UNIVERSITATEA BUCURE�TI FACULTATEA DE DREPT

DREPTUL ASIGURĂRILOR

Note de curs dr. Radu Bogdan Bobei

1

TABLĂ DE MATERII

Nota de curs nr. 1 Asigurarea �i reasigurarea- aspecte generale �i introductive Nota de curs nr. nr.2 Păr�ile �i intermediarii contractului de asigurare

Nota de curs nr.3 Formarea, interpretarea �i legea aplicabilă contractului de asigurare Nota de curs nr.4 Condi�iile de validitate ale contractului de asigurare Notele de curs nr. 5, 6, 7 Contractul de asigurare de bunuri Nota de curs nr. 8 Contractul de asigurare de persoane Nota de curs nr. 9 Contractul de asigurare de răspundere civilă Nota de curs nr. 10 Contractul de asigurare de credit �i garan�ii

2

Nota de curs nr. 1 Asigurarea �i reasigurarea- aspecte generale �i introductive

Plan general 1. Asigurarea- concept tehnic, economic �i juridic 2. Func�iile �i principiile asigurării 3 Clasificarea asigurărilor 4. Particularită�ile asigurărilor de via�ă �i asigurărilor generale 5. Contractul de reasigurare 1. Asigurarea- concept tehnic, economic �i juridic 1.1. Din punct de vedere tehnic, componentele fundamentale ale asigurării sunt compensarea riscurilor prin organizarea unei mutualită�i �i aplicarea legilor statisticii. Mutualitatea permite dispersia riscurilor. Consecin�a rezidă în faptul că suportarea riscurilor este mai facilă dacă numărul persoanelor participante la mutualitate este mai mare. Din punct de vedere economic, asigurarea constă în protec�ia finaciară pentru pierderi cauzate de o gamă largă �i variată de riscuri. Din punct de vedere juridic , no�iune legală a activită�ii de asigurare poate fi conceputa în sens larg, dar �i în sens restrâns. - în sens larg, activitatea exercitată din sau în România ce desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare �i reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres �i de recuperare, precum �i investirea sau fructificarea fondurilor proprii �i atrase prin activitatea desfă�urată; - în sens restrâns, prin activitatea de asigurare în�elegem încheierea de contracte �i reasigurare. Din perspectiva financiară, esen�ială este func�ia de reparti�ie a asigurării în dublu sens, anume de la asigurat la asigurător prin cumularea primelor de asigurare �i constituirea unui fond de asigurare, pe de o parte, de la asigurător la asigurat prin plata despăgubirilor la ivirea riscurilor asigurate, pe de altă parte. Există două principii fundamentale ale opera�iunii de asigurare, anume principiul mutualită�ii �i principiul indemnizării. Combaterea efectelor adverse ale riscului se realizeaza prin principiul mutualită�ii �i al dispersiei riscurilor.

3

1.2. Aspectele tehnice ale asigurării a. Fundamentul matematic al opera�iunii de asigurare Prin aplicarea calculului probabilistic �i a legii numerelor mari, asigurătorii apelează la o serie de reguli pentru a descoperi frecven�a �i costul producerii unui anumit risc pe baza datelor privind evenimentele trecute. Selectarea riscurilor dispersate �i de valoare echivalentă este condi�ia opera�iunii de asigurare care nu se poate realiza decât prin compensarea riscurilor. Această compensare trebuie asigurată de către asigurător în cadrul mutualită�ii. b. Coasigurarea, reasigurarea, retrocesiunea Dispersarea riscurilor se poate realiza prin mecanismul coasigurării, reasigurării, retrocesiunii. Potrivit art 451 din Legea nr. 136/1995, coasigurarea este opera�iunea prin care doi sau mai mul�i asigurători subscriu acela�i risc, fiecare asumându-�i o cotă-parte din acesta. Reasigurarea este opera�iunea de asigurare a unui asigurător de către alt asigurător, primul fiind reasigurat, iar al doilea reasigurător. În cazul reasigurării, asigurătorul ini�ial î�i asigură riscul răspunderii contractuale care îi revine fa�ă de asigurătorul direct. Contractul de reasigurare este un contract de despăgubire în care reasiguratul, asigurătorul ditrect, suportă totdeauna o parte din pagubă. Prin intermediul reasigurării se realizează o pulverizare a riscului, contractul de reasigurare negenerând raporturi juridice decât între reasigurător �i reasigurat(asigurătorul ini�ial). Retrocesiunea este opera�iunea de asigurare a riscurilor reasigurate prin care reasigurătorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat(art. 46 ali.2 lit. c din Legea nr. 136/1995). Păr�ile contractului de retrocesiune sunt retrocedentul(reasigurătorul) �i retrocesionarul(asigurătorul reasigurătorului). 2. Func�iile �i principiile asigurării Func�ii principale ale asigurării sunt următoarele: - func�ia de prevenire a pagubelor- se realizează prin finan�area unor activită�i de prevenire �i prin stipularea unor clauze în contractul de asigurare care îl obligă pe asigurat să aibă o conduită preventivă �i diligentă - func�ia financiară- îi permite asigurătorului să investească �i să mărească rezervele existente;

4

- func�ia de economisire- în cazul asigurărilor de via�ă, asiguratul are posibilitatea de a participa la profitul societă�ii de asigurare; - func�ia de sprijinire a statului în domeniul protec�iei sociale- se realizează prin despăgubirile acordate; - func�ia de compensare financiară a pierderilor; Principiile asigurării de bunuri, persoane, de răspundere civilă sunt următoarele: - unitatea asigurărilor- unitatea normelor, tarifelor �i a bazei financiare nu exclude concuren�a; - universalitatea asigurărilor- gama variată de riscuri cuprinse în condi�iile de asigurare; - individualizarea asigurărilor- asigurătorii nu acordă indemniza�ii decât pentru riscurile asigurate în contract �i numai asigura�ilor sau beneficiarilor specifica�i în clauzele contractuale; - principiul despăgubirii- indemniza�ia de asigurare nu trebuie să depă�ească valoarea daunei sau valoarea bunului în momentul sinistrului �i nu trebuie să constituie în ncii un caz o susrsă de îmbogă�ire pentru asigurat ce ar putea da na�tere inten�iei de a cauza prejudiciul; - realitatea asigurărilor- se manifestă în privin�a datelor pe care le are asigurătorul în calculele sale statistice; - principiul mutualită�ii- presupune existen�a comunită�ii de risc �i costituirea unui fond comun din primele de asigurare plătite de membrii comunită�ii, din care vor fi despăgubi�i aceia dintre ei care vor suferi producerea riscului; - principiul bunei-credin�e- guvernează contractul de asigurare atât în momentul încheierii, cât �i pe parcursul executării �i se referă la loualitatea păr�ilor; - principiul eficien�ei economice; 3. Clasificarea asigurărilor 3.1.După modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare - asigurări obligatorii- contractarea este impusă de lege; - asigurări facultative- contractarea respectă principiul libertă�ii de voin�ă a păr�ilor; 3.2. După domeniul asigurării - asigurare de bunuri- acoperă paguba cauzată de producerea sinistrului în patrimoniul asiguratului, prin degradarea sau pierirea bunului asigurat;

5

- asigurare de răspundere civilă- acoperă paguba produsă în patrimoniul unui ter� printr-o faptă a asiguratului ce determină răspunderea acestuia fa�ă de ter�; - asigurare de persoane- asiguratul sau beneficiarul asigurării are dreptul la plata sumei asigurate atunci când riscul aduce atingere unor atribute ale persoanei fizice(asigurările de via�ă nu au caracter indemnitar �i permit capitalizarea); - asigurări de credite �i garan�ii, pierderi financiare; 3.3. După teritoriul pe care se acoperă acoperirea prin asigurare - asigurări interne- păr�ile contractate, obiectul asigurării, riscul se află sau se produc pe teritoriul României; - asigurările externe- con�in un element de extraneitate; 3.4. După tipul raporturilor stabilite între asigurat �i asigurător - asigurări directe- se încheie direct între asigurat �i asigurător; - asigurări indirecte- se încheie prin intermediari; 3.5. După caracterul comercial al raporturilor de asigurare - asigurări comerciale- sunt fapte de comer� bilaterale; - asigurari mixte- sunt fapte de comer� pentru asigurător, iar pentru asigurat au caracter civil; 4. Particularită�ile asigurărilor de via�ă �i asigurărilor generale 4.1. Riscul asigurat - este decesul în asigurările de via�ă �i cre�te progresiv, pe măsura înaintării în vârstă; - este orice alt risc în asigurările generale, riscul este constant pe toată durata contractului; 4.2. Incertitudinea riscului - este limitată numai la momentul producerii riscului în asigurarile de via�ă; - prive�te atât momentul intervenirii, cât �i faptul intervenirii în asigurările generale;

6

4.3. Evaluarea riscului �i consecin�e - în asigurarea de via�ă se face la vârsta de intrare în risc, nu în momentul producerii sinistrului. Consecin�ele sunt următoarele: asigurările de via�ă se încheie pe termen mediu sau lung; asigurările de via�ă sunt lipsite de caracter indemnitar �i nu există conceptul de supraarsigurare, suma asigurată are caracter forfetar; asigurările de via�ă îmbracă forma stipula�iei pentru altul, beneficiarul fiind o altă persoană decât asiguratul; în cazul asigurărilor de via�ă, asigurătorii constituie un tip special de rezervă- rezerva matematică, pe de o parte, asiguratul are dreptul de a participa la profitul societă�ii de asigurări, are unele drepturi speciale(răscumpărarea poli�ei, împrumutul), pe de altă parte. 4.4. Particularită�i ale asigurărilor facultative �i asigurărilor obligatorii De lege lata, regula o constituie asigurările facultative, excep�ia o constituie asigurarea obligatorie. Obligativitatea unei asigurări este dată de două izvoare, anume legea �i con�inutul raportului juridic ce ia na�tere între asigurat �i asigurător. Legea nr. 136/1995 reglementează o singură asigurare obligatorie, anume asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele cauzate ter�ilor prin accidente de autovehicule. Asigurarea obligatorie este un contract for�at, anume un contract al cărui con�inut este stabilit, în întregime, prin lege. Există cazuri în care încheierea unei asigurări devine obligatorie, fără să se precizeze expres drepturile �i obliga�iile păr�ilor cum ar fi, - asigurarea de răspundere profesională pentru liber-profesioni�ti; - asigurarea în ipoteza contractului de consigna�ie; - asigurarea în contractele de leasing, de credtit ipotecar; Particularită�ile contractului pseudoobligatorii sunt următoarele: - numai asiguratul are obliga�ia de a încheia contractul; - contractul este de adeziune, în sensul că asigurătorul stabile�te propriile condi�ii de asigurare, iar asiguratul optează pentru una dintre ele; - obligativitatea prive�te numai încheierea contractului de asigurare, nu �i con�inutul acestuia;

7

5. Contractul de reasigurare 5.1. No�iune Prin reasigurare, reasiguratul(asigurătorul din contractul de asigurare) cedează reasigurătorului o parte din răspunderea pe care �i-a asumat-o prin contractul de asigurare. Reasigurarea este contractul prin care reasigurătorul, propor�ional cu primele încasate �i riscurile preluate de la asigura, suportă o parte din indemniza�ia de asigurare datorată de reasigurat în cazul producerii sinistrului. Obiectul reasigurării este răspunderea ce revine asigurătorului prin contractul de asigurare încheiat cu asiguratul. Contractul de reasigurare este, întotdeauna, o asigurare de daune. 5.2. Efectele reasigurării fa�ă de asigurat Reasigurarea este o asigurare de răspundere civilă contractuală. Nefiind o asigurare de răspundere fa�ă de ter�i, reasigurarea nu produce nici un efect direct fa�ă de asigurat ce rămâne ter� fa�ă de contractul de reasigurare. Consecin�ele acestui fapt sunt: - la producerea cazului asigurat, asiguratul nu are dreptul să-i ceară reasigurătorului plata indemniza�iei de asigurare, iar reasigurătorul nu are nici o obliga�ie fa�ă de asigurat; - contractul de reasigurare profită inditect asiguratului, intrucat reasigurarea este o asigurare a asigurarii; - în lipsa unei dispozi�ii legale sau contractuale exprese, nu este posibilă subroga�ie reasigurătorului pentru a-�i recupera sumele plătite de la persoana responsabilă de daune; - ter� fa�ă de contractul de reasigurare este asiguratul, persoana responsabilă de daună, precum �i beneficiarul asigurării ini�iale; Reasigurarea poate fi – unilaterală(numai o parte preia o parte din riscurile asumate prin contractul de asigurare de către cealaltă parte); - reciprocă(fiecare dintre păr�i preia �i cedează o parte din riscurile asumate de cealaltă parte);

8

5.3. Caracterele �i trăsăturile reasigurării Caractere Contractul de reasigurare este un contract consensual, sinalagmatic, oneros, aleatoriu, cu executare succesivă �i de adeziune. Este de regulă, un contract interna�ional. Trăsături - este un contract distinct de contractul de asigurare; - este condi�ionat de contractul de asigurare; - există în acela�i timp cu contractul de asigurare; - aplicarea activă a principiului bunei-credin�e; - se încheie în formă scrisă, nu neapărat în forma poli�ei de asigurare; 5.4. Clauzele contractului de reasigurare În mod obligatoriu, există clauze referitoare la denumirea �i sediul păr�ilor contractante, tipul contractului, riscurile acoperite, limita valorică �i teritorială a răspunderii, omisiuni sau erori, data intrării în vigoare a contractului, cazurile de for�ă majoră, modalitatea de plată a primei �i a rezervelor de prime, modul de plată a despăgubirii, riscurile excluse, comisionul plătit de reasigurător reasiguratului(prin aplicarea unei cote procentiuale asupra prime brute), reglementarea diferendelor. Clauza „erori �i omisiuni” se referă la modalitatea de stabilire a răspunderii în cazul în care borderouri apar informa�ii gre�ite cu privire la volumul despăgubirilor, al primelor de asigurare. Păr�ile pot stipula participarea reasiguratului la profitul ob�inut de reasigurător dacă, la sfâr�itul perioadei contractuale, nu s-au înregistrat daune. Păr�ile î�i îndeplinesc obliga�iile contractuale prin intermediul decontărilor. 5.5. Categorii de reasigurare(propor�ională �i nepropor�ională) A. Reasigurarea propor�ională(se împarte suma asigurată, prima de asigurare, daunele conform propor�iilor ini�iale) - răspundere ce revine reasiguratului �i reasigurătorului se stabile�te propor�ional cu suma asigurată; - este compatibilă cu toate categoriile de afaceri �i se aplică tuturor tipurilor de protec�ie; - respectă principiul “reasigurătorul urmează soarte reasiguratului”;

9

Reasigurarea propor�ională poate fi reasigurare cotă-parte �i reasigurare excedent de sumă. În reasigurarea cotă-parte, participarea reasiguratului se stabile�te într-o cotă procentuală fixă din limita maximă a sumei asigurate prevăzută în contract, iar reasigurătorul preia o parte din această sumă, tot sub forma unei cote procentuale fixe. Dacă reasigurarea este obligatorie, reasigurătorul preia o cota fixa din toate răspunderile asumate de reasigurat. Dacă reasigurarea este facultativă, reasigurătorul �i reasiguratul participă cu cote fixe din suma asigurată numai la riscurile acceptate în mod expres. Avantajul reasigurării propor�ionale cota-parte este acela că reasiguratul trebuie să cedeze toate riscurile, chiar dacă le-ar fi putut suporta singur. În reasigurarea excedent de sumă, reasigurătorul preia o parte dintr-un risc PESTE o ANUMITĂ LIMITĂ A SUMEI ASIGURATE, numită “plin de conservare” sau “linie”, limită în care răspunde reasiguratul. Propor�ional cu excedentul sumei asigurate se vor plăti primele �i se vor suporta daunele. Trăsăturile reasigurării de excedent sunt: - reasiguratul are posibilitatea să-�i selecteze riscurile; - cheltuielile de administrare sunt mult mai mari pentru reasigurători; B. Reasigurarea nepropor�ională B.1. Ceea ce caracterizează reasigurarea nepropor�ională este faptul că se partajează rezultatele. Drept urmare, reasigurătorul va acoperi numai acele daune care depă�esc o anumită limită monetară stabilită de reasigurat. În cazul reasigurării nepropor�ionale, prima de asigurare nu este propor�ională cu angajamentele preluate de păr�i deoarece probabilitatea daunelor mari sau medii este mai mică decât probabilitatea producerii daunelor mici. Reasigurătorul nu urmează soarta reasiguratului. B.2. Tipuri de reasigurare nepropor�ională Reasigurare excedent de daună- pentru fiecare daună, răspunderea reasiguratului este limitată la un anumit plafon(prioritate sau rang), iar reasigurătorii răspund numai pentru ceea ce depă�e�te această prioritate. Reasigurare excedent de rată a daunei- reasiguratul î�i asumă răspunderea de a acoperi daunele până la un anumit nivel stabilit al ratei daunei, reasigurătorii răspund pentru ceea ce depă�e�te acest nivel.

10

5.6. Metode de reasigurare interna�ională - metoda facultativă- încheierea contractului este facultativă atât pentru asigurător, cât �i pentru asigurat; - metoda obligatorie- contractul se încheie obligatoriu pentru un ansamblu de riscuri. Reasigurătorul nu are dreptul să refuze un risc indidividual �i nici să îl evalueze separat, ci va accepta global toate riscurile pe care societatea cedentă vrea să le cedeze; -metoda facultativă-obligatorie- încheierea contractului este facultatrivă pentru reasigurat �i obligatorie pentru reasigurător;

Pool-urile de asigurare sunt formate din societă�i de asigurare ce participă, fiecare, în scopul de a reasigura o parte din riscurile subscrise de aceste societă�i.

11

Nota de curs nr.2 Păr�ile �i intermediarii contractului de asigurare

Plan general 1. Păr�ile contractului de asigurare 2. Intermediarii contractului de asigurare

1. Păr�ile contractului de asigurare Aspecte generale În principiu, contractul de asigurare se încheie între două păr�i, asigurătorul �i asiguratul. Calitatea de contractant al asigurării o are întotdeauna persoana care semnează poli�a de asigurare �i î�i asumă obliga�ia de plată a primelor. De cele mai multe ori, contractantul asigurării este chiar asiguratul. Pot exista situa�ii în care nu asiguratul este semnatarul poli�ei �i debitorul obliga�iei de plată a primelor. Contractul de asigurare poate fi încheiat prin participarea directă a păr�ilor contractante sau indirect, prin intermediari, agen�i sau brokeri de asigurare. Contractul de asigurare poate face obiectul unei gestiuni de afaceri care, dacă este utilă, îl va obliga pe proprietarul bunului fa�ă de asigurător. A. Asiguratul A.1. Calitatea de asigurat o poate avea orice persoană fizică sau juridică ce are un interes cu privire la protec�ia pe care o oferă asigurătorul la producerea unui risc ce îi afectează via�a, patrimoniul sau integritatea corporală. În ipoteza asigurării de bunuri, asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat. În ipoteza asigurării de răspundere civilă, interesul asigurabil apar�ine persoanei în sarcina căreia se va stabili existen�a răspunderii civile. Asiguratul poate fi această persoană. Contractantul asigurării poate fi asiguratul sau o formă de organizare sub care se poate desfă�ura o anumită profesie. Asigurarea de via�ă este o asigurare cu desemnare de ter� beneficiar ce respectă mecanismul juridic al stipula�iei pentru altul. Asigurătorul este promitent, asiguratul este stipulantul asigurării, iar ter�ul este beneficiar.

