]floo

Nimeni nu credea in adevarul cuvintelor lui Martin

Pemberton; stilul lui patirnag ori poate felul lui de a fi prea chi-

nuit il inpiedicau sa vofteasca limpede. De aici poate si atracfiape carc o exercita asupra femeilor - acestea vedeau in el un felde poet; desi, daca ar fi sa fim sinced, Martin era lnainte de toate

un critic, un critic al viegii lui pi al vremurilor. Asa se face ca,

anmci cind s-a p;mit sa spuna ca tatal sau era inca in viaF, aceia

dintre noi care l-am auzit Si care stiam despre cine vorbeste amqezut ca este doar modul lui de a spune ca raul nu moare nicio-datA

in vtemea rceai Telegnm se baza mult pe mrmca ziaristilorcolaboratori. Eu, unul, eram vegnic ln cautare de gazetari pri-cepufi Si aveam in permanenta o mina de oameni la indemha,in caz de nevoie. Dinte tofi, Martin Pemhon se dovedise a ficel mai bun, degi nu i-a$ h spus-o niciodata in faF. Nu ma pur-tam cu el aldel decft o faceam cu ceilalli. Efim ironic penfu ca

asta se astepta de la mine. Faceam poante ca sa fiu citat princirciumi $i enm deshrl de corect penffu ca a$a era felul meu. Dareram exigent si voiam ca toti sA scrie intr-un mod cu care sa fiude acord... acord pe carel mormaiam ln barb6 atunci clnd eracazul, dacl eta cazul.

Nici una dintre metodele mele nu a avut un mare efectasupra lui Martin Pemberton. Era un tip tinar, disffat Si cu toane

gi era lesne de vazut ca pentu el bvaragia propriei minli ii era

mai de pret declt tovdrAgia semenilor. Ochii lui de un cenusiu

deschis se mareau spasmodic la cel mai mic stimul. igi arcuia

spdncenele, se incrunta 9i pentru o clipa ili lasa impresia ca

E. L. Doctorow

patrundea cu pdvirea dincolo de imediat, adinc in miezul lumii.Suferea de un preaplin de sensibilitate _ 9i lasa impresia ca traiala un nivel arit de dincolo de obignuit, i""it i; p*r";;;i;simqeai cum te estornpai, deveneai congdent de prop"" ;';;ciune 5i imposn'a ca persoana" Colaborato* ,r, ;;;; :;turiroase de nervozirate. caci o piine. n" i

"rr. ;;,r"g;;;,

dar Mafiin nu se lasa intimidat. era conptiem de cit de birelcria5i opiniile mele il lasau intotdeauna rec€. Chiar Si numai a6t erasuhcient ca sal deosebeasca de ceilalfi colaboratori.

^ Era plapind, cu un obraz osos, bine ras, si un par blond si rar.Avea un,mers feapan, ca de persoana mult mai inata. Merge;pe Broadway puftind pe umeri o manta grea, din armata unio-nista, deschisa la nasturi $i fluturind in u._u f.i

"u o p"i"Ja.

Martin facea parte din acea genenlie postbelica pen&u care mare_ria.lele razboiului devenisera ironice obiecre de ana sau moda. Elsi prietenii lui alcahriau grupuscule sociale pline de sarcasm.Odata afirmase ca razboiul nu fusrebeli,ciintredouas",;;;;;::"r::l1"T"T;lH.i:ria sa revina tot unei confederadi. Eu ma numar printle cei pen-fu care Abe Lincoln ramine intruchipare" id"iid" p*;l;;;,asajncit e lesne de inFles cum am primit o asrfel de remarca. Eaoevarat insa ca.ma incita concepnrl de viala ain spatele ei. La

;ffiT::"ffi ;:,1,L:*'"n" totur rericit de civitizalia

. ., hietenul cel mai apropiar al lui Martin era un anist, un indi_

::,1-. :,^:"A"5nr pe nume Hary wheetwrighr, care, arunci

;;:::l.TT-lr:r"ele bosare penbu comenzi de pornere, isillctsca suDlecF dmtre veteranij de razboi mutiJagi, cLrle5i de pe

l1i3:_1: ":* infirmitafi le picra cu o minufoasa arenrie .-enru mrne, des€nele tui Wheelwright e.au "gulele

