paduraru dana

UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” ARADFACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific:Lector univ.drd. Sorin ROTARU

Absolvent:Daniela Arabela PĂDURARU

2008

2

UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” ARADFACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

ASPECTE CU PRIVIRE LA METODOLOGIA DE PREDARE A JOCULUI DE BASCHET ÎN CICLUL

GIMNAZIAL (Clasa a V-a)

Coordonator ştiinţific:Lector univ.drd. Sorin ROTARU

Absolvent:Daniela Arabela PĂDURARU

2008

3

PLANUL LUCRĂRII

CAPITOLUL I INTRODUCERE

1.1. Argument pag. 6

1.2. Motivaţia alegerii temei pag.10

1.3. Analiza bibliografică a temei pag.11

1.4. Scopul lucrării pag.14

1.5. Ipotezele cercetării pag.15

1.6. Metodele de cercetare folosite în experiment pag.16

1.7. Locul, subiecţii şi etapele cercetării pag.18

CAPITOLUL II FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

2.1. Educaţia fizică în învăţământul gimnazial pag. 19

2.2. Jocul de baschet – mijloc al educaţiei fizice în

învăţământul gimnazial. Valenţe formative pag. 22

2.3. Programarea predării jocului de baschet în lecţiile

de educaţie fizică din şcoala generală pag.26

2.4. Particularităţile psiho-motrice ale copiilor din

clasa a V-a (11-12 ani) pag.33

4

CAPITOLUL III FUNDAMENTAREA PRACTICĂ A LUCRĂRII

3.1. Programarea şi obiectivele jocului de baschet la

clasa a V-a pag.35

3.2. Planul anual privind repartizarea jocului de baschet

pe semestre la clasa a V-a pag.40

3.3. Planurile tematice semestriale cu modulele jocului

de baschet pag.42

3.4. Proiecte didactice folosite în experimentarea predării jocului de

baschet în lecţiile de educaţie fizică la clasele a V-a pag.45

3.5. Probele de control folosite în experiment pag.52

CAPITOLUL IV ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

4.1. Rezultatele obţinute la probele de control privind pregătirea

fizică generală a elevilor şi interpretarea lor pag.53

4.2. Rezultatele obţinute la însuşirea şi practicarea jocului de baschet

şi interpretarea lor pag.66

5. CONCLUZII ŞI PROPUNERI pag.67

BIBLIOGRAFIE pag.68

ANEXE pag.69

5

1. INTRODUCERE

1.1. Argument

Şcoala, care cuprinde întregul tineret de la cea mai fragedă vârstă până la studenţie,

constituie factorul principal de formare şi pregătire a unui tineret cu largi disponibilităţi de

adaptare şi etalare a tuturor capacităţilor fizice şi intelectuale.

În activitatea şcolară din ţara noastră, educaţia fizică, ca obiect de învăţământ,

beneficiază de o tradiţie şi experienţă bogată, a cărei conţinut se îmbogăţeşte şi se

perfecţionează continuu.

Latura constitutivă a procesului de instruire şi educare a tinerei generaţii, educaţiei

fizice i-a fost recomandată contribuţia la împlinirea multilaterală a personalităţii în toate

perioadele de dezvoltare a societăţii.

Cerinţele dezvoltării actuale şi de perspectivă ale societăţii conferă educaţiei fizice şi

sportului un rol important în dezvoltarea şi formarea tinerei generaţii în pregătirea ei pe

drumul sinuos al vieţii.

Educaţia fizică reprezintă singurul obiect de învăţământ căruia îi revine în principal

rolul de a acţiona în domeniul dezvoltării şi pregătirii fizice de a stabili şi a realiza un echilibru

corespunzător între efortul intelectual şi cel fizic, influenţând nemijlocit latura biologică a

personalităţii generaţiilor în creştere.

Dezvoltarea şi pregătirea fizică a tinerilor trebuie realizate şi înţelese ca un proces

continuu de adaptare a organismului la cerinţele mediului social. Practicarea în mod organizat

a exerciţiului fizic determină modificarea posibilităţilor funcţionale şi trecerea la un nivel

calitativ superior specific etapei din viaţa tânărului.

6

Educaţia fizică contribuie nemijlocit la rezolvarea unora dintre problemele

învăţământului, pentru ca aceasta să poată face faţă sarcinilor multiple care îi revin în legătură

cu pregătirea şi formarea tinerei generaţii.

Având în vedere aceste aspecte, s-au stabilit obiective precise care trebuie realizate

prin predarea educaţiei fizice în şcoală.

În raport cu gradul şi tipul de învăţământ, sex şi clasă, aceste obiective primesc

orientări şi ponderi particularizate, specificate în programele şcolare.

Baschetul contemporan ridică probleme tot mai complexe datorită schimbărilor

esenţiale atât în forma cât şi conţinutul său, prin strădania specialiştilor în direcţia orientării

jocului, a parametrilor modelului sau a metodelor şi mijloacelor noi de pregătire care au

determinat o creştere sub toate aspectele: tehnic, tactic, fizic, psihologic.

Salturile calitative realizate de jocul de baschet în ultimul deceniu, au impus o nouă

orientare în selecţionarea mai timpurie în instruirea copiilor şi juniorilor din unităţile de

performanţă dar şi în instruirea elevilor din şcolile generale şi din licee.

Astăzi, în baschet se pune problema longevităţii în pregătire datorită complexităţii

jocului cu forme proprii de organizare şi instruire. Instruirea timpurie, sistematică, se bazează

pe nevoile de adaptare a organismului la cerinţele efortului impus de solicitările practicării

jocului de baschet.

Baschetul fiind un joc accesibil tuturor vârstelor, trezeşte mare interes în rândul

elevilor din ciclul gimnazial. Pentru practicarea lui sunt necesare formaţii (echipe) cu număr

destul de redus de jucători (cinci sau patru sau chiar doi) ceea ce asigură elevilor

autoorganizare uşoară pentru a-l practica în timpul liber. De asemenea poate fi practicat atât în

sală cât şi în aer liber, pe terenuri care necesită relativ suprafeţe mici, echipamentul este

simplu, pot fi utilizate tot felul de mingi.

Alături de alte jocuri sportive este prevăzut în programele şcolare de educaţie fizică

pentru ciclurile gimnaziale, liceale şi profesionale.

Odată cu introducerea jocului de baschet în programa şcolară, deci introducerea lui în

lecţia de educaţie fizică din învăţământul preuniversitar, a apărut problema modului de predare

în aceste lecţii.

Astfel, metodica predării lui în lecţia de educaţie fizică s-a subordonat cerinţelor şi

structurii acesteia, devenind astfel mijloc al educaţiei fizice.

7

În această situaţie, de mijloc al educaţiei fizice, cu cerinţele stabilite în programa

şcolară, baschetul are o metodologie specifică, subordonată obiectivelor, scopului şi sarcinilor

educaţiei fizice din ciclul gimnazial.

Tema lucrării de faţă „Contribuţii cu privire la optimizarea metodologiei de predare a

jocului de baschet în ciclul gimnazial (clasa a V-a)” se înscrie în cercetarea aplicativă a

educaţiei fizice şi sportului şcolar.

Având permanent în vedere modelul şi obiectivele educaţiei fizice la clasele V-VIII, pe

de o parte şi particularităţile de vârstă şi sex, pe de altă parte, trebuie să selecţionăm, să

folosim, să organizăm de aşa manieră mijloacele jocului de baschet, încât ele să contribuie la

realizarea tuturor sarcinilor educaţiei fizice şi sportului şcolar. Ele trebuie să determine o

pondere diversificată în îndeplinirea următoarelor:

dezvoltarea fizică armonioasă;

dezvoltarea capacităţii motrice concomitent cu stimularea aptitudinilor sportive

ale elevilor;

înzestrarea elevilor cu capacităţi de practicare şi organizare independentă a

exerciţiilor fizice, a unor ramuri sportive.

Având în vedere acestea, apare dinamica PROGRAMA – METODOLOGIE, dinamică

care asigură adaptarea permanentă la creşterile normale, fireşti ale potenţialului biomotric al

elevilor, dar şi alte condiţii mereu mai favorabile ale vieţii sociale şi ale învăţământului.

Din dinamica programa – metodologie reiese şi însemnătatea teoretică şi practică a

temei, importanţa ei, ca o operaţie necesară în această evoluţie. În evoluţia unei programe şi a

metodologiei ei există relaţia de intercondiţionare.

Rezultatul căutărilor ştiinţifice în domeniu s-au concretizat prin perfecţionarea

continuă a programelor şcolare şi a tehnologiei acţionării. Procesul de instrucţie şi educaţie

desfăşurat în şcoala generală nu se poate realiza cu eficienţă progresivă dacă nu cunoaştem

obiectivele care sunt de realizat, dacă nu se cunoaşte modelul elevului absolvent al clasei a

VIII-a, deci modelul elevului absolvent al ciclului gimnazial..

La ora actuală se urmăreşte realizarea unui proces de învăţământ cât mai activ, devenit

subiect al educaţiei. Profesorul, ca îndrumător şi organizator al activităţii de cunoaştere

8

desfăşurată de elevi, trebuie să creeze permanent condiţii care să declanşeze şi să susţină o

motivaţie superioară pentru învăţare.

În perfecţionarea procesului de învăţământ, în interiorul procesului de educaţie, trebuie

să vedem în elev un participant activ la modelarea propriei sale personalităţi.

În înfăptuirea unui proces de învăţământ modern care să corespundă exigenţelor vieţii

contemporane este necesar ca noi, profesorii, să urmărim cu consecvenţă unitatea organică a

instrucţiei şi educaţiei şi ca atare să valorificăm pe deplin resursele educative ale instrucţiei.

Procesul de învăţământ constituie o unitate a conţinutului formelor de organizare,

metodelor şi mijloacelor de învăţământ. Având în vedere faptul că elementul principal prin

care se realizează obiectivele îl constituie conţinutul, este necesar ca, în funcţie de acesta,

respectiv de sarcinile instructiv-educative, să se aleagă metodele şi mijloacele cele mai

adecvate realizării eficiente ale acestor sarcini.

Integrarea formelor de organizare a procesului de învăţământ, a metodelor formelor,

metodelor şi mijloacelor în cadrul sistemului, multiplele şi variatele lor posibilităţi de a se

combina, completa şi verifica reciproc, îl orientează pe profesor asupra modului de reglare

continuă a sistemului, pentru a-l face mai eficient iar elevului îi oferă un cadru propice pentru

satisfacerea modalităţii sale proprii de învăţare.

O asemenea responsabilitate îi revine şi procesului de învăţământ specific educaţiei

fizice. Profesorii de educaţie fizică au datoria de a descoperi şi verifica în practică metode şi

mijloace prin care să fie dobândite mai rapid cunoştinţele, deprinderile, priceperile specifice

diferitelor ramuri sportive, inclusiv baschetului.

Aşa cum am subliniat mai sus în relaţiile dintre programă şi metodologie, factorul cel

mai dinamic este metodologia care de la an la an, de la semestru la semestru, schimbă ceva,

ameliorează chiar şi sensul adaptării la condiţiile noi socio-umane şi materiale concretizate în

lecţiile de educaţie fizică prin formaţii noi, exerciţii noi şi în ultimă instanţă concretizate prin

cerinţe noi, superioare faţă de cele precedente.

Exigenţele vieţii sociale cresc într-un ritm accelerat odată cu dezvoltarea ei

multilaterală, cu explozia puternică de informaţii în toate domeniile. Pentru ca elevul zilelor

noastre, viitor adult, să poată răspunde cu competenţă cerinţelor şi exigenţelor sociale, şcoala

este chemată să rezolve, în fiecare etapă contradicţia dintre cerinţele sociale şi capacităţile pe

care le poate dezvolta, forma viitorul absolvent.

9

1.2. Motivaţia alegerii temei

Jocul de baschet constituie, nu numai pentru tineret şi copii, un mijloc excelent pentru

recreere, distracţie, menţinerea şi chiar dezvoltarea sănătăţii, ca atribute necesare jocului

dinamic şi activ.

Influenţele lui pot creşte şi sunt eficiente în măsura în care ele sunt repetate sau

prezente, de mai multe ori, în intervale relativ scurte de timp, de regulă de două – trei ori pe

săptămână.

În acest context, sistemul lecţiilor de educaţie fizică de două – trei ori pe săptămână ar

asigura un cadru eficient care să pună bazele formării unor obişnuinţe de practicare

independentă a baschetului recreativ – compensatoriu. Aceasta ar presupune totuşi o didactică

teoretică, dar mai ales practică, în stare să valorifice la maximum valenţele acestui frumos joc

sportiv.

De fapt aceasta m-a determinat (didactica practică) şi ca viitor absolvent cu

specializarea baschet să-mi aleg o temă de licenţă la care să am posibilitatea în viitor să pot

acţiona pentru optimizarea ei.

Aşa cum ştim acum că baschetul reprezintă un joc apreciat şi atractiv pentru elevii de

toate vârstele, posibilitatea practicării lui cu multă eficienţă în orele de educaţie fizică depinde

mai ales sau, în exclusivitate, de motivaţia, dăruirea şi nu în ultimul rând de profesionalismul

cadrului didactic respectiv.

Plecând de la aceste axiome, am ales această temă pentru a încerca să fac primii paşi în

abordarea predării acestui joc sportiv în lecţiile de educaţie fizică ca singura cale posibilă

pentru realizarea obiectivelor generale, specifice şi operaţionale, obiective care stau în faţa

acestui joc sportiv, în învăţământul gimnazial.

10

1.3. Analiza bibliografică a temei

Dezvoltarea continuă a baschetului pe plan mondial, european dar şi la noi în ţară la

nivel de juniori – junioare a determinat pe practicienii şi teoreticienii domeniului să-i studieze

conţinutul, structura, modelele la diferite nivele, metodologia predării lui de la minibaschet

până la vârsta seniorului.

În aceeaşi măsură, problema perfecţionării şi modernizării educaţiei fizice şcolare, a

lecţiilor de educaţie fizică constituie o problemă majoră a specialiştilor, a unor organe şi

organizaţii naţionale care caută să sincronizeze comanda socială cu produsul şcolii, să

înlesnească integrarea rapidă a tineretului în activitatea productivă, în viaţa socială.

Este dovedit că educaţia fizică şcolară trebuia să aibă un caracter cât mai formativ, că

trebuie să fie o condiţie a randamentului solicitat fiecărui cetăţean, ea este cea care trebuie să

realizeze un echilibru corespunzător între efortul intelectual şi cel fizic al elevilor din ciclul

gimnazial sau liceal.