12

A.2. Interesul asigurabil în asigurarea de răspundere civilă În asigurarea de răspundere civilă, este reparat prejudiciul cauzat de asigurat unui ter�, dar, în mod indirect, este protejat patrimoniul asiguratului care, altfel, ar fi suportat singur repararea pagubei. Interesul asigurabil provine din raporturile dintre ter�a persoană �i asigurat. A.3. Beneficiarul asigurării Beneficiarul asigurării este persoana îndreptă�ită să primească indemniza�ia de asigurare. În ipoteza cea mai simplă, asiguratul întrune�te atât calitatea de contractant, cât �i pe cea de beneficiar al asigurării. În asigurarea de bunuri, beneficiarul asigurării nu poate fi altă persoană decât asiguratul. În asigurarea de bunuri cu desemnare de ter� beneficiar(mecanismul juridic al stipula�iei pentru altul), ter�ul beneficiar al asigurării nu este parte în contract, dar devine subiect al raportului juridic de asigurare o dată cu producerea riscului, fiind îndreptă�it la plata indemniza�iei. O persoană poate deveni beneficiarul unei asigurări nu numai în urma inserării unei clauze în contractul de asigurare, ci �i prin puterea legii, a declara�iei asiguratului sau prin testamentul acestuia. De exemplu, în practica asigurărilor maritime, este frecventă situa�ia în care marfa î�i schimbă proprietarul în tranzit. Interesul asigurabil se transferă o dată cu proprietatea asupra mărfii. În momentul încheierii contractului, cumpărătorul nu avea un interes asigurabil, dar dobânde�te acest interes în momentul în care devine proprietar. În asigurarea de răspundere civilă, beneficiarul asigurării este fie ter�ul păgubit(ac�iunea directă a acestuia împotriva asigurătorului), fie asiguratul(dacă l-a despăgubit pe ter�). În asigurarea de via�ă, beneficiarul asigurării este persoana desemnată în contract în acest scop. În cazul asigurărilor de persoane, altele decât cele de via�ă, beneficiarul asigurării poate fi atât asiguratul, cât �i asiguratul, respectiv ter�ul desemnat prin contract. A.4. Tipuri de asigura�i

13

A.4.1. Asigura�ii identifica�i prin nume(asigura�ii principali, cesionarii �i creditorii) Asiguratul principal este persoana fizică sau juridică men�ionată în poli�a de asigurare. Acesta poate pretinde despăgubiri în baza poli�ei de asigurare, răspunde pentru plata primelor de asigurare, este singurul autorizat să modifice sau să denun�e contractul �i chiar să ob�ină informa�ii despre evenimentul asigurat. Cesionarii iau locul asiguratului în contractul ini�ial. Cesiunea nu poate avea loc fără consim�ământul asigurătorului. Dreptul la despăgubire este cedat după producerea pagubei. Sunt rare situa�iile în care o persoană acceptă să preia o poli�ă negociată de altul. Creditorul garantat real are interes asigurabil fa�ă de bunul constituit ca garan�ie �i poate încheia o asigurare proprie sau o asigurare prin poli�a debitorului. Asigurarea proprie a creditorului are avantajul că acesta nu va suporta consecin�ele actelor debitorilor săi, poate cuprinde clauze speciale care să îl intereseze pe creditor în mod deosebit. Dezavantajele sunt în sensul că plata primelor este suportată de creditor(acest dezavantaj poate fi înlăturat prin faptul că se pot stipula dobânzi mai mari în sarcina debitorului). Asigurarea creditorului prin poli�a debitorului se realizează în temeiul unei clauze speciale, creditorul având dreptul să fie despăgubit în limita valorii creditului. A.4.2. Asiguratul identificat în raport cu alt asigurat Alături de asiguratul principal, în contractul de asigurare poate fi men�ionat ca având calitatea de asigurat o persoană ce face parte dintr/o anumită categorie generală precizată în poli�ă(de exemplu, so�ul sau so�ia, persoane majore care locuiesc �i gospodăresc împreună cu asiguratul, etc) A.4.3. Asiguratul adi�ional În acest grup intră persoane men�ionate într-un act adi�ional la poli�ă. Asupra acestor persoane, efectul asigurării se produce în anumite

14

situa�ii speciale(de exemplu, se dore�te o acoperire pentru anumite riscuri pentru care asiguratul principal nu solicită protec�ie). B. Asigurătorul B.1. În România, asigurători nu pot fi decât: - persoane juridice române ce se constituie ca societă�i pe ac�iuni �i/sau societă�i mutuale, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; - asigurători sau reasigurători autoriza�i în statele membre ce desfă�oară o activitate de asigurare sau reasigurare pe teritoriul României; - sucursale ce apar�in unor societă�i-mamă guvernate de legile dintr-un stat autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; - asigurători sau reasigurători care adoptă forma de companie europeană pe ac�iuni; B.2. Al�i asigurători Organiza�iile de asigurare mutuale Caracteristici- fiecare membru este asigurat(participă cu o contribu�ie la formarea fondului comun de asigurare) �i asigurător;

- în dreptul român acestea sunt guvernate nu de Legea nr. 32/2000, ci de Codul comercial;

Societă�ile cooperatiste Caracteristici - determină disponibilitatea asigurării pentru o anumită organiza�ie sau grup de entită�i în schimbul unor prime; - aceste organiza�ii cuprind societă�ile captive(asigură riscul proprietarilor societă�ii), grupuri de re�inere a riscurilor, grupuri de achizi�ie; Tontinele Sunt asocia�ii ce se constituie pentru o perioadă determinată de timp în decursul căreia membrii asocia�iei varsă la fondul comun o cotiza�ie anuală variabilă în func�ie de vârstă. Sume depuse sunt învestite, fiecare membru prime�te anual dividende. La expirarea termenului pentru care a

15

operat constituirea, sumele rezultate din capitalizarea cotiza�iei de-a lungul anilor se împarte între membrii supravie�uitori. Organiza�ile Blues În domeniul serviciilor medicale, se pot constitui organiza�ii ce oferă o listă de servicii medicale în schimbul unei plă�i periodice făcute de către membrii acesteia. Cotiza�ia de membru este plătită lunar �i nu depinde de starea de sănătate a membrului plătitor sau de volumul serviciilor medicale folosite. Institu�iile financiare Bănciile de economii mutuale, holdinguriel bancare pot ac�iona ca asigurători. Notă Regimul autorizării societă�ilor de asigurare este stabilit de Legea nr. 32/2000 privind societă�ile de asigurare �i supravegherea asigurărilor, publicată în M.Of., Partea I, nr. 148/2000. Regimul juridic al redresării �i falimentului societă�ilor de asigurare este stabilit de Legea nr. 503/2004, publicată în M.Of. nr. 1193/2004. 2. Intermediarii în asigurări 2.1. Intermediarii în asigurări sunt brokerul de asigurare, agentul de asigurare, subagentul �i agentul de asigurare subordonat. Pentru a putea func�iona ca intermediari, ace�tia trebuie să fie autoriza�i de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau de autoritatea competentă din statul membru de origine(dacă au sediul într-un stat membru UE). Ca regulă, asigurătorii nu pot apela la intermediari neautoriza�i. Ca excep�ie, ace�tia pot apela intermediari neautoriza�i(ace�tia desfă�oară o altă activitate decât intermedierea în asigurări) dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condi�ii: - contractul de asigurare intermediat necesită doar cuno�tin�e referitoare la riscul acoperit prin acesta; - nu fac parte din categoria asigurărilor de via�ă; - nu acoperă riscuri de răspundere civilă; - sunt complemantare altor produse sau servicii prestate de alt furnizor;

16

- primele anuale nu depă�esc echivalentul în lei a 500 EURO, iar contractul intermediat nu are o durată mai mare de 5 ani �i nici nu poate fi reînnoit pentru o perioadă mai mare de cinci ani; 2.2. Obiectul activită�ii de intermediere constă în propunerea sau îndeplinirea unor activită�i preliminare încheierii contractelor de asigurare sau în oferirea de asisten�ă pentru administrarea sau îndeplinirea unor contracte, în cazul unei daune. 2.3. Diferen�e între agentul de asigurare �i brokerul de asigurare Mandatul agentului de asigurare este permanent, mandatul brokerului este punctual. Mandatul agentului de asigurare este, de regulă, exclusiv, mandatul brokerului nu este exclusiv. Agentul de asigurare poate ac�iona în numele �i în contul mai multor societă�i de asigurare, brokerul de asigurare nu poate face acest lucru. 2.4. Brokerul de asigurare No�iune- persoană juridică autorizată să negocieze pentru clien�ii săi, asigura�i sau poten�ial asigura�i, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare �i acordă asisten�ă înainte �i pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor. Autoriza�ie- brokerul trebuie să ob�ină autoriza�ia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în condi�iile art. 35 alin.5 din Legea nr. 32/2000. Natura juridică a contractului brokerului de asigurare Brokerul este un intermediar, fără a se exclude reprezentarea clientului. Există diferen�e între mandat �i intermediere- mandatul are ca obiect un act juridic, intermedierea are ca obiect un fapt, anume intermedierea. Mandatul presupune, de regulă, reprezentarea, pe când intermediarul nu ac�ionează ca reprezentant al clientului. Nimic nu împiedică cumularea intermedierii cu un madta special, expres sau tacit în care va func�iona reprezentarea. Remunera�ia brokerului

17

Dacă brokerul este un intermediar, el nu va încasa taxa de brokeraj decât dacă intermedierea a avut succes(încheierea contractului de asigurare). Dacă brokerul este un mandatar, remunera�ia se plăte�te dacă au fost depuse diligen�ele necesare, chiar dacă mandatul nu este dus la bun sfâr�it. Asisten�ii în brokeraj Sunt persoane fizice sau juridice care primesc o împuternicire în legătură cu un mandat de brokeraj �i care, sub acoperirea contractului de răspundere profesională a brokerului în cauză, întreprind anumite activită�i necesare pentru a duce la îndeplinire mandatul de brokeraj. Asisten�ii de brokeraj �i brokerii de asigurări sunt singurii ce pot îndeplini mandatul de brokeraj. Obliga�iile brokerului de asigurare - obliga�ia de furnizare de informa�ii obligatorii(art.33 alin.3 din Legea nr. 32/2000); -obliga�ia de plasament a asigurării(obliga�ie de mijloace) înso�ită de obliga�ia de informare �i exactă a riscului; - obliga�ia de alegere a unui asigurător solvabil notoriu, autorizat(obliga�ie de mijloace) etc.; - obliga�ia de informare a asiguratului cu privire la toate elementele contractului de asigurare(anterior �i ulterior încheierii contractului); - obliga�ia de consiliere(înainte �i după încheierea contractului) �i obliga�ia de asisten�ă(în momentul încheierii contractului); - obliga�ia de verificare- înaintea încheierii contractului(cu privire la acceptarea riscurilor de asigurător, stipularea condi�iilor de garan�ie) �i ulterior încheierii contractului(cu privire la modul de plată a primelor, schimbarea condi�iilor de risc etc); - obliga�ia de loialitate fa�ă de asigurat(identificarea tipului de asigurare ce i se potrive�te acestuia) atrage independen�a între un asigurător �i un broker(există două interdic�ii legale cu privire la independen�ă. Prima interdic�ie- obiectul de activitate al asigurătorului este exclusiv activitatea de asigurare, obiectul de activitate al brokerului este exclusiv activitatea de intermediere. A doua interdic�ie- brokerul nu poate fi ac�ionar direct sau indirect, administrator la un asigurător, reasigurător, agent de asigurare sau reasigurare sau la un agent de asigurare subordonat). Brokerul poate fi mandatarul asigurătorului numai în condi�iile art. 35 alin.10 din Legea nr. 32/2000. 2.5. Agentul de asigurare

18

Defini�ie �i autorizare Agentul de asigurare este o persoană fizică sau juridică împuternicită de un asigurător sau reasigurător să încheie în numele �i în contul acestuia contracte de asigurare �i reasigurare cu ter�ii, conform condi�iilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de a asigurător/reasigurător, broker de asigurare/reasigurare. Trăsături esen�iale - agentul de asigurare poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică; - încheierea unui contract de agent(contract de mandat cu reprezentare); - calitatea de agent asigurător se dovede�te cu o autoriza�ie scrisă emisă de un asigurător; - agentul de asigurare negociază sau încheie contracte de asigurare numai în conformitate cu condi�iile stipulate în contractul de mandat; Natura juridică a contractului de agent de asigurare Este un contract de mandat, forma scrisă ad probationem este imperativă. Agentul de asigurare nu are calitatea de comerciant, dar poate fi comerciant. Un agent de asigurare nu poate intermedia acelea�i clase de asigurări pentru mai mul�i asigurători. Agentul de asigurare nu-�i poate substitui o ter�ă persoană, î�i execută obliga�iile cu bună-credin�ă �i cu diligen�a unui bun proprietar, are obliga�ia de a-�i informa clien�ii.

19

Nota de curs nr. 3 Formarea, interpretarea �i legea aplicabilă contractului de asigurare

Plan general 1. Formarea �i interpretarea contractului de asigurare 2. Legea aplicabilă contractului de asigurare 1. Formarea �i interpretarea contractului de asigurare 1.1. Defini�ie, caractere juridice, încheierea �i interpretarea contractului de asigurare 1.2. Con�inutul �i proba contractului de asigurare 1.3. Durata contractului de asigurare 1.1. Defini�ie, caractere juridice, încheierea �i interpretarea contractului de asigurare Defini�ie Contractul de asigurare este contractul prin care prin care contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, asiguratului, beneficiarului asigurării sau ter�ului păgubit despăgubirea sau suma asigurată(indemniza�ia) rezultată din contractul de asigurare încheiat în condi�iile legii, în limitele �i la termenele convenite.

20

Caractere juridice ale contractului de asigurare Contractul de asigurare este un contract: - numit- guvernat de o legisla�ie specială; - consensual- forma scrisă este cerută ad probationem(se interzice proba cu martori chiar dacă există un început de dovadă scrisă. Dacă păr�ile nu �i-au preconstituit un înscris, ca mijloc de probă, se poate face dovada contractului numai prin înscrisuri din care să se poată deduce că respectivul contract a fost încheiat); -sinalagmatic(reciprocitatea �i interdependen�a prezintă anumite particularită�i în sensul că nu este simultană. Asiguratul î�i îndepline�te primul obliga�iile asumate. După producerea evenimentului asigurat, asigurătorul î�i îndepline�te obliga�ia de plată a indemniza�iei de asigurare); - cu executare succesivă- asigurătorul acordă, constant �i continuu, protec�ie asiguratului prin acoperirea eventualului risc, iar asiguratul este obligat de a plăti prima la termenele stabilite; - oneros- asiguratul urmăre�te protec�ie din partea asigurătorului, iar asigurătorul urmăre�te ob�inerea unor beneficii dacă riscul nu se produce(caracterul oneros nu împiedică existen�a unei liberalită�i din partea asiguratului către ter�ul beneficiar, în special în asigurările de bunuri ce îmbracă forma unei stipula�ii pentru altul. Inten�ia liberală prive�te inten�ia dintre contractantul asigurării �i beneficiar, nu între asigurat �i asigurător); - aleatoriu- incertitudinea riscului se referă la faptul �i momentul producerii acestuia(ipoteza asigurărilor generale �i de non via�ă) sau numai la momentul producerii(asigurările de via�ă); - de adeziune- clauzele sunt prestabilite de asigurător; - intuituu personae- ipoteza asigurării de răspundere civilă sau de persoane; contractul de asigurare de bunuri nu are caracter intuituu personae; Alte caractere juridice ale contractului de asigurare: - plata primei are caracter anticipat. Obliga�iile păr�ilor devin reciproce numai după ce asiguratul a plătit prima rată sau toată sumă ce reprezintă prima de asigurare. Păr�ile, de comun acord, pot condi�iona răspunderea asigurătorului de plata primei sau a primei tran�e de primă. - regimul juridic al excep�iei de neexecutare este diferit fa�ă de dreptul comun. Asiguratul nu poate invoca excep�ia de neexecutare, întrucât lipsa simultaneită�ii rezultă din lege. Dacă s-a produs riscul asigurat, asigurătorul

21

nu poate invoca excep�ia, de�i plata primei nu a devenit scadentă, păr�ile urmând a se desocoti prin compensa�ie; Înainte de producerea evenimentului asigurat, nu se poate invoca de către păr�i excep�ia de neexecutare. După ivirea evenimentului asigurat, excep�ia de neexecutare poate func�iona în favoarea asigurătorului. De exemplu, asigurătorul poate refuza plata despăgubirii dacă asiguratul nu a luat măsuri pentru limitarea pagubei �i salvarea bunurilor asigurate, din acest motiv asigurătorul neputând determina cauza producerii riscului �i întinderea pagubei; - unicitatea contractului de asigurare pe întreaga durată chiar dacă modul de plată a primei este divizat în mai multe perioade asigurare. Consecin�a este că prima de asigurare se calculează avându-se în vedere întreaga perioadă de asigurare, iar condi�iile stabilite în momentul încheierii se men�in pe întreaga durată.

Încheierea contractului de asigurare

Procesul încheierii contractului de asigurare poate fi descompus în două etape: etapa informării �i etapa realizării propriu-zise a acordului de voin�ă a păr�ilor contractului de asigurare. Etapa informării presupune informarea reciprocă a păr�ilor cu privire la obiectul garan�iei �i pre�ul contractului de asigurare. Parcurgerea acestei faze reprezintă premisa eficacită�ii celei de-a doua faze a încheierii contractului de asigurare(realizarea acordului de voin�ă). Etapa informării are două paliere, în sensul că implică atât informarea asiguratului, cât �i informarea asigurătorului înainte de încheierea contractului. Obliga�ia asigurătorului de informare(obliga�ie de mijloace) a asiguratului are ca obiect durata contractului, modalitatea de executare, suspendare, încetare a contractului de asigurare, mijloacele �i termenele de plată a primelor de asigurare, precum �i orice alte aspecte sau informa�ii necesare protejării intereselor asiguratului. Informa�iile aduse la cuno�tin�a asiguratului pot fi sintetizate într-un înscris denumit FI�Ă DE INFORMARE. Această FI�Ă DE INFORMARE nu are valoarea juridică a unei oferte. Obliga�ia asiguratului de informare a asigurătorului se execută prin completarea declara�iei de risc. Asiguratul răspunde la întrebările formulate

22

de asigurător cu privire la probabilitatea �i intensitatea producerii riscurilor. Această declara�ie de risc îmbracă forma unui document standard �i reprezintă o veritabilă ofertă de a contracta formulată de asigurat. Oferta de a contracta formulată de asigurat nu îl obligă nici pe asigurat, nici pe asigurător. Până în momentul acceptării ofertei de asigurător, asiguratul î�i poate retrage oferta. După analiza declara�iei de risc, asigurătorul poate decide neîncheierea contractului de asigurare. După încheierea contractului de asigurare, oferta de a contracta concretizată în completarea declara�iei de risc are un rol important în aprecierea bunei-credin�e, respectiv relei-credin�e a asiguratului la încheierea contractului de asigurare. Etapa realizării acordului de voin�ă a păr�ilor presupune, întocmai ca în dreptul comun, întâlnirea ofertei cu acceptarea. Acceptarea asigurătorului de a încheia contractul echivalează cu acceptarea de către acesta a garantării riscului ce i s-a propus �i căruia i s-a stabilit tariful de primă. Asigurătorul va emite poli�a pe care a semnat-o în scopul semnării de către asigurat. Momentul încheierii contractului de asigurare(între prezen�i, între absen�i), stabilit în conformitate cu principiile dreptului comun sau în conformitate cu prevederile Legii nr. 455/2001 �i Legii nr. 136/1995, nu coincide, întotdeauna, cu momentul producerii efectelor respectivului contract. De asemenea, acest din urmă moment nu coincide, întotdeauna, cu momentul răspunderii asigurătorului(răspunderea asigurătorului se stabile�te în func�ie de plata primei, precum �i în func�ie de natura riscului). Încheierea valabilă a contractului de asigurare poate fi condi�ionată de îndeplinirea unor formalită�i(de exemplu, semnarea poli�ei de către asigurat, plata primei etc.). Aproape în toate cazurile, în poli�a de asigurare fugurează o clauză potrivit căreia asigurătorul(redactează poli�ele imprimate) subordonează perfectarea contractului de semnarea poli�ei de asigurat. Interpretarea contractului de asigurare Se aplică principiile dreptului comun(art.977, 978 C.Civil). Regula stabilită de art.983 are o aplica�ie restrânsă în materia asigurărilor. Regula stabilită de art. 982 C.Civil se nume�te “regula întregii poli�e”. În materia

23

asigurărilor se aplică regula de interpretare numită “de acela�i fel”(dacă o poli�ă se referă la “obiecte din aur sau alte obiecte” ultimele trei cuvinte înseamnă “orice articole de aceea�i valoare cu obiectele de aur”). În materia contractului de asigurare de bunuri se aplică principiul interpretării restrictive a condi�iilor �i clauzelor respectivului contract. Contractele de asigurare externă se interpretează din perspectiva regulii colaborării ce trebuie să existe între asigurat �i asigurător.