.e"en"iilo,l -cronicilor

culturale scrise de Martin, usturatoare, Oa Uininformate, Cit despre rnine, antenele mele de ziarist elau innaxima alerta. Sufletul ora$ului a fost dintotdeauna subiectul

LABIRINTUL APELOR

meu predilect 9i era un suflet torturat, carq, se rasucea Si se

rastuma, se facea si se desficea incontinuu, inchizindu-se in sine

9i deschizindu-se in afara ca un nor spulberat de vinnui. Acegti

tineri alcatuiau o generalie circumspecta, golita de ituzii... revo-lutionari in felul lor... degi probabil ca erau prea vulnerabili ca

sa implineasca weodata ceva. Era evidenta sfidarea cu care

Martin se supunea exigentelor vietii Si timpudlor sale... cu toate

cA nu te puteai abfine sa nu !e infebi cit timp avea sa mai poata

continua ln felul asta.

Nu-mi $atea in obicei sa ma intercsez de mediul din carc-miproveneau colaboratodi. Dar in cazul asta nu avslm cum sa nu

Stiu. Martin provenea din lumea banilor. Tatil stru fusese

raposafirl, binecunoscuhrl Augustus Pemberton, cel care a facut

atitea la viata lui clt sa aiba din ce sa-5i rusineze si sa-$i

umileasca mai multe generalii de urmaSi. Averea gi-o cladise lntirnpul razboiului, aprovizionind Armata Nordului cu cizme care

se desfaceau din incheieturi, paturi carc se topeau in ploaie, cor-turi care se sfitiau la colfuri !i postav de uniforme din care

curgea vopseaua, Numele generic pe care-l foloseam penfiu ast-

fel de marfuri era cel de ,,clrpeala". Dar negustoda de,pirpeald'n-a fost cel mai rau dinFe pAcatele batrinului. Partea cea maimare din averea lui Augustus Pemberton prcvenise din come4ul

cu Sclavi. O sa ziceli, probabil, ca dpul asta de negol era apana-jul exclusiv al porturilor din sud, dar vi asigur ca Augustus $i-acpndus afacerea dirert din New York - chiar si dupa inceperea

razboiului, pina prin anii '60. Lucra in combinatie cu niste por-

tughezi, specialisti in acest negot. Ridicau ancora chiar de aici,

de pe Fulton Street, cu destinafia Africa, iar de acolo traversau

inapoi oceanul pina in Cuba, unde incarcffura era vindutaplantafiilor de testie de zahar. Navele erau apoi sabordate, caci

nimic nu mai putea scoate duhoarea pestilenliala din calA.

Profinrrile de pe urma yinzarilor erau insa aft de mari, incit isipermiteau sa cumperc o alta nava. $i dupa asta o alta Si tot ass"

l0 E. L. Doctorow

Acesta fusese deci tatil lui Martin gi era de intreles de ce fiulunui astfel de parinte ar alege, ca pe un fel de penitenF, viafaplina de privaliuni a unui colabontor de ziar. Martin gtiuse totce facuse batdnul Si inca de tinaf aranjase sa fie dezmostenit -in ce mod, v4i afla in cuind. Dar pina ah.nci weau sa fac o pre-

cizare. Ca sa poata face come4 cu sclavi direct din New York,Augustus Pemberton trebuie sa fi mituit inteaga adminishatie

a portului. Calele unui vas de sclavi sint as$el compartimentate

incit sa permin incarcarea unui numtu cit mai mare de fiinfeomenegti. Nu e loc sa stai in picioare - Si nimeni n-ar fi putut sa

urce la bordul unui asemenea vas fi sa nu $tie ce este, De aceea,

nu-i de mirare ca la moartea lui Augustus Pemberton, suveniain 1869, dupa o indelungatd suferinla, la funeraliile organizate

la biserica St. James Episcopal, pe Laight SteeE au fost Fezenfiprincipalii dernnitari ai ora$dui, in frunte cu insuSi Boss Tweed,