Cercetările ştiinţifice, studiile, toate căutările specialiştilor s-au concretizat prin

perfecţionarea continuă a programelor şcolare, a cadrului organizatoric în învăţământul

preuniversitar, precum şi a tehnologiei acţionării în lecţiile de educaţie fizică.

Mitra Gh. Şi Mogoş A. subliniază în lucrarea lor „Metodica predării educaţiei fizice”:

Tehnologia didactică este componenta care se adresează tehnicii de realizare a obiectivelor

instructiv – educative modalităţilor de lucru ale profesorului şi elevului, întregul ansamblu de

relaţii profesor – elev.

Amploarea deosebită pe care a luat-o baschetul în ţara noastră, a determinat şi apariţia

unor lucrări de specialitate care să vină în sprijinul profesorilor, antrenorilor din acest domeniu

de activitate. Totuşi sunt puţine lucrări de specialitate care abordează în profunzime, care să

dea soluţii concrete, tema experimentului de faţă.

Gheorghiu Stelian, profesor, părintele minibaschetului din ţara noastră spune în cartea

sa „Minibaschet – exerciţii şi jocuri”: jocul de baschet este unul din cele mai atractive şi

îndrăgite sporturi care, practicat de la vârstă fragedă, 8 – 9 ani, oferă copiilor şi tinerilor

11

bucurii şi satisfacţii, le dezvoltă armonios corpul, le dezvoltă frumoase trăsături ale

personalităţii.

Această lucrare care conţine cca. 400 de exerciţii pentru învăţarea jocului m-a inspirat

în alegerea şi sistematizarea unor mijloace care pot fi introduse în lecţia de educaţie fizică cu

temă de baschet.

Bibliografia existentă care se adresează baschetului nu este în concordanţă cu rolul şi

locul actual al jocului în lecţiile de educaţie fizică, ci ea se adresează lecţiilor de antrenament

pentru performanţă.

Astfel, Constantin Dîrjan, în lucrările sale abordează diferite probleme ale selecţiei

copiilor pentru practicarea jocului de baschet, ale pregătirii fizice, ale modelării pregătirii

sportive a baschetbaliştilor din această ultimă, inspirându-mă şi eu pentru programarea

conţinutului programei în lecţiile de clasă.

Leon Teodorescu, în vastele sale lucrări publicate, vorbeşte în general despre lecţia de

jocuri sportive, conţinut, structură. Cea mai utilă lucrare dintre acestea mi-a fost „Probleme de

teorie şi metodică generală a jocurilor sportive”, lucrare în care am găsit menţionate şi

următoarele:

... programarea şi modelarea sunt de mare utilitate în învăţarea şi perfecţionarea

jocului, pe cicluri de lecţii permite învăţarea jocului – a modelului acestuia – structurat pe

fazele atacului şi ale apărării.

Antrenorul, profesorul de educaţie fizică şi sport, oricare pedagog (indiferent de

specialitate) trebuie să-şi apropie şi să aplice în activitatea sa „modelul cibernetic” de

gândire şi respectiv de conducere a procesului instructiv – educativ. Acest mod de a gândi şi a

activa în procesul instructiv – educativ permite optimizarea acestui proces şi implicit

creşterea eficienţei acestuia. Acest mod de gândire şi acţiune pedagogică permite realizarea,

aplicarea şi în domeniul instruirii în jocurile sportive a unor aspecte sau elemente ale

învăţământului programat şi ale modelării.

Corneliu Răduţ spune: Scopul modelării sportivului este ca prin aplicarea metodelor

sau experimentarea lor, să obţinem o cunoaştere mai bună, mai uşoară şi mai rapidă, a

sistemului complex, sau să obţinem rezultate practice cu performanţe calitative şi cantitative

superioare.

12

Grigore Moisil apreciază că: Modelarea este o metodă de studiu bazată pe folosirea

modelelor.

Lucrarea profesorului Ionel Bratu „Cadrul metodic şi limitele aplicării metodelor

moderne în instruire în procesul de educaţie fizică şcolară” mi-a clarificat problemele de

modernizare impuse lecţiei de educaţie fizică. În această lucrare se subliniază: specificul

procesului didactic al educaţiei fizice şcolare impune aplicarea specifică metodelor de

instruire, specific ce derivă din modul de realizare a componentelor instructiv – educative ale

educaţiei fizice şi a modului specific de organizare şi desfăşurare a lecţiilor.

Din acest punct de vedere, metodele moderne de instruire se diferenţiază în raport cu

contribuţia adusă la creşterea eficienţei procesului didactic. Astfel, o primă grupă de metode

moderne contribuie la raţionalizarea conţinutului instructiv – educativ.

Din această grupă de metode fac parte:

modelarea;

algoritmizarea;

instruirea programată.

Lucrarea tratează problemele generale ale metodelor moderne care pot fi folosite cu

succes în lecţiile de educaţie fizică, fără să exemplifice pentru una sau pentru alta dintre

ramurile sportive cuprinse în programa şcolară.

Aristeia Hrişcă este cea care tratează mai detailat problema predării jocului de baschet

în lecţiile de educaţie fizică din gimnaziu şi liceu, după metode, procedee metodice mai noi

fără însă să trateze locul baschetului în lecţie pe parcursul semestrelor şcolare, dinamica

programă – metode. Totuşi lucrările respective mi-au fost de un real folos în clarificarea

conţinutului şi structurii jocului, dacă se poate aplica modelarea, algoritmizarea, instruirea

programată în predarea baschetului la lecţiile de educaţie fizică de clasă şi nu numai în lecţiile

de antrenament din sportul de performanţă.

De asemenea practica unor reputaţi antrenori de la loturile naţionale de juniori –

junioare a dovedit că metoda modelării aplicată în însuşirea şi perfecţionarea jocului a sporit

eficienţa procesului de învăţare.

13

În condiţiile în care eficienţa însuşirii jocului de baschet de către elevi în cadrul orelor

de educaţie fizică depinde de o bună organizare a tehnologiei dinamice active în cadrul unui

sistem de acţionare având la bază modelul, el este acela care trebuie să concretizeze, să

localizeze, să finalizeze şi să particularizeze toate percepţiile teoretico – ştiinţifice la realităţile

şi posibilităţile fiecărui colectiv de elevi sau chiar fiecărui elev.

Noua tehnologie dinamică folosită presupune coordonate noi de conducere a

procesului de învăţare – perfecţionare, presupune mai bine-zis necesitatea ca elevul să devină

colaborator al profesorului, iar profesorului îi revine sarcina de a organiza programul, de a

îndruma activitatea elevilor, să-i aprecieze, să le evalueze munca în cadrul acestor ore de

educaţie fizică.

Învăţarea practicii jocului de baschet prin structurile jocului, prin jocurile dinamice şi

pregătitoare, prin jocurile cu efectiv redus pe teren se face într-un timp mai scurt, iar

competiţia din lecţia de educaţie fizică în condiţii de autonomie asigură o motivare superioară

din partea elevilor.

1.4. Scopul şi sarcinile cercetării

Intenţionez să evidenţiez faptul că dintre toate jocurile sportive predate în şcoală,

baschetul s-a instalat în mod consistent cea mai frecventă disciplină dorită de majoritatea

elevilor.

Prin gradul crescut de atractivitate constituie un mijloc principal care asigură eficienţa

crescută a lecţiei de educaţie fizică.

Pornind de la aceste considerente, lucrarea de faţă şi-a propus să realizeze un model de

lecţie de educaţie fizică, plecând de la elaborarea planificării şi proiectelor, până la evaluarea

şi verificarea pregătirii prin obţinerea unor probe de control generale şi specifice.

Pentru realizarea acestui scop, de a studia optimizarea predării jocului de baschet în

lecţiile de educaţie fizică la clasa a V-a, am fixat mai multe sarcini:

1. Studierea bibliografiei aferente temei în vederea cunoaşterii experienţei

acumulate în predarea jocului de baschet în lecţiile de educaţie fizică,

14

conţinutul şi metodica raportată la conţinuturile programei precum şi condiţiile

de curriculum specific clasei a V-a;

2. Elaborarea, pe baza documentelor oficiale (plan, programă, instrucţiuni, etc.) a

conţinutului studiului: planificări, anexe, proiecte didactice;

3. Organizarea şi studierea predării jocului de baschet în lecţiile de educaţie fizică

la clasa a V-a în vederea realizării în cele mai bune condiţii a obiectivelor care

îi revin;

4. Urmărirea desfăşurării studiului, recoltarea informaţiilor, realizarea obiectivelor

asumate privind optimizarea predării jocului de baschet în lecţiile de educaţie

fizică pe parcursul anului şcolar;

5. Prelucrarea datelor obţinute, formularea şi prezentarea rezultatelor şi a

concluziilor studiului;

6. Redactarea lucrării.

1.5. Ipotezele cercetării

Am considerat necesar, pentru a cuprinde toate problemele, să abordez modelarea ca

metodă şi modelele ca instrumente operaţionale capabile să rezolve obiectivele asumate.

Am intenţionat să verific dacă: folosind modelarea însoţită de aplicarea

principiilor instruirii programate, poate asigura premizele unei metodici

eficiente în predarea jocului de baschet, în lecţiile de educaţie fizică la clasa a

V-a, folosind în programarea şi eşalonarea pe semestre, modulele ca sisteme

de lecţii.

15

1.6. Metodele de cercetare folosite în experiment

Pentru rezolvarea scopului şi sarcinilor studiului pe care mi l-am propus, pentru a

cuprinde cât mai multe aspecte ale acestei cercetări, am folosit următoarele metode:

Metoda documentării

Această metodă am folosit-o pentru a întregi cunoştinţele noastre în general despre

baschet şi desigur pentru abordarea temei acesteia propusă spre cercetare, în lecţiile de

educaţie fizică la clasa a V-a.

Am studiat cărţile, lucrările, publicaţiile cu caracter general despre educaţia fizică în

învăţământul gimnazial dar cu precădere cele de specialitatea baschet pentru a cunoaşte

preocupările analoge ale unor specialişti, toate constituind pentru mine un real sprijin în

aprofundarea temei.

Metoda observaţiei

Am folosit observaţia pe tot parcursul experimentului cu scopul de a urmări sistematic

aspectele semnificative ale experimentului.

Observaţia a fost dirijată intenţionat spre problemele care interesau studiul. Am

observat modul în care profesorul periodizează pregătirea pe an competiţional, am avut

convorbiri cu el.

Metoda experimentului

Experimentul reprezintă de multe ori o prelungire a observaţiei dar se deosebeşte de

acesta prin faptul că în funcţie de tema cercetată, de condiţiile desfăşurării activităţii, modul de

lucru al profesorului se modifică în funcţie de ipoteza preconizată.

Ca atare, experimentul presupune intervenţia activă a profesorului pentru că el trebuie

să ia măsuri organizatorice speciale necesare verificării concrete a ipotezei, să selecţioneze

cele mai eficiente mijloace pentru realizarea modelelor.

16

Experimentul folosit în scopul verificării în condiţii obiective, controlate a predării

jocului de baschet la clasa a V-a, a adus la îmbunătăţirea metodologiei predării lui, la

îmbunătăţirea calităţii muncii atât a elevilor cât şi a profesorului.

Metoda modelării

Modelarea este o metodă de studiu bazată pe folosirea modelelor (G. Moisil).

Folosirea modelelor în practica sportivă duce la creşterea eficienţei instruirii. Modelul

final şi modelele operaţionale duc la întărirea motivaţiei elevilor – sportivi pentru această

activitate, le menţin interesul şi întăresc conştientizarea participării lor.

Metoda modelării, a programări instruirii elevilor supuşi experimentului în jocul de

baschet am folosit-o în conceperea, organizarea şi controlul procesului instructiv-educativ la

clasele respective.

Cerinţele exprimate în model, modelarea procesului de instruire au o influenţă pozitivă

asupra motricităţii elevilor – sportivi, ridicând pe o treaptă superioară posibilităţile lor de

pregătire.

Metoda testelor

Urmăreşte determinarea aptitudinilor, calităţilor motrice ale elevilor pentru diferite

activităţi proprii educaţiei fizice cu ajutorul unor probe de control.

Testele se programează de mai multe ori pe parcursul instruirii, iar valorile obţinute

înfăţişează evoluţia elevilor. Ele au darul şi de a obiectiviza întreaga activitate. La teste,

măsurători am ajutat efectiv profesorul în înregistrarea rezultatelor la probe.

Testele utilizate în experiment au vizat două aspecte:

1. Măsurarea dezvoltării şi pregătirii fizice ale elevilor;

2. Nivelul de pregătire a componentelor jocului de baschet;

3. Metoda statistică.

Pentru prelucrarea, sistematizarea şi interpretarea datelor obţinute în urma

măsurătorilor efectuate am folosit metoda statistico-matematică.

Cu ajutorul acestei metode se centralizează datele obţinute, se stabilesc valori medii, se scot în

evidenţă perfect valoarea rezultatelor obţinute de elevi.

17

1.7. Locul, subiecţii şi etapele cercetării

Cercetarea s-a efectuat la Şcoala generală nr.4 din Arad, în anul şcolar 2007 – 2008.

Subiecţii lucrării au constituit elevii claselor a V-a A – clasă experiment şi a V-a B,

clasa martor.

Elevii ambelor clase, experiment şi martor au beneficiat de aceleaşi condiţii materiale

şi şi-au desfăşurat activitatea cu acelaşi cadru didactic.

Conţinutul activităţii din lecţiile de educaţie fizică a fost diferenţiat numai la baschet,

momentul IV privind predarea jocului de baschet şi anume: clasa martor şi-a desfăşurat

activitatea pe baza programei oficiale cu metodologia recomandată de aceasta, iar clasa

experimentală şi-a desfăşurat activitatea pe baza concepţiei metodice de însuşire a practicării

jocului de baschet pe baza structurilor jocului, a jocului cu temă cu efectiv redus pe teren

redus, a practicării jocului în condiţii de autonomie.

18

2. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

2.1. Educaţia fizică în învăţământul gimnazial

Integrarea spectaculoaselor cuceriri ale ştiinţei în conţinutul activităţilor specifice

învăţământului, ritmul crescut de dezvoltare a societăţii vizează o accentuată legare a

învăţământului de necesităţile practice ale producţiei precum şi sporirea eficienţei procesului

educaţional prin optimizarea conţinutului, a formelor şi metodelor de activitate.