1.2. Con�inutul �i proba contractului de asigurare Con�inutul contractului de asigurare este stabilit de art. 10 din Legea nr. 136/1995. Contractele de asigurare sunt standardizate. Documentul ce constată încheierea contractului de asigurare(poli�a) poate fi nominativ, la ordin sau la purtător. Poli�a cuprinde un ansamblu de clauze comune tuturor contractelor din aceea�i categorie. Condi�iile generale de asigurare sunt completate de condi�ii speciale. Proba Între păr�i contractul de asigurare nu poate fi probat cu martori chiar dacă există un început de dovadă scrisă. În caz de for�ă majoră, dacă toate documentele de asigurare au dispărut �i nu există posibilitatea ob�inerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existen�a acestora. Încheierea contractului de asigurare se probează cu poli�a de asigurare sau certificatul de asigurare emise �i semnate de asigurător sau cu nota de acoperire emisă �i semnată de brokerul de asigurare. Documentele ce atestă încheieerea unei asigurări pot fi semnate �i prin mijloace electronice. Ter�ii(de exemplu, beneficiarul unei asigurări în contul altuia, creditorul gajist sau ipotecar al asiguratului) pot proba contractul prin orice mijloc de probă, în special prin prezum�ii. 1.3. Durata contractului de asigurare Din punctul de vedere al duratei, contractele de asigurare se împart în contracte de asigurare cu durată fixă(asigurări de bunuri �i de răspundere civilă) �i contracte de asigurare cu durată nedeterminată(asigurarea obligatorie de răspudere civilă pentru pagubele cauate ter�ilor prin accidente de autovehicule �i tramvaie).

24

Reînnoirea contractului de asigurare operează în condi�iile art. 201 din Legea nr. 136/1995. 2. Legea aplicabilă contractului de asigurare 2.1. Asigurarea internă de bunuri Din punctul de vedere al asigurătorului(societate comercială), opera�iunea juridică de asigurare este guvernată de legea comercială. Din punctul de vedere al asiguratului, opera�iunea juridică de asigurare este guvernată fie de legea civilă, fie de legea comercială. Reglementarea de drept comercial reprezintă dreptul comun. Drept urmare, dacă legea specială din domeniul asigurărilor nu dispune, se aplică dispozi�iile din dreptul comercial. Raportul juridic unilateral sau mixt de asigurare este guvernat de art. 56 C.comercial. Această din urmă prevedere nu se aplică în două ipoteze: - cu privire la persoana necomerciantului; Drept urmare, guvernarea raportului mixt de legea comercială nu echivalează cu transformarea asiguratului din necomerciant în necomerciant. - dacă legea comercială dispune altfel(art. 42 C.Comercial); În ipoteza asigurărilor unilaterale sau mixte, dobânzile aplicate primelor de asigurare datorate de asigurat curg numai după punerea în întârziere a asiguratului, nu de la data exigibilită�ii crean�ei(art. 43 C.Comercial) 2.2. Asigurarea interna�ională de bunuri 2.2.1. Sunt aplicabiile principiile instituite de art. 73, 74, 77, 103 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept interna�ional privat. Aplicarea acestor principii va deveni caducă(în ipoteza neabrogării) în raporturile cu statele membre UE o dată cu intrarea în vigoare a Regulamentului Roma I privind legea aplicabilă obliga�iilor contractuale(art.7). 2.2.2. Legea aplicabilă contractului de asigurare ce reglementează riscuri situate în statele membre ale Uniunii Europene �i Spa�iului Economic European se determină potrivit criteriile stabilite de Ordinul nr. 3/2007, publicată în M.Of., Partea I, nr. 200/23 martie 2007. Această reglementare transpune Directiva 88/357 din 22 iunie 1988 de coordonare a dispozi�iilor

25

legale, de reglementare �i administrare privind asigurarea directă, alta decât asigurarea de via�ă. Ordinul nr.3/2007 se completează cu principiile generale din dreptul interna�ional privat român. 2.2.3. Regimul de drept interna�ional privat al asigurărilor obligatorii Ca principiu, este aplicabilă legea statului membru UE ce stabile�te obligativitatea asigurării. Aplicarea acestei din urmă legi este prioritară dacă există contradic�ie cu legea statului membru pe teritoriul căruia este situat riscul.

Nota de curs nr. 4 Condi�iile de validitate ale contractului de asigurare

Plan general 1. Condi�iile generale de validitate ale contractului de asigurare 2. Condi�iile speciale de validitate ale contractului de asigurare 1. Condi�iile generale de validitate ale contractului de asigurare 1.1. Capacitatea de a încheia un contract de asigurare 1.2. Consim�ământul păr�ilor contractului de asigurare 1.3. Obiectul contractului de asigurare 1.4. Cauza contractului de asigurare 1.1. Capacitatea de a încheia un contract de asigurare Persoana juridică Încheierea contractului de asigurare de către o persoană juridică nu implică aspecte deosebite dacă respectivul subiect de drept a dobândit legal personalitate juridică. Persoana fizică Contractul de asigurare de bunuri pot fi încheiate de persoanele fizice ce au împlinit 14 ani �i nu au fost puse sub interdic�ie. De asemenea, acest tip

26

de contract poate fi încheiat de persoanele fizice sub 14 ani �i de persoanele puse sub interdic�ie dacî cei în cauză sau reprezentan�ii lor legali nu au cerut anularea conven�iei. Drept urmare, persoanele capabile de a contracta nu pot opune minorului sau interzisului incapacitatea lor(asigurătorul nu poate cere anularea contractului de asigurare pentru motivul incapacită�ii de a contracta a asiguratului). Notă Întrucât contractul de asigurare este un act de administrare, minorul cu capacitate de exerci�iu restrânsă poate încheia singur o asemenea conven�ie. Potrivit art.1158 C.civil, dacă leziunea rezultă dintr-un eveniment cazual �i nea�teptat, minorul cu capacitate restrânsă de exerci�iu nu are ac�iunea în resciziune. 1.2. Consim�ământul păr�ilor contractului de asigurare Voin�a de a încheia un contract de asigurare poate îmbrăca numai forma scrisă. În materia contractului de asigurare, cele mai frecvente vicii de consinm�ământ sunt eroarea asupra calită�ilor substan�iale ale obiectului asigurat �i dolul. 1.3. Obiectul contractului de asigurare Trebuie efectuată o distinc�ie între obiectul asigurării, obiectul raportului juridic de asigurare, obiectul contractului de asigurare. Obiectul asigurării= ceea ce s-a asigurat în mod efectiv(valorile patrimoniale �i nepatrimoniale expuse pericolului) Obiectul raportului juridic de asigurare= drepturile �i obliga�iile contractuale ale păr�ilor; Obiectul contractului de asigurare= conduita la care se obligă asiguratul �i asigurătorul pe toate durata contractului; Interesul asigurabil(concept exclusiv economic)= raportul economic dintre o persoană �i valoarea pe care dore�te să o asigure; I.4. Cauza contractului de asigurare Cauza directă �i imediată Ipoteza asiguratului= încasarea indemniza�iei de asigurare; Ipoteza asigurătorului= primirea primelor de asigurare;

27

Cauza indirectă �i imediată Ipoteza asiguratului= dorin�a de a i se garanta în viitor acperirea prejudiciilor cauzate prin producerea riscurilor prevăzute în contract; Ipoteza asigurătorului= acumularea �i cenralizarea unor sume de bani; 2. Condi�iile speciale de validitate ale contractului de asigurare 2.1. Riscul 2.2. Prima de asigurare 2.3. Interesul asigurabil 2.4. Suma asigurată 2.1. Riscul 2.1.1. Riscul este un eveniment viitor, incert, posibil independent de voin�a păr�ilor ce afectează bunurile, capacitatea de muncă, sănătatea �i via�a persoanelor. Eveniment viitor Riscul trebuie să existe în momentul încheierii contractului. Ca eveniment, riscul trebuie să se producă în viitor. Dacă înainte de a începe obliga�ia asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă, precum �i în cazul în care, după începerea obliga�iei asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drept. Eveniment incert Incertitudinea riscului asigurat se poate referi la faptul însu�i al producerii riscului asigurat(ipoteza asigurărilor de bunuri) sau la momentul realizării evenimentului, producerea lui fiind inevitabilă(ipoteza asigurărilor de via�ă). Eveniment posibil Nu se pot asigura evenimentele ce nu se pot produce. Eveniment independent de voin�a păr�ilor

28

Riscul trebuie să depindă exclusiv de hazard. În ipotezele expres prevăzute(asigurarea de bunuri �i de răspundere civilă) asigurătorul nu datorează indemniza�ia de asigurare dacă dovedelte că evenimentul a fost produs cu inten�ie de asigurat, de beneficiar sau de un membru din conducerea persoanei asigurate, lucrând în această calitate, sau de către alte persoane prevăzute în contractul de asigurare(persoane fizice majore care, în mod statornic, locuiesc �i gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul sau de prepu�ii asiguratului sau beneficiarului). 2.1.2. Aspecte particulare ale riscului a. Risc subiectiv �i risc obiectiv Riscul subiectiv include toate momentele individuale de pericol ce depind de însu�irile spirituale �i de caracter ale celui asigurat. Riscul obiectiv include circumstan�ele ce privesc situarea bunului asigurat(asigurarea de bunuri), starea de sănătate a persoanei sau vârsta acesteia(asigurarea de via�ă), tipul de activitate desfă�urată(asigurarea de răspundere profesională). b. Risc constant �i risc variabil în timp Riscul este constant dacă �ansele realizării sale rămân acelea�i pe parcursul perioadei de asigurare. Drept urmare, prima este neschimbată de la un an la altul. Riscul este variabil dacă �ansele de realizare a riscului cres sau se diminuează pe perioada asigurării. Drept urmare prima este diferită, anume cre�te sau descre�te după caz. c. Riscul asigurabil Pentru a fi asigurabil, riscul trebuie să fie: - măsurabil(să poată fi determinat probabilistic); - imposibil de evitat; - suportabil ca mărime �i frecven�ă, respectiv să poată fi acoperit financiar de asigurător; - pur(se preiau în garan�ie riscurile ce cauzează pierderi, niciodată câ�tig), nu speculativ; - licit �i moral. d. Riscul asigurat �i riscul lucrului Riscul asigurat este un eveniment incert, dar determinat. Riscul lucrului poate fi orice eveniment viitor, incert, independent de voin�a păr�ilor.

29

e. Riscul lucrului �i interesul asigurabil Riscul lucrului se poate suprapune peste interesul asigurabil al proprietarului(ipoteza transferului de proprietate asupra unui bun determină na�terea unui interes asigurabil în persoana cumpărătorului bunului). f. Necesitatea dispersării riscurilor de către asigurător Pentru a fi acceptate, riscurile trebuie să fie suficient dispersate(nu trebuie să se realizeze în acela�i timp �i să aingă u număr mare de asigura�i). Drept urmare, asigurătorul are dreptul de a face o selec�ie(cu execp�ia asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto) a riscurilor fie la început(prin excluderea bunurilor sau persoanelor din asigurare), fie pe parcurs(prin eliminarea din asigurare a riscurilor dovedite de-a lungul timpului ca nefavorabile). Dispersia riscurilor poate fi efectuată de asigurător(prin reasigurare), dar �i de asigurat(prin coasigurare). În con�inutul contractului de asigurare, asigurătorul enumeră riscurile garantate. Legisla�ia română în materia asigurărilor nu stabile�te condi�iile de formă pentru clauzele ce instituie excluderile directe de la garan�ie. Interpretarea clauzelor ambigue de excludere se efectuează potrivit regulii primatului condi�iilor speciale fa�ă de condi�iile generale, dar �i potrivit regulii interpretării împotriva asigurătorului. g. Riscul �i interesul asigurabil Existen�a riscului determină apari�ia interesului asigurabil. Dacă nu există risc, nu poate exista nici interesul asigurabil. 2.2. Prima de asigurare No�iune Prima de asigurare reprezintă suma de bani pe care asiguratul este obligat să o plătească asigurătorului drept contribu�ie la constituirea fondului de asigurare, pentru ca asigurătorul să preia asupra sa riscul prevăzut în lege sau în contractul de asigurare �i să achite asiguratului la ivirea cazului asigurat despăgubirea sau suma asigurată. Structura �i calculul primei de asigurare Prima plătită de asigurat reprezintă prima brută(tarifară) �i este alctuită din: - prima pură(prima netă sau prima tehnică sau cota de bază) destinată să formeze fondul de asigurare necesar plă�ii despăgubirilor �i a sumelor

30

asigurate. Prima pură corespunde păr�ii de contribu�ie a fiecărui asigurat la mutualizarea riscurilor. - adaosul de primă este un supliment de primă destinat acoperirii cheltuielilor de administrare ale asigurătorului, constituirii rezervei de siguran�ă, precum �i pentru realizarea unor profituri în favoarea asigurătorului. Prima se calculează potrivit condi�iilor speciale avându-se în vedere tariful de primă al fiecărei asigurări. În ipoteza asigurărilor încheiate pe o perioadă mai mică de 1 an, prima se calculează pe numărul lunilor de asigurare, aplicându-se pentru fiecare lună sau frac�iune de lună 1/12 din prima anuală. Ipoteza societă�ilor mutuale de asigurări Prima pură este esen�ială. Societă�ile mutuale solicită la începutul anului o cotiza�ie provizorie, iar la sfâr�itul anului vor stabili o cotiza�ie definitivă. Ipoteza societă�ilor comerciale de asigurări Suplimentul de primă este esen�ial. Societatea de asigurare calculează de la început, definitiv, nivelul primelor. Nivelul primei Nivelul primei se stabile�te în func�ie de frecven�a producerii sinistrelor, dar �i în func�ie de intensitatea acestora. Se aplică o bază de calcul reprezentată de valoarea asigurată. Ipoteza asigurărilor de bunuri Se poate opta pentru valoarea economică, valoarea de folosin�ă sau valoarea din nou a bunului respectiv. Factorii ce influen�ează nivelul primei pot fi de exemplu, natura bunului asigurat, dimensiunea riscurilor, numărul �i tipul riscurilor etc. Ipoteza asigurării de răspundere civilă �i a celei de răspundere profesională Nivelul primei de asigurare se determină în func�ie de tipul activită�ii desfă�urate. Un rol important în determinarea nivelului primei de asigurare

31

îl are conduita asiguratului. Unui asigurat imprudent i se aplică o prima mărită(clauza bonus malus). Ipoteza asigurării de via�ă Prima de asigurare este strâns legată de nivelul sumei asigurate. Dacă suma asigurată este mare, cuantumul primei este mare. Dacă suma asigurată este mică, cuantumul primei este mic. Adoptarea propriului tarif de prime �i influen�area calculării primelor de asigurare Dacă asigurătorul î�i elaborează propriile tarife de prime, trebuie să aibă în vedere principiul echivalen�ei(nivelul cotelor tarifare trebuie stabilit în a�a fel încât să asigure echlibrul între încasările societă�ii de asigurare �i angajamentele, respectiv cheltuielile de administrare ale acesteia). Dacă primele de asigurare calculate �i plătite nu corespund celor tarifare, condi�iile de asigurare stabilesc parcurgerea unei proceduri speciale. Ipoteza primelor de asigurare mai mici Asigurătorul solicită asiguratului diferen�a de primă datorată de la începutul asigurării. Dacă asiguratul nu se conformează, asigurătorul reduce suma asigurată(reducerea operează de la începutul asigurării). Ipoteza primelor de asigurare mai mari Asigurătorul trece diferen�a de primă în contul ratelor următoare 2.3. Interesul asigurabil No�iune �i aspecte relevante Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat. Interesul asigurabil este o condi�ie esen�ială pentru validitatea contractului de asigurare(asigurarea de bunuri �i asigurarea de răspudere civilă sunt guvernate de principiul despăgubirii �i de principiul existen�ei interesului asigurabil). În asigurările de daune, interesul este material, iar în asigurările de via�ă interesul asigurabil are �i o valen�ă morală. Interesul asigurabil(valoare economică ce ar putea fi pierdută dacă nu s-ar încheia contractul de asigurare) nu trebuie confundat cu interesul asigurat(dauna efectivă pe care asiguratul o poate suferi). Ca regulă, interesul asigurabil trebuie să existe în momentul încheierii contractului, pe parcursul executării acestuia �i îm momentul producerii

32

daunei. Pe cale de excep�ie, în asigurările maritime, interesul asigurabil trebuie să existe în momentul daunei. Trăsături esen�iale - trebuie să existe o via�ă, un bun, o răspundere poten�ială ce trebuie acoperite; - via�a, bunul, răspunderea poten�ială constituie obiectul asigurării; - interesul asigurabil trebuie să fie licit, să nu contravină ordinii publice �i bunelor moravuri. Natură juridică Potrivit teoriei interesului subiectiv de asigurare, beneficiază de indemniza�ia de asigurare numai asiguratul. Potrivit teoriei interesului obiectiv de asigurare, beneficiază de asigurare nu numai asiguratul, ci �i alte persoane ce nu sunt păr�i ale contractului de asigurare. Corela�ia interesului asigurabil cu principiul despăgubirii, respectiv cu principiul indemnitar Principiul interesului asigurabil �i principiul despăgubirii(reguli fundamentale în materia asigurării de bunuri) se caracterizează printr-un raport de interdependen�ă. Principiul indemnitar are ca premisă existen�a unui interes asigurat. Drept urmare, indemniza�ia de asigurare nu se poate limita la valoarea interesului asigurat. În absen�a unui interes asigurat, nu se pune problema unei indemniza�ii. Acest raport de interdependen�ă nu există în toate cazurile. În asigurarea de persoane, interesul asigurabil este o condi�ie esen�ială de validitate a contractului, dar nu se aplică principiul indemnitar. În asigurarea de persoane, principiul indemnitar nu mai are o valoare economică(ipoteza asigurării de daune), ci o valoare spirituală. Teoria prejudiciului definitiv se aplică numai în materia asigurării de bunuri. Aceasta înseamnă că există o echivalen�ă între indemniza�ia de asigurare �i prejudiciul încercat de asigurat. 2.4. Suma asigurată No�iune Suma asigurată este suma maximă în limita căreia asigurătorul este obligat să plătească indemniza�ia de asigurare la ivirea cazului asigurat. Caracteristici

33

- suma asigurată reprezintă o limită a despăgubirii, dar constituie �i baza de calcul a primei de asigurare; - este stabilită cu ajutorul opera�iunii de asigurare numită “evaluare de asigurare”. Valoarea asigurată se determină în momentul încheierii contractului de asigurare. Pentru bunurile destinate vânzării, valoarea asigurată = pre�ul de cost plus taxele I cheltuielile de transport. Pentru bunurile folosite de proprietari �i care pot fi înlocuite, valoarea asigurată= valoarea de folosin�ă sau de îlocuire cu un bun asemănător din care se scade uzura. Valoarea din nou a bunului cuprinde �i garantarea uzurii. - suma asigurată poate mai mică sau egală cu valoarea reală a bunului(nu se admite o sumă asigurată mai mare decât valoarea reală a bunului); - suma asigurată se stabile�te unilateral(ca valoare declarată) sau prin acordul păr�ilor(ca valoare agreată). Limite de garan�ie Pot fi identificate limite pe articol(stabilite pentru fiecare bun cuprins în asigurare), limite pe incident(accentul cade asupra incidentului, nu asupra bunului). De asemenea, există o limită specifică(limita superioară a despăgubirii pe care o va plăti asigurătorul pentru fiecare pagubă asociată unui bun sau categorie de bunuri). Dacă o pili�ă con�ine mai multe limite specifice, acestea sunt considerate limite separate. Limita-pătură sau blanket-limit este o limită a poli�ei ce se aplică pentru mai multe articole sau categorii de bunuri cu două sau mai multe amplasamente teritoriale. Modificarea sumei asigurate Modificarea sumei asigurate poate fi expresia exclusivă a libertă�ii de voin�ă a asiguratului(ipoteza asigurării de persoane) sau poate fi expresia rezultatului unei schimbări de valoare a bunului(ipoteza asigurării de bunuri). Majorarea sumei asigurate poate interveni numai dacă în perioda de asigurare are loc o cre�tere a valorii bunlui asigurat. Reducerea sumei asigurate poate interveni dacă asiguratul nu a dat răspunsuri exacte cu privire la datele luate în considerare la încheierea asigurării. Modalită�i de stabilire a sumei asigurate În ipoteza asigurării de răspundere, pentru stabilirea sumei asigurate este importantă natura riscului, tipul activită�ii desfă�urate.