9i cu tofi membrii Cercului - revizorul, primarul, mai multijudectrtori, zeci de escroci de pe Wall Sfeet... - si toat€ cotidie-

nele, inclusiv Te.legram, au publicat in paginile lor necrologurielogioase la adresa defilnch. ui. O, Manhattan al meu! Uriagele

stele de piaha ale Podului Brooklyn se inil{au pe ambele maluriale riului. Nu hecea o ola Si-n port intrau glepuri, nave pogtale

9i cargoboturi. Debarcaderele gemeau sub greutatea lazilor, a

butoaielor gi a baloturilor de marfuri aduse din toate colfurilelurnii. De oriunde m-a5 fi aflat puteam jura ca. auzeam ciniecultelegmfinui prin fue. Spre sfirgitnl zilei, la Busa, facanitul benzii

de telegraf umplea aerul asemenea cintecului greierilor la apus

Eram in perioada de dupi razboi. Unicul loc unde umanitatea nu

e hcatusaB in istorie este in Rai, in Raiul cel lipsit de eveni-

mente,

N-am spus niciodata desge mine ca a$ fi un clarvAzator, daimi amintesc ce am simtit cu mulfi ani in urma, la moartea

presedintelui Lincoln. Va hebui sa ma credefi ci Si asta, ca tdceea ce va relatez, i$i are locul in povestirca de faF. I-au pulrr

LABIRINTUL APELOR

catafalcul in sus pe Broadway pina in dreptul depoului de cale

ferata 5i, timp de citeva saptarnini dupa aceea, zdrenlele 9i figiile

de muselina neagd de doliu au continuat sa fluturc in feresfte

de-a lungul drumului, iar faladele cladidlor fi obloanele

pravaliilor 9i ale restaurantelor au ramas patate si shopite cu

vopsea neagrd. Oragul era nefiresc de incremenit. Nu reuseam

sa ne regasim. Veteranii de lazboi care cergeau in fa{a magazi-

nului lui A. T. Stewart au vzut o ploaie de monede cazind incutiile lor de tabla.

Dar eu imi cuno$team orasul Si a$teptam ce avea sa urmeze,

Tonul vocilor era ridicat. Discursurile erau tipate, cuvintele

fsneau ca gloaplele din presele noastre de tipar cu cilhdri dubli.

Eu insumi am consemnat nrlburirile de strada izbucnite atunci

chd prctul faLinii a crescut de la sapte la douazeci de dolari

hiul Am alergat in urma bandelor de ucigasi inannad carc s-au

cirit cu armata pe strazi ii au incendiat Azilul pentru Orfanii& Culoare atunci clnd s-a ordonat mobilizarea. Am vazut

$le intre bandele rivale 9i am fost pe Eighth Avenue cind

kkrii i-au alacat pe oranjiSti in tirnpul defiIarii. Eu sint pen-

- fuocralie, dar va spun ca am trait clipe in omgul asta care

t- b.[ sa rcglet pacea nivelatoare a regilor... seninatatea care

* o pbcaciunile si reverenlele facub in lumina orbitoare a

-iircgale.$T &i ca exista o hnalitate ascrmsa in moartea pregedin-

- li(rh, dar care era aceasta, nu puteam spune. O anume

siala. nedefinita inca, trebuia sa incolteasca si sa se

t mmintrll lui. Dar la vremea aceea nu-mi inchi-ca e'sra voinja avea sa se implineasca tocmai prin

-r oolabordtor, cu mantaua lui unionista, grea ca

r- s-a aJlat in biroul meu inft-o dupd-amiazi plo-gtind in picioare sa-i citesc articolul. Nu stiud- i[odeauna se lntimpla sa ploua atunci cind

1l

h ziua aceea insa... in ziua aceea arata jalnic.

