// Ce-tatea se afl ă în apropierea cetății Göl de lângă râul Mureș și este construită din ziduri cu umplutură de pământ, având o circum-ferință de patru sute de

pași. Are două porți tari de lemn; una este poarta Ineului, înspre nord. În afara ei se găsesc două sute de case creștine. Alta e poar-ta Timișoarei; lângă ea se afl ă o mică palancă pătrată, care slujește drept fortăreață interioară. Aceasta are o singură poartă, dar solidă. La intrarea în cetatea interioară se percepe o taxă. Are și un mic pod cu chioșc. În partea dinspre Timișoara a aces-tui pod se afl ă două sute de case de creștini, cu acoperișuri de stuf sau de scânduri; pe malul râului Mureș se găsesc dughene în colibe sărăcăcioase, acoperite cu stuf sau cu scândură; o dată pe an, la aceste dughene se adună 70.000 – 80.000 de raiale și be-raiale ghiauri și țin un asemenea târg, încât nu se poate descrie. Timp de zece zile și zece nopți, mütevelli [= intendentul vacufu-rilor] guvernează peste această mulțime. Cu toate că se afl ă în eialetul [= provincie, unitate administrativă otomană] Timișoarei, târgul are administrație proprie și cade sub jurisdicția naibului cadiului [= ajutorul cadiului] de la Timișoara”.

Pasajul referitor la Arad din textul lui Evlia Celebi este, după cum se vede, bogat în informații. Mai întâi este de luat în seamă precizarea conform căreia relatarea călătorului turc se referă la palanca Arad. Palancă este denumirea unei întărituri făcute din lemn și pământ. Această palancă exista și înainte de cucerirea turcească din anul 1552 (și nu 1551, cum notează Celebi). În 1554 ea a fost refăcută de cuceritori, dar apoi, la 1595, transilvănenii au eliberat-o. Palanca Arad a reintrat însă sub stăpânirea turcească în 1615, fi ind arsă la 1658 și din nou refăcută.

Cel care a făcut demersuri serioase nu doar pentru refacerea fortifi cației, dar mai ales luând măsuri edilitare care vizau trans-formarea Aradului într-o așezare tot mai accentuat musulmană a fost Köprülü Mehmed Pașa. El a construit aici o geamie și o locuință pentru intendentul fundațiilor pioase musulmane, un lăcaș pentru derviși, o școală (musulmană, fi rește) și le-a adăugat acestora un han – mare, precizează Evlia Celebi –, un spital și o casă de oaspeți. Remarcabil era că, în respectiva casă de oaspeți, călătorii, indiferent de starea lor socială sau materială, erau ospătați gratuit, zi și noapte, cu mâncăruri de calitate. Probabil însă că, de acest regim, se bucurau doar călătorii de religie musulmană.

În Arad mai exista și o baie publică mică, esențială pentru igienă și pentru purifi care ritualică. În perimetrul localității se profi la și o piață destul de lungă, dar îngustă.

Ovidiu Pecican

12

ISTO

RIE

Matei Păcurar, Inner exotic - space II


14 decembrie 2019

cultcultural

MU

ZEU

COMPLEXUL MUZEAL ARAD/MUZEUL DE ISTORIEPalatul Cultural Arad, etaj 2(Piaţa George Enescu 1, intrarea dinspre Parcul Copiilor)

Expoziţia „Arad – decembrie 1989”

Expoziție realizată de Complexul Muzeal Arad în colaborare cu Asociația „21 decembrie 1989” Arad

Donaţiile generoase ale participanților la evenimentele din decembrie 1989 și ale revoluţionarilor, pentru

colecţia muzeului arădean, au făcut posibilă constituirea unui fond documentar, ce cuprinde 400 de obiecte muzeale, donate în perioada 2004-2016: documente, acte ofi ciale, fotografi i, drapele, insigne, piese de vestimentaţie, obiecte cu valoare tehnică. Primul proiect expozițional pe această temă, unul inedit la acea vreme în România, a fost deschis în cadrul expoziției perma-nente de istorie a Complexului Muzeal Arad, în anul 2004.