34

În ipoteza asigurării de persoane, suma asigurată are caracter forfetar �i este stabilită prin acordul păr�ilor(nu este supusă unei limite maxime, dar se ia în considerare o limită minimă).

Notele de curs nr. 5-6-7 Contractul de asigurare de bunuri

Plan general 1. Interesul asigurabil în asigurarea de bunuri 2. Obiectul asigurării 3. Efectele contractului de asigurare de bunuri 4. Subroga�ia asigurătorului în drepturile asiguratului plătit 5. Prescrip�ia extinctivă în materia contractului de asigurare de bunuri 6. Încetarea contractului de asigurare de bunuri 1. Interesul asigurabil în asigurarea de bunuri 1.1. Titularul interesului asigurabil Delimitarea sferei persoanelor ce pot avea calitatea de asigurat se poate efectua prin raportare la criteriul existen�ei interesului asigurabil, respectiv prin raportare la criteriul naturii juridice a contractului de asigurare(act de administrare). Titularul interesului asigurabil este întotdeauna asiguratul ce este, de regulă, �i contractantul asigurării. În ipoteza asigurării de bunuri, calitatea de titular al interesului asigurabil o are: - proprietarul bunului(proprietar sub condi�ie suspensivă, proprietar sub condi�ie rezolutorie);

35

- posesorul bunului(ipoteza posesiei de bună-credin�ă); - superficiarul(interes asigurabil cu privire la construc�ie; cu privire la terenul aferent construc�iei, superficiarul poate avea interes asigurabil ca obiectul contractului de asigurare să cuprindă despăgubiri pentru daunele referitoare la folosin�a �i fructele terenului asupra căruia exercită o posesie precară); - nudul proprietar(ipoteza uzufructului; în ipoteza cvasiuzufructului, uzufructuarul are un interes asigurabil); - locatarul(are interes asigurabil în calitate de stipulant pentru altul, dar �i în calitate de asigurat); - antreprenorul(are interes asigurabil deoarece suportă riscul lucrului în calitate de proprietar); - împrumutatul(are interes asigurabil în ipoteza împrumutului de consuma�ie, deoarece el suportă toate riscurile); - depozitarul(are interes asigurabil în ipoteza depozitului neregulat; în ipoteza depozitului obi�nuit, depozitarul nu are interes asigurabil afară de cazul în care păr�ile au stipulat clauze de agravare a răspunderii depozitarului pentru pierderea fortuită a bunului depozitat); Titularul interesului asigurabil în asigurările maritime diferă în func�ie de obiectul contractului de asigurare: - proprietarul navei, administratorul, navlositorul(ipoteza asigurării navei); - proprietarul mărfii, depozitarul, cărău�ul(ipoteza asigurării mărfurilor); - proprietarul mărfii, armatorul(ipoteza asigurării navlului); - proprietarul mărfii(ipoteza asigurării profitului sperat în cazul în care călătoria se termină cu bine); 1.2. Asigurarea în contul altuia 1.2.1. Asigurarea în contul altuia îmbracă forma stipula�iei pentru altul. Persoana care încheie contractul de asigurare este stipulantul, contractantul sau semnatarul asigurării care, în această calitate, este singurul obligat la plata primelor de asigurare. Calitatea de promitent o are asigurătorul. Asiguratul este titularul interesului asigurabil în momentul producerii riscului �i beneficiarul asigurării. Asigurarea în contul altei persoane nu trebuie confundată cu asigurarea cu desemnare de ter� beneficiar. În ultimul caz, semnatarul poli�ei asigură propriul său interes. Totodată, asiguratul(contractant al

36

asigurării) stipulează ca la producerea riscului asigurat, de�i este prejudiciat propriul patrimoniu, indemniza�ia va fi plătită unei anumite persoane determinate sau determinabile în acel moment. Asigurarea în contul altuia este practicată în materia asigurărilor maritime, precum �i în materia asigurăriolor terestre de bunuri mobile. 1.2.2. Legisla�ia română reglementează institu�ia asigurării în contul altuia. Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consigna�ie stabile�te obliga�ia consignatarului de a asigura bunurile încredin�ate la o societate de asigurare(art.6). Consignatarul are obliga�ia d a plăti cu regularitate prima de asigurare. Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investi�ii imobiliare stabile�te, în cazul ipotecării unei construc�ii, obliga�ia împrumutatului de a încheia un contract de asigurare ce acoperaă riscurile din perioada de valabilitate a creditului. 1.3. Interesul asigurabil fa�ă de un lucru viitor Literatura juridică �i jurispruden�a admit posibilitatea încheierii unui contract de asigurare atunci când interesul asigurabil poartă asupra unui bun viitor. Este vorba despre asigurarea culturilor agricole �i a recoltei viitoare împotriva pericolelor naturale ce amenin�ă viitoarea produc�ie. Interesul asigurabil se referă la un bun viitor �i probabil. Daunele la lucrurile viitoare cuprind atât pierderea efectiv suferită, cât �i beneficiul nerealizat.

2. Obiectul asigurării În principiu, obiectul asigurării este reprezentat de un bun(lucru, obiect derivat al raportului juridic) existent sau viitor, determinat sau determinabil. Sunt excluse de la asigurare: - bunurile ce nu mai prezinta importan�ă economică sau care nu mai pot fi folosite potrivit destina�iei lor; - bunurile ce nu îndeplinesc condi�iile legale; - bunurile ce nu sunt supuse nici unui risc sau, dimpotrivă, sunt supuse unui risc excesiv; 2.1. Cu privire la bunurile proprietate publică, pot fi încheiate contracte de asigurare numai în temeiul dispozi�iilor legale.

37

2.2. Pot fi asigurate numai bunurile se sunt în comer�. Pe cale de excep�ie, pot fi asigurate �i bunurile inalienabile temporar. Se pot asigura bunuri individual determinate, bunuri de gen(pot fi individualizate în momentul producerii riscului), bunuri consumptibile �i neconsumptibile, bunuri principale(asigurarea se extinde la bunurile accesorii) 2.3. Asigurarea autovehiculelor pentru avarii �i furt, asigurarea auto CASCO are ca obiect orice autovehicul supus înmatriculării al cărui transport se realizează prin for�ă proprie. Suma asigurată pentru care se încheie asigurarea nu poate depă�i valoarea reală a autovehicului, adică valoarea asigurabilă. Valoarea reală a autovehiculului la data încheierii asigurării este valoarae din nou din care se scade uzura în raport cu vechimea, întrebuin�area, starea de între�inere a autovehiculului. Valoarea din nou a autovehiculului la data asigurării reprezintă valoarea de comercializare la data încheierii asigurării unui autovehicul nou, de acela�i tip. 2.4. Clădirile �i alte construc�ii pot fi asigurate pentru riscurile de incendiu �i alte calamită�i. Asigurarea se face la valoarea declarată de asigurat ce nu poate fi mai mare decât valoarea din nou a a bunului asigurat sau valoarea de pia�ă. Dacă valoarea nu este agreată de asigurător, se poate apela la concursul unor exper�i. 2.5. Bunurile aflate în clădiri sau construc�ii se pot asigura pentru riscurile de incendiu �i alte calamită�i la valoarea declarată de asigurat ce nu trebuie să depă�ească valoarea bunului la data încheierii asigurării. 2.6. Ma�inile, utilajele �i alte tipuri de instala�ii pot fi asigurate pentru cazuri de avarii accidentale. Echipamentele electronice pot fi asigurate separat, pentru fiecare articol în parte, fără ca valoarea declarată la data asigurării să poată depă�i valoarea rămasă neamortizată, astfel cum atestă documentele financiar-contabile ale asiguratului. 2.7. În asigurarea mărfurilor pe timpul transportului interna�ional se utilizează fie poli�a evaluată(se precizează expres suma asigurată), fie poli�a neevaluată(nu se indică suma asigurată). Nu se aplică regula generală potrivit căreia suma asigurată nu trebuie să depă�ească valoarea reală a bunului dn momentul încheierii contractului de asigurare. La determinarea

38

sumei asigurate se au în vedere valoarea facturată, valoarea d pia�ă a mărfii, costul transportului �i al asigurării. În asigurarea maritimă cargo, se utilizează poli�a individuală(acoperă riscurile unui singur transport clar precizat �i convenit de păr�i) �i poli�a generală(acoperă riscurile mai multor transporturi într-o perioadă de tmp determinată). Poli�a generală poate fi: - contract de abonament- se asigură toate mărfurile expediate de abonat într-o anumită perioadă de timp, asiguratul având obliga�ia de a plăti prima convenită �i de a declara toate transporturile efectuate în cadrul poli�ei respective; - poli�a flotantă- asigurarea se face în limita unui plafon valoric stabilit ini�ial ce acoperaă toate mărfurile supuse asigurării �i care se diminuează treptat, cu fiecare expedi�ie efectuată, până la epuizarea definitivă a sumei asigurate(prima de asigurare se plăte�te anticipat); - poli�a globală- acoperă expedi�iile la purtător, fără să se specifice o limită a valorii globale pentru ansamblul expedi�iilor(prima de asigurare este o sumă forfetară, revizuită la reînnoirea poli�ei). În vânzarea interna�ională de mărfuri, stipularea clauzei CIF determină încheierea contractului de asigurare de către vânzător. Stipularea clauzei FOB determină încheierea contractului de asigurare de către cumpărător. 2.8. În asigurarea mărfurilor pe timpul transportului rutier, sunt acoperite riscurile determinate de evenimente naturale, accidente. 2.9. În ipoteza asigurării maritime, poli�a poate acoperi marfa(cargo), nava(casco), navlul sau orice interes asigurabil legat de acestea împotriva perocolelor mărfii sau pericoleleor adiacente. Riscurile acoperite de asigurător pot fi riscuri maritime(cauzate de natură sau accidentelor maritime), speciale(cauzate de evenimente speciale), excluse(nu se acordă protec�ie). 2.9.1. În asigurarea maritimă cargo se pot stipula următoarele tipuri de condi�ii: Clauza de tip A(clauza all risks)- nu sunt stabilite tipurile de riscuri pentru care se acordă protec�ie, ci sunt prevăzute doar riscurile excluse de la garan�ie; Clauza de tip B �i C- acordă o asigurare limitată, anume numai pentru riscurile cuprinse în con�inutul clauzei.

39

2.9.2. Asigurarea navelor se realizează în conformitate cu practica Institutului Asigurătorilor din Londra. 3. Efectele contractului de asigurare de bunuri 3.1. Efectele contractului de asigurare de bunuri anterior producerii riscului asigurat 3.1.1. Drepturile �i obliga�iile asiguratului Până la producerea cazului asigurat, asiguratul are următoarele drepturi: - dreptul de a solicita modificarea contractului de asigurare ca urmare a inciden�ei unor ipoteze enumerate exemplificativ: modificări aferente riscului, necesitatea stabilirii unor modalită�i de garan�ie etc; - dreptul de a încheieia asigurări suplimentare; Dreptul de a încheia asigurări suplimentare nu este un efect al contractului ini�ial încheiat întrucât rezultă din modificarea contractului. Modificarea contractului nu trebuie să aibă consecin�ă inciden�a supraargurării. Alte drepturi ale asiguratului sunt: dreptul de a solicita eliberarea duplicatului poli�ei de asigurare, dreptul de a solicita eliberarea unor înscrisuri care să ateste plata primei. Până la producerea cazului asigurat, asiguratul are următoarele obliga�ii: - obliga�ia de a furniza informa�ii complete �i cunoscute cu privire la risc(art. 13 din Legea nr. 136/1995); Această obliga�ie există atât în momentul încheierii contractului de asigurare, cât �i pe parcursul executării acestuia. Declara�ia de risc(declara�ia de asigurare) formulată de asigurat are eficacitatea juridică a unei oferte de a contracta adresate unui destinatar determinat(asigurătorul). Dacă în cursul executării contractului, împrejurprpiele esen�iale privind riscul se modifică, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului schimbarea. Întrucât modificarea riscului se răsfrânge asupra cuantumului primei, păr�ile pot conveni o nouă primă cu respectarea regulii propor�ionalită�ii primei cu riscul. Legea nr. 136/1995 nu stabile�te nici o sanc�iune pentru omisiunea sau declara�ia inexactă a riscului. În practica asigurarilor sanc�iunea poate fi

40

denun�area contractului de către asigurător(până la producerea cazului asigurat) sau refuzul de plată a despăgubirii(după producerea cazului asigurat), dar fără restituirea primelor de asigurare deja plătite. - obliga�ia de a plăti prima de asigurare; Plata primei de asigurare are caracter anticipat. Pe cale de excep�ie, în ipoteza contractului de asigurare de transport de mărfuri, asigurătorul are posibilitatea de a acorda indemniza�ia pentru daunele apărute până la data efectuării plă�ii primei de asigurare. Prima de asigurare are caracter indivizibil în sensul că primele se plătesc pe unită�i de timp, iar în cadrul fiecărei unită�i cuantumul primei nu se recalculează chiar dacă asigurarea încetează pentru asigurat anterior expirării intervalului de timp avut în vedere la stabilirea acesteia. Indivizibilitatea este dublă în ipoteza contractului de asigurare de bunuri. Indivizibilitatea rezultă atât din aplicarea art. 1101 C,civil, cât �i din conven�ia păr�ilor, respectiv din natura obiectului obliga�iei păr�ilor. Necesitatea protec�iei maxime a asiguratului, precum �i necesitatea evitării insolvabilită�ii sau falimentului asigurătorului sunt premisele indivizibilită�ii primei de asigurare. Debitorul obliga�iei de plată a primei de asigurare este asiguratul. Nu este greu de a stabili debitorul plă�ii dacă contractantul asigurării întrune�te �i calitatea de asigurat. Dacă contractantul nu î�i asigură propriul interes, suntem în ipoteza asigurării în contul altuia), obliga�ia de plată a primei revenind contractantului asigurării. Dacă bunul asigurat a fost înstrăinat, dacă dobânditorul acceptă să devină noul asigurat, acesta devine debitorul primelor de asigurare scadente după data respectivei acceptări. În cazul decesului proprietarului bunului asigurat, acesta din urmă este cuprin în masa succesorală, iar obliga�ia de plată a primei de asigurare revine como�tenitorilor(obliga�ie solidară). Beneficiarul asigurării este persoana ce încasează indemniza�ia de asigurare. Dacă asiguratul nu a plătit prima de asigurare până la data la care s-a produs riscul asigurat, beneficiarul devine răspunzător pentru plata primei. Bneficiarul va încasa indemniza�ia dacă asigurătorul nu a făcut aplicarea art. 17 din Legea nr. 136/1995. Dacă asiguratul sau contractantul asigurării se află în imposibilitatea de a plăti prima de asigurare, beneficiarul î�i poate asuma această obliga�ie(art. 1093 C.Civil). Cu privire la modalită�ile de plată a primei de asigurare, urmează a fi re�inute cele ce urmează. Potrivit art. 15 din Legea nr. 136/1995, prima de asigurare se plăte�te integral sau în rate, la scaden�a prevăzută în contract.

41

În practica asigurărilor, prima se plăte�te anticipat �i integral pentru perioda de asigurare. Ca principiu, încheierea contractului de asigurare �i emiterea poli�ei de asigurare coincide cu plata primei sau a primei rate de primă. Răspunderea asigurătorului este stabilită pentru o dată ulterioară stipulată în con�inutul contractului de asigurare. Calculul primei se efectuează lându/se în considerare principiul propor�ionalită�ii primei cu riscul, precum �i suma asigurată. Prima se poate plăti în numerar sau prin ordin de plată. Compensa�ie este o modalitate de plată a primei de asigurare în condi�iile art. 18 din Legea nr. 136/1995. Data, locul �i proba plă�ii primei Păr�ile contractului de asigurare pot conveni asupra unei plă�i integrale a primei de asigurare la începutul perioadei de asigurare. Asigurătorul poate fi de acord cu plata e�alonată a primei de asigurare. Plata primei de asigurare se face la sediul asigurătorului sau al împuternici�ilor săi(regula portabilită�ii primei de asigurare nu are caracter imperativ). Dovada plă�ii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind poli�a de asigurare sau alt document probator al plă�ii prevăzut de legisla�ia în vigoare. Mijloacele de probă a plă�ii primei de asigurare sunt chitan�a, poli�a de asigurare, dispozi�ia de plată. Sanc�iunea neplă�ii primei de asigurare este rezilierea contractului de asigurare(art. 17 din Legea nr. 136/1995). Neplta ratelor ulterioare primei rate nu atrage, imediat , sanc�iunea rezilierii. În practica asigurărilor, societă�ile de asigurare stabilesc un termen de păsuire în care asiguratul poate face plata, asigurarea fiind suspendată pe o perioadă determinată sau nedeterminată. - obliga�ia de a evita supraasigurarea; Dacă asiguratul declară la încheierea contractului de asigurare o sumă asigurată superioară valorii reale a bunului este incidentă ipoteza supraasigurării. Asigurările de bunuri �i de răspundere civilă(asigurări de daune) sunt guvernate de principiul indemnitar �i de principiul despăgubirii. Spre deosebire de dreptul comun, principiul despăgubirii nu presupune o reparare integrală a prejudiciului, ci o despăgubire inferioară sau cel mult egală cu valoarea daunei. Într-un contract de asigurare de bunuri, suma asigurată(limita maximă a despăgubirii) poate fi mai mică sau egală cu valoarea reală a bunului în momentul încheierii contractului. Bunul poate fi asigurat la valoarea

42

declarată de către asigurat sau la valoarea agreată de asigurător �i asigurat(valoare stabilita printr-o expertiză tehnică). Existen�a supraasigurării se apreciază întotdeauna în momentul sinistrului. - obliga�ia de a declara existen�a altor asigurări încheiate cu privire la acela�i risc; Această obliga�ie are caracter legal �i se referă la declararea asigurării multiple ce au acela�i obiect �i se referă la acela�i risc, precum �i la declararea coasigurărilor(asigurătorii pot încheia în�elegeri referitoare la coasigurare, pooluri �i alte forme de cooperare specifice, în vederea asigurării sau reasigurării unor riscuri). În ipoteza coasigurării, un asigurat încheie contracte de asigurare cu mai mul�i asigurători pentru acelea�i riscuri, cu privire la acela�i obiect �i pentru aceea�i perioadă de asigurare. Coasigurarea exculde supraasigurarea, întrucât asigurătorii vor plăti în ipoteza ivirii sinistrului o despăgubire în limita cotei de risc preluate. Prin coasigurare se garantează o dispersare a riscurilor. Raporturile stabilite între asigurat �i coasigurători sunt distincte, coasigurarea excluzând solidaritatea asigurătorilor. Ipoteza asigurărilor multiple este reglementată de art. 29 alin.1 din Legea nr. 136/1995. Asigurările multiple(pot fi consecin�a unei fapte inten�ionate sau neinten�ionate a asiguratului) presupun îndeplinirea, cumulativă a următoarelor condi�ii: identitate de risc, identitate de obiect, identitate de interes asigurabil, plurailitate de asigurători, simultaneitatea contractelor �i perioadelor de garan�ie. - obliga�ia de a lua măsuri pentru între�inerea în bune condi�ii a bunului asigurat; Scopul aceste obliga�ii este de a preveni producerea riscului asigurat. Luând toate măsurile pentru a reduce probabilitatea producerii riscului, asiguratul contribuie decisiv la reducerea componentei subiective a riscului. Notă Indiferent că obliga�iile au caracter legal sau contractual, asiguratul trebuie să respecte toate obliga�iile ce îi revin. 3.1.2. Drepturile �i obliga�iile asigurătorului Asigurătorul are dreptul de a solicita plata primei de asigurare, de a face inspec�ii pentru a verifica modul de conservare a bunului asigurat.