Puternicul flux internaţional, care generează schimburi radicale în tehnicile de muncă,

determină mutaţii atât în poziţia omului ca participant activ la procesul de producţie, cât şi în

condiţiile de desfăşurare a muncii, durata, natura şi ritmul solicitărilor. Acestea impun

frecvente reprofilări şi restructurări şi de informaţii cât şi un continuu efort de adaptare sub

raport psiho-fizic al cetăţeanului.

Copilul de astăzi trebuie pregătit pentru o societate în continuă evoluţie care, după cum

rezultă din cele menţionate, cere o anumită configuraţie intelectuală, morală, fizică, civică, un

anumit profil care să îmbine armonios laturile personalităţii sale. Copilul de astăzi trebuie să

fie armonios dezvoltat fizic, un om sănătos cu o înaltă calificare, cu spirit de iniţiativă, cu o

gândire creatoare, cu o capacitate de a selecta rapid, sistematiza şi reorganiza informaţiile, de a

alege cele mai bune soluţii şi de a decide rapid aplicarea lor în practică.

Educaţia fizică şi sportul şcolar sunt orientate spre pregătirea unei generaţii sănătoase

şi viguroase, cu o bună dezvoltare fizică, pregătită temeinic în raport cu exigenţele actuale şi

de perspectivă ale societăţii. Datorită caracterului ei practic, activ, educaţia fizică se înscrie

printre disciplinele cu multiple posibilităţi de realizare a obiectivelor generale ale

învăţământului şi în mod deosebit a pregătirii elevilor pentru activitatea productivă.

Educaţia fizică a devenit o necesitate pentru elevii din învăţământul preuniversitar, a

devenit o condiţie a randamentului sporit solicitat fiecărui cetăţean, indiferent de vârstă şi

profesie, ea are un pronunţat caracter formativ.

Educaţia fizică şcolară realizează un echilibru corespunzător între efortul intelectual şi

cel fizic al elevului din învăţământul gimnazial şi liceal. Educaţia fizică şcolară contribuie la

19

realizarea dezvoltării şi pregătirii fizice multilaterale, la creşterea capacităţii generale de

rezistenţă la efort, a capacităţii de muncă, contribuie la înzestrarea elevilor cu priceperi,

deprinderi şi obişnuinţe transferabile în activitatea productivă. De asemenea contribuie la

dezvoltarea calităţilor motrice solicitate de activităţile productive, obişnuirea cu spiritul de

echipă, cu activitatea în grup, cu disciplina, ordinea şi exigenţa.

Prin conţinutul, cerinţele şi formele de organizare, educaţia fizică asigură fiecărui elev

posibilitatea învăţării şi practicării unor ramuri sportive. În acest sens programele şcolare

prevăd în conţinutul lor obiective şi mijloace menite să contribuie la îndeplinirea acestui

deziderat, iar reglementările în vigoare asigură cadrul organizatoric adecvat.

Rezultatul căutărilor şi cercetărilor ştiinţifice întreprinse de specialişti s-au concretizat

în perfecţionarea continuă a conţinutului programelor şcolare, a cadrului organizatoric şi a

tehnologiei acţionării.

Tehnologia didactică este componenta care se adresează tehnicii de realizare a

obiectivelor instructiv-educative, modalităţilor de lucru ale profesorului şi elevului, întregului

ansamblu al relaţiilor profesor – elev. (Mitra Gh. – Mogoş A.)

Fiind parte componentă a procesului de educaţie fizică şi sportul şcolar îşi aduc o

contribuţie importantă la formarea multilaterală a personalităţii elevilor, fie ei din ciclul

gimnazial sau liceal, sau profesional, asigurând realizarea următoarelor obiective generale:

favorizarea unei dezvoltări fizice corecte, armonioase a organismului elevilor şi

asigurarea unui nivel corespunzător de tonicitate şi troficitate musculară;

menţinerea la elevi a unei stări de sănătate optime şi asigurarea unei capacităţi

ridicate de randament şcolar, pe plan intelectual şi fizic;

însuşirea şi consolidarea unor priceperi şi deprinderi motrice de bază care

ulterior vor fi aplicate;

formarea la elevi a deprinderii de practicare independentă, conştientă,

sistematică, a exerciţiilor fizice şi a unor ramuri sportive;

dezvoltarea calităţilor motrice: îndemânare, coordonare, viteză, detentă,

ambidextrie, forţă, rezistenţă;

educarea esteticii corporale, a ţinutei întregului corp, cu precădere la eleve.

20

Elevii trebuie să fie înarmaţi biologic şi mintal pentru o viaţă sănătoasă.

Educaţia fizică are ca misiune specifică îmbunătăţirea potenţialului biologic şi

creşterea capacităţii de rezistenţă faţă de anumiţi agenţi patogeni.

Antrenamentul cardio-respirator legat de lucrul muscular intens, devin o necesitate

biologică superioară în lumea modernă.

Profesorul de educaţie fizică este singurul dintre educatori care poate acţiona în mod

special, specific asupra corpului şi prin corp asupra personalităţii copilului.

Curricula educaţiei fizice în şcoala generală se concretizează în Programa editată de

M.E.C.T. pe categorii de şcoli şi clase. Programa, pe lângă obiectivele cadru fixează cerinţele

obligatorii, conţinuturile cu obiectivele sale specifice care trebuie realizate de elevi la orele de

educaţie fizică, conţinuturi şi cerinţe materializate prin cunoştinţe, priceperi şi deprinderi

generale ale mişcării şi proprii diferitelor ramuri sportive.

Referindu-ne la baschet, curricula acestuia cuprinde şi motivaţia elevilor ca parte

componentă activă a întregului proces al educaţiei fizice şcolare, ceea ce presupune că

elaborarea conţinutului şi formelor sale de practicare să ţină seama de opţiunile elevilor cărora

li se adresează direct.

21

2.2. Jocul de baschet – mijloc al educaţiei fizice în învăţământul

gimnazial. Valenţe formative

Baschetul, joc sportiv de echipă, ca mijloc al educaţiei fizice ce îndeplineşte o

importantă funcţie formativă, contribuie în primul rând la realizarea obiectivelor şi sarcinilor

educaţiei fizice şi în al doilea rând la realizarea obiectivelor bazei de masă a sportului de

performanţă.

El contribuie la integrarea socială a tinerilor, la pregătirea multilaterală a acestora prin

activitatea specifică practicării lui, la întărirea sănătăţii, apoi contribuie la dezvoltarea

aptitudinilor psiho-motrice ale elevilor, la educarea spiritului colectiv şi de competitivitate, la

educarea capacităţii de autoorganizare şi autoconducere.

Jocul de baschet constituie un mijloc principal al educaţiei fizice şcolare deoarece are

un bogat conţinut motric, are o deosebit de mare varietate în mişcări, solicită şi dezvoltă

întregul complex de aptitudini psiho-motrice, are o mare influenţă asupra dezvoltării

multilaterale fizice şi psihice a tinerilor.

Caracterul său aplicativ, dat de aptitudinile psiho-motrice pe care le dezvoltă şi de

faptul că posedă o multitudine de deprinderi de mişcare necesare în viaţa de zi cu zi, îi asigură

unul din primele locuri între jocurile sportive în formarea tinerilor puternici şi viguroşi.

Multiplele posibilităţi pe care le are baschetul de a contribui la o dezvoltare fizică

armonioasă sunt date de diversitatea acţiunilor sale motrice, de influenţa pe care o exercită

asupra sistemelor şi funcţiilor organismului, de posibilitatea practicării lui în aer liber.

Ca mijloc al educaţiei fizice, baschetul contribuie alături de celelalte discipline sportive

– atletism, gimnastică, schi, înot, handbal, volei, fotbal – la realizarea sarcinilor educaţiei

fizice şcolare ca: întărirea sănătăţii, dezvoltarea fizică armonioasă a elevilor, dezvoltarea

multilaterală a capacităţii lor motrice, înzestrarea tinerilor şcolari cu deprinderi şi priceperi

necesare optimizării randamentului lor social.

22

Se poate aprecia că are priză la elevii din ciclul gimnazial datorită faptului că în acelaşi

timp, constituie un mod util de organizare a activităţii independente, recreative, în afara orelor

de curs, favorizând şi relaţii de prietenie între tinerii elevi.

Valoarea educativă a jocului de baschet este dată de faptul că influenţează pozitiv

dezvoltarea multilaterală a celor care îl practică. Dezvoltă calităţile morale şi de voinţă,

combativitatea, perseverenţa, spiritul creator, imaginaţia, dezvoltarea gândirii, calitatea de a

judeca şi de a lua hotărâri rapide, dezvoltă spiritul de colaborare, de colegialitate.

Practicarea jocului de baschet, dezvoltă la elevi voinţa, dârzenia, atenţia distributivă,

capacitatea de anticipare, încadrarea în disciplina individuală şi colectivă, obligă jucătorii la o

comportare demnă, la o comportare de fair-play.

Prin sistemul exerciţiilor sale şi în funcţie de scopul urmărit, baschetul reprezintă atât

un mijloc al educaţiei fizice cât şi un sport – o disciplină sportivă.

Ca mijloc al educaţiei fizice, deşi trăsătura principală o constituie caracterul său

formativ. Ca atare, reprezintă un proces cu caracter preponderent de formare, de pregătire, în

concordanţă cu cerinţele formulate pentru întreaga activitate de educaţie fizică.

De asemenea, ca mijloc al educaţiei fizice are un caracter obligatoriu, conţinutul şi

cerinţele practicării lui trebuie să aibă caracter de accesibilitate pentru toţi cei cuprinşi în

activitatea respectivă – elevi din şcoala primară, din gimnaziu, din liceu.

Practicarea jocului de baschet are asupra practicanţilor influenţe multiple, variate şi

profunde, în funcţie de gradele de implicare, de scopul implicării, în funcţie de formele de

practicare a lui, dar şi în funcţie de cadrul organizatoric în care se desfăşoară jocul sau

competiţia de baschet respectivă.

Valenţele formative ale jocului de baschet îl recomandă ca pe un mijloc eficient al

educaţiei fizice şcolare motiv pentru care este prezent în orele de educaţie fizică din clasele I –

XII cât şi în diverse activităţi sportiv-recreative.

Valenţele formative ale jocului de baschet se manifestă în trei direcţii:

B. recreativ – distractivă;

C. compensatorii, de refacere neuro-psiho-motrică;

D. formativă, asupra personalităţii şi caracterului elevilor.

23

Astfel, conform curriculei şcolare, fiecare din lecţiile menţionate mai sus, dau forma şi

conţinutul unor obiective specifice baschetului, care la rândul lor, vor determina obiective

operaţionale proprii, cum ar fi:

- obiective recreativ-distractive;

- obiective compensatorii şi de refacere;

- obiective formative asupra personalităţii elevilor.

Fiecare obiectiv specific se concretizează în obiective operaţionale proprii care

motivează prezenţa jocului de baschet.

La elevi, obiectivele operaţionale ajung şi acţionează prin intermediul profesorilor de

educaţie fizică, în condiţiile oferite de această disciplină.

Subliniem cele mai importante obiective operaţionale:

A. Recreativ – distractive:

- satisfacerea necesităţii de recreere şi de distracţie prin joc şi mişcare;

- recreere prin mutarea centrilor de interes psiho-comportamental şi social pe

parcursul zilei de şcoală;

- satisfacerea necesităţii de a acţiona individual în faţa colegilor de echipă sau din

clasă;

- formarea şi satisfacerea necesităţii de a câştiga cu echipa prin joc şi mişcare.

B. Compensatorii şi de refacere:

- eliberarea şi mutarea prin joc a centrilor de concentrare psihică maximă realizând

refacerea neuro-psihică la nivel central şi combaterea stresului;

- combaterea sedentarismului prin joc realizând refacerea neuro-motrică la nivel

periferic;

24

- activarea marilor funcţiuni ale organismului prin joc odată cu menţinerea şi

întărirea stării de sănătate generală.

C. Formarea caracterului şi personalităţii:

- formarea şi consolidarea trăsăturilor pozitive de caracter şi personalitate;

- formarea şi consolidarea deprinderii de a acţiona în echipă;

- formarea şi consolidarea obişnuinţei de a practica autonom mişcarea şi efortul prin

joc.

Programa, pe lângă obiectivele specifice şi operaţionale, fixează cerinţele oficiale

obligatorii, conţinuturile care trebuie realizate de elevi la orele de educaţie fizică, conţinuturi

şi cerinţe materializate prin cunoştinţe, priceperi şi deprinderi specifice, proprii jocului de

baschet la clasele respective.

Curricula baschetului şcolar, ca parte integrantă a disciplinei educaţiei fizice, preia

obiectivele operaţionale proprii, obiective care urmează să fie rezolvate apoi în lecţiile de

educaţie fizică.

Astfel, valenţele formative ale jocului de baschet, devin în curriculumul acestuia în

şcoală obiective specifice care se vor diversifica în obiective operaţionale. Dar, obiectivul

principal al prezenţei jocului de baschet în lecţiile de educaţie fizică, este practicarea lui

autonomă în cadrul unor competiţii cu multe echipe, cu efectiv redus, ceea ce permite accesul

tuturor elevilor claselor respective la valenţele formative ale baschetului.

Datorită caracteristicilor sale, valenţele formative ale jocului de baschet devin în

curricula baschetului şcolar, obiective specifice care se diversifică în obiective operaţionale.

Jocul de baschet, ca mijloc al educaţiei fizice este subordonat în întregime scopului,

sarcinilor, obiectivelor, structurii şi cadrului organizatoric al lecţiilor de educaţie fizică.

25

2.3. Programarea predării jocului de baschet în lecţiile de educaţie

fizică din şcoala generală

Obiectivul principal al prezenţei jocului de baschet în lecţiile de educaţie fizică din

învăţământul gimnazial este practicarea lui autonomă în cadrul unei competiţii cu mai multe

echipe, cu efectiv redus pe teren redus, care să permită accesul tuturor elevilor clasei la

valenţele formative ale jocului de baschet.

În lecţiile de educaţie fizică din şcoala generală, jocul de baschet se subordonează

cadrului organizatoric oferit de disciplina educaţiei fizice inclusă în trunchiul comun al

planului de învăţământ.

În fiecare lecţie de educaţie fizică de circa 50 minute, spaţiul rezervat jocului de

baschet este de 15 – 20 minute, spaţiu care trebuie folosit de către profesor cu măiestrie pentru

a valorifica la maximum valenţele formative şi potenţialul jocului de baschet prezent în lecţia

de educaţie fizică.