12 E. L. Doctorow

Pantalonii ii erau rup;i gi murdari de noroi, iar obrazul slab ii era

zgiriat si purta urme de lovituri. Cemeala cursese din pricinaploii, iar paginile erau stropite ii patate cu ceea ce parea a fisinge. Articolul insa era o alta cronica biciuitoare, excelent

scrisa, prea buna pentru cititorii ziarului felegram.

- Un amarit Si-a sacrificat un an din viala ca sa scrie cartea

asia, am zis.

- Iar eu mi-am sacrificat o zi din viati ca sa o citesc.

- Ar trebui sa menlionam asta lntr-o noa de subsol. Inleli-ghalia acestui mare ora$ ifi va ramine recunoscatoare ci i-ai sal-

vat de la un alt roman de Pierce Graham.* Nu exista intelighenlie in acest oras, zise Ma:tin

Pemberton. Nu exista decit minigtri $i directori de ziare.

Trccu in spat€le meu si privi afara pe fereasffi- Bircul dadea

sprc Printing House Square. Pioaia curgea 5iroaie pe geam gi otce se vedea dincolo, niarea de umbrele negre, tlamvaiele hase

de cai, diligenlele irnpotsnolile, s€ miscau ca sub apa.

- Daca vrei un articol favorabil, de ce nu-mi dai ceva ca

lurnea de citit?'zise Martin. Da-mi ceva pentru articold de fond-

Am sA Stiu sa-mi arAt recunogtinla.

- Ma indoiesc ca aga ceva este posibil. Tu urAgti absoluttotul. Opulenla opiniilor tale e invers propo4ionala cu stareagarderobei. Spune-ni ce ai plfit Pemb€rton. Te-ai ciocnit de unEen? Sau n-ar trebui sa lntreb?

Nu mi-a raspuns imediat. Apoi, cu vocea sa subgirc, MartinPembcrton a zis:

- Traieste.

- Cin€ trAiegte?

- Tatal meu, Augustus Pemberton. E in viafa. Traie$te.

Scot aceasti scena dintr-un Sir de momente precise care au

alcatuit ziua mea de lucru in redaclie. O secunda mai tirziu,ducind ln mina o chitania pentru casierie, Martin PembertonpaHsise bircul, articolul lui era deja ln &um spre zelirie, iar eu

LABIRINTUL APELOR 13

ceutam sa inchid subiechrl. Nu-mi gasesc nici o vina inrcbarea

mea primise un rasPuns ocolit.. ca 9i cum ceea ce palise Martin

capata sens numai in masura in care provoca o judecata morala

din partea lui. Eu am interpretat cuYintele lui ca pe o metafora'

ca pe un mod poetic de a caracteriza orasul blestemat pe care

nicieu $ nici el nu-l iubeam, dar pe care nici unul dinus noi nu-l

puba parasi.

LABIRINTUL APELOR

Va rcamintesc ca William Marcy Tweed a condus oragul ca

nimeni altut inaintea lui. A fost un Mesia al Politicienilor de

circumscriplie, intruchiparea in fapt a tuturor ideilor lor despre

demoffalie. i9i avea propriii lui judecaltori in tribunalele statu-

lui, propriul primar, Oakey Hall, 9i chiar propriul guvemator'

John Hoffman din Albany. Avea un avocat, Sweeny' in postul

de hezorier ca sa-i suPravegheze pe judecatori 9i il avea pe

Slippery Dick Connolly, care manevra registrele contabile in

calitate de revizor. Acegtia erau membrii Cercului ln rest' poate

ca existau zece mii de oameni care depindeau de damicia lui

Tweed. Dadea de lucru la imigranfi, iar acegtia umpleau umele

cu voturi pentru,el

Tweed era dircctor la difedte banci si totodata Proprietarul

unor pa4i din companiite de gaze, de omnibuze 5i ffamvaie' al

preselor tipografice ale orasului si al carierei de unde se scotea

maxrnura folosita la constuctrile Publice'

Oricine facea afac.eri cu oraSul - fi.ecare comisionar, timplar

ori cogar, fiecare fumi.zor ori producator - tlebuia sa PlabascA

de la cincisprezece la cincizeci la suta din costul nanzac;iei pen-

tru membrii Cercului. Oricine voia o slujba, de la administra-

toml de icoala la comisarul de polilie, era nevoit sa-i plaeasca

lui Boss Tweed o anumiB sumtr in aYans 9i apoi un procent per-

manent din salariu.

