Nichita Stănescu

Poetul nu are biografie. Biografia lui este de fapt propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreaţă sau mai puţin măreaţă.

“

“

Nichita Stănescu

Nichita Hristea Stănescu, născut la 31 martie 1933, Ploiești - a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.

Tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu, a fost ţăran prahovean care mai târziu a devenit meşteşugar şi comerciant ploieştean. Mama sa, Tatiana Cereaciuchin era parte a unei familii nobile din Rusia. Întâiul lor născut va purta, emblematic, prenumele ambilor bunici, al generalului-fizician rus și al comerciantului român, Nichita (și) Hristea Stănescu.

Studii

În perioada 1944 - 1952 a urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești (astăzi Liceul I.L. Caragiale), iar între 1952 - 1957 a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București.

Debutul editorial are loc în 1960 cu volumul Sensul iubirii. În 1969 este numit redactor șef adjunct al revistei „Luceafărul”, iar din 1970 pînă în 1973 este redactor șef adjunct la „România literară”.  

Activitatea literară

Opera lui este tradusă în tot mai multe limbi străine, poetul fiind recunoscut ca o voce distinctă a liricii universale contemporane. În 1975 i se atribuie Premiul internațional „Gottfried von Herder”, iar în 1979 personalitati culturale din Suedia îi propun candidatura pentru Premiul „Nobel”. În 1982 i se acordă Marele Premiu „Cununa de aur” al festivalului internațional de poezie.

“Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă.”

Ultimii ani

La 4 martie 1977 poetul încearcă, în zadar, să-l salveze pe prietenul său Nicolae Ştefănescu, şi este lovit de un zid care s-a prăbuşit după cutremur. În urma şocului suferă o paralizie de scurtă durată a părţii stângi a corpului.

În august 1981 are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă şi poetul se internează la spitalul Fundeni. După ce este externat ascunde faţă de toţi semnele maladiei sale, afişându-se optimist, iar medicii se declară uimiţi de rezistenţa şi vitalitatea sa extraordinară. La 31 martie, la împlinirea a 50 de ani de viaţă, poetului i se organizează o sărbătorire naţională.

Ultimii ani

Pe 12 decembrie, durerile din zona ficatului devin îngrozitoare şi este adus la Spitalul de urgenţă unde crizele sunt extrem de violente şi poetul se stinge din viaţă la orele două şi zece minute. Ultimele sale cuvinte au fost: "Respir, doctore, respir”.

Operele lui Nichita Stănescu

• Sensul iubirii, 1960, Editura de Stat pentru Literatură și Artă

• O viziune a sentimentelor, 1964, Editura pentru Literatură

• Dreptul la timp, 1965, Editura Tineretului• 11 elegii, 1966, Editura Tineretului• Roșu vertical, 1967• Alfa, 1967, Editura Tineretului• Oul și sfera, 1967, Editura pentru Literatură• Laus Ptolemaei, 1968, Editura Tineretului• Necuvintele, 1969, Editura Tineretului• Un pământ numit România, 1969, Editura

Militară• În dulcele stil clasic, 1970, Editura Eminescu• Poezii, 1970, Editura Albatros• Belgradul în cinci prieteni, 1972, Editura Dacia• Cartea de recitire, 1972, Editura Dacia• Măreția frigului. Romanul unui sentiment, 1972,

Editura Junimea

„Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală.”

Nichita Stănescu

«Un scriitor este un cititor care îi citeşte pe cititori.»

Proiect realizat de Frecăuțanu Mihaela

«Poezia nu se scrie cu cuvinte.»

«A vorbi despre limba în care gândeşti, este ca o sărbătoare.»