Proiectarea didactică a lecţiilor de educaţie fizică cu teme din baschet urmăreşte

realizarea temelor şi obiectivelor operaţionale ale fiecărei lecţii în concordanţă cu programa şi

planurile anuale şi semestriale.

Succesiunea metodică folosită pentru parcurgerea conţinutului jocului de baschet în

lecţiile de educaţie fizică din învăţământul gimnazial, aşezarea elevilor în formaţiile de lucru

(pentru joc dinamic, joc pregătitor, joc cu temă, pentru ştafete, pe grupe pentru concursuri

diverse – cine execută mai corect sau mai repede); precizarea obiectivelor operaţionale care

trebuie realizate. Partea cea mai importantă din traseul metodic folosit este momentul aşezării

elevilor în formaţie de lucru, urmat de explicarea şi demonstrarea execuţiei.

26

Aşezarea în formaţiile de lucru trebuie să corespundă cu alegerea şi definitivarea

viitoarelor echipe, însoţite de cerinţele necesare unei asemenea momente, precum: stabilirea

căpitanilor de echipă, echilibrarea echipelor, stabilirea sarcinilor de joc pentru fiecare

component al echipei, pentru toate situaţiile jocului inclusiv pentru condiţiile de practicare

autonomă.

De fapt, practicarea autonomă a formei de joc din fiecare modul este scopul final

urmărit în lecţii odată cu aspectele de tehnică, tactică sau de reorganizare generală a jocului în

cadrul fiecărei echipe.

La baza iniţierii elevului în jocul de baschet se află învăţarea componentelor tehnico-

tactice în condiţii cât mai apropiate de joc şi chiar în condiţii de joc.

Subliniem că jocul de baschet, prin structura şi caracterul lui, contribuie la realizarea

pregătirii fizice generale, la formarea şi perfecţionarea de deprinderi şi abilităţi motrice de

bază şi specifice.

Deprinderile motrice se aplică în condiţii variate fiind legate şi de dezvoltarea simţului

echilibrului, a orientării în spaţiu, a simţului ritmului (mai ales în conducerea mingii –

driblingul), de dezvoltarea coordonării mişcărilor şi segmentelor corpului.

Un principiu care poate fi aplicat obligatoriu în predarea jocului la elevi din clasele

gimnaziale ar fi acesta: important în baschet este să-l înveţi pe elev să joace în aşa fel încât

în cel mai scurt timp să câştige – să aibă satisfacţia victoriei.

În ultimă instanţă, aplicarea acestui principiu realizează problema de bază în pregătirea

micilor baschetbalişti – modelarea.

A modela în baschet înseamnă a fixa un model al elevului absolvent al clasei a VIII-a,

model care trebuie urmărit a fi realizat etapă de etapă, pe tot parcursul ciclului gimnazial.

Modelarea necesită ordonarea conţinutului programei şcolare referitoare la jocul de

baschet în capul nostru. Modelarea în învăţarea jocului reprezintă metoda de creare a

condiţiilor analogice jocului încă din etapa iniţierii, din clasa a V-a.

Un joc sportiv, deci şi baschetul, constituie un fenomen complex şi este asimilat din

acest punct de vedere cu un sistem deschis. Într-un sistem, ordinea o face structura. Baschetul

fiind deci un sistem, cunoaşterea şi abordarea lui cu ajutorul modelului de joc presupune în

mod obligatoriu cunoaşterea structurilor lui.

27

După părerea noastră, formarea la elevii ciclului gimnazial a „necesităţii” de mişcare

organizată, în învăţarea lor de a practica jocul sportiv la nivelul sportului de masă, împreună

cu sarcinile stabilite de programa şcolară orientează conţinutul, locul în lecţie şi metodica

baschetului în şcoala gimnazială.

Baschetul trebuie să-şi extindă conţinutul din actuala programă şi să-l orienteze spre

învăţarea lui şi practicarea de către elevi în condiţiile cerute de competiţia sportivă, de jocul

bilateral.

Jocul de baschet este prezent în lecţiile de educaţie fizică din învăţământul gimnazial

(în cazul nostru clasa a V-a) de regulă în momentul 4 sau 5 cu durata de 15 – 20 minute.

Conţinutul momentului practicării jocului de baschet se stabileşte pe baza planurilor

anuale, semestriale şi a anexelor acestora. Fiecare lecţie are temele sale şi obiectivele sale

operaţionale.

Dacă ţinem seama de multiplele probleme ale predării baschetului în lecţiile de

educaţie fizică la clasele a V-a, respectiv jucător autonom, arbitru şi chiar organizator –

atribute ale elevului practicant al jocului de baschet – concepţia metodică cea mai indicată este

abordarea frontală a tuturor acestor componente pe baza metodei globale. Astfel, în această

idee, se va urmări învăţarea de către elevi a practicării autonome (independente) a jocului de

baschet în lecţiile de educaţie fizică, elevii însuşindu-şi şi cunoştinţe, priceperi şi deprinderi de

organizare şi arbitraj.

Cadrul metodic şi organizatoric al lecţiilor de educaţie fizică este standardizat ca durată

şi structură, oferind condiţii specifice predării jocului de baschet pe module (sisteme de lecţii).

Modulul este constituit din 8 – 10 – 12 – 14 lecţii într-o succesiune logică cu categorii de

exerciţii obligatorii capabile să asigure în final practicarea formei de joc care a constituit tema

centrală, în cadrul unei competiţii în finalul modulului de 3 – 5 lecţii de 15 – 20 minute în

cadrul fiecărei lecţii.

Competiţia aceasta din modul reprezintă o formă superioară de exerciţii, complex

capabil să valorifice potenţialul formativ al baschetului în condiţiile practicării lui în lecţiile de

educaţie fizică.

Această competiţie prezentă în finalul modulului asigură repetarea multiplă a tuturor

componentelor jocului de baschet, în special practicarea lui autonomă de către elevi în condiţii

de autoconducere şi autoarbitrare.

28

Lecţiile de educaţie fizică urmăresc în general realizarea tuturor obiectivelor generale,

intermediare şi operaţionale care revin claselor de elevi, în experimentul nostru, clasa a V-a,

pe baza programelor şcolare elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului,

documente obligatorii pentru toţi elevii şi profesorii din învăţământ.

Jocul de baschet prezent în aceste lecţii se înscriu printre mijloacele importante ale

educaţiei fizice şcolare alături de atletism şi gimnastică. Pe baza programei şcolare, a

obiectivelor generale şi intermediare privind învăţarea practicării jocului de baschet de către

elevii şcolii generale, profesorul alcătuieşte modelul elevului absolvent al clasei a V-a (desigur

şi al clasei a VI-a, a VII-a şi a VIII-a) practicant al jocului de baschet în ceea ce priveşte

practicarea lui autonomă.

Succesiunea operaţională folosită pentru parcurgerea conţinutului jocului de baschet în

lecţiile de educaţie fizică la clasa a V-a prevede următoarele:

a) aşezarea în teren a elevilor în formaţiile de lucru respective;

b) precizarea obiectivelor operaţionale, a sarcinilor care urmează să fie

realizate;

c) demonstrarea şi explicarea elementelor tehnice fundamentale (prinderea –

pasarea mingii, aruncarea la coş, driblingul), a structurilor de joc (ex:

deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire 1T – pivotare cu protecţie

– fentă de plecare stânga – plecare spre dreapta în dribling – aruncare la coş

din dribling), a acţiunilor tactice individuale (pătrunderea, demarcajul), a

combinaţiilor tactice (dă şi du-te) precum şi precizarea regulamentului

aferent acestor exerciţii.

Foarte important în această succesiune metodică este momentul repartizării şi aşezării

elevilor – elevelor în formaţiile de lucru care trebuie să corespundă în mare parte cu echipele

ce urmează să participe la jocurile şcoală, pregătitoare, cu efectiv redus dar, mai ales în

competiţiile autonome din finalul modulului. La fel de important este alegerea căpitanilor de

echipe de către colegi dintre elevii buni executanţi, cu autoritate în faţa colegilor pentru că lor

le va reveni sarcina de a conduce echipele în competiţii, de a asigura un arbitraj corect, de a

29

participa efectiv la organizarea şi programarea jocurilor, precum şi la întocmirea

clasamentului.

Modulul generalizat sau sistemul de 10 – 14 lecţii, reprezintă concretizarea unei

concepţii metodice eficiente în concordanţă şi cu modelarea predării jocului de baschet în

lecţiile de educaţie fizică în şcoala generală.

În esenţă, modulul generalizat este un sistem de lecţii strâns legate una de cealaltă, în

care primele lecţii deşi au teme proprii cu obiective operaţionale specifice, se subordonează

toate unei teme generale ale modulului, care de regulă este: organizarea unei competiţii, cu un

număr de echipe cu efectiv redus pe teren redus, în ultimele lecţii din modul.

Astfel, modulul generalizat se constituie într-o programare sau ordonare a lecţiilor şi a

conţinuturilor acestora, să fie folosite pentru predarea jocului de baschet.

Prezentăm în continuare un modul generalizat care poate fi adaptat la orice clasă din

învăţământul gimnazial.

MODULUL GENERALIZAT – SISTEM DE 12 – 14 LECŢII a 15 – 20 – 25 minute

Clasele V – VIII

TEMA: Organizarea şi desfăşurarea unei competiţii cu un număr de: (4 – 5 – 6 – 7 sau

8 echipe) cu efectiv: (1x1 sau 2x2 sau 3x3 sau 4x4) pe teren redus (la un panou, la două

panouri, etc.) în care se vor aplica următoarele reguli: dublu dribling, pasă sau/şi aruncare la

coş numai din depăşire, etc. Şi cu apărare om la om, etc.

În realitate, tema se va adresa unui singur joc, unei singure competiţii şi unei reguli sau

cel mult două reguli de joc noi.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

a) Să înveţe jocul din temă şi practicarea lui autonomă;

b) Să ştie să arbitreze jocul din temă;

c) Să ştie să organizeze jocul în competiţie cu 5 – 7 echipe;

d) Să participe în competiţia asumată prin temă;

e) Să ştie să întocmească clasamentele competiţiei şi să se autoevalueze.

30

Nr.lecţie

OBIECTIVE OPERAŢIONALE

METODE/PROCEDEE

MIJLOACE/DOZARE

(15-20 min)

FELUL ACTIVITĂŢII

1. -să cunoască şi să execute acţiunile în structurile jocului stabilit prin tema modulului: S.F.(în atac şi apărare)

-explicare-demonstrare-repetare-evaluare, corectare

-exerciţii izolate, exerciţii complexe specifice structurilor şi fazelor de joc.

-directă a profesorului-dirijată, controlată a elevilor

2. -să cunoască şi să aplice în structurile jocului cu temă, cu regulile (ce se vor stabili prin temă)


-joc şcoală cu efectiv redus conform temei


3. -să cunoască şi să aplice în structurile jocului cu temă, cu regulile (ce se vor stabili prin temă)


-joc cu temă cu efectiv redus pe teren redus


4. -să cunoască practicarea autonomă a jocului cu temă (învăţat)

-repetare globală-exercsare-corectare-evaluare

-joc cu temă din lecţia 3-căpitan de echipă-arbitru-organizator

-în directă a profesorului-autonomă a elevilor

5. -să cunoască şi să aplice în jocul bilateral structurile, acţiunile, combinaţiile, regulamentul aferent în calitate de: jucător, căpitan de echipă, arbitru, organizator

-repetare globală-exersare funcţii. Căpitan de echipă, arbitru, organizator

-joc cu temă 2x10 min.-căpitan de echipă-arbitru-organizator

-în directă a profesorului-autonomă a elevilor

6. -să ştie organizarea unei competiţii cu un număr de n echipe, sistem turneu

-explicare-demonstrare-repetare

-grafic de competiţie-program, etape,

-directă a profesorului-dirijată

31

-să ştie să practice autonom în competiţie-să ştie să arbitreze jocul în competiţie

jocuri-tragere la sorţi-desfăşurarea etapei I – 2x10 min.

-autonomă a elevilor

7.8.9.10.11.

-să practice autonom jocul în competiţie cu 6 echipe: etapele II-V-să ştie să arbitreze jocul-să ştie să conducă echipă (căpitan de echipă)-să ştie să organizeze şi să alcătuiască clasamentele

-repetare globală

-competiţie turneu 6 echipe-5 etape-alcătuirea clasamentelor după fiecare etapă-înmregistrare-programare-arbitrare-joc 2 reprize x 10 min.

-indirectă a profesorului-autonomă a elevilor: autoconducere, autoarbitrare

12. -să verifice realizarea temei şi a obiectivelor operaţionale-să evalueze funcţiile: jucător, căpitan de echipă, arbitru, organizator

-obervare-înregistrare-prelucarre-verificare-evaluare

-rezultate jocuri-clasament final-evaluare operaţională (note)

-directă a profesorului-directă a elevilor

Fiecare modul se încheie de regulă cu evaluarea operaţională, apreciind participarea

elevilor şi realizarea funcţiilor asumate: jucător, arbitru, organizator, căpitan de echipă şi

notarea lor în catalog.

Între semestre sunt programate prin planul tematic anual (graficul tematic) câte două

sau trei module în funcţie de clasă şi timp şi care se încheie cu competiţia respectivă.

Practicarea autonomă a jocului sau funcţia de jucător este evaluată în raport cu locul

ocupat în competiţie şi respectarea regulilor stabilite.

Căpitanii de echipă şi arbitrii organizatori mai pot fi evaluaţi separat pentru modul de

îndeplinire a acestor funcţii în competiţia respectivă, separat de evaluarea rezultatelor tehnice.

Fiecare competiţie din modul se încheie cu un clasament final (la competiţia sistem

turneu) sau cu stabilirea învingătorului în sistemul eliminatoriu.

32

2.4. Particularităţi psiho-motrice ale copiilor din

clasa a V-a (11 – 12 ani)

Baschetul modern este caracterizat prin tendinţa intensificării efortului competiţional,

prin creşterea vitezei de deplasare şi execuţie, contraatacuri frecvente, pase rapide, pătrunderi

prin surprindere, luptă acerbă la panouri pentru intrarea în posesia mingii, apărarea presing

fiind utilizată tot mai mult.

Toate aceste aspecte duc la creşterea solicitării organismului atât pe plan somatic –

sistem nervos – aparat muscular – ligamente, cât şi pe plan vegetativ – circulaţie – respiraţie –

termoreglare – cheltuieli energetice.