$tiu ce gindesc oamenii. generaliei voashe Voi aveli

masinile voastre, telefoanele voastre, luminile voasfie electrice "

$i va ginditi in urma la Boss Tweed cu afecfiune, ca la un farsor

genial, unul dintre legendarii escroci ai vechiului New York Dar

ceea ce a facut el a fost criminal in cel mai achral s€ns al cuvintu-

lui. Criminat Pe fata. Puted oare sa inplegeti puterea lui fara

limite, frica pe care o inspira? Pute$ oare sa va imaginali cum

era sa traiesti inh-un oras de tilhari, zgomotos in dezmembrarea

lui, intr-un ora$ in declin, intr-o societate care nu avea de la el

decft numele? Ce gi-a Putut sPune Martin Pemb€fton cind, baiat

l5

Pri

Asta se intimpla prin aprilie 1871. De atunci l-am mai vazut

o singura data pe Martin Pemberton, dupa care a disparut.

inainte de a disparea insa, a mai informat cel putin doua

persoane - pe Emily Tisdale 9i pe Charles Grimshaw, pastorul

de la Sr James care-l elogiase in discunul sau funerar pe batsin -ca Augustus Pemberton era in viaF. Pe atunci, desigur, nu

aveam cum sa stiu. Domnisoara Tisdale era logodnica luiMartin, deSi mi-a fost greu sa cred ca el ar h renunFt la

dezldntuidle sale sufletesti pentu pacea unei casabrii. Cu pre-

supunerea asta nu picasem prea departe de adevar: duPa ciE se

parea, legatura lui cu domnisoara Tisdale Fecea prin momente

dificile, iar logodna lor, daca logodna era,.se afla foarte mult sub

s€ruul intebarii.intr-o anumita masura, atit ea, cit si reverendul Grimshaw, au

banuil., ca !i mine, ca afimalia lui Martin nu hebuia luata ad

,lifferam. Domnisoara Tisdale era atit de obisnuita cu teatralis-

mele lui Martin, incit lua acest surprinzator exemplu ca pe o

dovada in plus ca temerile ei in legatua cu rela$a lor erau inte-

meiate. Grimshaw, mergind si mai departe, considera, ca

sanatatea mintala a lui Martin era gubrezita. Spre deosebire de

ei hsa, eu mi-am spus ca Augustus Pemb€rton era, inaintc de

orice, un demn reprezentant al epocii. Daca v-ati putea inchipui

numai cum era viafa in ora5ul nostru... Cei de felul lui Augustus

Pemberton erau susfinuli de o inseaga cultura.

Aici pagim in sfera vielii publice - domeniul cel mai banal

5i cel mai comun: domeniul stirilor de ziar. Domeniul meu.

E. L. Doctorow

fiind, a descoperit treptat care erau originile averii tatalui sau?Ca era, fara indoiala, copilul acestui ora5. Atunci cind spunea cuivoia sal auda ca tatal sau, Augustus, em inca h viala, el vo$easerios. Voia sA spuna cA-l vazuse calatorind intr_o ditigentapublica pe Broadway. Neintelegindu-l de la inceput, mi-a fostdat sa descopar adevarul adinc din miezul faptelor, desi nu amrealizat peste ce dadusem decit dupA ce totul s-a isprivit.

A fost unul dinte acele momente de revelafie intuitiva carene ramin suspendate undeva in minte, pina cind redescoperimacela5i adevar mergind pe caile obignuire ale cunoarterii.