Expoziţia „Arad - decembrie 1989”, redeschisă în anul 2015, este dedicată arădenilor, oameni obișnuiți, majoritatea anonimi după ’90, afl ați în centrul schimbărilor, din decembrie 1989 din Arad. Alegerea spațiului expozițional nu a fost deloc întâm-plătoare, în sălile respective, în perioada anilor ’80, era deschisă publicului expoziția „Construirea socialismului în județul Arad”.

Noul concept expozițional urmărește fi rul evenimentelor, cronologic, grupate în două perioade distincte în cazul orașului Arad: ziua de 21 decembrie până în după amiaza zilei de 22 decembrie 1989, perioada nonviolentă şi respectiv, din seara zilei de 22 până în 25 decembrie 1989, perioada violentă. Cronologic desfășurarea evenimentelor, din 21-22 decembrie

1989, este ilustrată de materialul foto-documentar, afl at în colecția muzeu-lui, de documen-tele elaborate în acea perioadă, in-clusiv Proclamația de la Timișoara – citită și la Arad, materialele de in-formare distribuite populației, primele numere ale ziarului local „Adevărul”.

Colajul „orele Aradului”, prezintă cronologic, evenimentele de la Arad, din două perspective: cea a fotografului-documen-tarist al Departamentului Securității Statului și cea imortalizată de fotograful-documentarist al muzeului de la data respectivă, Florin Hornoiu. Colajul de fotografi e-document, însumând peste 80 de fotografi i din perioada 21-22 decembrie 1989, reprezintă coloana vertebrală a întregii expoziții, structura pe care aceasta a fost modelată.

Obiectele personale, fotografi ile, mărturiile eroilor de la Arad, răniți sau uciși în perioada 23-25 decembrie 1989, aduc o pu-ternică încărcătură emoțională ultimului segment al expoziției.

Expoziția este realizată cu sprijinul domnului Valentin Voicilă, liderul revoluției de la Arad/ Asociația revoluționarilor „21 decembrie Arad” și a colegului nostru Florin Hornoiu, fotograf.

Fotografi i din colecția muzeului arădean: Florin Hornoiu (fotograf la Complexul Muzeal Arad în anul 1989).

Adelina Stoenescu

Matei Păcurar, Study of a fi cus

Școala Populară de Arte

Începând cu luna decembrie, Monitorul Cultural își

propune să acorde un spațiu dedicat Școlii Populare

de Arte, departamanent al Centrului Cultural Județean

Arad.

Școala Populară de Arte continuă o însemnată tradiție a

învățământului artistic arădean, începuturile acesteia fi ind

legate de înfi intarea, în anul 1833, a Conservatorului de

Muzică (renumitul Conservatorium - unul din primele din Europa).

Începând cu anul școlar 2019-2020, au fost înfi ințate două

clase externe: clasa de balet de la Ineu - prof. Bianca Tonta-Petre

și clasa de instrumente de sufl at de la Sântana - prof. Petrică

Spinare. Înscrierile la aceste clase se pot face până la fi nalul anu-

lui 2019.

În cadrul Festivalului național de muzică pop pentru copii si

adolescenți Junior Music Fest, desfăşurat în Braşov la data de 5

octombrie 2019, eleva Școlii Populare de Arte Arad, Lorena Gâlea,

clasa de canto muzică ușoară - profesor Claudia Ştesco, a

obținut premiul I la categoria de vârsta 11 ani. Competiția a

avut premii unice la fi ecare categorie. Festivalul, afl at la cea de-a

V-a ediție a avut un juriu format din personalități active pe piața

muzicală şi actorie precum: Aurelian Temișan, Monica Davi-

descu, Luminița Anghel, Nicole Cherry şi Ciro de Luca.