43

Asigurătorul are obliga�ia de a elibera duplicatul documentului de asigurare, precum �i obliga�ia de a elibera chitan�ă pentru suma de bani primită cu titlu de primă de asigurare. 3.2. Efectele contractului de asigurare de bunuri după producerea riscului asigurat 3.2.1. Drepturile �i obliga�iile asiguratului După producerea sinistrului, asiguratul are dreptul de a solicita plata indemniza�iei de asigurare. Acest drept nu este un drept actual, ci este un drept posibil a a se na�te în viitor ca urmare a realizării evenimentului asigurat. Dacă bunul(mobil sau imobil) a fost distrus de un sinistru, indemniza�ia de asigurare se va substitui bunului respectiv din patrimoniul asiguratului �i va face parte în continuare din gajul comun al creditorilor chirografari. Dacă bunul asigurat, distrus de un sinistru, este grevat cu o garan�ie reală, despăgubirea de asigurare nu face parte din gajul comun al creditorilor. Argumentul constă în faptul că respectiva garan�ie reală nu a încetat prin pieirea bunului, ci a avut loc o strămutare a acesteia asupra sumei primite cu titlu de indemniza�ie de asigurare(subroga�ie reală cu titlu particular). Ca urmare a aplicării art.1721 C.Civil, dreptul asupra indemniza�iei de asigurare este transferat creditorului ipotecar sau privilegiat prin mecanismul cesiunii de crean�ă cu titlu de garan�ie. Dreptul de preferein�ă al creditorului are un caracter personal. Pentru ca un creditor să aibă dreptul de a pretinde de la asigurător indemniza�ia de asigurare în care s-a substituit bunul grevat distrus este necesară îndeplinirea a două condi�ii. În primul rând, este necesară îndeplinirea formailtă�ilor de publicitate(înscrierea garan�iei). În al doilea rând, asigurătorul trebuie în�tiin�at cu privire la faptul că garan�ia reală existentă s-a transferat de la bunul distrus la indemniza�ia de asigurare ce i-a luat locul(trebuie evitată încasarea despăgubirii de către un creditor chirigrafar cum ar fi asiguratul sau beneficiarul). Dacă sunt îndeplinite aceste două condi�ii, atribuirea despăgubirii către creditor se va face de plin drept. O dată cu îndeplinirea condi�iilor subroga�iei reale cu titlu particular, asigurătorul este �inut fa�ă de creditor între acelea�i limite în care a fost �inut fa�ă de asigurat. În caz de sinistru par�ial(ipoteza reparării de către asigurat a imobilului par�ial distrus), dreptul creditorului are un caracter subsidiar. Titularul

44

garan�iei reale nu va putea păstra indemniza�ia de asigurare, ci va trebui să o verse debitorului asigurat. După producerea sinistrului, asiguratul are două obliga�ii legale, anume obliga�ia de a comunica producerea riscului asigurat(art.19 din Legea nr. 136/1995), precum �i obliga�ia de a lua măsuri pentru limitarea pagubei(art. 26 alin.3 din Legea nr.136/1995). Dacă asiguratul nu-�i îndepline�te(culpabil sau neculpabil) prima obliga�ie legală, operează decăderea din dreptul de a primi indemniza�ia dacă, din acest motiv, asigurătorul nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat �i întinderea pagubei. Decăderea este opozabilă asiguratului contractant al asigurării, cât �i beneficiarului unei stipula�ii pentru altul sau asiguratului într-o asigurare în contul altuia. În ipoteza asigurării de răspudere civilă, decăderea motivată nu va fi opozabilă victimelor prejudiciului sau avânzilor-cauză. Legisla�ia română lasă păr�ilor posibilitatea de a stabili termenul comunicării. Termenele de comunicare stabilite prin condi�iile de asigurare încep să curgă fie de la data producerii evenimentului asigurat, fie din momentul în care asiguratul a luat cuno�tin�ă despre realizarea riscului. Obliga�ia în�tiin�ării revine asiguratului, dar poate fi îndeplinită de orice persoană interesată, inclusiv de brokerul de asigurare. Forma în�tiin�ării este, de regulă, scrisă. Legea nr. 136/1995 nu impune o anumită condi�ie de formă pentru declararea sinistrului. Comunicarea se referă la cauzele, condi�iile producerii riscului, precum �i la consecin�ele acestuia. Obliga�ia asiguratului de a lua măsuri pentru limitarea pagubelor constă în obliga�ia de a combate calamitatea produsă, de a salva �i de a asigura paza bunurilor salvate. Art. 26 alin.3 din Legea nr. 136/1995 se aplică �i ipotezelor în care asiguratul, pentru a salva un bun asigurat de consecin�ele producerii riscului asigurat, întreprinde luarea unor măsuri prin care prejudiciază alte bunuri proprii pentru care nu a încheiat un contract de asigurare sau provoacă pagube unor bunuri apar�inând altor persoane. Asiguratul nu are un drept subiectiv de op�iune între a salva �i a nu salva buul asigurat, ci este dator să distrugă bunul altuia având o valoare vădit inferioară celui ce formează obiectul contractului de asigurare(ter�ului prejudiciat neputîndu-i-se re�ine nici o culpă în producerea sinistrului). Asiguratul are �I obliga�ia de a participa, personal sau prin reprezentan�i, la constatarea pagubei. 3.2.2. Drepturile �i obliga�iile asigurătorului

45

După producerea sinistrului, asigurătorul are dreptul de a stabili împrejurările în care s-a produs prejudiciul �i de a solicita asiguratului actele constatatoare ale pagubei. Totodată, asigurătorul are dreptul de a refuza plata indemniza�iei de asigurare dacă, din motive neimputabile, nu poate determina cauzele producerii prejudiciului �i în tinderea acestuia. Obliga�iile asigurătorului sut următoarele: - obliga�ia de a constata producerea evenimentului asigurat; Asigurătorul trebuie să verifice dacă asigurarea era în vigoare în momentul producerii evenimentului asigurat, dacă primele de asigurare au fost plătite �i pentru ce perioadă, dacă s-a stabilit contractual un termen de păsuire pentru plată. De asemenea, asigurătorul trebuie să stabilească dacă sinistrul s-a datorat unui risc cuprina în asigurare, dacă prejudiciul s-a produs asupra bunurilor ce fac obiectul asigurării. Nu în ultimul rând, trebuie verificată existen�a raportului de cauzalitate între prejudiciul suferit de asigurat �i riscul asumat de asigurător, cauzele producerii prejudiciului, precum �i împrejurprile în care s-a produs. - obliga�ia de evaluare a pagubei; În demersul de evaluare a pagubei, se utilizează regula tehnică de calculare a prejudiciului, precum �i so serie de principii generale(pre�ul unitar nu poate fi mare mare decât cele ce figurează în eviden�ele asigura�ilor; evaluarea trebuie să se facă la pre�urile din ziua producerii evenimentului asigurat). Cuantumul pagubei se stabile�te diferit, anume în func�ie de caracterul total sau par�ial al pagubei. - obliga�ia de plată a indemniza�iei de asigurare; Aplicarea principiului despăgubirii în asigurare înseamnă că, prin încheierea unui contract de asigurare, asiguratul nu trebuie să sufere nici o pierdere, dar nici să ob�ină vreun beneficiu. Dacă păr�ile nu se în�eleg cu privire la cuantumul indemniza�iei de asigurare, suma de bani ce nu face obiectul litigiului va fi plătită de asigurător înainte ca acesta să se fi solu�ionat prin negocieri sau de către instan�a judecătorească. Limitarea despăgubirii este obiectivă �i subiectivă. Limitarea obiectivă înseamnă că despăgubirea ce se plăte�te asiguratului se stabile�te în func�ie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat avându-se în vedere trei paliere: despăgubirea nu poate depă�i valoarea bunului din momentul producerii prejudiciului, cuantumul real al pagubei �i suma la care s-a făcut asigurarea. Dacă suma asigurată este inferioară valorii reale a bunului, este incidentă ipoteza subasigurării. Subasigurarea este perfect licită, reprezentând fie

46

expresia libertă�ii contractuale, fie manifestarea erorii în care se găse�te asiguratul cu privire la valoarea reală a bunului său. Asigurătorul va plăti despăgubirea potrivit principiului propor�ionalită�ii capitalurilor(despăgubirea cuvenită asiguratului se va reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract �i valoarea bunului). Principiul propor�ionalită�ii capitalurilor nu este imperativ. Drept urmare, pe cale de excep�ie, prejudiciul suferit de asigurat va putea fi acoperit în întregime dacă valoarea reală a bunului se men�ine egală cu suma asigurată pe toată perioada de derulare a contractului. Ori de câte ori asiguratul va constata o diferen�ă între două valori, va putea cere actualizarea sumei asigurate. Potrivit sistemului acoperirii primului risc, asigurătorul suportă daune în întregime, fără a depă�i suma asigurată. Nu prezintă nici o importan�ă raportul dintre suma asigurată �i valoarea asigurabilă, dar despăgubirea nu trebuie să depă�easă suma asigurată. Pe cale de consecin�ă, despăgubirea se va plăti numai în limitele sumei asigurate. Paguba par�ială nu este acoperită propor�ional, ci integral, dacă nu excede suma asigurată. Acest sistem presupune stabilirea unor prime de asigurare mai mari, dar favorizează compensarea daunelor suferite. Sistemul acoperirii limitate este reglementat de art. 27 alin.3 din Legea nr. 136/1995. Asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o fran�iză sau o sumă determinată care nu se despăgube�te de către asigurător. Potrivit acestui sistem, asiguratul participă la suportarea pagubei cu ajutorul unei clauze numită fran�iză. Dacă fran�iza se deduce din daună, fran�iza este deductibilă sau absolută. Dacă dauna se deduce din fran�iză(asigurătorul acoperă în întregime orice pagubă ce depă�e�te fran�iza), fran�iza este nedeductibilă sau simplă. Scopul fran�izei absolute este de a diminua riscul subiectiv, iar scopul fran�izei simple este de a decongestiona asctivitatea asigurătorului. În cadrul acestui sistem, asigurătorul va plăti prime de asigurare mai mici. Dacă suma asigurată depă�e�te valoarea reală a bunului din ziua sinistrului, este incidentă ipoteza supraasigurării. Supraasigurarea nu este admisă întrucât nesocote�te principiul despăgubirii. Sanc�iunea încălcării obliga�iei de a evita supraasigurarea diferă în func�ie de buna sau reaua-credin�ă a asiguratului. În caz de supraasigurare nefrauduloasă, asigurătorul îl despăgube�te pe asigurat nu la suma prevăzută în contract, ci la valoarea reală a bunului în momentul sinistrului. Supraasigurarea presupune plata unor sume excesive fa�ă de situa�ia în care bunul nu ar fi supraevaluat. Dacă pe parcursul derulării contractului

47

asiguratul î�i dă seama că a intervenit o scădere a valorii bunului asigurat, apărând astfel o supraasigurare, acesta va în�tiin�a pe asigurător �i va solicita o reducere a primelor corespunzător sumei modificate. Ipoteza asigurărilor multiple cumulative este reglementată de art. 29 alin.1 din Legea nr. 136/1995: “în cazul existen�ei mai multor asigurări încheiate pentru acela�i bun, fiecare asigurător este obligat la plată, propor�ional cu suma asigurată �i până la concuren�a acesteia fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecin�a directă a riscului”. Dacă încheie o nouă asigurare pentru un bun deja asigurat, asiguratul trebuie să declare existen�e contractului încheiat anterior, trebuie să-l în�tiin�eze pe primul asigurător despre noua asigurare încheiată. Pentru a evita plata de prime excesive, asiguratul poate cere înaintea oricărui sinistru reducerea propor�ională a sumelor asigurate. Declara�ia cu privire la existen�a mai multor asigurări încheiate pentru acela�i bunprobează buna-credin�ă a asiguratului. Dacă în momentul producerii riscului asiguratul acceptă să primească de la diferi�i asigurători indemniza�ii ce depă�esc valoarea reală a prejudiciului, reaua-credin�ă a asiguratului este dovedită. Dacă asigurătorul a probat existen�a inten�iei frauduloase a asiguratului din momentul încheierii contractului, sanc�iunea aplicabilă este nulitatea tuturor asigurărilor cumulative. Dacă a fost probată inten�ia frauduloasă în momentul producerii sinsitrului, sanc�iunea este decăderea asiguratului din dreptul de a primi despăgubirea. În cadrul limitării subiective a despăgubirii urmează a se analiza fapta inten�ionată a asiguratului sau a beneficiarului asigurării, fapta proprie a persoanei juridice, fapta prepusului persoanei asigurate, fapta minorului care locuie�te �i gospodăre�te împreună cu asiguratul. Fapta asiguratului sau beneficiarului asigurării Asigurătorul nu datorează indemniza�ia de asigurare dacă riscul asigurat a fost produs cu inten�ie de către asigurat sau de către beneficiar(decât dacă păr�ile convin). Aceasta regulă este de ordine publică. Legisla�ia română din materia asigurărilor nu con�ine nici o regulă cu privire la limitele garan�iei de asigurare în caz de culpă, păr�ile având deplină libertate în acest sens. Fapta proprie a persoanei juridice asigurate Dacă faptele membrilor din conducerea persoanei juridice ce lucrează în această calitate sunt faptele proprii ale persoanei juridice, se poate aprecia că distrugerea cu inten�ie a bunului asigurat de către ace�tia echivalează cu

48

distrugerea bunului de către persoana juridică însă�i. consecin�a este înlăturarea persoanei juridice de la primirea indemniza�iei de asigurare. Dacă membrul din conducerea persoanie juridice asigurate nu a lucrat în calitate de organ al acesteia, asigurătorul va fi obligat să plătească indemniza�ia cuvenită asiguratului. Fapta prepusului persoanei asigurate Păr�ile unui contract de asigurare pot conveni ca în cazul în care riscul asigurat a fost provocat cu inten�ie de către un prepus al asiguratului sau beneficiarului, asigurătorul să nu datoreze indemniza�ia de asigurare. Este vorba fie de prepusul ce a avut paza materială a bunului asigurat, fie de prepusul ce, ca urmare a încredin�ării func�iei, i-a fost ofetit prilejul de a putea poduce riscul asigurat. Răspunderea asiguratului-comitent se angajează pe temei obiectiv(ideea de garan�ie). Fapta majorului care, în mod statornic, locuie�te �i gospodăre�te împreună cu asiguratul sau beneficiarul În acest caz, limitarea subiectivă a despăgubirii este aplicabilă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condi�ii: - persoana ce a produs riscul să fie majoră; - persoana să locuiască, în mod statornic, cu asiguratul sau cu beneficiarul; - persoana respectivă să gospodărească cu asiguratul sau cu beneficiarul; Fapta minorului care locuie�te �i gospodăre�te cu asiguratul Limitarea subiectivă a despăgubirii nu este reglemantată în acest caz. În practica asigurărilor, condi�iile geenerale prevăd o astfel de limitare în materia asigurării de bunuri. Art. 1000 alin.5 C.civil nu se aplică.

4. Subroga�ia asigurătorului în drepturile asigurătorului plătit Plata indemniza�iei de asigurare are drept consecin�e inciden�a subroga�iei asigurătorului în drepturile asiguratului, exercitarea ac�iunii în regres a asigurătorului împotriva celor răspunzători de producerea daunei, precum �i executarea obliga�iei asiguratului de a lua măsurile necesare pentru exercitarea ac�iunii recursorii. Subroga�ia asigurătorului în drepturile asigurătorului plătit are caracter legal. Potrivit art. 22 alin.1 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemniza�iei plătite în asigurările de bunuri �i de răspundere civilă,

49

asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excep�ia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care era în vigoare o asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, �i împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obliga�iilor acestuia, conform art. 54 din acela�i act normativ. Pentru a opera subrogarea asigurătorului în drepturile asiguratului, trebuie îndeplinite, cumulativ, două condi�ii esen�iale: - asigurătorul să fi plătit asiguratului indemniza�ia de asigurare; - să existe cel pu�in o persoană răspunzătoare de producerea prejudiciului. Func�ionarea subroga�iei asigurătorului în drepturile asiguratului presupune atât îndeplinirea condi�iei “să existe o persoană responsabilă pentru paguba produsă �i aceasta să fie alta decât asiguratul”, cât �i îndeplinirea condi�iei “să existe o ac�iune în răspundere ce apar�ine asiguratului împotriva ter�ilor”. Dacă se poate identifica un ter� vinovat de distrugerea bunului asigurat, plata indemniza�iei de asigurare de către asigurător declan�ează, de jure, o subroga�ie personală(art. 22 alin.1 din Legea nr. 136/1995), precum �i o subroga�ie reală cu titlu universal(suma primită de asigurat ia locul în patrimoniul victimei locul �i pozi�ia pe care lucrul l-a avut în universalitatea juridică). Dacă lucrul asigurat este grevat cu o garan�ie reală, concomitent cu subroga�ia personală are loc o subroga�ie reală cu titlu particular. Efectele subroga�iei se stabilesc avându-se în vedere faptul că subroga�ia se întemeiază pe plata făcută asiguratului. Prin faptul plă�ii, drepturile �i ac�iunile asiguratului împotriva ter�ului răspunzător de producerea prejudiciului se transferă de drept în patrimoniul asigurătorului. Sarcna probei(îndeplinirea condi�iilor răspunderii delictuale sau contractuale) revine asigurătorului. Dacă indemniza�ia de asigurare acoperă în întregime prejudiciul încercat de asigurat, acesta din urmă nu are nici un interes de a exercita ac�iunea în răspundere civilă împotriva ter�ului vinovat. Asigurătorul va exercita ac�iunea pe care asiguratul ar fi intenta-o împotriva ter�ului răspunzător. Dacă indemniza�ia de asigurare nu a fost plătită asiguratului(ipoteza nulită�ii, rezilierii contractului de asigurare, suspendării, neplă�ii primelor de asigurare), asigurătorul nu are dreptul de a exercita ac�iunea în regres pentru considerentul că subroga�ia nu a avut loc. Dacă regresul nu acoperă decât par�ial suma plătită, asiguratul �i asigurătorul vor veni în concurs în calitate de creditori chirografari(de

50

acela�i rang) pentru satisfacerea crean�elor lor. Respectivele crean�e vor fi satisfăcute, propor�ional cu valoarea acestora, din patrimoniul ter�ului insolvabil par�ial. Asiguratul are obliga�ia de a face acte de conservare a dreptului de subroga�ie, dar �i obliga�ia de a se ab�ine de la săvâr�irea oricăror acte sau fapte materiale ce ar mic�ora sau stinge dreptul de regres al asigurătorului. Nesocotirea acestor obliga�ii îl îndreptă�e�te pe asigurător să mic�oreze indemniza�ia de asiguraresau să refuze plata acesteia. Dacă dreptul de regres a fost nesocotit, asigurătorul constatând acest lucru după plata despăgubirii, se aplică art. 992 C.Civil. 5. Prescrip�ia extinctivă în raporturile juridice de asigurare de bunuri 5.1. Potrivit art. 3 alin.2 din Decretul nr. 167/1958, în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescrip�ie este de doi ani, în afara acelo raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane, în care obliga�iile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare. În sfera raporturilor de asugurare la cre se referă prevederea legală mai sus men�ionate, intră acele raporturi ce se nasc din contractul de asigurare �i care au un element comun din punctul de vedere al structurii acestora, anume, asigurătorul este parte în acele raporturi juridice. Dreptul asigurătorului la ac�iunea în regres împotriva ter�ului responsabil de producerea evenimentului asigurat se poate valorifica în termenul general de prescrip�ie de trei ani. Termenul special de prescrip�ie extinctivă de doi ani NU se aplică în două ipoteze: - ipoteza asigurărilor de persoane la care obliga�iile devin exigibile prin ajungere la termen sau prin amortizare; - ipoteza drepturilor asigura�ilor asupra sumei rezultând din rezerva de prime ce se constituie la asigurările de via�ă pentru obliga�ii de plată scadente în viitor. 5.2. Drepturile asigura�ilor asupra sumelor rezultând din rezervele tehnice ce se constituie la asigurările de via�ă pentru obliga�ii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescrip�iei. 6. Încetarea �i nulitatea contractului de asigurare de bunuri