Practicarea jocului de baschet pretinde stăpânirea a numeroase deprinderi motrice

specifice şi depunerea unui efort fizic aciclic de intensitate variabilă – maximal – submaximal.

Intensitatea ritmului şi tempourilor practicării baschetului impune organismului

jucătorilor cerinţe de ordin fiziologic tot mai mari.

Coordonare neuro-musculară deosebită, dublată de supleţe şi elasticitate

musculară;

Activitate cardio-respiratorie mărită, adaptată la un efort intens prelungit;

Un bun randament neuro-muscular de timp mai îndelungat cu intensitate

variabilă;

Eficienţă metabolică şi de reglaj ridicată pentru a face faţă efortului intens în

regim de rezistenţă;

Viteza de reacţie şi de execuţie pe tot parcursul jocului competiţional la cei mai

înalţi parametri.

33

Sistemul nervos central şi analizatorii vizuali, auditivi sunt de asemenea foarte

solicitaţi în acest efort specific al practicării jocului de baschet, solicitare ce se manifestă pe

toată durata jocului.

Cercetările de ordin fiziologic au arătat că:

Funcţia respiratorie a organismului acestor jucători este supusă unor solicitări

variate ca intensitate, ea se modifică mereu în concordanţă cu fazele jocului

care impun să fie apnee în momente de efort maximal (sprinturi de contraatac,

sărituri), fie acceleraţia ventilaţiei pulmonare în clipele de întrerupere din

cadrul regulamentului de joc. Bateria de oxigen nu este de obicei prea mare, ea

putând fi însă recuperată în momente de repaus sau în unele acţiuni de apărare;

Jocul de baschet reduce diureza, urina este concentrată, cu reacţie intens acidă;

Faţă de majoritatea disciplinelor sportive, participanţii jocului de baschet

elimină prin transpiraţie o cantitate mai mare de acid lactic, Na, Mg, K;

Analizatorii cei mai solicitaţi în timpul jocului şi a antrenamentelor specifice

sunt cel acustic, vestibular, vizual, fiecare dintre ei având implicaţii foarte mari

în asigurarea unui joc eficient din partea practicantului.

Modificările fiziologice determinate de efortul specific solicitat în practicarea

baschetului la nivelul aparatelor, sistemelor şi funcţiilor organismului sunt valabile de la un

jucător la altul şi chiar de la un meci la altul.

Cunoaşterea manifestărilor psihice ale elevilor prezintă o mare importanţă deoarece la

această vârstă sunt numeroase cazuri de elevi selecţionaţi în echipe de juniori I şi chiar seniori.

Din acest motiv o mare importanţă o are cultivarea încrederii în forţele proprii deoarece apar

frecvent discrepanţe între rezultatele obţinute la antrenamente şi cele din competiţiile oficiale

şi chiar amicale, cauzate de atitudinea şi motivaţia nestabilizată a frământărilor interioare.

Competiţiile sportive, jocurile din diversele campionate, chiar de la această vârstă, au

aspect de mare dârzenie, hotărâre, dorinţa de câştig şi chiar agresivitate. Este o datorie a

profesorilor de educaţie fizică şi a antrenorilor de a pregăti elevii corespunzător pentru fiecare

competiţie, de a-i tonifica în vederea stărilor de trac, panică sau infatuare.

34

O bună cunoaştere a particularităţilor morfo-funcţionale ale fiecărui elev şi junior cu

care lucrăm este singura cale care permite evitarea celor două greşeli frecvent întâlnite în

activitatea sportivă. Una din ele este suprasolicitarea organismului iar cealaltă este excesul de

prudenţă.

3. FUNDAMENTAREA PRACTICĂ A LUCRĂRII

3.1. Organizarea cercetării

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. Dezvoltarea capacităţii motrice generale a elevilor necesare desfăşurării

activităţilor sportive

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE:

Pe parcursul clasei a V-a se recomandă următoarele activităţi:

1. adoptarea posturii corecte a corpului în poziţiile stând, şezând şi pe

parcursul deplasărilor;

2. Executarea de mişcări analitice, precis localizate, libere, în regim izotonic;

3. Exersarea mecanismului de bază al fiecărei deprinderi motrice (de bază şi

aplicativ – utilitare);

4. Exersarea de structuri motrice conţinând două – trei deprinderi;

5. Efectuarea exerciţiilor specifice de dezvoltare a vitezei de reacţie, de

execuţie şi de deplasare;

6. Efectuarea exerciţiilor specifice de dezvoltare a coordonării segmentelor şi a

corpului în spaţiu şi timp;

7. Efectuarea de exerciţii specifice, libere, pentru dezvoltarea forţei dinamice

(izotonice) a principalelor grupe musculare;

35

8. Realizarea de eforturi aerobe, cu durate progresive, în tempo uniform –

moderat;

9. Ştafete şi jocuri desfăşurate sub formă de întrecere.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ

La sfârşitul clasei a V-a elevul va fi capabil:

a) Să adopte poziţiile corecte ale corpului şi ale segmentelor acestuia în efectuarea

acţiunilor motrice;

b) Să folosească adecvat exerciţiile specifice pentru dezvoltarea musculaturii

spatelui, a abdomenului şi a membrelor;

c) Să realizeze acţiuni motrice cu structuri şi eforturi diferite.

2. Dezvoltarea procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice specifice practicării

diferitelor sporturi de către elevi, în şcoală şi în afara acesteia.

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE


1. Exersarea tehnicii fiecărui procedeu până la însuşirea mecanismului de bază;

2. Exersarea de structuri tehnice cuprinzând 1-2 procedee;

3. Exersarea acţiunilor tehnice individuale simple;

4. Aplicarea procedeelor tehnice şi acţiunilor tactice însuşite în jocuri dinamice şi

pregătitoare;

5. Ştafete, întreceri;

36

6. Participarea la întreceri desfăşurate în lecţii, sub formă de jocuri dinamice,

pregătitoare şi ştafete.



a) Să aplice procedeele tehnice şi acţiunile tactice însuşite, în structuri simple;

b) Să realizeze acţiuni motrice specifice ramurilor de sport şi să se integreze în

activităţile desfăşurate sub formă de întrecere.

3. Favorizarea întreţinerii şi îmbunătăţirii stării de sănătate conform

particularităţilor de vârstă şi de sex ale elevilor



1. Identificarea elementelor schemei corporale;

2. Determinarea principiilor indici morfologici proprii;

3. Observarea reacţiei funcţiilor cardio-vasculare şi respiratorii la eforturi cu

intensităţi diferite;

4. Echipări corespunzătoare pentru lecţii;

5. Verificarea stării igienice şi funcţionale a echipamentului;

6. Exersare în condiţii de respectare a structurilor motrice stabilite, a formaţiilor de

lucru, a ordinii de realizare, a execuţiei, a reperelor, direcţiilor şi sensurilor de

deplasare.

37



a) Să cunoască principalii indici morfologici şi funcţionali şi să-şi determine

indicii morfologici proprii;

b) Să cunoască şi să respecte regulile de igienă personală şi să utilizeze

echipamentul adecvat pentru activităţile de educaţie fizică şi sport;

c) Să evite pericolul de accidentare respectând regulile stabilite.

4. Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale



1. Ocuparea şi păstrarea sistematică a locului stabilit în formaţiile de adunare,

de marş şi de lucru;

2. Îndeplinirea exactă a sarcinilor individuale stabilite;

3. Execuţii în relaţie cu unul sau mai mulţi parteneri;

4. Acordarea sprijinului şi ajutorului reciproc;

5. încurajarea coechipierilor în acţiune;

6. Îndeplinirea, prin rotaţie, a unor atribuţii care presupun conducerea şi

subordonarea (căpitan de echipă, arbitru, observator, executant, etc.);

38

7. Execuţii individuale, iniţial asistate şi apoi realizate independent, cu grade de

risc progresive;

8. Executarea procedurilor de autoasigurare şi protecţie care pot fi utilizate în

execuţiile care implică risc.



a. Să se integreze şi să acţioneze eficient într-un grup prestabilit;

b. Să-şi depăşească inhibiţia şi să execute structurile motrice stabilite.

Jocuri sportive: BASCHET

1. Procedee tehnice folosite în atac:

Prinderea, ţinerea şi pasarea mingii cu două mâini de la piept, de pe loc şi

urmată de deplasare;

Oprirea într-un timp;

Pivotarea prin păşire şi întoarcere;

Dribling mediu;

Aruncarea la coş cu două mâini de la piept;

Aruncarea la coş din dribling.

2. Procedee tehnice folosite în apărare:

Poziţia fundamentală în apărare;

Deplasări cu paşi adăugaţi;

Lucrul de braţe şi jocul de picioare.

3. Acţiuni tactice folosite în atac:

Demarcajul;

Depăşirea.

4. Acţiuni tactice folosite în apărare:

39

Marcajul normal.

5. Joc de baschet cu aplicarea procedeelor învăţate, cu reguli adaptate:

2x2 şi 3x3 la un panou;

5x5 la două panouri.

3.2. Planul privind repartizarea jocului de baschet pe semestre la

clasa a V-a

40

3.3. Planurile tematice semestriale cu modulele jocului de baschet

42

3.4. Proiecte didactice folosite în experimentarea predării jocului

de baschet în lecţiile de educaţie fizică la clasa a V-a

PROIECT DIDACTIC

Şcoala Generală nr.4 – Arad

Clasa: a V-a A – experiment

Efectiv: 28 elevi:

- fete: 9

- băieţi: 19

Semestrul I 2007 - 2008

Loc de desfăşurare: sala de sport

Materiale:

- mingi de baschet;

- jaloane.

TEME ŞI OBIECTIVE:

1. Repetarea prinderii şi transmiterii mingii de pe loc şi din deplasare:

- să ştie să execute prinderea mingii, ţinerea ei, cu protecţie şi transmiterea

(pasa) ei în execuţii izolate şi în relaţii cu adversarul;

- să ştie să execute structuri de joc pentru prinderea mingii şi transmiterea

mingii de pe loc şi din deplasare.

2. Consolidarea driblingului şi aruncării la coş din dribling:

- să execute driblingul în condiţii diferite de: viteza de deplasare, ritm,

direcţii, alternativ cu mâna stângă şi dreaptă, cu schimbări de direcţie

(dezvoltarea îndemânării);

- să ştie să execute AR.D. în condiţii de joc cu efectiv redus pe teren redus

3x3.

46

MOMENTE ŞI DURATĂ

CONŢINUT DOZARE STRATEGIIDIDACTICE

OBS.

M 1:-organizarea colectivului de elevi

2 min.

-raportul-verificarea echipamentului-anunţarea temelor de lecţie

2 minute

Metode:-conversaţia

Formaţia:-în linie pe două rânduri

M 2:

-pregătirea organismului pentru efort

5 min.

-alergare uşoară înainte, înapoi, lateral-pas adăugat înainte şi înapoi-mers cu mişcări de respiraţie-alergare cu genunchii sus-alergare cu pendularea gambei înapoi

1 tură sala

20 m

20 m

20 m

20 m

Metode:-conversaţia-observaţia

M 3:

Baschet:

-structuri de joc pentru prindere-pasare

-pe loc

-din deplasare

-structuri de joc pentru dribling

- prindere-protecţie-pasare cu o mână şi cu două mâini

-prindere-pasare din deplasare în:- doi; - în trei;- fără schimb de locuri- cu schimb de locuri

-exerciţii de dribling alternativ cu ambele mâini, cu schimb de direcţie, printre jaloane

-structuri fără adversar

3 min.

3 min.

2 min.

2 min.

-diferite formaţii de pe loc

-din deplasare fără dribling

- după efectuarea driblingului

47

-aruncări la coş din dribling

-joc cu temă 3x3

-structuri cu adversar-joc „leapşa în dribling”-structuri pentru AR.D-jocuri pregătitoare: -cine execută mai corect AR.D. -cine marcă mai multe coşuri din dribling-atac: - se aruncă la coş numai din dribling ---2 puncte-apărare: - scoaterea mingii din dribling ---1 punct

3 min.2 min.2 min.2 x1 minute5 minute

M 4:

-revenirea organismului pentru efort

2 min.

-mers cu mişcări de respiraţie

2 min. Metode:-conversaţia-observaţia

M 5:-aprecieri şi recomandări

1 min.

-aprecieri cu privire la execuţia elevilor-salutul

1 min. Metode:-conversaţia

48

PROIECT DIDACTIC

Şcoala Generală nr.4 – Arad

Clasa: a V-a B – martor

Efectiv: 28 elevi:

- fete: 9

- băieţi: 19

Semestrul I 2007 - 2008

Loc de desfăşurare: sala de sport

Materiale:

mingi de baschet.

TEME ŞI OBIECTIVE:

1. Aruncarea la coş de pe loc şi din dribling:

- să ştie să execute în structuri de joc aruncarea la coş de pe loc şi din

deplasare;

- să execute aruncarea la coş de pe loc şi din deplasare în jocul cu efectiv

redus pe teren redus;

- să-şi însuşească structurile de joc în apărare adverse celor din atac

precizate.

2. Dezvoltarea vitezei de deplasare specifice jocului de baschet.

49

MOMENTE ŞI DURATĂ

CONŢINUT DOZARE STRATEGIIDIDACTICE

OBS.

M 1:-organizarea colectivului de elevi

2 min.

-raportul-verificarea echipamentului-anunţarea temelor de lecţie

2 minute

Metode:-conversaţia

Formaţia:-în linie pe două rânduri

M 2:

-pregătirea organismului pentru efort

8 min.

-mers pe vârfuri cu braţele sus-mers pe călcâie cu braţele lateral-alergare uşoară-alergare cu genunchii sus-alergare cu pendularea gambei înapoi-sprinturi scurte

20 m

20 m

1 tură sală2x15 m2x15 m

4x10 m

Metode:-conversaţia-observaţia

M 3:

Baschet:

-consolidarea deprinderilor motrice şi dezvoltarea calităţilor motrice

30 min.

Tema 1:-dezvoltarea vitezei de deplasare specifică baschetului

Tema 2:-joc 3x3 la un panou: Atac:-AR loc ---1 punct-AR.DB.---2 puncte-Rc atac ---3 puncte

Apărare:-capac ---1 punct-scoaterea mingii din dribling ---2 puncte

M 4:-revenirea organismului după efort

2 min.

-mers cu mişcări de respiraţie

-alergare uşoară

-1 tură sală

-1 tură sală

M 5:-aprecieri şi recomandări

1 min.