În perioada 26-27 octombrie 2019, clasa de balet - prof.

Bianca Tonta-Petre a participat la Festivalul „Magia Dansului”

de la Târgu-Neamț, unde eleva Blaj Amelia Maria, cursantă în

anul I, s-a întors la Arad cu premiul III.


16 decembrie 2019

cultcultural

ARTE La Sala Clio a Com-

plexului Muzeal Arad,

în perioada 3.12-

12.12. 2019, va avea

loc Bienala Școlii

Populare de Arte,

unde vor expune elevii

claselor de Arte vi-

zuale:

Clasa de pictură,

prof. Ioan Kett-Groza;

Clasa de pictură

naivă, prof. Mariana

Mihuț;

Clasa de grafi că,

prof. Bogdan Iorgo-

van;

Clasa de design,

prof. Adriana Chiriță;

Clasa de design

grafi c computerizat și

artă fotografi că, clasa

prof. Adrian Stana

Rață.

În luna decembrie,

vor avea loc audițiile

claselor de muzică ale Școlii Populare de Arte, după cum

urmează:

Luni, 16 decembrie 2019, ora 16:30 - clasa prof. Loredana Buga;

Luni, 16 decembrie 2019, ora 18:00 - clasa prof. Maria Horosni;

Marți, 17 decembrie 2019, ora 16:00 - clasa prof. Claudia Ștesco;

Marți, 17 decembrie 2019, ora 18:00 - clasa prof. Andreea Boca;

Miercuri, 18 decembrie 2019, ora 16:00 - clasa prof. Mariana

Toma.

Cu ocazia apropierii sfărșitului de an, ținem să mulțumim tu-

turor elevilor și profesorilor care au participat la evenimentele

organizate pe durata întregului an de Consiliul Județean Arad,

prin Centrul Cultural Județean Arad: prof. Claudia Ștesco, prof.

Mărioara Miclea, prof. Elizaveta Rudei, prof. Emanuel Caragea,

prof. Cornel Moldovan, prof. Mihai Vastag, prof. Oltea Prallea-

Blaga, prof. Ria Horosni, precum și elevilor: Arthur Horeanu,

Lorena Gâlea, Leorinț Andreea, Raul Nica, grupul folcloric

„Lioara” și „Crișana”, grupul folcloric „Sânzienele” și „Feciorii

Zărandului”, precum și Tarafului „Tezaur Arădean”.

Lorena Gâlea

Blaj Amelia Maria


uralculturalcultcultural18

TEAT

RU Programul pe luna decembrie

Joi, 5 decembrie 2019, ora 19,00 – Sala 30/3Giulia / Singură acasă – adaptare după Dario Fo și Franca RameOne woman show cu Angela Petrean Varjasi Regia: Liana Didilescu

Duminică, 8 decembrie 2019, ora 17,00 – Sala Studio,,Aici, acolo” de Mihai Ignat Regia: Alexandru Maft ei

Duminică, 8 decembrie 2019, ora 19,00 - Sala Mare,,Familia Ibsen”– scenariu colectiv inspirat din textele lui Henrik Ibsen - spectacol cu publicul pe scenă Regia și scenografi a: Cristian Ban

Joi, 12 decembrie 2019, ora 19,00 – Sala Studio,,Trei surori” de A. P CehovTraducerea: Raluca Rădulescu, Regia: Semion SerzinProducători: Teatrul ,,Nottara” București și Teatrul Clasic ,,Ioan Slavici” AradSpectacol realizat în urma workshop-ului din cadrul ediției a treia a Laboratorului de Teatru DENS, septembrie 2018

Sâmbătă, 14 decembrie 2019, ora 19,00 – Sala Mare ,,Scufi ța Verde” de Claudiu Sfi rschi LăudatRegia: Ștefan Lupu Spectacol nerecomandat tinerilor sub 14 ani