51

6.1. Moduri obi�nuite de încetare a contractului de asigurare de bunuri(ajungerea la termen �i producerea evenimentului asigurat) Ajungerea la termen Cel mai obi�nuit mod de încetare a contractului de asigurare cu durată determinată este ajungerea la termen. Potrivit vechii reglementări(art.69 din Decretul nr. 471/1071), la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, contractul de asigurare se reînnoia ope legis pentru o nouă perioadă, egală cu cea anterioară, dacă nu se proceda la denun�area unilaterală a contractului. Contractele încheiate pentru durată nedeterminată se puteau denun�a de oricare dintre păr�i. Actuala reglementare(Legea nr. 136/1995) nu a reluat cazurile de denun�are a contractului de asigurare, dar legea completatoare(Legea nr. 172/2004) a reglementat denun�area unilaterală ca mod de încetare a contractului de asigurare. Producerea evenimentului asigurat Dacă în perioda contractuală, evenimentul asigurat s-a produs, cotractul de asigurare încetează pentru lipsă de obiect. Dacă evenimentul asigurat s-a produs par�ial, contractul î�i produce efectele corespunzător sumei asigurate reduse. 6.2. Moduri speciale de încetare a contractului de asigurare de bunuri (denun�area unilaterală �i rezilierea) Denun�area unilaterală Potrivit art. 201 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost completată, denun�area contractului de asigurare de către una din păr�i se poate efectua numai cu notificarea prealabilă a celeilalte păr�i, notificare ce trebuie făcută cu cel pu�in 20 de zile înainte de denun�are. Legisla�ia actuală nu reglementează, în mod concret, un caz concred dec denun�are, ci doar reglementează generic această modalitate de încetare a contractului de asigurare. Practica asigurărilor a consacrat o serie de cazuri particulare de denun�are unilaterală a contractului de asigurare cum ar fi, de exemplu, necomunicarea în scris de către asigurat a modificărilor intervenite în cursul executării contractului(modificările exclud men�inerea contractului) sau neîndeplinirea de către asigurat a obliga�iei corespunzătoare de între�inere a bunului asigurat. Aceste ipoteze ar putea fi încadrate, mai degrabă, în sfera rezilierii unilaterale. Rezilierea contractului de asigurare

52

Rezilierea contractului de asigurare este incidentă în condi�iile art. 14, 17, 30 din Legea nr. 136/1995. Potrivit art. 14 din Legea nr. 136/1995, dacă înainte de a începe obliga�ia asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă, precum �i în cazul în care, după începerea obliga�iei asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drept, iar în eventualitatea în care asiguratul sau contractantul asigurării a plătit toată prima sau o parte din aceasta, aceste este îndreptă�it să o recupereze propor�ional perioada neexpirată a contractului de asigurare. Potrivit art. 17 din Legea nr.136/1995, dacă nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat cu titlu de primă nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare. În condi�iile art. 18 din acela�i act normativ, poate opera compensarea primelor cu indemniza�ia de asigurare. Potrivit art. 30 din Legea nr. 136/1995, dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat, contractul de asigurare se reziliază. Efectele rezilierii sunt reglementate de art. 21 din Legea nr. 136/1995. În cazul în care contractul de asigurare se reziliază, primele de asigurare plătite pentru perioada ulterioară rezilierii se restituie asiguratului. 6.3. Nulitatea contractului de asigurare de bunuri Practica asigurărilor a consacrat o serie de ipoteze ale nulită�ii contractului de asigurare: asiguratul emite declara�ii inexacte sau incomplete, cu buna �tiin�ă, determiunând încheierea contractului; la data încheierii contractului de asigurare riscul a dispărut sau sinistrul deja s-a produs etc. În materia asigurării facultative a animalelor pot fi identificate cel pu�in două excep�ii de la regula nulită�ii contractului de asigurare. - dacă în momentul încheierii contractului animalele asigurate nu au împlinit vârsta minimă legală pentru asigurare, această împrejurare fiind constatată după ce animalele ajung la acea vârstă, în perioada contractuală, nulitatea este acoperită în sensul că asigurătorul va plăti indemniza�ia de asigurare; - în momentul încheierii contractului de asigurare, asiguratul nu are drept de proprietate asupra animalului, obiect al asigurării, dar îl dobânde�te după încheierea contractului. Este perfect valabilă asigurarea având ca obiect un bun viitor.

53

Nota de curs nr. 8 Contractul de asigurare de persoane

Plan general 1. Aspecte generale �i introductive 2. Contractul de asigurare de via�ă 3. Alte tipuri de contracte de asigurare de persoane 1. Aspecte generale �i introductive

54

Contractul de asigurare de persoane nu are caracter indemnitar(nu implică despăgubirea �i nu sunt limitate la valoarea vreunui prejudiciu), ci au caracter forfetar. Caracterul indeminitar există în ipoteza contractelor de asigurare privind accidentele corporale. Consecin�ele caracterului forfetar sunt următoarele: asigurările de persoane se pot cumula între ele sau se pot cumula cu asigurările de daune, interzicerea clauzei subrogatorii în beneficiul asigurătorului. Asigurarea de persoane(asigurarea de via�ă �i opera�iunea de capitalizare) se poate gestiona prin capitalizare. Asigurarea de via�ă este o opera�iune de asigurare �i de economisire. Opera�iunea de capitalizare esdte numai o opera�iune financiară. Asigurările contra accidentelor corporale �i asigurările de boală pot fi gestionate prin reparti�ie în cadrul unei mutualită�i organizate. 2. Contractul de asigurare de via�ă 2.1. No�iune �i natură juridică Contractul de asigurare de via�ă este contractul prin care, în scimbul unei prime, asigurătorul, se obligă să plătească subscriitorului sau ter�ilor desemna�i de el indemniza�ia de asigurare saub forma capitalului sau rentei, în caz de moarte a persoanei asigurate sau de supravie�uire a sa la o dată determinată. Contractul de asigurare de deces are natura juridică a unui contract de asigurare, pentru considerentul că nu are în structura sa o componentă de capitalizare sau economisire. Contractul de asigurare de via�ă cu componentă de capitalizare are natura unui contract de asigurare dacă legiuitorul l-a calificat astfel, pe de o parte, dacă această calificare corespunde voin�ei păr�ilor contractului dec asigurare. 2.2. Tipuri de contracte de asigurări de via�ă Practica asigurărilor interne �i interna�ionale a reliefat o tipologie variată a acestui tip de contract de asigurare. Întrucât o clasificare exhaustivă a asigurărilor de via�ă este imposibilă, vom eviden�ia tipurile de asigurări cu aplicabilitate frecventă prin raportare la categoriile de riscurile asigurate(riscul de via�ă, riscul de deces, riscul via�ă-deces). Totodată, vom eviden�ia aspecte referitoare la asigurarea tip unit-linked. Asigurarea riscului de via�ă poate constitui obiectul unor opera�ii contractuale diverse. Plata indemniza�iei de asigurare se va face dacă asiguratul supravie�uie�te unei anumite date sau unei anumite vârste.

55

Asigurarea riscului de deces poate fi pentru întrega via�ă sau poate fi asigurare temporară de deces. Dacă asigurarea de deces este încheiată pe o perioadă determinată, supravie�uirea asiguratului îl exonerează pe asigurător de răspunderea pentru neexecutatrea oricărei obliga�ii contractuale. Dacă se produce decesul asiguratului, indemniza�ia de asigurare va fi plătită unei sau unor ter�e persoane. În ipoteza asigurării de deces pentru întreaga via�ă, asigurătorul plăte�te indemniza�ia de asigurare la decesul asiguratului, indiferent de data decesului. La data decesului asiguratului, suma asigurată va fi plătită beneficiariolor desemna�i contractual sau mo�tenitorilor asiguratului. Asiguratul are obliga�ia de a plăti prima de asigurare asiguratului fie pe durata întregii vie�i, fie până la data pensionării. În ipoteza asigurării temporare de deces ce se încheie pentru un anumit număr de ani, asiguratul este acoperit de asigurare numai dacă decesul intervine în perioada stabilită în contract. Per à contrario, dacă decesul nu intervine în această mperioadă de timp, asigurătorul nu este obligat să plătească suma asigurată. Asigurările de risc de via�ă-deces sunt asigurări cu capitalizare �i pot fi - obi�nuite; Acest tip de asigurare garantează plata sumei asigurate fie la decesul asiguratului(decesul intervine înaintea unei anumite date), fie la expirarea termenul contractual(ipoteza supravie�uirii). -pe termen fix; Acest tip de asigurare garantează plata sumei asigurate stabilită contractuale la o dată determinată, neavând importan�ă dacă asiguratul va supravie�ui sau nu va supravie�ui. Dacă asiguratul va supravie�ui, asigurătorul va plăti indemniza�ia de asigurare acestuia. În caz contrar, indeminza�ia de asigurare se va plăti beneficiarului desemnat de asigurat. - reduse; Dacă la expirarea termenului contractual de asigurare asiguratul este în via�ă, asigurătorul îi va plăti acestuia suma asigurată. Dacă asiguratul a decedat în cadrul aceleia�i perioade contractuale, asigurătorul va plăti beneficiarului desemnat atât suma primelor de asigurare acumulate până în momentul decesului plus cota corespunzătoare participării la profit. - cu suma asigurată dublă; Persoana asigurată se asigură pentru un anumit număr de ani la o sumă asigurată, în caz de supravie�uire. Totodată, respectiva persoană se poate

56

asigura �i nelimitat, pe toată durat vie�ii, la aceea�i sumă asigurată, în caz de deces. Contractul de asigurare de tip unit-linked combină componenta de protec�ie cu cea de investi�ie.Prin mecanismul acestui tip de asigurare, asiguratul stabile�te modalitatea de investire a primeloor de asigurare. Cu privire la latura investi�ională a asigurării, operează un transfer al riscului de la asigurător către asigurat. Contractul de asigurare de tip unit-linked permite contractantului asigurării de a avea accel la fondurile financiare constituite �i administrate de asigurător. Prima de asigurare plătită de asigurat este convertită în unit-uri. Asiguratul prime�te un anumit număr de unit-uri, număr determinat de valoarea primei de asigurare. Unit-ul(valoarea se stabile�te săptămânal) este o diviziune a fondurilor investi�ionale ale asigurătorului. Prima de asigurare se plăte�te, de regulă, până la vârsta pensionării. Ulterior expirării perioadei de plată a primelor de asigurare, există posibilitatea transformării valorii contului contractantului asigurării în rente plătibile lunar, pentru o perioadă garantată, neavând importan�ă dacă asiguratul decedează sau nu decedează în acest interval. Asigurarea de tip unit-linked are o serie de caracteristici: contractantul asigurării poate solicita fie mărirea, fie mic�orarea primelor de asigurare, asiguratul poate modifica nivelul sumei asigurate sau frecven�a de plată a primei de asigurare. Alte caracteristici sunt următoarele: riscul investi�iilor este suportat de contractantul asigurării, contractantul asigurării poate plăti oricând prime suplimentare de asigurare, inexisten�a constituirii unei rezerve matematice. Programul investi�ional unit-linked poate avea un grad de risc scăzut, mediu, ridicat. În ipoteza gradului de risc scăzut, suma de bani va fi învestită preponderent în obliga�iuni. În ipoteza gradului de risc mediu, suma de bani va fi investită minim 50% în titluri de stat, obliga�iuni municipale sau corporative, depozite bancare sau certificate de depozit, maxim 50 % în ac�iuni cotate pe pia�a bursieră. În ipoteza gradului de risc ridicat, suma de bau va fi investită, până la 100%, în ac�iuni cotate pe pia�a bursieră, dar �i în titluri de stat, obliga�iuni municipale sau corporative, depozite bancare sau certificate de depozit. 2.3. Particularită�i ale contractului de asigurare de via�ă Particularită�ile contractului de asigurare de asigurare de via�ă se referă la risc, rezerva matematică, prima de asigurare, precum �i la o serie de clauze suplimentare.

57

Riscul în asigurarea de via�ă(riscul de de via�ă �i riscul de deces) este - variabil; - de lungă durată, nefiind calculat pentru perioade scurte(în mod excep�ional, pentru anumite contracte de asigurare temporară de via�ă încheiate pentru perioadă determinată se are în vedere riscul de deces ce se produce în acea perioadă); - incert(ipoteza riscului de deces) în sensul că se referă la data la care se produce riscul, nu �i la faptul producerii acestuia(pe cale de excep�ie, în asigurarea pentru risc de deces ce se încheie pentru perioadă determinată, este incertă producerea decesului). Incertitudinea se poate referi la faptul �i data executării obliga�iei de către asigurător(ipoteza contractelor de asigurare gestionate prin capitalizare). Pentru anumite categorii de asigurări de via�ă, rezerva matematică este o crean�ă specifică în folosul asiguratului. Acest tip de rezervă matematică(nu se confundă cu fondurile de rezervă constituite pentru alte opera�ii de asigurare �i reasigurare) are drept temei de formare atât prima de risc, cât �i prima de economisire(se capitalizează �i constituie o rezervă egală cu suma asigurată la sfâr�itul contractului). Prima de risc se stabile�te prin mecanismul calculului actuarial avându-se în vedere o serie de criterii(statistici demogradfice, tabele de mortalitate, starea de sănătate, vârsta �i sexul asiguratului etc.). Rata de primă nu trebuie să fie excesivă, dar trebuie să fie adecvată �i echitabilă. La calcularea primei nete nu se iau în considerare o serie de cheltuieli ale asigurătorului, acestea intrând în calculul adaosului de primă(adaosul de primă plus prima netă=prima brută). Prima se poate plăti dintr-o dată(prima unică, cuantumul acesteia fiind destul de mare) sau se poate plăti e�alonat(rate lunare sau trimiestriale). Asigurătorii stabilesc, de regulă, o primă nivelată, adică o primă al cărei cuantum este constant pe întreaga perioadă a contractului. Contractul de asigurare de via�ă poate con�ine o serie de clauze suplimentare cum ar fi, de exemplu, clauza de scutire de plată a primelor, clauza temporară flexibilă, clauza de cre�tere garantată a sumei asigurate. Potrivit clauzei de scutire de plată a primelor, asiguratul are posibilitatea de a nu mai plăti prima de asigurare dacă nu mai are venituri(imposibilitatea este determinată de invaliditatea sau de accidentul survenite ulterior

58

încheierii contractului de asigurare). Prin stipularea clauzei temporare flexibile, suma asigurată cre�te în caz de deces, oricare ar fi modalitatea de plată a primelor. Clauza de cre�tere garantată a sumei asigurate permite asiguratului să-�i poată mări prima aferentă asigurării de bază �i prima corespunzătoare celorlalte clauze suplimentare cu un anumit procent(perioada de timp rămasă până la expirarea asigurării trebuie să fie mai mare decât perioda minimă stabilită de asigurător). 2.4. Încheierea contractului de asigurare de via�ă. Aspecte particulare 2.4.1. Contractul de asigurare de via�ă reprezintă o stipula�ie pentru sine sau pentru altul, respectiv o stipula�ie pe seama subscriitorului sau pe seama altuia. Pot fi întâlnite o serie de ipoteze: a. Subscriitorul sau contractantul asigurării încheie un contract de asigurare de via�ă prin care î�i rezervă beneficiul indemniza�iei. Contractantul asigurării poate avea calitatea de asigurat dacă riscul de via�ă sau de deces apasă asupra sa. Contractantul asigurării poate fi beneficiarul indemniza�iei dacă subscrie o asigurare de via�ă. Dacă subscrie o asigurare de deces, beneficiarul indemniza�iei de asigurare este un ter�. b. Subscriitorul sau contractantul asigurării încheie un contract de asigurare de via�ă prin care stipulează atribuirea indemniza�iei în favoarea unui ter�. Dacă stipulantul nu are calitatea de asigurat, beneficiarul indemniza�iei poate fi un ter�, asiguratul sau subscriitorul. În cazul asigurării de deces, beneficiarul asigurării este un ter� sau subscriitorul, în nici un caz asiguratul. În cazul asigurării de via�ă, beneficiarul asigurării este asiguratul. c. Subscriitorul este asigurat. Subscriitorul poate stipula în favoarea sa(asigurarea riscului de via�ă) sau în favoarea unui ter�(asigurarea riscului de deces). 2.4.2. În legisla�ia română, nu este reglementat în mod clar acordul asiguratului la încheierea unui contract de asigurare de deces pe seama sa �i în beneficiul unui ter�. Necesitatea acordului asiguratului atunci când asigurarea este subscrisă de altă persoană rezultă din următoarele prevederi ale Legii nr. 136/1995: art. 33- “Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declara�ia

59

scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, ori prin testament. În locuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în cursul executării contractului, în modul prevăzut la alineatul precedent”(n.n. cu acordul asiguratului). art. 37- “Asiguratul sau contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, poate să ceară repunerea în vigoare a asigurării la care se constituie rezerva tehnică, în cazurile prevăzute în contractul de asigurare”. 2.4.3. Obliga�ia de informare are caracter bilateral. Potrivit art. 401 din Legea nr. 136/1995, asigurătorii �i împuternici�ii acestuia au obliga�ia de a pune la dispozi�ia asigura�ilor sau contractan�ilor asigurării atât înaintea încheierii, cât �i pe durata executării contractului de asigurare o serie de informa�ii relevante cu privire la respectiva opera�ie juridică. La rândul său, contractantul asigurării sau asiguratul are obliga�ia de a informa pe asigurător cu privire la riscul pentru care solicită protec�ie. Această obliga�ie se materializează prin completarea unei cereri de asigurare semnată de asigurător �i de contractantul asigurării sau de asigurat. Nerespectarea acestei obliga�ii de către contractantul asigurării sau de către asigurat determină ineficacitatea contractului de asigurare. 2.4.4. Desemnarea beneficiarului asigurării în contractul de asigurare de persoane constituie un subiect ce necesită efectuarea unor clarificări. În conformitate cu art.32 din Legea nr. 136/1995, indemniza�ia de asigurare se plăte�te asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În ipoteza decesul asiguratului, în lipsa desemnării unui beneficiar, indemniza�ia de asigurare se plăte�te mo�tenitorilor legali ai asiguratului. Desemnarea beneficiarului se face la încheierea(men�iunea este cuprinsă în poli�ă) sau în cursul executării contractului printr-o declara�ie scrisă comunicată asigurătorului, cu acordul asiguratului, sau prin testament. Potrivit regulii simetriei, revocarea beneficiarului desemnat se face în acela�i mod ca desemnarea însă�i. Natura juridică a revocării(drept personal al contractantului) are drept consecin�ă faptul că aceasta nu poate fi exercitată de creditorii sau reprezentan�ii legali ai respectivului contractant. În materia asigurării de persoane, regulile stipula�iei pentru altul nu se aplică întrutotul. Indiferent că este accepttă sau nu, dreptul de revocare poate fi exercitat oricând până la încetarea contractului. Revocarea