-aprecieri cu privire la execuţia şi comportamentul elevilor la oră- salutul

Metode:-conversaţiaFormaţie:-în linie pe un rând

50

MODUL nr. 1: 12 LECŢII

TEMĂ: - joc 2x2 şi 3x3 la un panou- joc 3x3 şi 4x4 la două panouri laterale în condiţii de autonomie

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

- să aplice în jocul 2x2 şi 3x3 la un panou structurile fundamentale pentru: prindere – protecţie – pasare, dribling, aruncări la coş din dribling şi de pe loc, apărare om la om- să aplice în jocul 3x3 şi 4x4 la două panouri: acţiunile tactice „depăşirea”, „recuperarea la panou”, „pătrunderea”, „marcajul individual”- să rezolve funcţiile de căpitan de echipă, de organizator al competiţiei la nivelul clasei- să participe în competiţie în echipe de trei şi patru jucători şi să aplice corect regulamentul de joc

Lecţia nr. 1-2: - repetarea structurilor de joc individual, în relaţia 1x1 şi 2x2- joc 2x2 la un panou: cine înscrie rămâne în atac

Lecţia nr. 3-4: - joc 3x3 la un panou cu tema pentru coş înscris din dribling, recuperarea mingii la panou- joc pregătitor 3x3 „cine ţine mingea mai mult”- joc 3x3 la un panou: aruncări la coş de pe loc şi din dribling- depăşirea, pătrunderea, recuperarea în atac şi în apărare- joc pregătitor 4x4 „cine ţine mingea mai mult”

Lecţia nr. 5-6: - joc 4x4 la un panou cu teme: joc fără dribling şi aruncare la coş de pe loc- aruncarea la coş numai din depăşire şi pătrundere- joc 3x3 la două panouri laterale în condiţii autonome

Lecţia nr. 7-11 - competiţie sistem turneu cu echipe de trei jucători- formarea echipelor, desemnarea căpitanilor de echipă, programarea jucătorilor- întocmirea clasamentelor, separat, fete – băieţi- jocuri 3x3 la două panouri laterale, autoarbitrare

Lecţia nr. 12 - evaluare: elevii din echipele plasate pe primele trei locuri vor primi nota 10 (zece) în catalog

51

MODUL nr. 2: 10 LECŢII

TEMĂ: - competiţie autonomă sistem turneu, tur – retur, cu echipe 4x4

jucători la două panouri

OBIECTIVE

OPERAŢIONALE:

- să ştie să acţioneze în echipă de patru jucători, în atac şi în apărare,

sub conducerea căpitanului de echipă

- să participe într-o competiţie autonomă condusă şi arbitrată de

colegi

- să respecte în meciuri regulile de joc şi de competiţie

- să ştie să întocmească clasamentul

Lecţia nr. 1-2: - joc şcoală 4x4 la două panouri în care se repetă structurile şi

acţiunile învăţate în atac şi apărare

- joc bilateral 4x4 – joc pregătitor pentru competiţia propriu-zisă sub

conducerea căpitanilor de echipă şi arbitrate de colegi

Lecţia nr. 3-6: - competiţie TUR: 3 etape – o etapă, două jocuri fete + două jocuri

băieţi (două reprize a 10 minute)

- organizare, evaluare, arbitrare, autonomie

Lecţia nr. 7-10: - competiţie RETUR: 3 etape – autonomie

- organizare, evaluare, arbitrare

Elevii din primele trei echipe, fete şi băieţi, nota 10 (zece) în catalog

52

3.5. Probele de control folosite în experiment

Probele de control folosite în experiment pentru testarea pregătirii fizice generale a

elevilor din cele două clase a V-a (experiment şi martor) sunt prezentate în tabele, ele fiind

evidenţiate pe grupe separate de fete şi băieţi.

Acestea sunt:

Alergarea de viteză – 50 m plat;

Naveta;

Săritura în lungime de pe loc;

Alergarea de rezistenţă;

Proba de abdomen;

Aruncarea mingii de oină de pe loc la distanţă.

Am ales doar şase probe din cele opt ale testului standard Fitness Test deoarece acestea

au mai multă tangenţă cu pregătirea, instruirea copiilor şi adolescenţilor în practicarea jocului

de baschet.

53

4. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

4.1. Rezultatele obţinute la probele de control privind pregătirea

fizică generală a elevilor

După cum se cunoaşte din capitolul precedent, în experiment au fost folosite şase

probe de control pentru verificarea evoluţiei pregătirii fizice generale a elevilor din cele două

categorii de clase a V-a A – clasa experiment –i a V-a B – clasa martor.

În tabelele alăturate sunt prezentate aceste rezultate la fiecare clasă separat şi pe

celelalte două categorii de elevi: fete şi băieţi, astfel că discutarea rezultatelor va fi realizată

separat pe cele două clase şi separat pentru fete şi separat pentru băieţi.

Probele de control s-au desfăşurat în conformitate şi cu instrucţiunile M.E.C.T. privind

evaluarea elevilor la disciplina educaţie fizică şi sport.

În acest mod toate cele şase probe au fost administrate elevilor în două etape:

Prima etapă în semestrul I : 19 septembrie – 3 octombrie 2007

A doua etapă în semestrul II: 12 – 24 mai 2008

În subsolul tabelelor sunt prezentate mediile realizate de elevi la fiecare probă în parte.

În acest fel este evidenţiat progresul înregistrat atât de fiecare elev în parte cât şi

progresul de fiecare categorie de elevi în parte: fete, băieţi – clasa experimental şi fete, băieţi –

clasa martor.

54

Analizând aceste tabele şi rezultatele obţinute de elevi individual şi pe grupe separate

se pot evidenţia câteva aspecte semnificative.

Primul aspect este faptul că mediile realizate de ambele clase atât la fete cât şi la băieţi

evidenţiază un progres între Testul I şi Testul II de la sfârşitul anului şcolar.

Al doilea aspect este evidenţiat de faptul că aproape toţi elevii au progresat la toate

probele, la unii progresul fiind mare, la alţii mai mic.

Sunt elevi, foarte puţini, care la o probă nu au progresat deloc.

Aceste rezultate sunt desigur şi consecinţa unei creşteri normale biofiziologice, dar în

acelaşi timp şi urmare a influenţei efectului administrat prin exerciţiile specifice în lecţiile de

educaţie fizică.

55

Tabel cu rezultatele la probele de control privind pregătire fizică generală

Clasa a V-a A – experiment - fete

Nr.crt.

Numele şi prenumele

Vârsta Viteză 50 m(sec)

Naveta(sec)

Săritura în lung. de pe loc

(cm)

Rezistenţă 800 m (min)

Abdomen (nr.rep.)

Aruncarea mingii de

oină(m)

T1 T2 Dif. T1 T2 Dif. T1 T2 Dif. T1 T2 Dif. T1 T2 Dif. T1 T2 Dif.

1. A.F. 11 8.9 8.8 0.1 12.6 11.5 1.1 162 168 6 3.33 3.30 0.03 14 18 4 23 27 4

2. A.H. 11 9.3 9.1 0.2 13.5 12.9 0.6 145 150 5 3.56 3.50 0.06 12 18 6 15 17 2

3. D.I. 11 8.7 8.3 0.4 12.7 12.0 0.7 166 172 6 3.32 3.25 0.07 13 20 7 20 23 3

4. D.B. 11 9.7 9.1 0.6 13.8 12.5 1.3 135 137 2 3.57 3.51 0.06 12 16 4 9 14 5

5. I.T. 11 9.4 9.2 0.2 13.2 12.2 1.0 151 157 6 3.58 3.52 0.06 12 18 6 17 19 2

6. M.O. 11 9.7 9.2 0.5 12.9 11.9 1.0 133 147 14 3.57 3.52 0.05 14 20 6 14 20 6

7. N.L. 11 8.2 8.0 0.2 12.8 11.8 1.0 171 177 6 3.22 3.20 0.02 9 19 10 18 20 2

8. S.R. 11 8.3 8.1 0.2 11.8 11.1 0.7 176 183 7 3.36 3.31 0.05 14 22 8 15 19 4

9. S.M. 11 9.2 8.6 0.6 12.1 11.5 0.6 145 147 2 3.39 3.31 0.08 20 24 4 15 18 3

Media 9.04 8.71 0.33 11.71 11.93 0.88 153.7 159 6 3.43 3.38 0.64 13.3 19.4 6.1 16.2 19.6 3.44

57


Clasa a V-a B – martor - fete

Nr.crt.



Naveta(sec)


(cm)

Rezistenţă 800 m (min)

Abdomen (nr.rep.)

Aruncarea mingii de

oină(m)


1. A.O. 11 9.6 9.4 0.2 13.1 12.1 1.0 133 145 12 3.36 3.33 0.03 10 19 9 15 19 4

2. A.L. 11 9.6 9.5 0.1 13.5 12.7 0.8 140 145 5 3.51 3.40 0.11 8 13 5 16 17 1

3. B.B. 11 8.9 8.7 0.2 13.1 12.2 0.9 162 165 3 3.50 3.26 0.24 12 13 1 14 16 2

4. C.D. 11 9.4 9.0 0.4 12.7 12.4 0.3 152 155 3 3.50 3.45 0.05 16 19 3 20 22 2

5. G.B. 11 8.8 8.6 0.2 12.2 12.0 0.2 152 156 4 3.50 3.30 0.20 11 12 1 16 20 4

6. M.P. 11 9.5 9.4 0.1 13.1 13.0 0.1 137 140 3 3.51 3.48 0.03 11 12 1 14 15 1

7. N.D. 11 9.6 9.4 0.2 13.5 13.4 0.1 141 143 2 3.56 3.50 0.06 9 9 0 9 10 1

8. S.F. 11 9.5 9.2 0.3 13.2 13.0 0.2 140 147 7 3.52 3.45 0.07 7 13 6 10 14 4

9. Z.I. 11 9.7 9.4 0.3 13.4 13.1 0.3 135 142 7 3.47 3.42 0.05 9 14 6 7 12 5

Media 9.4 9.17 0.2 13.08 12.65 1.33 143.5 148 5.11 3.49 3.39 0.93 10.3 13.7 3.55 13.4 16.1 2.66

58


Clasa a V-a A – experiment - băieţi

Nr.crt.



Naveta(sec)


(cm)

Rezistenţă – 1000 m(min)

Abdomen (nr.rep.)

Aruncarea mingii de

oină(m)


1. A.G. 11 9.0 8.8 0.2 12.4 11.5 0.9 153 163 10 4.50 4.31 0.19 16 20 4 24 27 32. A.M. 11 8.8 8.5 0.3 11.4 11.1 0.3 168 172 4 4.37 4.22 0.15 14 19 5 28 34 63. C.L. 11 9.2 8.7 0.5 11.5 10.8 0.7 152 158 6 4.37 4.30 0.07 17 22 5 30 32 24. D.B. 11 8.9 8.6 0.3 10.9 10.1 0.8 178 190 19 4.50 4.42 0.08 14 21 7 38 45 75. D.T. 11 9.7 9.5 0.2 12.5 12.2 0.3 145 148 3 4.57 4.50 0.07 7 12 5 34 35 16. F.P. 11 9.7 9.2 0.5 11.2 10.9 0.3 160 168 8 4.55 4.50 0.05 15 18 3 32 38 67. G.O. 11 8.3 8.0 0.3 11.8 10.8 1.0 155 165 10 4.30 4.10 0.20 18 24 6 32 33 18. G.U. 11 8.1 8.0 0.1 11.1 10.4 0.7 175 181 6 4.45 4.37 0.08 14 17 3 27 35 89. H.A. 11 9.0 8.7 0.3 12.4 11.7 0.7 155 162 7 4.55 4.48 0.07 13 24 11 31 34 310. J.E. 11 8.4 8.2 0.2 11.2 10.5 0.7 160 169 9 4.20 4.07 0.13 17 24 7 25 34 911. L.B. 11 9.5 9.2 0.3 12.9 11.5 1.4 141 160 19 4.54 4.31 0.23 9 16 7 17 19 212. L.F. 11 8.5 8.2 0.3 11.9 10.7 1.2 162 178 16 4.20 3.55 0.35 18 24 6 40 41 113. N.E. 11 8.9 8.6 0.3 11.7 11.0 0.7 158 167 9 4.42 4.26 0.17 13 18 5 15 23 814. N.P. 11 8.4 8.3 0.1 11.3 11.1 0.2 163 170 7 4.30 4.25 0.05 15 21 6 21 27 615. P.D. 11 9.4 9.2 0.2 11.5 10.9 0.6 170 173 3 4.45 4.20 0.25 14 19 5 24 30 616. S.D. 11 8.7 8.4 0.3 12.3 11.8 0.5 155 160 5 4.27 4.20 0.07 13 17 4 22 27 517. U.M. 11 8.8 8.7 0.1 12.1 11.7 0.4 157 163 6 4.50 4.35 0.15 12 19 7 25 31 618. U.R. 11 8.6 8.4 0.2 11.7 11.3 0.4 162 167 5 4.43 4.35 0.08 16 22 6 26 29 319. Z.G. 11 9.3 9.1 0.2 11.9 11.5 0.4 160 165 5 4.47 4.36 0.11 17 21 4 27 32 5

59

Media 8.9 8.64 0.25 11.7 11.13 0.64 159.4 167.3 8.1 4.41 4.26 0.12 14.3 19.8 5.57 27.2 31.8 4.63

60


Clasa a V-a B – martor - băieţi

Nr.crt.



Naveta(sec)


(cm)

Rezistenţă – 1000 m(min)

Abdomen (nr.rep.)