Duminică, 15 decembrie 2019, ora 19,00 – Sala Mare ,,Scufi ța Verde” de Claudiu Sfi rschi LăudatRegia: Ștefan Lupu Spectacol nerecomandat tinerilor sub 14 ani

Joi, 19 decembrie 2019, ora 19,00 – Sala Mare [ză] Pes©ăruș după A.P.CehovRegia: Catinca Drăgănescu Durata: 2h10min (fără pauză)

Duminică, 22 decembrie 2019, ora 17,00 – Sala 30 / 3Giulia / Singură acasă – adaptare după Dario Fo și Franca RameOne woman show cu Angela Petrean Varjasi Regia: Liana Didilescu

Duminică, 22 decembrie 2019, ora 19,00 – Sala Mare ,,Omul cu mârțoaga” de George CiprianRegia și scenografi a: Laurian Oniga

Adriana Sasu

,,Scufi ța verde” - cea mai nouă producție pe scena Teatrul Clasic ,,Ioan Slavici”

Arad, în luna decembrie

Teatrul Clasic ,,Ioan Slavici” Arad îi așteaptă, în luna decembrie, pe iubitorii de teatru, cu spectacole pen-

tru toate gusturile, atât spectacole clasice, cât și producții reali-zate după texte din dramaturgia modernă. Spectatorii noștri sunt așteptați în toate cele trei săli de spectacole ale teatrului, respectiv sala 30 / 3, sala Studio și sala mare, pentru a se bucura de câteva dintre cele mai apreciate producții ale teatrului.

Astfel, în zilele de 14 și 15 noiembrie este programată cea mai nouă producție a instituției - ,,Scufi ța verde” de Claudiu Sfi rschi Lăudat, în regia și coregrafi a lui Ștefan Lupu. Scenografi a poartă semnătura lui Adrian Damian iar costumele sunt realizate de Bianca Ilonca și Veronica Tamaș. Spectacolul a avut premiera ofi cială în deschiderea Festivalului Internațional de Teatru Cla-sic, ediția 25, în prezența unui public numeros. Distribuția spectacolului este alcătuită din actorii: Zoltan Lovas, Cecilia Lucanu-Donat, Alina Vasiljević, Oana Kun, Angela Petrean Varjasi, Robert Pavicsits, Carmen Vlaga-Bogdan, Andrei Elek, Ștefan Statnic, Marian Parfeni, Carmen Butariu.

Actor, regizor, coregraf și dansator, Ștefan Lupu se afl ă la pri-ma sa colaborare cu echipa Teatrului Clasic ,,Ioan Slavici” Arad: ,,Scufi ța pentru că… punctul de plecare al acestui text, „Scufi ța roșie”, este un basm universal și universal valabil. O poveste ofertantă care tratează teme esențiale precum cea a sexualității, a morții. O poveste care se desfășoară într-un spațiu aparte: pădurea. Să nu uităm că pădurea este un spațiu când fantastic, când real. Este un spațiu periculos, inițiatic, poate să fi e foarte... dark sau poate să fi e foarte luminos, iar jocul acesta de umbre și lumini în pădure are o simbolistică profundă și aparte.

Verde pentru că propunerea textului lui Claudiu Sfi rschi Lăudat vine dintr-o proximitate actuală, vine - inspirată dintr-o societate consumeristă - în care nu doar alimentele pe care le cumpărăm de la supermarket sunt de plastic, ci și oamenii tind să devină așa – combinată cu o zonă eco-friendly”. ( Ștefan Lupu - regizor).

Biletele pentru spectacolele lunii decembrie se pot achiziționa de la casieria teatrală sau online, accesând www.biletmaster.ro.

Vă așteptăm cu drag la teatru!