60

beneficiarului poate fi indirectă ca urmare a exercitării dreptului de răscumpărare. Condi�iile unei desemnări valide a beneficiarului asigurării sunt următoarele: - încheierea prealabilă a unui contract de asigurare de via�ă; - îndeplinirea condi�iilor generale de valabilitate de respectivul contract de asigurare de via�ă; - existen�a interesului asigurabil al stipulantului; Având în vedere natura riscului asigurat(risc de via�ă sau risc de deces), interesul asigurabil nu are o accep�iune economică pentru considerentul că nu se urmăre�te repararea unui prejudiciu. - ter�ul beneficiar să fie determinat sau determinabil; Potrivit art. 10 alin.2 din Legea nr. 136/1995, în con�inutul contractului de asigurare trebuie specificat numele beneficiarului asigurării dacă acesta nu este parte în contract. Contractul de asigurare de persoane reprezintă o aplica�ie a institu�iei juridice a stipula�iei pentru altul. Drept urmare, ter�ul beneficiar în asigurarea de persoane poate fi o persoană determinată sau determinabilă în momentul executării obliga�iei promise. - existen�a acordului asiguratului pentru desemnare(ipoteza în care asigurarea a fost contractată de altă persoană). 2.4.5. Drepturile �i obliga�iile contractantului asigurării pe parcursul executării contractului de asigurare de via�ă 2.4.5.1. Dreptul asiguratului asupra rezervei matematice este valorificabil prin următoarele modalită�i: - reducerea sumei asigurate; Potrivit art. 36 alin.1 din Legea nr. 136/1995, dacă asiguratul nu mai poate plăti primele de asigurare, dar a operat plata acestora pentru o perioadă minimă stabilită în contract, dacă s-a constituit rezerva matematică, asiguratul are două posibilită�i. Astfel, fie solicită rezilierea contractului cu restituirea rezervei constituite, fie solicită continuarea contractului pentru o sumă asigurată redusă propor�ional cu primele deja plătite. - răscumpărare; Răscumpărarea are natura juridică a unei modalită�i de încetare anticipată a contractului de asigurare. Asiguratul poate determina încetarea contractului de asigurare solicitând rezilierea(rezilierea are eficacitatea denun�ării unilaterale), dar efectuând plata sumei de răscumpărare. Suma de răscumpărare reprezintă un anumit procent din rezerva matematică

61

constituită până în momentul exercitării dreptului de răscumpărare. Existen�a dreptului de răscumpărare este condi�ionată de constituirea rezervei matematice �i de caracterul e�alonat al plă�ii primelor de asigurare. - avansul în contul capitalului; Potrivit art. 36 alin.2 din Legea nr. 136/1995, avans în contul capitalului reprezintă “orice altă plată indiferent de forma sub care este făcută de asigurător, diferită de indemniza�ia de asigurare sau de suma reprezentând restituirea rezervei”. Asiguratul poate solicita plata cu acest titlu a unei sume de bani dacă a trecut un termen de �ase luni de la încheierea contractului de asigurare de via�ă. Exercitarea acestui drept de către asigurat nu este posibilă decât dacă a fost constituită rezerva matematică �i s-a stabilit o valoare de răscumpărare. Prin solicitatea acestui avans din capital, contractul de asigurare de persoane se men�ine, dar asiguratul trebuie să plătească dobânda pe care asigurătorul nu o va mai încasa prin investirea respectivei sume de bani. Având în vedere aceste particularită�i, acordarea de către asigurător a acestui avans echivalează cu încheierea unui contract de împrumut cu dobândă. - garantarea creditului prin gajul asupra poli�ei; Cu acordul asigurătorului, contractantul asigurării poate garanta executarea obliga�iei fa�ă de un creditorul său prin gajul asupra poli�ei de asigurare. Prin remiterea poli�ei către creditorul gajist, acesta xercită drepturile rezultând din asigurare în momentul exigibilită�ii crean�ei. Modalitatea de plată a primei de asigurare poate fi stabilită de contractantul asigurării �i de creditorul acestuia. Creditorul gajist are dreptul fie de a solicita suma asigurată în limita crean�ei sale(ipoteza în care crean�a a devenit exigibilă anterior expirării contractului de asigurare), fie de a solicita răscumpărarea(crean�a a devnit exigibilă ulterior expirării contractului de asigurare �i există o clauză expresă de răscumpărare). Notă În practica asigurărilor mai sunt utilizate �i alte modalită�i de garantare a creditului: prin atribuirea creditorului a beneficiului contractului de asigurare, prin cesionarea beneficiului contractului de către beneficiar sau de către subscriitor, prin cesionarea contractului de asigurare sau prin delega�ie imperfectă.

62

2.4.5.2. Obliga�ia de plată a primei revine contractantului asigurării(poate fi una �i aceea�i persoană cu asiguratul) �i se execută dintr-o dată sau prin presta�ii succesive, e�alonate. Potrivit art. 17 din Legea nr. 136/1995, dacă nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat cu titlu de primă nu sunt plătite la scaden�ă. Asigurătorul poate renun�a, expres sau tacit, la dreptul de a invoca rezilierea contractului de asigurare, dar manifestarea de voin�ă trebuie să fie neechivocă. 2.4.6. Producerea riscului. Plata indemniza�iei de asigurare 2.4.6.1. În ipoteza producerii riscului de deces, dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sumt mai mul�i beneficiari desemna�i, ace�tia din urmă au drepturi egale cu privire la indemniza�ia de asigurare. Dacă nu a operat o desemnare a beneficiarilor, mo�tenitorii legali împart indemniza�ia în conformitate cu cotele stabilite de legisla�ia succesorală. 2.4.6.2. Cuantumul indemniza�iei este stabilit de contractantul asigurării �i asigurător ca urmare a unui acord de voin�ă liber exprimat. Caracterul forfetar al asigurărilor de via�ă exprimă valabilitatea cumulului de indemniza�ii din perspectiva art. 38 alin.1 din Legea nr. 136/1995. Astfel, indemniza�ia de asigurare, independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurări sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea sa, precum �i de sumele primite de la al�i asigurători în temeiul altor contracte de asigurare. 2.4.6.3. Indemniza�ia de asigurare nu este datorează în următoarele cazuri: - riscul asigurat(riscul de via�ă sau de deces) nu se realizează; - riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de doi ani de la încheierea contractului de asigurare sau prin comterea cu inten�ie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevăzute în contractul de asigurare 2.4.6.4. Potrivit art. 38 alin.2 din Legea nr. 136/1995, creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească indemniza�ia de asigurare cuvenită beneficiarului sau mo�tenitorului legal, după caz. Practica asigurărilor a reliefat o serie de ipoteze speciale cu privire la:

63

- valorificarea drepturilor creditorilor contractantului asigurării împotriva beneficiarului; - valorificarea drepturilor ter�ilor mo�tenitori ai contractantului; - valorificarea drepturilor creditorilor beneficiarului. În prima ipoteză, aceasta valorificare se poate realiza prin exercitarea ac�iunii pauliene după producerea evenimentului asigurat �i plata indemniza�iei de asigurare. Prin exercitarea acestei ac�iuni se atacă stipula�ia în profitul ter�ului, nu contractul de asigurare. Condi�iile de intentare a ac�iunii pauliene sunt următoarele: crean�a să fie certă, lichidă, exigibilă, în principiu, anterioară actului atacat, plata primelor de asigurare să fi provocat insolvabilitatea debitorului, frauda debitorului contractant. Ac�iunea oblică nu poate fi exercitată pentru valorificarea dreptului de răscumpărare pentru considerent că dreptul de răscumpărare este un drept exclusiv personal al contractantului asigurării. În cea de-a doua ipoteză, mo�tenitorii rezervatari ai asiguratului pot solicita reduc�iunea liberalită�ii excesive, dacă indemniza�ia de asigurare revine mo�tenitorilor legali. În cea de-a treia ipoteză, creditorii beneficiarului pot formula ac�iunea oblică dacă stipula�ia are caracter oneros, nu �i dacă stipula�ia are caracter gratuit. Creditorii mo�tenitorilor legali ai asiguratului pot ataca pe cale pauliană refuzul de acordare a indemniza�iei numai dacă mo�tenitorul este insolvabil �i refuza o mo�tenire solvabilă cu privire la care are voca�ie succesorală. 3. Alte tipuri de contracte de asigurare de persoane Contractele de asigurare de persoane non-via�ă sunt grupate, de regulă în asigurări de medicale, asigurări de accidente �i asigurări de călătorie. Aceste contracte de asigurare se încheie pentru perioade scurte de timp. 3.1. Asigurări medicale Această formă de asigurare are drept scop acoperirea(totală sau par�ială) a costurilor de spitalizare, a costurilor de spitalizare. Riscul de deces nu este asigurat decât dacă s-a stipulat o clauză suplimentară în acest sens. Prima de asigurare se stabile�te în func�ie de profesia asiguratului, vârstă, sex �i alte criterii ce privesc persoana asiguratului. Suma asigurare plătite pot fi sume fixe sau forfetare.

64

Variante ale asigurărilor medicale sunt asigurarea medicală pentru boli incurabile, precum �i asigurarea medicală pentru interven�ii chirurgicale. 3.2. Asigurări de accidente Contractul de asigurare de accidente se poate încheia fie de persoane fizice, fie de persoane juridice �i este valabil pe teritoriul României, respectiv în străinătate. Acest tip de contract reprezintă o măsură de prevedere. Drept urmare, asiguratul are dreptul de a solicita plata sumei asigurate numai dacă evenimentul asigurat(accidentul) se produce în perioada de valabilitate a asigurării. No�iunea de “accident” include un eveniment imprevizibil a cărui sursă de apari�ie este exterioară asiguratului. 3.3. Asigurări de călătorie Prin acest tip de asigurare se acoperă riscurile reprezentate de accidentele sau îmbolnăvirile ce pot surveni în perioada contractuală pe percursul unei călătorii în România sau în străinătate. Îmbolnăvirea este acoperită prin asigurare NUMAI dacă nu este expresia manifestării unei boli cunoscute anterior plecării în călătorie �i pentru care s-au efectuat o serie de tratamente prescrise de cadrele medicale. Dacă accidentul se încadrează condi�iilor contractuale, asiguraătorul este obligat să ia toate măsurile de ajutor în privin�a persoanei asiguratului(inclusiv examinarea asiguratului la clinica stabilită chiar de asigurător).

Nota de curs nr. 9 Contractul de asigurare de răspundere civilă

65

Plan general 1. Aspecte generale �i introductive 2. Asigurarea facultativă de răspundere civilă 3. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse ter�ilor prin accidente de autovehicule(RCA) �i de tramvaie 1. Aspecte generale �i introductive 1.1. Contractul de asigurare de răspundere fa�ă de ter�i este contractul prin care se acoperă toate sumele de bani pe care asiguratul este obligat, potrivit dispozi�iilor legale, să le plătească pentru pagubele materiale sau pentru vătămările corporale produse de acesta din urmă unei ter�e persoane. În momentul încheierii contractului de asigurare, ter�a persoană păgubită este o persoană nedeterminată, dar este determinabilă în momentul în care asiguratul îi cauzează un prejudiciu. Prin no�iunea de “prejudiciu” în�elegem atât avarierea, distrugerea uner bunuri, căt �i vătămare corporală sau deces. Sunt acoperite prin asigurarea de răspundere: - despăgubirea pe care asiguratul trebuie să o plătească, potrivit dispozi�iilor legale, ter�ului ca urmare a vătămării corporale, decesului, avarierii sau distrugerii de bunuri; - cheltuielile efectuate de asigurat în procesul civil, cu acordul scris al asigurătorului, dacă a fost obligat la dezdăunare. 1.2. Practica asigurărilor a generat o multitudine diversă a contractelor de asigurare de răspundere. Cu titlu exemplificativ, pot fi identificate următoarele tipuri de asigurare de răspundere: - asigurare de răspundere a directorilor �i membrilor consiliului de administra�ie; Acest tip de asigurare acoperă răspunderea directorilor �i membrilor consiliului de administra�ie pentru erori �i neglijen�ă în activitatea de conducere a unei societă�i comerciale. - asigurarea de răspundere profesională a angajatorului; Acest tip de asigurare acoperă despăgubirile pe care angajatorul asigurat trebuie să le plătească unei ter�e persoane, angajat sau fost angajat al acestuia; - asigurare de răspundere profesională a liberului profesionist;

66

Acest tip de asigurare acoperă despăgubirile pe care asiguratul liber- profesionist(avocat, arhitect, medic etc.) trebuie să le plătească unui ter� ca urmare a prejudicierii acestuia prin exercitarea profesiei sale. - asigurare de răspundere profesională a producătorului; Acest tip de răspundere acoperă despăgubirile pe care producătorul trebuie să le plătească consumatorului pentru prejudiciile aduse prin intermediul mărfurilor puse la dispozi�ia acestuia din urmă. ;

2. Asigurarea facultativă de răspundere civilă 2.1. Acest tip de asigurare acoperă, la nivel principial, răspunderea persoanei ce cauzează prejudicii unui ter� prin fapta asiguratului sau persoanelor pentru care acesta răspunde. Ca natură juridică, asigurarea facultativă de răspundere civilă este o asigurare de daune. Pe cale de consecin�ă, regulile consacrate în materia asigurării de bunuri sunt valabile �i în această formă de asigurare. 2.2. Particularită�ile contractului de asigurare de răspundere civilă urmează a fi eviden�iate. 2.2.1. Asigurarea de răspundere civilă acoperă numai răspunderea asiguratului. Păr�ile pot conveni ca acest tip de asigurare să cuprindă �i răspunderea altor persoane indicate expres. Calitatea de asigurat o exclude pe cea de ter� păgubit. Pe cale de excep�ie, în ipoteza asigurării de răspundere civilă auto, asiguratul(proprietar al autovehiculului asigurat) este victimă a accidentului produs(autovehiculul era condus de o altă persoană). 2.2.2. Obiectul asigurării de răspundere civilă îl constituie, la nivel principial, răspunderea delictuală. Drept urmare, se impun a fi îndeplinire condi�iile răspunderii civile delictuale. Culpa asiguratului este o condi�ie pentru stabilirea �i acordarea indemniza�iei de asigurare. Dacă asiguratul sau beneficiarul asigurării săvâr�e�te fapta cu inten�ie, asigurătorul nu are obliga�ia de a plăti indemniza�ia de asigurare. Asigurarea de răspundere civilă acoperă atât răspunderea pentru fapra proprie, cât �i răspunderea pentru fapta altei persoane. 2.2.3. Suma asigurată nu este dependentă de o anumită valoare stabilită în momentul încheierii contractului de asigurare �i rămâne constantă pe întreaga perioadă a asigurării. Momentul în care se produce prejudiciul în patrimoniul ter�ului este relevant pentru stabilirea valorii acestuia.

67

Răspunderea asiguratului, stabilită în func�ie de cuantificarea valorii prejudiciului, nu are caracter nelimitat. Caracterul limitat al răspunderii asiguratului se determină prin stabilirea unor plafoane de garan�ie pentru fiecare eveniment asigurat sau pentru fiecare perioadă de asigurare. Dacă prejudiciul cauzat ter�ului depă�e�te plafonul de garan�ie, diferen�a este suportată chiar de asigurat. Aplicarea garan�iei în asigurarea de răspundere civilă este subordonată îndeplinirii unor condi�ii referitoare la accident(eveniment imprevizibil �i insurmontabil), mijloacele de prevenire, excluderea unor comportamente sau fapte. În practica asigurărilor, au fost identificate trei limitări în timp a garan�iei de răspundere civilă: - clauza claims made; Acordarea garan�iei de către asigurător este subordonată următoarelor două condi�ii: cauza generatoare a prejudiciului datează din perioada contractuală, pe de o parte, formularea reclama�iei de către victimă în perioada de delurare a contractului de asigurare, pe de altă parte. -clauza de garan�ie subsecventă; Prin acest tip de clauză se garantează faptele generatoare sau prejudiciul survenit(e) în timpul perioadei de validitate a contractului, victima formulând reclama�ie ulterior rezilierii contractului de asigurare. - clauza de garan�ie pentru trecut; Garan�ia este acordată în ipoteza cererilor de despăgubire formulate în perioada de validitate a contractului de asigurare, faptul generator sau prejudiciul însu�i fiind anterior producerii de efecte contractuale. 2.2.4. În ipoteza succesiunii asigurătorilor, continuitatea garan�iei este asigurată prin aplicaea principiului survenirii prejudiciului(occurrence basis). 2.2.5. Stabilirea despăgubirilor în asigurările de răspundere este guvernată de o serie de principii. Despăgubirile se stabilesc fie pe baza unei conven�ii încheiate între asigurător, asigurat �i ter�, fie pe judecătorească. În�elegerea dintre păr�i cu privire la stabilirea despăgubirilor ste exclusă dacă nu pot fi stabilite circumstan�ele producerii evenimentului asigurat, persoana rpspunzătoare de producerea pagubei, cuantumul aceteia pe de o parte, păgubitul formulează preten�ii de despăgubiri sub forma presta�iilor băne�ti periodice sau sub forma unei sumke globale, pe de altă parte. Despăgubirile nu pot depă�i nivelul limitelor de răspundere stabilite �i asumate prin poli�a de asigurare.

68

2.2.6. Ter�ul păgubit are un drept de op�iune, în sensil că fie o ac�iune directă împotriva asigurătorului(în limitele obliga�iilor ce-i revin potrivit contractului de asigurare), fie o ac�iune împotriva asiguratului răspunzător de producerea pagubei. Regulile stabilite de art. 42 din Legea nr. 136/1995 sunt clare. În ipoteza ac�iunii directe, asigurătorul plăte�te nemijlocit victimei despăgubirea. Ca urmare a acestei plă�i, asigurătorul se subrogă în drepturile asiguratului plătit �i exercită regresul împotriva celui răspunzător de producerea pagubei. În ipoteza ac�iunii formulate în contradictoriu cu asiguratul responsabil, prezen�a asigurătorului în proces este obligatorie pentru a formula apărări �i pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă. 3. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse ter�ilor prin accidente de autovehicule(RCA) �i de tramvaie 3.1. Temeiul legal al acestui tip de asigurare este reprezentat de art. 48-59 din Legea nr. 136/1995. Persoanele fizice �i juridice ce de�in autovehicule înmatriculate în România au obliga�ia de a le asigura pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României. Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate se consideră asigurate în condi�iile Legii nr. 136/1995 dacă este îndeplinită una din următoarele condi�ii: posedă documentele de asigurare valabile pe teritoriul României , pe de o parte, numărul de înmatriculare atestă existen�a asigurării potrivit conven�iei bilaterale încheiate între Biroul asigurătorilor de autovehicule din România �i Biroul asigurătorilor de autovehicule din �ara de origine. Regulile enun�ate mai sus nu sunt aplicabile persoanelor fizice �i juridice, pe timpul utilizării autovehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente. În aceste ipoteze se pot încheia contracte de asigurare facultativă. 3.1.1. Dovada contractului de asigurare RCA se face cu poli�a de asigurare, vigneta, documentul Cartea verde, precum �i cu documentele interna�ionale de asigurare de răspundere civilă a autovehiculelor eliberate de asigurătorii RCA din străinătate. 3.1.2. Contractul de asigurare RCA se încheie pe o perioadă determinată(anual sau semestrial). Acest contract con�ine men�iuni

69

referitoare la datele de identificare a păr�ilor, autovehiculului, perioada de valabilitate a asigurării, limita de acoperire, prima de asigurare. Cartea Verde trebuie să con�ină informa�ii cu privire la numărul de înmatriculare, perioada de valabilitate a asigurării plus o men�iune cu privire la care statele în care ar avea valabilitate acest document. 3.1.3. Datele statistice reprezintă temeiul stabilirii primelor de asigurare �i a limitelor de despăgubire. Tarifele de primă trebuie să îndeplinească o serie de condi�ii de publicitate îndeplinite prin diverse modalită�i: notificare adresată Comisiei adresată Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, publicare pe site-ul asigurătorului �i la sediul social al acestuia. 3.2. Răspunderea asigurătorului RCA. Domeniul de aplicare În prealabil, este util de subliniat faptul că accidentul cauzator de prejudicii ter�ei persoane conferă dreptul la despăgubiri dacă este stabilită răspunderea civilă a persoanei cuprinse în asigurare sau a unei persoane neidentificate. De asemenea, este util de subliniat că nu are importan�ă, în demersul de stabilire a răspunderii asigurătorului RCA, dacă răspunderea asiguratului are caracter obiectiv sau subiectiv, dacă accidentul s-a produs din culpa conducătorului autovehiculului, dacă persoanele prejudiciate sunt membrii familiei asiguratului, respectiv ai conducătorului auto . Asigurătorul este obligat să plătească despăgubiri indiferent de locul unde s-a produs accidentul de autovehicul(în timpul deplasării sau în timpul sta�ionării autovehicului asigurat). Asigurătorul RCA nu este obligat să plătească despăgubiri în anumite ipoteze, cum ar fi, cu titlu exemplificativ: prejudiciul este cauzat conducătorului autovehiculului răspunzător de producerea accidentului, dacă nu se face dovada valabilită�ii asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube cauzate ter�ilor prin accidente de autovehicule, la data producerii accidentului. 3.2.1. Ter�ul victimă are dreptul de a formula ac�iune directă împotriva asigurătorului. Sumele plătite ter�ului prejudiciat pot fi recuperate de asigurător de la persoana responsabilă de producerea pagubei prin mecanismul ac�iunii în regres. Ipotezele exercitării ac�iunii în regres(fundamentul răspunderii contractuale a asigurătorului) sunt următoarele: - accidentul a fost produs cu inten�ie;

70

- accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozi�iile legale privind circula�ia pe drumurile publice ca infrac�iuni săvâr�ite cu inten�ie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infrac�iuni săvâr�ite cu inten�ie; - accidentul a fost produs în timpul când autorul încearcă să se sustragă de la urmărire; - persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consim�ământul asiguratului. 3.2.2. Declan�area răspunderii asigurătorului RCA fa�ă de victima accidentului de circula�ie este subordonată îndeplinirii următoarelor condi�ii: - autovehiculul implicat în accident să fie identificat �i asigurat; - prin accident să să se cauzeze prejudicii bunurilor, integrită�ii corporale sau vie�ii unei ter�e persoane; - să se stabilească răspunderea civilă în sarcina unei anumite persoane, neavând importan�ă dacă această persoană este identificată sau nu, dacă este sau nu este persoana asigurată. 3.2.3. Răspunderea asigurătorului începe: - din momentul plă�ii primei de asigurare �i al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare(anterior a existat un contract de asigurare, asiguratul �i-a îndeplinit obliga�ia de plată cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a perioadei de asigurare anterioare); - după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare �i s-a eliberat documentul de asigurare(ipoteza în care persoanele nu aveau o asigurare RCA în momentul plă�ii); - din momentul plă�ii primei de asigurare �i al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autoriza�iei provizorii de circula�ie sau a înmatriculării sau înregistrării autovehiculului(ipoteza autovehiculelor comercializate ce urmează a fi înmatriculate/reînmatriculate, respectiv înregistrate/reînregistrate). Răspunderea asigurătorului încetează fie la ora 24 a ultimei zile de valabilitate înscrise în poli�a de asigurare RCA, fie înainte de această dată, anume la momentul redierii autovehiculului din eviden�a circula�iei. În ipoteza înstrăinării prin înscris sub semnătură privată a autovehiculului pentru care există o asigurare RCA, asigurarea încetează la data radierii din circula�ie a autovehiculului.