Aruncarea mingii de

oină(m)


1. A.R. 11 8.9 8.8 0.1 12.1 11.7 0.4 156 158 2 4.26 4.25 0.01 13 15 2 38 39 12. A.L. 11 8.6 8.5 0.1 12.3 11.7 0.7 153 154 1 4.04 4.03 0.01 15 16 1 31 33 23. A.O. 11 8.2 8.0 0.2 11.3 11.1 0.2 153 156 3 4.20 4.15 0.05 16 20 4 33 34 44. B.L. 11 9.4 9.3 0.1 11.6 11.5 0.1 155 157 2 4.31 4.20 0.11 17 18 1 38 31 15. C.G. 11 9.0 8.9 0.1 12.2 11.9 0.3 154 156 2 4.40 4.36 0.04 12 16 4 32 36 46. C.B. 11 9.0 8.9 0.1 11.5 11.4 0.1 135 145 10 4.23 4.16 0.07 16 17 1 31 32 17. F.T. 11 9.0 8.9 0.1 12.3 12.1 0.2 154 156 2 4.56 4.48 0.08 16 18 2 31 32 18. F.I. 11 8.9 8.7 0.2 11.6 11.4 0.2 160 163 3 4.20 4.00 0.20 18 20 2 31 32 19. G.N. 11 8.7 8.2 0.5 11.8 11.3 0.5 161 163 2 4.34 4.20 0.14 20 25 5 33 36 310. J.O. 11 8.6 8.5 0.1 11.9 11.6 0.3 154 156 2 4.48 4.38 0.10 18 19 1 31 32 111. L.B. 11 9.9 9.5 0.4 13.1 13.9 0.2 129 140 11 4.56 4.26 0.30 12 13 1 30 31 112. L.N. 11 9.0 8.9 0.1 11.6 11.5 0.1 153 158 5 4.41 4.20 0.21 14 17 3 31 32 113. N.E. 11 9.6 9.2 0.4 12.7 12.5 0.2 139 149 10 4.30 4.20 0.10 10 16 6 31 34 314. N.G. 11 9.5 9.2 0.3 12.0 11.7 0.3 150 161 11 4.45 4.35 0.10 11 15 4 32 35 315. O.D. 11 9.2 9.0 0.2 12.5 12.2 0.3 155 160 5 4.42 4.40 0.02 12 13 1 31 34 316. O.T. 11 9.7 9.3 0.4 12.7 12.5 0.2 157 163 6 4.47 4.41 0.06 13 17 4 32 36 417. S.E. 11 9.5 9.4 0.1 12.3 12.1 0.2 154 158 4 4.42 4.40 0.02 12 18 6 30 32 218. U.V. 11 9.3 9.2 0.1 12.4 12.1 0.3 152 159 7 4.46 4.41 0.05 11 17 6 32 33 119. U.S. 11 9.4 9.1 0.3 12.6 12.3 0.3 154 161 7 4.42 4.41 0.01 12 19 7 31 36 5

Media 9.12 8.92 0.20 12.13 11.86 0.26 151.4 165 4.78 4.36 4.27 0.93 14.1 17.3 3.21 31.6 33.8 2.26

61

O analiză scurtă pe fiecare probă în parte, evidenţiază şi alte aspecte semnificative.

La alergarea de viteză 50 m plat, progresele realizate sunt în medie:

La fete:

- clasa experiment – a V-a A: ---0,33 sec.;

- clasa martor – a V-a B ---0,22 sec.

La băieţi:

- clasa experiment – a V-a A ---0,25 sec.;

- clasa martor – a V-a B --- 0,20 sec.

Toţi elevii, fete şi băieţi din clasa experimentală au progresat mai mult în medie decât

elevii, fete şi băieţi din clasa martor.

La proba navetă, progresele realizate sunt:

62

La fete:

- clasa experiment – a V-a A --- 0,88 sec.;

- clasa martor – a V-a b --- 0,64 sec.

La băieţi:



63

Progresul cel mai mare este realizat la băieţii din clasa experimentală, respectiv de 1,33

sec. Şi fetele din clasa experimentală care au progresat mai mult decât băieţii din clasa martor.

La proba de săritură în lungime de pe loc, progresele realizate arată astfel:

La fete:

- clasa experiment – a V-a A --- 6 cm.;

- clasa martor a V-a B --- 5,11 cm.

La băieţi:

- clasa experiment – a V-a A --- 8,1 cm.;

- clasa martor – a V-a B --- 4,78 cm.

Şi la această probă progresul realizat de elevii din clasa experiment este mai mare

decât progresul înregistrat de clasa martor, atât la fete cât şi la băieţi.

De reţinut progresul de 8,1 cm realizat în medie de băieţii din clasa experiment.

64

De fapt, din acest grup a fost realizat şi cel mai mare progres la această probă de către

doi elevi, câte 19 cm fiecare.

La proba de alergare de rezistenţă: 800 m – fete şi 1000 m – băieţi, progresele realizate

sunt: La fete:

- clasa experiment – a V-a A ---6, 44 sec.;


La băieţi:



La această probă de rezistenţă, progresul cel mai mare este înregistrat de băieţii din

clasa experimentală care cu 12,8 sec, i-au depăşit pe băieţii din clasa martor care au progresat

în medie numai cu 9,36 sec.

65

Dat tot la această probă se evidenţiază faptul că fetele din clasa martor au progresat

mai mult decât fetele din clasa experimentală, respectiv 9,33 sec. Faţă de numai 6,44 sec. Cât

au progresat fetele din clasa experimentală.

La proba de abdomen, evaluată prin număr de ridicări, progresele înregistrate în medie,

arată astfel:

La fete:

- clasa experiment – a V-a A --- 6,1 ridicări;

- clasa martor – a V-a B --- 3,55 ridicări.

La băieţi:

- clasa experiment – a V-a A --- 5,57 repetări;

- clasa martor – a V-a B --- 3,21 repetări.

66

La această probă au progresat de asemenea toţi elevii, fete şi băieţi din ambele clase:

experimentală şi martor, dar cel mai mult au progresat elevii din clasa experimentală, faţă de

clasa martor.

La ultima probă, aruncarea mingii de oină de pe loc la distanţă, rezultatele se prezintă

astfel:

La fete:

- clasa experiment – a V-a A --- 3,44 m.;

- clasa martor – a V-a B --- 2,66 m.

La băieţi:

- clasa experiment – a v-a A --- 4,63 m;

67

- clasa martor - a V-a B --- 2,26 m.

Deci, şi la această probă au progresat mai mult elevii din clasa experiment, atât fetele

cât şi băieţii.

În esenţă, se evidenţiază faptul că toţi elevii au progresat, unii mai mult, alţii mai puţin,

la toate probele privind pregătirea fizică generală.

Analizate cumulat, rezultatele obţinute separat pe grupele de fete şi băieţi din clasa

experiment sunt mai valoroase decât rezultatele obţinute de grupele de fete şi băieţii din clasa

martor. Cu excepţia fetelor din clasa martor care au progresat în medie mai mult decât cele

din clasa experiment la proba de alergare de rezistenţă – 800 m.

Rezultatele înregistrate ca şi progresele realizate sunt normale pentru această vârstă

şi se înscriu în limitele cerinţelor sistemului naţional de evaluare.

68

4.2. Rezultatele obţinute la însuşirea şi practicarea jocului de

baschet

Folosind în lecţiile de educaţie fizică la clasa a V-a experimentală, un demers metodic

bazat pe metodele specifice elevilor din clasa V – VIII, subordonate modelului absolventului

acestui ciclu de învăţământ, în care programarea anuală, semestrială şi operaţională s-a realizat

pe module sau sisteme de lecţii, s-au obţinut rezultate semnificative şi în însuşirea şi

practicarea jocului de baschet de către aceşti elevi.

1. Conform programării iniţiale, în toate cele patru modele folosite, câte două pe

fiecare semestru, marea majoritate a elevilor, fete şi băieţi, din clasa

experimentală au reuşit să practice autonom jocurile planificate, în competiţiile

autoorganizate, cu căpitan de echipă şi arbitri din rândul lor.

2. Marea majoritate a elevilor din clasa a V-a A şi-au însuşit acţiunile de joc,

regulile de joc ca şi obligaţiile de joc asumate prin temă şi organizarea propriu-

zisă a competiţiilor.

3. practicarea repetată a jocurilor cu efectiv redus în competiţii cu mai multe

echipe şi în mai multe etape, a reieşit posibilitatea exersării multiple a funcţiilor

de: jucător, căpitan de echipă, arbitru sau organizator, ceea ce a permis ca în

modulele din semestrul al II-lea activitatea să fie şi mai eficientă, atrăgând o

participare motivată a elevilor la jocurile respective.

4. În campionatul pe şcoală între clase, echipa de fete şi echipa de băieţi a clasei a

V-a A au obţinut rezultate foarte bune, depăşindu-şi elevii din clasa martor a V-

a B.

69

5. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

În urma experimentului desfăşurat am ajuns la următoarele concluzii:

1) Programarea modulară în sisteme de lecţii, având ca metodă modelarea în

predarea jocului de baschet în lecţiile de educaţie fizică la clasa a V-a, a

asigurat realizarea obiectivelor respective la un nivel superior, ceea ce ne

permite să evidenţiem îndeplinirea ipotezei studiului nostru;

2) Folosirea modulului de lecţii cu tema majoră competiţia autonomă, creează

premize eficiente pentru exersarea multiplă a tuturor funcţiilor: jucător,

căpitan de echipă, arbitru şi organizator cu implicaţii deosebite în formarea

personalităţii elevilor;

3) Practicarea autonomă a jocului de baschet în lecţiile de educaţie fizică

creează posibilităţi reale pentru profesorul clasei, ca în acest timp să se poată

ocupa direct şi efectiv de elevii (fete şi băieţi) cuprinşi în activitate la

gimnastică (iarna) sau atletism (toamna şi primăvara);

4) Practicarea autonomă de către elevi în competiţia de baschet din modul a

asigurat formarea unor ajutoare – instructori dintre elevi ca organizatorii şi

arbitrii, uşurând şi eficientizând activitatea profesorului respectiv;

5) În urma experimentului desfăşurat a ieşit în evidenţă dorinţa elevilor de a

practica jocul de baschet şi în timpul liber.

Propun:

1. Organizarea mai multor competiţii cu scopul de a populariza acest joc în

rândul copiilor la această vârstă.

70

BIBLIOGRAFIE

1. Bachner, L. Întrebările şi răspunsurile jocului de baschet. Editura

Mirton, Timişoara, 1999

2. Colibaba-Evuleţ, D. Praxiologie şi proiectare curriculară în educaţie fizică şi

sport. Editura Universitaria, Craiova, 2007

3. Colibaba-Evuleţ, D., Bota, I. Jocuri sportive. Teorie şi metodică. Editura Aldin, 1998

4. Dragnea, A., Bota, A. Teoria activităţilor motrice. Editura didactică şi

Pedagogică, bucureşti, 1999

5. Horghidan, V. Problematica psihomotricităţii. Editura Globus,

Bucureşti, 2000

6. Negulescu, C. Bazele generale ale metodicii predării baschetului.

Editura Fundaţiei României de mâine, Bucureşti, 2000

7. Predescu, T., Moanţă, A. Baschetul în şcoală. Instruire – învăţare. Editura SemnE,

Bucureşti, 2001

8. Săvescu, I. Educaţie fizică şi sportivă şcolară. Metodologie. Editura

AinsPrint Ed, Craiova, 2007

71

ANEXE

ÎNDEMÂNAREA – ÎD

Pentru dezvoltarea îndemânării sunt utilizate următoarele grupe mari de exerciţi:

- exerciţii de ţinere, prindere, conducere şi mânuire a mingii;

- exerciţii pentru însuşirea tehnicii şi tacticii individuale efectuate cu mâna

stângă şi dreaptă;

- exerciţii din tehnica şi tactica individuală executate din diferite poziţii de

plecare, cu amplitudine şi viteză de execuţie deosebită.

ÎD.1. Exerciţii pentru exersarea elementelor de mişcare în teren în diferite combinaţii şi

utilizarea fentelor în deplasare.

Exemplu:

- fentă de plecare spre stânga, deplasare dreapta;

- fentă de plecare spre stânga, din nou spre stânga, deplasare dreapta;

- fentă de plecare spre stânga, spre dreapta, deplasare spre stânga;

- fentă de plecare spre stânga, spre dreapta, deplasare spre dreapta;

- fentă de plecare spre dreapta, deplasare spre stânga;

- fentă de plecare spre dreapta, din nou spre dreapta, deplasare spre stânga;

- fentă de plecare spre dreapta, spre stânga, deplasare spre dreapta.

ÎD.2. Exerciţii de mânuire a mingii:

- trecerea mingii dintr-o mână în alta;

- aruncarea şi prinderea mingii în diferite planuri;

- aruncarea şi prinderea mingii cu o mână şi cu două mâini din diferite poziţii

(stând, culcat, aşezat);

72

- prin trecerea dintr-o poziţie în alta, pe fondul unor forme diferite de mişcare

(mers, alergare, săritură) sau însoţite, precedate sau urmate de diferite

forme de mişcare (piruetă, bătaie din palme, genoflexiuni, rostogolire, etc.);

- mânuirea mingii în jurul trunchiului, corpului, printre picioare.

ÎD.3. Executarea elementelor tehnice cu mâna stângă şi dreaptă, alternativ.

ÎD.4. executarea elementelor tehnice cu mingi de dimensiuni, greutate şi forme diferite

(oină, rugby, volei).

ÎD.5. Exerciţii pentru executarea unor elemente tehnice cu minge, însoţite de

efectuarea fentelor şi mânuirea de minge.

ÎD.6. Exerciţii pentru conducerea mingii:

- cu două mingi în acelaşi timp;

- cu o minge, cu trecerea ei printre picioare, pe la spate, cu schimbarea mâinii

care driblează, a înălţimii driblingului, a ritmului, a direcţiei, cu alternarea

mâinii care execută, printre obstacole (bănci), peste obstacole (bănci de

gimnastică), etc.

ÎD.7. Exerciţii pentru aruncări:

- aruncări la coşul fără panou;

- la inelul cu dimensiuni micşorate;

- cu mâna stângă;

- aruncări acrobatice, etc.

ÎD.8. Parcursuri aplicative cu introducerea unor elemente tehnice (deplasare cu spatele,

piruete, aruncări, etc.).

ÎD.9. Exerciţii sub formă de ştafetă, folosind elemente din jocul de baschet (sărituri,

prinderea mingii, dribling, pasă).

ÎD.10. Jocuri şcoală:

- utilizarea paselor speciale;

- folosirea numai a mâinii stângi;

- joc pe spaţiu redus;

- joc cu mai mulţi jucători.

73

VITEZA – V

V.1. Joc de gleznă în ritm mediu: 2x20 m, 4x20 m, 6x20 m.

V.2. Joc de gleznă în ritm rapid: 2x20 m, 3x20 m, 4x20 m, 5x20 m, 6x20 m.

V.3. Alergare cu genunchii sus: 2x5 m, 3x5 m, 4x5 m, 2x10 m, 6x10 m, 8x10 m.

V.4. Alergare laterală pe diagonală şi pe lungimea sălii.

V.5. Alergare cu spatele pe diagonală şi pe lungimea sălii.

V.6. Alergare cu opriri şi cu schimbări de direcţie pe lungimea terenului.