20 decembrie 2019

cultcultural

Calvaria, Isus şi cele trei Marii

Prin înmormântarea, la 10 noiembrie 1771, a soldatu-lui Josef Waldman, prezentat în registrele Bisericii

Romano-Catolice din Aradul-Nou, drept Primus sepultus (Primul îngropat), se marchează înfi ințarea cimitirului ger-man din cartier. De-a lungul generațiilor care s-au succe-dat, vatra răposaților a devenit un interesant și valoros

tablou cultural istoric al orașului. Construcțiile, plastica funerară, inscripțiile, sunt mărturii ale timpului așternut mai mult de două secole. Aproape de intrare se înalţă Crucea Mare (Grosse Kreuz) numită şi Crucea ciumei (Pestkreuz), Capela Cele şapte patimi ale Maicii Domnului, construită în 1856, apoi mormintele călugăriţelor - profesoare la vestita Şcoala de fete, Notre Dame, străjuite de cruci metalice, negre, toate de aceleaşi dimensiuni.

Un obelisc din marmură neagră atrage atenţia prin neobişnuitul activităţii stegarului Skultetti Laszlo (Ladislaus) (1735-1831),

husar în Regimentul 88 Coburg Gotha, care din 1750, până la moarte (1831), adică, vreme de 80 ani a servit credincios în armata imperială.

Pe aleea mărginită cu plopi și tei care traversează cimitirul de la est spre vest, au fost amenajate cele 14 staţiuni ale Căii crucii, reprezentate prin tot atâţia Stâlpi ilustraţi (Bild-stock) donaţi în 1832 de familia Pe-ter şi Magdalena Maliger. În capătul vestic, fi lantropul Josif Dengl a ridi-cat simbolic Muntele Calvariei, o colină pe a cărei terasă înaltă a fost

aşezat ansamblul monumental Isus pe cruce şi cele trei Marii. Lucrarea prezintă un Cristo crucifi cado, scenă consacrată pic-

tural de spaniolul Diego Velazquez în 1632, dar nu singur ci asistat și jelit de cele trei femei care l-au urmat și au jucat un rol important în lucrarea sa, mai ales în timpul Supliciului, Învelirii şi Punerii în mormânt, cunoscute în tradiția Bisericii Romano - Catolice drept Sfi ntele. Este o sculptură echilibrată cioplită di-rect în marmură albă, cu trupul alb și luminos al Mântuitorului ușor contorsionat, care atârnă despuiat de veșminte, fără vlagă, țintuit în cuie pe brațele crucii. Capul încoronat cu spini, este aplecat spre dreapta, cu mijlocul torsului înfăşurat de pagnas și labele picioarelor suprapuse, dreptul peste stângul, fi xate într-un singur piron.

MO

NU

MEN

TE Fără a putea fi identifi cate, personajele feminine sunt în-fățișate în ipostază de adâncă durere și reculegere, atitudine consacrată iconografi c în ima-ginile religioase catolice renas-centiste: fețe expresive, evi-dențiate prin ochii mari, nas mic și buze bine conturate. Tabloul este întregit emoționant prin ati-tudinea de adorare, cu mâinile potrivite într-un fi erbinte gest creștin de rugăciune sau de spri-jin al trupului aplecat în măr-turisirea de credință. Sunt în-veşmântate în tunici lungi cu falduri elaborate în planuri largi, care corespund propunerilor stilistice ale barocului târziu.

Simbolul religios constă din imaginea Crucii Golgotei (Înălțării, Virtuților), răspândită mai ales în lumea creștinismului apusean recunoscut după colina ce amintește de muntele Calvariei urcat de Isus spre cazna răstignirii.

Sculptată în tehnica rond-bosse tema este inspirată din pic-turile: Cele trei Marii, semnată de italianul Annibale Caracci (1560-1609) şi Isus pe cruce, a spaniolului Bartolome Estaban Murillo (1617-1682).