71

În ipoteza radierii din circula�ie a autovehiculului în perioada de asigurare ca urmare a încetării unui contractului de leasing, asigurarea încetează pe data expirării perioadei de asigurare înscrise în documente, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condi�ii: noul proprietar este utilizatorul prevăzut în documentele de asigurare, pe de o parte, prima de asigurare aferentă întregii perioade de asigurare a fost încasată integral, pe de altă parte. 3.2.4. În situa�ia coliziunii de autovehicule, răspunderea asigurătorului se stabile�te potrivit regulilor răspunderii civile delictuale �i regulilor specifice contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto. 3.3. Calitatea procesuală a asigurătorului în litigiile civile �i penale Potrivit art.54 alin.1 teza a II-a din Legea nr. 136/1995, în ipoteza stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obliga�iei acestuia, cu citarea obligatorie a persoanelor responsabile de producerea accidentului, în calitate de intervenien�i for�a�i. A�a cum se poate observa, în litigiul civil, asigurătorul are calitatea procesuală de pârât. Pozi�ia procesuală a asigurătorului în procesul penal nu este stabilită mod clar, neechivoc. Literatuta juridică română promovează fie solu�ia potrivit căreia asigurătorul are calitatea de parte responsabilă civilmente, fie solu�ia potrivit căreia asigurătorul are calitatea de asigurător, garant, asigurător-garant. Înalta Curte de Casa�ie �i Justi�ie, sec�ia penală, prin decizia nr. 461/2004 pronun�ată în dosarul nr. 2876/2003 a stabilit că asigurătorul în procesul penal are calitatea de asigurător de răspundere civilă pentru principalul considerent că, în materia asigurărilor, izvorul despăgubirii(producerea riscului) este contractual. 3.4. Ter�ul victimă a unui accident de circula�ie poate formula ac�iune în următoarele ipoteze: - numai în contradictoriu cu asigurătorul(asigurătorul îl poate chema în judecată pe asigurat în temeiul art.57 alin.1 C.pr.civilă); - numai în contradictoriu cu asiguratul sau cu persoana, conducător auto, responsabilă de producerea accidentului(pentru asigurarea opozabilită�ii hotărârii, asiguratul trebuie introdus în proces); asiguratul sau conducătorul

72

auto responsabil pot formula cerere de chemare în garan�ie a asigurătorului; Notă În condi�iile actualei solu�ii legislative, este controversată chestiunea formulării unei ac�iuni atât în contradictoriu cu asiguratul, cât �i în contradictoriu cu asigurătorul. Practica judiciară stabile�te obligarea în solidar a asigurătorului �i asiguratului solidar la plata despăgubirilor către ter�ul păgubit. De lege lata, citarea în proces a asigurătorului nu mai este obligatorie. 3.5. Regresul asigurătorului are caracter comercial pentru considerentul că asigurătorul are calitate de comerciant, iar asigurările sunt fapte de comer� obiective, dar �i subiective. 3.6. Stabilirea �i plata despăgubirilor În ipoteza asigurării de răspundere civilă, precum �i în ipoteza asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehucule, despăgubirea se stabile�te �i se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, conform art. 49 din Legea nr. 136/1995, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba sau prin hotărâre judecătorească. Potrvit art. 49 din sus-men�ionatul act normativ, asigurătorul acordă despăgubiri, în temeiul contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigura�ii răspund fa�ă de ter�e persoane păgubite prin accidente de autivehicule, precum �i tramvaie �i pentru cheltuielile făcute de asigura�i în procesul civil, potrivit: - legisla�iei în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul �i cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legisla�ia respectivă �i cel prevăzut în contractul de asigurare; - legisla�ia românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetă�eni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunită�ii Economice Europene, dacă nu există un birou na�ional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul. Despăgubirile acoperă sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubire �i cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces sau prin avarierea, respectiv distrugerea de bunuri.

73

În ipoteza vătămării corporale sau decesului, despăgubirile se acordă atât pentru persoanle aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cât �i pentru persoanele aflate în acel autovehicul, cu excep�ia conducătorului autovehiculului respectiv. În ipoteza avarierii sau distrugerii bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului ce a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în temeiul unui raport contractual existent cu proprietarul sau utilizatorul autovehiculului respectiv, precum �i dacă nu apar�ineau proprietarului, utilizatorului sau conducătorului autovehiculului răspunzător de producerea accidentului. 3.7. Fonduri de protec�ie Pot fi identificate două tipuri de protec�ie: - Fondul de protejare(garantare) a asigura�ilor(destinat plă�ilor de despăgubiri �i sume asigurate în caz de faliment a societă�ilor comerciale din domeniul asigurărilor); - Fondul de protec�ie a victimelor străzii(destinat protejării persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule supuse înmatriculării, precum �i de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau autovehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule). 3.8. Asigurarea de răspundere civilă în ipoteza pagubelor produse prin accidente de autovehicule cu valabilitate în afara teritoriului statului român În această ipoteză, este util de men�ionat rolul documentului denumit “Cartea Verde”. Cartea Verde este un document interna�ional de asigurare emis în numele biroului na�ional, în conformitate cu Recomandarea nr. 5 din 25 ianuarie 1949, adoptată de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice penru Europa a ONU. Aceste document con�ine o serie de men�iuni, cum ar fi cele referitoare la data emiterii, durata asigurării, numărul Căr�ii, numărului contractului de asigurare, �ărilor pe teritoriul cărora este valabil etc. Răspunderea societă�ii de asigurări începe din momentul ie�irii autovehiculului de pe teritoriul �ării respective �i încetează în momentul reinrării pe teritoriul respectivei �ări.

74

Nota de curs nr. 10 Contractul de asigurare de credit �i garan�ii

Plan general 1. Reglementare, concept, caractere juridice 2. Specificul elementelor esen�iale al contractului de asigurare de credit 3. Modalită�i clasice �i moderne de garantare a creditului 4. Ipoteza încheierii contractului de asigurare încheiat de debitor 5. Cau�iunea directă 1. Reglementare, concept, caractere juridice 1.1. Reglementarea contractului de asigurare de credit este reprezentată de art.441 �i art.442 din Legea nr. 136/1995. Pe plan comunitar, pot fi identificate următoarele: Directivele din 24 iulie 1973 privind coordonarea condi�iilor de acces, pe de o parte, stabilirea sediului social al unei societă�i de asigurare, pe de altă parte, Directivele din 18 iunie 1992 �i 10 noiembrie 1992, Recomandarea Comisiei Europene privind termenele de plată în tranzac�iile comerciale, 30 noiembrie 1994. Conceptualizarea contractului de asigurare de credit se poate efectua atât prin raportare la obiectul acestuia(a), cât �i prin raportare la defini�a standard a contractului de asigurare, dar sub rezerva luării în considerare a particularită�ilor acestui contract special(b). a. Asigurarea de credit �i garan�ii are ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generală, de credit de export(excluzând pe cele reglementate de legisla�ia specială), de vânzare cu plata pre�ului în rate, de credit ipotecar, de credit agricol, precum �i de garan�ii directe sau indirecte. b. Contractul de asigurare de credit este contractul prin care asigurătorul se obligă să îl despăgubească pe asigurat pentru prejudiciul suferit în ipoteza survenirii insolvabilită�ii debitorului său, asiguratul obligându-se să plătească prima de asigurare.

75

1.2. Contractul de asigurări de credit �i garan�ii este un contract: - de asigurare de daune; -aleatoriu; -oneros �i intuituu personae. 2. Specificul elementelor esen�iale al contractului de asigurare de credit 2. 1. De regulă, creditorul încheie, în calitate de asigurat, acest tip de contract de asigurare. Creditorul asigurat este �i beneficiarul asigurării. Calitate de asigurat poate avea �i debitorul. Obiectul acestei asigurări este propria insolvabilitate. Dacă debitorul are dublă calitate(asigurat �i contractantul asigurării), păr�ile contractului de asigurare de credit �i garan�ii pot conveni ca indemniza�ia să fie plătită de asigurător direct creditorului. În situa�ia în care debitorul este contractantul asigurării, respectivul contract de asigurare se încheie în contul creditorului. Consecin�a este că indemniza�ia de asigurare se plăte�te de asigurător direct creditorului(titular al interesului asigurabil în momentul plă�ii). Din folosirea metodei în demersul de evaluare a riscurilor de credit, precum �i a riscului la subscrierea unei garan�ii trebuie să rezulte îndeplinirea de către asigurat a condi�iilor necesare pentru inciden�a răspunderii asigurătorului. În ipoteza încheierii unui contract de asigurare directă de credit �i garan�ii prin care s-a convenit acoperirea riscului neplă�ii de către un debitor al asiguratului pentru un credit acordat acestuia, asigurătorul nu este în măsură să condi�ioneze acordarea indemniza�iei de asigurare de începerea ac�iunii de recuperare a prejudiciului, inclusiv prin executare silită, de la respectivul debitor. 2.2. Contractul de asigurare de credit se încheie de asigurat fie cu privire la întreaga activitate, fie cu privire la o frac�iune din aceasta. Acest tip de asigurare acoperă categoria riscurilor comerciale normale, fiind excluse riscurile decurgând din evenimente imprezibile �i insurmontabile(de exemplu, calamită�i naturale). Valoarea creditelor asiguratului poate fi apreciată de asigurător având drept reper declara�ia(declara�ia de aliment) pe care o face asiguratul la încheierea actui tip de contract. 2.2.1. Contractul de asigurare de credit se încheie pentru o perioadă determinată. Durata contractuală poate varia de la 1 an la câ�iva ani. 2.2.2. Riscul asigurat nu este un risc “static”, ci un risc în permanentă evolu�ie. Drept urmare, asigurătorul �i asiguratul monitorizează permanent

76

riscul asigurat. Asiguratul(creditor) are obliga�ia de a aduce la cuno�tin�a asigurătorului orice întârziere a executării obliga�iilor debitorului, precum �i orice amânare a executării obliga�iilor acestuia din urmă. 2.2.3. Asigurătorul preia riscuri determinate de calitatea clientului(nedenumit sau denumit). În ipoteza clien�ilor debitori nedenumi�i, asigurătorul acoperă, din oficiu, o anumită limită a crean�elor, fără a fi nevoie de consim�ământul asiguratului. Dacă limita “nedenumit” este depă�ită de valoarea creditului acordat, este obligatorie ob�inerea consim�ământului asigurătorului. 2.3. Neplata unei crean�e la scaden�ă nu generează un prejudiciu definitiv, ci nedefinitiv. Ra�iunea constă în faptul că o crean�ă neplătită la scaden�ă nu este o crean�ă definitiv pierdută. În ipoteza contractului de asigurare de credit, prejudiciul, de�i nedefinitiv, antrenează inciden�a garan�iei. Pe cale de consecin�ă, asiguratul prime�te indemniza�ia de asigurare la momentul scaden�ei, dacă debitorul asuguratului nu-�i execută obliga�ia de plată. Neplata crean�ei la scaden�ă capătă caracter definitiv, generând un prejudiciu definitiv daă, în condi�iile poli�ei de asigurare, este nesocotit interesul asigurat. Notă Prejudiciul este nedefinitiv în momentul plă�ii indemniza�iei de asigurare �i în ipoteza contractului de asigurare de răspundere civilă, respectiv ipoteza contractului de asigurare de bunuri, dacă a fost stabilită răspunderea ter�ului în producerea prejudiciului �i este posibilă exercitarea ac�iunii în regres. 2.4. De�i neplata crean�ei nu trebuie să fie definitivă pentru a determina indemnizarea asiguratului-creditor, cerin�a interesului asigurabil î�i păstrează caracterul esen�ial �i în materia contractului de asigurare de credit. Particularitatea interesului asigurabil constă în faptul că, de�i prejudiciul nu este definitiv, acordarea indemniza�iei de asigurare celui ce are interes asigurabil este limitată de aplicarea principiului indemnitar. 2.5. Stabilirea �i plata primei de asigurare prezintă o serie de particularită�i. În primul rând, prima de asigurare se stabile�te având în vedere statistica actuarială, precum �i cifra de afaceri a asiguratului-

77

creditor(inclusiv declara�ia lunară formulată de asigurat cu privire la realizarea cifrei de afaceri, declara�ie denumita declara�ie de aliment). În al doilea rând, este avut în vedere perioada de timp pentru care s-a încheiat respectivul contract de asigurare de credit. Prima de asigurare se poate plăti fie anual, sub forma unei prime minime, indiferent de cuantumul cifrei de afaceri realizate, fie trimestrial, sub forma unei prime forfetare raportate la cuantumul respectivei cifer de afaceri a asiguratului. 2.6. Indemniza�ia pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare acoperă daune efectivă, profitul nerealizat, cheltuielile generale, respectiv cheltuielile ce decurg direct sau indirect din producerea riscului asigurat. Cu toate acestea, în materia contractului de asigurare de credit NU se aplică principiul reparării integrale a prejudiciului. Indemnizarea par�ială este determinată de: - aplicarea sistemului fran�izei; Fran�iza corespunde prejudiciilor normale, previzibile �i inevitabile din activitatea asiguratului, dar neasigurabile. Prejudiciile imprevizibile ce depă�esc limita normală sunt acoperite de asigurător. Altfel spus, în limita fran�izei, asiguratul este propriul asigurător. O variantă independentă, dar similară fran�izei este sistemul descoperirii obligatorii. Potrivit acestui din urmă sistem, un anumit procent din prejudiciu este suportat de asigurat. - stabilirea unui maxim al acoperiirii pentru fiecare client în parte. Asigurătorul nu va plăti indemniza�ia de asigurare pentru crean�ele ce depă�esc acest maxim. Modalitatea de plată a crean�elor neplătite este specifică regulii propor�ionalită�ii. Cu privire la cota-parte de risc ce rămâne în sarcina asiguratului, este interzisă încheierea unui contract de coasigurare. Subrogarea asigurătorului în drepturile asiguratului este condi�ionată de plata indemniza�iei de asigurare de către asigurător. Notă Asigurarea creditelor de export este guvernată de Legea nr. 96/2000 privind organizarea �i func�ionarea Băncii de export-Import a României EXIMBANK- S.A. �i instrumentele specifice de sus�inere a comer�ului exterior, astfel cum a fost republicată în M.Of., Partea I, nr. 260/2007. Potrivit art. 2 lit.f, g, h, această societate bancară are ca obiective generale ale activită�ii, asigurarea �i reasigurarea creditelor de export pe termen scurt, mediu �i lung împotriva riscurilor comerciale �i de �ară, asigurarea �i reasigurarea persoanelor juridice române pentru investi�ii în străinătate,

78

precum �i asigurarea �i reasigurarea creditelor destinate realizării de bunuri �i servicii pentru export.

3. Modalită�i clasice �i moderne de garantare a creditului 3.1. Modalită�ile tradi�ionale de garantare a creditului sunt: - asigurarea-aval; Dacă la data scaden�ei crean�a este neplătită de către debitorul asiguratului, asigurătorul plăte�te asiguratului-creditor indemniza�ia de asigurare. Asigurătorul suportă cheltuielile viitoare de recuperare a crean�ei neplătite la scaden�ă. - asigurarea-insolvabilitate; Asigurătorul plăte�te asiguratului-creditor indemniza�ia de asigurare dacă debitorului acestuia din urmă este insolvabil. Insolven�a nu trebuie confundată cu insolvabilitatea. Este incidentă ipoteza insolven�ei dacă patrimoniul debitorului asiguratului-creditor se caracterizează prin insuficien�a fondurilor băne�ti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Este incidentă ipoteza insolvabilită�ii dacă debitorul asiguratului-creditor este incapabil de a-�i executa obliga�iile asumate atât din lipsa fondurilor băne�ti, cât �i din lipsa bunurilor din care să fie satisfăcute crean�ele creditorilor. - asigurarea creditului cu termen de păsuire; Dacă la data scaden�ei crean�a este neplătită de către debitorul asiguratului, asigurătorul nu plăte�te asiguratului-creditor indemniza�ia de asigurare. O astfel de plată se va efectua la expirarea termenului de păsuire. Ca urmare a expirării respectivului termen de păsuire, insolvabilitatea debitorului asiguratului-creditor se prezumă. 3.2. Modalitatea modernă de garantare a creditului este reprezentată de asigurarea-exces. Acest tip de asigurare acoperă riscurile mari �i grave(riscul de insolvabilitate) la care sunt expu�i asigura�ii a căro cifră de afaceri este semnificativă. Particularită�ile asigurării-exces sunt următoarele: - prima de asigurare este prestabilită �i plătibilă în avans, anume din momentul semnării poli�ei de asigurare; - riscurile sunt gestionate de asigurat, iar asigurătorul recunoa�te această prerogativă; Consecin�a acestei autogestionări rezidă în faptul că poli�a de asigurare are un caracter strict personal. Totodată, asigurătorul are dreptul de

79

80

a i se comunica, cu regularitate, aspecte referitoare la activitatea comercială a asiguratului.

- acoperirea colectivă a riscului de insolvabilitate prin aplicarea fran�izei

individual relative; Acest tip de asigurare acoperă riscul de insolvabilitate determinat de un sinistru ce depă�e�te o anumită valoare. Acest tip de fran�iză este individual relativă �i se aplică fiecărui debitor în parte. - stabilirea unei fran�ize anuale globale. Până la valoarea fran�izei globale din cursul unui an, asiguratul este propriul său asigurător. Dacă prejudiciul depă�e�te nivelul fran�izei globale, asigurătorul va plăti indemniza�ia de asigurare.