V.7. Exerciţii de reacţie la semnal auditiv şi vizual.

V.8. Alergare accelerată: 4-6x10-15 m; 4-6-8x20 m.

V.9. Start din picioare cu accelerare pe 5-6 m, apoi 8-10 m, de 4-6 ori.

V.10. Start din poziţia fundamentală cu accelerare 3-4 m, de 4-6 ori.

V.11. Start din culcat dorsal cu accelerare pe 5-6 m, de 6-8 ori.

V.12. Start din poziţia ghemuit cu spatele la direcţia de deplasare, cu accelerare pe 5-6

m, de 6-8 ori.

V.13. Start din şezând turceşte cu accelerare pe 5-6 m, de 6 ori.

V.14. Alergare cu start din picioare, cronometrată pe 20 m, 30 m, 50 m.

V.15. Din poziţia fundamentală, sprint 15-20 m.

V.16. Alergare cu opriri şi schimbări de direcţie pe lungimea terenului.

V.17. Sprint înainte, la fluier – oprire şi alergare înapoi cu spatele, la fluier, sprint,

revenire.

74

DETENTA – DT

DT.1. Sărituri uşoare pe un picior cu legănarea piciorului liber în faţa corpului sau

înainte şi înapoi.

DT.2. Sărituri uşoare ca mingea pe loc, pe două picioare; la fiecare 4-5 sărituri se

execută:

- o săritură înaltă cu genunchii la piept;

- o săritură înaltă cu depărtarea picioarelor;

- o săritură înaltă cu forfecarea picioarelor.

Se execută 3 reprize de câte 5-6 sărituri înalte.

DT.3. Alergare cu pas sărit peste un şir de patru bănci de gimnastică aşezate paralel, 4-

5 ori.

DT.4. Sărituri la coardă: 5x10, 3x10, 5x10.

DT.5. Sărituri cu genunchii la piept: 3x5, 5x5, 7x5.

DT.6. „Lupta cocoşilor” din ghemuit: 2x15,,, 3x15,,, 4x15,,.

DT.7. Joc „lupta cocoşilor” pe un picior: 2x15,,, 3x15,,, 4x15,,.

DT.8. Pe perechi, pase în viteză contra cronometru: 2x20,,, 3x20,,, 5x20,,.

DT.9. Sărituri pe banca de gimnastică şi de pe banca de gimnastică: 5x5, 10x5, 2x10,

3x10.

DT.10. Sărituri cu desprindere pe ambele picioare – braţele imită prinderea mingii –

pasă, 4-6 serii x6 sărituri.

75

FORŢA – F

F.1. Genoflexiuni pe ambele picioare: 2x10, 2x20, 3x10, 3x15, 5x10.

F.2. Exerciţii la scară fixă pentru abdomen şi spate.

F.3. Pe perechi, pase cu mingea medicală: 3x10, 5x10.

F.4. Individual, aruncarea mingii medicale în sus, cu două mâini şi prindere: 5x10,

7x10.

F.5. Pas sărit: 3x10 m, 5x10 m, 4x15 m, 2x20 m, 3x20 m.

F.6. Pas săltat: 3x20 m, 4x20 m, 5x20 m, 6x20 m.

F.7. Aruncări la coş din şezând (coşul de minibaschet).

F.8. Sărituri în lungime de pe loc: 2x15 m, 3x15 m, 2x20 m.

F.9. Alergări în iarbă.

F.10. Deplasare pe lungimea terenului de baschet prin sărituri pe un picior alternativ

stânga – dreapta cu ţinerea a două mingi sub axial.

F.11. Exerciţii pentru articulaţiile mâinii şi degetelor:

- pase cu mingi medicale;

- rotarea pumnului din încheietură;

- presiuni pe degete.

F.12. Transportul mingii medicale în braţe sau sub axilă.

F.13. Transport de mingi ţinute între genunchi, deplasare prin sărituri pe două picioare.

F.14. Exerciţii pentru dezvoltarea forţei picioarelor:

- pătrunderi rapide cu paşi lungi şi cu schimbări de direcţie pe al doilea pas;

- acelaşi exerciţiu folosind o centură sau vestă cu greutăţi sau bocanci în

picioare;

- joc în bocanci;

- exerciţii cu opriri bruşte de viteză.

76

REZISTENŢA – R

R.1. 2-3-4- serii de alergare cu pas adăugat pe distanţe de 6-8-10 m.

R.2. Alergare uşoară pe 100 m, 3x100 m, 4x100 m, în tempo 2/4.

R.3. Alergare cu pas lansat în tempo moderat: 4x150 m.

R.4. Alergare în tempo uniform pe 300-500-600 m.

R.5. Alergare pe durată în tempo moderat.

R.6. Alergare 5-6-8-10 min.

R.7. Maratonul mic: 3-4 ori.

R.8. Maratonul mare: 2 ori.

R.9. Pase la zid: : 3x30,,, 5x30,,, 2x45,,, 3x45,,.

R.10. Joc 3x3 pe o jumătate de teren, cu durată prelungită.

R.11. Joc 4x4 şi 5x5 pe tot terenul cu durată prelungită.

R.12. Cris-cros: 6x2 lungimi.

R.13. 2-3-4- serii a câte 10 pase cu mingea de baschet intercalat cu serii de 10 pase cu

mingea medicală.

R.14. Pase în doi pe lungimea terenului (dozare diferită în funcţie de vârstă şi sex).

R.15. reprize de 20-40 sec. De joc de picioare şi lucru de braţe.

R.16. Serii de sprinturi în dribling cu sau fără schimbări de direcţie.

R.17. Suveica simplă sau dublă cu pase şi dribling efectuată timp îndelungat.

77

Structuri de joc pentru:

INTRARE ÎN POSESIA MINGII – PROTECŢIA MINGII –

TRANSMITEREA MINGII (PASA)

1. Ţinerea mingii – mânuirea mingii – pivotare prin păşire şi prin întoarcere;

2. Aruncarea mingii în sus – prinderea mingii – oprire – pivotare cu protecţie;

3. Aruncarea mingii în sus – prinderea mingii – protecţia mingii – pivotare

prin păşire – fentă de plecare – pasă;

4. Prinderea mingii pe loc – pivotare cu întoarcere cu protecţia mingii – fentă

de pasă – pasă;

5. Prinderea mingii pe loc – ţinere cu protecţie – fentă de pasare – plecare în

dribling – pasă din dribling;

6. Pase în doi din deplasare fără schimb de locuri;

7. Pase în doi din deplasare cu schimb de locuri;

8. Pase în trei din deplasare fără schimb de locuri;

9. Pase în trei din deplasare cu schimb de locuri;

10. pase în patru din deplasare cu schimb de locuri;

11. Deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire – pivotare cu protecţie –

pasă;

12. Deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire – pivotare – mânuirea

mingii cu protecţie – fentă de plecare în dribling – dribling în partea opusă

– pasă din dribling.

78


CONDUCEREA MINGII (DRIBLINGUL)

1. Deplasare spre minge – prinderea mingii – dribling cu schimbări de direcţie

– pasă din dribling;

2. Deplasare spre minge – prinderea mingii – dribling cu schimbări de direcţie

– aruncare la coş din dribling;

3. Ţinerea mingii cu protecţie – pivotare – fentă de pasă – plecare în dribling –

aruncare la coş din dribling;

4. Ţinerea mingii – dribling cu schimbări de direcţie – oprire – pasă;

5. Prinderea mingii pe loc – dribling cu piruete – oprire – fente – aruncare la

coş de pe loc;

6. Deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire – fentă de pasă – sprint în

dribling – pasă din dribling;

7. Dribling – oprire – fentă de aruncare – aruncare la coş de pe loc –

recuperare;

8. Dribling cu schimbări de direcţie – aruncare la coş din dribling;

9. Prinderea mingii pe loc – pivotare cu protecţie – fentă de plecare – dribling

cu piruete – oprire – aruncare la coş din săritură;

10. Ţinerea mingii – fentă de plecare – pasă – deplasare – reprimirea mingii –

dribling cu schimbări de direcţie – oprire – fentă de pasă – aruncare la coş de

la linia de aruncări libere;

79

11. Ţinerea mingii – pasă – demarcaj – reprimirea mingii – oprire – fentă de

pasă – dribling – oprire – aruncare la coş de la 2 m – recuperare;

12. Recuperarea defensivă – dribling spre colţul terenului – pasă – sprint –

reprimirea mingii – dribling – aruncare la coş din dribling.


ARUNCAREA LA COŞ DE PE LOC

1. Ţinerea mingii – fentă de pasă – aruncare la coş de pe loc;

2. Deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire – aruncare la coş de pe loc;

3. Prinderea mingii pe loc – fentă de pasă – fentă de plecare – aruncare la coş de pe

loc;

4. Prinderea mingii pe loc – fentă de pasă – dribling – oprire – prinderea mingii –

aruncare la coş de pe loc;

5. Ţinerea mingii cu protecţie – fentă de pasă – dribling – oprire – prinderea mingii –

aruncare la coş de pe loc;

6. Dribling cu schimbări de direcţie – oprire – prinderea mingii – aruncare la coş de

pe loc;

7. Dribling cu schimbări de direcţie – oprire – prinderea mingii – pivotare înainte,

înapoi – fentă de aruncare la coş – fentă de pasă – aruncare la coş de pe loc;

8. Ţinerea mingii – fentă de plecare – plecare în dribling – oprire – prinderea mingii –

pivotare cu protecţie – fentă de pasă – aruncare la coş de pe loc;

9. Ţinerea mingii – pasă – demarcaj – reprimirea mingii – dribling – oprire –

prinderea mingii – fente – aruncare la coş de pe loc;

10. Ţinerea mingii – pivotare cu protecţie – pasă – demarcaj – reprimirea mingii –

oprire – aruncare la coş de pe loc;

80

11. Deplasare spre minge – oprire – prinderea mingii – ţinere cu protecţie şi pivotare –

fentă de pasă – pasă – demarcaj – reprimirea mingii – oprire – pivotare cu protecţie

– fentă de plecare – aruncare la coş de pe loc;

12. Dribling – oprire – prinderea mingii – fentă de pasă – aruncare la coş de pe loc –

recuperare.


ARUNCARE LA COŞ DIN DRIBLING ŞI DIN DEPLASARE

1. Ţinerea mingii – dribling cu schimbări de direcţie – aruncare la coş din dribling;

2. Ţinerea mingii cu protecţie – pivotare prin păşire – fentă de pasă – plecare în

dribling – aruncare la coş din dribling;

3. Aruncarea mingii în sus – prinderea mingii – oprire – pivotare cu protecţie – fentă

de pasă – fentă de plecare – dribling – aruncare la coş din dribling;

4. Deplasare spre minge – prinderea mingii – dribling – aruncare la coş din dribling;

5. Deplasare spre minge – prinderea mingii – dribling – aruncare la coş din dribling –

recuperare;

6. Demarcaj – prinderea mingii – oprire – fentă de aruncare la coş – dribling –

aruncare la coş din dribling;

7. Demarcaj – prinderea mingii – oprire – pivotare cu protecţie – fentă de plecare –

plecare pe partea opusă în dribling – aruncare la coş din dribling – recuperare –

pasă;

8. Prinderea mingii pe loc – fentă de aruncare – fentă de pasă – dribling – aruncare la

coş din dribling;

9. Dribling – oprire – pasă – demarcaj – reprimirea mingii – oprire – fentă de pasă –

dribling – aruncare la coş din dribling;

81

10. Deplasare spre minge – prinderea mingii – oprire – pivotare cu protecţie – fentă

dublă de plecare – dribling – aruncare la coş din dribling – recuperare;

11. Recuperare defensivă – pasă – alergare – prinderea mingii – dribling – aruncare la

coş din dribling;

12. Dribling cu schimbări de direcţie – aruncare la coş din dribling – recuperare –

aruncare la coş din săritură.


JOCUL ÎN ATAC FĂRĂ MINGE

1. Start – alergare;

2. Fentă de plecare – pornire bruscă – alergare;

3. Fentă de corp, de picioare – sprint – alergare cu schimbări de direcţie;

4. Alergare în ritm variat – fente de corp – frânare – pornire bruscă;

5. Pornire bruscă – oprire – sprint şi alergare cu schimbări de direcţie;

6. Desprindere bruscă – piruetă – alergare – frânare – fentă de plecare spre stânga –

alergare spre dreapta;

7. Sprint pe 12-15 m – frânare;

8. Deplasare cu paşi adăugaţi lateral – sprint – schimbări de direcţie – sprint;

9. Alergare în ritm variat – piruetă – schimbări de direcţie – frânare – sprint – săritură

la panou pentru recuperare ofensivă;

10. Sprint pe 10 m – oprire bruscă – fente de corp, de cap – alergare cu piruete;

11. Alergare normală – piruetă – alergare cu schimbări de direcţie – sprint pe 2-3 m;

82

12. Alergare cu schimbări de direcţie – sprint pe 2-3 m – săritura pentru recuperare.


JOCUL ÎN APĂRARE

1. alergare laterală stânga – deplasări cu pas adăugat înainte, înapoi – frânare;

2. Pas adăugat oblic înapoi – piruetă – săritura pentru capac;

3. Păşire – săritură (pentru capac sau recuperare);

4. Joc de picioare şi lucru de braţe – păşire – săritură (pentru intercepţie sau capac);

5. Alergare laterală stânga – pas adăugat înapoi – sprint 2-3 m – frânare – joc de

picioare şi lucru de braţe;

6. Alergare laterală dreapta – pas adăugat înapoi – alergare laterală stânga – pas

adăugat înainte – frânare;

7. Alergare înainte 2-3 m – oprire – joc de picioare şi lucru de braţe – pas adăugat

înapoi – două sărituri la panou pentru recuperare;

8. Alergare înainte – oprire bruscă – pas adăugat înapoi – frânare – joc de picioare şi

lucru de braţe activ;

9. alergare înainte – alergare cu spatele – joc de picioare şi lucru de braţe activ –

pirueta – trei sărituri la panou pentru recuperare;

10. Alergare cu spatele – oprire – joc de picioare şi lucru de braţe – săritură pentru

capac;

83

11. Alergare cu spatele – frânare – alergare laterală dreapta – oprire – joc de picioare şi

lucru de braţe – pas adăugat înapoi – săritură pentru capac;

12. Alergare cu vârful de contraatac – săritură pentru capac – aterizare – săritură pentru

recuperare.

84

paduraru dana

Documents