Toate acestea reprezinta o digresiune, sint de acord. Dar esteimportant sa stili cine este cel care va relateaza aceasnintimplare. Eu mi-am peFecut viala in lumea ziaristicii, aceaactivitate umana care consemneaza isloria colecdve a noasta, atuturor. il cunosteam personal pe Boss Tweed, l-am urmirit anide zile. Am concediat mai mulli ziaristi mituiti de el. pe cei pecare nu-i putea mitui ii intimida. Toata lumea stia de ce era instare, dar nimeni nu-l putea atinge. Intra intr-un rcstar.rant incon_juat de acolili si ii puteai simti fo4a la modul foarte concret--.ca pe o comprimare brusctr a aerului. Eru un nenorocit de dcalosrogcovan, mare gi masiv, care cintarea aproape o suta cincizecide kilograme. Era chel, cu o barba roSie gi o sclipire juciuga inochii sai albaptri. Dadea de baut Si platea mesele. Dar in aceleclipe rare cind nu era nici o mina de strins gi nici un toast deliqut, scliphea din ochi i se stingea gi te trezeai privind in sufle_tul unui strlbatic.

Puteti crede cA traid timpuri modeme, aici gi acum, daraceasta-i iluzia necesara pe care $i-o creeaza fiecare epoca. Noinu am trait ca $i cum am fi pregatit epoca voastra. Nu a edstatnimic desuet sau pitoresc la noi. Va asigur eu, New york_ul dedupa nzboi a fost mai meator, mai ucigator, mai genial decit esreacum, Rotativele noastre aruncau pe piafa cincisprezece,douazeci de mii de ziare la un preg de cifiva banud. Uriase

I-ABTRINTUL APELOR

motoare cu aburi puneau in funcliune mori 5i fabriii. Noaptea,

stlazile emu luminate de felinare cu gaz. Eram de Eei sfertud de

secol in Revolutia Industriala.

Ca oameni, pncticam excesul. Excesul in toate - placere,

afisare vulgan, fiuda nesfirsita ii moarte. Copiii vagabonzi

dormeau pe stazi. Culesul de zdrenle era o profesiune. O clasa

hrfasa de noi imbogadli inflorca izbitor pe un fimdal de mizerie

in masa. Afara, la marginea oragului, de-a lungul lui North

River, in Washington Heights sau pe insulele de pe East River,

in spatele zidurilor de piaba $i al gardurilor vii cu albu$ti inalfi,

erau institutele noastre de caritate, orfelinatele, azilurile de

nebmi, caminele pentru samci, scolile pentu surdomufi si cas€le

pentru tirfele pocaite. Toate alcatuiau un soi de Ringstrasse, un

fel de cenhra pentru respectabila noastra civilizalie.

Walt Whitrnan era bardul omsului, prinhe altele, $i nu era

chiar atit de necunoscut. Obisnuia sa mearga imbracat marina-

re$te, cu o haina si o boneta de matoz. Un oficiant, un cinmref

de ode, chiar daci, dupa parerea mea, putin cam nebun in ceea

ce liuda. Dar undeva Whitman avea aceste versud despre oras,

mai pulin poetice decit de obicei, ca si cum gi-ar fi tras sufletul

inainte de rcstirea cintarii urmatoare:

. Cumva sint naucit. Lasafi-ma!

Un timp si-mi daSi, din ameseala si-mi rcuin

din amo4eala i visare gi uimire...

Razboiul de Secesiune ne-a imbogaut. Cind s-a incheiat,

nimic nu a mai stat in calea progresului - nici o ruina clasica de

idei, nici o superstilie care sa infrineze ardoarea civill republi-

cana. Nu au fost atit de mulie de distrus sau d€ naruit ca in cul-

turile europene ale ora5elor romane sau ale breslelor medievale.

S-au nivelat citeva felme olandeze, satele au fost amalgamate inorase, ora$ele topite in circumscriptii si dintr-o data, iata, au

16 1-1