Lipsesc informațiile despre autor și ctitori, iar istoria așezării impresionantului monument pe o movilă, în capătul stâlpilor ilustrați este confuză, de domeniul legendei. Din nefericire lu-crarea, unică în spațiul arădean, nu a constituit până în prezent obiectul unor cercetări sistematice din partea specialiștilor, o anchetă printre contemporani fi ind astăzi târzie. Se știe doar, că până la începutul secolului trecut, în capătul vestic al cimitiru-lui, pe partea dreaptă, se afl a o capelă privată a unei înstărite familii din Aradul Nou. După Primul Război Mondial, con-strucţia ruinată de vreme și nepăsare a fost demolată, din mate-rialele rezultate fi ind ridicată, pe cheltuiala familiei Dengl, coli-na din capătul vestic al cimitirului. Accesul în dublu sens la monument a fost amenajat prin zidirea a 24 trepte, cu o bară de sprijin sub forma unei mâini curente. Se pare, că tot atunci, pe terasa superioară a movilei a fost aşezată lucrarea de artă amintită, închizând Drumul Crucii, ilustrat prin cele 14 stațiuni.

Prin valoare și unicitate, lucrarea merită mai multă atenție din partea factorilor responsabili de soarta patrimoniului spiri-tual arădean.

Horia Truță

Isus pe cruce și cele trei Marii

Calvaria

Programul evenimentelor organizate de Centrul Municipal

de Cultură Arad, în luna decembrie1 Decembrie 2019, Platoul Palatului Administrativ, ora 19.00Concert extraordinar de muzică ușoară cu ocazia Zilei

Naționale a României – Horia Brenciu și invitații

Mai urcă pe scenă Alina Eremia și Biu Marquetti

5 decembrie 2019, Platoul Palatului Administrativ, ora 18.00Aprinderea luminițelor în brazii de Crăciun și sosirea lui

Moș Nicolae

Concert Iuliana Beregoi



PRO

GR

AM

CU

LTU

RAL

31 decembrie 2019 – Platoul Primăriei, ora 21.00Revelionul popular

1 Decembrie – 31 Decembrie - Parcul Eminescu și strada Romul Veliciu – Târgul de Iarnă

De luni până joi – concerte de colinzi cu elevii de la școlile și

liceele din municipiu și județ

Vineri, Sâmbătă și Duminică – colinzi și cântece de iarnă cu

invitați speciali.

Matei Păcurar, National kidnapping

Evenimentele Centrului Cultural

Judeţean Arad – luna decembrie

Muzica deschide mintea, Lipova (3 decembrie) și Pâncota

(5 decembrie), CJA, CCJA, Agenţia Naţională Antidrog,

Asociaţia No Sheep

Mesagerii Nașterii Domnului, localități din Județul

Arad, 6-15 decembrie, CJA, CCJA, Asociația „Dreptul la

Cultură, Educaţie și Sport” Arad

Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor din România - Filiala

Arad, Arad, 8 decembrie, CJA, CCJA

Alaiul Dubelor - festivalul dubașilor, Săvârșin,

8 decembrie, CJA, CCJA, Primăria Săvârșin

Concert „ProCrăciun cu Proconsul”, Arad, 8 decembrie,

CJA, CCJA, Biserica Harvest Arad

Concert de colinde cu Grupul Psaltic Chivotul al

Catedralei Mitropolitane din Iași - „Iisus Hristos în inimile

noastre”, Arad - Catedrala Ortodoxă Nouă, 13 decembrie,

CJA, CCJA, CMCA, Arhiepiscopia Aradului

Obiceiuri de Crăciun, Șofronea, 14 decembrie, CJA,

CCJA, Primăria Comunei Șofronea

Spectacol de teatru „Trei femei”, luna decembrie,

localităţile Sântana, Pecica, Șiria, CJA, CCJA, Asociația

Art Studio 7

Ziua Minorităţilor, Arad, luna decembrie, CJA, CCJA,

Partida Rromilor

monitorul cultural8 decembrie 2019 decembrie 2019 9 culculturaltural cum se practica pescuitul în...

Documents