Obezitatea

Definiţia: este o stare patologică caracterizată prin creşterea greutăţii corporale pe seama ţesutului adipos, obiectivizată printr-un IMC >30 kg/m2

Prevalenţa: 20-25% (în România) din populaţie (toate vârstele) este afectată de obezitate. Predominant este afectată populaţia din mediul urban. Predomină în special la femei. Este un factor de risc aterogen principal.

Aprecierea statusului ponderal:

IMC = G/Î2 (kg/m2)

Valorile indicelui masei corporale:IMC(kg/m2) Clasificare<18,5 subponderal18,5-24,9 normoponderal25-29,9 supraponderal≥30 obez

Factori de risc şi/sau cauzali ai obezităţii:1. Factorul genetic: implicat 25-75% agregarea familială2. Factori individuali, socioeconomici şi stilul de viaţă vârsta sexul circumstanţe fiziologice: obezitatea la menopauză, sindromul adipozo-genital la adolescenţi nivelul socioeconomic şi educaţional sedentarismul comportamentul alimentar: alimentaţia hipercalorică cu aport crescut de glucide şi lipide. fumatul factori psihologici medicamente

Clasificarea obezităţii:I. CRITERIUL ETIOPATOGENIC

1. OB primară2. OB secundară

II. CRITERIUL CLINIC1. OB androidă2. OB ginoidă

III. CRITERIUL CRONOLOGIC 1. OB juvenilă

2. OB adultului

Tablou clinic: evaluarea greutăţii - aprecierea greutăţii ideale:• Formula Broca

GI = Î – 100• Formula Lorentz

1

GI = (Î-100)-(Î-150)/4 După aceste formule, când diferenţa între greutatea reală (actuală) şi cea ideală (normală) este de peste 15-20% corespunde obezităţii de gradul I, între 20-30% corespunde obezităţii de gradul II, peste 30% corespunde obezităţii de gradul III.

diagnosticul morfotipului patogenia (cauza)

Obezitatea generalizată se caracterizează prin depunerea uniformă a ţesutului adipos.Obezitatea localizată:

- de tip ginoid: ţesutului adipos este depus predominant în jumătatea inferioară a organismului- de tip android: ţesutului adipos este depus predominant în jumătatea superioară(ceafă şi

abdomen).

Examene paraclinice: Glicemia a jeun, TTGO, CT, TGL, HDL-Co, LDL-Co, ex. endocrinologice, EKG, probe

funcţionale hepatice. Măsurarea pliului cutanat: metodă de elecţie la copil pentru aprecierea obezităţii. Raportul talie-şold permite clasificarea obezităţii în androidă sau ginoidă.

Complicaţii şi boli asociate1. Cardiovasculare: HTA, boală coronariană, AVC, tromboză venoasă2. Metabolice: DZ tip 2, dislipidemii, insulinorezistenţă3. Gastrointestinale: hernie hiatală, litiază biliară, cancer colorectal, steatoză hepatică4. Respiratorii: dispnee, hipoventilaţie, sleep apnea5. Neurologice: sciatica6. Boli ale glandei mamare: neoplasm, ginecomastie7. Genitourinare: ovar polichistic, incontinenţă urinară, fertilitate redusă, complicaţii ale sarcinii8. Ortopedice: boala artrozică9. Psihologice: depresie, anxietate

Managementul pacientului cu exces ponderal. Strategiile sugerate de OMS (1998) PREVENIREA EXCESULUI PONDERAL SCĂDEREA PONDERALĂ- Optimizarea stilului de viaţă- Medicamente- Chirurgia bariatrică MENŢINEREA NOII GREUTĂŢI

Tratament:

A. Modificarea stilului de viaţă regim alimentar activitate fizică modificarea comportamentului alimentar

B. Farmacoterapie

C. Intervenţii chirurgicale pentru scăderea greutăţii (chirurgia bariatrică)

2

1. Regimul alimentar: Hipocaloric – Dietele cu <800 kcal/24 de ore - ¯ cu 1,5-2,5

kg/săptămână; 1200 kcal/24 de ore - ¯ de 0,5-0,6 kg/săptămână Dieta ad-libitum, hipolipidică Hipoglucidic - 120-150 g/zi - din fructe, legume şi, în cantitate ¯, din

pâine şi din cartofi Hipolipidic - maximum 40 g (0,7-0,8 g/kg corp/zi), în special

nesaturate. Normoproteic - 1 g/kg corp/zi - din lactate degresate, carne slabă şi, în

special, din peşte

2. Practicarea exerciţiilor fizice:Consum energetic:• Mers lent: 50-100 kcal/h• Mers rapid: 300 kcal/h• Ciclism, înot, tenis: 600 kcal/h• Urcatul scărilor: 1.000 kcal/h

3. Tratamentul medicamentos reprezentat de medicaţia anorexigenă

4. Tratamentul chirurgicalIndicat în caz de:

IMC ≥40 kg/m2; IMC ≥35 kg/m2 în prezenţa complicaţiilor obezităţii; insuccesul metodelor de scădere/menţinere aplicate timp de un an

3